Cuprins

0 Prefat a 1
1 Ecuat ii diferent iale ordinare 3
1.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.2 Not iuni de teoria ecuat iilor diferent iale . . . . . . . . . . 5
2 Tipuri de ecuat ii de ordinul ^nt^ai 11
2.1 Ecuat ii cu diferent iale totale exacte . . . . . . . . . . . . 11
2.2 Ecuat ii cu variabile separabile . . . . . . . . . . . . . . . 17
2.3 Factor integrant . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
2.4 Ecuat ii omogene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
2.5 Ecuat ii reductibile la ecuat ii omogene . . . . . . . . . . . 32
2.6 Ecuat ii liniare de ordinul ^nt^ai . . . . . . . . . . . . . . . 36
2.7 Ecuat ii Bernoulli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
2.8 Ecuat ii Riccati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
2.9 Ecuat ii implicite ^n raport cu derivata . . . . . . . . . . . 53
2.9.1 Ecuat ia Lagrange . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
2.9.2 Ecuat ia Clairaut . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
3 Existent a si unicitate 61
3.1 Preliminarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
3.2 Principiul contract iilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
3.3 Teorema Ascuoli-Arzela . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
3.4 Teoreme de existent a si de unicitate . . . . . . . . . . . . 67
4 Ecuat ii diferent iale liniare 81
4.1 Ecuat ia liniara si omogena . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
i
ii CUPRINS
4.1.1 Proprietat ile matricilor fundamentale . . . . . . . 88
4.2 Solut ia generala a ecuat iei omogene . . . . . . . . . . . . 91
4.3 Ecuat ia liniara neomogena . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
4.4 Ecuat ii liniare cu coecient i constant i . . . . . . . . . . . 94
4.4.1 Proprietat i ale matricilor exponent iale . . . . . . 96
4.5 Calculul matricei fundamentale . . . . . . . . . . . . . . 102
4.5.1 Sinteza metodei de determinare a unei matrici
fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
4.6 Metoda lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
4.7 Sisteme simetrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
5 Ecuat ii liniare de ordin superior 135
5.1 Ecuat ia omogena si ecuat ia neomogena . . . . . . . . . . 135
5.2 Legatura dintre ecuat iile de ordin d si ordin ^nt^ai . . . . 136
5.3 Dependent a si independent a liniara . . . . . . . . . . . . 137
5.3.1 Proprietat ile sistemelor fundamentale . . . . . . . 142
5.3.2 Micsorarea ordinului unei ecuat ii liniare . . . . . 144
5.4 Ecuat ia liniara neomogena . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
5.5 Ecuat ii liniare cu coecient i constant i . . . . . . . . . . . 148
5.6 Ecuat ii de tip Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164
5.7 Ecuat ia de ordinul al doilea omogena . . . . . . . . . . . 170
5.7.1 Transformarea ecuat iei de ordinul al doilea . . . . 173
5.7.2 Proprietat i ale zerourilor . . . . . . . . . . . . . . 175
6 Ecuat ii integrale 183
6.1 Ecuat ia integrala liniara Fredholm . . . . . . . . . . . . . 183
6.1.1 Scrierea funct ionala a ecuat iei . . . . . . . . . . . 186
6.1.2 Proprietat ile operatorului integral Fredholm . . . 186
6.1.3 Produsul a doi operatori integrali Fredholm . . . 188
6.1.4 Metoda aproximat iilor succesive . . . . . . . . . . 190
6.1.5 Metoda rezolventei . . . . . . . . . . . . . . . . . 191
6.1.6 Ecuat ii integrale Fredholm cu nucleu degenerat . 198
6.1.7 Valori si vectori proprii. Valori regulate . . . . . . 201
6.1.8 Metoda derivarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209
6.2 Ecuat ia integrala liniara Volterra . . . . . . . . . . . . . 213
6.2.1 Scrierea funct ionala a ecuat iei . . . . . . . . . . . 215
6.2.2 Proprietat ile operatorului integral Volterra . . . . 216
CUPRINS iii
6.2.3 Produsul a doi operatori integrali Volterra . . . . 217
6.2.4 Metoda aproximat iilor succesive . . . . . . . . . . 219
6.2.5 Metoda rezolventei . . . . . . . . . . . . . . . . . 220
6.2.6 Ecuat ii integrale Volterra cu nucleu tranzitoriu . . 224
6.2.7 Valori si vectori proprii. Valori regulate . . . . . . 226
7 Metoda transformatei Laplace 229
7.1 Denit ii si proprietat i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229
7.1.1 Proprietat ile transformatei Laplace . . . . . . . . 231
7.2 Produsul de convolut ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234
7.2.1 Proprietat ile produsului de convolut ie . . . . . . . 234
7.2.2 Tabel de transformate Laplace . . . . . . . . . . . 235
7.3 Aplicat ii la rezolvarea ecuat iilor . . . . . . . . . . . . . . 235
iv CUPRINS
Capitolul 0
Prefat a
Din pricina numeroaselor aplicat ii ^nt^alnite ^n modelarea matematica
din diferite domenii aplicative, s-au bucurat totdeauna de un interes
major ecuat iile diferent iale si ecuat iile integrale.
Prezentul curs se adreseaza student ilor din anul al doilea al Fa-
cultat ii de Informatica. El cont ine principalele not iuni ale teoriei ecuat ii-
lor diferent iale si ecuat iilor integrale, proprietat ile fundamentale ale
acestora precum si aplicat ii implic^and rezolvarea lor.
Cu toate ca aceasta lucrare cont ine si c^ateva exercit ii si probleme
pe care nu le regasim ^n culegerile existente, ea nu este ^nsa sucienta
pentru cei interesat i sa desluseasca si sa ^nvet e ecuat iile diferent iale
si integrale, trebuind astfel sa parcurga si alte texte sau sa ^nceapa ei
^nsisi sa formuleze probleme, cu ajutorul carora sa-si clarice chestiunile
teoretice. Unele din aceste referint e bibliograce se gasesc la Sect iunea
Bibliograe.
Fiecare capitol prezinta la ^nceput cadrul teoretic de lucru, care
cont ine denit iile not iunilor noi, teoremele si proprietat ile de baza ale
acestora, cu demonstrat ii complete.
Conceptele sau rezultatele din lucrare sunt imediat ilustrate prin
exemple rezolvate ^n detaliu, pentru o mai buna ^ntelegere a tuturor
aspectelor prezentate ^n text, legate de ecuat ii diferent iale sau ecuat ii
integrale. Fiecare rezultat important este indicat cu trei cifre, care
1
2 CAPITOLUL 0. PREFAT

A
marcheaza ordinea ^n cadrul diverselor capitole si sect iuni, cum ar ,
de exemplu, Teorema 3.4.1, care este primul rezultat numerotat ^n
sect iunea a patra din cuprinsul capitolului al treilea; sf^arsitul demonstra-
t iilor este indicat prin abrevierea Q.E.D.
^
In ^ncheierea ecarui capitol este redata c^ate o lista aferenta de
exercit ii, probleme si completari, necesare pregatirii ^n vederea sut inerii
examenului de ecuat ii diferent iale. Acest material se dovedeste a
un instrument util de lucru pentru ecare student informatician, at^at
pentru curs, c^at si pentru seminar.
Craiova, aprilie 2003 Autorii
Capitolul 1
Ecuat ii diferent iale ordinare
1.1 Introducere
Multe probleme aplicative, provenind din inginerie, stiint e zice, stiint e
sociale etc, prin formularea lor, cer sa se determine o funct ie care verica
o ecuat ie ^n care apare derivata unei funct ii necunoscute. Astfel de
ecuat ii poarta numele de ecuat ii diferent iale.
Cel mai familiar exemplu de ecuat ie diferent iala este legea lui New-
ton,
:r
tt
= 1. (1.1.1)
^n care funct ia necunoscuta este r = r (t), pozit ia particulei de masa
:, asupra careia act ioneaza fort a 1. Pentru a aa miscarea particulei,
este necesar a se determina funct ia r = r (t), care satisface ecuat ia
(1.1.1) . Daca 1 = :q. unde q reprezinta accelerat ia gravitat ionala,
atunci
:r
tt
= :q. (1.1.2)
Daca se integreaza ecuat ia (1.1.2) ^n raport cu variabila indepen-
denta, temporara, t. se obt ine
r
t
(t) = qt + c
1
. c
1
R
si apoi, printr-o noua integrare ^n raport cu t.
r (t) =
qt
2
2
+ c
1
t + c
2
. c
1
. c
2
R. (1.1.3)
3
4 CAPITOLUL 1. ECUAT II DIFERENT IALE ORDINARE
Constantele arbitrare c
1
, c
2
reale, din relat ia (1.1.3) se pot determina
de regula din condit ii init iale date, cum ar pozit ia si viteza r
t
= r
t
(t)
a particulei la un moment init ial t
0
.
Funct ia necunoscuta poate depinde de o variabila sau de mai multe
variabile independente, obt in^and ^n aceasta maniera o clasicare im-
portanta a ecuat iilor diferent iale.
^
In primul caz, apar^and numai derivate ordinare ale funct iei necunos-
cute, ecuat iile vor purta numele de ecuat ii diferent iale ordinare. De
acest tip este si ecuat ia (1.1.2), care reprezinta legea lui Newton si ^n
care singura variabila independenta este cea temporara, t.
^
In al doilea caz, derivatele cu care intervine ^n ecuat ie funct ia ne-
cunoscuta, ind derivate part iale, ecuat iile de acest tip se vor numi
ecuat ii diferent iale cu derivate part iale. Exemplele reprezenta-
tive pentru acest tip sunt:
Ecuat ia lui Laplace (1749-1827),
J
2
n
Jr
2
+
J
2
n
J
2
= 0. n = n(r. ) ; (1.1.4)
Ecuat ia caldurii,
c
2
J
2
n
Jr
2
=
Jn
Jt
. n = n(r. t) . c R

; (1.1.5)
Ecuat ia undelor,
c
2
J
2
n
Jr
2
=
J
2
n
Jt
2
. n = n(r. t) . c R

. (1.1.6)
Aici, c si c sunt niste constante specicate. Ecuat ia lui Laplace,
ecuat ia caldurii, ca si ecuat ia undelor, provin dintr-o varietate sem-
nicativa si importanta de probleme de teoria c^ampurilor electrice si
magnetice, elasticitate, mecanica uidelor etc.
^
In aceasta lucrare ne vom ocupa cu predilect ie de primul caz de
ecuat ii diferent iale, ecuat ii diferent iale ordinare, pentru care vom folosi
denumirea prescurtata de ecuat ie diferent iala.
1.2. NOT IUNI DE TEORIA ECUAT IILOR DIFERENT IALE 5
1.2 Not iuni de teoria ecuat iilor diferent iale
Denit ie 1.2.1. Forma generala a unei ecuat ii diferent iale este
1
_
t. r. r
t
. .... r
(a)
_
= 0. (1.2.7)
unde t reprezinta variabila independenta, r este funct ia necunoscuta,
iar
1 : 1 _ R
a2
R
este o funct ie reala pe domeniul 1 al spat iului euclidian :+2dimensi-
onal, R
a2
.
Denit ie 1.2.2. Se numeste ordin al unei ecuat ii diferent iale, cel
mai mare ordin de derivare cu care apare funct ia necunoscuta ^n ecuat ia
diferent iala.
Astfel, pentru ecuat ia diferent iala scrisa sub forma generala (1.2.1),
ordinul este :, unde am presupus ca r este funct ie derivabila de : ori
^n raport cu variabila t.
Denit ie 1.2.3. Funct ia r se numeste solut ie a ecuat iei diferent iale
(1.2.1) pe intervalul 1 real, daca, introdusa ^n ecuat ie, o transforma ^n
identitate, adica
1
_
t. r (t) . r
t
(t) . .... r
(a)
(t)
_
= 0. (1.2.8)
pentru orice t 1.
Observat ie 1.2.1.
^
In denit ia 1.2.3, intervalul 1 poate si nemargi-
nit la unul sau am^andoua capetele; solut ia este intrinsec legata de in-
tervalul ei de denit ie. Pentru noi, solut iile ecuat iilor diferent iale au ca
domenii de denit ie intervale (deschise), iar c^and armam ca o funct ie
r = r (t) este solut ie a unei ecuat ii diferent iale, trebuie precizat inter-
valul ei de denit ie. Prin urmare, devine important a se face distinct ia
^ntre funct ia r si solut ia r: c^and funct ia are drept domeniu de denit ie
de diferite tipuri, solut ia are drept domeniu de denit ie un interval. De
asemenea, o funct ie poate cuprinde ^n expresia ei mai multe solut ii ale
unei ecuat ii diferent iale.
Denit ie 1.2.4. Fie un domeniu din R
a1
si , : R o
funct ie data. Ecuat ia diferent iala
r
(a)
= ,
_
t. r. r
t
. .... r
(a1)
_
(1.2.9)
6 CAPITOLUL 1. ECUAT II DIFERENT IALE ORDINARE
se numeste ecuat ie diferent iala sub forma normala.
Exemplu. Sa consideram ecuat ia
r
t
=
_
1 r
2
. (1.2.10)
care reprezinta o ecuat ie diferent iala de ordinul ^nt^ai, sub forma nor-
mala, cu
= R (1. 1) .
Funct ia r (t) = cos t este solut ie a ecuat iei (1.2.4).
^
Intr-adevar,
^nlocuind-o ^n (1.2.4) gasim
sin t = [sin t[
sau
sin t = [sin t[ .
Aceasta funct ie este solut ie pentru ecuat ia (1.2.4) doar pe acele in-
tervale pe care funct ia sin este pozitiva, adica pe intervale de forma
(2/:. : + 2/:) . / Z. Obt inem asadar o innitate de solut ii ale
ecuat iei (1.2.4) .
Este evident ca orice ecuat ie de forma (1.2.3) este de forma (1.2.1),
cu
1 (t. r
0
. r
1
. .... r
a
) = r
a
, (t. r
0
. r
1
. .... r
a1
) .
Reciproc ^nsa nu este adevarat, adica nu orice ecuat ie de forma
generala (1.2.1) se poate aduce la forma normala (1.2.3), dec^at ^n cazul
^n care funct ia 1 permite explicitarea sa ^n raport cu ultima variabila,
r
a
.
De asemenea, se poate ^nt^ampla si ca, rezolv^and ecuat ia
1 (t. r
0
. r
1
. .... r
a
) = 0.
^n raport cu r
a
, sa obt inem mai multe solut ii, pe care, daca le vom nota
cu
r
a
= ,
i
(t. r
0
. .... r
a1
) . i 1. /.
vom obt ine, corespunzator ecuat iei (1.2.1) . / ecuat ii de forma normala,
r
(a)
= ,
i
_
t. r. r
t
. .... r
(a1)
_
. i 1. /.
1.2. NOT IUNI DE TEORIA ECUAT IILOR DIFERENT IALE 7
De exemplu, consider^and ecuat ia
(r
t
)
S
2 (r
t
)
2
r
t
+ 2 = 0. (1.2.11)
rezulta ca ea reprezinta o ecuat ie diferent iala de ordinul I, scrisa sub
forma generala (1.2.1), unde
1 (t. r
0
. r
1
) = r
S
1
2r
2
1
r
1
+ 2.
care are drept domeniu de denit ie 1 = R
S
. Rezolv^and ecuat ia (1.2.5)
^n raport cu derivata r
t
, rezulta trei ecuat ii sub forma normala,
r
t
= 1.
r
t
= 1.
r
t
= 2.
(1.2.12)
care au ca solut ii respectiv funct iile
r (t) = t + C
1
. C
1
R,
r (t) = t + C
2
. C
2
R,
r (t) = 2t + C
S
. C
S
R.
Observat ie 1.2.2. Daca ^ntr-o ecuat ie diferent iala, variabila in-
dependenta nu apare, adica 1 sau , nu depinde de t, atunci ecuat ia
mai poarta numele de ecuat ie autonoma.
^
In caz contrar, ecuat ia se
numeste ecuat ie neautonoma.
Denit ie 1.2.5. Spunem ca funct ia , = ,(t. n) este o solut ie
implicita a ecuat iei diferent iale (1.2.1) daca exista un interval 1 si o
funct ie r = r (t), denita pe acest interval, astfel ^nc^at r (t) sa satisfaca
relat ia
,(t. r (t)) = 0. (\) t 1. (1.2.13)
De remarcat este ca, pentru a arma ca r = r (t) este solut ie im-
plicita pentru ecuat ia (1.2.1) . trebuie ca ea sa e solut ie si sa verice
o ecuat ie implicita,
,(t. r) = 0. (1.2.14)
care poate determina mai multe funct ii implicite r (t), care sa verice
relat ia (1.2.9) .
8 CAPITOLUL 1. ECUAT II DIFERENT IALE ORDINARE
Exemplu. Pentru ecuat ia
r
t
=
t
r
. (1.2.15)
avem , (t. r) =
t
a
. , :
1
'
2
R, unde

1
= R (0. +) .
2
= R (. 0) .
iar funct ia
r
2
+ t
2
= c
2
. c 0 (1.2.16)
reprezinta, sub forma implicita, solut ia ecuat iei (1.2.11), at^at pe
1
,
c^at si pe
2
.
^
Intr-adevar, ecuat ia (1.2.12) are pe
1
solut ia
r (r) =
_
c
2
t
2
. cu t (c. c)
si
r
t
(t) =
t
_
c
2
t
2
=
t
r (t)
.
iar pe
2
are solut ia
r (t) =
_
c
2
t
2
. cu t (c. c)
si
r
t
(t) =
t
_
c
2
t
2
=
t
r (t)
.
Denit ie 1.2.6. Fie
_
t
0
. r
0
0
. r
0
1
. .... r
0
a1
_
un punct xat arbi-
trar. Consideram ecuat ia (1.2.3), careia ^i atasam condit ia
r (t
0
) = r
0
0
. r
t
(t
0
) = r
0
1
. .... r
(a1)
(t
0
) = r
0
a1
.
(1.2.17)
care se numeste condit ie init iala.
Sistemul format de ecuat ia (1.2.3) si condit ia init iala (1.2.12) poarta
numele de problema Cauchy.
Condit ia init iala semnica faptul ca funct ia r (t), ^mpreuna cu deriva-
tele ei de ordinul / 1. : 1 au, ^n punctul xat t
0
, valorile date r
0
0
.
1.2. NOT IUNI DE TEORIA ECUAT IILOR DIFERENT IALE 9
r
0
1
. .... r
0
a1
. A rezolva problema Cauchy ^nseamna a gasi o solut ie a
ecuat iei (1.2.3) care sa verice condit ia init iala (1.2.12).
Acelasi tip de relat ii (1.2.12) se poate atasa ecuat iei diferent iale de
forma generala (1.2.1) . obt in^and astfel tot o problema Cauchy.
^
In con-
tinuare, ne vom ocupa cu ecuat ia sub forma normala (1.2.3), not iunile
introduse adapt^andu-se usor la cazul ecuat iei (1.2.1) .
Denit ie 1.2.7. Fie ( R
a
o mult ime, c = (c
1
. c
2
. .... c
a
) ( si
R
a1
domeniu, arbitrare.
Prin solut ie generala a ecuat iei (1.2.3) ^nt elegem o familie de
funct ii r (t; c) cu proprietat ile:
1) (\) c (, funct ia r (t; c) reprezinta o solut ie a ecuat iei (1.2.3) pe
un interval 1
c
;
2) (\)
_
t
0
. r
0
0
. .... r
0
a1
_
, () un unic c
0
( astfel ^nc^at funct ia
r (t; c
0
) sa e o solut ie a problemei Cauchy (1.2.3) + (1.2.13) .
Altfel spus, solut ie generala pe un domeniu este o familie de
funct ii ce depinde de : constante arbitrare, aceste funct ii sunt solut ii
ale ecuat iei (1.2.3) si, prin particularizarea constantelor c
1
. c
2
. .... c
a
se poate obt ine solut ia oricarei probleme Cauchy cu datele init iale
_
t
0
. r
0
0
. .... r
0
a1
_
.
Denit ie 1.2.8. Orice solut ie care se obt ine din solut ia generala
prin particularizarea constantelor se numeste solut ie particulara.
Denit ie 1.2.9. Orice solut ie care nu se poate obt ine din cea ge-
neral a prin particularizarea constantelor se numeste solut ie singu-
lara.
Exemplu. Sa consideram din nou ecuat ia (1.2.4) :
r
t
=
_
1 r
2
.
Armam ca familia de funct ii
r (t) = cos (t + c) . c R (1.2.18)
reprezinta, pentru t 1
c
= (c. : c) . solut ia generala a ecuat iei
(1.2.4).
^
Intr-adevar, e t (c. : c) . Atunci t + c (0. :) si
r
t
(t) = sin (t + c) =
_
1 cos
2
(t + c) =
=
_
1 r
2
. (\) c R.
10 CAPITOLUL 1. ECUAT II DIFERENT IALE ORDINARE
Fie acum (t
0
. r
0
) = R (1. 1). Ecuat ia
cos (t
0
+ c) = r
0
are ca solut ie
c
0
= arccos r
0
t
0
si deci funct ia
r (t) = cos (t + arccos r
0
t
0
)
este solut ie unica a ecuat iei (1.2.4), care verica relat ia
r (t
0
) = r
0
.
O solut ie particulara a ecuat iei (1.2.4) se poate determina din solut ia
generala cos (t + c) prin considerarea valorii 0 pentru constanta c, gasind
funct ia cos t, pe intervalul 1
0
= (0. :) .
Este evident ca funct iile
r
1
(t) = 1, r
2
(t) = 1. t R (1.2.19)
sunt solut ii pentru ecuat ia (1.2.4) care nu se pot obt ine din solut ia ge-
neral a prin particularizarea constantei c. Ele sunt deci solut ii singulare.
S a remarcam faptul ca pentru ecare c, funct ia r data de (1.2.13)
verica ecuat ia si ^n capetele intervalului 1
c
; dar aceste capete apart in
solut iilor singulare (1.2.14) . Deci, prin orice punct al unei solut ii sin-
gulare trec cel put in doua solut ii, pe c^and prin punctele interioare lui
trece una singura.
Capitolul 2
Tipuri de ecuat ii de ordinul
^nt^ai
2.1 Ecuat ii cu diferent iale totale exacte
Ecuat iile diferent iale de ordinul ^nt^ai se exprima printr-o forma mai
generala fat a de (1.2.1) si (1.2.3), t in^and cont de faptul ca, ^n ipoteze
mai largi, derivata se exprima astfel:
r
t
=
dr
dt
. (2.1.1)
Aceste ecuat ii au, ^n cazul ecuat iilor de ordinul ^nt^ai, formele
1 (t. r. r
t
) = 0
si, respectiv,
r
t
= , (t. r) .
^
Inlocuind ^n aceasta ultima ecuat ie scrisa normal, r
t
data de relat ia
(2.1.1), gasim forma
/
1
(t. r) dt + /
2
(t. r) dr = 0. (2.1.2)
Denit ie 2.1.1. Vom spune ca ecuat ia (2.1.2) este o ecuat ie cu
diferent iala totala exacta, daca membrul st^ang al acestei ecuat ii este
11
12 CAPITOLUL 2. TIPURI DE ECUAT II DE ORDINUL
^
INT
^
AI
o diferent iala totala exacta, adica, presupun^and /
1
. /
2
: 1 R
+
, unde
1 _ R
2
este un domeniu, exista o funct ie , : 1 R astfel ^nc^at
d, = /
1
dt + /
2
dr. (2.1.3)
Funct ia , se numeste primitiva (solut ie) a ecuat iei (2.1.2).
Din relat ia (2.1.3) rezulta ca pe 1 avem
/
1
=
J,
Jt
, /
2
=
J,
Jr
. (2.1.4)
Observat ie 2.1.1. Funct iile /
1
si /
2
sunt considerate denite pe un
domeniu (adica mult ime deschisa si conexa), pentru a putea benecia
de proprietatea ca pe o mult ime conexa, doua funct ii ce au aceeasi
diferent iala, difera printr-o constanta aditiva.
Deoarece 1 este o mult ime conexa, orice doua primitive ale ecuat iei
(2.1.2) difera printr-o constanta aditiva.
Teorema 2.1.1. Daca exista
0I
1
0a
si
0I
2
0t
si daca sunt continue pe 1,
atunci ecuat ia (2.1.2) este cu diferent iala totala exacta daca si numai
daca are loc relat ia
J/
1
Jr
(t. r) =
J/
2
Jt
(t. r) , (\) (t. r) 1. (2.1.5)
Una dintre formulele care ne da primitiva ecuat iei cu diferent iala
totala exacta (2.1.2) este
,(t. r) =
_
t
t
0
/
1
(:. r
0
) d: +
_
a
a
0
/
2
(t. :) d:. (\) (t
0
r
0
) 1.
(2.1.6)
S a remarcam faptul ca (t
0
. r
0
) sunt arbitrare; daca luam alt punct
init ial, atunci ^n expresia primitivei (2.1.6) apare o constanta aditiva.
De obicei, alegem constantele (t
0
. r
0
) astfel ^nc^at calculul integralelor
sa e c^at mai simplu.
Teorema 2.1.2 (de existent a si unicitate).
a). Presupunem ca ecuat ia (2.1.2) este cu diferent iala totala exacta
pe domeniul 1;
b). /
1
si /
2
sunt continue pe 1;
2.1. ECUAT II CU DIFERENT IALE TOTALE EXACTE 13
c). /
2
(t. r) ,= 0. pentru orice (t. r) 1.
Atunci ecuat ia (2.1.2) cu condit ia init iala r (t
0
) = r
0
are solut ie
unica.
Demonstrat ie. Fie , = ,(t. r) o primitiva a diferent ialei totale
exacte /
1
dt + /
2
dr si consideram funct ia 1 : 1 R denita prin
1 (t. r) := ,(t. r) ,(t
0
. r
0
) . (\) (t. r) 1.
(2.1.7)
Vrem sa demonstram ca egalitatea
1 (t. r) = 0 (2.1.8)
reprezinta, sub forma implicita, o solut ie a problemei (2.1.2) cu condit ia
init iala r (t
0
) = r
0
.
Vom aplica teorema funct iilor implicte funct iei 1. Trebuie remarcat
ca funct ia 1 satisface proprietat ile:
1
0
. 1 (t
0
. r
0
) = 0. ceea ce este evident adevarata, din denit ia funct iei
1;
2
0
. exista
01
0t
=
0,
0t
= /
1
si
01
0a
=
0,
0a
= /
2
si sunt continue, fapt care
rezulta din ipoteza b);
3
0
.
01
0a
,= 0 pe domeniul 1, proprietate care urmeaza din ipoteza c).
Rezulta, aplic^and teorema funct iilor implicite, ca exista o funct ie
unica r = r (t), denita^ntr-o vecinatate \ a punctului t
0
. care satisface
urmatoarele trei proprietat i:
1. r (t
0
) = r
0
;
2. 1 (t. r (t)) = 0. (\) t \ ;
3. r
t
(t) =
OT
OI
(t,a(t))
OT
Oi
(t,a(t))
. (\) t \.
14 CAPITOLUL 2. TIPURI DE ECUAT II DE ORDINUL
^
INT
^
AI
Demonstram ca r = r (t) este solut ie a ecuat iei diferent iale (2.1.2) .
Din concluzia 3. rezulta ca
J1
Jt
=
J,
Jt
= /
1
.
J1
Jr
=
J,
Jr
= /
2
si astfel obt inem
/
1
(t. r (t)) +/
2
(t. r (t)) r
t
(t) = 0.
^
Inlocuind r
t
=
oa
ot
, gasim ca funct ia r = r (t) satisface ecuat ia (2.1.2)
si condit ia init iala r (t
0
) = r
0
. Deci, avem asigurata existent a solut iei.
Aratam acum ca solut ia este si unica.
^
Intr-adevar, presupun^and
prin reducere la absurd ca ar exista doua solut ii, atunci, urm^and un
rat ionament asemanator (de la sf^arsit spre ^nceput), am deduce ca
ecuat ia (2.1.8) ar avea doua solut ii, ceea ce contrazice unicitatea din
teorema de existent a a funct iilor implicite. Q.E.D.
Observat ie 2.1.2. Solut ia este data sub forma implicita si ea poate
exprimata, t in^and cont de expresia primitivei ment ionate mai ^nainte,
si introduc^and funct ia
H (t. r) =
_
t
t
0
/
1
(:. r
0
) d: +
_
a
a
0
/
2
(t. :) d:.
sub forma
H (t. r) = 0. (2.1.9)
care reprezinta solut ia unica a problemei (2.1.2) cu condit ia init iala
r (t
0
) = r
0
.
Observat ie 2.1.3. Teorema 2.1.2 are un profund caracter local,
deoarece ne asigura existent a si unicitatea solut iei ^ntr-o vecinatate a
punctului t
0
, fara a preciza ^nsa c^at de mare este aceasta vecinatate, \ .
Observat ie 2.1.4. Solut ia generala a ecuat iei (2.1.2) este
_
t
t
0
/
1
(:. r
0
) d: +
_
a
a
0
/
2
(t. :) d: = C. C R,
(2.1.10)
unde t
0
, r
0
R sunt arbitrare.
2.1. ECUAT II CU DIFERENT IALE TOTALE EXACTE 15
Observat ie 2.1.5. Daca^n domeniul 1 nu avem satisfacuta ipoteza
c) a Teoremei 2.1.2, dar avem relat ia /
1
(t. r) ,= 0. (\) (t. r) 1, atunci
se poate demonstra o teorema similara Teoremei 2.1.2, ^n care rolurile
variabilelor r si t se schimba.
Exemplu.
S a consideram ecuat ia
(1 +tr) dt +
t
2
2
dr = 0. (2.1.11)
Din forma ecuat iei rezulta /
1
. /
2
: 1 = R
2
R, /
1
(t. r) = 1 + tr.
/
2
(t. r) =
t
2
2
. (\) (t. r) R
2
si e (t
0
. r
0
) 1 constant, arbitrar.
Avem
J/
1
Jr
=
J/
2
Jt
= t.
Conform Teoremei 2.1.1, ecuat ia (2.1.11) este cu diferent iala totala
exacta.
Fie (t
0
. r
0
) R
2
arbitrare. Solut ia este
_
t
t
0
(1 +:r
0
) d: +
_
a
a
0
t
2
2
d: = C. C R
sau
t t
0
+ r
0
_
t
2
2

t
2
0
2
_
+
t
2
2
(r r
0
) = C. C R.
Din caracterul arbitrar al lui t
0
si r
0
obt inem ca solut ia se scrie
t +
t
2
r
2
= C. C R.
Pun^and condit ia init iala, de exemplu r (0) = 1. gasim C = 0 si deci
unica solut ie a ecuat iei (2.1.11) cu condit ia init iala r (0) = 1 este
t +
t
2
r
2
= 0.
Exercit ii.
Vericat i daca urmatoarele ecuat ii diferent iale sunt cu diferent iale
totale exacte si, ^n caz armativ, sa se rezolve:
16 CAPITOLUL 2. TIPURI DE ECUAT II DE ORDINUL
^
INT
^
AI
1. (2t + 3) dt + (2r 2) dr = 0;
2. (2t + 4r) dt + (2t 2r) dr = 0;
3. (9t
2
+ r 1) dt + (t 4r) dr = 0;
4. (2tr
2
+ 2r) dt + (2t
2
r + 2t) dr = 0;
5.
oa
ot
=
otba
btca
;
6.
oa
ot
=
otba
btca
;
7. (c
t
sin r 2r sin t) dt + (c
t
cos r + 2 cos t) dr = 0;
8. (c
t
sin r + 3r) dt (3t c
t
sin r) dr = 0;
9. (rc
ta
cos 2t 2c
ta
sin 2t + 2t) dt + (tc
ta
cos 2r 3) dr = 0;
10.
_
a
t
+ 6t
_
dt + (ln t 2) dr = 0;
11. (t ln r + tr) dt + (r ln t + tr) dr = 0;
12.
tot
(t
2
a
2
)
3
2
+
aoa
(t
2
a
2
)
3
2
= 0;
13. (2t + 3t
2
r)dt + (t
S
3r
2
)dr = 0.
Solut ii.
Pentru a vedea daca ecuat iile sunt sau nu cu diferent iala totala
exacta, vericam relat ia (2.1.5).
1. t
2
+ 3t + r
2
2r = C. C R;
2. Nu este ecuat ie cu diferent iala totala exacta;
3. 3t
S
+ tr t 2r
2
= C. C R;
4. t
2
r
2
+ 2tr = C. C R;
5. ct
2
+ 2/tr + cr
2
= C. C R;
6. Nu este ecuat ie cu diferent iala totala exacta;
2.2. ECUAT II CU VARIABILE SEPARABILE 17
7. c
t
sin r + 2r cos t = C. C R;
8. Nu este ecuat ie cu diferent iala totala exacta;
9. e
ta
cos 2t + t
2
3r = C. C R;
10. r ln t + 3t
2
2r = C. C R;
11. Nu este ecuat ie cu diferent iala totala exacta;
12. t
2
+ r
2
= C. C R;
13. t
2
+ t
S
r r
S
= C. C R.
2.2 Ecuat ii cu variabile separabile
Aceste ecuat ii sunt de forma
r
t
= j (t) (r) . (2.2.12)
unde j : (c. /) R, : (c. d) R
+
sunt continue. Intervalele (c. /) si
(c. d) pot si nemarginite. Sa remarcam faptul ca funct ia pastreaza
un semn constant pe intervalul (c. d), deoarece este continua si nu se
anuleaza.
^
Inlocuind r
t
=
oa
ot
, rezulta ca ecuat ia (2.2.1) se scrie sub forma
dr
(r)
j (t) dt = 0. (2.2.13)
despre care spunem ca este relat ia ^n care variabilele s-au separat si
care este o ecuat ie cu diferent iala totala exacta.
^
Intr-adevar, avem
J
_
1
q(a)
_
Jt
=
J (j (t))
Jr
= 0.
Asociem ecuat iei (2.2.1) condit ia init iala
r (t
0
) = r
0
. (2.2.14)
unde (t
0
. r
0
) (c. /) (c. d) .
18 CAPITOLUL 2. TIPURI DE ECUAT II DE ORDINUL
^
INT
^
AI
Astfel, baz^andu-ne pe Teorema 2.1.2, putem enunt a si demonstra
urmatoarea teorema.
Teorema 2.2.1. Presupunem ca funct iile j si satisfac condit iile:
1) j este continua pe intervalul (c. /) ;
2) este continua pe intervalul (c. d) si nu se anuleaza nicaieri ^n
acest interval.
Atunci problema Cauchy (2.2.1) + (2.2.3) admite o solut ie unica,
oricare ar (t
0
. r
0
) (c. /) (c. d) .
Demonstrat ie. Este clar ca funct iile j si satisfac ipotezele Teo-
remei 2.1.2, pe dreptunghiul 1 := (c. /) (c. d) . de unde va rezulta ca
funct ia
H (t. r) :=
_
t
t
0
j (:) d:
_
a
a
0
dn
(n)
genereaza solut ia unica a problemei (2.2.1) + (2.2.3), sub forma im-
plicita,
H (t. r) = 0
sau, echivalent,
_
t
t
0
j (:) d: =
_
a
a
0
dn
(n)
. (2.2.15)
Daca r (t) este solut ie a ecuat iei (2.2.1) atunci, evident.
_
t
t
0
j (:) d: =
_
a(t)
a
0
dn
(n)
, (\) t (c. /) (2.2.16)
unde t
0
(c. /) este un punct arbitrar si r
0
= r (t
0
) .
Denim funct ia Q : (c. d) R, prin
Q() =
_
j
a
0
dn
(n)
. (\) (c. d) .
Datorita ipotezelor ^n care lucram, Q este o funct ie derivabila (cu
derivata continua) pe intervalul (c. d) si strict monotona (strict crescatoare
daca 0 pe (c. d) si strict descrescatoare daca < 0 pe (c. d)). Prin
urmare, putem vorbi de inversa Q
1
. denita pe mult imea Q((c. d)) . in-
versa care are aceleasi proprietat i ca funct ia Q. Deoarece relat ia (2.2.5)
2.2. ECUAT II CU VARIABILE SEPARABILE 19
se mai scrie
Q(r (t)) =
_
t
t
0
j (:) d:. (\) t (c. /) . (2.2.17)
rezulta ca solut ia r are expresia
r (t) = Q
1
__
t
t
0
j (:) d:
_
. (\) t (c. /) .
(2.2.18)
Reciproc, o funct ie r = r (t) denita de relat ia (2.2.7) (unde r
0
este arbitrar ^n (c. d) si t parcurge o vecinatate a punctului t
0
. astfel
^nc^at
_
t
t
0
j (:) d: apart ine domeniului funct iei Q
1
) este solut ie pentru
ecuat ia (2.2.1), veric^and ^n plus condit ia Cauchy r (t
0
) = r
0
.
Exemple.
1. Sa se integreze ecuat ia diferent iala cu variabile separabile
r
t
= 2t
_
1 +r
2
_
.
Solut ie. Ecuat ia data se mai scrie
dr
1 +r
2
= 2tdt.
deci, cu notat iile de mai sus, avem j. : R R, j (t) = 2t. (r) =
1 +r
2
0.
Orice solut ie a ecuat iei date verica pe intervalul sau de existent a
relat ia (obt inuta prin separarea variabilelor si integrarea ^ntr-un dome-
niu 1 R
2
care nu cont ine axa Ct (r ,= 0),
_
a
a
0
dn
1 +n
2
= 2
_
t
t
0
:d:. t
0
. r
0
R
sau
arctg r = t
2
+ C. C R
sau
r = tg
_
t
2
+ C
_
. C R. (2.2.19)
20 CAPITOLUL 2. TIPURI DE ECUAT II DE ORDINUL
^
INT
^
AI
Reciproc, orice funct ie de forma (2.2.8), denita pe un interval pe
care aceasta funct ie are sens, este solut ie pentru ecuat ia data.
2. Sa se integreze ecuat ia diferent iala cu variabile separabile
_
t
2
1
_
r
t
+ 2tr
2
= 0.
Solut ie. Consideram ecuat ia (formal echivalenta cu cea data)
r
t
=
2t
t
2
1
r
2
. (2.2.20)
Deoarece expresia j (t) =
2t
t
2
1
nu are sens pentru t = 1 si t = 1,
iar (r) = r
2
se anuleaza ^n r = 0. ar trebui sa consideram, conform
discut iei teoretice, sase cazuri distincte.
^
Insa, cum expresiile primi-
tivelor ram^an aceleasi ^n toate cazurile, se pot rezolva simultan toate
cele sase cazuri:
dr
r
2
=
2tdt
t
2
1
.
care implica
_
dr
r
2
=
_
2tdt
t
2
1
.
Asadar,
1
r
= ln

t
2
1

+ C. C R
sau
r = r (t. C) =
1
ln [t
2
1[ + C
. C R,
pentru orice t R, pentru care r (t) are sens. Restrict iile funct iilor t
r (t. C), C R, la intervalele care alcatuiesc mult imile lor de denit ie
constituie solut ii pentru (2.2.9) . deci si pentru ecuat ia init iala. De ex-
emplu, pentru C < 0. restrict iile funct iilor t r (t. C) la intervalele
_
.
_
1 +c
C
_1
2
_
.
_

_
1 +c
C
_1
2
. 1
_
. (1. 1) .
_
1.
_
1 +c
C
_1
2
_
.
_
_
1 +c
C
_1
2
. +
_
sunt solut ii.
^
In ecuat ia init iala nu apar disconti-
nuitat ile t = 1 si t = 1. De aceea suntem tentat i sa prelungim prin
continuitate solut iile r (t. C) . atribuindu-le valoarea 0 ^n t = 1 si ^n
t = 1. Acest lucru nu este ^nsa posibil, deoarece extensiile obt inute nu
sunt funct ii derivabile (nici macar lateral) ^n t = 1 si t = 1.
2.2. ECUAT II CU VARIABILE SEPARABILE 21
^
In general, ^n cele ce vor urma, vom evita asemenea discut ii amanunt ite.
Astfel, ^n cazul de fat a putem scrie simplu ca
r (t) =
1
ln [t
2
1[ + C
. C R
este solut ia generala a ecuat iei date. De asemenea, mult imea solut iilor
cont ine si solut ia banala, r = 0, pe care am omis-o prin ^mpart ire.
3. Sa se integreze ecuat ia diferent iala cu variabile separabile
trdt + (2t 1) dr = 0.
Solut ie. A integra o asemenea ecuat ie^nseamna a gasi at^at funct iile
r = r (t), c^at si funct iile t = t (r) care satisfac ecuat ia data.
Separ^and variabilele. obt inem
dr
r
=
t
2t 1
dt. (2.2.21)
care este doar formal echivalenta cu ecuat ia data.
^
Intr-adevar, r (t) = 0.
(\) t R si t (r) =
1
2
. (\) r R sunt solut ii pentru ecuat ia init iala,
fara a solut ii pentru ecuat ia (2.2.10) .
Integr^and (2.2.10), rezulta
ln [r[ c
I
2
[2t 1[
1
4
= C
1
. C
1
R
sau
rc
I
2
[2t 1[
1
4
= C. C R 0 .
^
In concluzie, ecuat ia data are solut iile
rc
I
2
[2t 1[
1
4
= C. C R.
deoarece cele doua solut ii particulare indicate mai sus corespund cazului
C = 0.
4. Sa se integreze ecuat ia diferent iala
r
t
= (r t)
2
+ 1.
22 CAPITOLUL 2. TIPURI DE ECUAT II DE ORDINUL
^
INT
^
AI
Solut ie. Cu substitut ia = r t. se obt ine ecuat ia cu variabile
separabile
t
=
2
. Rezolv^and aceasta ecuat ie si revenind la substitut ia
efectuata, gasim solut iile
r (t) = t +
1
C t
. C R
si
r = t.
5. Sa se integreze problema Cauchy
_
r
t
= 1 + r
2
r (0) = 1
.
Solut ie. Ecuat ia este cu variabile separabile si deducem, dupa
separarea variabilelor si integrare,
_
a
1
dn
1 +n
2
=
_
t
0
d:
sau
arctg r
:
4
= t. t
_

3:
4
.
:
4
_
.
Rezulta ca solut ia problemei Cauchy este
r (t) = tg
_
t +
:
4
_
. t
_

3:
4
.
:
4
_
.
Exercit ii.
S a se rezolve urmatoarele ecuat ii cu variabile separabile sau pro-
bleme Cauchy:
1. tr
t
= r
S
+ r;
2. r
t
tg t r = 0;
3. r tr
t
= c (1 +t
2
r
t
) . c R;
4. t
2
(r + 1) dt + (t
S
1) (r 1) dr = 0;
5. rdr = (tdr + rdt)
_
1 +r
2
;
2.2. ECUAT II CU VARIABILE SEPARABILE 23
6. trdt + (t + 1) dr = 0;
7. r
t
ctg t + r = 2;
8. r
t
= 10
ta
;
9. r
t
= cos (r t) ;
10. tr
t
= r cos ln
a
t
;
11. tr
t
r = t tg
a
t
;
12. r
2
+ t
2
r
t
= trr
t
;
13.
_
(1 +c
t
) rr
t
c
t
= 0
r (0) = 1
;
14.
_
(tr
2
+ t) dt + (t
2
r r) dr = 0
r (0) = 1
;
15.
_
r
t
sin t r ln r = 0
r
_

2
_
= 1
.
Solut ii.
1. t
_
1 +r
2
Cr = 0. C R, r = 0;
2. r = C sin t. C R;
3. r c =
Ct
1ot
. C R;
4. 3r + ln
[t
3
1[
(a1)
6
= C. C R;
5.
_
1 +r
2
= tr + C. C R;
6. ln

Ca
t1

= t. C R;
7. (2 r) cos t = C. C R;
8. 10
t
+ 10
a
= C. C R;
9. r t
not
= ; t = ctg
at
2
+ C. C R;
24 CAPITOLUL 2. TIPURI DE ECUAT II DE ORDINUL
^
INT
^
AI
10.
a
t
not
= ; ln [t[ = 2 ctg
ln
i
I
2
+ C. C R;
11.
a
t
not
= ; sin
a
t
= Ct. C R;
12.
a
t
not
= ; r = Cc
i
I
. C R;
13. 2c
I
2
2
=
_
c (1 +c
t
) ;
14. 1 +r
2
=
2
1t
2
;
15. r = 1.
2.3 Factor integrant
Vom arata ca metoda prezentata^n cadrul sect iunii 2.2 se poate extinde
la o clasa mai mare de probleme.
Consideram ecuat ia diferent iala scrisa sub forma
1 (t. r) dt + Q(t. r) dr = 0. (2.3.22)
care se presupune ca nu este cu diferent iala totala exacta pe domeniu
1.
^
In aceasta situat ie ^ncercam sa gasim o funct ie j nenula, care va
purta numele de factor integrant pe domeniul 1, astfel ^nc^at ecuat ia
j1dt + jQdr = 0 (2.3.23)
sa e cu diferent iala totala exacta. Altfel spus, multiplic^and printr-o
funct ie j, gasita corespunzator, ^ncercam sa transformam ecuat ia origi-
nala^ntr-una echivalenta, care sa aiba proprietatea de a cu diferent iala
totala exacta.
Reamintim ca ecuat ia (2.3.2) este cu diferent iala totala exacta daca
si numai daca pe domeniul 1 are loc relat ia
J (j1)
Jr
=
J (jQ)
Jt
. (2.3.24)
2.3. FACTOR INTEGRANT 25
Aceasta relat ie ne va da funct ia necunoscuta j. Cum 1 si Q
sunt funct ii cunoscute, factorul integrant j trebuie sa satisfaca ecuat ia
diferent iala
1
Jj
Jr
Q
Jj
Jt
+ j
_
J1
Jr

JQ
Jt
_
= 0. (2.3.25)
Daca este posibila aarea unei funct ii j = j(t. r) care sa verice
relat ia (2.3.4), atunci (2.3.2) va cu diferent iala totala exacta.
^
In con-
tinuare, solut ia ecut iei (2.3.2) se poate determina cu ajutorul funct iei
H, prin metoda prezentata ^n Sect iunea 2.1 si va data implicit prin
relat ia
H (t. r) = C. C R. (2.3.26)
Solut ia (2.3.5) este solut ie a ecuat iei (2.3.1), deoarece prin^nmult irea
ei cu un factor nenul, ecuat ia (2.3.1) se transforma^ntr-o ecuat ie echiva-
lenta, adica o ecuat ie cu aceleasi solut ii.
De remarcat este ca relat ia (2.3.4) este ^n fond o ecuat ie cu derivate
part iale, care, ^n general, se rezolva destul de greu. Daca aceasta ecuat ie
se poate rezolva, ea va avea mai multe solut ii; pentru noi, va sucienta
una dintre ele, pe care o vom alege, evident, de cea ma simpla forma.
^
In aplicat ii se cauta factori integrant i de o forma particulara, ca de
exemplu de forma j(t) . j(r), j(t + r) . j(tr) . j(t
2
+ r
2
) etc si se
pot determina condit ii necesare si suciente pentru ca ecuat ia (2.3.1)
sa admita un factor integrant de o forma specicata.
De exemplu, daca . : 1 R, . = . (t. r) este o funct ie de clasa
C
1
pe domeniul 1 si 1
0.
0a
Q
0.
0t
,= 0, pe 1, atunci condit ia necesara
si sucienta pentru ca ecuat ia (2.3.1) sa admita un factor integrant pe
domeniul 1 de forma j = j(.) este ca expresia
01
0a

0Q
0t
1
0.
0a
Q
0.
0t
sa e funct ie doar de . pe domeniul 1.
Exemplu.
26 CAPITOLUL 2. TIPURI DE ECUAT II DE ORDINUL
^
INT
^
AI
Consideram ecuat ia
_
t
_
t
2
+ r
2
_
dt + rdr = 0.
S a se demonstreze ca aceasta ecuat ie admite un factor integrant de
forma j = j
__
t
2
+ r
2
_
, sa se determine un factor integrant si apoi sa
se rezolve ecuat ia.
Solut ie. Avem
1 (t. r) = t
_
t
2
+ r
2
.
J1
Jr
=
r
_
t
2
+ r
2
.
Q(t. r) = r.
JQ
Jt
= 0.
. (t. r) =
_
t
2
+ r
2
.
J.
Jr
=
r
_
t
2
+ r
2
.
J.
Jt
=
t
_
t
2
+ r
2
.
Rezulta ca ecuat ia data admite un factor integrant de forma j =
j(.) = j
__
t
2
+ r
2
_
.
Pentru a determina efectiv o funct ie j, factor integrant, punem
condit ia (2.3.4) si gasim
1j
t
(.)
J.
Jr
Qj
t
(.)
J.
Jt
+ j(.)
_
J1
Jr

JQ
Jt
_
= 0
sau
j
t
(.) (r) = j(.)
r
_
t
2
+ r
2
.
de unde obt inem ecuat ia cu variabile separabile
j
t
=
j
.
;
rezolv^and-o, rezulta o solut ie j(.) =
1
.
.
Trecem acum la rezolvarea ecuat iei date. Amplic^and-o cu
1
.
, gasim
ecuat ia cu diferent iala totala exacta,
_
t
_
t
2
+ r
2
1
_
dt +
r
_
t
2
+ r
2
dr = 0.
pe care, daca o integram, gasim solut ia
_
t
2
+ r
2
t = C. C R.
Exercit ii.
2.3. FACTOR INTEGRANT 27
1. Aratat i ca daca funct iile
01
0a
si
0Q
0t
sunt continue pe domeniul 1
si Q ,= 0 pe 1, atunci condit ia necesara si sucienta pentru ca
ecuat ia (2.3.1) sa admita un factor integrant pe domeniul 1 de
forma j = j(t) este ca expresia
01
0a

0Q
0t
Q
sa e funct ie doar de t pe domeniul 1.
2. Aratat i ca daca funct iile
01
0a
si
0Q
0t
sunt continue pe domeniul 1
si 1 ,= 0 pe 1, atunci condit ia necesara si sucienta pentru ca
ecuat ia (2.3.1) sa admita un factor integrant pe domeniul 1 de
forma j = j(r) este ca expresia
01
0a

0Q
0t
1
sa e funct ie doar de r pe domeniul 1.
3. Aratat i ca daca funct iile
01
0a
si
0Q
0t
sunt continue pe domeniul 1 si
t1 rQ ,= 0 pe 1, atunci condit ia necesara si sucienta pentru
ca ecuat ia (2.3.1) sa admita un factor integrant pe domeniul 1
de forma j = j(tr) este ca expresia
01
0a

0Q
0t
t1 rQ
sa e funct ie doar de tr pe domeniul 1.
4. Demonstrat i ca ecuat iile urmatoare nu sunt cu diferent iala totala
exacta, admit un factor integrant de forma specicata alaturat,
sa se determine un astfel de factor integrant si apoi sa se rezolve
ecuat iile:
(a) t
2
r
S
dt + t (1 +r
2
) dr = 0. j = j
_
1
ta
3
_
;
(b)
_
sin a
a
2c
t
sin t
_
dt +
cos a2c
I
cos t
a
dr = 0. j = j(rc
t
) ;
(c) rdt + (2t rc
a
) dr = 0. j = j(r) ;
28 CAPITOLUL 2. TIPURI DE ECUAT II DE ORDINUL
^
INT
^
AI
(d) (3tr + r
2
) dt + (t
2
+ tr) dr = 0. j = j
_
1
ta(2ta)
_
;
(e)
_
2tr + t
2
r +
a
3
S
_
dt + (t
2
+ r
2
) dr = 0. j = j(t) ;
(f) (1 t
2
r) dt + t
2
(r t) dr = 0. j = j(t) ;
(g) 2trln rdt +
_
t
2
+ r
2
_
1 +r
2
_
dr = 0. j = j(r) ;
(h) (t
S
r
2
+ r) dt + (t
2
r
S
+ t) dr = 0. j = j(tr) ;
(i) tr
2
dt + (t
2
r t) dr = 0. j = j(tr) ;
(j) (3t + 2r + r
2
) dt + (t + 4tr + 5r
2
) dr = 0. j = j(t + r
2
) ;
(k) (t tr) dt + (r + t
2
) dr = 0. j = j(t
2
+ r
2
) ;
(l) (t
2
+ r
2
+ 1) dt 2trdr = 0. j = j(r
2
t
2
) .
Solut ii.
4.
(a) t
2
+ 2 ln [r[
1
a
2
= C. C R;
(b) c
t
sin r + 2r cos t = C. C R;
(c) tr
2
(r
2
2r + 2) c
a
= C. C R;
(d) ln [t[ + ln
_
[r[ + ln
_
[r + 2t[ = C. C R;
(e) c
t
r
_
t
2
+
1
S
r
2
_
= C. C R;
(f) tr
2
2t
2
r 2 = Ct. C R;
(g) t
2
ln [r[ +
1
S
(r
2
+ 1)
3
2
= C. C R;
(h)
t
2
2

