n noapte sori btrni

se-ntorc spre obria lor niciodat uitat.

Singurtatea mea rsuna
prin satul cu coperisele negre.
Dac ai fi cu mine i-a spune:
uite, acesta e drumul
pe unde mnm dobitoace sfinte cu biciul;
uite, acetia-s arinii
subt care smulgeam aripi din snge de paseri.
Mai triesc i astzi a fantastice a morile cu roile grele de muchiul verde al apei.
Lng un veac trecut mai struie cas unde mi-am fcut intrarea n cntecul zilei.
i-a arat plinicarul i ur pe-a crei strein grea
mi aruncm mruni i albi dinii de lapte a smna magic din care trebuiau s creasc
cei noi.
i-a arat poart ntunecat, unde puneam frunz mntuitoare de leutean s apr de strigoi laptele i ugerul vacilor.
Pe-aci mi-am trecut trupul gol al copilriei prin flacr anilor.
Pe-aci s-a furiat i vremea ce mi-a adus desvririle n ru.

Totul a fost un joc despletit
n lumina mare pe uliti.
Tot mai trist, tot mai trist
s-a nteit apoi ndemnul ntoarcerii.
Cnd m-am trezit om i cuget mplinit,
singurtatea mea rsuna nalt prin lume
Dobitoacele sfinte s-au dus subt pmnt.
Sngele de paseri e mut. a
Vreau s rmn aici cntare pentru trecut peste odihn pietrelor