Nerobita de puterea sufletului tau cel dus napoi spre alta lume care-i pare mai a lui Dect lumea-n care parca din greseala a fost pus.
Dar te vad tot mai aproape ca si cum eu nsami sunt Despartita doar de ochiul care ma priveste rece Undeva pe nsasi calea nimanui dezvaluita Unde sufletul tau parca sade pregatit sa plece.
E desprins de trup si este mai frumos ca niciodata L-as desface din adncuri sa-l alin si sa-l pazesc Dar cum pot pazi eu, Doamne, rasuflarea ta cea sfnta Care nsuti ai desprins - o de pe ochiul sau domnesc.
Ma rog deci sa se ntoarca fara ura catre tine Dar cnd va sa vin si eu sa ma lasi sa-i dau ocol Daca nu ca o femeie ca un suflet care vine La alt suflet ce-l asteapta n tacere trist si gol.