1
ta
+
a
2
2
= C. C R;
(i) tr ln [r[ = C. C R;
(j) (t + r) (t + r
2
)
2
= C. C R;
(k)
ta
2
(ta
2
)
2
= C. C R;
(l)
1a
2
t
2
t
= C. C R.
2.4 Ecuat ii omogene
Denit ie 2.1.4. Spunem ca ecuat ia diferent iala r
t
= , (t. r) este omoge-
na (pentru t ,= 0 si ^ntr-un domeniu 1 din planul tCr cuprins ^ntre
dreptele r = ct si r = /t. cu c < /, funct ia , ind continua pe intervalul
(c. /)), daca ea se poate aduce la forma
r
t
= ,
_
r
t
_
. (2.4.27)
2.4. ECUAT II OMOGENE 29
unde membrul al doilea este o funct ie de
a
t
; sau daca funct ia , este o
funct ie omogena (de grad 0), i.e.
, (`t. `r) = , (t. r) . (\) (t. r) 1. (\) ` R.
Daca ^n aceasta ultima egalitate luam ` =
1
t
. obt inem
, (t. r) = ,
_
1.
r
t
_
.
ceea ce ne spune ca funct ia omogena , este ^n fond o funct ie depinz^and
doar de variabila
a
t
. Efectuam schimbarea de variabila
r = t . = (t) . (2.4.28)
Avem
r
t
(t) = (t) + t
t
(t)
si, deoarece r
t
(t) = ,
_
a(t)
t
_
. rezulta ca
(t) + t
t
(t) = , ( (t))
sau

t
(t) =
, ( (t)) (t)
t
. (2.4.29)
adica o ecuat ie cu variabile separabile.
Rezulta ca integrarea ecuat iei diferent iale omogene (2.4.1) se reduce
la integrarea ecuat iei cu variabile separabile (2.4.3), prin schimbarea de
variabila (2.4.2) .
Daca , () = , ecuat ia omogena (2.4.1) este
dr
dt
=
r
t
si ecuat ia (2.4.3), pentru t ,= 0 se reduce la
oj
ot
= 0. care are solut ia
generala = C. C R si deci solut ia pentru (2.4.1) este r = Ct.
C R, unde t ,= 0.
Daca , () ,= , revenim la ecuat ia diferent iala (2.4.3) si funct ia
continua , () neind identic nula, sa presupunem ca ea nu se
30 CAPITOLUL 2. TIPURI DE ECUAT II DE ORDINUL
^
INT
^
AI
anuleaza pe intervalul (c. /) .
^
In acest caz, rezolv^and ecuat ia (2.4.3),
gasim
_
d
, ()
=
_
dt
t
.
Deci, not^and cu 1 () o primitiva a funct iei
1
)(j)j
, obt inem
1 () = ln [t[ + C. C R. (2.4.30)
^
Inlocuind pe cu
a
t
, obt inem solut ia generala sub forma implicita
a ecuat iei (2.4.1),
1
_
r
t
_
= ln [t[ + C. C R; (2.4.31)
preferam ^nsa sa alaturam relat iei (2.4.4) ecuat ia r = t si sa obt inem
solut ia generala sub forma parametrica a ecuat iei (2.4.1) .
t = Cc
1(j)
. r = Cc
1(j)
. C. R. (2.4.32)
Exemplu.
S a se integreze ecuat ia
r
t
=
_
r
t
+
r
t
.
Solut ie. Cu schimbarea de variabila r = t. ecuat ia devine
t
t
=
_

sau

t
=
_

t
. (2.4.33)
Daca
_
= 0, atunci
oa
ot
=
a
t
, adica r = Ct. C R.
Daca
_
,= 0, atunci, integr^and ecuat ia cu variabile separabile
(2.4.7) . gasim
d
_

=
dt
t
2.4. ECUAT II OMOGENE 31
sau
2
_
= ln [t[ + C. C R,
de unde deducem
r = t
_
ln [t[ + C
2
_
2
. C R.
Exercit ii.
S a se integreze urmatoarele ecuat ii omogene:
1. r
t
=
ta
a
;
2. r
t
= c
i
I
+
a
t
;
3. tr
t
=
_
t
2
r
2
+ r;
4. r
t
=
a
t
+ tg
a
t
;
5.
__
t
2
+ r
2
+ r
_
dt tdr = 0;
6. (t
2
+ r
2
+ tr) dt t
2
dr = 0;
7. (4t
2
+ 3tr + r
2
) dt + (4r
2
+ 3tr + t
2
) dr = 0;
8. (3t
2
+ 2tr r
2
) dt + (t
2
2tr 3r
2
) = 0.
Solut ii.
1.
t
2
+ r
C
t
= 0. C R;
2. r = t ln

ln
C
t

. C R;
3. r = t sin ln [Ct[ . C R;
4. sin
t
a
= Ct. C R;
5. t
2
= C
_
r +
_
t
2
+ r
2
_
. C R;
6. r = t tg (Ct) . C R;
7. (t
2
+ r
2
)
S
(t + r)
2
= C. C R;
8. t
S
+ t
2
r tr
2
r
S
= C. C R.
32 CAPITOLUL 2. TIPURI DE ECUAT II DE ORDINUL
^
INT
^
AI
2.5 Ecuat ii reductibile la ecuat ii omogene
Presupunem ca avem de rezolvat o ecuat ie diferent iala de tipul
r
t
= ,
_
c
1
t + /
1
r + c
1
c
2
t + /
2
r + c
2
_
. (2.5.34)
unde c
1
. c
2
. /
1
. /
2
. c
1
. c
2
R si , este continua ^ntr-un domeniu din
planul tCr ^n care c
2
t + /
2
r + c
2
,= 0.
Consideram dreptele de ecuat ii
d
1
: c
1
t + /
1
r + c
1
= 0.
d
2
: c
2
t + /
2
r + c
2
= 0.
Cazul I. Dreptele d
1
si d
2
sunt identice, i.e.
c
1
c
2
=
/
1
/
2
=
c
1
c
2
:= /
1
R.
Atunci (2.5.1) devine r
t
= , (/
1
) si solut ia sa generala este r = , (/
1
) t+
C. C R.
Cazul II. Dreptele d
1
si d
2
sunt paralele, i.e.

c
1
/
1
c
2
/
2

= 0 ==
c
1
c
2
=
/
1
/
2
:= /
2
R.
Atunci (2.5.1) devine
r
t
= ,
_
/
2
(c
2
t + /
2
r) + c
1
c
2
t + /
2
r + c
2
_
si, prin schimbarea de variabila
c
2
t + /
2
r = . = (t) .
devine

t
= c
2
+ /
2
,
_
/
2
+ c
1
+ c
2
_
.
adica o ecuat ie cu variabile separabile.
2.5. ECUAT II REDUCTIBILE LA ECUAT II OMOGENE 33
Cazul III. Dreptele d
1
si d
2
se intersecteaza, i.e.

c
1
/
1
c
2
/
2

,= 0.
^
In acest caz, e `
0
:= d
1
d
2
; `
0
= `
0
(t
0
. r
0
) verica sistemul
_
c
1
t
0
+ /
1
r
0
+ c
1
= 0
c
2
t
0
+ /
2
r
0
+ c
2
= 0
.
Efectuam schimbarea de variabile
_
n = t t
0
= r r
0
. n = n(t) . = (t) .
Atunci (2.5.1) devine

t
(n) = ,
_
c
1
n + /
1

c
2
n + /
2

_
.
care este o ecuat ie omogena, care, prin schimbarea de variabila = n.
= (n), ne conduce la ecuat ia cu variabile separabile,
(n) + n
t
(n) = ,
_
c
1
+ /
1

c
2
+ /
2

_
.
Exemple.
1. Sa se integreze ecuat ia
r
t
=
4t + 6 + 4
2t + 3r + 6
. (2.5.35)
Solut ie. Consideram dreptele
d
1
: 4t + 6 + 4 = 0.
d
2
: 2t + 3r + 6 = 0.
Deoarece d
1
|d
2
. transformam ecuat ia astfel:
r
t
=
2 (2t + 3r) + 4
2t + 3r + 6
34 CAPITOLUL 2. TIPURI DE ECUAT II DE ORDINUL
^
INT
^
AI
si notam 2t + 3r = ; de aici obt inem 2 + 3r
t
=
t
si deci

t
=
8 + 24
+ 6
.
Daca = 3, atunci r =
S2t
S
este o solut ie singulara pentru
ecuat ia (2.5.2).
Daca ,= 3. atunci obt inem
+ 6
+ 3
d = 8dt.
de unde
+ 3 ln [ + 3[ = 8t + C. C R. r =
2t
3
.
2. Sa se integreze ecuat ia
r
t
=
_
r + 2t 1
2t
_
2
. (2.5.36)
Solut ie. Consideram dreptele
d
1
: r + 2t 1 = 0.
d
2
: 2t = 0.
Deoarece d
1
d
2
= `
0
. `
0
= `
0
(0. 1), efectuam schimbarea de
variabile
_
n = t
= r 1
. n = n(t) . = (t) .
De aici deducem, prin ^nlocuire ^n ecuat ia (2.5.3) . ecuat ia omogena

t
=
_
2n +
2n
_
2
.
pe care o rezolvam cu schimbarea de variabila = nn. n = n(n).
Rezulta
n
t
=
4 +n
2
4n
.
2.5. ECUAT II REDUCTIBILE LA ECUAT II OMOGENE 35
de unde obt inem, prin separarea variabilelor si apoi prin integrare,
2 arctg
n
2
= ln [n[ + C. C R.
Solut ia generala sub forma implicita a ecuat iei (2.5.3) este
2 arctg
r 1
2t
= ln [t[ + C. C R.
Exercit ii.
S a se integreze urmatoarele ecuat ii reductibile la omogene:
1. r
t
=
t2a
2ta1
;
2. r
t
=
t2a1
2t1aS
;
3. r
t
=
1StSa
1ta
;
4. r
t
=
7tSa7
St7aS
;
5. (t r + 3) dt + (3t + r + 1) dr = 0;
6. (t 2r 1) dt + (3t 6r + 2) dr = 0;
7. (t r + 2) dt + (t r + 3) dr = 0;
8. (t 2r + 5) dt + (2t r + 4) dr = 0.
Solut ii.
1. (t + r 1)
S
= C (t r + 3) . C R;
2. ln [4t + 8r + 5[ + 8r 4t = C. C R;
3. 3t + r + 2 ln [t + r 1[ = C. C R;
4. (t + r 1)

(t r 1)
2
= C. C R;
5. t + r 1 = Cc
2I+2
I+i1
. C R;
6. t + 3r ln [t 2r[ = C. C R;
7. ln [2t 2r + 5[ 2 (t + r 2) = C. C R;
8. (t + r + 1)
S
= C (t r + 3) . C R.
36 CAPITOLUL 2. TIPURI DE ECUAT II DE ORDINUL
^
INT
^
AI
2.6 Ecuat ii liniare de ordinul ^nt^ai
Denit ie 2.6.1. Ecuat ie liniara (de ordinul ^nt^ai) se numeste o
ecuat ie diferent iala de forma
r
t
= c (t) r + / (t) . (2.6.37)
adica o ecuat ie liniara ^n variabilele r si r
t
.
Daca / (t) = 0. atunci ecuat ia
r
t
= c (t) r (2.6.38)
se numeste ecuat ie liniara (de ordinul ^nt^ai) omogena; daca / (t) ,=
0, ecuat ia (2.6.1) se numeste ecuat ie liniara (de ordinul ^nt^ai) neo-
mogena.
Remarcam faptul ca ecuat ia omogena (2.6.2) admite tot timpul
solut ia banala r = 0. dar scopul acestei sect iuni este acela de a gasi
solut ia generala a ecuat iilor (2.6.1) si (2.6.2) ; pentru aceasta vom pre-
supune ca funct iile c si / sunt continue pe intervalul (c
1
. c
2
).
Consideram mai ^nt^ai ecuat ia omogena (2.6.1) care este, evident, o
ecuat ie cu variabile separabile si ne punem problema integrarii ei. Va
trebui sa rezolvam separat ecuat ia (2.6.2) pe ecare din domeniile
1
1
:= (c
1
. c
2
) (0. +)
si
1
2
:= (c
1
. c
2
) (. 0) .
Pe domeniul 1
1
, vom obt ine, prin separarea variabilelor,
dr
r
= c (t) dt
si, prin integrare ^n ambii membri, deducem
ln r (t) =
_
t
t
0
c (:) d: + C
1
. C
1
R,
ceea ce implica
r (t) = /
1
c
R
I
I
0
o(c)oc
. /
1
:= c
C
1
0. (2.6.39)
2.6. ECUAT II LINIARE DE ORDINUL
^
INT
^
AI 37
unde t
0
(c
1
. c
2
) este arbitrar.
Aceasta funct ie reprezinta solut ia generala a ecuat iei liniare si omo-
gene (2.6.2) ^n domeniul 1
1
.
Analog vom gasi solut ia generala pe domeniul 1
2
sub forma
r (t) = /
2
c
R
I
I
0
o(c)oc
. /
2
< 0. (2.6.40)
unde t
0
(c
1
. c
2
) este arbitrar.
Consideram acum familia de funct ii
r (t) = Cc
R
I
I
0
o(c)oc
. C R (2.6.41)
si demonstram ca aceasta familie de funct ii reprezinta solut ia generala
a ecuat iei (2.6.2) pe domeniul
1 := (c
1
. c
2
) R.
^
Intr-adevar, pentru C 0 (respectiv C < 0) obt inem solut ia (2.6.3)
(respectiv (2.6.4)), iar pentru C = 0 obt inem solut ia banala.
^
In plus, daca (t
+
. r
+
) 1 este arbitrar, atunci problema lui Cauchy
(2.6.2) + (2.6.6), unde
r (t
+
) = r
+
(2.6.42)
are solut ie determinata^n mod unic din (2.6.5), deoarece (2.6.6) se scrie
echivalent,
r
+
= r (t
+
) = Cc
R
I

I
0
o(c)oc
.
de unde rezulta
C = r
+
c

R
I

I
0
o(c)oc
.
Venind acum cu aceasta valoare ^n (2.6.5), obt inem solut ia proble-
mei (2.6.2) + (2.6.6), sub forma
r (t) = r
+
c

R
I

I
0
o(c)oc
c
R
I
I
0
o(c)oc
= r
+
c
R
I
I

o(c)oc
.
Observat ie 2.6.1.
1) Din (2.6.5) rezulta ca mult imea solut iilor ecuat iei omogene formea-
za un spat iu (vectorial) liniar, de dimensiune 1.
38 CAPITOLUL 2. TIPURI DE ECUAT II DE ORDINUL
^
INT
^
AI
2) Diferent a dintre doua solut ii ale ecuat iei liniare neomogene repre-
zinta, pe intervalul comun de denit ie, o solut ie a ecuat iei liniare omo-
gene.
3) Suma dintre o solut ie a ecuat iei liniare omogene si o solut ie a
ecuat iei liniare neomogene reprezinta, pe intervalul comun de denit ie,
o solut ie a ecuat iei liniare neomogene.
4) Suma dintre solut ia generala pe (c
1
. c
2
) a ecuat iei liniare omogene
si o solut ie particulara, pe (c
1
. c
2
) . a ecuat iei neomogene, reprezinta
solut ia generala pe (c
1
. c
2
) a ecuat iei neomogene.
Lasam ca exercit iu demonstrarea acestor 4 propozit ii.
Metoda variat iei constantei (Metoda lui Lagrange)
Din Observat ia 2.6.1, 4), obt inem imediat ca solut ia generala a
ecuat iei liniare neomogene (2.6.1) este
r (t) = r
0
(t) + r
j
(t) . (2.6.43)
unde
r
0
(t) = Cc
R
I
I
0
o(c)oc
. C R (2.6.44)
este solut ia generala a ecuat iei liniare omogene si r
j
este o solut ie par-
ticulara a ecuat iei liniare neomogene.
Problema gasirii solut iei generale a ecuat iei neomogene s-a redus,
asadar, la gasirea unei solut ii particulare a ei.
Vom obt ine o solut ie particulara a ecuat iei neomogene, folosind
metoda variat iei constantei sau metoda lui Lagrange. Aceasta consta
^n a cauta r
j
de forma lui r
0
, ^n care vom considera ca C este si ea o
funct ie de t, C = C (t) . Rezulta
r
j
(t) = C (t) c
R
I
I
0
o(c)oc
. (2.6.45)
Pun^and condit ia ca (2.6.9) sa satisfaca (2.6.1), rezulta ca
C
t
(t) = c

R
I
I
0
o(c)oc
/ (t) .
de unde
C (t) =
_
t
t
0
c

R
s
I
0
o(t)ot
/ (:) d: + C
1
. C
1
R.
2.6. ECUAT II LINIARE DE ORDINUL
^
INT
^
AI 39
Deoarece noua ne trebuie o singura solut ie particulara a ecuat iei
(2.6.1), vom considera pentru simplitate C
1
= 0. Deci,
C (t) =
_
t
t
0
c

R
s
I
0
o(t)ot
/ (:) d:
si, ^nlocuind ^n (2.6.9), obt inem
r
j
(t) = c
R
I
I
0
o(c)oc

_
t
t
0
c

R
s
I
0
o(t)ot
/ (:) d: (2.6.46)
sau, echivalent,
r
j
(t) =
_
t
t
0
c
R
I
s
o(t)ot
/ (:) d:.
Rezulta ca solut ia generala a ecuat iei (2.6.1) se poate scrie sub una
din formele
r (t) = Cc
R
I
I
0
o(c)oc
+
_
t
t
0
c
R
I
s
o(t)ot
/ (:) d:. C R,
(2.6.47)
r (t) = c
R
I
I
0
o(c)oc
_
C +
_
t
t
0
c

R
s
I
0
o(t)ot
/ (:) d:
_
. C R
(2.6.48)
sau, folosind integralele nedenite,
r (t) = c
R
o(t)ot
_
C +
_
c

R
o(t)ot
/ (t) dt
_
. C R.
(2.6.49)
Observat ie 2.6.2.
1) Daca r
1
si r
2
sunt doua solut ii particulare ale ecuat iei neomogene,
atunci r
1
r
2
este solut ie a ecuat iei omogene, C (r
1
r
2
) . C R
este solut ia generala a ecuat iei omogene si solut ia generala a ecuat iei
neomogene este
r (t) = C (r
1
(t) r
2
(t)) +r
1
(t) . C R
(termenii din paranteza pot comuta, iar ultimul termen poate si
r
2
(t)).
40 CAPITOLUL 2. TIPURI DE ECUAT II DE ORDINUL
^
INT
^
AI
Exemple.
1. Determinat i solut ia problemei Cauchy
_
r
t
= 2tr + t
r (0) = 1
.
Solut ie. Determinam solut ia generala a ecuat iei liniare neomogene
r
t
= 2tr + t. (2.6.50)
unde c. / : R R, c (t) = 2t. / (t) = t. (\) t R.
Consideram mai ^nt^ai ecuat ia omogena,
r
t
= 2tr.
^i separam variabilele,
dr
r
= 2tdt.
integram,
ln [r[ = t
2
+ C. C R,
de unde obt inem solut ia generala a ecuat iei omogene sub forma
r
0
(t) = Cc
t
2
. C R.
^
In continuare, cautam o solut ie particulara a ecuat iei neomogene de
forma
r
j
(t) = C (t) c
t
2
;
impunem condit ia ca ea sa satisfaca (2.6.14) si gasim
C
t
(t) = c
t
2
t.
de unde
C (t) =
1
2
c
t
2
.
Rezulta r
j
(t) =
1
2
si
r (t) = r
0
(t) + r
j
(t) = Cc
t
2

1
2
. C R
2.6. ECUAT II LINIARE DE ORDINUL
^
INT
^
AI 41
este solut ia generala a ecuat iei (2.6.14) .
Din condit ia init iala,
1 = r (0) = C
1
2
.
deducem ca C =
S
2
si astfel solut ia problemei Cauchy date este r (t) =
S
2
c
t
2

1
2
.
2. Determinat i solut ia generala a ecuat iei
r
t
=
1
t
r + 3t. t 0.
Solut ie. Avem c. / : (0. +) R, c (t) =
1
t
. / (t) = t. Folosind
relat ia (2.6.13) . avem
r (t) = c

R
uI
I
_
C +
_
c
uI
I
3tdt
_
=
C
t
+ t
2
. C R.
3. Fie , : [0. +) R o funct ie continua, astfel ^nc^at
lim
to
, (t) = 0.
S a se demonstreze ca orice solut ie a ecuat iei liniare
r
t
+ cr = , (t) . t _ 0. c 0
converge la 0, c^and t .
Solut ie. Fie r = r (t) o solut ie oarecare a ecuat iei date. Rezulta
r (t) = c
ot
_
C +
_
t
0
c
oc
, (:) d:
_
. C R, t _ 0.
Atunci, avem evident
[r (t)[ _
[C[ +
_
t
0
c
oc
, (:) d:
c
ot
. t _ 0.
Daca , este astfel ^nc^at
_
o
0
c
oc
[, (:)[ d: < , atunci din inegali-
tatea precedenta rezulta lim
to
r (t) = 0.
42 CAPITOLUL 2. TIPURI DE ECUAT II DE ORDINUL
^
INT
^
AI
^
In caz contrar, adica daca
_
o
0
c
oc
[, (:)[ d: = . se ajunge imediat la
concluzia dorita, folosind regula lui L'Hospital si ipoteza lim
to
, (t) = 0.
Observam ca daca stim doua solut ii r
1
si r
2
pentru ecuat ia liniara
omogena
r
t
= c (t) r.
atunci solut ia generala a ecuat iei liniare neomogene
r
t
= c (t) r + / (t)
este
r (t) = C (r
1
(t) r
2
(t)) +r
1
(t) . C R.
^
In consecint a, consider^and problema determinarii solut iilor r = r (t)
ale ecuat iei liniare neomogene, care apart in unui spat iu vectorial L,
t in^and cont de faptul ca daca doua solut ii se gasesc ^n L, atunci toate
solut iile se vor gasi ^n L, rezulta ca avem trei posibilitat i exclusive si
exhaustive:
1. sau nici o solut ie nu este din spat iul L;
2. sau o singura solut ie este ^n spat iul L;
3. sau toate solut iile sunt ^n spat iul L.
4. Sa se determine solut iile periodice ale ecuat iei
r
t
= 2r cos
2
t sin t. t R.
Solut ie. Fie r = r (t) o solut ie oarecare a ecuat iei date. Rezulta
r (t) = c
t
sin 2I
2
_
C
_
t
0
c
(c
sin 2s
2
)
sin :d:
_
. C R, t _ 0.
Cum solut iile periodice formeaza un spat iu vectorial L si cum orice
solut ie periodica este o funct ie marginita, rezulta din relat ia prece-
denta ca avem cel mult o solut ie periodica. Eventuala solut ie periodica
va data de constanta C
0
pe care o vom determina din condit ia de
marginire.
^
Intr-adevar, cum lim
to
c
t
sin 2I
2
= +. rezulta cu necesitate
C
0
=
_
o
0
c
(c
sin 2s
2
)
sin :d:.
2.6. ECUAT II LINIARE DE ORDINUL
^
INT
^
AI 43
de unde eventuala (unica) solut ie periodica va
r (t) =
_
o
t
c
tc
c
sin 2Isin 2s
2
sin :d:.
Cu schimbarea de variabila t + : = .. obt inem
r (t) =
_
o
0
sin (t + .) c
:
c
sin 2Isin 2(I+:)
2
d..
de unde rezulta imediat
r (t + 2:) = r (t) . (\) t R.
Deci, solut ia gasita este unica solut ie periodica a ecuat iei date.
5. Fie , : [0. +) R o funct ie continua si consideram ecuat ia
autonoma
r
t
= , (r) . t _ 0.
Daca aceasta ecuat ie admite o solut ie r = r (t), cu proprietatea ca
exista
lim
to
r (t) := | R.
atunci sa se demonstreze ca
, (|) = 0.
Solut ie. Fie r = r (t) solut ia din enunt , pentru care exista
lim
to
r (t) := | R.
Aplic^and Teorema lui Lagrange de medie funct iei r pe ecare din
intervalele [:. : + 1] . : N, obt inem ca exista t
a
[:. : + 1], astfel
^nc^at
r (: + 1) r (:) = r
t
(t
a
) . (\) : N.
Deci, pentru orice : N, exista t
a
[:. : + 1], astfel ^nc^at
r (: + 1) r (:) = , (r (t
a
)) .
44 CAPITOLUL 2. TIPURI DE ECUAT II DE ORDINUL
^
INT
^
AI
Cum t
a
, c^and : si , este continua, rezulta ca avem
, (|) = ,
_
lim
to
r (t)
_
= ,
_
lim
ao
r (t
a
)
_
= lim
ao
, (r (t
a
)) =
= lim
ao
[r (: + 1) r (:)] = | | = 0.
Exercit ii.
S a se integreze urmatoarele ecuat ii liniare de ordinul ^nt^ai:
1. tr
t
2r = 2t
1
;
2. (2t + 1) r
t
= 4t + 2r;
3. r
t
+ r tg t =
1
cos t
;
4. (tr + c
t
) dt tdr = 0;
5. t
2
r
t
+ tr + 1 = 0;
6. r = t (r
t
t cos t) ;
7. 2t (t
2
+ r) dt = dr;
8. (tr
t
1) ln t = 2r;
9. tr
t
+ (t + 1) r = 3t
2
c
t
;
10. (t + r
2
) dr = rdt;
11. (2c
a
t) r
t
= 1;
12.
_
sin
2
r + t ctg r
_
r
t
= 1.
13. Se considera ecuat ia
r
t
+ c (t) r = , (t) . t _ 0.
unde c. , : [0. +) R sunt funct ii continue, c (t) _ c 0. (\)
t _ 0, lim
to
, (t) = 0. Sa se demonstreze ca toate solut iile acestei
ecuat ii converg la 0 c^and t .
2.6. ECUAT II LINIARE DE ORDINUL
^
INT
^
AI 45
14. Fie ecuat ia
tr
t

_
2t
2
+ 1
_
r = t
2
. t _ 0.
Sa se demonstreze ca exista o unica solut ie care converge la o
limita nita, c^and t . Sa se integreze ecuat ia.
15. Se considera ecuat ia
tr
t
+ cr = , (t) . t _ 0.
unde c R
+
si lim
t0
t0
, (t) = /. Sa se demonstreze ca exista si este
unica o solut ie r = r (t) . care ram^ane marginita c^and t 0. Sa
se determine acesta lim
t0
t0
r (t) .
16. Sa se determine solut iile ecuat iei
r
t
sin 2t = 2 (r + cos t) . r _
:
2
.
care ram^an marginite atunci c^and r

2
. r

2
.
17. Sa se demonstreze ca ecuat ia
r
t
= tr 1. t _ 0
admite o unica solut ie marginita, care este descrescatoare si con-
verge la 0, atunci c^and t .
18. Se considera ecuat ia
r
t
+ cr = , (t) . t R,
unde , : R R este o funct ie continua si periodica, iar c R.
Sa se demonstreze ca ecuat ia admite o unica solut ie periodica,
av^and aceeasi perioada ca ,.
Solut ii.
1. r = Ct
2
+ t
1
. C R;
46 CAPITOLUL 2. TIPURI DE ECUAT II DE ORDINUL
^
INT
^
AI
2. r = (2t + 1) (C + ln [2t + 1[) + 1. C R;
3. r = sin t + C cos t. C R;
4. r = c
t
(ln [t[ + C) . C R;
5. tr = C ln [t[ . C R;
6. r = t (C + sin t) . C R;
7. r = Cc
t
2
t
2
1. C R;
8. r = C ln
2
t ln t. C R;
9. tr = (t
S
+ C) c
t
. C R;
10. Se schimba rolul variabilelor t si r (^n sensul ca t = t (r)) si rezulta
solut iile
t = r
2
+ Cr. C R
si
r = 0;
11. Se schimba rolul variabilelor t si r si rezulta t = c
a
+Cc
a
. C R,
r = 0;
12. Se schimba rolul variabilelor t si r si rezulta t = (C cos r) sin r.
C R;
13. Se arata, ca la exemplul 3., ca solut iile
r (t) = c

R
I
0
o(c)oc
_
C +
_
t
0
, (:) c
R
s
0
o(t)ot
d:
_
. C R
au lim
to
[r (t)[ = 0;
14. Avem
r (t) = tc
t
2
_
t
o
c
c
2
d:. t _ 0
si
lim
to
r (t) =
1
2
.
2.7. ECUAT II BERNOULLI 47
15. Avem
r (t) = r
o
_
C +
_
t
o
0
:
o1
, (:) d:
_
. C R, t _ 0. c
0
R.
Se considera separat cazurile c 0 si c < 0 si rezulta
lim
t0
t0
r (t) =
/
c
.
16. Se obt ine o singura solut ie marginita c^and r

2
. r

2
si anume
r (t) =
sin t 1
cos t
.
17. Se obt ine solut ia
r (t) =
_
t
o
c
I
2
s
2
2
d:.
18. Se obt ine solut ia
r (t) = c
ot
_
C +
_
t
0
c
oc
, (:) d:
_
. C R
si se considera separat cazurile c 0 si c < 0.
2.7 Ecuat ii Bernoulli
Sunt de tipul
r
t
= c (t) r
c
+ / (t) r. (2.7.51)
unde c R.
Este evident ca pentru c = 0. ecuat ia (2.7.1) este o ecuat ie liniara
neomogena, iar pentru c = 1. ecuat ia (2.7.1) este o ecuat ie liniara
omogena.
Ram^ane de rezolvat ecuat ia ^n cazul ^n care c R 0. 1 .
^
In acest caz, efectuam schimbarea de variabila
:= r
1c
. (2.7.52)
48 CAPITOLUL 2. TIPURI DE ECUAT II DE ORDINUL
^
INT
^
AI
ecuat ia (2.7.1) transform^andu-se ^n
1
1 c

o
1o

t
= c (t)
o
1o
+ / (t)
1
1o
sau

t
= (1 c) / (t) + (1 c) c (t) . (2.7.53)
care este o ecuat ie liniara neomogena.
Daca funct iile c si / sunt continue pe un interval (c
1
. c
2
), atunci
(2.7.3) admite solut ie; se gaseste solut ia generala = (t), dupa care
solut ia generala a ecuat iei Bernoulli (2.7.1) va r (t) = (t)
1
1o
.
Observat ie 2.7.1.
1) Daca c 1. atunci (2.7.1) admite si solut ia r = 0. pe care nu o
putem deduce din (2.7.2).
2) Cu toate ca solut ia este denita pe tot intervalul (c
1
. c
2
), s-ar
putea ^nt^ampla ca solut ia r sa nu e denita pe tot intervalul (c
1
. c
2
) ;
de exemplu, daca c = 1
1
2a
. : N
+
. atunci
1
1c
= 2: si deci r va
solut ie numai pe acele subintervale ale intervalului (c
1
. c
2
) pe care
este pozitiva.
Exemplu.
S a se integreze ecuat ia
r
t
+
t
1 t
2
r = t
_
r
si sa se ae solut ia care satisface condit ia r (0) =
1
9
.
Solut ie. Ecuat ia se rescrie
r
t
=
t
t
2
1
r + t
_
r.
care este o ecuat ie Bernoulli cu c =
1
2
. c (t) =
t
t
2
1
. / (t) = t. t ,= 1.
Efectuam schimbarea de variabila = r
1
1
2
sau r =
2
. = (t) si
obt inem ecuat ia liniara

t
=
t
2 (t
2
1)
+
t
2
.
2.7. ECUAT II BERNOULLI 49
a carei solut ie generala este, pentru t (1. 1) .
(t) = C
4
_
1 t
2

1
3
_
1 t
2
_
. C R.
Rezulta solut ia generala pe (1. 1) a ecuat iei date,
r (t) =
_
C
4
_
1 t
2

1
3
_
1 t
2
_
_
2
. C 0
si r = 0, care este o solut ie singulara, ea neput^andu-se obt ine din cea
generala prin particularizarea constantei.
Pe intervalele (. 1) si (1. +), solut ia generala este dedusa
analog, obt in^andu-se
r (t) =
_
C
4
_
t
2
1 +
1
3
_
t
2
1
_
_
2
. C 0
si r = 0. solut ie singulara.
Din condit ia r (0) =
1
9
, obt inem C = 1 si astfel, solut ia ceruta este
r (t) =
_
4
_
1 t
2

1
S
(1 t
2
)
_
2
, t (1. 1) .
Exercit ii.
S a se integreze urmatoarele ecuat ii sau probleme Cauchy:
1. r
t
=
1
t
r + t
_
r;
2. r
t
=
1
t
r tr
2
;
3. 2trr
t
r
2
+ t = 0;
4. r
t
+ 2r = r
2
c
t
;
5. r
t
=
t
2(t
2
1)
r +
t
2a
;
6. r
t
= r cos t + r
2
cos t;
7.
_
tr
t
+ r = r
2
ln t
r (1) = 1
;
8.
_
r
t
9t
2
r = t
2
(1 +t
S
) r
2
3
r (0) = 0
.
50 CAPITOLUL 2. TIPURI DE ECUAT II DE ORDINUL
^
INT
^
AI
Solut ii.
1. r =
_
Ct
2
+
t
2
2
ln [t[
_
2
. C R; r = 0;
2. r (t) =
1
t
2
tC
. C R; r = 0;
3. r
2
= t ln

C
t

. C R; r = 0;
4. r (Cc
2t
+ c
t
) 1 = 0. C R; r = 0;
5. r
2
= t
2
1 +C
_
t
2
1. C R; r = 0;
6.
r (t) =
1
Cc
sin t
1
. C
_
.
1
c
_
' (c. +) . t R.
r (t) =
1
Cc
sin t
1
. C
_
1
c
. c
_
. t 1
I
.
unde
1
I
:= (arcsin ln C + 2/:. arcsin ln C + 2 (/ + 1) :) .
r (t) = 0. t R;
7. r =
1
1ln[t[
;
8. r =
_
2
9
c
t
3

1
9
t
S

2
9
_
S
; = 0.
2.8 Ecuat ii Riccati
Ecuat ia diferent iala Riccati are forma
r
t
= c (t) r
2
+ / (t) r + c (t) . (2.8.54)
unde c. /. c : (c
1
. c
2
) R sunt funct ii continue.
Rezolvarea ecuat iei (2.8.1) se bazeaza pe schimbarea de variabila
r = r
j
+
1

. (2.8.55)
2.8. ECUAT II RICCATI 51
unde r
j
= r
j
(t) este o solut ie particulara a ecuat iei (2.8.1).
^
Inlocuind ^n (2.8.1), gasim ca verica ecuat ia liniara neomogena
de ordinul ^nt^ai,

t
= [2c (t) r
j
(t) + / (t)] c (t) . (2.8.56)
Rezolvam apoi (2.8.3) si, cu solut ia gasita, = (t), venim^n (2.8.2)
si obt inem solut ia ecuat iei Riccati.
Exemple.
1. Sa se integreze ecuat ia
t
2
r
t
+ t
2
r
2
= tr 1.
Solut ie. Ecuat ia se scrie sub forma
r
t
= r
2
+
1
t
r
1
t
2
.
care este o ecuat ie Riccati cu c (t) = 1. / (t) =
1
t
. c (t) =
1
t
2
. t ,= 0.
Cautam o solut ie particulara de forma coecient ilor c (t) . / (t) .
c (t) . r
j
(t) =
o
t
. c R. Pun^and condit ia ca funct ia
o
t
sa e solut ie
a ecuat iei date, gasim c = 1.
Deci, r
j
=
1
t
si efectuam schimbarea de variabila r =
1
t
+
1
j
. Atunci
va satisface ecuat ia liniara

t
=

t
+ 1.
deci
(t) = t (ln [t[ + C) . C R.
Solut ia ecuat iei date este
r (t) =
1
t
+
1
t (ln [t[ + C)
. C R.
2. Fie r
1
. r
2
. r
S
. r
1
patru solut ii distincte oarecare ale unei ecuat ii
de tip Riccati. Sa se arate ca funct ia
r
S
r
1
r
S
r
2
:
r
1
r
1
r
1
r
2
52 CAPITOLUL 2. TIPURI DE ECUAT II DE ORDINUL
^
INT
^
AI
este constanta.
Solut ie.
^
Intr-adevar, daca , = ,(t) este o solut ie particulara
pentru ecuat ia Riccati (2.8.1), atunci prin calcule simple deducem ca
mai sus ca substi- tut ia
. = r ,
transforma ecuat ia (2.8.1) ^n ecuat ia Bernoulli
.
t
= [/ (t) + 2c (t) ,(t)] . + c (t) .
2
.
Fie r = r (t) o solut ie a ecuat iei Riccati (2.8.1), diferita de r
1
si r
2
.
Consideram funct ia
(t) =
r (t) r
1
(t)
r (t) r
2
(t)
.
T in^and cont ca rr
1
si rr
2
verica ecuat ia Bernoulli scrisa mai
sus, avem

t
(t) =
(r
t
r
t
1
) (r r
2
) (r r
1
) (r
t
r
t
2
)
(r r
2
)
2
=
= c (t) [r
1
(t) r
2
(t)] (t) .
Rezulta
r
i
(t) r
1
(t)
r
i
(t) r
2
(t)
= C
i
c
R
I
I
0
b(c)[a
1
(c)a
2
(c)[oc
. C
i
,= 0. i 3. 4.
Aceste relat ii demonstreaza rezultatul:
r
S
r
1
r
S
r
2
:
r
1
r
1
r
1
r
2
=
C
S
C
1
.
Exercit ii.
S a se integreze urmatoarele ecuat ii diferent iale, stiind ca admit
solut ii particulare de formele indicate:
1. r
t
= r
2
tr t. r
j
(t) = ct + /. c. / R;
2. t
2
(r
t
+ r
2
) 2 (tr 1) = 0. r
j
(t) =
o
t
. c R;
3. tr
t
= r
2
(2t + 1) r + t
2
+ 2t. r
j
(t) = ct + /. c. / R;
2.9. ECUAT II IMPLICITE
^
IN RAPORT CU DERIVATA 53
4. r
t
= r
2
+ 1 +t
2
. r
j
(t) = ct. c R;
5. t
2
r
t
+ (tr 2)
2
= 0. r
j
(t) =
o
t
. c R;
6. t
2
r
t
t
2
r
2
tr 1 = 0. r
j
(t) =
o
t
. c R;
7. r
t
+ r
2

1
2t
2
= 0. r
j
(t) =
o
t
. c R.
Solut ii.
1. r
j
(t) = t + 1. r (t) = t + 1 +c
I
2
2
2t
_
C
_
c
I
2
2
2t
dt
_
1
. C R;
2. r
j
(t) =
2
t
. r (t) =
12Ct
2
1Ct
. C R;
3. r
j
(t) = t. r (t) = t +
1
1Ct
. C R;
4. r
j
(t) = t. r (t) = t +
c
I
2
C
R
c
I
2
ot
. C R;
5. r
j
(t) =
1
t
. r (t) =
1
t
+
St
2
t
3
C
. C R;
6. r
j
(t) =
1
t
. r (t) =
1
t
+
1
t(Cln[t[)
. C R;
7. r (t) =
2t
3
C
t(Ct
3
)
. C R.
2.9 Ecuat ii implicite ^n raport cu derivata
Ecuat iile implicite^n raport cu derivata sunt de forma 1 (t. r. r
t
) = 0. ^n
care se presupune ca derivata funct iei necunoscute nu se poate exprima
ca r
t
= , (t. r) .
^
In acest caz, admitem ca ecuat ia este rezolubila ^n
raport cu variabila r ^n urmatorul sens: se poate transforma ^n r =
, (t. r
t
) .
^
In acest caz, integrarea acestei ecuat ii diferent iale se bazeaza
pe metoda parametrica. Aceasta consta ^n efectuarea schimbarii de
variabile
r
t
=
dr
dt
= j. (2.9.57)
care ne da
r = , (t. j) .
54 CAPITOLUL 2. TIPURI DE ECUAT II DE ORDINUL
^
INT
^
AI
Diferent iem ^n ambii membri aceasta ecuat ie si, ^n formula gasita,
^nlocuim, din (2.9.1) pe dr cu jdt si obt inem o ecuat ie de forma
1 (t. j) dt + Q(t. j) dj = 0.
Daca solut ia acestei ecuat ii este t = ,(j), atunci gasim solut ia
ecuat iei init iale sub forma parametrica,
_
t = ,(j)
r = , (,(j) . j)
. j R.
Exemplu.
S a se integreze ecuat ia
r = t + r
t
ln r
t
. (2.9.58)
Solut ie. Introduc^and parametrul j = r
t
0, gasim
r = t + j ln j. (2.9.59)
Diferent iind ^n ambii memri ai egalitat ii (2.9.3), obt inem
dr = dt + dj
dj
j
sau
jdt = dt + dj
dj
j
.
Integram ecuat ia obt inuta, care este o ecuat ie cu variabile separa-
bile:
(j 1) dt =
j 1
j
dj. (2.9.60)
Cazul I. Daca j ,= 1. atunci
dt =
dj
j
.
2.9. ECUAT II IMPLICITE
^
IN RAPORT CU DERIVATA 55
de unde
t = ln j + C. C R.
Rezulta ca solut ia generala parametrica a ecuat iei (2.9.2) va
_
t = ln j + C
r = j + C
. C R, j 0.
Mai putem elimina parametrul j 0 ^ntre cele doua ecuat ii ale
solut iei parametrice anterioare si rezulta solut ia generala
r = c
tC
+ C. C R.
Cazul II. Daca j = 1 ^n (2.9.4), atunci (2.9.3) devine
= r + 1.
2.9.1 Ecuat ia Lagrange
Ecuat ia Lagrange este un caz particular de ecuat ie implicita ^n raport
cu derivata si are forma
r = tc (r
t
) + / (r
t
) . (2.9.61)
unde c. / : 1 R sunt de clasa C
1
(1), 1 interval al axei reale.
Cu notat ia r
t
= j. unde j R este parametru, gasim
r = tc (j) + / (j) .
Diferent iind ^n ambii membri, obt inem
jdt = c (j) dt + [tc
t
(j) + /
t
(j)] dj
sau
[c (j) j] dt + [tc
t
(j) + /
t
(j)] dj = 0.
Cazul I. Daca c (j) ,= j. (\) j 1. atunci solut ia generala a ecuat iei
liniare de ordinul ^nt^ai obt inute, cu j variabila independenta si t funct ia
necunoscuta este
t = (j) C + 1(j) . j R, C R
56 CAPITOLUL 2. TIPURI DE ECUAT II DE ORDINUL
^
INT
^
AI
si deci solut ia generala sub forma parametrica a ecuat iei Lagrange este
_
t = (j) C + 1(j)
r =
_
j [
t
(j) C + 1
t
(j)] dj
. j R, C R
sau
_
t = (j) C + 1(j)
r = [(j) C + 1(j)] c (j) + / (j)
. j R, C R.
(2.9.62)
Reciproc se verica usor ca orice funct ie data parametric de (2.9.6) .
unde t = (j) C + 1(j) este solut ie pentru ecuat ia diferent iala
dt
dj
=
c
t
(j)
j c (j)
t +
/
t
(j)
j c (j)
.
satisface ecuat ia Lagrange (2.9.5) .
Cazul II. Daca c (j) = j are solut iile reale j = j
i
1. i 1. :.
atunci
r = j
i
t + / (j
i
) . i 1. :
sunt solut ii singulare ale ecuat iei Lagrange.
Exemplu.
S a se integreze ecuat ia
r = 2tr
t
r
t2
.
Solut ie. Avem de rezolvat o ecuat ie Lagrange, cu c (:) = 2:,
/ (:) = :
2
. c. / : R R.
Notam r
t
= j si gasim
r = 2jt j
2
.
Dar dr = jdt; deci
jdt = 2jdt + 2tdj 2jdj
sau
jdt = (2j 2t) dj.
2.9. ECUAT II IMPLICITE
^
IN RAPORT CU DERIVATA 57
Cazul I. Daca j ,= 0, atunci
t
t
(j) = 2
t
j
+ 2.
ecuat ie liniara neomogena generala av^and solut ia t =
C
j
2
+
2
S
j. C R.
De asemenea,
r = 2jt (j) j
2
= 2j
_
C
j
2
+
2
3
j
_
j
2
= 2
C
j
+
j
2
3
.
Deci, solut ia generala parametrica este
_
t =
C
j
2
+
2
S
j
= 2
C
j
+
j
2
S
. j R, C R.
Cazul II. Daca j = 0. atunci ecuat ia devine r = 0, care este de
fapt o solut ie singulara a ecuat iei date.
2.9.2 Ecuat ia Clairaut
Ecuat ia Clairaut este un caz particular de ecuat ie Lagrange ^n care
c (:) = : si are forma
r = tr
t
+ / (r
t
) . (2.9.63)
unde / : 1 R este o funct ie de clasa C
1
(1), 1 interval al axei reale.
Aceasta ecuat ie este un caz particular de ecuat ie Lagrange.
Cu aceeasi metoda, prezentata^n Sect iunea 2.9.1, obt inem dr = jdt.
r = tj + / (j),
jdt = tdj + jdt + /
t
(j) dj
sau
(t + /
t
(j)) dj = 0.
de unde t + /
t
(j) = 0 sau dj = 0.
Daca t = /
t
(j), rezulta ca r = j/
t
(j) + / (j) si astfel o solut ie
singulara parametrica a ecuat iei Clairaut este
_
t = /
t
(j)
r = j/
t
(j) + / (j)
. j R. (2.9.64)
58 CAPITOLUL 2. TIPURI DE ECUAT II DE ORDINUL
^
INT
^
AI
Daca dj = 0. atunci j = C si deci
r = tC + / (C) . C 1 (2.9.65)
este solut ia generala parametrica a ecuat iei Clairaut.
Reciproc, orice funct ie de forma (2.9.8) sau (2.9.9) este solut ie pen-
tru ecuat ia Clairaut (2.9.7) . fapt care rezulta foarte simplu.
Exemplu.
S a se integreze ecuat ia
r = tr
t
+
_
1 +r
t2
.
Solut ie. Avem de rezolvat o ecuat ie Clairaut, cu / (:) =
_
1 +:
2
.
/ : R R. Solut iile ecuat iei sunt, conform relat iilor (2.9.9) si (2.9.8) .
r = Ct +
_
1 +C
2
. C R
(solut ia generala) si
_
_
_
t =
j
_
1j
2
r =
1
_
1j
2
. j R
(solut ia singulara). Parametrul j mai poate eliminat si solut ia singu-
lara se mai scrie sub forma
r =
_
1 t
2
. t (1. 1) .
care reprezinta ecuat ia semicercului superior de raza 1 si centru C.
Exercit ii.
S a se integreze urmatoarele ecuat ii implicite ^n raport cu derivata:
1. r
t2
+ tr = r
2
+ tr
t
;
2. tr
t
(tr
t
+ r) = 2r
2
;
3. tr
t2
2rr
t
+ t = 0;
4. tr
t2
= r (2r
t
1) ;
5. r
tS
+ (t + 2) c
a
= 0;
2.9. ECUAT II IMPLICITE
^
IN RAPORT CU DERIVATA 59
6. r
t2
2tr
t
= 8t
2
;
7. (tr
t
+ 3r)
2
= 7t;
8. t = r
tS
+ r
t
;
9. t (r
t2
1) = 2r
t
;
10. t = r
t
_
r
t2
+ 1;
11. r
t
(t ln r
t
) = 1;
12. r = r
t2
+ 2r
tS
;
13. r = ln (1 +r
t2
) ;
14. r = tr
t
r
t2
;
15. r + tr
t
= 4
_
r
t
;
16. r = 2tr
t
4r
tS
;
17. r
tS
= 3 (tr
t
r) ;
18. r = tr
t2
2r
tS
;
19. 2tr
t
r = ln r
t
.
Solut ii.
1. r = Cc
t
. C R, r = t;
2. t
2
r = C. r = Ct. C R;
3. t
2
+ C
2
= 2Cr. C R. r = t;
4. (t + C)
2
= 4Cr. C R, r = 0. r = t;
5. 4c

i
3
= (t + 2)
4
3
+ C. C R;
6. r = 2t
2
+ C. r = t
2
+ C. C R;
7. r = Ct
S
2
_
t
7
. C R;
60 CAPITOLUL 2. TIPURI DE ECUAT II DE ORDINUL
^
INT
^
AI
8.
_
t = j
S
+ j
4r = 3j
1
+ 2j
2
+ C
. C R;
9.
_
t =
2j
j
2
1
r =
2
j
2
1
ln [j
2
1[ + C
. C R;
10.
_
t = j
_
j
2
+ 1
3r = (2j
2
1)
_
j
2
+ 1 +C
. C R;
11.
_
t = ln j +
1
j
r = j ln j + C
. C R;
12.
_
t = 3j
2
+ 2j + C
r = 2j
S
+ j
2
. C R; r = 0;
13.
_
t = 2 arctg j + C
r = ln (1 +j
2
)
. C R; r = 0;
14. r = Ct C
2
. C R, 4r = t
2
;
15.
_
t
_
j = ln j + C
r =
_
j (4 ln j C)
. C R; r = 0;
16.
_
t = 3j
2
+
C
j
2
r = 2j
S

2C
j
. C R; r = 0;
17. C
S
= 3 (Ct r) . C R, 9r
2
= 4t
S
;
18.
_
t = C (j 1)
2
+ 2j + 1
r = Cj
2
(j 1)
2
+ j
2
. C R; r = 0. r = t 2;
19.
_
tj
2
= j + C
r = 2 +
2C
j
ln j
. C R.
Capitolul 3
Existent a si unicitate
3.1 Preliminarii
Fie 1 = [c. /], R
o
o mult ime ^nchisa si 1 = 1 R
o1
.
Consideram funct iile ,
I
: 1 R continue, / 1. d si sistemul
_

_
r
t
1
= ,
1
(t. r
1
. .... r
o
)
r
t
2
= ,
2
(t. r
1
. .... r
o
)
...............................
r
t
o
= ,
o
(t. r
1
. .... r
o
)
. t 1. (3.1.1)
Atasam sistemului (3.1.1) condit iile init iale
_

_
r
1
(t
0
) = r
0
1
r
2
(t
0
) = r
0
2
...................
r
o
(t
0
) = r
0
o
. (3.1.2)
Daca vom nota cu r =
_
_
_
_
r
1
r
2
...
r
o
_
_
_
_
. , =
_
_
_
_
,
1
,
2
...
,
o
_
_
_
_
. r
0
=
_
_
_
_
r
0
1
r
0
2
...
r
0
o
_
_
_
_
.
atunci sistemul (3.1.1) devine
r
t
= , (t. r) . t 1 (3.1.3)
61
62 CAPITOLUL 3. EXISTENT

