Morfologia - Parti de vorbire - Interjectia

Interjectia
a). Clasificarea interjectiilor:
Dupa forma:
- simple: ah, vai, poc, bravo, oh, uf, ura, ehe, adio, pardon, mersi, bre;
- compuse: ei as, hei-rup, ei na, hodoronc-tronc, tura-vura, treanca-fleanca.
b). Functii sintactice:
a) predicat:
"Iata vin in cale
Se cobor in vale"
b). nume predicativ: "E vai de noi."
c) complement direct: Am venit poc! poc! in usa.
d) complement circumstantial de mod:
"Mergea sontac-sontac."
e) atribut: "I-a iesit o lucrare tut!"
f) subiect: "Se auzea: tic! tac!"
ATENTIE!
a) Interjectiiile cu sens admit aceleasi determinari ca verbele:
- complement direct: Iata-i!
- complement indirect: E vai de voi!
- circumstantial de loc: "pupaza zbrr! pe-o dugheana." (I. Creanga).
- circumstantiala de mod: "Hai mai repede"
b) O interjectie predicativa poate di si element pentru o propozitie subordonata.
-completiva directa: "Iata ca am venit"
- completiva indirecta: "Halal de cine a castigat!"
c) Interjectia poate avea valoarea unei propozitii: Haida-de! Ura! Bravo Parol! Serios! Adio!
* Dupa interjectii se poate pune virgula sau semnul intrebarii.
- "Ah! In curand satul in vale - amuteste". (M. Eminescu)
- Vai, plecati cat mai repede.
b) Interjectiile iata, iaca, uite nu se despart prin virgula.
c) Interjectia poate sta la inceputul, in interiorul sau la sfarsitul propozitiei.
* Interjectiile care exprima stari sufletesti au rolul stilistic de marca oralitatea stilului:
"Ei, ei! acu-i acu. Ce-i facut, mai Nica? imi zic eu, in mine". (I. Creanga)
Actiunea exprimata de interjectiile cu valoare verbala sunt mai expresive decat verbele cu aceleasi inteles:
"Si zvrr! cu privla cea mare dupa calugari". (Ion Creanga).
ATENTIE!
Interjectiile care reproduc diferite sunete, zgomote sau strigatul animalelor sunt cuvinte imitative sau onomatopee.