A SI UNICITATE
si condit iile init iale (3.1.2) se restr^ang sub forma
r (t
0
) = r
0
. (3.1.4)
Suntem pregatit i pentru a enunt a si demonstra urmatoarea teorema
de echivalent a a problemei Cauchy (3.1.3)+(3.1.4) cu o ecuat ie integra-
la.
Teorema 3.1.1. Problema Cauchy (3.1.3) +(3.1.4) este echivalenta
cu ecuat ia integrala
r (t) = r
0
+
_
t
t
0
, (:. r (:)) d:. t 1. (3.1.5)
Observat ie 3.1.1. Prin echivalent a problemei (3.1.3) + (3.1.4) cu
ecuat ia (3.1.5) ^nt elegem ca orice solut ie a problemei (3.1.3) + (3.1.4)
este solut ie a ecuat iei (3.1.5) si reciproc.
Demonstrat ia Teoremei 3.1.1.
^
Intr-adevar, e r o solut ie a
problemei (3.1.3) + (3.1.4) . Rezulta ca avem
_
r
t
(t) = , (t. r (t)) . t 1
r (t
0
) = r
0
.
Deci,
_
t
t
0
r
t
(:) d: =
_
t
t
0
, (:. r (:)) d:. (\) t 1.
Cum r (t
0
) = r
0
. rezulta, folosind formula Libniz-Newton, ca r este
solut ie a ecuat iei (3.1.5) .
Reciproc, daca r este o solut ie a ecuat iei integrale (3.1.5) . atunci
r (t) = r
0
+
_
t
t
0
, (:. r (:)) d:. t 1
si, prin derivare ^n raport cu t 1, obt inem
r
t
(t) = , (t. r (t)) . t 1.
iar pentru t = t
0
, rezulta
r (t
0
) = r
0
+
_
t
0
t
0
, (:. r(:)) d: = r
0
.
3.1. PRELIMINARII 63
Q.E.D.
^
In continuare vom prezenta principalele not iuni si rezultate nece-
sare pentru demonstrarea teoremelor de existent a si unicitate, si de
existent a, din cadrul sect iunii 3.4.
^
In cele ce urmeaza, 1 va desemna din nou intervalul ^nchis si marginit
[c. /] .
Spat iul fundamental utilizat va
C
_
1. R
o
_
=
_
r : 1 R
o
. r continua
_
.
care este un spat iu vectorial ^n raport cu operat iile obisnuite de adunare
a funct iilor si de ^nmult ire a funct iilor cu numere reale. El devine spat iu
normat ^n raport cu norma
|r| = sup
t1
[r (t)[ .
oricare ar r C
_
1. R
o
_
. unde prin [[ am notat o norma oarecare a
spat iului R
o
(de reamintit este ca orice doua norme pe spat iul R
o
sunt
echivalente); lasam cu titlu de exercit iu vericarea faptului ca || este
o norma pe spat iul C
_
1. R
o
_
, pe care o vom numi norma sup.
Denim acum o a doua aplicat ie,
||
I
: C
_
1. R
o
_
R

:= [0. +).
pentru un / 0, prin
|r|
I
:= sup
t1
_
[r (t)[ c
I(to)
_
.
oricare ar r C
_
1. R
o
_
. Aceasta aplicat ie este o norma pe C
_
1. R
o
_
(vericarea este lasata ca exercit iu) si se numeste norma lui Bielecki.
Deoarece
c
I(bo)
_ c
I(to)
_ 1. (\) t 1.
rezulta ca
c
I(bo)
|r| _ |r|
I
_ |r| . (3.1.6)
oricare ar r C
_
1. R
o
_
si astfel cele doua norme || si ||
I
. / 0
se dovedesc a echivalente.
64 CAPITOLUL 3. EXISTENT

A SI UNICITATE
3.2 Principiul contract iilor
Un rezultat foarte important ^n demonstrat ia teoremei de existent a si
unicitate din sect iunea 3.4 este Teorema lui Banach de punct x, cunos-
cuta si sub numele de Principiul contract iilor, pe care o vom prezenta
^n cele ce urmeaza.
Fie (A. d) un spat iu metric. Reamintim ca un spat iu metric este
complet daca orice sir Cauchy din acest spat iu este convergent; de
asemenea, orice submult ime ^nchisa a unui spat iu metric complet este
tot un spat iu metric complet.
Denit ie 3.2.1. Pe spat iul metric (A. d), aplicat ia , : 1.
. 1 _ A. se numeste contract ie daca exista o constanta C (0. 1)
astfel ^nc^at
d (, (r) . , ()) _ Cd (r. ) . (\) r. .
Denit ie 3.2.2. Un element r
0
A se numeste punct x al
funct iei , daca , (r
0
) = r
0
.
Teorema 3.2.2 (Banach). Orice contract ie a unui spat iu metric
complet ^n el ^nsusi are un punct x unic.
Demonstrat ie. Demonstrat ia este constructiva, ^n sensul ca vom
construi un sir, numit ,,sirul aproximat iilor succesive", care se va dovedi
a convergent si a carui limita va tocmai un punct x pentru aplicat ia
contract ie.
Fie r
0
A, unde (A. d) este un spat iu metric complet si , : A A
contract ie. Denim
r
1
= , (r
0
) . r
2
= , (r
1
) . .... r
a1
= , (r
a
) . : N.
Deoarece A este spat iu metric complet, pentru a proba convergent a
sirului r
a
. : N, este sucient sa demonstram ca sirul este Cauchy.
Avem succesiv,
d (r
a1
. r
a
) = d (, (r
a
) . , (r
a1
)) _ Cd (r
a
. r
a1
) _
_ ... _ C
a
d (r
1
. r
0
) . (\) : N.
3.2. PRINCIPIUL CONTRACT IILOR 65
Consider^and acum : N, j N
+
, avem
d (r
aj
. r
a
) _ d (r
aj
. r
aj1
) + d (r
aj1
. r
a
) _
_ d (r
aj
. r
aj1
) + d (r
aj1
. r
aj2
) + d (r
aj2
. r
a
) _
_ ... _ d (r
aj
. r
aj1
) + d (r
aj1
. r
aj2
) + ... +
+d (r
a1
. r
a
) .
de unde, ^n baza formulei anterioare gasite, obt inem ca
d (r
aj
. r
a
) _
_
C
aj1
+ C
aj2
+ ... + C
a
_
d (r
1
. r
0
) =
= C
a
1 C
j
1 C
d (r
1
. r
0
) <
C
a
1 C
d (r
1
. r
0
) .
^
Insa C
a
0, c^and : . deci pentru c 0 arbitrar, exista
` = ` (c) N astfel ^nc^at
C
n
1C
d (r
1
. r
0
) < c. (\) : N.
Prin urmare, am aratat ca oricare ar c 0, exista ` = ` (c) N,
astfel ^nc^at oricare ar : _ N si oricare ar j N
+
. avem
d (r
aj
. r
a
) < c.
Rezulta ca sirul este Cauchy, deci convergent. Fie r := lim
ao
r
a
.
Fac^and : ^n relat ia de recurent a, obt inem
r = , (r) .
t in^and cont si de continuitatea lui ,. Deci, r este un punct x al
contract iei ,.
Aratam acum ca el este unicul punct x al lui ,. Daca ar mai exista
A astfel ^nc^at , () = , atunci
d (r. ) = d (, (r. , ())) _ Cd (r. ) .
de unde
(1 C) d (r. ) _ 0.
Prin urmare, cum C (0. 1) . obt inem ca r = . Q.E.D.
Observat ie 3.2.1. Oricare ar punctul init ial r
0
. sirurile de
aproximat ii succesive au toate aceesi limita si anume punctul x unic al
66 CAPITOLUL 3. EXISTENT

A SI UNICITATE
lui ,. Alegerea punctului init ial este deci aleatorie pentru determinarea
punctului x.
Observat ie 3.2.2. Daca nu putem determina efectiv punctul x
ca limita a sirului aproximat iilor succesive, ^l putem^nsa aproxima prin
termenul de rang : al sirului. Pentru evaluarea erorii, ^n inegalitatea
d (r
aj
. r
a
) <
C
a
1 C
d (r
1
. r
0
)
^l facem pe j si rezulta
d (r. r
a
) _
C
a
1 C
d (r
1
. r
0
) .
Observat ie 3.2.3. Teorema 3.2.2, atribuita matematicianului polonez
Stefan Banach constituie generalizarea pentru cazul spat iilor metrice
complete, a metodei aproximat iilor succesive, datorate matematicianu-
lui francez Emil Picard. Important a teoremei lui Banach consta ^n fap-
tul c a rezolvarea multor ecuat ii matematice se reduce la determinarea
unui punct x pentru o anumita funct ie.
3.3 Teorema Ascuoli-Arzela
^
In cele ce urmeaza ne vom ocupa cu studiul compactitat ii ^n spat iul
C
_
1. R
o
_
. Mult imile / relativ compacte (i.e. av^and aderent a / com-
pacta) din spat iul C
_
1. R
o
_
se pot caracteriza foarte simplu si elegant,
prin intermediul Teoremei Ascuoli-Arzela. Pentru enunt ul acestei teo-
reme, avem nevoie de denit iile a doua not iuni.
Denit ie 3.3.1. Familia de funct ii / C
_
1. R
o
_
se numeste egal
continua daca oricare ar c 0. exista o = o (c) 0, astfel ^nc^at
oricare ar t
1
. t
2
1. cu [t
1
t
2
[ < o sa avem [r (t
1
) r (t
2
)[ < c.
oricare ar r /.
De exemplu, orice familie de funct ii lipschitziene, cu aceeasi con-
stanta 1, este o familie egal continua. Orice familie nita de funct ii
continue pe un interval compact este o familie egal continua. Orice
reuniune nita de familii egal continue este o familie egal continua.
Vericarea acestor trei armat ii este lasata ca exercit iu.
3.4. TEOREME DE EXISTENT

A SI DE UNICITATE 67
Denit ie 3.3.2. Familia de funct ii / C
_
1. R
o
_
se numeste uni-
form marginita daca exista un numar ` 0, astfel ^nc^at [r (t)[ _
`, pentru orice r / si pentru orice t 1.
Teorema 3.3.1 (Ascuoli-Arzela). O familie de funct ii / C
_
1. R
o
_
este relativ compacta daca si numai daca este egal continua si uniform
marginita.
3.4 Teoreme de existent a si de unicitate
Consideram problema Cauchy
_
r
t
= , (t. r)
r (t
0
) = r
0
. (3.4.7)
unde , : 1 R
o
este funct ie continua,
1 = [t
0
c. t
0
+ c] . c 0.
=
_
r R
o
.

r r
0

_ :
_
. : 0.
Fie
` := max
(t,a)1Y
[, (t. r)[ . (3.4.8)
Teorema 3.4.1 (de existent a si unicitate). Presupunem ca , :
1 R
o
este lipschitziana ^n raport cu a doua variabila, adica
exist a 1 0, astfel ^nc^at oricare ar t 1 si r. . avem
[, (t. r) , (t. )[ _ 1[r [ . (3.4.9)
Atunci problema (3.4.1) are o solut ie unica ^n intervalul J = [t
0
/.
t
0
+ /]. unde
/ := min
_
c.
:
`
_
. (3.4.10)
Observat ie 3.4.1. Teorema de existent a si unicitate are un pronun-
t at caracter local, ea asigur^andu-ne existent a solut iei ^ntr-o vecinatate
a punctului t
0
. De asemenea, ^n relat ia (3.4.4), / trebuie sa e mai mic
sau egal cu c, deoarece trebuie ca [t
0
/. t
0
+ /] _ 1.
68 CAPITOLUL 3. EXISTENT

A SI UNICITATE
Observat ie 3.4.2. Este sucient sa demonstram Teorema 3.4.1
separat pe intervalele [t
0
/. t
0
] si [t
0
. t
0
+ /] .
^
Intr-adevar, daca r
1
este solut ia unica pe intervalul [t
0
/. t
0
] si r
2
este solut ia unica pe intervalul [t
0
. t
0
+ /] . atunci funct ia r : [t
0
/.
t
0
+ /] R
o
, denita prin
r (t) =
_
r
1
(t) . daca t [t
0
/. t
0
]
r
2
(t) . daca t [t
0
. t
0
+ /]
reprezinta solut ia unica a problemei (3.4.1) pe intervalul [t
0
/. t
0
+ /] .
Demonstrat ia Teoremei 3.4.1. Vom prezenta demonstrat ia teo-
remei 3.4.1 pe intervalul [t
0
. t
0
+ /] .
Consideram spat iul
C
[t
0
,t
0
I[
:=
_
r : [t
0
. t
0
+ /] R
o
. r continua
_
.
^nzestrat cu norma Bielecki,
|r|
A
:= sup
t[t
0
,t
0
I[
_
[r (t)[ c
A(tt
0
)
_
. ` 0
si bila din acest spat iu, centrata ^n r
0
si de raza :.
o :=
_
r C
[t
0
,t
0
I[
.
_
_
r r
0
_
_
_ :
_
.
care este, evident, un spat iu metric complet ^n raport cu metrica
j (r. ) := |r |
A
.
deoarece normele || si ||
A
. ` 0 sunt echivalente (vezi (3.1.6)).
Numarul real strict pozitiv ` va precizat ulterior.
Denim operatorul r 1r. unde r C
[t
0
,t
0
I[
, iar
(1r) (t) := r
0
+
_
t
t
0
, (:. r (:)) d:. (\) t [t
0
. t
0
+ /] .
Este evident ca mult imea punctelor xe ale operatorului 1 este egala
cu mult imea solut iilor problemei (3.4.1) .
Vom demonstra ca acest operator satisface ipotezele Teoremei lui
Banach pe o, adica:
3.4. TEOREME DE EXISTENT

A SI DE UNICITATE 69
1) 1 (o) _ o;
2) 1 este contract ie pe o.
De aici, aplic^and Teorema lui Banach, vom obt ine ca 1 are un punct
x unic pe o, ceea ce ^nseamna ca problema (3.4.1) are solut ie unica
pe intervalul [t
0
. t
0
+ /] .
1) Demonstram ca 1 (o) _ o.
^
Intr-adevar, e r o arbitrar. Avem de aratat ca 1r o.
Evaluam pentru t [t
0
. t
0
+ /] .

(1r) (t) r
0

_
t
t
0
, (:. r (:)) d:

_
_
t
t
0
[, (:. r (:))[ d: _
(S.1.2)
_
_
t
t
0
`d: = ` (t t
0
) _ `/
(S.1.1)
_ :.
Lu^and supremumul dupa t [t
0
. t
0
+ /], rezulta
_
_
1r r
0
_
_
_ :.
Pe de alta parte, este evident ca 1r C
[t
0
,t
0
I[
, din pricina dependen-
t ei continue a integralei
_
()
t
0
, (:. r (:)) d: ^n raport cu domeniul.
Rezulta 1r o.
2) Demonstram ca 1 este contract ie pe o ^n metrica j.
Fie, pentru aceasta, r. o, arbitrare. Avem
[(1r) (t) (1) (t)[ =

_
t
t
0
, (:. r (:)) d:
_
t
t
0
, (:. (:)) d:

_
_
_
t
t
0
[, (:. r (:)) , (:. (:))[ d:
(S.1.S)
_
(S.1.S)
_ 1
_
t
t
0
[r (:) (:)[ d:
= 1
_
t
t
0
[r (:) (:)[ c
A(ct
0
)
c
A(ct
0
)
d: _
_ 1|r |
A
_
t
t
0
c
A(ct
0
)
d: =
= 1|r |
A
c
A(tt
0
)
1
`
<
<
1
`
|r |
A
c
A(tt
0
)
.
70 CAPITOLUL 3. EXISTENT

A SI UNICITATE
De aici,
[(1r) (t) (1) (t)[ c
A(tt
0
)
<
1
`
|r |
A
. (\) t [t
0
. t
0
+ /]
si, lu^ and supremumul dupa t [t
0
. t
0
+ /], rezulta
|1r 1|
A
_
1
`
|r |
A
sau
j (1r. 1) _
1
`
j (r. ) .
Aleg^and acum pe ` astfel ^nc^at
1
A
< 1. rezulta ca 1 este o contract ie
pe o.
Aplic^and Teorema lui Banach, obt inem ca 1 are un punct x unic
pe o, deci problema (3.4.1) are o solut ie unica pe intervalul [t
0
. t
0
+ /] .
Q.E.D.
Observat ie 3.4.3. Remarcam important a utilizarii normei lui Bi-
elecki, fara de care operatorul 1 n-ar putut evaluat drept contract ie.
Teorema 3.4.2 (de existent a). Presupunem ca funct ia , este con-
tinua pe 1 . Atunci, problema (3.4.1) are cel put in o solut ie.
Demonstrat ie. Funct ia , ind continua, conform Teoremei lui
Weierstrass, exista un sir de polinoame 1
a
. : N, care converge uni-
form pe 1 la , :
1
a
unif

1Y
,.
Rezulta imediat ca exista ` 0. astfel ^nc^at
[1
a
(t. r)[ _ `. (\) : N. (t. r) 1 .
Cum funct iile 1
a
sunt polinoame (vectoriale), ele sunt funct i de
clasa C
1
(^n raport cu r); funct iile
01n
0a
ind continue pe compactul
1 . vor marginite. Atunci exista o constanta 1
a
0, : N, astfel
^nc^at
[1
a
(t. r) 1
a
(t. )[ _ 1
a
[r [ . (\) t 1. r. .
S a consideram acum probleme Cauchy
_
r
t
= 1
a
(t. r)
r (t
0
) = r
0
. : N. (3.4.11)
3.4. TEOREME DE EXISTENT

A SI DE UNICITATE 71
Funct ia 1
a
. : N satisface condit iile Teoremei 3.4.1. Rezulta ca
oricare ar : N, exista si este unica o solut ie r
a
= r
a
(t) a problemei
(3.4.5) pe intervalul [t
0
/. t
0
+ /] . unde
/ := min
_
c.
:
`
_
.
Aplic^and Teorema 3.1.1, rezulta ca
r
a
(t) = r
0
+
_
t
t
0
1
a
(:. r
a
(:)) d:. (\) t J = [t
0
/. t
0
+ /] .
(3.4.12)
Demonstram ca r
a

aN
este egal continua.
^
Intr-adevar, e t
1
. t
2
J, de exemplu cu t
2
< t
1
. Avem
[r
a
(t
2
) r
a
(t
1
)[ =

_
t
1
t
0
1
a
(:. r
a
) (:) d:
_
t
2
t
0
1
a
(:. r
a
) (:) d:

=
=

_
t
1
t
2
1
a
(:. r
a
(:)) d:

_
_
t
1
t
2
[1
a
(:. r
a
(:))[ d: _
_ ` (t
1
t
2
) . (3.4.13)
Fie c 0 arbitrar si o
_
0.
c
A
_
.
Rezulta ca daca [t
1
t
2
[ = t
1
t
2
< o, atunci, dupa (3.4.7),
[r
a
(t
2
) r
a
(t
1
)[ _ c. (\) : N.
Deci, r
a

aN
este egal continua.
Demonstram ca r
a

aN
este uniform marginita.
^
Intr-adevar, din (3.4.6) rezulta
_
_
r
a
r
0
_
_
_ `/ _ :. (\) : N.
Deci,
|r
a
| _
_
_
r
a
r
0
_
_
+
_
_
r
0
_
_
_ : +
_
_
r
0
_
_
. (\) : N.
Rezulta ca r
a

aN
este uniform marginita.
Aplic^and Teorema Ascuoli-Arzela, familia r
a

aN
este relativ com-
pacta pe J. Deci, exista un subsir r
In

aN
_ r
a

aN
, astfel ^nc^at
r
In

aN
este uniform convergent pe J catre o funct ie notata r.
72 CAPITOLUL 3. EXISTENT

A SI UNICITATE
Deoarece
1
a
unif

1Y
,,
rezulta ca
1
In
unif

JY
,.
Cum si
r
In
unif

J
r,
obt inem
1
In
(. r
In
())
unif

J
, (. r()) . (3.4.14)
^
Insa,
r
In
(t) = r
0
+
_
t
t
0
1
In
(:. r
In
(:)) d:. (3.4.15)
T in^and cont de (3.4.8) . din (3.4.9), prin trecere la limita cu : ,
rezulta
r (t) = r
0
+
_
t
t
0
, (:. r (:)) d:. (\) t J.
adica r este solut ie pe intervalul J pentru problema (3.4.1) . Q.E.D.
Observat ie 3.4.4.
^
In contextul Teoremei 3.4.2, nu putem specica
nimic asupra unicitat ii: r
a

aN
poate sa posede mai multe subsiruri
convergente, av^and alte limite, diferite de r; toate aceste li- mite vor ,
de asemenea, solut ii ale problemei (3.4.1) .
Exemple.
1. Sa se arate ca problema Cauchy
_
r
t
= r
S
+ c
t
2
r (0) = 1
admite o solut ie unica r = r (t), care exista pe intervalul 1 =
_

1
9
.
1
9

.
Solut ie. Aplicam Teorema 3.4.1.
S a consideram
= r R [ [r 1[ _ 1 .
3.4. TEOREME DE EXISTENT

A SI DE UNICITATE 73
Avem t
0
= 0. r
0
= 1. c =
1
9
. : = 1.
Atunci funct ia , : 1 R, denita prin
, (t. r) = r
S
+ c
t
2
este continua pe 1 si lipschitziana ^n raport cu r pe 1 .
^
Intr-adevar, cum

J,
Jr
(t. r)

3r
2

= 3r
2
_ 12. (\) (t. r) 1 .
rezulta, din Teorema lui Lagrange de medie, ca , este lipschitziana ^n
raport cu r, cu constanta 1 = 12.
Calcul^and
` = sup
(t,a)1Y
[, (t. r)[ = sup
[t[
1
9
, [a1[1
_
r
S
+ c
t
2
_
= 8 + 1 = 9.
vedem ca, ^n virtutea Teoremei de existent a si unicitate 3.4.1, problema
Cauchy admite o solut ie unica r = r (t) denita pe intervalul J =
[t
0
/. t
0
+ /] . unde
/ = min
_
c.
:
`
_
= min
_
1
9
.
1
9
_
=
1
9
.
adica
J = 1 =
_

1
9
.
1
9
_
.
^
Intruc^at gracul solut iei ram^ane ^n 1 . rezulta ca avem ^n plus
0 _ r (t) _ 2. (\) t
_

1
9
.
1
9
_
.
2. Sa se arate ca problema Cauchy
_
r
t
= ln (r
2
+ 1) + 2c
t
2
r (0) = 0
admite o solut ie unica r = r (t), care exista pe R.
Solut ie. Aplicam Teorema 3.4.1.
74 CAPITOLUL 3. EXISTENT

A SI UNICITATE
S a consideram c. / R, 0 < c < / arbitrare si
1 = [c. c] .
= r R [ [r[ _ / .
Avem t
0
= 0. r
0
= 0. : = /.
Atunci funct ia , : 1 R, denita prin
, (t. r) = ln
_
r
2
+ 1
_
+ 2c
t
2
este continua pe 1 si lipschitziana ^n raport cu r pe 1 .
^
Intr-adevar, cum

J,
Jr
(t. r)

2r
1 +r
2

=
2 [r[
1 +r
2
_ 1. (\) (t. r) 1 .
rezulta, din Teorema lui Lagrange de medie, ca , este lipschitziana ^n
raport cu r, cu constanta 1 = 1.
Calcul^and
` = sup
(t,a)1Y
[, (t. r)[ = sup
[t[o, [a[b
_
ln
_
r
2
+ 1
_
+ 2c
t
2
_
=
= ln
_
/
2
+ 1
_
+ 2.
vedem ca, ^n virtutea Teoremei de existent a si unicitate 3.4.1, problema
Cauchy admite o solut ie unica r = r (t) denita pe intervalul J =
[/. /] . unde
/ = min
_
c.
/
ln (/
2
+ 1) + 2
_
.
Evident, oricare ar c 0. cum
lim
bo
/
ln (/
2
+ 1) + 2
= +.
putem alege / sucient de mare, astfel ^nc^at
/ = c.
De aici rezulta ca problema Cauchy data are solut ie unica pe orice
interval [c. c] . c 0, deci pe R.
3.4. TEOREME DE EXISTENT

A SI DE UNICITATE 75
3. Sa se arate ca problema Cauchy
_
r
t
=
1
t
2
1
c
a
2
sin
2
t
r (0) = 1
admite o solut ie unica r = r (t), care exista pe R.
Solut ie. Aplicam Teorema 3.4.1.
S a consideram c 0 arbitrar si
1 = [c. c] .
= r R [ [r 1[ _ c .
Avem t
0
= 0. r
0
= 1. : = c.
Atunci funct ia , : 1 R, denita prin
, (t. r) =
1
t
2
+ 1
c
a
2
sin
2
t
este continua pe 1 si lipschitziana ^n raport cu r pe 1 .
^
Intr-adevar, cum

J,
Jr
(t. r)

2r sin
2
t
t
2
+ 1
c
a
2
sin
2
t

=
=
2 [r[ sin
2
t
t
2
+ 1
c
a
2
sin
2
t
_ 2 (c + 1) . (\) (t. r) 1 .
rezulta, din Teorema lui Lagrange de medie, ca , este lipschitziana ^n
raport cu r, cu constanta 1 = 1.
Calcul^and
` = sup
(t,a)1Y
[, (t. r)[ = sup
[t[o, [a[b
_
1
t
2
+ 1
c
a
2
sin
2
t
_
= 1.
vedem ca, ^n virtutea Teoremei de existent a si unicitate 3.4.1, problema
Cauchy admite o solut ie unica r = r (t) denita pe intervalul J =
[/. /] . unde
/ = min
_
c.
c
1
_
= c.
Evident, oricare ar c 0. problema Cauchy data are solut ie unica
pe orice interval [c. c] . c 0, deci pe R.
76 CAPITOLUL 3. EXISTENT

A SI UNICITATE
4. Sa se rezolve problema Cauchy
_
r
t
=
t(t
2
1a)
1
2
2
r (2) = 1
.
Solut ie. Cu schimbarea de variabila
= t
2
+ 4r.
ecuat ia devine

t
2t
4
=
t +
1
2
2
sau

t
= 2
1
2
.
adica o ecuat ie cu variabile separabile, av^and solut iile
(t) = 0. t R,
(t) = (t + C)
2
. C R, t [C. +).
Revenind la substitut ia efectuata, gasim solut iile ecuat iei date
r (t) =
t
2
4
.
r (t) =
(t + C)
2
t
2
4
=
C (C + 2t)
4
. C R, t [C. +).
Dintre acestea, doua verica si condit ia Cauchy,
r (t) =
t
2
4
.
r (t) = 1 t. t [2. +).
Faptul ca problema Cauchy data nu admite solut ie unica nu con-
trazice Teorema de existent a si unicitate 3.4.1, deoacere funct ia denita
de membrul drept al ecuat iei,
, (t. r) =
t + (t
2
+ 4r)
1
2
2
nu este lipschitziana ^n raport cu r.
Exercit ii.
3.4. TEOREME DE EXISTENT

A SI DE UNICITATE 77
1. Sa se studieze existent a si unicitatea solut iei problemei Cauchy
_
r
t
=
_
[r[. t R,
r (t
0
) = r
0
.
2. Sa se studieze existent a si unicitatea solut iei problemei Cauchy
_
r
t
= [r[
c
. t R,
r (t
0
) = r
0
. c R.
Solut ii.
1. Funct ia
_
[r[ nu este lipschitziana (pe R). Daca vom integra
ecuat ia pe ecare din domeniile 1
1
= R (0. +), 1
2
= R
(. 0), separ^and variabilele, de exemplu^n domeniul 1
1
. obt inem
dr
r
= dt.
de unde
2
_
r = t + C. C R
si deci
r =
(t + C)
2
4
. C R. pentru t C.
Analog, ^n domeniul 1
2
, obt inem solut ia sub forma
r =
(t + C)
2
4
. C R. pentru t < C.
^
In afara acestor solut ii, care sunt, de altfel solut iile generale ^n
domeniul 1
1
. respectiv 1
2
ale ecuat iei date, mai avem solut ia
banala r = 0. Cum
lim
tC
tC
(t + C)
2
4
= lim
tC
t<C
_

(t + C)
2
4
_
= 0.
conform Observat iei 3.4.2 va rezulta ca funct ia
r (t) =
_
(tC)
2
1
. pentru t _ C

(tC)
2
1
. pentru t < C
=
=
1
4
[sgn (t + C)] (t + C)
2
. t R
78 CAPITOLUL 3. EXISTENT

A SI UNICITATE
verica ecuat ia data pe R. Asadar, prin punctul (C. 0) vor trece
doua solut ii ale ecuat iei; ^n realitate, prin orice punct al axei Ct
trece chiar o innitate de solut ii ale acestei ecuat ii, solut ii denite
toate pe R.
^
Intr-adevar, e t
0
R arbitrar si C
1
. C
2
doua numere
reale arbitrare. Folosind din nou Observat ia 3.4.2, funct ia
r (t) =
_

_
(tC
1
)
2
1
. pentru t C
1
0. pentru t [C
1
. C
2
]

(tC
2
)
2
1
. pentru t < C
2
va o solut ie a ecuat iei, denita pe R (am presupus ca C
2
<
t
0
< C
1
). Cum C
1
. C
2
erau arbitrare, rezulta ca asert iunea
facuta este adevarata.
2. (Generalizare a lui 1.) Funct ia [r[
c
nu este lipschitziana (pe R).
Se observa ca r = 0 este solut ie a ecuat iei. Se considera separat
cazurile
r 0
si
r < 0.
Cazul I. Daca r 0. se obt ine
r (t)
1c
= (1 c) (t + C) . c ,= 1.
care exista daca c < 1. pentru t _ C si c 1. pentru t _ C.
Daca c < 1. obt inem r (t) = (1 c)
1
1o
(t + C)
1
1o
. de unde
lim
aC
aC
r (t) = 0. lim
to
r (t) = .
iar daca c 1. obt inem r (t) = (c 1)
1
1o
(t C)
1
1o
. de unde
lim
aC
a<C
r (t) = +. lim
to
r (t) = 0.
3. Cazul II. Daca r < 0. se obt ine
(r (t))
1c
= (1 c) (t + C) . c ,= 1.
3.4. TEOREME DE EXISTENT

A SI DE UNICITATE 79
care exista daca c < 1. pentru t _ C si c 1. pentru t _ C.
Daca c < 1. obt inem r (t) = (1 c)
1
1o
(t + C)
1
1o
. de unde
lim
aC
aC
r (t) = 0. lim
to
r (t) = .
iar daca c 1. obt inem r (t) = (c 1)
1
1o
(t C)
1
1o
. de
unde
lim
aC
a<C
r (t) = . lim
to
r (t) = 0.
Problema nu admite solut ie unica. De altfel ^n orice punct t
0
=
C al axei reale trece o innitate de solut ii; unicitatea are loc
^n cazul c = 1, caz ^n care solut ia problemei Cauchy date este
r (t) = r
0
c
tt
0
.
80 CAPITOLUL 3. EXISTENT

A SI UNICITATE
Capitolul 4
Ecuat ii diferent iale liniare
4.1 Ecuat ia liniara si omogena
Fie 1 = [c. /] si : 1 /
o
(R) o funct ie matriceala continua, (t) =
(c
i)
(t))
i,)1,o
, (\) t 1.
Consideram ecuat ia diferent iala
r
t
= (t) r. (4.1.1)
pe care o vom numi ecuat ie (sistem) liniara omogena de ordinul
^nt^ai. De remarcat din start ca (4.1.1) este un caz particular de ecuat ie
diferent iala de forma
r
t
= , (t. r) .
unde , (t. r) = (t) r.
Aplicat ia [[ : /
o
(R) [0. ).
[C[ = max
i1,o
_
o

)=1
[c
i)
[
_
. (\) C = (c
i)
)
i,)1,o
/
o
(R)
este o norma pe spat iul vectorial /
o
(R) ; ^n plus, daca R
o
este un
vector oarecare si [[ desemneaza ^n R
o
norma (echivalenta cu oricare
alta a spat iului vectorial R
o
).
[[ = max
i1,o
[
i
[ . (\) = (
i
)
i1,o
R
o
.
81
82 CAPITOLUL 4. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE
atunci avem urmatoarea inegalitate utila
[C[ _ [C[ [[ . (\) C /
o
(R) , R
o
. (4.1.2)
^
Intr-adevar, e C = (c
i)
)
i,)1,o
/
o
(R) si = (
i
)
i1,o
R
o
;
notam n = C
n
i
=
o

)=1
c
i)

)
. (\) i 1. d.
si rezulta
[n
i
[ =

)=1
c
i)
r
)

_
o

)=1
[c
i)
[ [
)
[ _ [[
o

)=1
[c
i)
[ . (\) i 1. d.
Lu^and maximul dupa i 1. d ^n inegalitatea precedenta, deducem
[C[ = [n[ = max
i1,o
[n
i
[ _ [[ max
i1,o
_
o

)=1
[c
i)
[
_
= [C[ [[ .
De remarcat este ca funct ia , (t. r) ind continua pe 1 R
o
, ecuat ia
(4.1.1) admite solut ii.
Putem sa prezentam o teorema de existent a si unicitate pentru pro-
blema Cauchy (4.1.1) + (4.1.3), unde
r (c) = r
0
. (4.1.3)
Teorema 4.1.1. Problema Cauchy (4.1.1)+(4.1.3) are solut ie unica
denita pe ^ntregul interval [c. /] .
Demonstrat ie.
Consideram spat iul
C
_
1. R
o
_
=
_
r : 1 R
o
. r continua
_
.
care, ^nzestrat cu norma lui Bielecki,
|r|
A
:= sup
t1
_
[r (t)[ c
A(to)
_
. ` 0.
devine spat iu Banach.
4.1. ECUAT IA LINIAR

A SI OMOGEN

A 83
^
In fapt, C
_
1. R
o
_
este un spat iu matric complet ^n raport cu metrica
d
A
: C
_
1. R
o
_
C
_
1. R
o
_
[0. +). ` 0. denita prin
d
A
(r. ) := |r |
A
. (\) r. C
_
1. R
o
_
.
Conform Teoremei 3.1.1, problema (4.1.1) +(4.1.3) este echivalenta
cu ecuat ia integrala
r (t) = r
0
+
_
t
o
(:) r (:) d:. (4.1.4)
De asemenea, este evident ca mult imea solut iilor problemei (4.1.1)+
(4.1.3) coincide cu mult imea punctelor xe ale operatorului
1 : C
_
1. R
o
_
C
_
1. R
o
_
.
(1r) (t) := r
0
+
_
t
o
(:) r (:) d:. (\) r C
_
1. R
o
_
. t 1.
(4.1.5)
Codomeniul operatorului 1 este C
_
1. R
o
_
, deoarece, aplic^and 1
unei funct ii continue din C
_
1. R
o
_
si t in^and cont ca integrala depinde
continuu de domeniu (de limite), obt inem tot o funct ie continua din
C
_
1. R
o
_
.
Mai ram^ane sa aratam ca 1 este contract ie.
Pentru aceasta, evaluam pentru t 1 si r. C
_
1. R
o
_
arbitrar,
[(1r) (t) (1) (t)[ =

_
t
o
(:) r (:) d:
_
t
o
(:) (:) d:

_
_
_
t
o
[(:) [r (:) (:)][ d:
(1.1.2)
_
_
_
t
o
[(:)[ [r (:) (:)[ d:.
Consideram ` := sup
t1
[(t)[ . care este un numar real, deoarece
este continua pe 1. interval compact.
84 CAPITOLUL 4. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE
Rezulta
[(1r) (t) (1) (t)[ _ `
_
t
o
[r (:) (:)[ c
A(co)
c
A(co)
d: _
_ `|r |
A
_
t
o
c
A(co)
d: =
= `|r |
A
c
A(to)
1
`
<
<
`
`
|r |
A
c
A(to)
. (\) t 1.
Obt inem
[(1r) (t) (1) (t)[ c
A(to)
<
`
`
|r |
A
c
A(to)
. (\) t 1.
Lu^and supremumul dupa t 1, gasim estimarea
|1r 1|
A
_
`
`
|r |
A
. (\) r. C
_
1. R
o
_
.
Cum ` 0 era un numar arbitrar, vom considera ` ` si 1
devine contract ie.
Se aplica ^n nal Teorema lui Banach de punct x si demonstrat ia
se ^ncheie. Q.E.D.
Observat ie 4.1.1. Condit ia init iala (4.1.3) se poate ^nlocui cu
(4.1.6), unde
r (t
0
) = r
0
. t
0
[c. /] (4.1.6)
si problema Cauchy (4.1.1) + (4.1.6) va avea solut ie unica pe [c. /] .
Teorema 4.1.2. Mult imea solut iilor ecuat iei liniare si omogene
formeaza un spat iu vectorial.
Demonstrat ie.
^
Intr-adevar, sa notam cu
A :=
_
r C
1
_
1. R
o
_
. r
t
= (t) r. t 1
_
mult imea solut iilor ecuat iei (4.1.1) . unde
C
1
_
1. R
o
_
=
_
r : 1 R
o
, r de clasa C
1
pe 1
_
.
4.1. ECUAT IA LINIAR

A SI OMOGEN

A 85
Fie r. A si c. , R, arbitrare.
Avem
r
t
= (t) r.
t
= (t)
si deci
(cr + ,)
t
= cr
t
+ ,
t
= c(t) r + ,(t) =
= (t) (cr + ,) . (\) t 1.
adica cr + , A. Q.E.D.
Teorema 4.1.3. A este izomorf cu R
o
.
Demonstrat ie. Denim aplicat ia
: R
o
A,
_
r
0
_
= r. (\) r
0
R
o
.
unde r este unica solut ie a ecuat iei (4.1.1) cu condit ia init iala r (c) =
r
0
. este bijectiva cu inversa

1
: A R
o
.
1
(r) := r (c) . (\) r A
si morsm de spat ii vectoriale (vericarea este un simplu exercit iu !)
Q.E.D.
Corolar 4.1.1. dimA = d.
Prin urmare, pentru a rezolva ecuat ia liniara si omogena (4.1.1) este
sucient sa gasim o baza (ce are cardinalul d) a lui A.
Remarcam totodata faptul ca ecuat ia (4.1.1) admite totdeauna drept
solut ie funct ia identic nula, pe care o vom numi solut ie banala.
S a consideram ^n cele urmeaza ecuat ia matriceala
A
t
= (t) A. (4.1.7)
unde A = (r
i)
)
i,)1,o
este necunoscuta, si condit ia init iala
A (t) = C. (4.1.8)
unde t 1. iar C /
o
(R) este matrice constanta.
Ecuat ia matriceala (4.1.7) se poate scrie, ^n fond, ca o ecuat ie de
tipul (4.1.1), vectorul corespunzator av^and d
2
^n loc de d componente.
Deci, rezulta din Teorema 4.1.1 ca problema Cauchy (4.1.7)+(4.1.8) are
86 CAPITOLUL 4. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE
solut ie unica denita pe^ntreg intervalul 1. Si reciproc, daca d solut ii ale
ecuat iei (4.1.1) le asezam^ntr-un tablou matriceal, vom obt ine o matrice
care este solut ie pentru ecuat ia (4.1.7). Deci, a aa o baza a spat iului
A este echivalent cu a aa o solut ie nesingulara a ecuat iei (4.1.7) .
^
Insa
neajunsul este ca nu totdeauna o astfel de solut ie reprezinta o matrice
nesingulara ^n orice punct din 1. Rezulta, ^n mod resc problema sta-
bilirii c^and o solut ie a ecuat iei (4.1.7) este nesingulara ^n orice punct
din 1. Raspunsul la aceasta chestiune ni-l ofera urmatoarea teorema.
Teorema 4.1.4 (Liouville). Fie A = A (t) o funct ie matriceala
patratica de ordin d, care satisface pe intervalul 1 ecuat ia (4.1.7) . Atunci,
not^and cu
(t) := det A (t) .
are loc relat ia
(t) = (t) c
R
I
:
Tr (c)oc
. (\) t. t 1. (4.1.9)
Demonstrat ie. Fie A (t) = (r
i)
(t))
i,)1,o
. (\) t 1.
Avem
(t) =

oS
u
(1)
sgn (o)
r
1o(1)
(t) r
2o(2)
(t) ... r
oo(o)
(t) .
unde o
o
noteaza mult imea permutarilor de ordin d.
Deci,

t
(t) =

oS
u
(1)
sgn (o)
r
t
1o(1)
(t) r
2o(2)
(t) ... r
oo(o)
(t) +
+

oS
u
(1)
sgn (o)
r
1o(1)
(t) r
t
2o(2)
(t) ... r
oo(o)
(t) +
+... +

oS
u
(1)
sgn (o)
r
1o(1)
(t) r
2o(2)
(t) ... r
t
oo(o)
(t) .
Not^and cu A
)
(t) matricea care se obt ine din A (t) prin ^nlocuirea
liniei a ,a cu derivatele elementelor liniei a ,a, corespunzatoare,
rezulta

t
(t) =
o

)=1
det A
)
(t) . t 1. (4.1.10)
4.1. ECUAT IA LINIAR

A SI OMOGEN

A 87
Explicit^and faptul ca A (t) este solut ie pentru (4.1.7), obt inem ega-
litatea
r
t
)i
(t) =
o

I=1
c
)I
(t) r
Ii
(t) . (\) i. , 1. d.
(4.1.11)
Prin urmare, pentru t 1,

t
(t) =
o

)=1

r
11
(t) r
12
(t) ... r
1o
(t)
... ... ... ...
r
t
)1
(t) r
t
)2
(t) ... r
t
)o
(t)
... ... ... ...
r
o1
(t) r
o2
(t) ... r
oo
(t)

=
=
o

)=1

r
11
(t) r
12
(t) ... r
1o
(t)
... ... ... ...
o

I=1
c
)I
(t) r
I1
(t)
o

I=1
c
)I
(t) r
I2
(t) ...
o

I=1
c
)I
(t) r
Io
(t)
... ... ... ...
r
o1
(t) r
o2
(t) ... r
oo
(t)

=
o

)=1
c
))
(t)

r
11
(t) r
12
(t) ... r
1o
(t)
... ... ... ...
r
)1
(t) r
)2
(t) ... r
)o
(t)
... ... ... ...
r
o1
(t) r
o2
(t) ... r
oo
(t)

=
= (t)
o

)=1
c
))
(t) = (t) Tr (t) . (4.1.12)
Ecuat ia (4.1.12) reprezinta o ecuat ie diferent iala (scalara) liniara
omogena, a carei solut ie este
(t) = (t) c
R
I
:
Tr (c)oc
. (\) t. t 1.
Q.E.D.
Corolar 4.1.2. Daca o matrice solut ie a ecuat iei (4.1.7) este nesin-
gulara ^ntr-un punct din 1, atunci ea este nesingulara ^n orice punct
din 1.
88 CAPITOLUL 4. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE
Denit ie 4.1.1. Orice funct ie matriceala patratica de ordinul d,
A = A (t) . care satisface pe intervalul 1 ecuat ia diferent iala matriceala
(4.1.7)
A
t
(t) = (t) A (t)
si care este nesingulara ^n orice punct din 1, se numeste matrice fun-
damentala a ecuat iei (4.1.1) .
Fie A (t) = (r
i)
(t))
i,)1,o
o matrice fundamentala. Notam
r
)
(t) =
_
_
_
_
r
1)
(t)
r
2)
(t)
...
r
o)
(t)
_
_
_
_
. , 1. d.
a ,a coloana a matricei A (t) . Din faptul ca A (t) satisface ecuat ia
(4.1.7), obt inem relat ia
d
dt
_
r
)
(t)
_
= (t) r
)
(t) . (\) , 1. d.
Altfel spus, ecare coloana a matricei A (t) este o solut ie a ecuat iei
(4.1.1); cum A (t) este nesingulara, rezulta ca aceste solut ii r
1
(t) .
r
2
(t) . .... r
o
(t) sunt liniar independente. Rezulta de aici ca orice ma-
trice fundamentala are drept coloane d solut ii liniar independente ale
ecuat iei (4.1.1) .
4.1.1 Proprietat ile matricilor fundamentale
1) Exista o innitate de matrici fundamentale.
^
Intr-adevar, daca C /
o
(R) este o matrice constanta si nesingu-
lara, atunci solut ia unica a problemei (4.1.7) + (4.1.8) este o matrice
fundamentala. Cum exista o innitate de matrici constante nesingulare
si o innitate de posibilitat i de alegere a numarului t 1. va exista o
innitate de matrici fundamentale. Q.E.D.
2) Daca doua matrici fundamentale coincid ^ntr-un punct, atunci
ele coincid peste tot.
Aceasta proprietate este imediata, rezult^and din Teorema 4.1.1 de
existent a si unicitate. Q.E.D.
4.1. ECUAT IA LINIAR

A SI OMOGEN

A 89
3) Daca ^nmult im la dreapta o matrice fundamentala cu o matrice
constanta, nesingulara, atunci obt inem tot o matrice fundamentala.
^
Intr-adevar, e A (t) o matrice fundamentala si C /
o
(R) con-
stanta si nesingulara. Notam cu 1 (t) = A (t) C.
Atunci,
1
t
(t) = (A (t) C)
t
= A
t
(t) C = ((t) A (t)) C = (t) (A (t) C) =
= (t) 1 (t) .
Deci, 1 (t) este solut ie a ecuat iei (4.1.7). Fiind un produs de doua
matrici nesingulare, va nesingulara. Rezulta ca 1 (t) este matrice
fundamentala. Q.E.D.
S a notam acum cu A (t; t
0
) unica solut ie a ecuat iei (4.1.7) care ^n
t = t
0
coincide cu matricea unitate, 1
o
.
Deoarece A (t; t
0
) este solut ie a ecuat iei (4.1.7) si este nesingulara
^ntr-un punct, conform Corolarului 4.1.2 si Denit iei 4.1.1, A (t; t
0
) va
tot o matrice fundamentala.
4) Proprietatea de convolut ie. Are loc egalitatea
A (t; t
0
) = A (t; :) A (:; t
0
) . (\) t. :. t
0
1.
(4.1.13)
^
Intr-adevar, sa xam t
0
. : 1. A (t; :) ind matrice fundamentala,
prin^nmult ire la dreapta cu A (:; t
0
) nesingulara si constanta (^n raport
cu t) este tot matrice fundamentala.
Lu^and t = : ^n (4.1.13), obt inem o relat ie adevarata,
A (:; t
0
) = 1
o
A (:; t
0
) .
Deci, conform Proprietat ii 2), rezulta ca (4.1.13) este adevarata
pentru orice t 1. Q.E.D.
5)
A
1
(:; t
0
) = A (t
0
; :) . (\) :. t
0
1.
^
Intr-adevar, din (4.1.13), fac^andu-l pe t = t
0
, rezulta
1
o
= A (t
0
; t
0
) = A (t
0
; :) A (:; t
0
) .
deci
A
1
(:; t
0
) = A (t
0
; :) . (\) :. t
0
1.
90 CAPITOLUL 4. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE
Q.E.D.
6) Oricare ar A (t) o matrice fundamentala, avem relat ia
A (t) A
1
(t
0
) = A (t; t
0
) . (\) t. t
0
1.
^
Intr-adevar, ^n membrul st^ang avem o matrice fundamentala, ind
produsul la dreapta dintre o matrice fundamentala si o matrice con-
stanta, nesingulara.
S a xam un t
0
1.
Fac^andu-l pe t = t
0
, relat ia (4.1.14) este satisfacuta,
A (t
0
) A
1
(t
0
) = 1
o
= A (t
0
; t
0
) .
Conform Proprietat ii 2), relat ia (4.1.14) este adevarata, oricare ar
t 1. Q.E.D.
7) Daca A (t) si 1 (t) sunt doua matrici fundamentale, atunci are
loc egalitatea
A (t) A
1
(:) = 1 (t) 1
1
(:) . (\) t. : 1.
^
Intr-adevar, x^and pe : 1. avem^n ambii membri aceeasi matrice
fundamentala, A (t; :) . conform Proprietat ii 6). Q.E.D.
8) Orice matrice fundamentala este de forma
A (t) = A
0
(t) C. (\) t 1.
unde A
0
(t) este unica matrice fundamentala, care ^n t
0
1 este 1
o
. iar
C este o matrice constanta, nesingulara.
Fie A (t) o matrice fundamentala arbitrara; sa punem
A (t) = 1 (t) A
1
(t
0
) .
Rezulta ca 1 (t) va tot o matrice fundamentala, conform Pro-
prietat ii 3). Pe de alta parte, 1 (t
0
) = 1
o
. Deci, 1 (t) = A
0
(t) si deci
A (t) = A
0
(t) A
1
(t
0
) . (\) t 1.
Q.E.D.
4.2. SOLUT IA GENERAL

A A ECUAT IEI OMOGENE 91

4.2 Solut ia generala a ecuat iei omogene
Sa consideram ecuat ia (4.1.1) .
r
t
= (t) r
si ne propunem sa determinam solut ia sa generala.
Teorema 4.2.1. Solut ia generala a ecuat iei (4.1.1) este data de
formula
r (t) = A (t) c. c R
o
. (4.2.14)
unde A (t) este o matrice fundamentala a ecuat iei (4.1.1) .
Demonstrat ie. Avem
(A (t) c)
t
= A
t
(t) c = (t) (A (t) c) .
deci (4.2.1) reprezinta pentru orice c R
o
o solut ie a ecuat iei (4.1.1) .
Atas am acum ecuat iei (4.1.1) condit ia init iala
r (t
0
) = r
0
. (4.2.15)
unde t
0
1 si r
0
R
o
sunt arbitrari. Din (4.2.1) gasim ecuat ia
A (t
0
) c = r
0
.
de unde rezulta
c = A
1
(t
0
) r
0
. (4.2.16)
Astfel, lu^and ^n (4.2.1) pe c dat de (4.2.3) . obt inem solut ia proble-
mei (4.1.1) + (4.2.2) sub forma
r (t) = A (t) A
1
(t
0
) r
0
= A (t; t
0
) r
0
.
Deci,
r (t) = A (t) c. c R
o
.
este solut ia generala a ecuat iei (4.1.1) .
Q.E.D.
92 CAPITOLUL 4. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE
Folosind Proprietatea 8) a matricilor fundamentale, gasim ca, de
fapt, solut ia generala a ecuat iei (4.1.1) este
r (t) = A
0
(t) . R
o
. (4.2.17)
Pentru t = t
0
rezulta = r (t
0
) si deci
r (t) = A
0
(t) r (t
0
) . (4.2.18)
^
In concluzie, solut ia problemei Cauchy
_
r
t
= (t) r
r (t
0
) = r
0
(4.2.19)
este
r (t) = A (t) A
1
(t
0
) r
0
= A (t; t
0
) r
0
. (4.2.20)
4.3 Ecuat ia liniara neomogena
Consideram ecuat ia
r
t
= (t) r + , (t) . (4.3.21)
unde , C
_
1. R
o
_
; aceasta ecuat ie poarta numele de ecuat ie liniara si
neomogena. Solut ia generala a acestei ecuat ii o vom determina folosind,
ca si la ecuat ia liniara neomogena de ordinul ^nt^ai (scalara), metoda
variat iei constantelor.
Fie A (t) o matrice fundamentala; consideram solut ia generala a
ecuat iei omogene (4.1.1), data de relat ia (4.2.1) .
^
In aceasta relat ie ^l
vom considera pe c ca funct ie de t. Din condit ia ca r (t) = A (t) c (t)
sa verice ecuat ia neomogena cu c = c (t), gasim
A
t
(t) c (t) + A (t) c
t
(t) = (t) A (t) c (t) + , (t) .
Dar
A
t
(t) = (t) A (t) .
Deci, vom avea
c
t
(t) = A
1
(,) , (t) .
4.3. ECUAT IA LINIAR

A NEOMOGEN

A 93
de unde o funct ie c (t) este
c (t) =
_
t
t
0
A
1
(:) , (:) d:.
Rezulta o solut ie particulara a ecuat iei neomogene,
r
j
(t) = A (t) c (t) = A (t)
_
t
t
0
A
1
(:) , (:) d: =
=
_
t
t
0
A (t) A
1
(:) , (:) d:.
^
Insa este simplu de probat ca solut ia generala a ecuat iei neomo-
gene este suma dintre solut ia generala a ecuat iei omogene si o solut ie
particulara a ecuat iei neomogene.
Deci, solut ia generala a ecuat iei neomogene va
r (t) = A (t) c +
_
t
t
0
A (t) A
1
(:) , (:) d:. c R
o
.
(4.3.22)
^n timp ce solut ia problemei Cauchy
_
r
t
= (t) r + , (t)
r (t
0
) = r
0
este
r (t) = A (t) A
1
(t
0
) r
0
+
_
t
t
0
A (t) A
1
(:) , (:) d:. c R
o
(4.3.23)
sau
r (t) = A (t; t
0
) r
0
+
_
t
t
0
A (t; :) , (:) d:. c R
o
.
(4.3.24)
94 CAPITOLUL 4. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE
4.4 Ecuat ii liniare cu coecient i constant i
Consideram ecuat ia
r
t
= r. (4.4.25)
unde = (c
i)
)
i,)1,o
/
o
(R) este o matrice constanta. Remarcam
din start ca toate solut iile ecuat iei (4.4.1) sunt denite pe ^ntreaga axa
reala R. Deasemenea, deoarece funct iile constante sunt continue, toate
rezultatele referitoare la cazul general ram^an si ^n acest caz, adevarate.
Cum solut ia generala a ecuat iei (4.4.1) este de forma
r (t) = A (t) c. c R
o
.
unde A (t) este o matrice fundamentala, scopul principal este sa gasim
o matrice fundamentala a ecuat iei (4.4.1).
Cum solut ia r este o funct ie derivabila, deoarece ea verica (4.4.1),
rezulta ca
r
t
(t) = r (t) . t R
si deci r
t
este derivabila. Prin derivare, ecuat ia precedenta ne da
r
tt
(t) = r
t
(t) =
2
r (t) . t R.
Analog obt inem ca r
tt
este derivabila s.a.m.d. rezulta
r
(a)
(t) =
a
r (t) . t R, : N.
G asim
r
a
(0) =
a
r (0) , : N.
Daca dezvoltam ^n serie Taylor ^n jurul lui 0 solut ia, obt inem
r (t) = r (0) +
t
1!
r (0) +
t
2
2!

2
r (0) + ... +
t
a
:!

a
r (0) + ... .
Avem estimarea

t
a
:!

_ t
a
[[
a
:!
. (\) : N, t R.
4.4. ECUAT II LINIARE CU COEFICIENT I CONSTANT I 95
Deci, termenul general al seriei
o

a=0
t
a

a
:!
(4.4.26)
este marginit ^n norma de termenul general al unei serii de funct ii nu-
merice uniform convergente pe orice compact al lui R,
o

a=0
t
a
[[
a
:!
= c
t[[
. (4.4.27)
Conform Teoremei lui Weierstrass asupra convergent ei seriilor de
funct ii, rezulta ca seria (4.4.2) este convergenta si vom nota cu c
t
(sau
c
t
) suma ei,
c
t
:=
o

a=0
t
a

a
:!
.
Asadar, solut ia r (t) se va scrie sub forma
r (t) = c
t
r (0) . (4.4.28)
Compar^and relat iile (4.2.1) si (4.4.4), suntem ^ndreptat it i sa ne
^ntrebam daca c
t
este matrice fundamentala pentru ecuat ia (4.4.1).
Pentru aceasta, sa calculam
_
c
t
_
t
(t) =
_
1
o
+
t
1!
+
t
2
2!

2
+ ... +
t
a
:!

a
+ ...
_
t
(t) =
= +
t
1!

2
+ ... +
t
a1
(: 1)!

a
+ ... =
=
_
1
o
+
t
1!
+ ... +
t
a1
(: 1)!

a1
+ ...
_
=
= c
t
.
Deci, c
t
este solut ie a ecuat iei matriceale (4.1.7) .
A
t
(t) = (t) A (t) .
96 CAPITOLUL 4. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE
Pentru t = 0 obt inem
c
0
= 1
o
+
0
1!
+
0
2
2!

2
+ ... +
0
a
:!

a
+ ... = 1
o
.
(4.4.29)
care este, evident, nesingulara.
Rezulta, conform Corolarului 4.1.2, ca c
t
este matrice fundamen-
tala a ecuat iei (4.4.1) .
Concluzia importanta este ca solut ia generala a ecuat iei (4.4.1) este
r (t) = c
t
c. (\) c R.
4.4.1 Proprietat i ale matricilor exponent iale
1) Are loc relat ia
c
(tc)
= c
t
c
c
. (\) t. : R, /
o
(R) .
^
Intr-adevar, avem succesiv,
c
t
c
c
=
_
o

a=0
t
a

a
:!
_

_
o

n=0
:
n

n
:!
_
=
=
o

j=0
j

a,n=0
an=j
t
a
:
n

a
:!

n
:!
=
o

j=0
_
_
_
j

a,n=0
an=j
t
a
:
n
:!:!
_
_
_

j
=
=
j

j=0
(t + :)
j
j!

j
= c
(tc)
.
Q.E.D.
2) Are loc relat ia
c
c
c
t
= c
t
c
c
. (\) t. : R, /
o
(R) .
Aceasta proprietate este o consecint a imediata a primei proprietat i.
Q.E.D.
4.4. ECUAT II LINIARE CU COEFICIENT I CONSTANT I 97
3) Daca . 1 sunt doua matrici care comuta (1 = 1), atunci
are loc relat ia
c
t
c
t1
= c
t(1)
. (\) t R, /
o
(R) .
^
Intr-adevar, avem succesiv,
c
t
c
t1
=
_
o

a=0
t
a

a
:!
_

_
o

n=0
t
n
1
n
:!
_
=
=
o

j=0
j

a,n=0
an=j
t
j

a
:!
1
n
:!
=
o

j=0
t
j
_
_
_
j

a,n=0
an=j

a
1
n
:!:!
_
_
_
=
=
j

j=0
t
j
j!
( + 1)
j
= c
t(1)
.
unde am t inut cont de ipoteza 1 = 1^n
j

a,n=0
an=j

a
1
n
:!:!
= ( + 1)
j
.
Q.E.D.
4) Are loc relat ia
_
c
t
_
1
= c
t
. (\) t R, /
o
(R) .
^
Intr-adevar, din prima proprietate, fac^andu-l pe : = t, obt inem
c
0
= c
t
c
t
.
deci, dupa (4.4.5) .
_
c
t
_
1
= c
t
.
Q.E.D.
5) Au loc relat iile
c
tO
u
= c
0
= 1
o
. (\) t R, /
o
(R) .
98 CAPITOLUL 4. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE
unde C
o
este matricea nula de ordinul d si
c
t1
u
= c
t
1
o
. (\) t R.
Aceste relat ii se deduc imediat. Q.E.D.
S a determinam acum matricea fundamentala care ^n t
0
este 1
o
. adica
matricea A (t; t
0
) .
Dupa cum stim, din Proprietatea 8) a matricilor fundamentale,
A (t; t
0
) = A
0
(t) C = c
t
C.
unde C este o matrice constanta nesingulara. Deci
c
t
0

C = 1
o
.
de unde
C = c
t
0

si astfel
A (t; t
0
) = c
(tt
0
)
.
Solut ia generala a ecuat iei omogene (4.4.1) este atunci
r (t) = c
(tt
0
)
c. c R
o
.
^n timp ce pentru o funct ie , continua ^ntr-o vecinatate a lui t
0
, solut ia
generala a ecuat iei liniare neomogene cu coecient i constant i
r
t
= r + , (t) (4.4.30)
este
r (t) = c
(tt
0
)
c +
_
t
t
0
c
(tc)
, (:) d:. c R
o
(4.4.31)
sau
r (t) = A
0
(t t
0
) c +
_
t
t
0
A
0
(t :) , (:) d:. c R
o
.
(4.4.32)
4.4. ECUAT II LINIARE CU COEFICIENT I CONSTANT I 99
Solut ia problemei Cauchy omogene
_
r
t
= r
r (t
0
) = r
0
este
r (t) = c
(tt
0
)
r
0
. (4.4.33)
iar solut ia problemei Cauchy neomogene
_
r
t
= r + , (t)
r (t
0
) = r
0
este
r (t) = c
(tt
0
)
r
0
+
_
t
t
0
c
(tc)
, (:) d:. c R
o
.
(4.4.34)
Exemple.
1. Sa rezolvam ecuat ia liniara vectoriala (sistemul) omogena cu
coecient i constant i
_
r
t
1
= r
2
r
t
2
= r
1
.
Matricea sistemului este =
_
0 1
1 0
_
. iar necunoscuta vectorul
r =
_
r
1
r
2
_
.
^
Incercam sa determinam matricea fundamentala c
t
ca suma a seriei
(4.4.2) .
Avem

2
=
_
0 1
1 0
_

_
0 1
1 0
_
= 1
2
.

S
= 1
2
= .
1
= = 1
2
.

= etc.
Deci

a
=
_

_
1
2
. daca : = 4/
. daca : = 4/ + 1
1
2
. daca : = 4/ + 2
. daca : = 4/ + 3
100 CAPITOLUL 4. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE
iar
c
t
= 1
2
+
t
1!

t
2
2!
1
2

t
S
3!
+
+
t
1
4!
1
2
+
t

5!

t
6
6!
1
2

t
7
7!
+ ...
=
_
1
t
2
2!
+
t
4
1!
...
t
1!
+
t
3
S!

t
5
!
+ ...
t
1!

t
3
S!
+
t
5
!
... 1
t
2
2!
+
t
4
1!
...
_
=
=
_
cos t sin t
sin t cos t
_
.
Solut ia generala a ecuat iei considerate va
_
r
1
(t)
r
2
(t)
_
=
_
cos t sin t
sin t cos t
__
C
1
C
2
_
. C
1
. C
2
R
sau
_
r
1
(t) = C
1
cos t C
2
sin t
r
2
(t) = C
1
sin t + C
2
cos t
. C
1
. C
2
R.
2. Sa rezolvam ecuat ia liniara vectoriala (sistemul) omogena cu
coecient i constant i
_
r
t
1
= r
1
+ r
2
r
t
2
= r
2
.
Matricea sistemului este =
_
1 1
0 1
_
. iar necunoscuta vectorul
r =
_
r
1
r
2
_
.
Avem
c
t
= c
t(1
2
1)
.
unde
1 =
_
0 1
0 0
_
.
Cum 1
2
1 = 11
2
, rezulta, conform Proprietat ilor 3) si 5) ale matri-
cilor exponent iale,
c
t
= c
t1
2
c
t1
= c
t
c
t1
.
4.4. ECUAT II LINIARE CU COEFICIENT I CONSTANT I 101
Dar, evident,
1
2
= C
2
. 1
a
= C
2
. (\) : _ 3.
rezulta ca
c
t1
= 1
2
+
t
1!
1 =
_
1 0
0 1
_
+
t
1!
_
0 1
0 0
_
=
=
_
1 t
0 1
_
.
Rezulta
c
t
= c
t
_
1 t
0 1
_
=
_
c
t
tc
t
0 c
t
_
.
Solut ia generala a ecuat iei considerate va
_
r
1
(t)
r
2
(t)
_
=
_
c
t
tc
t
0 c
t
__
C
1
C
2
_
. C
1
. C
2
R
sau
_
r
1
(t) = C
1
c
t
+ C
2
tc
t
r
2
(t) = C
2
c
t
. C
1
. C
2
R.
De remarcat este ca putem determina matricea c
t
si direct, pornind
de la denit ie, deoarece prin induct ie se probeaza rapid ca

a
=
_
1 :
0 1
_
. : _ 1.
si deci
c
t
=
o

a=0
t
a
:!
_
1 :
0 1
_
=
=
_
_
_
o

a=0
t
n
a!
o

a=0
at
n
a!
0
o

a=0
t
n
a!
_
_
_
=
_
_
c
t
t
o

a=1
t
n1
(a1)!
0 c
t
_
_
=
=
_
c
t
tc
t
0 c
t
_
.
102 CAPITOLUL 4. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE
4.5 Calculul matricei fundamentale
^
In sect iunea ce urmeza vom prezenta modul de obt inere a unei matrici
fundamentale pentru ecuat ia liniara cu coecient i constant i
r
t
= r. (4.5.35)
unde = (c
i)
)
i,)1,o
/
o
(R) este o matrice constanta.
O metoda, av^and caracter general, este aarea sumei seriei (4.4.2) ;
^n acest caz o matrice fundamentala este chiar A
0
(t) = c
t
. Nu tot
timpul ^nsa putem determina suma seriei (4.4.2) prin calcul direct. De
ment ionat este ca noua ne trebuie o matrice fundamentala, nu neaparat
matricea A
0
(t) . Conform Proprietat ii 8) de la matrici fundamentale,
orice alta matrice fundamentala este de forma A
0
(t) C. unde C este
o matrice constanta nesingulara.
Cazul I. Matricea are toate valorile proprii simple si are forma
canonica Jordan,
=
_
_
_
_
`
1
0 ... 0
0 `
2
... 0
... ... ... ...
0 0 ... `
o
_
_
_
_
.
(Reamintim ca radacinile polinomului caracteristic 1 (`) = det ( `1
o
)
se numesc valori proprii). Rezulta ca

a
=
_
_
_
_
`
a
1
0 ... 0
0 `
a
2
... 0
... ... ... ...
0 0 ... `
a
o
_
_
_
_
. (\) : N
4.5. CALCULUL MATRICEI FUNDAMENTALE 103
si deci
c
t
=
o

a=0
t
a
:!

a
=
o

a=0
t
a
:!
_
_
_
_
`
a
1
0 ... 0
0 `
a
2
... 0
... ... ... ...
0 0 ... `
a
o
_
_
_
_
=
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
o

a=0
t
n
a!
`
a
1
0 ... 0
0
o

a=0
t
n
a!
`
a
2
... 0
... ... ... ...
0 0 ...
o

a=0
t
n
a!
`
a
o
_
_
_
_
_
_
_
_
_
=
=
_
_
_
_
c
tA
1
0 ... 0
0 c
tA
2
... 0
... ... ... ...
0 0 ... c
tA
u
_
_
_
_
.
Cazul II. Matricea are toate valorile proprii simple, dar nu are
forma canonica Jordan.
Daca vom nota tot cu `
1
. `
2
. .... `
o
valorile proprii ale matricei ,
atunci cautam o matrice 1 constanta si nesingulara, care diagonalizeaza
matricea . i.e. astfel ^nc^at
11 = 1.
unde prin 1 am notat matricea canonica Jordan a matricei .
1 =
_
_
_
_
`
1
0 ... 0
0 `
2
... 0
... ... ... ...
0 0 ... `
o
_
_
_
_
.
^
In acest caz,
1 = 1
1
1
si, prin induct ie dupa : N, se arata ca
1
a
= 1
1

a
1. (\) : N.
104 CAPITOLUL 4. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE
Deci,
c
t1
=
o

a=0
t
a
:!
1
a
=
o

a=0
t
a
:!
1
1

a
1 =
= 1
1
_
o

a=0
t
a
:!

a
_
1 = 1
1
c
t
1.
de unde
1c
t1
= c
t
1.
Cum matricea c
t1
se poate calcula imediat,
c
t1
=
_
_
_
_
c
tA
1
0 ... 0
0 c
tA
2
... 0
... ... ... ...
0 0 ... c
tA
u
_
_
_
_
si cum c
t
1 este matrice fundamentala (pentru ca c
t
se ^nmult este la
dreapta cu matricea 1 constanta si nesingulara), rezulta ca
A (t) = 1c
t1
este tot matrice fundamentala, care se poate determina efectiv.
Cazul III. Matricea are si valori proprii multiple.
^
In acest caz, sa notam cu `
1
. `
2
. .... `
I
. unde / _ d, valorile pro-
prii ale matricei , cu ordinele de multiplicitate algebrica j
1
. j
2
. ....
respectiv j
I
. unde j
j
_ 1,(\) j 1. / si
j
1
+ j
2
+ ... + j
I
= d.
Stim, din teoria algebrica a matricilor, ca matricea canonica Jordan
este
1 =
_
_
_
_
1
1
0 ... 0
0 1
2
... 0
... ... ... ...
0 0 ... 1
I
_
_
_
_
.
4.5. CALCULUL MATRICEI FUNDAMENTALE 105
unde prin 1
j
. j 1. / am notat blocul (celula) Jordan
1
j
:=
_
_
_
_
_
_
_
_
`
j
0 0 ... 0 0
1 `
j
0 ... 0 0
0 1 `
j
... 0 0
... ... ... ... ... ...
0 0 0 ... `
j
0
0 0 0 ... 1 `
j
_
_
_
_
_
_
_
_
/
j
(R) .
Matricea c
t1
este ^n acest caz
c
t1
=
o

a=0
t
a
:!
1
a
=
o

a=0
t
a
:!
_
_
_
_
1
a
1
0 ... 0
0 1
a
2
... 0
... ... ... ...
0 0 ... 1
a
I
_
_
_
_
=
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
o

a=0
t
n
a!
1
a
1
0 ... 0
0
o

a=0
t
n
a!
1
a
2
... 0
... ... ... ...
0 0 ...
o

a=0
t
n
a!
1
a
I
_
_
_
_
_
_
_
_
_
=
=
_
_
_
_
c
t1
1
0 ... 0
0 c
t1
2
... 0
... ... ... ...
0 0 ... c
t1
I
_
_
_
_
.
A ramas, asadar, de determinat matricea c
t1
. j 1. /.
Scriem
1
j
= `
j
1
j
+ 1
j
. (4.5.36)
unde
1
j
=
_
_
_
_
_
_
_
_
0 0 0 ... 0 0
1 0 0 ... 0 0
0 1 0 ... 0 0
... ... ... ... ... ...
0 0 0 ... 0 0
0 0 0 ... 1 0
_
_
_
_
_
_
_
_
/
j
(R) .
106 CAPITOLUL 4. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE
Este imediat ca
1
j
j
= 0. (4.5.37)
Din (4.5.2) reiese ca
c
t1
u
= c
t(A1
1)
= c
At
c
t1
.
iar din (4.5.3) rezulta ca
c
t1
=
o

a=0
t
a
:!
1
a
j
=
j1

a=0
t
a
:!
1
a
j
=
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0 ... 0 0
t 1 0 ... 0 0
t
2
2!
t 1 ... 0 0
... ... ... ... ... ...
t
2
(j2)!
t
3
(jS)!
t
4
(j1)!
... 1 0
t
1
(j1)!
t
2
(j2)!
t
3
(jS)!
... t 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
deoarece matricea 1
I
j
. / < j are primele / + 1 linii formate numai din
zerouri.
Concluzia este ca
c
t1
= c
At
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0 ... 0 0
t 1 0 ... 0 0
t
2
2!
t 1 ... 0 0
... ... ... ... ... ...
t
2
(j2)!
t
3
(jS)!
t
4
(j1)!
... 1 0
t
1
(j1)!
t
2
(j2)!
t
3
(jS)!
... t 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
(4.5.38)
^
In nal, cautam o matrice 1 constanta si nesingulara, care diago-
nalizeaza matricea . i.e. astfel ^nc^at
11 = 1
si va rezulta, ca ^n Cazul II,
1c
t1
= c
t
1.
4.5. CALCULUL MATRICEI FUNDAMENTALE 107
Cum c
t
1 este matrice fundamentala, rezulta ca
A (t) = 1c
t1
(4.5.39)
este tot matrice fundamentala.
Observat ie 4.5.1. Se observa ca ^n (4.5.4) este cuprins si cazul
c^and unele valori proprii sunt simple.
^
Intr-adevar, daca pentru o valoare
proprie `
j
avem j
j
= 1, atunci c
t1
= c
At
.
4.5.1 Sinteza metodei de determinare a unei ma-
trici fundamentale
1) Se aa valorile proprii ale matricii .
2) Se scrie matricea canonica Jordan, 1. a matricii .
3) Se cauta o matrice 1 constanta si nesingulara astfel ^nc^at 11 =
1.
4) Se calculeaza o matrice fundamentala, folosind (4.5.5) . A (t) =
1c
t1
.
Observat ie 4.5.2. Una sau mai multe valori proprii `
j
pot
complexe.
^
Insa, cum funct iile cu care operam sunt reale, ar ideal ca
matricea fundamentala sa aiba numai elemente funct ii reale.
Pentru aceasta sa remarcam ca, daca ^ntr-o matrice fundamentala
^nlocuim doua coloane prin doua combinat ii liniar independente ale lor,
matricea obt inuta este tot fundamentala.
^
Intr-adevar, prin aceste combinat ii liniar independente, rangul ma-
tricii nu se modica; ^n plus, noile coloane sunt tot solut ii ale ecuat iei
omogene (4.5.1), deoarece orice combinat ie liniara efectuata cu solut ii
ale ecuat iei liniare omogene este tot o solut ie a ecuat iei liniare omogene
(spat iul solut iilor acestei ecuat ii este vectorial).
S a aratam cum vom obt ine o matrice fundamentala formata numai
din funct ii reale.
S a presupunem, pentru aceasta ca avem o valoare proprie complexa,
`
j
= c
j
+i,
j
, cu ordinul de multiplicitate j
j
. Este evident atunci ca si
`
j
= c
j
i,
j
este tot valoare proprie, cu acelasi ordin de multiplicitate
algebrica, j
j
.
Celor doua radacini `
j
si `
j
le corespund doua blocuri Jordan ^n
matricea canonica Jordan si vor genera ^n matricea fundamentala A (t)
2j
j
coloane.
108 CAPITOLUL 4. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE
Fara a restr^ange generalitatea, ci doar schimb^and eventual numero-
tarea, putem presupune ca cele doua valori proprii sunt `
1
si conju-
gata sa. `
2
. ecare cu ordinul de multiplicitate j
1
(prin aceasta renu-
merotare, ^n matricea fundamentala doar se schimba ^ntre ele unele
coloane si astfel aceasta operat ie ne conduce tot la o matrice funda-
mentala).
Vom ^nlocui atunci coloanele r
)
si, respectiv r
)j
1
prin
r
)
+ r
)j
1
2
.
r
)
r
)j
1
2i
. , 1. j
1
.
Proced^and analog cu toate coloanele corespunzatoare unor valori
proprii complexe, vom obt ine ^n denitiv o matrice fundamentala for-
mata numai din funct ii reale.
Exemple.
1. Sa se rezolve sistemul
_
r
t
1
= r
1
+ r
2
r
t
2
= r
1
r
2
.
Solut ie.
Aam o matrice fundamentala a sistemului.
Matricea sistemului este
=
_
1 1
1 1
_
.
Polinomul caracteristic,
1 (`) = det ( `1
2
) =

1 ` 1
1 1 `

=
= `
2
2
are r adacinile `
1
=
_
2. `
2
=
_
2.
Matricea canonica Jordan are forma
1 =
_ _
2 0
0
_
2
_
.
Matricea are toate valorile proprii reale, simple si este nu adusa
la forma canonica Jordan; suntem ^n Cazul II.
4.5. CALCULUL MATRICEI FUNDAMENTALE 109
Cautam astfel o matrice 1 =
_
c
11
c
12
c
21
c
22
_
constanta si nesingulara,
astfel ^nc^at
11 = 1.
Obt inem sistemul
_

_
c
11
_
2 = c
11
+ c
21
c
12
_
2 = c
12
+ c
22
c
21
_
2 = c
11
c
21
c
22
_
2 = c
12
c
22
.
care are solut ie de exemplu c
11
=
_
2 + 1. c
12
=
_
2 1. c
21
= 1,
c
22
= 1 si 1 =
_ _
2 + 1
_
2 1
1 1
_
are det 1 = 2
_
2 ,= 0, deci 1
este nesingulara.
Rezulta ca o matrice fundamentala este
A (t) = 1c
t1
=
_ _
2 + 1
_
2 1
1 1
_
_
c
_
2t
0
0 c

_
2t
_
=
=
_
__
2 + 1
_
c
_
2t
__
2 1
_
c

_
2t
c
_
2t
c

_
2t
_
.
Solut ia generala a sistemului este
_
r
1
(t)
r
2
(t)
_
=
_
__
2 + 1
_
c
_
2t
__
2 1
_
c

_
2t
c
_
2t
c

_
2t
_
_
C
1
C
2
_
=
=
_
__
2 + 1
_
c
_
2t
C
1
+
__
2 1
_
c

_
2t
C
2
c
_
2t
C
1
c

_
2t
C
2
_
.
C
1
. C
2
R sau
_
r
1
(t) =
__
2 + 1
_
c
_
2t
C
1
+
__
2 1
_
c

_
2t
C
2
r
2
(t) = c
_
2t
C
1
c

_
2t
C
2
. C
1
. C
2
R.
Daca dorim sa determinam solut ia problemei Cauchy
_
r
t
1
= r
1
+ r
2
r
t
2
= r
1
r
2
. r
1
(0) = 0. r
2
(0) = 1.
110 CAPITOLUL 4. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE
atunci obt inem pentru C
1
si C
2
sistemul algebric
_ __
2 + 1
_
C
1
+
__
2 1
_
C
2
= 0
C
1
C
2
= 1
.
a carui solut ie este C
1
=
1
2

1
1
_
2. C
2
=
1
1
__
2 + 1
_ _
2. Deci, solut ia
problemei Cauchy va
_

_
r
1
(t) =
__
2 + 1
_
c
_
2t
_
1
2

1
1
_
2
_
+

1
1
__
2 1
_
c

_
2t
_
2 +
_
2
_
r
2
(t) = c
_
2t
_
1
2

1
1
_
2
_
+
+c

_
2t 1
1
_
2 +
_
2
_
.
Se mai putea folosi pentru aarea solut iei problemei Cauchy formula
(4.2.7) .
2. Sa se rezolve sistemul
_
_
_
r
t
1
= 4r
1
+ 2r
2
+ 5r
S
r
t
2
= 6r
1
r
2
6r
S
r
t
S
= 8r
t
1
+ 3r
t
2
+ 9r
t
S
.
Solut ie.
Aam o matrice fundamentala a sistemului.
Matricea sistemului este
=
_
_
4 2 5
6 1 6
8 3 9
_
_
.
Polinomul caracteristic,
1 (`) = det ( `1
S
) =

4 ` 2 5
6 1 ` 6
8 3 9 `

=
= 2 5` + 4`
2
`
S
are r adacinile `
1
= `
2
= 1. `
2
= 2.
Matricea canonica Jordan are forma
1 =
_
_
1 0 0
1 1 0
0 0 2
_
_
.
4.5. CALCULUL MATRICEI FUNDAMENTALE 111
Valorile proprii sunt reale, una este multipla; suntem ^n Cazul III.
Cautam acum o matrice 1 =
_
_
c
11
c
12
c
1S
c
21
c
22
c
2S
c
S1
c
S2
c
SS
_
_
constanta si nesin-
gular a, astfel ^nc^at
11 = 1.
Obt inem sistemul
_

_
c
11
+ c
12
= 4c
11
+ 2c
21
+ 5c
S1
c
12
= 4c
12
+ 2c
22
+ 5c
S2
2c
1S
= 4c
1S
+ 2c
2S
+ 5c
SS
c
21
+ c
22
= 6c
11
c
21
6c
S1
c
22
= 6c
12
c
22
6c
S2
2c
2S
= 6c
1S
c
2S
6c
SS
c
S1
+ c
S2
= 8c
11
+ 3c
21
+ 9c
S1
c
S2
= 8c
12
+ 3c
22
+ 9c
S2
2c
SS
= 8c
1S
+ 3c
2S
+ 9c
SS
.
de unde
_

_
c
SS
= 2c
1S
c
2S
= 2c
1S
c
22
= 0
c
S2
= c
S2
c
1S
= c
1S
c
12
= c
S2
c
21
= 3c
S2
c
11
= c
S1
+ c
S2
c
S1
= c
S1
.
care are solut ie de exemplu c
22
= 0. c
1S
= 1. c
S2
= 1. c
S1
= 1. c
12
= 1.
c
S2
= 1. c
2S
= 2. c
S1
= 1. c
SS
= 2 si
1 =
_
_
2 1 1
3 0 2
1 1 2
_
_
are det 1 = 1 ,= 0, deci 1 este nesingulara.
112 CAPITOLUL 4. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE
Rezulta ca o matrice fundamentala este
A (t) = 1c
t1
=
_
_
2 1 1
3 0 2
1 1 2
_
_
_
_
c
t
0 0
t
1!
c
t
0
0 0 c
2t
_
_
=
=
_
_
2c
t
+ t c
t
c
2t
3c
t
0 2c
2t
c
t
+ t c
t
2c
2t
_
_
.
Solut ia generala a sistemului este
_
_
r
1
(t)
r
2
(t)
r
S
(t)
_
_
=
_
_
2c
t
+ t c
t
c
2t
3c
t
0 2c
2t
c
t
+ t c
t
2c
2t
_
_
_
_
C
1
C
2
C
S
_
_
=
=
_
_
(2c
t
+ t) C
1
+ c
t
C
2
+ c
2t
C
S
3c
t
C
1
2c
2t
C
S
(c
t
+ t) C
1
+ c
t
C
2
+ 2c
t
C
S
_
_
. C
1
. C
2
. C
S
R
sau
_
_
_
r
1
(t) = (2c
t
+ t) C
1
+ c
t
C
2
+ c
2t
C
S
r
2
(t) = 3c
t
C
1
2c
2t
C
S
r
S
(t) = (c
t
+ t) C
1
+ c
t
C
2
+ 2c
t
C
S
. C
1
. C
2
. C
S
R.
3. Sa se rezolve sistemul
_
r
t
1
(t) = r
1
+ r
2
r
t
2
(t) = 3r
2
2r
1
.
Solut ie.
Aam o matrice fundamentala a sistemului.
Matricea sistemului este
=
_
1 1
2 3
_
.
Polinomul caracteristic,
1 (`) = det ( `1
2
) =

1 ` 1
2 3 `

=
= `
2
4` + 5
4.5. CALCULUL MATRICEI FUNDAMENTALE 113
are r adacinile `
1
= 2 + i. `
2
= 2 i.
Matricea canonica Jordan are forma
1 =
_
2 +i 0
0 2 i
_
.
Matricea are toate valorile proprii reale, complexe si nu este adusa
la forma canonica Jordan; suntem ^n Cazul II.
C autam astfel o matrice 1 =
_
c
11
c
12
c
21
c
22
_
constanta si nesingulara,
astfel ^nc^at
11 = 1.
Obt inem sistemul
_

_
c
11
(2 +i) = c
11
+ c
21
c
12
(2 i) = c
12
+ c
22
c
21
(2 +i) = 2c
11
+ 3c
21
c
22
(2 i) = 2c
12
+ 3c
22
.
care are solut ie de exemplu c
11
= 1 i. c
12
= 1 +i. c
21
= 2, c
22
= 2 si
1 =
_
1 i 1 +i
2 2
_
are det 1 = 4i ,= 0, deci 1 este nesingulara.
Rezulta ca o matrice fundamentala (cu elemente funct ii complexe)
este
A (t) = 1c
t1
=
_
1 i 1 +i
2 2
__
c
(2i)t
0
0 c
(2i)t
_
=
=
_
(1 i) c
(2i)t
(1 +i) c
(2i)t
2c
(2i)t
2c
(2i)t
_
=
=
_
r
1
(t) . r
1
(t)
_
.
unde r
1
(t) =
_
c
2t
[(cos t + sin t) + i (cos t + sin t)]
c
2t
(2 cos t + 2i sin t)
_
si unde am uti-
lizat formula lui Euler,
c
oib
= c
o
(cos / + i sin /) .
114 CAPITOLUL 4. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE
Conform Observat iei 4.5.2, o matrice fundamentala cu elemente
funct ii reale este
A (t) =
_
c
2t
(cos t + sin t) c
2t
(cos t + sin t)
2c
2t
cos t 2c
2t
sin t
_
.
Solut ia generala a sistemului este
_
r
1
(t)
r
2
(t)
_
=
_
c
2t
(cos t + sin t) c
2t
(cos t + sin t)
2c
2t
cos t 2c
2t
sin t
__
C
1
C
2
_
=
=
_
c
2t
(cos t + sin t) C
1
+ c
2t
(cos t + sin t) C
2
2c
2t
(cos t) C
1
+ 2c
2t
(sin t) C
2
_
.
C
1
. C
2
R sau
_
r
1
(t) = c
2t
(cos t + sin t) C
1
+ c
2t
(cos t + sin t) C
2
r
2
(t) = 2c
2t
(cos t) C
1
+ 2c
2t
(sin t) C
2
. C
1
. C
2
R.
4. Sa se rezolve sistemul
_
r
t
1
(t) = r
1
+ r
2
+ 1
r
t
2
(t) = 3r
2
2r
1
+ t
.
Solut ie.
Folosind formula (4.3.2) . unde , (t) =
_
1
t
_
. rezulta ca solut ia
este
_
r
1
(t)
r
2
(t)
_
= A (t)
_
C
1
C
2
_
+
_
t
0
A (t) A
1
(:) , (:) d:.
de unde, folosind rezultatul exemplului 3., rezulta
r
1
(t) = c
2t
(cos t + sin t) C
1
+ c
2t
(cos t + sin t) C
2

11
25
+
t
5
+
11
25
c
2t
cos t
2
25
c
2t
sin t
si
r
2
(t) = 2c
2t
(cos t) C
1
+ 2c
2t
(sin t) C
2

9
25

t
5
+
9
25
c
2t
cos t
13
25
c
2t
sin t.
4.6. METODA LUI EULER 115
C
1
. C
2
R.
Daca dorim sa rezolvam problema Cauchy
_
r
t
1
(t) = r
1
+ r
2
+ 1
r
t
2
(t) = 3r
2
2r
1
+ t
. r
1
(0) = 0. r
2
(0) = 2.
atunci obt inem pentru C
1
. C
2
sistemul algebric
_
C
1
C
2
= 0
2C
1
= 2
.
a carui solut ie este C
1
= 1. C
2
= 1. Problema Cauchy va avea solut ia
r
1
(t) = c
2t
(cos t + sin t) + c
2t
(cos t + sin t)

11
25
+
t
5
+
11
25
c
2t
cos t
2
25
c
2t
sin t
si
r
2
(t) = 2c
2t
(cos t) + 2c
2t
(sin t)

9
25

t
5
+
9
25
c
2t
cos t
13
25
c
2t
sin t.
Pentru determinarea solut iei problemei Cauchy, puteam folosi si
formula (4.3.3) .
4.6 Metoda lui Euler
Consideram ecuat ia (4.4.1)
r
t
= r.
unde = (c
i)
)
i,)1,o
/
o
(R) este o matrice constanta.
Dupa cum am vazut ^n Sect iunea 4.5, elementele matricei funda-
mentale sunt combinat ii liniare de c
At
. unde ` este valoare proprie,
coecient ii ind polinoame ^n t. Astfel, vom considera pe r^and c^ate o
valoare proprie, ^mpreuna cu multiplicitatea ei algebrica; ecare valoare
proprie va genera ^n matricea fundamentala un numar de coloane egal
cu multiplicitatea sa algebrica.
116 CAPITOLUL 4. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE
Cazul I. ` este valoare proprie simpla.
Cautam solut ii de forma r = c
At
. unde ` este o valoare proprie a
matricei si R
o
. ,= 0. Atunci,
`c
At
= c
At
si, prin simplicare cu c
At
. verica sistemul
( `1
o
) = 0.
care este un sistem de d ecuat ii cu o necunoscuta secundara si d 1
necunoscute principale, compatibil simplu nedeterminat si din care vom
aa o coloana depinz^and de o singura constanta. Putem determina o
solut ie prin particularizarea constantei sau nu (evident, este un vector
propriu corespunzator valorii proprii `).
Cazul II. ` este valoare proprie multipla.
S a notam cu
: : = rang ( `1
o
) .
: : = ordinul de multiplicitate algebrica a lui `.
Evident, ^n Cazul II, : 1.
Avem adevarata relat ia
: _ d :.
de unde distingem urmatoarele doua subcazuri.
Cazul II.1. Daca : = d :. atunci cautam din nou : solut ii de
forma r = c
At
.
Introduc^and ^n ecuat ia (4.4.1), rezulta (dupa simplicarea lui c
At
)
un sistem de d ecuat ii cu : necunoscute secundare si : necunoscute
principale, compatibil :nedeterminat din care vom aa : coloane
si anume
( `1
o
) = 0.
Putem determina : solut ii prin particularizarea constantelor sau
nu.
4.6. METODA LUI EULER 117
Cazul II.2. Daca : d :. atunci cautam : solut ii de forma
_

_
r
1
(t) = 1
1
(t) c
At
r
2
(t) = 1
2
(t) c
At
..........................
r
o
(t) = 1
o
(t) c
At
.
unde 1
i
, i 1. d sunt polinoame de grad cel mult :1. Introduc^and^n
ecuat ia (4.4.1) rezulta un sistem de d: ecuat ii cu : necunoscute secun-
dare si (d 1) : necunoscute principale, compatibil :nedeterminat
din care vom aa : coloane . Putem determina : solut ii prin parti-
cularizarea constantelor sau nu.
Exemple.
1. Sa se rezolve sistemul
_
_
_
r
t
1
= 4r
1
r
2
r
S
r
t
2
= r
1
+ 2r
2
r
S
r
t
S
= r
1
r
2
+ 2r
S
.
Solut ie.
Aam o matrice fundamentala a sistemului.
Matricea sistemului este
=
_
_
4 1 1
1 2 1
1 1 2
_
_
.
Polinomul caracteristic,
1 (`) = det ( `1
S
) =

4 ` 1 1
1 2 ` 1
1 1 2 `

=
= `
S
+ 8`
2
21` + 18
are r adacinile `
1
= 2. `
2
= `
S
= 3.
Pentru `
1
= 2 suntem ^n cazul I si obt inem sistemul
( 21
S
) = 0
118 CAPITOLUL 4. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE
sau
_
_
2 1 1
1 0 1
1 1 0
_
_
_
_

1

S
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
.
adica
_
_
_
2
1

S
= 0

S
= 0

2
= 0
.
Alegem necunoscute principale
1
.
2
si necunoscuta secundara
S
,
careia ^i dam valoarea 1. Rezulta
1
=
S
= 1 si prima coloana din
matricea fundamentala determinata de `
1
= 2 este
r
1
(t) =
_
_
c
2t
c
2t
c
2t
_
_
.
Pentru `
2
= `
S
= 3 avem d = 3. : = 2.
: = rang ( 31
S
) = rang
_
_
1 1 1
1 1 1
1 1 1
_
_
= 1
si cum
: = d :.
rezulta ca suntem ^n cazul II.1. si obt inem sistemul
( 31
S
) = 0
sau
_
_
1 1 1
1 1 1
1 1 1
_
_
_
_

1

S
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
.
adica
_
_
_

S
= 0

S
= 0

S
= 0
.
Alegem necunoscuta principala
1
si necunoscute secundare
2
.
S
.
4.6. METODA LUI EULER 119
Pentru
2
= 1.
S
= 0 avem
1
= 1 si a doua coloana din matricea
fundamentala este
r
2
(t) =
_
_
c
St
c
St
0
_
_
;
pentru
2
= 0.
S
= 1 avem
1
= 1 si a treia coloana din matricea
fundamentala este
r
S
(t) =
_
_
c
St
0
c
St
_
_
.
Astfel am gasit o matrice fundamentala,
A (t) =
_
_
c
2t
c
St
c
St
c
2t
c
St
0
c
2t
0 c
St
_
_
.
Solut ia generala a sistemului este
_
_
r
1
(t)
r
2
(t)
r
S
(t)
_
_
=
_
_
c
2t
c
St
c
St
c
2t
c
St
0
c
2t
0 c
St
_
_
_
_
C
1
C
2
C
S
_
_
=
=
_
_
c
2t
C
1
+ c
St
C
2
+ c
St
C
S
c
2t
C
1
+ c
St
C
2
c
2t
C
1
+ c
St
C
S
_
_
. C
1
. C
2
. C
S
R
sau
_
_
_
r
1
(t) = c
2t
C
1
+ c
St
C
2
+ c
St
C
S
r
2
(t) = c
2t
C
1
+ c
St
C
2
r
S
(t) = c
2t
C
1
+ c
St
C
S
. C
1
. C
2
. C
S
R.
2. Sa se rezolve sistemul
_
r
t
1
= 3r
1
r
2
r
t
2
= 4r
1
r
2
.
Solut ie.
Matricea sistemului este
=
_
3 1
4 1
_
.
120 CAPITOLUL 4. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE
Polinomul caracteristic,
1 (`) = det ( `1
2
) =

3 ` 1
4 1 `

=
= `
2
2` + 1
are r adacinile `
1
= `
2
= 1.
Pentru `
1
= `
2
= 1 avem d = 2. : = 2.
: = rang ( 1
2
) = rang
_
2 1
4 2
_
= 1
si cum
: d :.
rezulta ca suntem ^n Cazul II.2.; prin urmare, vom cauta solut ii de
forma
_
r
1
(t) = 1
1
(t) c
t
r
2
(t) = 1
2
(t) c
t
.
unde 1
1
(t) si 1
2
(t) sunt polinoame de grad cel mult :1 = 1.
Fie
_
r
1
(t) = (c
1
t + /
1
) c
t
r
2
(t) = (c
2
t + /
2
) c
t
. c
1
. c
2
. /
1
. /
2
R.
^
Inlocuind ^n sistemul dat gasim dupa simplicarea lui c
t
din ambele
ecuat ii si identicarea coecient ilor corespunzatori puterilor lui t,
_

_
c
1
+ /
1
= 3/
1
/
2
c
1
= 3c
1
c
2
c
2
+ /
2
= 4/
1
/
2
c
2
= 4c
1
c
2
.
care este un sistem compatibil dublu nedeterminat. Lu^and c
1
. /
1
ne-
cunoscute secundare, avem
_
/
2
= 2/
1
c
1
c
2
= 2c
1
.
Prin urmare,
_
r
1
(t) = (c
1
t + /
1
) c
t
r
2
(t) = (2c
1
t + 2/
1
c
1
) c
t
. c
1
. /
1
R,
(4.6.40)
4.6. METODA LUI EULER 121
care reprezinta solut ia generala a sistemului dat.
Daca dorim sa aam o matrice fundamentala a sistemului, citim
coecient ii lui c
1
si /
1
din (4.6.1) pe coloane, ^ncarc^and astfel matricea
fundamentala
A (t) =
_
tc
t
c
t
(2t 1) c
t
2c
t
_
.
3. Sa se rezolve sistemul
_
r
tt
= 2

tt
= 2r
.
Solut ie.
Acest sistem de ordinul al doilea se poate transforma ^ntr-un sistem
de ordinul ^nt^ai av^and 4 ecuat ii si 4 necunoscute r
1
. r
2
. r
S
. r
1
, astfel:
_

_
r
1
= r
r
2
= r
t
r
S
=
r
1
=
t
.
Rezulta
_

_
r
t
1
= r
t
= r
2
r
2
= r
tt
= 2 = 2r
S
r
t
S
=
t
= r
1
r
t
1
=
tt
= 2r = 2r
1
.
care are matricea sistemului
=
_
_
_
_
0 1 0 0
0 0 2 0
0 0 0 1
2 0 0 0
_
_
_
_
.
Valorile proprii sunt toate distincte,
`
1
= 1 + i. `
2
= 1 i. `
S
= 1 +i. `
1
= 1 i.
Pentru `
1
= 1 +i. obt inem^n matricea fundamentala coloana com-
plexa
_
_
_
_
c
t
cos t + ic
t
sin t
c
t
(cos t sin t) + ic
t
(sin t + cos t)
c
t
sin t + ic
t
cos t
c
t
(cos t + sin t) + ic
t
(cos t sin t)
_
_
_
_
.
122 CAPITOLUL 4. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE
Pentru `
2
= 1 i. obt inem^n matricea fundamentala coloana com-
plexa
_
_
_
_
c
t
cos t ic
t
sin t
c
t
(cos t sin t) ic
t
(sin t + cos t)
c
t
sin t ic
t
cos t
c
t
(cos t + sin t) ic
t
(cos t sin t)
_
_
_
_
.
Pentru `
S
= 1 + i. obt inem ^n matricea fundamentala coloana
complexa
_
_
_
_
c
I
2
(cos t + sin t) i
c
I
2
(sin t + cos t)
c
t
cos t + ic
t
sin t
c
I
2
(cos t sin t) i
c
I
2
(sin t cos t)
c
t
sin t ic
t
cos t
_
_
_
_
.
Pentru `
1
= 1 i. obt inem ^n matricea fundamentala coloana
complexa
_
_
_
_
c
I
2
(cos t + sin t) + i
c
I
2
(sin t + cos t)
c
t
cos t ic
t
sin t
c
I
2
(cos t sin t) + i
c
I
2
(sin t cos t)
c
t
sin t + ic
t
cos t
_
_
_
_
.
O matrice fundamentala cu funct ii reale este atunci
A (t) =
_
r
1
(t) r
2
(t) r
S
(t) r
1
(t)
_
.
4.6. METODA LUI EULER 123
unde
r
1
(t) =
_
_
_
_
c
t
cos t
c
t
(cos t sin t)
c
t
sin t
c
t
(cos t + sin t)
_
_
_
_
.
r
2
(t) =
_
_
_
_
c
t
sin t
c
t
(sin t + cos t)
c
t
cos t
c
t
(cos t sin t)
_
_
_
_
.
r
S
(t) =
_
_
_
_
c
I
2
(cos t + sin t)
c
t
cos t
c
I
2
(cos t sin t)
c
t
sin t
_
_
_
_
.
r
1
(t) =
_
_
_
_
c
I
2
(sin t + cos t)
c
t
sin t

c
I
2
(sin t cos t)
c
t
cos t
_
_
_
_
.
Prin urmare, solut ia generala este
r
1
(t) = C
1
c
t
cos t + C
2
c
t
sin t +
+C
S
c
t
2
(cos t + sin t) C
1
c
t
2
(sin t + cos t) .
r
2
(t) = C
1
c
t
(cos t sin t) + C
2
c
t
(sin t + cos t) +
+C
S
c
t
cos t + C
1
c
t
sin t.
r
S
(t) = C
1
c
t
sin t + C
2
c
t
cos t +
+C
S
c
t
2
(cos t sin t) C
1
c
t
2
(sin t cos t) .
r
1
(t) = C
1
c
t
(cos t + sin t) + C
2
c
t
(cos t sin t) +
+C
S
c
t
sin t C
1
c
t
cos t.
124 CAPITOLUL 4. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE
C
1
. C
2
. C
S
. C
1
R, iar solut ia generala a sistemului dat este
r (t) = C
1
c
t
cos t + C
2
c
t
sin t +
+C
S
c
t
2
(cos t + sin t) C
1
c
t
2
(sin t + cos t) .
(t) = C
1
c
t
sin t + C
2
c
t
cos t +
+C
S
c
t
2
(cos t sin t) C
1
c
t
2
(sin t cos t) .
C
1
. C
2
. C
S
. C
1
R.
Exercit ii.
S a se rezolve urmatoarele sisteme cu coecient i constant i:
1.
_
r
t
1
= r
2
r
t
2
= r
1
;
2.
_
_
_
r
t
1
= r
1
r
2
+ r
S
r
t
2
= r
1
+ r
2
r
S
r
t
S
= 2r
1
r
2
. `
1
= 1. `
2
= 2. `
S
= 1;
3.
_
_
_
r
t
1
= r
1
2r
2
r
S
r
t
2
= r
2
r
1
+ r
S
r
t
S
= r
1
r
S
. `
1
= 0. `
2
= 2. `
S
= 1;
4.
_
_
_
r
t
1
= 3r
1
r
2
+ r
S
r
t
2
= r
1
+ r
2
+ r
S
r
t
S
= 4r
1
r
2
+ 4r
S
. `
1
= 1. `
2
= 2. `
S
= 5;
5.
_
_
_
r
t
1
= 4r
2
2r
S
3r
1
r
t
2
= r
1
+ r
S
r
t
S
= 6r
1
6r
2
+ 5r
S
. `
1
= 1. `
2
= 2. `
S
= 1;
6.
_
_
_
r
t
1
= r
1
r
2
r
S
r
t
2
= r
1
+ r
2
r
t
S
= 3r
1
+ r
S
. `
1
= 1. `
2,S
= 1 2i;
7.
_
_
_
r
t
1
= 2r
1
+ r
2
r
t
2
= r
1
+ 3r
2
r
S
r
t
S
= 2r
2
+ 3r
S
r
1
. `
1
= 2. `
2,S
= 3 i;
4.6. METODA LUI EULER 125
8.
_
_
_
r
t
1
= 2r
1
+ 2r
S
r
2
r
t
2
= r
1
+ 2r
S
r
t
S
= r
2
2r
1
r
S
. `
1
= 1. `
2,S
= i;
9.
_
_
_
r
t
1
= 4r
1
r
2
r
S
r
t
2
= r
1
+ 2r
2
r
S
r
t
S
= r
1
r
2
+ 2r
S
. `
1
= 2. `
2,S
= 3;
10.
_
_
_
r
t
1
= 2r
1
r
2
r
S
r
t
2
= 3r
1
2r
2
3r
S
r
t
S
= 2r
S
r
1
+ r
2
. `
1
= 0. `
2,S
= 1;
11.
_
_
_
r
t
1
= 2r
1
+ r
2
2r
S
r
t
2
= r
1
2r
2
+ 2r
S
r
t
S
= 3r
1
3r
2
+ 5r
S
. `
1
= 3. `
2,S
= 1;
12.
_
_
_
r
t
1
= 3r
1
2r
2
r
S
r
t
2
= 3r
1
4r
2
3r
S
r
t
S
= 2r
1
4r
2
. `
1,2
= 2. `
S
= 5;
13.
_
_
_
r
t
1
= r
1
r
2
+ r
S
r
t
2
= r
1
+ r
2
r
S
r
t
S
= 2r
S
r
2
. `
1,2
= 1. `
S
= 2;
14.
_
_
_
r
t
1
= r
2
2r
S
r
1
r
t
2
= 4r
1
+ r
2
r
t
S
= 2r
1
+ r
2
r
S
. `
1
= 1. `
2,S
= 1;
15.
_
_
_
r
t
1
= 2r
1
+ r
2
r
t
2
= 2r
2
+ 4r
S
r
t
S
= r
1
r
S
. `
1,2
= 0. `
S
= 3;
16.
_
_
_
r
t
1
= 2r
1
r
2
r
S
r
t
2
= 2r
1
r
2
2r
S
r
t
S
= 2r
S
r
1
+ r
2
. `
1,2,S
= 1;
17.
_
_
_
r
t
1
= 4r
1
r
2
r
t
2
= 3r
1
+ r
2
r
S
r
t
S
= r
1
+ r
S
. `
1,2,S
= 2;
126 CAPITOLUL 4. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE
18.
_
r
tt
=

tt
= r
.
Solut ii.
1.
_
r
1
(t) = C
1
ch t + C
2
sh t
r
2
(t) = C
1
sh t + C
2
ch t
. C
1
. C
2
R;
2.
_
_
_
r
1
(t) = C
2
c
2t
+ C
S
c
St
r
2
(t) = C
1
c
t
+ C
2
c
2t
r
S
(t) = C
1
c
t
+ C
2
c
2t
+ C
S
c
St
. C
1
. C
2
. C
S
R;
3.
_
_
_
r
1
(t) = C
1
+ 3C
2
c
2t
r
2
(t) = 2C
2
c
2t
+ C
S
c
t
r
S
(t) = C
1
+ C
2
c
2t
2C
S
c
t
. C
1
. C
2
. C
S
R;
4.
_
_
_
r
1
(t) = C
1
c
t
+ C
2
c
2t
+ C
S
c
t
r
2
(t) = C
1
c
t
2C
2
c
2t
+ C
S
c
t
r
S
(t) = C
1
c
t
3C
2
c
2t
+ 3C
S
c
t
. C
1
. C
2
. C
S
R;
5.
_
_
_
r
1
(t) = C
1
c
t
+ C
S
c
t
r
2
(t) = C
1
c
t
+ C
2
c
2t
r
S
(t) = 2C
2
c
2t
C
S
c
t
. C
1
. C
2
. C
S
R;
6.
_
_
_
r
1
(t) = c
t
(2C
2
sin 2t + 2C
S
cos 2t)
r
2
(t) = c
t
(C
1
C
2
cos 2t + C
S
sin 2t)
r
S
(t) = c
t
(C
1
3C
2
cos 2t + 3C
S
sin 2t)
. C
1
. C
2
. C
S
R;
7.
_
_
_
r
1
(t) = C
1
c
2t
+ c
St
(C
2
cos t + C
S
sin t)
r
2
(t) = c
St
[(C
2
+ C
S
) cos t + (C
S
C
2
) sin t]
r
S
(t) = C
1
c
2t
+ c
St
[(C
2
+ C
S
) cos t + (C
2
+ 2C
S
) sin t]
. C
1
. C
2
.
C
S
R;
8.
_
_
_
r
1
(t) = C
2
cos t + (C
2
+ 2C
S
) sin t
r
2
(t) = 2C
1
c
t
+ C
2
cos t + (C
2
+ 2C
S
) sin t
r
S
(t) = C
1
c
t
+ C
S
cos t (C
2
+ C
S
) sin t
. C
1
. C
2
. C
S
R;
9.
_
_
_
r
1
(t) = C
1
c
2t
+ (C
2
+ C
S
) c
St
r
2
(t) = C
1
c
2t
+ C
2
c
St
r
S
(t) = C
1
c
2t
+ C
S
c
St
. C
1
. C
2
. C
S
R;
4.6. METODA LUI EULER 127
10.
_
_
_
r
1
(t) = C
1
+ C
2
c
t
r
2
(t) = 3C
1
+ C
S
c
t
r
S
(t) = C
1
+ (C
2
C
S
) c
t
. C
1
. C
2
. C
S
R;
11.
_
_
_
r
1
(t) = C
1
c
St
+ C
2
c
t
r
2
(t) = C
1
c
St
+ (C
2
+ 2C
S
) c
t
r
S
(t) = 3C
1
c
St
+ C
S
c
t
. C
1
. C
2
. C
S
R;
12.
_
_
_
r
1
(t) = C
1
c
2t
+ C
S
c
t
r
2
(t) = C
2
c
2t
+ 3C
S
c
t
r
S
(t) = (C
1
2C
2
) c
2t
+ 2C
S
c
t
. C
1
. C
2
. C
S
R;
13.
_
_
_
r
1
(t) = (C
1
+ C
2
t) c
t
+ C
S
c
2t
r
2
(t) = (C
1
2C
2
+ C
2
t) c
t
r
S
(t) = (C
1
C
2
+ C
2
t) c
t
+ C
S
c
2t
. C
1
. C
2
. C
S
R;
14.
_
_
_
r
1
(t) = (C
2
+ C
S
t) c
t
r
2
(t) = 2C
1
c
t
(2C
2
+ C
S
+ 2C
S
t) c
t
r
S
(t) = C
1
c
t
C
S
(C
2
+ C
S
+ C
S
t) c
t
. C
1
. C
2
. C
S
R;
15.
_
_
_
r
1
(t) = C
1
+ C
2
t + 4C
S
c
St
r
2
(t) = C
2
2C
1
2C
2
t + 4C
S
c
St
r
S
(t) = C
1
C
2
+ C
2
t + C
S
c
St
. C
1
. C
2
. C
S
R;
16.
_
_
_
r
1
(t) = (C
1
+ C
S
t) c
t
r
2
(t) = (C
2
+ 2C
S
t) c
t
r
S
(t) = (C
1
C
2
C
S
C
S
t) c
t
. C
1
. C
2
. C
S
R;
17.
_
_
_
r
1
(t) = (C
1
+ C
2
t + C
S
t
2
) c
2t
r
2
(t) = [2C
1
C
2
+ (2C
2
2C
S
) t + 2C
S
t
2
] c
2t
r
S
(t) = [C
1
C
2
+ 2C
S
+ (C
2
2C
S
) t + C
S
t
2
] c
2t
. C
1
. C
2
. C
S

R;
18.
_
r (t) = C
1
c
t
+ C
2
c
t
+ C
S
cos t + C
1
sin t
(t) = C
1
c
t
+ C
2
c
t
C
S
cos t C
1
sin t
. C
1
. C
2
. C
S
. C
1
R.
128 CAPITOLUL 4. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE
4.7 Sisteme simetrice
Sa consideram sistemul (ecuat ia vectoriala)
_

_
r
t
1
= ,
1
(t. r
1
. .... r
o
)
r
t
2
= ,
2
(t. r
1
. .... r
o
)
...............................
r
t
o
= ,
o
(t. r
1
. .... r
o
)
. (4.7.41)
unde ,
i
: 1 R
o1
R, i 1. d sunt funct ii continue, 1 domeniu.
Denit ie 4.7.1. Se numeste integrala prima pe domeniul 1 atasata
sistemului (4.7.1) o funct ie = (t. r
1
. .... r
o
) : 1 R care este de
clasa C
1
(1), neidentic egala cu o constanta, dar care ia valoare con-
stant a daca r
1
...., r
o
se ^nlocuiesc cu o solut ie a sistemului.
^
In general, problema integrarii sistemului (4.7.1) se reduce la deter-
minarea a d integrale prime
1
....,
o
astfel ^nc^at, sistemul
_

i
(t. r
1
. ...r
o
) = C
i
. C
i
R, i 1. d (4.7.42)
sa poata rezolvat ^n raport cu r
1
. .... r
o
, rezult^and astfel pe aceasta
cale solut ia generala
_
r
i
= ,
i
(t. C
1
. .... C
o
) . C
i
R, i 1. d .
Spunem ^n acest caz ca sistemul de relat ii (4.7.2) este integrala ge-
neral a a sistemului (4.7.1) sau este solut ia generala sub forma implicita
sistemului (4.7.1) .
Teorema 4.7.1. Condit ia necesara si sucienta ca funct ia (t. r
1
. ...r
o
)
(t. r
1
. ...r
o
) sa e o integrala prima a sistemului (4.7.1) este
J
Jt
+ ,
1
(t. r
1
. ...r
o
)
J
Jr
1
+ ... + ,
o
(t. r
1
. ...r
o
)
J
Jr
o
= 0.
(4.7.43)
oricare ar o solut ie r
1
. .... r
o
a sistemului (4.7.1) .
Demonstrat ie.
Necesitatea. Fie = (t. r
1
. ...r
o
) o integrala prima a sistemu-
lui (4.7.1) . Aceasta ^nseamna ca ^nlocuind pe r
1
. .... r
o
cu o solut ie a
4.7. SISTEME SIMETRICE 129
sistemului (4.7.1), devine o funct ie de t, egala cu o constanta C si a
carei derivata ^n raport cu t este nula, i.e.
J
Jt
+
J
Jr
1
dr
1
dt
+ ... +
J
Jr
o
dr
o
dt
= 0. (4.7.44)
Dar,
oa
1
ot
. ....
oa
u
ot
sunt egale respectiv cu ,
1
. .... ,
o
. Prin urmare,
J
Jt
+
J
Jr
1
,
1
+ ... +
J
Jr
o
,
o
= 0.
Sucient a. Presupunem ca relat ia (4.7.3) este satisfacuta pentru
orice r
1
. .... r
o
solut ie a sistemului (4.7.1) .
Consider^and r
1
. .... r
o
o solut ie a sistemului (4.7.1) . ,
1
. .... ,
o
sunt
egale respectiv cu
oa
1
ot
. ....
oa
u
ot
. Deci, avem adevarata relat ia (4.7.4) care
se mai scrie
d
dt
= 0.
de unde urmeaza ca (t. r
1
. .... r
o
) = C, oricare ar r
1
. .... r
o
o solut ie
a sistemului (4.7.1) . Concluzia este ca este o integrala prima a sis-
temului (4.7.1) . Q.E.D.
O metoda generala de determinare a unor integrale prime este meto-
da combinat iilor integrabile, care consta, ^n multe cazuri, ^n obt inerea
din sistemul dat, prin transformari simple, a unor ecuat ii diferent iale
usor de rezolvat, pentru ca apoi, prin integrarea acestor ecuat ii sa se
deduca integrale prime ale sistemului (4.7.1) .
Totusi, este ncesar sa stabilim un principiu general de efectuare a
unor combinat ii integrabile. Pentru aceasta, trebuie sa observam mai
^nt^ai ca sistemul (4.7.1) poate scris sub forma simetrica
dt
1
=
dr
1
,
1
= ... =
dr
o
,
o
.
Sub aceasta forma am putea lua ca variabila independenta pe una
dintre variabilele t. r
1
. .... r
o
, cu condit ia ca daca aceasta este r
i
. atunci
numitorul ,
i
sa nu se anuleze ^n domeniul 1.
Forma simetrica a unui sistem este ^n general
dr
1
,
1
(t. r
1
. .... r
o
)
=
dr
2
,
2
(t. r
1
. .... r
o
)
= ... =
dr
o
,
o
(t. r
1
. .... r
o
)
.
(4.7.45)
130 CAPITOLUL 4. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE
unde numarul tuturor variabilelor este d si ele joaca acelasi rol ^n sensul
ca oricare dintre ele poate considerata drept variabila independenta.
Vom presupune ca sistemul (4.7.1) este considerat ^ntr-un domeniu
1 _ R
o
al variabilelor r
1
. .... r
o
si ca ^n acest domeniu funct iile ,
1
. ....
,
o
sunt de clasa C
1
(1) .
De exemplu, daca ,
o
,= 0. ^n 1, atunci putem lua ca variabila
independenta pe r
o
si sistemul (4.7.5) se scrie sub forma
_

_
oa
1
oa
u
=
)
1
)
u
oa
2
oa
u
=
)
2
)
u
...............
oa
u1
oa
u
=
)
u1
)
u
. (4.7.46)
O integrala prima a sistemului (4.7.6) este ^n acelasi timp integrala
prima a sistemului (4.7.5) si reciproc. Astfel, integrarea sistemului si-
metric (4.7.5) s-a redus la detreminarea a d1 integrale prime care vor
determina solut ia generala a sistemului (4.7.6) . ind simultan si solut ia
generala a sistemului (4.7.5) .
Denit ie 4.7.1. d1 integrale prime ale sistemului (4.7.5)
1
,...,
o1
formeza un sistem fundamental de integrale prime, daca unul din-
tre Jacobianii acestor integrale prime, ^n raport cu d 1 variabile luate
din r
1
. .... r
o
este diferit de zero ^n domeniul 1.
^
In cazul ^n care stim un sistem fundamental de integrale prime,

1
,...,
o1
. atunci solut ia generala implicita este

i
(r
1
. .... r
o
) = C
i
. C
i
R, i 1. d 1.
(4.7.47)
iar daca
1(
1
. ....
o1
)
1(r
1
. .... r
o1
)
,= 0. ^n 1.
atunci sistemul (4.7.7) este rezolubil ^n raport cu r
1
. .... r
o1
si are
solut ie unica, astfel ca solut ia generala a sistemului simetric (4.7.5)
devine
r
i
= ,
i
(t. C
1
. .... C
o1
) . C
i
R, i 1. d 1.
Teorema 4.7.2. Presupunem ca am determinat funct iile
`
1
(r
1
. .... r
o
) . .... `
o
(r
1
. .... r
o
)
4.7. SISTEME SIMETRICE 131
astfel ^nc^at sa avem
1) `
1
,
1
+ ... + `
o
,
o
= 0;
2) `
1
dr
1
+ ... + `
o
dr
o
= d(r
1
. .... r
o
) .
Atunci funct ia este o integrala prima a sistemului simetric (4.7.5) .
Demonstrat ie. Fie r
1
. .... r
o
o solut ie a sistemului simetric (4.7.5) .
Deoarece
dr
1
,
1
=
dr
2
,
2
= ... =
dr
o
,
o
.
rezulta, de exemplu,
dr
1
,
1
=
`
1
dr
1
+ ... + `
o
dr
o
`
1
,
1
+ ... + `
o
,
o
.
De aici, t in^and cont de ipotezele 1) si 2), obt inem
0 = `
1
,
1
+ ... + `
o
,
o
= d
,
1
dr
1
.
de unde
d(r
1
. .... r
o
) = 0
sau
(r
1
. .... r
o
) = C. C R.
Deci, este o integrala prima a sistemului dat. Q.E.D.
Observat ie 4.7.1. Daca am reusit sa gasim `
1
(r
1
. .... r
o
) . ....
`
o
(r
1
. .... r
o
) care sa verice ipotezele Teoremei 4.7.2, spunem ca am
efectuat o combinat ie integrabila, care ne-a condus, aplic^and aceasta
teorema, la o integrala prima . Algoritmul acesta se repeta de ^nca
d2 ori pentru aarea a^nca d2 integrale prime; apoi solut ia generala
a sistemului simetric se poate scrie imediat, folosind (4.7.7).
Exemple.
1. Sa se integreze sistemul simetric
dr
1
r
1
r
S
=
dr
2
r
2
r
S
=
dr
S
r
1
r
2
_
r
2
S
+ 1
.
Solut ie.
Cautam doua integrale prime ale sistemului.
132 CAPITOLUL 4. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE
Din
dr
1
r
1
=
dr
2
r
2
.
care este o ecuat ie cu variabile separabile, rezulta
r
1
= C
1
r
2
. C
1
R
si integrala prima
r
1
r
2
= C
1
. C
1
R.
Folosind proprietat ile proport iilor derivate, gasim
r
2
dr
1
+ r
1
dr
2
2r
1
r
2
r
S
=
dr
S
r
1
r
2
_
r
2
S
+ 1
.
de unde
d (r
1
r
2
) =
2r
S
dr
S
_
r
2
S
+ 1
= d
_
2
_
r
2
S
+ 1
_
.
Rezulta
d
_
r
1
r
2
2
_
r
2
S
+ 1
_
= 0.
care implica
r
1
r
2
2
_
r
2
S
+ 1 = C
2
. C
2
R,
adica am determinat a doua integrala prima.
Solut ia sistemului va
_
a
1
a
2
= C
1
r
1
r
2
2
_
r
2
S
+ 1 = C
2
. C
1
. C
2
R.
2. Sa se integreze sistemul simetric
dr
1
r
1
=
dr
2
r
2
=
dr
S
r
S

_
r
2
1
+ r
2
2
+ r
2
S
.
Solut ie.
Cautam doua integrale prime ale sistemului.
Din
dr
1
r
1
=
dr
2
r
2
.
4.7. SISTEME SIMETRICE 133
care este o ecuat ie cu variabile separabile, rezulta
r
1
= C
1
r
2
. C
1
R
si integrala prima
r
1
r
2
= C
1
. C
1
R.
Folosind proprietat ile proport iilor derivate, gasim
r
1
dr
1
+ r
2
dr
2
r
2
1
+ r
2
2
=
_
r
S
+
_
r
2
1
+ r
2
2
+ r
2
S
_
dr
S
(r
2
1
+ r
2
2
)
.
de unde
d
_
r
2
1
+ r
2
2
_
= 2
_
r
S
+
_
r
2
1
+ r
2
2
+ r
2
S
_
dr
S
sau
d
_
r
2
1
+ r
2
2
+ r
2
S
_
= 2
_
r
2
1
+ r
2
2
+ r
2
S
dr
S
.
De aici,
d (r
2
1
+ r
2
2
+ r
2
S
)
2
_
r
2
1
+ r
2
2
+ r
2
S
= dr
S
.
care ne conduce la
d
_
_
r
2
1
+ r
2
2
+ r
2
S
+ r
S
_
= 0
si rezulta a doua integrala prima,
_
r
2
1
+ r
2
2
+ r
2
S
+ r
S
= C
2
. C
2
R.
Solut ia sistemului va
_
a
1
a
2
= C
1
_
r
2
1
+ r
2
2
+ r
2
S
+ r
S
= C
2
. C
1
. C
2
R.
Exercit ii.
S a se integreze urmatoarele sisteme simetrice:
1.
oa
1
a
2
a
3
=
oa
2
a
1
a
3
=
oa
3
a
1
a
2
;
134 CAPITOLUL 4. ECUAT II DIFERENT IALE LINIARE
2.
oa
1
a
2
a
1
=
oa
2
a
1
a
2
a
3
=
oa
3
a
1
a
2
;
3.
oa
1
a
3
=
oa
2
a
1
a
3
=
oa
3
a
2
;
4.
oa
1
a
2
3
a
2
2
=
oa
2
a
3
=
oa
3
a
2
;
5.
oa
1
a
1
=
oa
2
a
2
=
oa
3
a
1
a
2
a
3
;
6.
oa
1
a
1
a
2
2
a
2
3
=
oa
2
a
2
=
oa
3
a
3
;
7.
oa
1
a
1(a
2
2
a
2
3
)
=
oa
2
a
2(a
2
3
a
2
1
)
=
oa
3
a
3(a
2
a
2
2
)
;
8.
oa
1
a
1
(a
3
a
2
)
=
oa
2
a
2
(a
2
a
1
)
=
oa
3
a
2
2
a
1
a
3
.
Solut ii.
1.
a
1
a
2
a
2
a
3
= C
1
. (r
1
+ r
2
+ r
S
) (r
2
r
S
)
2
= C
2
. C
1
. C
2
R;
2. r
1
+ r
S
= C
1
. (r
1
+ r
2
+ r
S
) (r
2
3r
1
r
S
) = C
2
. C
1
. C
2
R;
3. r
2
1
+ 2r
2
= C
1
. 6r
1
r
2
2r
S
1
3r
2
S
= C
2
;
4. r
2
2
+ r
2
S
= C
1
. r
1
r
2
r
S
= C
2
. C
1
. C
2
R;
5.
a
1
a
2
= C
1
.
a
1
a
2
a
3
a
1
= C
2
. C
1
. C
2
R;
6.
a
2
a
1
= C
1
.
a
1
a
2
2
a
2
3
a
3
= C
2
. C
1
. C
2
R;
7. r
2
1
+ r
2
2
+ r
2
S
= C
1
.
a
2
a
3
a
1
= C
2
. C
1
. C
2
R;
8. r
1
r
2
+ r
S
= C
1
. ln [r
1
[ +
a
3
a
2
= C
2
. C
1
. C
2
R.
Capitolul 5
Ecuat ii liniare de ordin
superior
5.1 Ecuat ia omogena si ecuat ia neomogena
Fie J = [c. /] si c
i
. / : J R, funct ii continue, i 1. d. Consideram
ecuat iile
r
(o)
+ c
1
(t) r
(o1)
+ c
2
(t) n
(o2)
+ ... + c
o
(t) r = 0
(5.1.1)
si
r
(o)
+ c
1
(t) r
(o1)
+ c
2
(t) n
(o2)
+ ... + c
o
(t) r = /(t) .
(5.1.2)
Aceste ecuat ii se numesc ecuat ia liniara omogena, respectiv neo-
mogena, de ordin d.
Daca vom deni operatorul 1 : C
o
(J) R,
1[r] (t) :=
d
o
r
dt
o
+ c
1
(t)
d
o1
r
dt
o1
+ c
2
(t)
d
o2
r
dt
o2
+ ... + c
o
(t) r.
atunci ecuat iile anterioare se mai scriu
1[r] = 0. (5.1.3)
135
136 CAPITOLUL 5. ECUAT II LINIARE DE ORDIN SUPERIOR
respectiv
1[r] = /. (5.1.4)
Dupa cum se poate observa foarte simplu, 1 satisface proprietatea
1[cr + ,] = c1[r] + ,1[] . (\) r. C
o
(J) , c. , R,
care ne arata ca 1 este un operator liniar.
Prin urmare, cum spat iul solut iilor ecuat iei omogene este Ker 1, el
va nit dimensional.
Dupa cum am specicat ^n Capitolul I, forma condit iilor init iale
care se pot atasa ecuat iei (5.1.1) sau (5.1.2) este
r (t
0
) = r
0
0
. r
t
(t
0
) = r
0
1
. .... r
(o1)
(t
0
) = r
0
o1
.
(5.1.5)
Urmatoarele proprietat i sunt imediate si vericarea lor este lasata
ca exercit iu.
1. Suma dintre o solut ie a ecuat iei omogene si o solut ie a ecuat iei
neomogene este o solut ie a ecuat iei neomogene.
2. Diferent a dintre doua solut ii ale ecuat iei neomogene este o solut ie
a ecuat iei omogene.
3. Suma dintre solut ia generala a ecuat iei omogene si o solut ie par-
ticulara a ecuat iei neomogene constituie solut ia generala a ecuat iei
neomogene.
5.2 Legatura dintre ecuat iile de ordin d si
ordin ^nt^ai
Orice ecuat ie de ordinul d se poate scrie ca un sistem de d ecuat ii de
ordinul ^nt^ai; ^n cazul unei ecuat ii liniare, sistemul obt inut va tot un
5.3. DEPENDENT

A SI INDEPENDENT

A LINIAR

A 137
sistem liniar.
^
Intr-adevar, daca punem

1
= r.
2
= r
t
. ....
o
= r
(o1)
. =
_
_
_
_
r
1
r
2
...
r
o
_
_
_
_
.
(t) =
_
_
_
_
_
_
0 1 0 0 ... 0
0 0 1 0 ... 0
... ... ... ... ... ...
0 0 0 0 ... 1
c
o
c
o1
c
o2
c
oS
... c
1
_
_
_
_
_
_
.
, (t) =
_
_
_
_
0
0
...
/
_
_
_
_
atunci ecuat iile (5.1.1) si (5.1.2) se scriu, respectiv, sub forma

t
= (t) . (5.2.6)

t
= (t) + , (t) . (5.2.7)
Deci, problemele (5.1.1)+(5.1.5) si (5.1.2)+(5.1.5) au solut ie unica,
solut ie care este denita pe ^ntreg intervalul [c. /] . Rezolv^and ecuat ia
(5.2.1) sau (5.2.2), prima componenta a solut iei va reprezenta solut ia
ecuat iei (5.1.1), respectiv (5.1.2) .
5.3 Dependent a si independent a liniara
Datorita legaturii care exista ^ntre ecuat ia (5.1.1) si sistemul (5.2.2),
legatura specicata mai sus, si via Corolarul 4.1.1, rezulta ca solut iile
ecuat iei (5.1.1) formeaza un spat iu liniar de dimensiune d. i.e.
dim Ker 1 = d.
Deci, daca r
1
. r
2
. .... r
o
sunt solut ii liniar independente, ele formeaza
o baza ^n spat iul solut iilor si astfel orice solut ie r = r (t) a ecuat iei
138 CAPITOLUL 5. ECUAT II LINIARE DE ORDIN SUPERIOR
(5.1.1) se scrie sub forma unei combinat ii liniare de funct iile r
1
. r
2
. ....
r
o
.
r (t) = C
1
r
1
(t) + C
2
r
2
(t) + ... + C
o
r
o
(t) . C
1
. C
2
. .... C
o
R.
(5.3.8)
Altfel spus, (5.3.1) reprezinta chiar solut ia generala a ecuat iei (5.1.1) .
Se pune ^n mod natural problema determinarii unui criteriu ecient
care sa stabileasca daca d solut ii r
1
. r
2
. .... r
o
sunt liniar independente.
Pentru aceasta prezentam denit ia not iunii de wronskian al unui sistem
de funct ii.
Denit ie 5.3.1. Daca r
1
. r
2
. .... r
o
este un sistem de d funct ii
derivabile de d 1 ori pe [c. /] . atunci numim wronskian al acestui
sistem urmatorul determinant:
\ [r
1
. r
2
. .... r
o
] (t) =

r
1
(t) r
2
(t) ... r
o
(t)
r
t
1
(t) r
t
2
(t) ... r
t
o
(t)
... ... ... ...
r
(o1)
1
(t) r
(o1)
2
(t) ... r
(o1)
o
(t)

.
(5.3.9)
t [c. /] .
Reamintim ca un sistem de d funct ii r
1
. r
2
.. .... r
o
este liniar
independent pe intervalul [c. /] daca oricare ar constantele reale C
1
.
C
2
. .... C
o
astfel ^nc^at
C
1
r
1
(t) + C
2
r
2
(t) + ... + C
o
r
o
(t) = 0. (\) t [c. /] .
avem
C
1
= C
2
= ... = C
o
= 0;
de asemenea, un sistem de d funct ii r
1
. r
2
.. .... r
o
este liniar de-
pendent pe intervalul [c. /] daca nu este liniar independent, i.e. exista
constantele C
1
. C
2
. .... C
o
. nu toate nule, astfel ^nc^at
C
1
r
1
(t) + C
2
r
2
(t) + ... + C
o
r
o
(t) = 0. (\) t [c. /] .
Teorema 5.3.1. Daca wronskianul sistemului r
1
. r
2
. .... r
o
nu
este identic nul pe intervalul [c. /], atunci sistemul r
1
. r
2
. .... r
o
este
liniar independent pe intervalul [c. /] .
5.3. DEPENDENT

A SI INDEPENDENT

A LINIAR

A 139
Demonstrat ie.
^
Intr-adevar, daca prin absurd sistemul r
1
. r
2
.. ....
r
o
ar liniar depenedent, atunci ar exista o combinat ie liniara nula
pe [c. /] . cu nu tot i coecient ii nuli,
C
1
r
1
(t) + C
2
r
2
(t) + ... + C
o
r
o
(t) = 0. (\) t [c. /] .
Prin derivari succesive p^ana la ordinul d 1 a ecuat iei precedente
si adunarea relat iilor gasite, rezulta
C
1
_
_
_
_
r
1
(t)
r
t
1
(t)
...
r
(o1)
1
(t)
_
_
_
_
+ C
2
_
_
_
_
r
2
(t)
r
t
2
(t)
...
r
(o1)
2
(t)
_
_
_
_
+ ... + C
o
_
_
_
_
r
o
(t)
r
t
o
(t)
...
r
(o1)
o
(t)
_
_
_
_
= 0.
oricare ar t [c. /] . Deci, avem o combinat ie nula pe [c. /] a coloanelor
lui \ [r
1
. r
2
. .... r
o
] cu nu tot i coecient ii nuli. Deci, \ [r
1
. r
2
. .... r
o
]
va identic nul pe [c. /], contrar ipotezei.
Rezulta fals, presupunere falsa si deci r
1
. r
2
. .... r
o
este liniar
independent. Q.E.D.
Observat ie 5.3.1. Reciproca Teoremei 5.3.1 nu este adevarata.
^
Intr-adevar, daca vom considera d = 1. J = [1. 1] .
r
1
(t) =
_
t
2
. daca t [1. 0]
0. daca t [0. 1]
.
r
2
(t) =
_
0. daca t [1. 0]
t
2
. daca t [0. 1]
.
atunci avem
\ [r
1
. r
2
] (t) = 0. (\) t [1. 1]
si r
1
. r
2
este liniar independent pe [1. 1] .
^
In cazul ^n care r
1
. r
2
.. .... r
o
este un sistem de solut ii ale ecuat iei
(5.1.1), atunci wronskianul lui are o proprietate foarte importanta, care
se deduce din Teorema lui Liouville aplicata ecuat iei (5.2.1) .
^
Intr-adevar, daca notam
A (t) =
_
_
_
_
r
1
(t) r
2
(t) ... r
o
(t)
r
t
1
(t) r
t
2
(t) ... r
t
o
(t)
... ... ... ...
r
(o1)
1
(t) r
(o1)
2
(t) ... r
(o1)
o
(t)
_
_
_
_
.
140 CAPITOLUL 5. ECUAT II LINIARE DE ORDIN SUPERIOR
atunci, cum aceasta matrice are pe coloane solut ii ale ecuat iei (5.2.1),
putem sa-i aplicam Teorema lui Liouville.
Deoarece
(t) := det A (t) = \ [r
1
. r
2
. .... r
o
] (t)
si
Tr (t) = c
1
(t) .
rezulta relat ia
\ (t) = \ (t
0
) c

R
I
I
0
o
1
(c)oc
. (\) t [c. /] .
(5.3.10)
t
0
[c. /] ind arbitrar.
Cu alte cuvinte, daca wronskianul unui sistem de d solut ii este
diferit de zero ^ntr-un punct t
0
[c. /], atunci el este diferit de zero
pe ^ntregul interval [c. /] si sistemul r
1
. r
2
. .... r
o
este liniar inde-
pendent pe [c. /] .
Acest fapt ne conduce la urmatoarea denit ie.
Denit ie 5.3.2. Un sistem de d solut ii liniar independente ale
ecuat iei (5.1.1) se numeste sistem fundamental de solut ii pe in-
tervalul [c. /] pentru ecuat ia (5.1.1).
^
In cazul ^n care r
1
. r
2
.. .... r
o
este un sistem de solut ii ale ecuat ii
(5.1.1) . atunci avem urmatoarea teorema.
Teorema 5.3.2. Condit ia necesara si sucienta pentru ca un sis-
tem de d funct ii r
1
. r
2
. .... r
o
sa e sistem fundamental de solut ii
pe intervalul [c. /] pentru ecuat ia (5.1.1) este ca wronskianul sistemului
r
1
. r
2
. .... r
o
sa nu e identic nul pe intervalul [c. /] .
Demonstrat ie.
Sucient a a fost deja demonstrata ^n cadrul Teoremei 5.3.1.
Necesitatea.
^
Intr-adevar, sa presupunem ca sistemul r
1
. r
2
.. ....
r
o
este un sistem fundamental de solut ii al ecuat iei (5.1.1) pe [c. /].
Atunci r
1
. r
2
.. .... r
o
este liniar independent ^n Ker 1, form^and o
baza a acestui spat iu. Rezulta ca pentru orice element r Ker 1. care
este solut ie a ecuat iei omogene, exista un unic sistem de constante C
1
.
C
2
. .... C
o
, astfel ^nc^at pe [c. /] sa avem
r = C
1
r
1
+ C
2
r
2
+ ... + C
o
r
o
. (5.3.11)
5.3. DEPENDENT

A SI INDEPENDENT

A LINIAR

A 141
Fie t
0
[c. /] un punct oarecare si sa notam valorile solut iei r si ale
derivatelor sale, r
t
. .... r
(o1)
^n punctul t
0
, astfel:
r
0
0
= r (t
0
) . r
0
1
= r
t
(t
0
) . .... r
0
o
= r
(o1)
(t
0
) .
Deriv^and succesiv p^ana la ordinul d1^n raport cu t relat ia (5.3.4) si
lu^and valoarea pentru ecare funct ie ^n punctul t
0
. obt inem urmatorul
sistem de relat ii:
_

_
r
0
0
= C
1
r
1
(t
0
) + C
2
r
2
(t
0
) + ... + C
o
r
o
(t
0
)
r
0
1
= C
1
r
t
1
(t
0
) + C
2
r
t
2
(t
0
) + ... + C
o
r
t
o
(t
0
)
..................................................................................
r
0
o
= C
1
r
(o1)
1
(t
0
) + C
2
r
(o1)
2
(t
0
) + ... + C
o
r
(o1)
o
(t
0
)
.
(5.3.12)
Vom arata ca sistemul algebric (5.3.5) admite solut ie unica si anume
C
1
. C
2
. .... C
o
care intervin ^n relat ia (5.3.4).
^
Intr-adevar, daca sistemul (5.3.5) ar mai avea o solut ie

C
1
.

C
2
. ....

C
o
, atunci ea ar deni un element r Ker 1 si anume
r =

C
1
r
1
+

C
2
r
2
+ ... +

C
o
r
o
. (5.3.13)
Atunci, deriv^and succesiv relat ia (5.3.6) si lu^and valorile funct iilor
^n t
0
, obt inem
_

_
r (t
0
) =

C
1
r
1
(t
0
) +

C
2
r
2
(t
0
) + ... +

C
o
r
o
(t
0
)
r
t
(t
0
) =

C
1
r
t
1
(t
0
) +

C
2
r
t
2
(t
0
) + ... +

C
o
r
t
o
(t
0
)
..................................................................................
r
(o1)
(t
0
) =

C
1
r
(o1)
1
(t
0
) +

C
2
r
(o1)
2
(t
0
) + ... +

C
o
r
(o1)
o
(t
0
)
.
(5.3.14)
Deoarece at^at C
1
. C
2
. .... C
o
c^at si

C
1
.

C
2
. ....

C
o
sunt solut ii ale
sistemului (5.3.5), compar^and (5.3.5) si (5.3.7), obt inem
r (t
0
) = r (t
0
) . r
t
(t
0
) = r
t
(t
0
) . .... r
(o1)
(t
0
) = r
(o1)
(t
0
) .
^
Insa r si r sunt solut ii ale ecuat iei diferent iale omogene si verica
aceleasi condit ii init iale ^n t
0
. Deci, via Teorema de existent a si unici-
tate, rezulta ca r si r coincid pe [c. /] .
Concluzia este ca (5.3.4) si (5.3.6) reprezinta acelasi element r =
r Ker 1 si, deoarece r
1
. r
2
.. .... r
o
este baza ^n Ker 1, vom avea
C
1
=

C
1
. C
2
=

C
2
. .... C
o
=

C
o
.
Am demonstrat astfel ca sistemul algebric (5.3.5) are o solut ie unica;
deci determinantul acestui sistem, care este tocmai \ [r
1
. r
2
. .... r
o
] (t
0
) .
este diferit de zero. Q.E.D.
142 CAPITOLUL 5. ECUAT II LINIARE DE ORDIN SUPERIOR
5.3.1 Proprietat ile sistemelor fundamentale
1) Exista o innitate de sisteme fundamentale de solut ii.
^
Intr-adevar, nu avem dec^at sa consideram o matrice = (c
i)
)
i,)1,o
constanta si nesingulara. Fie r
i
= r
i
(t) solut ia unica a ecuat iei (5.1.1)
care satisface condit ia init iala
r
i
(t
0
) = c
i1
. r
t
i
(t
0
) = c
i2
. .... r
(o1)
i
(t
0
) = c
io
.
t
0
ind un punct arbitrar din [c. /] . Atunci sistemul de solut ii r
1
.
r
2
. .... r
o
este liniar independent, deoarece ^n t
0
avem
\ [r
1
. r
2
. .... r
o
] (t
0
) = det ,= 0.
Cum exista o innitate de matrici constante si nesingulare
/
o
(R) si o innitate de posibilitat i de alegere a punctului t
0
[c. /],
rezulta ca exista o innitate de sisteme fundamenatale de solut ii.
Q.E.D.
2) Un sistem fundamental de solut ii determina ^n mod unic o ecuat ie
liniara de ordin superior de tipul (5.1.1).
^
Intr-adevar, daca presupunem ca ar exista doua ecuat ii de tipul
(5.1.1),
r
(o)
+ c
1
(t) r
(o1)
+ c
2
(t) r
(o2)
+ ... + c
o
(t) r = 0.
r
(o)
+ /
1
(t) r
(o1)
+ /
2
(t) r
(o2)
+ ... + /
o
(t) r = 0.
av^and un sistem fundamental de solut ii comun, atunci el va satisface si
ecuat ia obt inuta prin scaderea celor doua ecuat ii membru cu membru:
(c
1
(t) /
1
(t)) r
(o1)
+(c
2
(t) /
2
(t)) r
(o2)
+...+(c
o
(t) /
o
(t)) r = 0.
Daca c
1
,= /
1
. atunci exista t
0
[c. /] astfel ^nc^at
c
1
(t
0
) ,= /
1
(t
0
)
si, cum c
1
. /
1
sunt continue pe [c. /], rezulta ca pe o vecinatate \ a lui
t
0
vor diferite:
c
1
(t) ,= /
1
(t) . (\) t \.
5.3. DEPENDENT

A SI INDEPENDENT

A LINIAR

A 143
^
In aceasta vecinatate, ^mpart ind cu c
1
(t)/
1
(t) ecuat ia precedenta
rezulta
r
(o1)
+
c
2
(t) /
2
(t)
c
1
(t) /
1
(t)
r
(o2)
+ ... +
c
o
(t) /
o
(t)
c
1
(t) /
1
(t)
r = 0. (\) t \.
Aceasta ecuat ie este de ordinul d1 av^and un sistem fundamental de
d solut ii, ceea ce este absurd, deoarece spat iul solut iilor acestei ecuat ii
rezultate este d 1 dimensional. Contradict ia obt inuta ne arata ca
c
1
= /
1
si, repet^and rat ionamentul anterior, rezulta ca tot i coecient ii
corespunzatori ai celor doua ecuat ii sunt egali. Q.E.D.
3) Daca r
1
. r
2
. .... r
o
este un sistem fundamental de solut ii pen-
tru ecuat ia (5.1.1), atunci solut ia generala a ecuat iei (5.1.1) este
r (t) = C
1
r
1
(t) + C
2
r
2
(t) + ... + C
o
r
o
(t) . t [c. /] .
^
Intr-adevar, din liniaritatea operatorului 1. rezulta ca
1
_
o

i=1
C
i
r
i
_
=
o

i=1
C
i
1[r
i
] = 0.
deci

o
i=1
C
i
r
i
este solut ie a ecuat iei (5.1.1) .
^
In plus, e t
0
[c. /] si r
0
0
. r
0
1
,..., r
0
o1
R. Atunci problema Cauchy
(5.1.1) + (5.1.5) are solut ie unica.
^
Intr-adevar, avem
_

o
i=1
C
i
r
i
(t
0
) = r
0

o
i=1
C
i
r
t
i
(t
0
) = r
1
..............................

o
i=1
C
i
r
(o1)
i
(t
0
) = r
o1
.
sistem compatibil determinat ^n C
1
. C
2
. .... C
o
, deoarece determinantul
sau este chiar \ [r
1
. r
2
. .... r
o
] (t
0
) . care este diferit de 0, r
1
. r
2
. .... r
o

ind sistem fundamental de solut ii.

Q.E.D.
4) Daca se considera un sistem de fundamental de solut ii r
1
. r
2
.. ....
r
o
. atunci ecuat ia liniara care le admite ca sistem fundamental de
solut ii va determinata de egalitatea
\ [r. r
1
. r
2
. .... r
o
] = 0. (5.3.15)
144 CAPITOLUL 5. ECUAT II LINIARE DE ORDIN SUPERIOR
^
Intr-adevar, ecuat ia (5.3.8) este efectiv de tipul (5.1.1), deoarece
daca vom dezvolta deteminantul
\ [r. r
1
. r
2
. .... r
o
] =

r (t) r
1
(t) ... r
o
(t)
r (t) r
t
1
(t) ... r
t
o
(t)
... ... ... ...
r
(o)
(t) r
(o)
1
(t) ... r
(o)
o
(t)

dupa prima coloana, coecientul lui r

(o)
este tocmai \ [r
1
. r
2
. .... r
o
] .
care este nenul pe [c. /] .
^
Impart ind cu el ^n ecuat ia rezultata, coecien-
tul lui r
(o)
va 1. Q.E.D.
5.3.2 Micsorarea ordinului unei ecuat ii liniare
Consideram din nou ecuat ia (5.1.1) .
r
(o)
+ c
1
(t) r
(o1)
+ c
2
(t) n
(o2)
+ ... + c
o
(t) r = 0
si presupunem ca se cunoaste un sistem de solut ii r
1
. .... r
j
liniar
independent pe intervalul J. 1 _ j < d. Prin urmare, cel put in una
dintre aceste funct ii este neidentic nula pe intervalul J. Fara a micsora
generalitatea, putem presupune ca r
1
,= 0 pe J.
Efectuam schimbarea (dubla) de variabila
r = .r
1
. .
t
= n.
Atunci ecuat ia (5.1.1) devine o ecuat ie de ordinul d 1 cu funct ia
necunoscuta n :
n
(o1)
+ /
1
(t) n
(o2)
+ ... + /
o1
(t) n = 0.
Aceasta ecuat ie admite drept solut ii funct iile
n
1
=
_
r
2
r
1
_
t
. n
2
=
_
r
S
r
1
_
t
. .... n
j1
=
_
r
j
r
1
_
t
.
Mai mult, sistemul de funct ii n
1
. .... n
j1
este chiar liniar independent,
deoarece, ^n caz contrar, ar ^nsemna ca exista C
2
. .... C
j
constante nu
toate nule, astfel ^nc^at
C
2
_
r
2
r
1
_
t
(t) + ... + C
j
_
r
j
r
1
_
t
(t) = 0. (\) t J.
5.4. ECUAT IA LINIAR

A NEOMOGEN

A 145
Prin integrare ^n raport cu t J, rezulta
C
2
r
2
r
1
+ ... + C
j
r
j
r
1
= C
1
. C
1
R. (\) t J
sau
C
1
r
1
+ C
2
r
2
+ ... + C
j
r
j
= 0. (\) t J.
unde C
1
. C
2
. .... C
j
nu sunt toate nule. Acest lucru este ^n contradict ie
cu faptul ca sistemul r
1
. .... r
j
este liniar independent.
Procedeul se repeta si cobor^am ordinul cu j unitat i, rezult^and astfel
o ecuat ie de ordinul d j.
5.4 Ecuat ia liniara neomogena
Dup a cum am observat, solut ia generala a ecuat iei liniare neomogene
(5.1.2) sau (5.1.4) este suma dintre solut ia generala a ecuat iei omogene
si o solut ie particulara a ecuat iei neomogene.
Rezulta ca problema determinarii solut iei generale a ecuat iei neo-
mogene se reduce la gasirea unei solut ii particulare a acesteia, pe care
o vom determina folosind metoda variat iei constantelor (sau metoda lui
Lagrange).
Fie asadar
r
0
(t) = C
1
r
1
(t) + C
2
r
2
(t) + ... + C
o
r
o
(t) .
solut ia generala a ecuat iei omogene, r
1
. r
2
. .... r
o
form^and un sistem
fundamental de solut ii pentru ecuat ia (5.1.1).
Metoda variat iei constantelor consta ^n gasirea unei solut ii particu-
lare r
j
de forma lui r
0
, ^n care C
1
. C
2
. .... C
o
sunt funct ii de t. Scopul
nostru este de a aa aceste funct ii astfel ^nc^at
r
j
(t) = C
1
(t) r
1
(t) + C
2
(t) r
2
(t) + ... + C
o
(t) r
o
(t) =
=
o

i=1
C
i
(t) r
i
(t) (5.4.16)
sa e o solut ie a ecuat iei neomogene. Avantajul este ca noi avem d
funct ii de determinat si doar o singura relat ie, i.e. (5.1.2) . Rezulta ca
146 CAPITOLUL 5. ECUAT II LINIARE DE ORDIN SUPERIOR
putem sa impunem ^nca d 1 condit ii absolut arbitrare, pe care sa le
atasam condit iei (5.1.2).
Calcul^and derivata de ordinul ^nt^ai , obt inem
r
t
j
=
o

i=1
C
t
i
r
i
+
o

i=1
C
i
r
t
i
.
Putem pune prima condit ie, ^n scopul simplicarii expresiei lui r
t
j
.
o

i=1
C
t
i
r
i
= 0.
Astfel, derivata de ordinul ^nt^ai devine
r
t
j
=
o

i=1
C
i
r
t
i
.
Calcul^and derivata de ordinul doi obt inem
r
tt
j
=
o

i=1
C
t
i
r
t
i
+
o

i=1
C
i
r
tt
i
si a doua condit ie din cele d 2 ramase va
o

i=1
C
t
i
r
t
i
= 0.
Rezulta ca derivata de ordinul doi devine
r
tt
j
=
o

i=1
C
i
r
tt
i
.
Repet^and acest algoritm, ajungem la urmatoarele d 1 condit ii
_

o
i=1
C
t
i
r
i
= 0

o
i=1
C
t
i
r
t
i
= 0
......................

o
i=1
C
t
i
r
(o2)
i
= 0
. (5.4.17)
5.4. ECUAT IA LINIAR

A NEOMOGEN

A 147
iar derivatele funct iei r
j
vor date de egalitat ile
_

_
r
t
j
=

o
i=1
C
i
r
t
i
r
tt
j
=

o
i=1
C
i
r
tt
i
.........................
r
(o1)
j
=

o
i=1
C
i
r
(o)
i
+

o
i=1
C
t
i
r
(o1)
i
.
Folosim din nou liniaritatea operatorului 1 si cum 1[r
i
] = 0, (\)
i 1. d. obt inem relat ia
o

i=1
C
i
r
(o1)
i
= /. (5.4.18)
Sistemul
_

o
i=1
C
t
i
r
i
= 0

o
i=1
C
t
i
r
t
i
= 0
......................

o
i=1
C
t
i
r
(o2)
i
= 0

o
i=1
C
t
i
r
(o1)
i
= /
(5.4.19)
al celor d1 relat ii este un sistem algebric, liniar neomogen, ^n care ne-
cunoscutele sunt C
t
1
. C
t
2
. .... C
t
o
; determinantul acestui sistem este nenul,
deoarece este chiar \ [r
1
. r
2
. .... r
o
] . Cum r
1
. r
2
. .... r
o
formeaza un
sistem fundamental de solut ii, wronskianul lui este nenul si deci (5.4.4)
este compatibil determinat. Presupunem ca aceasta solut ie unica este
C
t
1
= ,
1
(t) . C
t
2
= ,
2
(t) . .... C
t
o
= ,
o
(t) .
(5.4.20)
Relat iile (5.4.5) ne permit sa gasim mai multe funct ii C
1
. C
2
. .... C
o
;
^nsa noua nu ne trebuie dec^at c^ate o funct ie C
1
. C
2
. .... respectiv C
o
.
Deci, este normal sa consideram drept C
1
. C
2
. .... respectiv C
o
c^ate o
primitiva arbitrara a funct iilor ,
1
. ,
2
. .... ,
o
.
^
Inlocuindu-le ^n (5.4.1),
obt inem o solut ie particulara a ecuat iei liniare neomogene.
Solut ia generala a ecuat iei liniare omogene va
r (t) = r
0
(t) + r
j
(t) . (\) t J.
148 CAPITOLUL 5. ECUAT II LINIARE DE ORDIN SUPERIOR
5.5 Ecuat ii liniare cu coecient i constant i
Sa consideram cazul c^and c
1
. c
2
. .... c
o
sunt constante. Evident, putem
reduce studiul acestui caz, via ecuat iile (5.2.1), (5.2.2) . la cazul deja
rezolvat al ecuat iilor liniare de ordinul ^nt^ai, av^and coecient i constant i.
Din cele studiate^n Sect iunea 5.4, este sucient sa ne ocupam de ecuat ia
omogena, deoarece daca vom cunoaste un sistem fundamental de solut ii
al acesteia, putem determina solut ia generala a ecuat iei neomogene.
S a consideram astfel ecuat ia
r
(o)
+ c
1
r
(o1)
+ c
2
r
(o2)
+ ... + c
o1
r
t
+ c
o
r = 0
(5.5.21)
sau
1r = 0.
unde c
1
. c
2
. .... c
o
R. Sa denim polinomul
1 (`) := `
o
+ c
1
`
o1
+ c
2
`
o2
+ ... + c
o1
` + c
o
.
(5.5.22)
Ecuat ia (5.5.1) poate scrisa ca o ecuat ie de tipul (5.2.1), care va o
ecuat ie cu coecient i constant i. Dupa cum s-a observat, ecuat ia (5.2.1)
are drept componente ale solut iei funct ii cont in^and exponent iale.
^
In
consecint a, este resc sa cautam si pentru ecuat ia (5.5.1) solut ii de
forma
r (t) = c
At
. (5.5.23)
^
Inlocuind r (t) cu c
At
^n ecuat ia (5.5.1), gasim ecuat ia echivalenta
c
At
1 (`) = 0.
Deci,
_
1
_
c
At

= 0
_
==(1 (`) = 0)
sau, cu alte cuvinte, c
At
este solut ie pentru ecuat ia (5.5.1) daca si numai
daca ` este radacina a polinomului caracteristic 1 (`) (` poarta^n acest
caz numele de valoare proprie).
5.5. ECUAT II LINIARE CU COEFICIENT I CONSTANT I 149
Cazul I. Daca ecuat ia caracteristica
1 (`) = 0 (5.5.24)
are d solut ii reale, distincte, e ele `
1
. `
2
. .... `
o
, atunci sistemul de
funct ii
_
c
A
1
t
. c
A
2
t
. .... c
A
u
t
_
este un sistem fundamental de solut ii, deoa-
rece, calcul^and ^n t = 0 wronskianul
\
_
c
A
1
t
. c
A
2
t
. .... c
A
u
t

(0) =

1 1 ... 1
`
1
`
2
... `
o
... ... ... ...
`
o1
1
`
o1
2
... `
o1
o

.
obt inem o cantitate diferita de zero, `
1
. `
2
. .... `
o
ind numere reale
distincte.
Observat ie 5.5.1. Daca ` = c+,i este o valoare proprie complexa
simpla, atunci si

` = c ,i este o valoare proprie complexa simpla.
Analog cazului ecuat iei (vectoriale) (5.2.1), ^nlocuim funct iile complexe
c
At
si c

At
cu urmatoarele doua funct ii reale
c
At
+ c

At
2
= c
ct
cos ,t
si
c
At
c

At
2i
= c
ct
sin ,t.
Cazul II. Daca ecuat ia caracteristica (5.5.4) are si solut ii numere
reale multiple, atunci remarcam faptul ca operatorul diferent ial 1 are
urmatoarea proprietate
1
_
t
I
c
At

=
J
o
Jt
o
_
J
I
J`
I
c
At
_
+ c
1
J
o1
Jt
o1
_
J
I
J`
I
c
At
_
+ ... +
+c
o1
J
Jt
_
J
I
J`
I
c
At
_
+ c
o
_
J
I
J`
I
c
At
_
.
Cum c
At
are derivate part iale continue de orice ordin, rezulta, con-
150 CAPITOLUL 5. ECUAT II LINIARE DE ORDIN SUPERIOR
form Teoremei lui Schwarz de schimbare a ordinii de derivare,
1
_
t
I
c
At

=
J
I
J`
I
_
J
o
Jt
o
c
At
_
+ c
1
J
I
J`
I
_
J
o1
Jt
o1
c
At
_
+ ... +
+c
o1
J
I
J`
I
_
J
Jt
c
At
_
+ c
o
J
I
J`
I
c
At
=
J
I
J`
I
_
1
_
c
At
_
=
J
I
J`
I
_
c
At
1 (`)
_
=
= c
At
I

)=0
c
)
1
())
(`) . (5.5.25)
Avem astfel echivalent a
_
1
_
t
I
c
At

= 0
_
==
_
I

)=0
c
)
1
())
(`) = 0
_
.
(5.5.26)
Daca j este ordinul de multiplicitate al valorii proprii `, atunci,
evident,
1 (`) = 1
t
(`) = ... = 1
(j1)
(`) = 0. 1
(j)
(`) ,= 0.
(5.5.27)
S a luam asadar ^n (5.5.5) pe / 0. j 1. Conform relat iilor (5.5.6)
rezulta ca avem
1
_
t
I
c
At

= 0. (\) / 0. j 1. (5.5.28)
Concluzia este ca daca ecuat ia caracteristica admite ca radacini `
1
,
`
2
. .... `
I
cu ordinele de multiplicitate j
1
. j
2
. .... respectiv j
I
(j
1
+j
2
+
... + j
I
= d), atunci obt inem d solut ii ale ecuat iei (5.5.1),
c
A
1
t
. tc
A
1
t
. .... t
j
1
1
c
A
1
t
. c
A
2
t
. tc
A
2
t
. .... t
j
2
1
c
A
2
t
. ....
c
A
I
t
. tc
A
I
t
. .... t
j
I
1
c
A
I
t
.
De remarcat este ca sistemul (5.5.9) este un sistem fundamental de
solut ii pentru ecuat ia (5.5.1), deoarece calcul^and wronskianul acestor
solut ii ^n t = 0, obt inem un determinant nenul.
5.5. ECUAT II LINIARE CU COEFICIENT I CONSTANT I 151
Observat ie 5.5.2. Daca ` = c + ,i este o radacina complexa
multipla de ordin j, atunci si

` = c ,i este o radacina complexa
multipla tot de ordin j. Analog cazului ecuat iei (vectoriale) (5.2.1),
^nlocuim cele 2j funct ii complexe care corespund acestor valori proprii
c
At
. tc
At
. .... t
j1
c
At
. c

At
. tc

At
. .... t
j1
c

At
.
cu urmatoarele 2j funct ii reale
c
ct
cos ,t. c
ct
sin ,t. tc
ct
cos ,t. tc
ct
sin ,t. ....
t
j1
c
ct
cos ,t. t
j1
c
ct
sin ,t.
Exemple.
1. Sa se determine solut ia generala a ecuat iei liniare cu coecient i
constant i
r
tt
3r
t
+ 2r = 0.
Solut ie.
Avem de rezolvat o ecuat ie liniara omogena cu coecient i constant i,
de ordinul al doilea. Ecuat ia caracteristica este
`
2
3` + 2 = 0.
care are radacinile reale si distincte `
1
= 1. `
2
= 2.
Un sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia data va
_
c
t
. c
2t
_
si astfel, solut ia generala este
r (t) = C
1
c
t
+ C
2
c
2t
. C
1
. C
2
R.
Daca dorim sa aam si solut ia problemei Cauchy
_
r
tt
3r
t
+ 2r = 0
r (0) = 0. r
t
(0) = 1
.
obt inem pentru C
1
. C
2
sistemul algebric
_
C
1
+ C
2
= 0
C
1
+ 2C
2
= 1
.
152 CAPITOLUL 5. ECUAT II LINIARE DE ORDIN SUPERIOR
a carui solut ie este C
1
= 1. C
2
= 1. Deci, solut ia problemei Cauchy
este r (t) = c
t
+ c
2t
.
^
In schimb, problema Cauchy
_
r
tt
3r
t
+ 2r = 0
r (0) = 0. r
t
(0) = 0
are unica solut ie pe cea banala, via Teorema de existent a si unicitate.
2. Sa se determine solut ia generala a ecuat iei liniare cu coecient i
constant i
r
tt
3r
t
+ 2r = 1.
Solut ie.
Avem de rezolvat o ecuat ie liniara neomogena cu coecient i constant i,
de ordinul al doilea. Solut ia sa generala este
r (t) = r
0
(t) + r
j
(t) .
unde
r
0
(t) = C
1
c
t
+ C
2
c
2t
. C
1
. C
2
R
este solut ia generala a ecuat iei omogene deja aate la exemplul 1. si
r
j
este o solut ie particulara a ecuat iei neomogene, pe care o cautam
folosind metoda variat iei constantelor, de forma lui r
0
.
r
j
(t) = C
1
(t) c
t
+ C
2
(t) c
2t
.
Din condit ia ca r
j
sa satisfaca ecuat ia neomogena, rezulta sistemul
(5.4.4) . care se scrie
_
C
t
1
(t) c
t
+ C
t
2
(t) c
2t
= 0
C
t
1
(t) c
t
+ 2C
t
2
(t) c
2t
= 1
.
a carui solut ie este
C
t
1
(t) = c
t
. C
t
2
(t) = c
2t
.
Determin^and c^ate o primitiva a lui c
t
si c
2t
, gasim
C
1
(t) = c
t
. C
2
(t) =
c
2t
2
.
5.5. ECUAT II LINIARE CU COEFICIENT I CONSTANT I 153
Deci, o solut ie particulara pentru ecuat ia neomogena este
r
j
(t) =
1
2
si asftel, solut ia generala a ecuat iei date este
r (t) = C
1
c
t
+ C
2
c
2t
+
1
2
. C
1
. C
2
R.
Daca mai cerem sa se ae si solut ia problemei Cauchy
_
r
tt
3r
t
+ 2r = 1
r (0) = 0. r
t
(0) = 1
.
obt inem pentru C
1
. C
2
sistemul algebric
_
C
1
+ C
2
=
1
2
C
1
+ 2C
2
= 1
.
a carui solut ie este C
1
= 2. C
2
=
S
2
. Deci, solut ia problemei Cauchy
este r (t) = 2c
t
+
S
2
c
2t
+
1
2
.
3. Sa se determine solut ia generala a ecuat iei liniare cu coecient i
constant i
r
(1)
+ r
tt
= 0.
Solut ie.
Avem de rezolvat o ecuat ie liniara omogena cu coecient i constant i,
de ordinul al patrulea. Ecuat ia caracteristica este
`
1
+ `
2
= 0.
care are radacinile `
1
= `
2
= 0. `
S
= i. `
1
= i.
Un sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia data va
1. t. cos t. sin t
si astfel solut ia generala este
r (t) = C
1
+ C
2
t + C
S
cos t + C
1
sin t. C
1
. C
2
. C
S
. C
1
R.
154 CAPITOLUL 5. ECUAT II LINIARE DE ORDIN SUPERIOR
4. Sa se determine solut ia generala a ecuat iei liniare cu coecient i
constant i
r
(1)
+ r
tt
= 7t.
Solut ie.
Avem de rezolvat o ecuat ie liniara neomogena cu coecient i constant i,
de ordinul al patrulea. Solut ia sa generala este
r (t) = r
0
(t) + r
j
(t) .
unde
r
0
(t) = C
1
+ C
2
t + C
S
cos t + C
1
sin t. C
1
. C
2
. C
S
. C
1
R
este solut ia generala a ecuat iei omogene deja aate la exemplul 3. si
r
j
este o solut ie particulara a ecuat iei neomogene, pe care o cautam
folosind metoda variat iei constantelor, de forma lui r
0
.
r
j
(t) = C
1
(t) + C
2
(t) t + C
S
(t) cos t + C
1
(t) sin t.
Din condit ia ca r
j
sa satisfaca ecuat ia neomogena, rezulta sistemul
(5.4.4) . care se scrie
_

_
C
t
1
(t) + C
t
2
(t) t + C
t
S
(t) cos t + C
t
1
(t) sin t = 0
C
t
2
(t) C
t
S
(t) sin t + C
t
1
(t) cos t = 0
C
t
S
(t) cos t C
t
1
(t) sin t = 0
C
t
S
(t) sin t C
t
1
(t) cos t = 7t
.
a carui solut ie este
C
t
1
(t) = 7t
2
. C
t
2
(t) = 7t. C
t
S
(t) = 7t sin t. C
t
1
(t) = 7t cos t.
Determin^and c^ate o primitiva a lui 7t
2
si 7t, 7t sin t. 7t cos t. gasim
C
1
(t) =
7
3
t
S
. C
2
(t) =
7
2
t
2
.
C
S
(t) = 7 sin t 7t cos t. C
1
(t) = 7 cos t 7t sin t.
Deci, o solut ie particulara pentru ecuat ia neomogena este
r
j
(t) =
7
3
t
S
+
7
2
t
S
+
+(7 sin t 7t cos t) cos t + (7 cos t 7t sin t) sin t
=
7
6
t
S
7t
5.5. ECUAT II LINIARE CU COEFICIENT I CONSTANT I 155
si asftel, solut ia generala a ecuat iei date este
r (t) = C
1
+ C
2
t + C
S
cos t + C
1
sin t +
7
6
t
S
7t. C
1
. C
2
. C
S
. C
1
R.
5. Sa se rezolve sistemul
_
r
t
1
= r
1
r
2
r
t
2
= r
1
.
Solut ie.
Uneori, cum este cazul acestui exemplu, este mai usor sa reducem
sistemul la o ecuat ie de ordin superior. Deriv^and prima ecuat ie, avem
r
tt
1
= r
t
1
r
t
2
= r
t
1
r
1
.
de unde rezulta ecuat ia de ordinul al doilea cu coecient i constant i
r
tt
1
r
t
1
+ r
1
= 0.
care are solut ia generala
r
1
(t) = C
1
c
I
2
cos
t
_
3
2
+ C
2
c
I
2
sin
t
_
3
2
. C
1
. C
2
R.
Atunci, r
2
se deduce din prima ecuat ie a sistemului,
r
2
(t) = r
1
(t) r
t
1
(t) =
=
C
1
+ C
2
_
3
2
c
I
2
cos
t
_
3
2
+
+
C
1
_
3 + 3C
2
2
c
I
2
sin
t
_
3
2
.
C
1
. C
2
R.
6. Sa se rezolve sistemul
_
r
t
1
= r
1
+ r
2
r
t
2
= r
1
r
2
.
Solut ie.
156 CAPITOLUL 5. ECUAT II LINIARE DE ORDIN SUPERIOR
Prin adunare membru cu membru a celor doua ecuat ii, gasim
(r
1
+ r
2
)
t
= 0.
de unde
r
2
= C
1
r
1
. C
1
R.
^
Inlocuind ^n prima ecuat ie a sistemului, rezulta ecuat ia liniara neo-
mogena de ordinul ^nt^ai
r
t
1
= 2r
1
+ C
1
.
de unde rezulta
r
1
(t) =
1
2
C
1
+ c
2t
C
2
. C
1
. C
2
R
si
r
2
(t) =
1
2
C
1
c
2t
C
2
. C
1
. C
2
R.
7. Sa se rezolve sistemul
_
r
t
1
= c
1
r
1
+ /
1
r
2
r
t
2
= c
2
r
1
+ /
2
r
2
.
Solut ie.
Pentru acest caz general, metoda de rezolvare este urmatoarea:
^nmult im, de exemplu a doua ecuat ie cu ` ,= 0, pe care ^l vom pre-
ciza ulterior si adunam ecuat iile:
(r
1
+ `r
2
)
t
= (c
1
+ `c
2
)
_
r
1
+
/
1
+ `/
2
c
1
+ `c
2
r
2
_
si rezolvam ecuat ia
` =
/
1
+ `/
2
c
1
+ `c
2
.
care este o ecuat ie de gradul al doilea ^n `; aceasta pentru ca ecuat ia
diferent iala rezultata sa e o ecuat ie usor de integrat. Apoi determinam
solut ia generala a ecuat iei cu variabile separabile
(r
1
+ `r
2
)
t
= (c
1
+ `c
2
) (r
1
+ `r
2
) .
5.5. ECUAT II LINIARE CU COEFICIENT I CONSTANT I 157
De exemplu, daca la sistemul
_
r
t
1
= 2r
1
+ r
2
r
t
2
= 3r
1
+ 4r
2
^nmult im a doua ecuat ie cu ` ,= 0, pe care ^l vom preciza ulterior,
obt inem, prin adunarea ecuat iilor,
(r
1
+ `r
2
)
t
= (3` + 2)
_
r
1
+
4` + 1
3` + 2
r
2
_
.
Rezolvam ecuat ia
` =
4` + 1
3` + 2
.
si gasim solut iile reale `
1
= 1. `
2
=
1
S
. Daca ` = 1. atunci
(r
1
+ r
2
)
t
= 5 (r
1
+ r
2
) .
de unde
r
1
+ r
2
= C
1
c
t
. C
1
R;
daca ` =
1
S
. atunci
_
r
1

r
2
3
_
t
= r
1

r
2
3
.
de unde
r
1

r
2
3
= C
2
c
t
. C
2
R.
Solut ia se determina acum imediat din sistemul algebric
_
r
1
+ r
2
= C
1
c
t
r
1

a
2
S
= C
2
c
t
. C
1
. C
2
R,
rezult^and
_
r
1
=
C
1
1
c
t
+
SC
2
1
c
t
r
2
=
SC
1
1
c
t

SC
2
1
c
t
. C
1
. C
2
R.
8. Se considera ecuat ia diferent iala liniara cu coecient i constant i
de ordinul al doilea
r
tt
+ cr
t
+ /r = 0.
158 CAPITOLUL 5. ECUAT II LINIARE DE ORDIN SUPERIOR
unde c. / R. Sa se determine c. /. astfel ^nc^at toate solut iile acestei
ecuat ii sa e periodice.
Solut ie. Ecuat ia caracteristica este
`
2
+ c` + / = 0.
de unde rezulta
`
1,2
=
c
_
c
2
4/
2
.
Cum un sistem fundamental de solut ii pote
_
c
a
_
a
2
4l
2
t
. c
a+
_
a
2
4l
2
t
_
. daca c
2
4/ 0 sau
_
c
a
2
t
. tc
a
2
t
_
. daca c
2
4/ = 0 sau
_
c
a
2
t
cos
_
t
_
4/ c
2
_
. c
a
2
t
sin
_
t
_
4/ c
2
_
_
. daca c
2
4/ < 0.
pentru ca ecuat ia sa admita numai solut ii periodice, este necesar ca
c
2
4/ < 0, adica solut ia generala sa se scrie sub forma
r (t) = C
1
c
a
2
t
cos
_
_
4/ c
2
t
_
+ C
2
c
a
2
t
sin
_
_
4/ c
2
t
_
.
C
1
. C
2
R si din nou, din periodicitate, rezulta
o
2
= 0. Deci, c = 0 si
4/ c
2
.
Exercit ii.
1. Sa se rezolve urmatoarele ecuat ii liniare de ordin superior, cu
coecient i constant i:
(a) r
tt
+ r
t
2r = 0;
(b) r
tt
+ 4r
t
+ 3r = 0;
(c) r
tt
2r
t
= 0;
(d) 2r
tt
5r
t
+ 2r = 0;
(e) r
tt
4r
t
+ 5r = 0;
(f) r
tt
+ 2r
t
+ 10r = 0;
(g) r
tt
+ 4r = 0;
5.5. ECUAT II LINIARE CU COEFICIENT I CONSTANT I 159
(h) r
(1)
r = 0;
(i) r
(6)
+ 64r = 0;
(j) r
tt
2r
t
3r = c
1t
;
(k) r
tt
+ r = 4tc
t
;
(l) r
tt
3r
t
+ 2r = sin t;
(m) r
tt
+ r = 4 sin t;
(n) r
tt
5r
t
+ 4r = 4t
2
c
2t
;
(o) r
tt
3r
t
+ 2r = t cos t;
(p) r
tt
+ 2r
t
3r = t
2
c
t
;
(q) r
tt
9r = c
St
cos t;
(r) r
tt
2r
t
+ r = 6tc
t
;
(s) r
tt
+ r = t sin t;
(t) r
tt
2r
t
+ r =
c
I
t
;
(u) r
ttt
r
tt
r
t
+ r = c
t
.
2. Determinat i ecuat ia liniara cu coecient i constant i, de ordin minim,
care are printre funct iile unui sistem fundamental de solut ii si
urmatoarele funct ii:
(a) t
2
c
t
;
(b) t sin t;
(c) tc
t
. c
t
;
(d) c
2t
cos t;
(e) tc
t
cos 2t;
(f) t. sin t.
3. Vericat i daca sistemele urmatoare de funct ii sunt sau nu liniar
independente si, ^n caz armativ, scriet i ecuat ia liniara ce le ad-
mite ca sisteme fundamentale de solut ii:
(a) t + 2. t 2;
160 CAPITOLUL 5. ECUAT II LINIARE DE ORDIN SUPERIOR
(b) 6t + 9. 8t + 12;
(c) sin t. cos t;
(d) 1. t. t
2
;
(e) 1. sin
2
t. cos 2t;
(f) 2
t
. 3
t
. 6
t
;
(g) 1. arctg t. arcctg t;
(h) t
2
. t [t[ .
4. Se considera ecuat ia diferent iala liniara cu coecient i constant i
de ordinul al doilea
r
tt
+ cr
t
+ /r = 0.
unde c. / R. Sa se determine c. /. astfel ^nc^at:
(a) toate solut iile acestei ecuat ii sa e marginite pe R;
(b) toate solut iile acestei ecuat ii sa e marginite pe R

;
(c) toate solut iile acestei ecuat ii sa e marginite pe R

;
(d) cel put in o solut ie diferita de cea banala sa tinda la 0 c^and
t +.
Solut ii.
1.
(a) r (t) = C
1
c
t
+ C
2
c
2t
. C
1
. C
2
R;
(b) r (t) = C
1
c
t
+ C
2
c
St
. C
1
. C
2
R;
(c) r (t) = C
1
+ C
2
c
2t
. C
1
. C
2
R;
(d) r (t) = C
1
c
2t
+ C
2
c
I
2
. C
1
. C
2
R;
(e) r (t) = C
1
c
2t
cos t + C
2
c
2t
sin t. C
1
. C
2
R;
(f) r (t) = C
1
c
t
cos 3t + C
2
c
t
sin 3t. C
1
. C
2
R;
(g) r (t) = C
1
cos 2t + C
2
sin 2t. C
1
. C
2
R;
(h) r (t) = C
1
c
t
+ C
2
c
t
+ C
S
cos t + C
1
sin t. C
1
. C
2
. C
S
. C
1
R;
(i) r (t) = C
1
c
t
_
S
cos t+C
2
c
t
_
S
sin t+C
S
cos 2t+C
1
sin 2t+ +C

c
t
_
S
cos t+
C
6
c
t
_
S
sin t. C
1
. C
2
. C
S
. C
1
. C

. C
6
R;
(j) r (t) = C
1
c
t
+ C
2
c
St
+
1

c
1t
. C
1
. C
2
R;
5.5. ECUAT II LINIARE CU COEFICIENT I CONSTANT I 161
(k) r (t) = C
1
cos t + C
2
sin t + (2t 2) c
t
. C
1
. C
2
R;
(l) r (t) = C
1
c
t
+ C
2
c
2t
+ 0. 1 sin t + 0. 3 cos t. C
1
. C
2
R;
(m) r (t) = C
1
cos t + C
2
sin t 2t cos t. C
1
. C
2
R;
(n) r (t) = C
1
c
t
+ C
2
c
1t
(2t
2
2t + 3) c
2t
. C
1
. C
2
R;
(o) r (t) = C
1
c
t
+ C
2
c
2t
+ (0. 1t 0. 12) cos t (0. 3t + 0. 34) sin t.
C
1
. C
2
R;
(p) r (t) = C
1
c
t
+ C
2
c
St
+
_
t
3
12

t
2
16
+
t
S2
_
c
t
. C
1
. C
2
R;
(q) r (t) = C
1
c
St
+ C
2
c
St
+ c
St
_
6
S7
sin t
1
S7
cos t
_
. C
1
. C
2
R;
(r) r (t) = C
1
c
t
+ C
2
tc
t
+ t
S
c
t
. C
1
. C
2
R;
(s) r (t) = C
1
cos t + C
2
sin t
t
2
1
cos t +
t
1
sin t. C
1
. C
2
R;
(t) r (t) = C
1
c
t
+ C
2
tc
t
tc
t
+ tc
t
ln [t[ . C
1
. C
2
R;
(u) r (t) = C
1
c
t
+C
2
tc
t
+C
S
c
t
+
t
2
c
t

t
2
t
1
tc
t
+
c
I
S
. C
1
. C
2
. C
S
R.
2.
(a) Daca t
2
c
t
apart ine unui sistem fundamental de solut ii, atunci
ecuat ia admite si solut iile c
t
si tc
t
. corespunzatoare, evident, valorii
proprii reale si triple `
1
= `
2
= `
S
= 1. Deci polinomul caracteristic de
ordin minim va
1 (`) = (` `
1
) (` `
2
) (` `
S
) = (` 1)
S
=
= `
S
3`
2
+ 3` 1.
iar ecuat ia liniara cu coecient i constant i, de ordin minim, trei, va
r
ttt
3r
tt
+ 3r
t
r = 0.
(b) Daca t sin t apart ine unui sistem fundamental de solut ii, atunci
ecuat ia admite si solut iile t cos t, sin t. cos t. corespunzatoare, evident,
valorilor proprii complexe conjugate si duble `
1
= `
2
= i. `
S
= `
1
= i.
Deci polinomul caracteristic de ordin minim va
1 (`) = (` `
1
) (` `
2
) (` `
S
) (` `
1
) =
= (` i)
2
(` + i)
2
=
_
`
2
+ 1
_
2
=
= `
1
+ 2`
2
+ 1.
iar ecuat ia liniara cu coecient i constant i, de ordin minim, patru, va
r
(1)
+ 2r
tt
+ r = 0.
(c) Daca tc
t
apart ine unui sistem fundamental de solut ii, atunci
ecuat ia admite si solut ia c
t
corespunzatoare, evident, valorii proprii
reale si duble `
1
= `
2
= 1; c
t
este o funct ie din sistemul fundamental
162 CAPITOLUL 5. ECUAT II LINIARE DE ORDIN SUPERIOR
de solut ii corespunzatoare valorii proprii reale simple `
S
= 1. Deci
polinomul caracteristic de ordin minim va
1 (`) = (` `
1
) (` `
2
) (` `
S
) = (` 1)
2
(` + 1) =
= `
S
`
2
` + 1.
iar ecuat ia liniara cu coecient i constant i, de ordin minim, trei, va
r
ttt
r
tt
r
t
+ r = 0.
(d) Analog rezulta ecuat ia r
tt
4r
t
+ 5r = 0.
(e) Analog rezulta ecuat ia r
(1)
4r
ttt
+ 14r
tt
20r
t
+ 25r = 0.
(f) Analog rezulta ecuat ia
r
(1)
+ r
tt
= 0.
3. Vericam daca wronskianul acestor sisteme de funct ii este diferit
de zero. Daca va nenul, conform Teoremei 5.3.1, sistemul va liniar
independent, iar conform Proprietat ii 4) a sistemelor fundamentale de
solut ii, ecuat ia ce admite aceste funct ii ca sistem fundamental de solut ii
va data de relat ia (5.3.8) .
(a) \ [t + 2. t 2] =

t + 2 t 2
1 1

= 4 ,= 0; sistemul t +2. t 2
este liniar independent si ecuat ia este
\ [r. t + 2. t 2] = 0.
adica

r t + 2 t 2
r
t
1 1
r
tt
0 0

= 0
sau
r
tt
= 0;
(b) \ [6t + 9. 8t + 12] =

6t + 9 8t + 12
6 8

= 0; cu Teorema 5.1.3
nu putem arma ca sistemul 6t + 9. 8t + 12 este liniar independent.
^
Insa consider^and C
1
. C
2
astfel ^nc^at
C
1
(6t + 9) + C
2
(8t + 12) = 0.
5.5. ECUAT II LINIARE CU COEFICIENT I CONSTANT I 163
rezulta sistemul
_
6C
1
+ 8C
2
= 0
9C
1
+ 12C
2
= 0
.
care este compatibil simplu nedeterminat; deci 6t + 9. 8t + 12 este
liniar dependent;
(c) \ [sin t. cos t] =

sin t cos t
cos t sin t

= 1 ,= 0; sistemul sin t. cos t

este liniar independent si ecuat ia este
\ [r. sin t. cos t] = 0.
adica

r sin t cos t
r
t
cos t sin t
r
tt
sin t cos t

= 0;
(d) \ [1. t. t
2
] =

1 t t
2
0 1 2t
0 0 2

= 2 ,= 0; sistemul 1. t. t
2
este liniar
independent si ecuat ia este
\
_
r. 1. t. t
2

= 0.
adica

r 1 t t
2
r
t
0 1 2t
r
tt
0 0 2
r
ttt
0 0 0

= 0
sau
r
ttt
= 0;
(e) \
_
1. sin
2
t. cos 2t

= 0; sistemul
_
1. sin
2
t. cos 2t
_
este liniar de-
pendent, deoarece 1 2 sin
2
t cos 2t = 0;
(f)
\
_
2
t
. 3
t
. 6
t

2
t
3
t
6
t
2
t
ln 2 3
t
ln 3 6
t
ln 6
2
t
ln
2
2 3
t
ln
2
3 6
t
ln
2
6

=
= 36
t
ln
_
3
2

6
2

6
3
_
,= 0;
164 CAPITOLUL 5. ECUAT II LINIARE DE ORDIN SUPERIOR
sistemul 2
t
. 3
t
. 6
t
este liniar independent si ecuat ia este
\
_
r. 2
t
. 3
t
. 6
t

= 0.
adica

r 2
t
3
t
6
t
r
t
2
t
ln 2 3
t
ln 3 6
t
ln 6
r
tt
2
t
ln
2
2 3
t
ln
2
3 6
t
ln
2
6
r
ttt
2
t
ln
S
2 3
t
ln
S
3 6
t
ln
S
6

= 0;
(g) \ [1. arctg t. arcctg t] = 0; sistemul 1. arctg t. arcctg t este
liniar dependent, deoarece

2
arctg t arcctg t = 0;
(h) \ [t
2
. t [t[] =

t
2
t [t[
2t 2 [t[

= 0; se arata foarte usor (consider^and

t _ 0 si t _ 0) ca sistemul t
2
. t [t[ este liniar dependent.
4.
(a) c = 0. / 0;
(b) c 0. / 0;
(c) c < 0. / < 0;
(d) / < 0 sau / _ 0. c 0.
5.6 Ecuat ii de tip Euler
Ecuat iile de tip Euler sunt de forma
c
0
t
o
r
(o)
+ c
1
t
o1
r
(o1)
+ ... + c
o1
tr
t
+ c
o
r = 0. t 0
(5.6.29)
care se numesc ecuat ii Euler omogene sau de forma
c
0
t
o
r
(o)
+ c
1
t
o1
r
(o1)
+ ... + c
o1
tr
t
+ c
o
r = , (t) . t 0
(5.6.30)
care se numesc ecuat ii Euler neomogene.
Aceste ecuat ii ((5.6.1) si (5.6.2)) se pot reduce la ecuat ii cu coecient i
constant i printr-o schimbare adecvata de variabila independenta.
Notam t = c
&
sau n = ln t. Astfel r ram^ane variabila necunoscuta,
iar n devine noua variabila independenta. Vom determina succesiv
derivatele
oa
ot
.
o
2
a
ot
2
.
o
3
a
ot
3
. ... .
5.6. ECUAT II DE TIP EULER 165
Avem, folosind regula de derivare a funct iilor compuse,
r
t
(t) =
dr
dt
=
dr
dn

dn
dt
= r
t
(n)
1
t
= r
t
(n) c
&
;
(5.6.31)
r
tt
(t) =
d
2
r
dt
2
=
d
dt
_
dr
dt
_
=
d
dt
_
r
t
(n) c
&
_
=
=
d
dn
_
r
t
(n) c
&
_

dn
dt
=
_
r
tt
(n) c
&
r
t
(n) c
&
_

1
t
=
=
_
r
tt
(n) c
&
r
t
(n) c
&
_
c
&
= (r
tt
(n) r
t
(n)) c
2&
;
r
ttt
(t) =
d
S
r
dt
S
=
d
dt
_
d
2
r
dt
2
_
=
d
dt
_
(r
tt
(n) r
t
(n)) c
2&
_
=
=
d
dn
_
(r
tt
(n) r
t
(n)) c
2&
_

dn
dt
= (5.6.32)
=
_
(r
ttt
(n) r
tt
(n) 2r
tt
(n) + 2r
t
(n)) c
2&
_

1
t
=
=
_
(r
ttt
(n) 3r
tt
(n) + 2r
t
(n)) c
2&
_
c
&
=
= (r
ttt
(n) 3r
tt
(n) + 2r
t
(n)) c
S&
; etc.
Dupa determinarea acestor derivate ale funct iei necunoscute ^n ra-
port cu noua variabila independenta, n, introducem ^n ecuat ia (5.6.1)
(sau (5.6.2)) aceste expresii si obt inem o ecuat ie cu coecient i constant i,
deoarece la ecare termen c
oI
t
I
r
(t)
. / 0. d. funct ia c
I&
se va simpli-
ca.
Observat ie 5.6.1. T in^and cont de formulele (5.6.3) . (5.6.4) . (5.6.5)
etc., putem scrie direct ecuat ia caracteristica pentru ecuat ia cu coecient i
constant i la care se va ajunge, dupa schimbarea de variabila t = c
&
si
anume
c
0
`(` 1) ... (` d + 1) + c
1
`(` 1) ... (` d + 2) +
+... + c
o1
` + c
o
= 0.
(5.6.33)
Exemple.
166 CAPITOLUL 5. ECUAT II LINIARE DE ORDIN SUPERIOR
1. Sa se rezolve ecuat ia Euler neomogena
t
2
r
tt
tr
t
+ r = 8t
S
. t 0.
Solut ie.
Cu schimbarea de variabila t = c
&
si t in^and cont de formulele (5.6.3)
si (5.6.4) . gasim
c
2&
(r
tt
(n) r
t
(n)) c
2&
c
&
(r
t
(n)) c
&
+ r (n) = 8c
S&
sau
r
tt
(n) 2r
t
(n) + r (n) = 8c
S&
.
care este o ecuat ie liniara de ordinul al treilea cu coecient i constant i,
neomogena.
Pentru rezolvarea ecuat iei omogene, scriem ecuat ia caracteristica,
`
2
2` + 1 = 0.
care are solut iile `
1
= `
2
= 1. Astfel, un sistem fundamental de solut ii
este c
&
. nc
&
si solut ia generala a ecuat iei omogene este
r
0
(n) = C
1
c
&
+ C
2
nc
&
. C
1
. C
2
R
sau, revenind la variabila t,
r
0
(t) = C
1
t + C
2
t ln t. C
1
. C
2
R.
Determinam acum o solut ie particulara pentru ecuat ia neomogena,
lucr^and e ^n variabila t, e ^n variabila n. De exemplu, consider^and n
variabila de lucru, o funct ie C
1
(n) si o funct ie C
2
(n) se aa din sistemul
_
C
t
1
(n) c
&
+ C
t
2
(n) nc
&
= 0
C
t
1
(n) c
&
+ C
t
2
(n) (n + 1) c
&
= 8c
S&
.
Rezulta, prin scadere membru cu membru a celor doua ecuat ii,
C
t
2
(n) = 8c
2&
si deci
C
t
1
(n) = 8nc
2&
.
5.6. ECUAT II DE TIP EULER 167
Astfel,
C
1
(n) =
_
8nc
2&
dn = 4nc
2&
+ 2c
2&
.
C
2
(n) =
_
8c
2&
dn = 4c
2&
.
O solut ie particulara a ecuat iei neomogene va
r
j
(n) =
_
4nc
2&
+ 2c
2&
_
c
&
+ 4c
2&
nc
&
= 2c
S&
si solut ia generala
r (n) = r
0
(n) + r
j
(n) =
= C
1
c
&
+ C
2
nc
&
+ 2c
S&
. C
1
. C
2
R
sau
r (t) = C
1
t + C
2
t ln t + 2t
S
. C
1
. C
2
R.
2. Sa se rezolve ecuat ia Euler omogena
t
S
r
ttt
+ tr
t
r = 0.
Solut ie.
Folosind schimbarea de variabila t = c
&
. formula (5.6.6) devine
`(` 1) (` 2) +` 1 = 0.
de unde
`
1
= `
2
= `
S
= 1
si astfel un sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia cu coecient i
constant i ^n n se determina imediat: c
&
. nc
&
. n
2
c
&
. Solut ia generala
a ecuat iei date este
r (n) = C
1
c
&
+ C
2
nc
&
+ C
S
n
2
c
&
. C
1
. C
2
. C
S
R
sau, revenind la variabila t,
r
0
(t) = C
1
t + C
2
t ln t + C
S
t ln
2
t. C
1
. C
2
. C
S
R.
168 CAPITOLUL 5. ECUAT II LINIARE DE ORDIN SUPERIOR
3. Sa se rezolve ecuat ia Euler neomogena
(t 2)
2
r
tt
3 (t 2) r
t
+ 4r = t. t 2.
Solut ie.
Cu schimbarea de variabila t 2 = c
&
si t in^and cont de formulele
(5.6.3) si (5.6.4) (care nu se modica ^n cadrul acestei schimbari de
variabila !). gasim
c
2&
(r
tt
(n) r
t
(n)) c
2&
3c
&
(r
t
(n)) c
&
+ 4r (n) = c
&
+ 2
sau
r
tt
(n) 4r
t
(n) + 4r (n) = c
&
+ 2.
care este o ecuat ie liniara de ordinul al doilea cu coecient i constant i,
neomogena.
Pentru rezolvarea ecuat iei omogene, scriem ecuat ia caracteristica,
`
2
4` + 4 = 0.
care are solut iile `
1
= `
2
= 2. Astfel, un sistem fundamental de solut ii
este c
2&
. nc
2&
si solut ia generala a ecuat iei omogene este
r
0
(n) = C
1
c
2&
+ C
2
nc
2&
. C
1
. C
2
R
sau, revenind la variabila t,
r
0
(t) = C
1
(t 2)
2
+ C
2
(t 2)
2
ln (t 2) . C
1
. C
2
R.
Determinam acum o solut ie particulara pentru ecuat ia neomogena,
lucr^and e ^n variabila t, e ^n variabila n. De exemplu, consider^and n
variabila de lucru, o funct ie C
1
(n) si o funct ie C
2
(n) se aa din sistemul
_
C
t
1
(n) c
2&
+ C
t
2
(n) nc
2&
= 0
2C
t
1
(n) c
2&
+ C
t
2
(n) (2n + 1) c
2&
= c
&
+ 2
.
Rezulta, prin scadere membru cu membru a celor doua ecuat ii,
C
t
2
(n) = c
&
+ 2c
2&
si deci
C
t
1
(n) = nc
&
2nc
2&
.
5.6. ECUAT II DE TIP EULER 169
Astfel,
C
1
(n) =
_
_
nc
&
2nc
2&
_
dn = nc
&
+ c
&
+ nc
2&
+
1
2
c
2&
.
C
2
(n) =
_
_
c
&
+ 2c
2&
_
dn = c
&
c
2&
.
O solut ie particulara a ecuat iei neomogene va
r
j
(n) =
_
nc
&
+ c
&
+ nc
2&
+
1
2
c
2&
_
c
2&
+
_
c
&
c
2&
_
nc
2&
=
= c
&
+
1
2
.
si solut ia generala
r (n) = r
0
(n) + r
j
(n) =
= C
1
c
2&
+ C
2
nc
2&
+ c
&
+
1
2
. C
1
. C
2
R
sau
r (t) = C
1
(t 2)
2
+ C
2
(t 2)
2
ln (t 2) +t
3
2
. C
1
. C
2
R.
Exercit ii.
S a se rezolve urmatoarele ecuat ii de tip Euler:
1. t
2
r
tt
4tr
t
+ 6r = 0. t 0;
2. t
2
r
tt
tr
t
3r = 0. t 0;
3. t
2
r
ttt
= 2r
t
. t 0;
4. t
2
r
tt
+ tr
t
+ 4r = 10t. t 0;
5. t
S
r
tt
2tr = 6 ln t. t 0;
6. t
2
r
tt
3tr
t
+ 5r = 3t
2
. t 0;
7. t
2
r
tt
6r = 5t
S
+ 8t
2
. t 0;
170 CAPITOLUL 5. ECUAT II LINIARE DE ORDIN SUPERIOR
8. t
2
r
tt
2r = sin ln t. t 0.
Solut ii.
1. r (t) = C
1
t
2
+ C
2
t
S
. C
1
. C
2
R;
2. r (t) = C
1
t
S
+
C
2
t
. C
1
. C
2
R;
3. r (t) = C
1
+ C
2
ln t + C
S
t
S
. C
1
. C
2
. C
S
R;
4. r (t) = C
1
cos (2 ln t) + C
2
sin (2 ln t) + 2t. C
1
. C
2
R;
5. r (t) = C
1
t
2
+
C
2
t

2
S
ln t
t

ln
2
t
t
. C
1
. C
2
R;
6. r (t) = C
1
t
2
cos ln t + C
2
t
2
sin ln t + +3t
2
. C
1
. C
2
R;
7. r (t) = C
1
t
S
+
C
2
t
2
+ t
S
ln t 2t
2
. C
1
. C
2
R;
8. r (t) = C
1
t
2
+
C
2
t
+ 0. 1 cos ln t 0. 3 sin ln t. C
1
. C
2
R.
5.7 Ecuat ia de ordinul al doilea omogena
Ecuat ia de ordinul al doilea omogena este de forma
r
tt
+ j (t) r
t
+ (t) r = 0. (5.7.34)
unde j. : 1 R sunt continue, iar 1 = [c. /] .
Rezolvarea acestei ecuat ii se poate reduce, dupa cum vom vedea
imediat, cunosc^and o solut ie particulara, la rezolvarea unei ecuat ii
liniare de ordinul ^nt^ai, prin doua metode.
Metoda I. Folosind wronskianul, daca r
1
= r
1
(t) reprezinta o
solut ie particulara, conform transformarii (5.2.1) si Teoremei lui Li-
ouville, daca r
2
este o solut ie a ecuat iei (5.7.1), care ^mpreuna cu r
1
formeaza un sistem fundamental, atunci avem

r
1
r
2
r
t
1
r
t
2

= C
1
c

R
j(t)ot
. C
1
R
Daca ^n loc de r
2
punem r, obt inem, dupa dezvoltarea determinan-
tului, ecuat ia
r
1
r
t
= r
t
1
r + C
1
c

R
j(t)ot
. C
1
R,
5.7. ECUAT IA DE ORDINUL AL DOILEA OMOGEN

A 171
care este o ecuat ie liniara neomogena de ordinul ^nt^ai. Rezolv^and
aceasta ecuat ie, obt inem direct solut ia generala depinz^and de doua con-
stante arbitrare, C
1
. C
2
R.
Exemplu.
S a se rezolve ecuat ia de ordinul al doilea
_
t
2
+ 1
_
r
tt
2tr
t
+ 2r = 0. (5.7.35)
Solut ie.
Avem j (t) =
2t
t
2
1
si (t) =
2
t
2
1
.
O solut ie particulara a ecuat iei (5.7.2) este r
1
(t) = t (vericarea
acestui fapt se realizeaza prin ^nlocuire directa ^n ecuat ie).
Rezulta ecuat ia

t r
1 r
t

= C
1
c

2I
I
2
+1

ot
. C
1
R
sau, echivalent, ecuat ia liniara neomogena de ordinul ^nt^ai
tr
t
r = C
1
_
t
2
+ 1
_
. C
1
R,
care are solut ia generala
r (t) = C
2
t + C
1
_
t
2
1
_
. C
1
. C
2
R.
Metoda a II-a. Folosind metoda deja prezentata^n cadrul Sect iunii
5.3.2, daca r
1
= r
1
(t) este o solut ie particulara, atunci facem schim-
barea de variabila r = .r
1
. ^n care . este noua funct ie necunoscuta.
Obt inem
.
tt
r
1
+ 2.
t
r
t
1
+ .r
tt
1
+ j (t) .
t
r
1
+ j (t) .r
1
+ (t) .r
1
= 0.
care devine
.
tt
r
1
+ 2.
t
r
t
1
+ j (t) .
t
r
1
+ . (r
tt
1
+ j (t) r
1
+ (t) r
1
) = 0
sau, t in^and cont ca r
1
este solut ie a ecuat iei (5.7.1) .
.
tt
r
1
+ 2.
t
r
t
1
+ j (t) .
t
r
1
= 0.
172 CAPITOLUL 5. ECUAT II LINIARE DE ORDIN SUPERIOR
Not^and
.
t
= n.
obt inem pentru noua funct ie necunoscuta ecuat ia liniara omogena de
ordinul ^nt^ai
n
t
r
1
+ n(2r
t
1
+ j (t) r
1
) = 0.
Exemplu. Sa consideram din nou exemplul precedent.
Cum o solut ie particulara a ecuat iei (5.7.2) este r
1
(t) = t , efectuam
schimbarea de variabila
r = .r
1
.
Atunci,
r
t
(t) = .
t
(t) t + . (t) . r
tt
(t) = .
tt
(t) t + 2.
t
(t)
si ecuat ia devine
.
tt
t + .
t
2
t
2
+ 1
= 0
Not^and
.
t
= n.
obt inem ecuat ia liniara omogena de ordinul ^nt^ai sau cu variabile se-
parabile
n
t
t + n
2
t
2
+ 1
= 0.
care se integreaza imediat, rezult^and
n = C
1
t
2
+ 1
t
2
. C
1
R
si deci
. (t) = C
1
_
t
1
t
_
+ C
2
. C
1
. C
2
R,
de unde
r (t) = C
1
_
t
2
1
_
+ C
2
t. C
1
. C
2
R.
5.7. ECUAT IA DE ORDINUL AL DOILEA OMOGEN

A 173
5.7.1 Transformarea ecuat iei de ordinul al doilea
Consideram din nou ecuat ia (5.7.1)
r
tt
+ j (t) r
t
+ (t) r = 0.
asupra careia efectuam schimbarea de variabila r = .n. ^n care . = . (t)
este noua funct ie necunoscuta si n = n(t).
Cum
r
t
= .
t
n + .n
t
. r
tt
= .
tt
n + 2.
t
n
t
+ .n
tt
.
obt inem ca (5.7.1) devine
.
tt
n + 2.
t
n
t
+ .n
tt
+ j (.
t
n + .n
t
) + .n = 0
sau
.
tt
n + .
t
(2n
t
+ jn) + . (n
tt
+ jn
t
+ n) = 0.
(5.7.36)
Punem acum condit ia ca termenul ce cont ine pe .
t
sa e nul:
2n
t
+ jn = 0.
ceea ce reprezinta ^n fond o ecuat ie liniara omogena de ordinul ^nt^ai. O
solut ie a acestei ecuat ii este, de exemplu,
n
0
(t) = c

1
2
R
j(t)ot
. (5.7.37)
Aceasta funct ie n
0
gasita este nenula, ind o exponent iala, deci,
dupa o ^mpart ire cu n
0
dat de relat ia (5.7.4), ecuat ia (5.7.3) devine
.
tt
+ Q(t) . = 0. (5.7.38)
unde
Q(t) = n
tt
0
(t) + j (t)
n
t
0
(t)
n
0
(t)
+ (t) =
=
_
c

1
2
R
j(t)ot
_
tt
+ j (t)
_
c

1
2
R
j(t)ot
_
t
c
1
2
R
j(t)ot
+ (t) .
174 CAPITOLUL 5. ECUAT II LINIARE DE ORDIN SUPERIOR
Concluzia este ca transformarea
r = .c

1
2
R
j(t)ot
(5.7.39)
transforma ecuat ia (5.7.1) ^n (5.7.5) . unde Q este data de (5.7.6) .
Marele avantaj al acestei transformari este ca ea pastreaza numarul de
zerouri ale solut iei (cu alte cuvinte, r si . au acelasi numar de zerouri).
Exemplu.
S a se rezolve ecuat ia
t
2
r
tt
2tr
t
+
_
t
2
+ 2
_
r = 0. (5.7.40)
Solut ie.
Vom transforma ecuat ia astfel ^nc^at sa dispara termenul care cont ine
derivata de ordinul ^nt^ai a funct iei necunoscute.
Efectuam schimbarea de variabila
r = .n.
T in^and cont de calculele precedente, obt inem ecuat ia
.
tt
_
t
2
n
_
+ .
t
_
2t
2
n
t
2tn
_
+ .
_
t
2
n
tt
2tn
t
+
_
t
2
+ 2
_
n
_
= 0.
de unde, impun^and condit ia ca
2t
2
n
t
2tn = 0.
rezulta n(t) = Ct. C R. Consider^and o funct ie solut ie, de exemplu
n(t) = t. rezulta ca ecuat ia cu necunoscuta . devine
.
tt
+ . = 0.
care are solut ia generala
. (t) = C
1
cos t + C
2
sin t. C
1
. C
2
R.
De aici, gasim solut ia generala a ecuat iei date,
r (t) = (C
1
cos t + C
2
sin t) t. C
1
. C
2
R.
5.7. ECUAT IA DE ORDINUL AL DOILEA OMOGEN

A 175
5.7.2 Proprietat i ale zerourilor
Teorema 5.7.1. Daca r = r (t) este o solut ie nebanala a ecuat iei
(5.7.1) sau (5.7.5), atunci orice zerou al sau este izolat.
Demonstrat ie. Fie t
0
un zerou al solut iei nebanale r, i.e. r (t
0
) =
0. Vrem sa demonstram ca t
0
este un zerou izolat, adica exista o
vecin atate a lui t
0
, interval de forma (t
0
o. t
0
+ o) . astfel ^nc^at pentru
orice t (t
0
o. t
0
+ o), t ,= t
0
, sa avem
r (t) ,= 0.
S a presupunem, prin reducere la absurd, ca nu are loc aceasta pro-
prietate. Atunci, e
o =
1
:
. : N
+
.
Pentru orice : N
+
, va exista un t
a

_
t
0

1
a
. t
0
+
1
a
_
, t
a
,= t
0
, astfel
^nc^at
r (t
a
) = 0. (5.7.41)
^
Insa, r ind solut ie, este o funct ie de doua ori derivabila. Deci exista
^n particular r
t
(t
0
) . Prin denit ie,
r
t
(t
0
) = lim
tt
0
r (t) r (t
0
)
t t
0
= lim
tt
0
r (t)
t t
0
.
Dar, conform Criteriului lui Heine, rezulta ca
r
t
(t
0
) = lim
ao
r (t
a
)
t
a
t
0
.
deoarece
_
[t
a
t
0
[ <
1
:
_
==(t
a
t
0
) .
Deci, conform lui (5.7.9) . obt inem
r
t
(t
0
) = 0. (5.7.42)
Urmeaza de aici ca r = r (t) este solut ie a ecuat iei (5.7.1), veric^and
condit iile init iale
r (t
0
) = 0. r
t
(t
0
) = 0. (5.7.43)
176 CAPITOLUL 5. ECUAT II LINIARE DE ORDIN SUPERIOR
Din unicitatea solut iei problemei Cauchy, rezulta ca r (t) = 0. (\)
t 1. deoarece si solut ia banala satisface ecuat ia (5.7.1) ^mpreuna cu
condit iile init iale (5.7.11) . Contradict ie cu faptul ca r nu este solut ia
banala. Rezulta fals, presupunerea facuta este falsa, deci orice zerou al
lui r este izolat. Q.E.D.
Denit ie 5.7.1. O solut ie nebanala r = r (t) a ecuat iei (5.7.1) se
numeste neoscilanta pe intervalul 1 daca ea are cel mult un zerou ^n
acest interval.
^
In caz contrar, ea se numeste oscilanta pe intervalul 1.
Exemple.
1. Sa consideram ecuat ia de ordinul al doilea cu coecient i constant i
r
tt
+ c
2
r = 0. c R. (5.7.44)
Ecuat ia caracteristica
`
2
+ c
2
= 0
ne d a valorile proprii
`
1
= ci. `
2
= ci.
Solut ia generala a ecuat iei (5.7.12) va
r (t) = C
1
cos ct + C
2
sin ct. C
1
. C
2
R.
(5.7.45)
Urm^and ideea^nt^alnita la calculul trigonometric, putem scrie solut ia
(5.7.13) sub forma
r (t) = sin (ct + ,) . (5.7.46)
deoarece avem
r (t) =
_
C
2
1
+ C
2
2
_
C
1
_
C
2
1
+ C
2
2
cos ct +
C
2
_
C
2
1
+ C
2
2
sin ct
_
si, cum exista , [0. 2:) astfel ^nc^at
C
1
_
C
2
1
+ C
2
2
= sin ,.
C
2
_
C
2
1
+ C
2
2
= cos ,.
5.7. ECUAT IA DE ORDINUL AL DOILEA OMOGEN

A 177
relat ia (5.7.14) este numaidec^at adevarata cu =
_
C
2
1
+ C
2
2
.
Deoarece funct ia sin se anuleaza de cel put in doua ori ^n orice inter-
val de lungime mai mare dec^at 2:, remarcam astfel ca ^n orice interval
de lungime mai mare dec^at
2
o
solut ia este oscilanta, deoarece ^n aceste
intervale are cel put in doua zerouri.
Concluzia este ca toate solut iile ecuat iei (5.7.12) sunt oscilante ^n
orice interval de lungime mai mare dec^at
2
o
.
2. Sa consideram ecuat ia de ordinul al doilea cu coecient i constant i
r
tt
c
2
r = 0. c R. (5.7.47)
Ecuat ia caracteristica
`
2
c
2
= 0
ne d a valorile proprii
`
1
= c. `
2
= c.
Solut ia generala a ecuat iei (5.7.15) va
r (t) = C
1
c
ot
+ C
2
c
ot
. C
1
. C
2
R. (5.7.48)
Cautam zerourile acestei solut ii, adica rezolvam ecuat ia
C
1
c
ot
+ C
2
c
ot
= 0.
Cazul I. Daca C
1
= 0. cu necesitate C
2
= 0 si obt inem solut ia
banala.
Cazul II. Daca C
1
,= 0. atunci
c
2ot
=
C
2
C
1
.
Cazul II.1. Daca
C
2
C
1
_ 0, nu avem solut ii.
Cazul II.2. Daca
C
2
C
1
< 0. avem o singura solut ie
t
0
=
1
2c
ln
_

C
2
C
1
_
.
Concluzia este ca ecuat ia (5.7.15) nu admite solut ii oscilante pe nici
un interval al lui R.
178 CAPITOLUL 5. ECUAT II LINIARE DE ORDIN SUPERIOR
3. Sa consideram ecuat ia de ordinul al doilea cu coecient i constant i
r
tt
= 0. (5.7.49)
Ecuat ia caracteristica
`
2
= 0
ne d a valorile proprii
`
1
= `
2
= 0.
Solut ia generala a ecuat iei (5.7.17) va
r (t) = C
1
+ C
2
t. C
1
. C
2
R. (5.7.50)
Cautam zerourile acestei solut ii, adica rezolvam ecuat ia
C
1
+ C
2
t = 0.
Cazul I. Daca C
2
= 0, atunci, evident, C
1
= 0 si obt inem solut ia
banala.
Cazul II. Daca C
2
,= 0. atunci avem o solut ie unica
t
0
=
C
1
C
2
.
Concluzia este ca ecuat ia (5.7.17) nu admite solut ii oscilante pe nici
un interval al lui R.
Cercet^and problema extinderii rezultatelor cuprinse ^n cele trei e-
xemple precedente la cazul ecuat iei de ordinul al doilea cu coecient i
neconstant i, sa consideram ecuat ia
r
tt
+ Q(t) r = 0. (5.7.51)
unde Q : 1 R este continua. Am vazut mai sus ca ecuat ia (5.7.1) se
poate transforma ^n ecuat ia (5.7.19) cu pastrarea numarului de zerouri.
Teorema 5.7.2. Daca Q(t) _ 0. pentru orice t 1, atunci toate
solut iile ecuat iei (5.7.19) sunt neoscilante.
Demonstrat ie. Fie r = r (t) o solut ie nebanala oarecare a ecuat iei
(5.7.19).
S a presupunem, prin reducere la absurd, ca ea ar oscilanta ^n
intervalul 1. Rezulta deci ca ea are cel put in doua zerouri ^n 1.
5.7. ECUAT IA DE ORDINUL AL DOILEA OMOGEN

A 179
Fie asadar, t
1
si t
2
doua zerouri consecutive ale solut iei r. Observam
ca putem vorbi de zerouri consecutive, ^ntruc^at zerourile solut iei sunt
izolate, ^n virtutea Teoremei 5.7.1.
Deci, avem, presupun^and t
1
< t
2
.
r (t
1
) = r (t
2
) = 0, r (t) ,= 0. (\) t (t
1
. t
2
) .
(5.7.52)
Deoarece r este funct ie continua si nu se anuleaza pe (t
1
. t
2
), rezulta
ca ea pastreaza semn constant pe acest interval. Putem presupune, fara
a restr^ange generalitatea, ca
r (t) 0. (\) t (t
1
. t
2
) . (5.7.53)
din cauza ca daca r (t) < 0. (\) t (t
1
. t
2
) . atunci schimbam solut ia
r (t) cu r (t) .
S a remarcam faptul ca
r
t
(t
1
) ,= 0, r
t
(t
2
) ,= 0.
^
Intr-adevar, daca prin absurd r
t
(t
1
) = 0, cum r (t
1
) = 0. ^n baza
unicitat ii solut iei problemei Cauchy, ar rezulta ca r = 0. fals.
Rezulta ca avem e r
t
(t
1
) 0, e r
t
(t
1
) < 0 si sa presupunem prin
absurd ca
r
t
(t
1
) < 0. (5.7.54)
^
Insa, conform denit iei derivatei unei funct ii ^ntr-un punct,
r
t
(t
1
) = lim
tt
1
r (t) r (t
1
)
t t
1
= lim
tt
1
r (t)
t t
1
.
iar din denit ia limitei unei funct ii ^ntr-un punct, oricare ar c 0.
exista o = o (c) 0, astfel ^nc^at oricare ar t cu [t t
1
[ < o. avem

r (t)
t t
1
r
t
(t
1
)

< c
sau, echivalent,
r
t
(t
1
) c <
r (t)
t t
1
< r
t
(t
1
) + c.
180 CAPITOLUL 5. ECUAT II LINIARE DE ORDIN SUPERIOR
S a consideram t (t
1
. t
2
); deci t t
1
. Atunci, pe de o parte, conform
relat iei (5.7.22), rezulta ca
r
t
(t
1
) + c < 0.
pentru c 0 sucient de mic, iar pe de alta parte din
r (t)
t t
1
< r
t
(t
1
) + c. (\) t (t
1
. t
1
+ o) .
rezulta ca
r (t) < 0. (\) t (t
1
. t
1
+ o) .
ceea ce intra ^n contradict ie cu relat ia (5.7.21) . Rezulta ca
r
t
(t
1
) 0. (5.7.55)
^
In mod asemanator obt inem
r
t
(t
2
) < 0. (5.7.56)
Ipoteza Q(t) _ 0. (\) t 1 ne spune ca
r
tt
(t) = Q(t) r (t) _ 0. (\) t (t
1
. t
2
) .
de unde urmeaza ca r
t
este crescatoare pe (t
1
. t
2
) . Acest fapt este ^nsa
^n contradict ie cu relat iile (5.7.23) si (5.7.24) . Rezulta ca presupunerea
facut a este falsa si astfel r este neoscilanta. Q.E.D.
Teorema 5.7.3 (Sturm). Fie r
1
. r
2
doua solut ii liniar independente
ale ecuat iei (5.7.19) . Daca t
1
. t
2
sunt doua zerouri consecutive ale lui
r
1
, atunci ^ntre ele se gaseste un zerou si numai unul al solut iei r
2
.
Altfel spus, zerourile solut iilor liniar independente se separa.
Demonstrat ie. Prin ipoteza, r
1
(t
1
) = r
1
(t
2
) = 0 si t
1
. t
2
sunt
zerouri consecutive ale solut iei r
1
. Fie t
1
< t
2
. Rezulta ca, pe intervalul
(t
1
. t
2
) . r
1
pastreaza semn constant.
Putem presupune, fara a restr^ange generalitatea, ca r
1
(t) 0. (\)
t (t
1
. t
2
) si, ^n plus, dupa cum am vazut din Teorema 5.7.2, r
t
1
(t
1
) 0,
r
t
1
(t
2
) < 0.
S a presupunem, prin reducere la absurd, ca r
2
(t) ,= 0. (\) t
(t
1
. t
2
) .
5.7. ECUAT IA DE ORDINUL AL DOILEA OMOGEN

A 181
S a calculam wronskianul sistemului de solut ii liniar independent
r
1
. r
2
:
\ [r
1
. r
2
] (t) =

r
1
(t) r
2
(t)
r
t
1
(t) r
t
2
(t)

= r
1
(t) r
t
2
(t) r
2
(t) r
t
1
(t) .
(5.7.57)
Daca r
2
(t
1
) (sau r
2
(t
2
)) ar 0, atunci, cum r
1
(t
1
) = 0 (r
1
(t
2
) =
0). ar rezulta ca \ [r
1
. r
2
] (t
1
) = 0 (\ [r
1
. r
2
] (t
2
) = 0), ceea ce este
absurd, deoarece r
1
. r
2
este liniar independent.
Rezulta asadar ca
r
2
(t) ,= 0. (\) t [t
1
. t
2
] .
Deoarece sistemul de solut ii r
1
. r
2
este liniar independent, rezulta
ca \ [r
1
. r
2
] pastreaza semn constant pe [t
1
. t
2
] . Presupunem ca
\ [r
1
. r
2
] (t) 0. (\) t [t
1
. t
2
]
(^n caz contrar, ^nlocuim r
2
cu r
2
, care are acelasi numar de zerouri
ca r
2
).
^
Impart im ^n relat ia (5.7.25) cu r
2
2
(t) ,= 0. Obt inem
\ [r
1
. r
2
] (t)
r
2
2
(t)
=
r
1
(t) r
t
2
(t) r
2
(t) r
t
1
(t)
r
2
2
(t)
. (\) t [t
1
. t
2
] .
Observ^and ca ^n membrul drept al acestei relat ii este chiar derivata
funct iei
a
1
a
2
, rezulta prin integrare ^n raport cu t pe [t
1
. t
2
] .
_
t
2
t
1
\ [r
1
. r
2
] (t)
r
2
2
(t)
dt =
r
1
r
2
(t) [
t=t
2
t=t
1
=
r
1
(t
2
)
r
2
(t
2
)

r
1
(t
1
)
r
2
(t
1
)
= 0.
^
Insa
\ [r
1
. r
2
] (t)
r
2
2
(t)
0. (\) t [t
1
. t
2
] .
Din ultimele doua relat ii ajungem la o contradict ie, care ne arata
ca ^n intervalul (t
1
. t
2
) solut ia r
2
are cel put in un zerou.
Ram^ane sa demonstram unicitatea zeroului lui r
2
^n (t
1
. t
2
) .
S a presupunem, prin reducere la absurd, ca r
2
ar avea doua zerouri

1
si
2
^n intervalul (t
1
. t
2
) . Atunci, aplic^and prima parte a teoremei,
182 CAPITOLUL 5. ECUAT II LINIARE DE ORDIN SUPERIOR
deja demonstrata de existent a, rezulta ca solut ia r
1
mai are cel put in un
zerou c ^ntre
1
si
2
. Acest fapt vine ^n contradict ie cu ipoteza facuta
asupra lui t
1
si t
2
de a consecutive. Rezulta fals, presupunere falsa,
rezulta ca exista un unic zerou al lui r
2
^n intervalul (t
1
. t
2
) . Q.E.D.
Exercit ii.
S a se determine solut iile generale ale ecuat iilor de ordinul al doilea
urmatoare, presupun^and cunoscute solut iile lor particulare:
1. t
2
(t + 1) r
tt
2r = 0. r
1
= 1 +
1
t
;
2. tr
tt
+ 2r
t
tr = 0. r
1
=
c
I
t
;
3. r
tt
2 (1 + tg
2
t) r = 0. r
1
= tg t;
4. (c
t
+ 1) r
tt
2r
t
c
t
r = 0. r
1
= c
t
1;
5. r
tt
r
t
tg t + 2r = 0. r
1
= sin t;
6. r
tt
+ 4tr
t
+ (4t
2
+ 2) r = 0. r
1
= c
ot
2
;
7. (2t + 1) r
tt
+ 4tr
t
4r = 0. r
1
= t.
Solut ii.
1. r (t) = C
1
_
1 +
1
t
_
+ C
2
_
t
2
+ 1
t1
t
ln [t + 1[
_
. C
1
. C
2
R;
2. tr = C
1
c
t
+ C
2
c
t
. C
1
. C
2
R;
3. r (t) = C
1
tg t + C
2
(1 +t tg t) . C
1
. C
2
R;
4. r (t) = C
1
(c
t
1) +
C
2
c
I
1
. C
1
. C
2
R;
5. r (t) = C
1
sin t + C
2
_
2 sin t ln
1sin t
1sin t
_
. C
1
. C
2
R;
6. r (t) = (C
1
+ C
2
t) c
t
2
. C
1
. C
2
R;
7. r (t) = C
1
t + C
2
c
2t
. C
1
. C
2
R.
Capitolul 6
Ecuat ii integrale
^
In acest capitol, prin desemnam corpul numerelor reale R sau com-
plexe C.
6.1 Ecuat ia integrala liniara Fredholm
Fie 1 = [c. /] . Consideram o aplicat ie continua / : 1 1 /
o
() .
` si , C
_
1.
o
_
.
Ecuat ia
r (t) = `
_
b
o
/(t. :) r (:) d: + , (t) . t 1 (6.1.1)
se numeste ecuat ie integrala liniara Fredholm neomogena; daca
, = 0, atunci obt inem ecuat ia
r (t) = `
_
b
o
/(t. :) r (:) d:. t 1. (6.1.2)
care se numeste ecuat ie integrala liniara Fredholm omogena.
Funct ia , poarta numele de termen liber al ecuat iei, iar funct ia ma-
triceala / se numeste nucleu.
O prima problema care apare este ^n ce condit ii ecuat ia (6.1.1) are
solut ii. Pentru a demonstra un rezultat de existent a si unicitate pentru
ecuat ia (6.1.1), sa notam
/ := sup
(t,c)11
[/(t. :)[ .
183
184 CAPITOLUL 6. ECUAT II INTEGRALE
care exista, ^n baza Teoremei lui Weierstrass de marginire a funct iilor
continue pe compact i, deoarece / este o funct ie continua pe compactul
1 1.
Reamintim ca aplicat ia [[ :
o
[0. +).
[[ := max
i1,o
[
i
[ . (\) = (
i
)
i1,o

o
. (6.1.3)
este o norma pe spat iul vectorial
o
, iar aplicat ia notata tot cu [[ .
[[ : /
o
() [0. ).
[C[ = max
i1,o
_
o

)=1
[c
i)
[
_
. (\) C = (c
i)
)
i,)1,o
/
o
()
(6.1.4)
este o norma pe spat iul vectorial /
o
() .
^
In plus, daca
o
si C /
o
() sunt arbitrari, avem urmatoarea
inegalitate foarte utila
[Cr[ _ [C[ [[ . (\) /
o
() . (\) r
o
.
(6.1.5)
Ideea de demonstrat ie urmeaza rat ionamentul din R
o
detaliat la
probarea inegalitat ii (4.1.2) .
Observat ie 6.1.1. Daca ^n locul normelor (6.1.3), (6.1.4) con-
sider am alte norme echivalente din
o
, respectiv /
o
(), inegalitatea
(6.1.5) devine
[Cr[ _ c
+
[C[ [[ . (\) /
o
() . (\) r
o
.
(6.1.6)
cu c
+
0.
^
Insa, pe parcursul acestui capitol vom conveni sa folosim
normele (6.1.3) si (6.1.4) .
Observat ie 6.1.2. Este simplu de observat ca putem exclude de
la bun ^nceput cazul ` = 0 , deoarece atunci ecuat ia integrala
neomogena are solut ia unica r = , si ecuat ia integrala omogena are
solut ia unica solut ia banala.
Teorema 6.1.1 (de existent a si unicitate). Daca
[`[ <
1
/ (/ c)
. (6.1.7)
6.1. ECUAT IA INTEGRAL

A LINIAR

A FREDHOLM 185
atunci ecuat ia (6.1.1) admite solut ie unica, oricare ar funct ia ,
C
_
1.
o
_
.
Demonstrat ie. Fie ` . [`[ <
1
I(bo)
si , C
_
1.
o
_
arbitrare.
Sa consideram pe spat iul vectorial C
_
1.
o
_
norma sup :
|r| := sup
t[o,b[
[r (t)[ .
unde [[ reprezinta norma (6.1.3) din
o
si operatorul H : C
_
1.
o
_

C
_
1.
o
_
,
(Hr) (t) := `
_
b
o
/(t. :) r (:) d: + , (t) . (\) r C
_
1.
o
_
. t 1.
Este simplu de remarcat ca H duce o funct ie continua r C
_
1.
o
_
tot ^ntr-o funct ie continua, pentru ca este cunoscut, din teorema de
dependent a continua de parametru a integralelor, ca integrala dintr-o
funct ie continua este continua.
Spat iul vectorial C
_
1.
o
_
este spat iu metric complet ^n raport cu
metrica d : C
_
1.
o
_
C
_
1.
o
_
[0. +).
d (r. ) = |r | . (\) r. C
_
1.
o
_
.
Evaluam pentru r. C
_
1.
o
_
si t 1,
[(Hr) (t) (H) (t)[ =

`
__
b
o
/(t. :) (r (:) (:)) d:
_

_
_ [`[
_
b
o
[/(t. :) [(r (:) (:))][ d:
(6.1.)
_
_ [`[
_
b
o
[/(t. :)[ [(r (:) (:))[ d: _
_ [`[ /
_
b
o
[(r (:) (:))[ d: _
_ [`[ / |r |
_
b
o
d: = [`[ / (/ c) d (r. ) .
Lu^and supremumul dupa t 1 ^n inegalitatea obt inuta, deducem
d (Hr. H) _ [`[ / (/ c) d (r. ) .
186 CAPITOLUL 6. ECUAT II INTEGRALE
Conform ipotezei (6.1.7), deducem [`[ / (/ c) < 1 si astfel H este
contract ie.
Conform Teoremei lui Banach de punct x, obt inem ca H are un
punct x unic si cum este evident ca mult imea punctelor xe ale o-
peratorului H coincide cu mult imea solut iilor ecuat iei (6.1.1), rezulta
ca ecuat ia (6.1.1) are solut ie unica. Q.E.D.
Observat ie 6.1.3. Inegalitatea (6.1.7) seminica ^n cazul real fap-
tul ca ` apart ine intervalului
_

1
I(bo)
.
1
I(bo)
_
, iar ^n cazul complex
faptul ca ` apart ine discului deschis centrat ^n 0 si de raza
1
I(bo)
.din
planul complex.
6.1.1 Scrierea funct ionala a ecuat iei
Denim operatorul 1 : C
_
1.
o
_
C
_
1.
o
_
prin
(1r) (t) =
_
b
o
/(t. :) r (:) d:. (\) r C
_
1.
o
_
, t 1.
1 aplica o funct ie continua r C
_
1.
o
_
tot ^ntr-o funct ie con-
tinua, pentru ca este cunoscut, din teorema de dependent a continua
de parametru a integralelor, ca integrala dintr-o funct ie continua este
continua.
Operatorul 1 poarta numele de operator integral Fredholm.
6.1.2 Proprietat ile operatorului integral Fredholm
1) 1 este operator liniar.
^
Intr-adevar, daca r. C
_
1.
o
_
, c. , , atunci
1 (cr + ,) (t) =
_
b
o
/(t. :) (cr + ,) (:) d: =
=
_
b
o
/(t. :) (cr (:) + , (:)) d: =
= c
_
b
o
/(t. :) r (:) d: + ,
_
b
o
/(t. :) (:) d: =
= c(1r) (t) + , (1) (t) . (\) t 1.
6.1. ECUAT IA INTEGRAL

A LINIAR

A FREDHOLM 187
Deci,
1 (cr + ,) = c1r + ,1. (\) r. C
_
1.
o
_
. c. , .
Q.E.D.
2) 1 este operator continuu.
^
Intr-adevar, daca r
a
r. ^n spat iul C
_
1.
o
_
. atunci r
a
unif
r. pe
intervalul 1 si cum convergent a uniforma este permutabila cu operat ia
de integrare, rezulta
1r
a
unif
1r. pe intervalul 1
si astfel
1r
a
1r. ^n spat iul C
_
1.
o
_
.
Acest fapt ne arata continuitatea operatorului 1. Q.E.D.
3) 1 este operator marginit.
^
Intr-adevar, daca r C
_
1.
o
_
, atunci
[(1r) (t)[ =

_
b
o
/(t. :) r (:) d:

_
_
_
b
o
[/(t. :)[ [r (:)[ d: _ / |r| (/ c) . (\) t 1.
Lu^and supremumul dupa t 1, rezulta
|1r| _ / (/ c) |r| . (\) r C
_
1.
o
_
. (6.1.8)
Q.E.D.
Observat ie 6.1.4. Folosind relat ia (6.1.8) din demonstrat ia Pro-
prietat ii 3) se poate usor arata continuitatea operatorului 1.
^
Intr-adevar, daca r
a
r. ^n spat iul C
_
1.
o
_
, atunci |r
a
r| 0
si, conform inegalitat ii (6.1.8) . avem
|1r
a
1r| _ / (/ c) |r
a
r| 0.
deci 1r
a
1r. ^n spat iul C
_
1.
o
_
. Q.E.D.
188 CAPITOLUL 6. ECUAT II INTEGRALE
6.1.3 Produsul a doi operatori integrali Fredholm
Consideram 1
1
. 1
2
doi operatori integrali Fredholm. Atunci, prin
denit ie, produsul lor este operatorul 1 denit prin
1r := (1
1
1
2
) (r) = 1
1
(1
2
(r)) .
S a notam /
1
= /
1
(t. :) si /
2
= /
2
(t. :) nucleele celor doi opera-
tori. Atunci vom avea, via Teorema lui Fubini de inversare a ordinii de
integrare pentru integrale duble din funct ii continue pe mult imi com-
pacte,
(1r) (t) =
_
b
o
/
1
(t. n) (1
2
r) (n) dn =
=
_
b
o
/
1
(t. n)
__
b
o
/
2
(n. :) r (:) d:
_
dn =
=
__
[o,b[[o,b[
[/
1
(t. n) /
2
(n. :) r (:)] d:dn = (6.1.9)
=
_
b
o
__
b
o
/
1
(t. n) /
2
(n. :) dn
_
r (:) d: =
=
_
b
o
/(t. :) r (:) d:.
unde
/(t. :) =
_
b
o
/
1
(t. n) /
2
(n. :) dn. (\) (t. :) 1 1.
(6.1.10)
Cu alte cuvinte, produsul a doi operatori integrali Fredholm este
tot un operator integral Fredholm, al carui nucleu este dat de (6.1.10) .
^
In particular, atunci c^and 1
1
= 1
2
:
not
= 1 au nucleul /. vom obt ine
patratul operatorului 1.
1
2
= 1 1.
Nucleul operatorului 1
2
. pe care ^l vom nota prin /
2
= /
2
(t. :)
este dat prin egalitatea
/
2
(t. :) =
_
b
o
/(t. n) /(n. :) dn (6.1.11)
6.1. ECUAT IA INTEGRAL

A LINIAR

A FREDHOLM 189
si va numit nucleul iterat de ordinul al doilea al nucleului /.
Asemanator, obt inem prin recurent a puterea a :a a operatorului
1, prin egalitatea
1
a
= 1 1
a1
. (\) : N 0. 1 .
Prin metoda induct iei matematice putem arata cu usurint a ca o-
peratorul 1
a
este tot un operator integral Fredholm si are loc relat ia
1 1
a1
= 1
a1
1. (\) : N 0. 1 .
(6.1.12)
Not^and cu /
a
= /
a
(t. :) nucleul operatorului 1
a
. nucleu pe care ^l
vom numi nucleu iterat de ordinul al :lea al nucleului /. obt inem,
via relat ia (6.1.12) .
/
a
(t. :) =
_
b
o
/(t. n) /
a1
(n. :) dn =
=
_
b
o
/
a1
(t. n) /(n. :) dn. (\) : N 0. 1 .
unde, prin denit ie,
/
1
(t. :) = /(t. :) .
Din formula (6.1.11) obt inem inegalitatea
[/
2
(t. :)[ _ /
2
(/ c)
si din (6.1.13) obt inem, prin induct ie matematica, inegalitatea
[/
a
(t. :)[ _ /
a
(/ c)
a1
. (\) : N
+
. (6.1.13)
De aici rezulta estimarea
|1
a
r| _ /
a
(/ c)
a
|r| . (\) r C
_
1.
o
_
. : N
+
.
(6.1.14)
Relat iile (6.1.15) ne spun ca operatorul 1
a
. : N
+
este un operator
marginit.
190 CAPITOLUL 6. ECUAT II INTEGRALE
6.1.4 Metoda aproximat iilor succesive
Teorema 6.1.1 ne asigura existent a si unicitatea solut iei ecuat iei (6.1.1),
solut ie care reprezinta punctul x al operatorului H. Dupa cum se
cunoaste din demonstrat ia Teoremei lui Banach, acest punct x este
limita sirului de aproximat ii succesive
r
a
= Hr
a1
. : N
+
. (6.1.15)
unde r
0
este un element arbitrar din spat iul C
_
1.
o
_
.
Daca vom considera ^n particular r
0
= ,, atunci sirul r
a
. : N va
dat prin
r
a
= `1r
a1
+ ,. (\) : N
+
. r
0
= ,. (6.1.16)
Determin^and limita sirului r
a
, vom determina astfel solut ia ecuat iei
(6.1.1) .
Exemplu.
S a se rezolve ecuat ia integrala liniara Fredholm (scalara)
r (t) = `
_
1
0
c
tc
r (:) d: + c
t
. t [0. 1] .
Solut ie.
Vom folosi metoda aproximat iilor succesive. Avem d = 1. 1 = [0. 1] .
/(t. :) = c
tc
. , (t) = c
t
. (\) t. : 1. / = sup
(t,c)[0,1[[0,1[
[c
tc
[ = c.
Construim sirul de aproximat ii succesive:
r
0
(t) = c
t
. (\) t 1;
r
1
(t) = `
_
1
0
c
tc
r
0
(:) d: + c
t
=
= `
_
1
0
c
tc
c
c
d: + c
t
= (` + 1) c
t
;
r
2
(t) = `
_
1
0
c
tc
r
1
(:) d: + c
t
=
= `(` + 1)
_
1
0
c
tc
c
c
d: + c
t
=
_
`
2
+ ` + 1
_
c
t
.
6.1. ECUAT IA INTEGRAL

A LINIAR

A FREDHOLM 191
Prin induct ie matematica putem proba imediat ca
r
a
(t) = (`
a
+ ... + ` + 1) c
t
. (\) : N, t 1.
Prin urmare, pentru [`[ <
1
I(bo)
=
1
c
< 1. seria geometrica

o
a=0
`
a
este convergenta cu suma
1
1A
si solut ia unica a ecuat iei date este
r (t) = lim
ao
r
a
(t) = lim
ao
(`
a
+ ... + ` + 1) c
t
=
c
t
1 `
. (\) t 1.
6.1.5 Metoda rezolventei
Din Teorema de existent a si unicitate reiese ca termenul liber , nu
inuent eaza cu nimic. Trec^and ^nsa la aarea solut iei, folosind formula
(6.1.16), observam ca termenul liber intervine efectiv (chiar si ^n cazul
^n care am considerat un alt termen init ial, r
0
). Ar intereresant
daca am reusi sa gasim un procedeu care sa ne permita aarea solut iei
ecuat iei (6.1.1) ^n mod independent de termenul liber, adica un pro-
cedeu care sa depinda numai de nucleul /.
Explicitam termenii sirului de aproximat ii succesive, dat i de relat ia
(6.1.17):
r
1
= `1, + ,
r
2
= `1r
1
+ , = `
2
1
2
, + `1, + ,
...
r
a
= `
a
1
a
, + ... + `1, + ,
...
Prin urmare, obt inem, pentru t 1.
r
a
(t) =
a

)=0
`
)
__
b
o
/
)
(t. :) , (:) d:
_
+ , (t) = (6.1.17)
= `
_
b
o
_
a

)=0
`
)1
/
)
(t. :)
_
, (:) d: + , (t) . (\) t 1.
192 CAPITOLUL 6. ECUAT II INTEGRALE
Relat ia (6.1.18) ne conduce ^n mod natural la considerarea seriei de
matrici
o

j=0
`
j
/
j1
(t. :) . (6.1.18)
Folosind relat ia (6.1.14), obt inem majorarea
[`
j
/
j1
(t. :)[ _ [`[
j
/
j1
(/ c)
j
= / [[`[ / (/ c)]
j
.
^
Insa din ipoteza (6.1.7), [`[ / (/ c) < 1. Prin urmare, termenul
general al seriei de funct ii matriceale (6.1.19) este majorat ^n modul de
termenul general al unei progresii geometrice cu rat ia subunitara.
Conform Criteriului lui Weierstrass, rezulta ca seria (6.1.19) este
convergenta absolut si uniform, ceea ce ne permite trecerea la limita
sub semnul integral.
Not^and atunci suma seriei (6.1.19) .
(t. :; `) :=
o

j=0
`
j
/
j1
(t. :) (6.1.19)
si limita sirului aproximat iilor succesive r
a
. : N care este solut ia
unica a ecuat iei
r := lim
ao
r
a
. (6.1.20)
vom gasi prin trecere la limita dupa : ^n relat ia (6.1.18) .
r (t) = `
_
b
o
(t. :; `) , (:) d: + , (t) . (\) t 1.
(6.1.21)
Matricea (t. :; `) se numeste rezolventa nucleului /.
Daca vom nota cu 1
A
operatorul integral Fredhlom, av^and nucleul
(t. :; `) . i.e.
1
A
r (t) :=
_
b
o
(t. :; `) r (:) d:. r C
_
1.
o
_
.
6.1. ECUAT IA INTEGRAL

A LINIAR

A FREDHOLM 193
atunci (6.1.22) se rescrie sub forma
r = `1
A
, + ,. (6.1.22)
Operatorul 1
A
se numeste numit operator rezolvent al operatoru-
lui 1.
Observat ie 6.1.5.
1) Evident, rezolventa depinde numai de nucleul /. Avantajul
formulei (6.1.23) consta^n faptul ca ne da solut ia ecuat iei (6.1.1) pentru
orice termen liber ,.
2) Dupa cum am observat, solut ia poate calculata si prin construc-
t ia sirului aproximat iilor succesive r
a
si apoi determinarea limitei sale.
Dezavantajul acestei metode este ^nsa ca pentru ecare termen liber ,
avem un alt sir de aproximat ii succesive r
a
; deci calculul trebuie repetat
pentru ecare alta funct ie , data.
3) Sa mai observam ca putem rescrie ecuat ia (6.1.1) sub forma
(1 `1) r = ,. (6.1.23)
unde 1 este operatorul identitate, iar (6.1.23) poate pusa sub forma
r = (1 + `1
A
) ,. (6.1.24)
Din relat iile (6.1.24) si (6.1.25), rezulta ca pentru orice ` care sa-
tisface inegalitatea (6.1.7), operatorul 1 `1 este inversabil si avem
egalitatea
(1 `1)
1
= 1 + `1
A
. (6.1.25)
Exemple.
1. Sa se rezolve ecuat ia integrala liniara Fredholm (scalara)
r (t) = `
_ r
2
0
cos t sin :r (:) d: + , (t) . t
_
0.
:
2
_
.
unde , :
_
0.

2

R este o funct ie continua.

Solut ie.
Vom folosi metoda rezolventei. Avem d = 1. 1 =
_
0.

2

. /(t. :) =
cos t sin :. (\) t. : 1. / = sup
(t,c)[0,
r
2
][0,
r
2
]
[cos t sin :[ = 1.
194 CAPITOLUL 6. ECUAT II INTEGRALE
Determinam nucleele iterate ale lui /.
Avem
/
1
(t. :) = /(t. :) = cos t sin :. (\) (t. :) 1 1;
/
2
(t. :) =
_ r
2
0
/(t. n) /(n. :) dn =
_ r
2
0
cos t sin ncos nsin :dn =
= cos t sin :
_ r
2
0
sin ncos ndn =
cos t sin :
2
. (\) (t. :) 1 1;
/
S
(t. :) =
_ r
2
0
/
2
(t. n) /(n. :) dn =
_ r
2
0
cos t sin n
2
cos nsin :dn =
=
cos t sin :
2
_ r
2
0
sin ncos ndn =
cos t sin :
2
2
.
Prin induct ie matematica putem proba imediat ca
/
j1
(t. :) =
cos t sin :
2
j
. (\) (t. :) 1 1.
Prin urmare,
(t. :; `) =
o

j=0
`
j
/
j1
(t. :) =
o

j=0
`
j
cos t sin :
2
j
=
= cos t sin :
o

j=0
_
`
2
_
j
.
Pentru [`[ <
1
I(bo)
=
2

< 2. avem

A
2

< 1 si seria geometrica

o
j=0
_
A
2
_
j
este convergenta cu suma
1
1
A
2
.
Deci rezolventa este
(t. :; `) =
cos t sin :
1
A
2
. (\) (t. :) 1 1.
iar solut ia unica a ecuat iei date este
r (t) = `
_ r
2
0
cos t sin :
1
A
2
, (:) d: + , (t) =
=
2`cos t
2 `
_ r
2
0
sin :, (:) d: + , (t) . (\) t 1.
6.1. ECUAT IA INTEGRAL

A LINIAR

A FREDHOLM 195
2. Sa se rezolve ecuat ia integrala liniara Fredholm (vectoriala)
r (t) = `
_
1
0
/(t. :) r (:) d: + , (t) . t [0. 1] .
unde /(t. :) =
_
t 0
0 :
_
. , (t) =
_
t
1
_
. (\) t. : [0. 1].
Solut ie.
Vom folosi metoda rezolventei. Avem d = 2. 1 = [0. 1] . / =
sup
(t,c)[0,1[[0,1[
max [t[ . [:[ = 1.
Determinam nucleele iterate ale lui /.
196 CAPITOLUL 6. ECUAT II INTEGRALE
Avem, t in^and cont de regulile de integrare a funct iilor matriceale,
/
1
(t. :) = /(t. :) =
_
t 0
0 :
_
. (\) (t. :) 1 1;
/
2
(t. :) =
_
1
0
/(t. n) /(n. :) dn =
=
_
1
0
_
t 0
0 n
__
n 0
0 :
_
dn =
=
_
1
0
_
tn 0
0 n:
_
dn =
=
_
_
1
0
tndn
_
1
0
0dn
_
1
0
0dn
_
1
0
n:dn
_
=
=
_
t
2
0
0
c
2
_
. (\) (t. :) 1 1;
/
S
(t. :) =
_
1
0
/
2
(t. n) /(n. :) dn =
=
_
1
0
_
t
2
0
0
&
2
__
n 0
0 :
_
dn =
=
_
1
0
_
t&
2
0
0
&c
2
_
dn =
=
_
_
1
0
t&
2
dn
_
1
0
0dn
_
1
0
0dn
_
1
0
&c
2
dn
_
=
=
_
t
2
2
0
0
c
2
2
_
. (\) (t. :) 1 1.
Prin induct ie matematica putem proba imediat ca
/
j1
(t. :) =
_
t
2

0
0
c
2

_
. (\) (t. :) 1 1.
6.1. ECUAT IA INTEGRAL

A LINIAR

A FREDHOLM 197
Prin urmare,
(t. :; `) =
o

j=0
`
j
/
j1
(t. :) =
o

j=0
`
j
_
t
2

0
0
c
2

_
=
=
o

j=0
_
t
_
A
2
_
j
0
0 :
_
A
2
_
j
_
=
=
_
t

o
j=0
_
A
2
_
j
0
0 :

o
j=0
_
A
2
_
j
_
.
Pentru [`[ <
1
I(bo)
= 1 < 2. avem

A
2

< 1 si seria geometrica

o
j=0
_
A
2
_
j
este convergenta cu suma
1
1
A
2
.
Deci rezolventa este
(t. :; `) =
_
t
1
A
2
0
0
c
1
A
2
_
=
=
2
2 `
_
t 0
0 :
_
. (\) (t. :) 1 1.
iar solut ia unica a ecuat iei date este
r (t) = `
_
1
0
2
2 `
_
t 0
0 :
__
:
1
_
d: +
_
t
1
_
=
=
2`
2 `
_
1
0
_
t:
:
_
d: +
_
t
1
_
=
=
2`
2 `
_
_
1
0
t:d:
_
1
0
:d:
_
+
_
t
1
_
=
=
2`
2 `
_
t
2
1
2
_
+
_
t
1
_
=
=
_
2t
2A
2
2A
_
. (\) t 1.
198 CAPITOLUL 6. ECUAT II INTEGRALE
6.1.6 Ecuat ii integrale Fredholm cu nucleu degen-
erat
Sa consideram din nou ecuat ia (6.1.1)
r (t) = `
_
b
o
/(t. :) r (:) d: + , (t) . t 1.
unde, de data aceasta, / : 1 1 si , : 1 sunt funct ii scalare,
continue, iar ` , ` ,= 0.
Denit ie 6.1.1. Nucleul / se numeste nucleu degenerat daca el
se poate scrie sub forma
/(t. :) =
j

i=1

i
(t) 1
i
(:) . (\) (t. :) 1 1.
unde
i
. 1
i
: 1 sunt funct ii continue, i 1. j.
Vom arata ca rezolvarea ecuat iilor integrale liniare Fredholm cu nu-
cleu degenerat este foarte simpla, ea reduc^andu-se la rezolvarea unui
sistem algebric liniar.
^
Intr-adevar, sa consideram r = r (t) o solut ie a ecuat iei (6.1.1) cu
nucleu degenerat; rezulta ca pentru t 1 avem
r (t) = `
_
b
o
_
j

i=1

i
(t) 1
i
(:)
_
r (:) d: + , (t) =
= `
j

i=1

i
(t)
__
b
o
1
i
(:) r (:) d:
_
+ , (t) . (6.1.26)
S a notam

i
:=
_
b
o
1
i
(:) r (:) d:. (\) i 1. j. (6.1.27)
Atunci (6.1.27) devine
r (t) = `
j

i=1

i
(t)
i
+ , (t) . (\) t 1. (6.1.28)
6.1. ECUAT IA INTEGRAL

A LINIAR

A FREDHOLM 199
Fie , 1. j xat arbitrar. Sa ^nmult im ecuat ia (6.1.29) cu 1
)
(t) si
apoi sa integram relat ia obt inuta. Rezulta

)
= `
j

i=1
__
b
o

i
(t) 1
)
(t) dt
_

i
+
_
b
o
, (t) 1
)
(t) dt
sau, not^and c
)i
:=
_
b
o

i
(t) 1
)
(t) dt. c
)
:=
_
b
o
, (t) 1
)
(t) dt. i. , 1. j,

)
= `
j

i=1
c
)i

i
+ c
)
. (\) , 1. j. (6.1.29)
Sistemul (6.1.30) este un sistem algebric, liniar si neomogen, de j
ecuat ii cu j necunoscute
)
. , 1. j.
Putem, evident, sa scriem sistemul (6.1.30) sub forma vectoriala,
not^and
:= (c
)i
)
),i1,j
. :=
_
_
_
_

2
...

j
_
_
_
_
. c :=
_
_
_
_
c
1
c
2
...
c
j
_
_
_
_
si cu 1
j
matricea unitate din /
j
() . Obt inem
(1
j
`) = c. (6.1.30)
Am aratat astfel ca daca r = r (t) este o solut ie a ecuat iei integrale
(6.1.27), atunci este o solut ie a ecuat iei (6.1.31) .
Reciproc, daca este o solut ie a ecuat iei (6.1.31) . sa demonstram
ca r = r (t) data de (6.1.29) reprezinta o solut ie a ecuat iei (6.1.27) .
^
Inlocuind (6.1.29) ^n (6.1.27), dupa reducerea lui , si simplicarea
lui `, obt inem de probat egalitatea
j

i=1

i
(t)
i
=
j

i=1

i
(t)
_
b
o
1
i
(:)
_
`
j

I=1

I
(:)
I
+ , (:)
_
d:.
^
Insa aceasta ultima egalitate este echivalenta cu
j

i=1

i
(t)
_

i
`
j

I=1
c
iI

I
c
i
_
= 0. (6.1.31)
200 CAPITOLUL 6. ECUAT II INTEGRALE
Egalitatea (6.1.32) este evident adevarata pentru orice i 1, deoare-
ce, t in^and cont de (6.1.30) .

i
= `
j

I=1
c
iI

I
+ c
i
. (\) i 1. j
si astfel toate parantezele patrate din (6.1.32) sunt egale cu 0.
Am demonstrat asadar urmatoarea teorema.
Teorema 6.1.2. O funct ie r = r (t) este solut ie a ecuat iei integrale
(6.1.27) daca si numai daca ea este de forma (6.1.29) unde este solut ie
a sistemului (6.1.31) .
Deci, orice rezolvarea oricarei ecuat ii integrale liniare Fredholm cu
nucleu degenerat se reduce la rezolvarea unui sistem algebric liniar si
neomogen, adica la o problema de algebra.
Pentru rezolvarea sistemului (6.1.31) avem trei alternative:
1. (6.1.31) are solut ie unica;
2. (6.1.31) are o innitate de solut ii;
3. (6.1.31) nu are solut ii.
Din pricina echivalent ei aratate mai sus, aceleasi alternative le vom
avea si pentru ecuat ia integrala. Problema rezolvarii sistemului (6.1.31)
este binecunoscuta.
^
Intr-adevar, sa consideram ecuat ia
det (1
j
`) = 0. (6.1.32)
ale carei radacini sunt tocmai valorile proprii ale matricei .
Ecuat ia (6.1.33) are exact j radacini: `
1
. `
2
. .... `
j
.
Daca ` ,= `
i
. (\) i 1. j, atunci sistemul (6.1.31) are solut ie unica
si deci ecuat ia integrala va avea solut ie unica, oricare ar termenul
liber ,. Rezolvam sistemul ^n raport cu , ^nlocuim apoi ^n (6.1.29) si
gasim solut ia ecuat iei integrale.
Daca ` = `
i
0
. unde i
0
este o valoare ^ntre 1 si j, atunci sistemul
(1
j
`
i
0
) = c
are solut ii daca si numai daca rangul matricei sistemului este egal cu
rangul matricei extinse. Cum era de asteptat, deoarece termenul liber
6.1. ECUAT IA INTEGRAL

A LINIAR

A FREDHOLM 201
al sistemului (6.1.31) este determinat de termenul liber , al ecuat iei
integrale, rezulta ca daca ` = `
i
0
, ecuat ia integrala (6.1.27) nu are
solut ii pentru orice ,. ci de la caz la caz.
6.1.7 Valori si vectori proprii. Valori regulate
Consideram ecuat ia (6.1.1) .
r (t) = `
_
b
o
/(t. :) r (:) d: + , (t) . t 1.
unde / : 1 1 . , : 1 sunt funct ii continue, iar / nu este
neap arat degenerat.
Denit ie 6.1.2. Spunem ca ` . ` ,= 0 este o valoare regulata
pentru operatorul 1, daca ecuat ia (6.1.1) admite solut ie unica, oricare
ar , C (1. ) . Spunem ca ` . ` ,= 0 este o valoare proprie
daca nu este valoare regulata; ^n acest caz, daca ecuat ia omogena
r = `1r (6.1.33)
admite solut ii nebanale, aceste solut ii se vor numi vectori (funct ii)
proprii corespunzatori valorii proprii `.
Mult imea tuturor vectorilor proprii corespunzatori aceleiasi valori
proprii formeaza un spat iu vectorial.
Din Sect iunea 6.1.6 deducem cu usurint a urmatoarele rezultate re-
lative la ecuat iile integrale liniare Fredholm cu nucleu degenerat.
1. Orice operator cu nucleu degenerat are un numar nit de valori
proprii.
2. Vectorii proprii corespunzatori aceleiasi valori proprii formeaza
un spat iu vectorial nit dimensional.
3. Orice valoare ` care nu este valoare proprie, va o valoare
regulata.
Ne punem acum problema extinderii acestor rezultate la cazul unei
ecuat ii integrale liniare Fredholm cu nucleu continuu.
202 CAPITOLUL 6. ECUAT II INTEGRALE
Conform Teoremei 6.1.1, daca [`[ <
1
I(bo)
, atunci ecuat ia (6.1.1)
admite solut ie unica, oricare ar , C (1. ) ; deci, orice ` care sa-
tisface inegalitatea (6.1.7) este o valoare regulata si ^n acest caz unica
solut ie a ecuat iei (6.1.1) va
r = (1 `1)
1
,.
unde 1 este operatorul identitate.
Fie / = /(t. :) un nucleu continuu; conform Teoremei lui Weier-
strass de aproximare a funct iilor continue pe compact i prin polinoame,
oricare ar c 0. exista un polinom T = T (t. :), astfel ^nc^at
[/(t. :) T (t. :)[ < c. (\) (t. :) 1 1.
(6.1.34)
Fie ` . ` ,= 0. un numar arbitrar; alegem un numar c 0,
sucient de mic, astfel ^nc^at sa avem
[`[ <
1
c (/ c)
. (6.1.35)
S a notam
H(t. :) = /(t. :) T (t. :) . (\) (t. :) 1 1.
Rezulta
[H(t. :)[ < c. (\) (t. :) 1 1. (6.1.36)
Fie H. 1 operatorii integrali liniari Fredholm av^and nucleul H, re-
spectiv T. Atunci ecuat ia (6.1.1) se scrie sub forma
r = `Hr + `1r + ,. (6.1.37)
Consideram
:= r `Hr. (6.1.38)
care se mai poate scrie sub forma
r = `Hr + . (6.1.39)
6.1. ECUAT IA INTEGRAL

A LINIAR

A FREDHOLM 203
Ecuat ia (6.1.40) este o ecuat ie integrala liniara Fredholm cu ne-
cunoscuta r si termenul liber .
^
In baza inegalitat ilor (6.1.36) si (6.1.37),
rezulta ca ecuat ia (6.1.40) are o unica solut ie. Not^and cu 1 operatorul
rezolvent al operatorului H, putem scrie solut ia ecuat iei (6.1.40) sub
forma
r = (`1 + 1) . (6.1.40)
^
Inlocuind acest r ^n ecuat ia
= `1r + ,.
obt inem ecuat ia
= `1 (`1 + 1) + ,
sau
= `1 + ,. (6.1.41)
unde
1 := `11 + 1. (6.1.42)
^
Insa 1 este tot un operator integral, av^and nucleul
T (t. :; `) := `
_
b
o
T (t. n) (n. :; `) dn +T (t. :) .
(6.1.43)
Cum T este un polinom, el va de forma
T (t. :) =

i,)
j
i)
t
i
:
)
.
adica degenerat, ceea ce ne spune, ^nlocuind ^n (6.1.44) ca si nucleul
T (t. :; `) este degenerat.
Dar ecuat ia (6.1.1) este chiar echivalenta cu ecuat ia av^and nucleu
degenerat (6.1.42) .
^
Intr-adevar, daca este o solut ie a ecuat iei (6.1.42),
atunci r dat de (6.1.41) va o solut ie a ecuat iei (6.1.1) . Reciproc, daca
r este o solut ie a ecuat iei (6.1.1), atunci dat de (6.1.39) va o solut ie
a ecuat iei (6.1.42) .
204 CAPITOLUL 6. ECUAT II INTEGRALE
De aici rezulta ca orice ` . ` ,= 0 este pentru 1 sau valoare
proprie sau valoare regulata, dupa cum ` este pentru 1 sau valoare
proprie sau valoare regulata.
Deoarece
R = '
o
a=1
_

:
/ c
.
:
/ c
_
.
atunci exista :
0
N
+
, astfel ^nc^at `
_

a
0
bo
.
a
0
bo
_
. adica
[`[ <
1
1
a
0
(/ c)
.
Prin urmare, cu c =
1
a
0
si `
_

a
0
bo
.
a
0
bo
_
, conform celor demon-
strate anterior, ecuat ia (6.1.1) este echivalenta cu o ecuat ie integrala
cu nucleu degenerat. Deci, ^n intervalul
_

a
0
bo
.
a
0
bo
_
ecuat ia (6.1.1)
are o mult ime nita de valori proprii. Cum orice reuniune numarabila
de mult imi nite este cel mult numarabila, rezulta ca mult imea valo-
rilor proprii ale unui operator integral cu nucleu continuu este cel mult
num arabila. Astfel, am demonstrat urmatoarea teorema.
Teorema 6.1.3. Pentru orice ecuat ie integrala liniara Fredholm cu
nucleu continuu, mult imea valorilor proprii este cel mult numarabila.
Observat ie 6.1.6. Singurul eventual punct de acumulare al valo-
rilor proprii este punctul de la innit.
Exemple.
1. Sa se rezolve ecuat ia integrala liniara Fredholm
r (t) = `
_

0
sin (t :) r (:) d: + cos t. t [0. :] .
Solut ie.
Observam ca nucleul ecuat iei date,
/(t. :) = sin t cos : cos t sin :. (\) (t. :) [0. :] [0. :]
este degenerat, cu
1
(t) = sin t.
2
(t) = cos t. 1
1
(:) = cos :.
1
2
(:) = sin :. Avem d = 1. 1 = [0. :] .
Ecuat ia devine
6.1. ECUAT IA INTEGRAL

A LINIAR

A FREDHOLM 205
r (t) = `
_

0
(sin t cos : cos t sin :) r (:) d: + cos t =
= `sin t
_

0
cos :r (:) d: `cos t
_

0
sin :r (:) d: + cos t
sau, cu notat iile
1
=
_

0
cos :r (:) d:.
2
=
_

0
sin :r (:) d:.
r (t) = `
1
sin t `
2
cos t + cos t. (\) t 1.
(6.1.44)
^
Inmult ind relat ia (6.1.45) cu cos t si integr^and apoi ^n raport cu t
pe intervalul [0. :] . obt inem

1
= `
1
_

0
sin t cos tdt `
2
_

0
cos
2
tdt +
_

0
cos
2
tdt
sau

1
= `
2
:
2
+
:
2
. (6.1.45)
^
Inmult ind relat ia (6.1.45) cu sin t si integr^and apoi ^n raport cu t
pe intervalul [0. :] . obt inem

2
= `
1
_

0
sin
2
tdt `
2
_

0
sin t cos tdt +
_

0
sin t cos tdt
sau

2
= `
:
2

1
. (6.1.46)
Din relat iile (6.1.46) si (6.1.47) obt inem sistemul
_

1
+ `

2
=

2
`

1
+
2
= 0
. (6.1.47)
Determinantul sistemului este
(`) =

1 `

2
`

2
1

= 1 + `
2
:
2
4
.
206 CAPITOLUL 6. ECUAT II INTEGRALE
Observam ca (`) ,= 0. (\) ` R. Deci, oricare ar ` R sistemul
(6.1.48) are solut ie unica, deci orice ` R este valoare regulata si nu
exista valori proprii numere reale. Rezolv^and sistemul (6.1.48) . gasim
solut iile

1
=

2
`

2
0 1

1 +`
2

2
1
=
2:
4 +`
2
:
2
.

2
=

1

2
`

2
0

1 +`
2

2
1
=
`:
2
4 +`
2
:
2
.
Prin urmare, solut ia unica a ecuat iei integrale date este
r (t) =
2:`
4 +`
2
:
2
sin t
`
2
:
2
4 +`
2
:
2
cos t + cos t. (\) t 1.
Daca vom cauta valori proprii complexe, atunci rezolv^and ^n C
ecuat ia (`) = 0, rezulta `
1
=
2

i. `
2
=
2

i.
Cazul I. Daca ` ,=
2

i si ` ,=
2

i, rezulta solut ia unica (din cazul

real)
r (t) =
2:`
4 +`
2
:
2
sin t
`
2
:
2
4 +`
2
:
2
cos t + cos t. (\) t 1
si deci orice ` C
_

i.
2

i
_
este o valoare regulata complexa.
Cazul II. Daca ` =
2

i. atunci sistemul (6.1.48) devine

_

1
i
2
=

2
i
1
+
2
= 0
.
care este incompatibil. Deci ` =
2

i este valoare proprie, fara vectori

proprii.
Cazul III. Daca ` =
2

i. atunci sistemul (6.1.48) devine

_

1
+ i
2
=

2
i
1
+
2
= 0
.
care este incompatibil. Deci ` =
2

i este valoare proprie, fara vectori

proprii.
6.1. ECUAT IA INTEGRAL

A LINIAR

A FREDHOLM 207
2. Sa se rezolve ecuat ia integrala liniara Fredholm
r (t) = `
_

0
cos (t + :) r (:) d:. t [0. :] .
Solut ie.
Observam ca nucleul ecuat iei date,
/(t. :) = cos t cos : sin t sin :. (\) (t. :) [0. :] [0. :]
este degenerat, cu
1
(t) = cos t.
2
(t) = sin t. 1
1
(:) = cos :.
1
2
(:) = sin :. Avem d = 1. 1 = [0. :] .
Ecuat ia devine
r (t) = `
_

0
(cos t cos : sin t sin :) r (:) d: =
= `cos t
_

0
cos :r (:) d: `sin t
_

0
sin :r (:) d:
sau, cu notat iile
1
=
_

0
cos :r (:) d:.
2
=
_

0
sin :r (:) d:.
r (t) = `
1
cos t `
2
sin t. (\) t 1. (6.1.48)
^
Inmult ind relat ia (6.1.49) cu cos t si integr^and apoi ^n raport cu t
pe intervalul [0. :] . obt inem

1
= `
1
_

0
cos
2
tdt `
2
_

0
sin t cos tdt
sau

1
= `
1
:
2
. (6.1.49)
^
Inmult ind relat ia (6.1.49) cu sin t si integr^and apoi ^n raport cu t
pe intervalul [0. :] . obt inem

2
= `
1
_

0
sin t cos tdt `
2
_

0
sin
2
tdt
208 CAPITOLUL 6. ECUAT II INTEGRALE
sau

2
= `
:
2

2
. (6.1.50)
Din relat iile (6.1.50) si (6.1.51) obt inem sistemul
_ _
1 `

2
_

1
= 0
_
1 +`

2
_

2
= 0
. (6.1.51)
Determinantul sistemului este
(`) =

1 `

2
0
0 1 +`

= 1 `
2
:
2
4
si
((`) = 0) ==
_
` =
2
:
sau
2
:
_
.
Cazul I. Daca ` ,=
2

si ` ,=
2

. atunci sistemul (6.1.52) are

solut ia unica
1
=
2
= 0 si solut ia ecuat iei date este cea banala, r = 0.
Cazul II. Daca ` =
2

atunci sistemul (6.1.52) devine

_
0
1
= 0
2
2
= 0
.
care are solut ia
1
= c. c R,
2
= 0. Deci, ` =
2

este valoare proprie

cu vectori proprii
r (t) =
2
:
c cos t. c R.
Cazul III. Daca ` =
2

atunci sistemul (6.1.52) devine

_
2
1
= 0
0
2
= 0
.
care are solut ia
1
= 0.
2
= c. c R. Deci, ` =
2

este valoare proprie

cu vectori proprii
r (t) =
2
:
c sin t. c R.
6.1. ECUAT IA INTEGRAL

A LINIAR

A FREDHOLM 209
6.1.8 Metoda derivarii
Presupunem ca avem de rezolvat o ecuat ie pentru a carei rezolvare
nici metoda aproximat iilor succesive, nici metoda rezolventei nu sunt
aplicabile, ecuat ia neav^and nici nucleul degenerat.
^
Insa presupunem ca
nucleul este dat pe port iuni si vom aborda alta metoda de rezolvare.
Metoda derivarii consta ^n derivari succesive ale ecuat iei de at^atea
ori de c^ate este nevoie p^ana dispare semnul integral. Conform aces-
tei metode, reducem rezolvarea ecuat iei Fredholm la rezolvarea unei
ecuat ii diferent iale liniare de ordin superior (de cele mai multe ori av^and
coecient i constant i), solut ia ind determinata prin condit ii pe fron-
tiera intervalului 1.
Vom detalia etapele acestei metode pe un exemplu.
Exemplu.
S a se rezolve ecuat ia integrala liniara Fredholm
r (t) =
_
1
0
[t :[ r (:) d: + 1. t [0. 1] .
Solut ie.
Ecuat ia are nucleul
/(t. :) = [t :[ =
_
t :. t _ :
: t. t < :
. (\) (t. :) [0. 1] [0. 1] .
Fie t [0. 1] arbitrar.
Avem
r (t) =
_
t
0
[t :[ r (:) d: +
_
1
t
[t :[ r (:) d: + 1 =
=
_
t
0
(t :) r (:) d: +
_
1
t
(: t) r (:) d: + 1 =
= t
_
t
0
r (:) d:
_
t
0
:r (:) d: + (6.1.52)
+
_
1
t
:r (:) d: t
_
1
t
r (:) d: + 1.
oricare ar t [0. 1] .
210 CAPITOLUL 6. ECUAT II INTEGRALE
Deriv^and (6.1.53) ^n raport cu t, ^n ambii membri, deducem
r
t
(t) =
_
t
0
r (:) d:
_
1
t
r (:) d:. (\) t [0. 1] .
(6.1.53)
Deriv^and (6.1.54) ^n raport cu t, ^n ambii membri, deducem
r
tt
(t) = 2r (t) . (\) t [0. 1] . (6.1.54)
Atunci (6.1.55) devine
r
tt
2r = 0
care este o ecuat ie liniara cu coecient i constant i, av^and solut ia ge-
neral a
r (t) = C
1
c
_
2t
+ C
2
c

_
2t
. C
1
. C
2
R.
Dar solut ia unei ecuat ii integrale Fredholm este unica; deci, va tre-
bui s a determinam valoarea exacta a constantelor C
i
. i 1. 2.
Din relat iile (6.1.53) si (6.1.54), rezulta condit iile pe frontiera 0. 1
a domeniului [0. 1] :
r (0) =
_
1
0
:r (:) d: + 1;
r (1) =
_
1
0
r (:) d:
_
1
0
:r (:) d: + 1;
r
t
(0) =
_
1
0
r (:) d:;
r
t
(1) =
_
1
0
r (:) d:.
De aici, obt inem cu usurint a sistemul
_
r
t
(0) + r
t
(1) = 0
r (0) + r (1) = r
t
(1) + 2
.
din care vom determina constantele reale C
1
. C
2
. Rezulta
_
C
1
_
2 C
2
_
2 +C
1
_
2c
_
2
C
2
_
2c

_
2
= 0
C
1
+ C
2
= C
1
_
2c
_
2

_
2C
2
c

_
2
+ 2
.
6.1. ECUAT IA INTEGRAL

A LINIAR

A FREDHOLM 211
de unde
C
1
=
2
__
2 + 1
_
c
_
2
+ 3 + 2
_
2
.
C
2
=
2
__
2 + 1
_
c
_
2
c
_
2
+ 3 + 2
_
2
.
Astfel, solut ia ecuat iei date este
r (t) =
2
__
2 + 1
_
c
_
2t
c
_
2
+ 3 + 2
_
2
+
2
__
2 + 1
_
c
_
2
c

_
2t
c
_
2
+ 3 + 2
_
2
. (\) t [0. 1] .
Exercit ii.
S a se discute dupa valorile parametrului real ` solut iile urmatoarelor
ecuat ii integrale liniare Fredholm:
1. r (t) = `
_
2
0
sin (t + :) r (:) d: + 1;
2. r (t) = `
_
1
0
c
tc
r (:) d: + , (t) ;
3. r (t) = `
_
1
0
t:r(:) d: + , (t) ;
4. r (t) = `
_

0
cos (t + :) r (:) d: + cos 3t;
5. r (t) = `
_
1
0
t:r(:) d: +
t
2
;
6. r (t) =
_
1
0
(t + :) r (:) d: + 1;
7. r (t) =
_
4
_
3 6
_ _
1
0
(t + :) r (:) d: + 1;
8. r (t) = `
_
1
0
sin ln t r (:) d: + 2t;
9. r (t) = `
_
2
0
tc
tc
r (:) d: + 5;
10. r (t) = `
_

0
cos
2
t r (:) d: + 1;
11. r (t) = `
_ r
2
0
sin
2
t r (:) d: + t;
12. r (t) = `
_
1
1
c
nicsin t
r (:) d:+ tg t;
212 CAPITOLUL 6. ECUAT II INTEGRALE
13. r (t) = `
_
1
0
max t. : r (:) d: + t.
Solut ii.
1. Cu metoda aproximat iilor succesive, rezulta solut ia r = 1;
2. Cu metoda rezolventei, pentru [`[ <
2
c
2
1
. rezulta solut ia r (t) =
2Ac
I
2A(c
2
1)
_
1
0
c
c
, (:) d: + , (t) ;
3. Cu metoda rezolventei, pentru [`[ < 3. rezulta solut ia r (t) =
SAt
SA
_
1
0
:, (:) d: + , (t) ;
4. Ecuat ie cu nucleu degenerat; orice ` R
_

_
este valoare
regulata, solut ia ind r (t) = cos 3t; ` =
2

este valoare proprie

cu vectori proprii r (t) =
2

C cos t + cos 3t. C R; ` =

2

este
valoare proprie cu vectori proprii r (t) =
2

C sin t +cos 3t. C R;

5. Ecuat ie cu nucleu degenerat; orice ` R 3 este valoare re-
gulata, solut ia ind r (t) =
At
2(SA)
+
t
2
; ` = 3 este valoare proprie
fara vectori proprii;
6. Ecuat ie cu nucleu degenerat; solut ia este r (t) = 12t 6;
7. Ecuat ie cu nucleu degenerat; ecuat ia nu are solut ie;
8. Ecuat ie cu nucleu degenerat; orice ` R 2 este valoare re-
gulata, solut ia ind r (t) =
2A
2A
sin ln t + 2t; ` = 2 este valoare
proprie fara vectori proprii;
9. Ecuat ie cu nucleu degenerat; orice ` R
_
1
2
_
este valoare re-
gulata, solut ia ind r (t) =
A(1c
2
)tc
I
12A
+ 5; ` =
1
2
este valoare
proprie fara vectori proprii;
10. Ecuat ie cu nucleu degenerat; orice ` R
_
2

_
este valoare regu-
lata, solut ia ind r (t) =
2A
2A
cos
2
t+1; ` =
2

este valoare proprie

fara vectori proprii;
11. Ecuat ie cu nucleu degenerat; orice ` R
_
1

_
este valoare reg-
ulata, solut ia ind r (t) =
A
2
2(1A)
sin
2
t + t; ` =
1

este valoare
proprie fara vectori proprii;
6.2. ECUAT IA INTEGRAL

A LINIAR

A VOLTERRA 213
12. Ecuat ie cu nucleu degenerat; orice ` R
_
1
(c
1+
r
2 c
1
r
2
) cos 1
_
este
valoare regulata, solut ia ind r (t) = tg t; ` =
1
(c
1+
r
2 c
1
r
2
) cos 1
este valoare proprie cu vectori proprii r (t) =
Cc
arcsin I
(c
1+
r
2 c
1
r
2
) cos 1
+ tg
t. C R;
13. Ecuat ie cu nucleu dat pe port iuni; cu metoda derivarii, solut ia
este r (t) = c
t
.
6.2 Ecuat ia integrala liniara Volterra
Fie 1 = [c. /] si
:= (t. :) 1 1 [ c _ : _ t _ / .
Consideram o aplicat ie continua / : /
o
() . ` si ,
C
_
1.
o
_
.
Ecuat ia
r (t) = `
_
t
o
/(t. :) r (:) d: + , (t) . t 1
(6.2.55)
se numeste ecuat ie integrala liniara Volterra neomogena; daca
, = 0, atunci obt inem ecuat ia
r (t) = `
_
t
o
/(t. :) r (:) d:. t 1. (6.2.56)
care se numeste ecuat ie integrala liniara Volterra omogena. Funct ia
, poarta numele de termen liber al ecuat iei, iar funct ia matriceala /
se numeste nucleu.
Observat ie 6.2.1. Spre deosebire de ecuat ia Fredholm, nucleul
ecuat iei Volterra nu este denit pe tot patratul 1 1. Deci, ecuat ia
Volterra este un caz particular de ecuat ie Fredholm si anume atunci
c^and nucleul / este nul pe

1
= (t. :) 1 1 [ c _ t _ : _ / ;
214 CAPITOLUL 6. ECUAT II INTEGRALE
prin urmare ne asteptam ca ecuat ia Volterra sa aiba proprietat i mai
bogate dec^at ecuat ia Fredholm.
Prima problema care apare este, ca si ^n cadrul ecut iei Fredholm, ^n
ce condit ii ecuat ia (6.2.1) are solut ii. Pentru a demonstra un rezultat
de existent a si unicitate pentru ecuat ia (6.2.1), sa notam din nou
/ := sup
(t,c)11
[/(t. :)[ .
care exista, ^n baza Teoremei lui Weierstrass de marginire a funct iilor
continue pe compact i, deoarece / este o funct ie continua pe compactul
.
Observat ie 6.2.2. Si ^n cadrul ecuat iei Volterra, putem exclude
de la bun ^nceput cazul ` = 0 , deoarece atunci ecuat ia integrala
neomogena are solut ia unica r = , si ecuat ia integrala omogena are
solut ia unica solut ia banala.
Teorema 6.2.1 (de existent a si unicitate). Oricare ar ` .
` ,= 0. ecuat ia (6.2.1) admite solut ie unica, oricare ar funct ia ,
C
_
1.
o
_
.
Demonstrat ie. Fie ` . ` ,= 0. si , C
_
1.
o
_
arbitrare. Sa
consideram pe spat iul vectorial C
_
1.
o
_
norma Bielecki:
|r|
I
:= sup
t[o,b[
_
[r (t)[ c
I(to)
_
. / 0.
unde [[ reprezinta norma (6.1.3) din
o
si operatorul H : C
_
1.
o
_

C
_
1.
o
_
,
(Hr) (t) := `
_
t
o
/(t. :) r (:) d: + , (t) . (\) r C
_
1.
o
_
. t 1.
Urm^and acelasi rat ionament ca^n demonstrat ia Teoremei 6.1.1, este
simplu de remarcat ca H duce o funct ie continua r C
_
1.
o
_
tot ^ntr-
o funct ie continua.
Spat iul vectorial C
_
1.
o
_
este spat iu metric complet ^n raport cu
metrica
d
I
(r. ) = |r |
I
. (\) r. C
_
1.
o
_
.
6.2. ECUAT IA INTEGRAL

A LINIAR

A VOLTERRA 215
Evaluam pentru r. C
_
1.
o
_
si t 1,
[(Hr) (t) (H) (t)[ =

`
__
t
o
/(t. :) (r (:) (:)) d:
_

_
_ [`[
_
t
o
[/(t. :) [(r (:) (:))][ d:
(6.1.)
_
_ [`[
_
t
o
[/(t. :)[ [(r (:) (:))[ d: _
_ [`[ /
_
t
o
[(r (:) (:))[ c
I(co)
c
I(co)
d: _
_ [`[ / |r |
I
_
t
o
c
I(co)
d: =
= [`[ /d
I
(r. )
c
I(to)
1
/
<
< [`[ /d
I
(r. )
c
I(to)
/
.
^
Inmult ind cu c
I(to)
si lu^and supremumul dupa t 1, obt inem
d
I
(Hr. H) _
[`[ /
/
d
I
(r. ) .
Prin urmare, pentru / [`[ /. deducem
[A[I
I
< 1 si astfel H este
contract ie.
Conform Teoremei lui Banach de punct x, obt inem ca H are un
punct x unic si cum este evident ca mult imea punctelor xe ale o-
peratorului H coincide cu mult imea solut iilor ecuat iei (6.2.1), rezulta
ca ecuat ia (6.2.1) are solut ie unica. Q.E.D.
6.2.1 Scrierea funct ionala a ecuat iei
Denim operatorul \ : C
_
1.
o
_
C
_
1.
o
_
prin
(\ r) (t) =
_
t
o
/(t. :) r (:) d:. (\) r C
_
1.
o
_
, t 1.
\ aplica o funct ie continua r C
_
1.
o
_
tot ^ntr-o funct ie con-
tinua, pentru ca este cunoscut, din teorema de dependent a continua
216 CAPITOLUL 6. ECUAT II INTEGRALE
de parametru a integralelor, ca integrala dintr-o funct ie continua este
continua.
Operatorul \ poarta numele de operator integral Volterra.
6.2.2 Proprietat ile operatorului integral Volterra
1) \ este operator liniar.
^
Intr-adevar, daca r. C
_
1.
o
_
, c. , , atunci
\ (cr + ,) (t) =
_
t
o
/(t. :) (cr + ,) (:) d: =
=
_
t
o
/(t. :) (cr (:) + , (:)) d: =
= c
_
t
o
/(t. :) r (:) d: + ,
_
t
o
/(t. :) (:) d: =
= c(\ r) (t) + , (\ ) (t) . (\) t 1.
Deci,
\ (cr + ,) = c\ r + ,1. (\) r. C
_
1.
o
_
. c. , .
Q.E.D.
2) \ este operator marginit.
^
Intr-adevar, daca r C
_
1.
o
_
, atunci
[(\ r) (t)[ =

_
t
o
/(t. :) r (:) d:

_
_
_
t
o
[/(t. :)[ [r (:)[ d: _ / |r| (t c) . (\) t 1.
Lu^and supremumul dupa t 1, rezulta
|\ r| _ / (/ c) |r| . (\) r C
_
1.
o
_
.
(6.2.57)
Q.E.D.
3) \ este operator continuu.
6.2. ECUAT IA INTEGRAL

A LINIAR

A VOLTERRA 217
^
Intr-adevar, daca r
a
r. ^n spat iul C
_
1.
o
_
, atunci |r
a
r| 0
si, conform inegalitat ii (6.2.3) . avem
|\ r
a
\ r| _ / (/ c) |r
a
r| 0.
deci \ r
a
\ r. ^n spat iul C
_
1.
o
_
. Q.E.D.
6.2.3 Produsul a doi operatori integrali Volterra
Consideram\
1
. \
2
doi operatori integrali Volterra. Atunci, prin denit ie,
produsul lor este operatorul \ denit prin
\ r := (\
1
\
2
) (r) = \
1
(\
2
(r)) .
S a notam /
1
= /
1
(t. :) si /
2
= /
2
(t. :) nucleele celor doi opera-
tori. Atunci vom avea, via Teorema lui Fubini de inversare a ordinii de
integrare pentru integrale duble din funct ii continue pe mult imi com-
pacte,
(\ r) (t) =
_
t
o
/
1
(t. n) (\
2
r) (n) dn =
=
_
t
o
/
1
(t. n)
__
&
o
/
2
(n. :) r (:) d:
_
dn =
=
__
.I
[/
1
(t. n) /
2
(n. :) r (:)] d:dn = (6.2.58)
=
_
t
o
__
t
c
/
1
(t. n) /
2
(n. :) dn
_
r (:) d: =
=
_
t
o
/(t. :) r (:) d:.
unde
/(t. :) =
_
t
c
/
1
(t. n) /
2
(n. :) dn. (\) (t. :) 1 1
(6.2.59)
si unde am notat prin

t
:= (:. n) [c. t] [c. t] [ c _ : _ n _ t
218 CAPITOLUL 6. ECUAT II INTEGRALE
Cu alte cuvinte, produsul a doi operatori integrali Volterra este tot
un operator integral Volterra, al carui nucleu este dat de (6.2.5) .
^
In particular, atunci c^and \
1
= \
2
:
not
= \ au nucleul /. vom obt ine
patratul ope- ratorului \.
\
2
= \ \.
Nucleul operatorului \
2
. pe care ^l vom nota prin /
2
= /
2
(t. :) .
este dat prin egalitatea
/
2
(t. :) =
_
t
c
/(t. n) /(n. :) dn (6.2.60)
si va numit nucleul iterat de ordinul al doilea al nucleului /.
Asemanator, obt inem prin recurent a puterea a :a a operatorului
\ , prin egalitatea
\
a
= \
a1
\. (\) : N 0. 1 .
Prin metoda induct iei matematice putem arata cu usurint a ca o-
peratorul \
a
este tot un operator integral Volterra.
Not^and cu /
a
= /
a
(t. :) nucleul operatorului 1
a
. nucleu pe care ^l
vom numi nucleu iterat de ordinul al :lea al nucleului /. obt inem.
/
a
(t. :) =
_
t
c
/
a1
(t. n) /(n. :) dn. (\) : N 0. 1 .
(6.2.61)
unde, prin denit ie,
/
1
(t. :) = /(t. :) .
Din formula (6.2.6) obt inem inegalitatea
[/
2
(t. :)[ _ /
2
(t c)
si din (6.2.7) obt inem, prin induct ie matematica, inegalitatea
[/
a
(t. :)[ _ /
a
(t c)
a1
(: 1)!
. (\) : N
+
. (6.2.62)
6.2. ECUAT IA INTEGRAL

A LINIAR

A VOLTERRA 219
De aici rezulta estimarea
|\
a
r| _ /
a
(/ c)
a1
(: 1)!
|r| . (\) r C
_
1.
o
_
. : N
+
.
(6.2.63)
Relat iile (6.2.9) ne spun ca operatorul \
a
. : N
+
este un operator
marginit.
6.2.4 Metoda aproximat iilor succesive
Teorema 6.2.1 ne asigura existent a si unicitatea solut iei ecuat iei (6.2.1),
solut ie care reprezinta punctul x al operatorului H. Dupa cum se
cunoaste din demonstrat ia Teoremei lui Banach, acest punct x este
limita sirului de aproximat ii succesive
r
a
= Hr
a1
. : N
+
. (6.2.64)
unde r
0
este un element arbitrar din spat iul C
_
1.
o
_
.
Daca vom considera ^n particular r
0
= ,, atunci sirul r
a
. : N va
dat prin
r
a
= `\ r
a1
+ ,. (\) : N
+
. r
0
= ,. (6.2.65)
Determin^and limita sirului r
a
, vom determina astfel solut ia ecuat iei
(6.2.1) .
Exemplu.
S a se rezolve ecuat ia integrala liniara Volterra
r (t) =
_
t
0
r (:) d: + 1. t [0. 1] .
Solut ie.
Avem d = 1. 1 = [0. 1] . , (t) = 1. (\) t 1. /(t. :) = 1. (\)
(t. :) . = (t. :) [ 0 _ : _ t _ 1 .
Folosind metoda aproximat iilor succesive, construimsirul de aproximat ii
220 CAPITOLUL 6. ECUAT II INTEGRALE
succesive:
r
0
(t) = , (t) = 1;
r
1
(t) =
_
t
0
r
0
(:) d: + 1 =
_
t
0
d: + 1 = t + 1;
r
2
(t) =
_
t
0
r
1
(:) d: + 1 =
_
t
0
(: + 1) d: + 1 =
= 1 +t +
t
2
2
.
Prin induct ie matematica putem proba imediat ca
r
a
(t) = 1 +t +
t
2
2
+ ... +
t
a
:!
. (\) : N, t 1.
Prin urmare, solut ia unica a ecuat iei date este
r (t) = lim
ao
r
a
(t) = lim
ao
_
1 +t +
t
2
2
+ ... +
t
a
:!
_
= c
t
. (\) t 1.
6.2.5 Metoda rezolventei
Este evident, ca si ^n cazul ecuat iilor integrale Fredholm, sirul aproxima-
t iilor succesive, a carui limita ne da solut ia unica a ecuat iei (6.2.1), se
poate scrie sub forma:
r
1
= `\ , + ,
r
2
= `\ r
1
+ , = `
2
\
2
, + `\ , + ,
...
r
a
= `
a
\
a
, + ... + `\ , + ,
...
Prin urmare, obt inem, pentru t 1.
r
a
(t) =
a

)=0
`
)
__
t
o
/
)
(t. :) , (:) d:
_
+ , (t) = (6.2.66)
= `
_
t
o
_
a

)=0
`
)1
/
)
(t. :)
_
, (:) d: + , (t) . (\) t 1.
6.2. ECUAT IA INTEGRAL

A LINIAR

A VOLTERRA 221
Relat ia (6.2.11) ne conduce ^n mod natural la considerarea seriei de
matrici
o

j=0
`
j
/
j1
(t. :) . (6.2.67)
Folosind relat ia (6.2.8), obt inem majorarea
[`
j
/
j1
(t. :)[ _ [`[
j
/
j1
(t c)
j
j!
= /
[[`[ / (t c)]
j
j!
.
^
Insa seria
o

j=0
[[`[ / (t c)]
j
j!
= c
I(to)
este convergenta pe ^ntreaga axa reala si uniform convergenta pe orice
compact al ei. Prin urmare, termenul general al seriei de funct ii ma-
triceale (6.2.13) este majorat ^n modul de termenul general al unei
convergente.
Conform Criteriului lui Weierstrass, rezulta ca seria (6.2.12) este
convergenta absolut si uniform, ceea ce ne permite trecerea la limita
sub semnul integral.
Not^and atunci suma seriei (6.2.12) .
(t. :; `) :=
o

j=0
`
j
/
j1
(t. :) (6.2.68)
si limita sirului aproximat iilor succesive r
a
. : N, care este solut ia
unica a ecuat iei,
r := lim
ao
r
a
. (6.2.69)
vom gasi prin trecere la limita dupa : ^n relat ia (6.2.12) .
r (t) = `
_
t
o
(t. :; `) , (:) d: + , (t) . (\) t 1.
(6.2.70)
Matricea (t. :; `) se numeste rezolventa nucleului /.
222 CAPITOLUL 6. ECUAT II INTEGRALE
Daca vom nota cu 1
A
operatorul integral Volterra, av^and nucleul
(t. :; `) . i.e.
1
A
r (t) :=
_
t
o
(t. :; `) r (:) d:. r C
_
1.
o
_
.
atunci (6.2.16) se rescrie sub forma
r = `1
A
, + ,. (6.2.71)
Operatorul 1
A
se numeste operator rezolvent al operatorului \.
Observat ie 6.2.3.
1) Evident, rezolventa depinde numai de nucleul /. Avantajul
formulei (6.2.16) consta^n faptul ca ne da solut ia ecuat iei (6.2.1) pentru
orice termen liber ,.
2) Sa mai observam ca putem rescrie ecuat ia (6.2.1) sub forma
(1 `\ ) r = ,. (6.2.72)
unde 1 este operatorul identitate, iar (6.2.16) poate pusa sub forma
r = (1 + `1
A
) ,. (6.2.73)
Din relat iile (6.2.18) si (6.2.19), rezulta ca pentru orice ` 0,
operatorul 1 `\ este inversabil si avem egalitatea
(1 `\ )
1
= 1 + `1
A
. (6.2.74)
Exemplu.
S a se rezolve ecuat ia integrala liniara Volterra
r (t) = `
_
t
0
(t :) r (:) d: + , (t) . t [0. c] . c 0.
unde , : [0. c] R este o funct ie continua.
Solut ie.
Vom folosi metoda rezolventei. Avem d = 1. 1 = [0. c] . /(t. :) =
t :. (\) (t. :) . = (t. :) [ 0 _ : _ t _ c .
Determinam nucleele iterate ale lui /.
6.2. ECUAT IA INTEGRAL

A LINIAR

A VOLTERRA 223
Avem
/
1
(t. :) = /(t. :) = t :. (\) (t. :) ;
/
2
(t. :) =
_
t
c
/(t. n) /(n. :) dn =
_
t
c
(t n) (n :) dn =
=
(t :)
S
3!
. (\) (t. :) ;
/
S
(t. :) =
_
t
c
/
2
(t. n) /(n. :) dn =
_
t
c
(t n)
S
(n :)
3!
dn =
=
(t :)

5!
. (\) (t. :) .
Prin induct ie matematica putem proba imediat ca
/
j1
(t. :) =
(t :)
2j1
(2j + 1)!
. (\) (t. :) .
Prin urmare,
(t. :; `) =
o

j=0
`
j
/
j1
(t. :) =
o

j=0
`
j
(t :)
2j1
(2j + 1)!
.
Daca ` 0. atunci sa calculam suma seriei
: (t) : =
o

j=0
`
j
t
2j1
(2j + 1)!
=
=
t
1!
+
`t
S
3!
+
`
2
t

5!
+
`
S
t
7
7!
+ ...
Fiind suma unei serii de puteri, o putem deriva termen cu termen
pe mult imea de convergent a si obt inem
:
t
(t) = 1 +
`t
2
2!
+
`
2
t
1
4!
+
`
S
t
6
6!
+ ... =
= 1 +
_
_
`t
_
2
2!
+
_
_
`t
_
1
4!
+
_
_
`t
_
6
6!
+ ... =
=
c
_
At
+ c

_
At
2
= ch
_
_
`t
_
.
224 CAPITOLUL 6. ECUAT II INTEGRALE
Deci,
: (t) =
c
_
At
c

_
At
2
_
`
+ C. C R.
^
Insa pentru t = 0. rezulta : (0) = 0. Deci, C = 0 si astfel
: (t) =
c
_
At
c

_
At
2
_
`
=
sh
_
_
`t
_
_
`
.
Concluzia este ca
(t. :; `) =
sh
_
_
`(t :)
_
_
`
. (\) (t. :) .
iar solut ia unica a ecuat iei date este
r (t) = `
_
t
0
sh
_
_
`(t :)
_
_
`
, (:) d: + , (t) =
=
_
`
_
t
0
sh
_
_
`(t :)
_
, (:) d: + , (t) . (\) t 1.
^
In cazul ^n care ` < 0. folosind acelasi rat ionament, deducem
(t. :; `) =
ch
__
`(t :)
_
_
`
. (\) (t. :) .
iar solut ia unica a ecuat iei date este
r (t) =
_
`
_
t
0
ch
_
_
`(t :)
_
, (:) d: + , (t) . (\) t 1.
6.2.6 Ecuat ii integrale Volterra cu nucleu tranzi-
toriu
Sa consideram din nou ecuat ia (6.2.1)
r (t) = `
_
t
o
/(t. :) r (:) d: + , (t) . t 1.
6.2. ECUAT IA INTEGRAL

A LINIAR

A VOLTERRA 225
unde, de data aceasta, / : 1 1 si , : 1 sunt funct ii scalare,
continue, iar ` , ` ,= 0.
Denit ie 6.212. Nucleul / se numeste nucleu tranzitoriu daca
el este de forma
/(t. :) = /(t :) . (6.2.75)
^
In cazul unei ecuat ii integrale liniare Volterra cu nucleu tranzito-
riu determinarea solut iei se realizeaza cu ajutorul metodei derivarii.
Metoda derivarii consta ^n derivari succesive ale ecuat iei de at^atea
ori de c^ate este nevoie p^ana dispare semnul integral. Conform aces-
tei metode, reducem rezolvarea ecuat iei Volterra la rezolvarea unei
ecuat ii diferent iale liniare de ordin superior (de cele mai multe ori av^and
coecient i constant i), solut ia ind determinata prin condit ii init iale.
Vom detalia etapele acestei metode pe un exemplu.
Exemplu.
Consideram acelasi exemplu rezolvat cu ajutorul metodei rezolven-
tei, ^nsa cu , (t) = t.
r (t) = `
_
t
0
(t :) r (:) d: + t. t [0. c] . c 0.
Solut ie.
Vom folosi metoda derivarii, deoarece nucleul este tranzitoriu.
Fie t [0. c] arbitrar.
Avem
r (t) = `
_
t
0
(t :) r (:) d: + t =
= `t
_
t
0
r (:) d: `
_
t
0
:r (:) d: + t.
oricare ar t [0. c] .
Deriv^and (6.2.22) ^n raport cu t, ^n ambii membri, deducem
r
t
(t) = `
_
t
0
r (:) d:. (\) t [0. c] . (6.2.76)
226 CAPITOLUL 6. ECUAT II INTEGRALE
Deriv^and (6.2.23) ^n raport cu t, ^n ambii membri, deducem
r
tt
(t) = `r (t) . (\) t [0. c] . (6.2.77)
Cazul I. ` = /
2
. / R
+
. Atunci solut ia generala a ecuat iei liniare
de ordinul al doilea cu coecient i constant i (6.2.24) este
r (t) = C
1
c
bt
+ C
2
c
bt
. C
1
. C
2
R.
^
Insa din (6.2.22) si (6.2.23) . r(0) = 0. r
t
(0) = 1 si astfel sistemul
algebric al lui C
1
si C
2
este
_
C
1
+ C
2
= 0
C
1
/ C
2
/ = 1
.
de unde C
1
=
1
2b
. C
2
=
1
2b
. Deci, solut ia este
r (t) =
1
2/
c
bt

1
2/
c
bt
. (\) t [0. c] .
Cazul II. ` = /
2
. / R
+
. Atunci solut ia generala a ecuat iei
liniare de ordinul al doilea cu coecient i constant i (6.2.24) este
r (t) = C
1
cos /t + C
2
sin /t. C
1
. C
2
R.
^
Insa r (0) = 0. r
t
(0) = 1 si astfel sistemul algebric al lui C
1
si C
2
este
_
C
1
= 0
C
2
/ = 1
.
de unde C
1
= 0. C
2
=
1
b
. Deci, solut ia este
r (t) =
1
/
sin /t. (\) t [0. c] .
6.2.7 Valori si vectori proprii. Valori regulate
Consideram ecuat ia (6.2.1) .
r (t) = `
_
t
o
/(t. :) r (:) d: + , (t) . t 1.
6.2. ECUAT IA INTEGRAL

A LINIAR

A VOLTERRA 227
unde / : . , : 1 sunt funct ii continue, iar / nu este
neap arat tranzitoriu.
Denit ie 6.2.2. Spunem ca ` . ` ,= 0 este o valoare regulata
pentru operatorul 1, daca ecuat ia (6.2.1) admite solut ie unica, oricare
ar , C (1. ) . Spunem ca ` . ` ,= 0 este o valoare proprie
daca nu este valoare regulata; ^n acest caz, daca ecuat ia omogena
r = `\ r (6.2.78)
admite solut ii nebanale, aceste solut ii se vor numi vectori (funct ii)
proprii corespunzatori valorii proprii `.
Ne punem acum problema extinderii acestor rezultate la cazul unei
ecuat ii integrale liniare Volterra cu nucleu continuu.
Conform Teoremei 6.2.1, pentru orice ` 0, ecuat ia (6.2.1)
admite solut ie unica, oricare ar , C (1. ) ; deci, orice ` 0
este o valoare regulata si ^n acest caz unica solut ie a ecuat iei (6.2.1) va

r = (1 `\ )
1
,.
unde 1 este operatorul identitate.
Deci, operatorii integrali liniari Volterra nu au valori proprii.
Exercit ii.
S a se rezolve urmatoarele ecuat ii integrale liniare Volterra pe un
interval compact [0. c] . c 0:
1. r (t) = `
_
t
0
c
tc
r (:) d: + , (t) ;
2. r (t) =
_
t
0
c
t
2
c
2
r (:) d: + c
t
2
. ` 0;
3.
_
t
0
c
tc
r (:) d: =
1
2
(c
t
+ c
t
) 1;
4.
_
t
0
cos (t :) r (:) d: =
t
2
2
;
5.
_
t
0
(16:
2
5t: 2t
2
) r (:) d: =
St
4
1
;
6.
_
t
0
_
1 +r
t2
(:)d: = 2
_
t + r (t) ;
7. 2
_
t
0
r (:)
_
1 +r
t2
(:)d: = 2t + r
2
(t) ;
228 CAPITOLUL 6. ECUAT II INTEGRALE
8. r (t) =
_
t
0
[r
2
(:) :r (:) + 1] d: + 1.
Solut ii.
1. Cu metoda rezolventei, rezulta solut ia
r (t) = `c
(1A)t
_
t
0
c
(1A)c
, (:) + , (t) ;
2. Cu metoda rezolventei, rezulta solut ia
r (t) = c
tt
2
;
3. Ecuat ia nu este o ecuat ie Volterra clasica, ^nsa o putem rezolva
cu metoda derivarii; rezulta solut ia
r (t) = 1 c
t
;
4. Cu metoda derivarii, rezulta solut ia
r (t) = t +
t
S
6
+ C. C R;
5. Se aplica metoda derivarii si se obt ine o ecuat iE diferent iala de
tip Euler
9t
2
r
tt
(t) + 27tr
t
(t) + 5r (t) = 18t;
rezulta solut ia
r (t) =
9
16
t + C
1
t

1
3
+ C
2
t

5
3
. C
1
. C
2
R;
6. Cu metoda derivarii, rezulta solut ia
r (t) =
t
_
t
3

_
t;
7. Cu metoda derivarii, rezulta solut iile
r (t) =
_
Cc
t
+ 1;
8. Cu metoda derivarii, rezulta solut ia
r (t) = t +
1
c

I
2
2
_
1
_
t
0
c

s
2
2
d:
_.
Capitolul 7
Metoda transformatei
Laplace
7.1 Denit ii si proprietat i
Denit ie 7.1.1. O funct ie , : R R se numeste funct ie original
sau funct ie transformabila Laplace daca satisface proprietat ile:
1) , (t) = 0. oricare ar t < 0;
2) [, (t)[ _ `c
j
0
t
. oricare ar t _ 0. unde `. j
0
[0. +);
3) pe orice interval marginit al semiaxei reale pozitive , este marginita
si continua (sau are un numar nit de discontinuitat i de spet a ^nt^ai).
Cel mai simplu exemplu de funct ie original este funct ia lui Heavi-
side, H : R R,
H (t) =
_
0. daca t < 0
1. daca t _ 0
.
Este usor de vazut ca mult imea tuturor funct iilor original este o
algebra. Aceasta algebra cont ine polinoamele, funct iile exponent iale
c
j
0
t
, precum si funct iile sin t si cos t. Funct ia c
t
2
nu este funct ie original,
deoarece pentru orice j
0
R

(chiar j
0
R), avem
lim
to
_
c
t
2
c
j
0
t
_
= +.
Observat ie 7.1.1. Pentru orice funct ie original , : R R obt inem
229
230 CAPITOLUL 7. METODA TRANSFORMATEI LAPLACE
ca integrala (^n sens Riemann)
_
o
0
c
jt
, (t) dt
este convergenta, oricare ar j j
0
.
^
Intr-adevar, t in^and cont de condit ia 2) din Denit ia 7.1.1, avem

c
jt
, (t)

_ `c
(jj
0
)t
. (\) t [0. +)
si cum
_
o
0
c
(jj
0
)t
dt =
1
j j
0
< .
rezulta, conform Criteriului de marginire al lui Weierstrass, pentru in-
tegrale improprii, ca
_
o
0
c
jt
, (t) dt
este convergenta, (\) j j
0
.
Observat ie 7.1.2. Cum, din condit ia 1) a Denit iei 7.1.1, , (t) =
0, oricare ar t < 0, rezulta ca
_
o
o
c
jt
, (t) dt
este convergenta, oricare ar j j
0
.
Denit ie 7.1.2. Pentru o funct ie original , : R R , denim
funct ia
/[,] : (j
0
. +) R,
prin
(/[,]) (j) :=
_
o
0
c
jt
, (t) dt. oricare ar j j
0
.
pe care o numim transformata Laplace (reala) a funct iei , sau
imaginea Laplace (reala) a funct iei ,.
Exemple.
1. /[1] (j) =
1
j
. oricare ar j 0.
7.1. DEFINIT II SI PROPRIET

AT I 231
^
Intr-adevar, avem
/[1] (j) =
_
o
0
c
jt
dt =
c
jt
j
[
t=o
t=0
=
= lim
to
c
jt
j

1
j
=
1
j
.
2. /[c
ot
] (j) =
1
jo
. oricare ar j c.
^
Intr-adevar, avem
/
_
c
ot

(j) =
_
o
0
c
(jo)t
dt =
c
(jo)t
(j c)
[
t=o
t=0
=
1
j c
.
3. /[sin ct] (j) =
o
j
2
o
2
. oricare ar j 0.
^
Intr-adevar, avem
/[sin ct] (j) =
_
o
0
c
jt
sin ctdt =
=
_

c
j
2
+ c
2
c
jt
cos ct
j
j
2
+ c
2
c
jt
sin ct
_
[
t=o
t=0
=
c
j
2
+ c
2
.
4. /[cos ct] (j) =
j
j
2
o
2
. oricare ar j 0.
^
Intr-adevar, avem
/[cos ct] (j) =
_
o
0
c
jt
cos ctdt =
=
_

j
j
2
+ c
2
c
jt
cos ct +
c
j
2
+ c
2
c
jt
sin ct
_
[
t=o
t=0
=
j
j
2
+ c
2
.
7.1.1 Proprietat ile transformatei Laplace
1) Liniaritatea. Oricare ar ,. q funct ii original si c, , R, avem
/[c, + ,q] (j) = c/[,] (j) + ,/[q] (j) . (\) j j
0
.
232 CAPITOLUL 7. METODA TRANSFORMATEI LAPLACE
daca doi din cei trei termeni din relat ia de mai sus exista.
^
Intr-adevar, folosind liniaritatea integralei, avem
/[c, + ,q] (j) =
_
o
0
c
jt
(c, + ,q) (t) dt =
= c
_
o
0
c
jt
, (t) dt + ,
_
o
0
c
jt
q (t) dt =
= c/[,] (j) + ,/[q] (j) . (\) j j
0
.
Q.E.D.
2) Omotetia. Oricare ar , funct ie original si c 0, avem
/[, (ct)] (j) =
1
c
/[, (t)]
_
j
c
_
. (\) j cj
0
.
^
Intr-adevar, folosind schimbarea de variabila ct
not
= r.avem
/[, (ct)] (j) =
_
o
0
c
jt
, (ct) dt =
1
c
_
o
0
c

a
a
, (r) dr =
=
1
c
/[, (t)]
_
j
c
_
. (\) j cj
0
.
Q.E.D.
3) Translat ia. Oricare ar , funct ie original si c 0, avem
/[, (t c) H (t c)] (j) = c
oj
/[, (t)] (j) . (\) j j
0
si
/[, (t + c)] (j) = c
oj
_
/[, (t)] (j)
_
o
0
c
jt
, (t) dt
_
. (\) j j
0
.
^
Intr-adevar, folosind schimbarea de variabila t c
not
= r.avem
/[, (t c) H (t c)] (j) =
_
o
0
c
jt
, (t c) H (t c) dt =
=
_
o
o
c
j(ao)
, (r) H (r) dr =
= c
oj
_
o
0
c
jt
, (t) dt =
= c
oj
/[, (t)] (j) . (\) j j
0
.
7.1. DEFINIT II SI PROPRIET

AT I 233
Q.E.D.
4) Deplasarea. Oricare ar , funct ie original si c 0, avem
/
_
c
ct
, (t)

(j) = /[, (t)] (j) (j + c) . (\) j j

0
.
5) Derivarea. Oricare ar , nula pe (. 0), derivabila pe (0. )
si cu ,
t
funct ie original, avem:
i) , este funct ie original;
ii) are loc formula
/[,
t
(t)] (j) = j/[, (t)] (j) ,
o
(0) . (7.1.1)
Mai general, daca , nula pe (. 0), de clasa C
a
pe (0. ) si cu
,
(a)
funct ie original, atunci avem:
i) , este funct ie original;
ii) are loc formula
/
_
,
(a)
(t)

(j) = j
a
/[, (t)] (j)
j
a1
,
o
(0) j
a2
,
t
o
(0) ... ,
(a1)
o
(0) .
6) Derivarea imaginii. Oricare ar , funct ie original, avem
/[, (t)]
(a)
(j) = /[(t)
a
, (t)] (j) . (\) j j
0
.
7) Integrarea originalului. Oricare ar , funct ie original, transfor-
mata Laplace a funct iei
q (r) =
_
a
0
, (t) dt. (\) r 0
este
1
j
/[,] (j)
si
/[, (t)]
(a)
(j) = /[(t)
a
, (t)] (j) . (\) j j
0
.
7) Integrarea transformatei. Daca 1 (j) = (/[,]) (j) . atunci
/
_
, (t)
t
_
(j) =
_
o
j
1 () d.
234 CAPITOLUL 7. METODA TRANSFORMATEI LAPLACE
7.2 Produsul de convolut ie
Denit ie 7.2.1. Fiind date doua funct ii ,. q : R R, se numeste
produsul lor de convolut ie, funct ia , + q : R R, denita prin
(, + q) (r) =
_
o
o
, (r t) q (t) dt.
oricare ar r R.
7.2.1 Proprietat ile produsului de convolut ie
1) Comutativitatea.
, + q = q + ,.
2) Liniaritatea.
(c
1
,
1
+ c
2
,
2
) + q = c
1
(,
1
+ q) + c
2
(,
2
+ q)
si
, + (c
1
q
1
+ c
2
q
2
) = c
1
(, + q
1
) + c
2
(, + q
2
) .
3) Asociativitatea.
(, + q) + / = , + (q + /) .
Daca , si q sunt doua funct ii original, atunci produsul lor de convolu-
t ie este tot o funct ie original.
4) Transformata Laplace a produsului de convolut ie.
/[, + q] = /[,] /[q] . (7.2.2)
7.3. APLICAT II LA REZOLVAREA ECUAT IILOR 235
7.2.2 Tabel de transformate Laplace
Funct ia original , Transformata Laplace /[,]
1
1
j
c
ot 1
jo
cos ct (resp. sin ct)
j
j
2
o
2
(resp.
o
o
2
j
2
)
t
a
. : N
a!
j
n+1
t
o
. c 0
(o)
j
a+1
ch ct (resp. sh ct)
j
j
2
o
2
(resp.
o
j
2
o
2
)
c
ot
cos /t (resp. c
ot
sin /t)
jo
(jo)
2
b
2
(resp.
b
(jo)
2
b
2
)
t
a
c
ot a!
(jo)
n+1
c
ot
, (t) /[,] (j c)
, (ct)
1
o
/[, (t)]
_
j
o
_
c
aI
o
2
+
t
o

1
o
2
1
j
2
(jo)
1
ob
_
1 +
bc
aI
oc
lI
ob
_
1
j(jo)(jb)
tc
ot 1
(jo)
2
c
ot
(1 ct)
j
(jo)
2
1 2 sin ct
(jo)
2
j(j
2
o
2
)
t cos ct
j
2
o
2
(j
2
o
2
)
2
t
2
c
aI
2
1
(jo)
3
1
b
2
t
1
b
3
sin /t
1
j
2
(j
2
b
2
)
1
b
3
sh /t
1
b
2
t
1
j
2
(j
2
b
2
)
Observat ie 7.2.1. Alte exemple de transformate Laplace ale altor
funct ii pot gasite ^n cartea lui A. Angot [1].
7.3 Aplicat ii la rezolvarea ecuat iilor
Deseori, transformata Laplace este folosita pentru a rezolva ecuat ii
diferent iale sau integrale.
^
In astfel de probleme, funct ia necunoscuta
este nula pentru t < 0, pentru t = 0 verica o condit ie init iala, iar
pentru t 0 satisface o ecuat ie sau un sistem de ecuat ii.
236 CAPITOLUL 7. METODA TRANSFORMATEI LAPLACE
Exemple.
1. Sa se rezolve problema Cauchy de ordinul al doilea
_
_
_
r
tt
r
t
2r = 0. t 0
r (0) = 1.
r
t
(0) = 0.
Solut ie.
S a notam cu 1 (j) = /[r] (j) .
Aplicam transformata Laplace ecuat iei diferent iale date si t inem
cont de Proprietatea 5) a transformatei Laplace (formulele (7.1.1) si
(7.1.2)) si de tabelul de transformate Laplace.
Obt inem
/[r
tt
] (j) = j
2
1 (j) jr (0) r
t
(0) .
/[r
t
] (j) = j1 (j) r (0) .
/[r] (j) = 1 (j) .
/[0] (j) = 0
si astfel deducem ecuat ia pe care o verica 1 (j) .
_
j
2
1 (j) jr (0) r
t
(0)

[j1 (j) r (0)] 21 (j) = 0

sau, t in^and cont de condit iile init iale,
_
j
2
j 2
_
1 (j) = j 1.
Rezulta
1 (j) =
j 1
j
2
j 2
sau, dupa descompunere ^n fract ii simple,
1 (j) =
1
3 (j 2)
+
2
3 (j + 1)
.
Prin urmare,
r (t) =
1
3
c
2t
+
2
3
c
t
. oricare ar t _ 0.
7.3. APLICAT II LA REZOLVAREA ECUAT IILOR 237
Rat ionamentul de mai sus motiveaza ca r verica ecuat ia diferent iala
doar pentru t 0.
^
Insa, at^at r c^at si Hc
t
admit prelungiri de clasa C
2
la R unice. Rezulta ca solut ia pe R va
r (t) =
1
3
c
2t
+
2
3
c
t
.
2. Sa se rezolve problema Cauchy de ordinul al doilea
_
_
_
r
tt
5r
t
+ 6r = c
t
. t 0
r (0) = 1.
r
t
(0) = 1.
Solut ie.
S a notam cu 1 (j) = /[r] (j) .
Aplicam transformata Laplace ecuat iei diferent iale date si t inem
cont de Proprietatea 5) a transformatei Laplace (formulele (7.1.1) si
(7.1.2)) si de tabelul de transformate Laplace.
Obt inem
/[r
tt
] (j) = j
2
1 (j) jr (0) r
t
(0) .
/[r
t
] (j) = j1 (j) r (0) .
/[r] (j) = 1 (j) .
/
_
c
t

(j) =
1
j 1
si astfel deducem ecuat ia pe care o verica 1 (j) .
_
j
2
1 (j) jr (0) r
t
(0)

5 [j1 (j) r (0)] + 61 (j) =

1
j 1
sau, t in^and cont de condit iile init iale,
_
j
2
5j + 6
_
1 (j) =
1
j 1
+ 6 j.
Rezulta
1 (j) =
5 7j + j
2
(j 1) (j 2) (j 3)
238 CAPITOLUL 7. METODA TRANSFORMATEI LAPLACE
sau, dupa descompunere ^n fract ii simple,
1 (j) =
1
2 (j 1)

5
j 2
+
7
2 (j 3)
.
Prin urmare,
r (t) =
1
2
c
t
5c
2t
+
7
2
c
St
. oricare ar t _ 0.
Din aceleasi motive ca la exemplul 1., obt inem solut ia pe R a
ecuat iei date,
r (t) =
1
2
c
t
5c
2t
+
7
2
c
St
.
3. Sa se rezolve problema Cauchy de ordinul al doilea
_
_
_
r
tt
+ r = sin 2t. t 0
r (0) = 0.
r
t
(0) = 1.
Solut ie.
S a notam cu 1 (j) = /[r] (j) .
Aplicam transformata Laplace ecuat iei diferent iale date si t inem
cont de Proprietatea 5) a transformatei Laplace (formulele (7.1.1) si
(7.1.2)) si de tabelul de transformate Laplace.
Obt inem
/[r
tt
] (j) = j
2
1 (j) jr (0) r
t
(0) .
/[r
t
] (j) = j1 (j) r (0) .
/[r] (j) = 1 (j) .
/[sin 2t] (j) =
2
j
2
+ 4
si astfel deducem ecuat ia pe care o verica 1 (j) .
_
j
2
1 (j) jr (0) r
t
(0)

+ 1 (j) =
2
j
2
+ 4
sau, t in^and cont de condit iile init iale,
_
j
2
+ 1
_
1 (j) =
2
j
2
+ 4
+ 1.
7.3. APLICAT II LA REZOLVAREA ECUAT IILOR 239
Rezulta
1 (j) =
j
2
+ 6
(j
2
+ 1) (j
2
+ 4)
sau, dupa descompunere ^n fract ii simple,
1 (j) =
5
3 (j
2
+ 1)

2
3 (j
2
+ 4)
.
Prin urmare,
r (t) =
5
3
sin t
1
3
sin 2t. oricare ar t _ 0.
Din aceleasi motive ca la exemplul 1., obt inem solut ia pe R a
ecuat iei date,
r (t) =
5
3
sin t
1
3
sin 2t.
4. Sa se rezolve problema Cauchy de ordinul al doilea
_
r
tt
+ r
t
+
tt
= c
t
r
t
+ 2r
t
+ = c
t
. t 0.
r (0) = (0) = 0. r
t
(0) = 1.
t
(0) = 0.
Solut ie.
S a notam cu 1 (j) = /[r] (j) . G(j) = /[] (j) .
Aplicam transformata Laplace sistemului de ecuat ii diferent iale date
si t inem cont de Proprietatea 5) a transformatei Laplace (formulele
(7.1.1) si (7.1.2)) si de tabelul de transformate Laplace.
Obt inem
/[r
tt
] (j) = j
2
1 (j) jr (0) r
t
(0) .
/[
tt
] (j) = j
2
G(j) j (0)
t
(0) .
/[r
t
] (j) = j1 (j) r (0) . /[
t
] (j) = jG(j) (0)
/[r] (j) = 1 (j) . /[] (j) = G(j)
/
_
c
t

(j) =
1
j 1
. /
_
c
t

(j) =
1
j + 1
240 CAPITOLUL 7. METODA TRANSFORMATEI LAPLACE
si astfel deducem sistemul pe care ^l verica 1 (j) si G(j) .
_
[j
2
1 (j) 1] +j1 (j) + j
2
G(j) G(j) =
1
j1
j1 (j) + 21 (j) jG(j) + G(j) =
1
j1
sau
_
(j
2
+ j) 1 (j) + (j
2
1) G(j) =
1
j1
+ j
2
(j + 2) 1 (j) + (j + 1) G(j) =
1
j1
.
Rezulta
1 (j) =
1
8
_
1
j 1

1
j + 1
_
+
3
4
1
(j + 1)
2
.
G(j) =
3j
2 (j
2
1)
2
.
Prin urmare, solut ia este
_
r (t) =
1
1
sh t +
S
1
tc
t
(t) =
S
1
t sh t
.
5. Sa se rezolve ecuat ia integrala liniara Volterra
r (t) =
_
t
0
c
c
r (t :) d: + 2 tc
t
. t [0. c] . c 0.
Solut ie.
Integrala din membrul st^ang este tocmai produsul de convolut ie
dintre c
t
si r (pe care o consideram funct ia original).
S a notam cu 1 (j) = /[r] (j) .
Aplicam transformata Laplace ecuat iei date si t inem cont de Pro-
prietatea 4) a produsului de convolut ie (formula (7.2.1)) si de tabelul
de transformate Laplace.
Obt inem
1 (j) =
1
j 1
1 (j) +
2
j

1
(j 1)
2
si astfel
1 (j) =
2j 1
(j 1) j
=
1
j 1
+
1
j
.
De aici rezulta ca
r (t) = c
t
+ 1.
Exercit ii.
7.3. APLICAT II LA REZOLVAREA ECUAT IILOR 241
1. Sa se rezolve problemele Cauchy urmatoare:
(a)
_
r
t
+ 2r = sin t. t 0
r (0) = 0
;
(b)
_
r
tt
+ r = 0. t 0
r (0) = 1. r
t
(0) = 0
;
(c)
_
r
tt
+ 3r = c
t
. t 0
r (0) = 0. r
t
(0) = 1
;
(d)
_
r
ttt
+ 2r
tt
+ 5r
t
= 0. t 0
r (0) = 1. r
t
(0) = 2. r
tt
(0) = 0
;
(e)
_
r
ttt
+ r
tt
= cos t. t 0
r (0) = 2. r
t
(0) = r
tt
(0) = 0
.
2. Sa se rezolve problemele Cauchy urmatoare:
(a)
_
r
t
= r + 2.

t
= 2r + + 1
. t 0; r (0) = 0. (0) = 5;
(b)
_
r
t
= 2.

t
= 2r
. t 0; r (0) = 2. (0) = 3;
(c)
_
_
_
r
tt
= 3 ( r + .) .

tt
= r
.
tt
= .
. t 0; r (0) = r
t
(0) = 0. (0) = 5.

t
(0) = 1. . (0) = 1. .
t
(0) = 0.
3. Sa se rezolve ecuat iile integrale liniare Volterra urmatoare:
(a) r (t) = 2
_
t
0
cos (t :) r (:) d: + sin t;
(b) r (t) =
_
t
0
c
tc
r (:) d: + c
t
;
(c) r (t) =
_
t
0
(t :) r (:) d: + t.
Solut ii.
1.
(a) r (t) =
1

(c
2t
cos t + 2 sin t) ;
(b) r (t) = cos t;
242 CAPITOLUL 7. METODA TRANSFORMATEI LAPLACE
(c) r (t) =
1
1
c
t
+

12
c
St

2
S
;
(d) r (t) =
S

c
t
sin 2t
1

c
t
cos 2t
1

;
(e) r (t) = 1
1
2
(sin t + cos t + c
t
) .
2.
(a)
_
r (t) =
2
S
2c
t
+
S
S
c
St
(t) =
1
S
+ 2c
t
+
S
S
c
St
;
(b)
_
r (t) =

2
c
2t

1
2
c
2t
(t) =

2
c
2t

1
2
c
2t
;
(c)
_
_
_
r (t) =
S
1
(1 t)
S
1
cos 2t +
S
S
sin 2t
(t) =
S
1
(1 t) +
1
1
cos 2t
1
S
sin 2t cos t
. (t) = cos t
.
3.
(a) r (t) = tc
t
;
(b) r (t) = 1;
(c) r (t) = sin t.
Bibliograe
[1] A. Agnot, Complemente de matematici pentru inginerii din elec-
trotehnica si din telecomunicat ii, Editura Tehnica, Bucuresti, 1965.
[2] V. Arnold,

Equations dierentielles ordinaires,

Editions Mir,
Moscou, 1974.
[3] C. Avramescu, Ecuat ii diferent iale si integrale, Reprograa Uni-
versitat ii din Craiova, 1973.
[4] C. Avramescu, I. Barbulescu,
^
Indrumar si culegere de pro-
bleme de ecuat ii diferent iale si integrale, Reprograa Universitat ii
din Craiova, 1976.
[5] V. Barbu, Ecuat ii diferent iale, Editura Junimea, Iasi, 1985.
[6] W.E. Boyce, R.C. DiPrima, Ecuaciones diferenciales y prob-
lemas con valores en la frontera, Editorial Limusa-Wiley, S.A.,
Mexico, 1967.
[7] V. Ditkine, A. Proudnikov, Calcul operationnel,

Editions Mir,
Moscou, 1979.
[8] A. Haimovici, Ecuat ii diferent iale si ecuat ii integrale, Editura
Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1965.
[9] A. Halanay, Ecuat ii diferent iale, Editura Didactica si Peda-
gogica, Bucuresti, 1972.
[10] Ph. Hartman, Ordinary dierential equations, John Wiley, New
York, 1964.
243
244 BIBLIOGRAFIE
[11] D.V. Ionescu, Ecuat ii diferent iale si integrale, Edit ia a doua,
Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972.
[12] Gh. Micula, P. Pavel, Ecuat ii diferent iale si integrale prin pro-
bleme si exercit ii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989.
[13] Gh. Morosanu, Ecuat ii diferent iale. Aplicat ii, Editura Acad-
emiei Republicii Socialiste Rom^ania, Bucuresti, 1989.
[14] V. Olariu, T. Stanasila, Ecuat ii diferent iale si cu derivate
part iale, Volumul I, Editura Tehnica, Bucuresti, 1982.
[15] A. Philippov, Recueil de problemes d'equations dierentielles,

Editions Mir, Moscou, 1976.

[16] E. Rogai, Exercit ii si probleme de ecuat ii diferent iale si integrale,
Editura Tehnica, Bucuresti, 1965.
[17] G.E. Silov, Analiza matematica, Editura Stiint ica si Enciclope-
dica, Bucuresti, 1989.
[18] V.S. Vladimirov, Ecuat iile zicii matematice, Editura Stiint ica
si Enciclopedica, Bucuresti, 1980.
[19] V.S. Vladimirov s.a., Culegere de probleme de ecuat iile zicii
matematice, Editura Stiint ica si Enciclopedica, Bucuresti, 1981.