odelul consumatorului

Presupunem ca exista in economie I consumatori. Fiecare

consumator este reperat cu indicile i (i=1,2,3...N). Activitatea
consumatorului i este evidentiata prin x
i
avand componentele x
i
k. ce
deinesc cantitatile de !unuri consumate. Adesea xi se numeste
panier de consum. "xista numeroase paniere de consum existente
consumatorului i. Fie #
i
multimea acestora, numita si multimea
consumatorului i, care este identiicata cu $N%.
&odelul isi propune cum sa alea'a consumatorul cel mai !un
panier din multimea de paniere disponi!ile. Fiecare consumator
dispune de un venit (
i
care este limitat si el doreste sa cumpere
cantitatile de !unuri pe care doreste sa le consume de pe pietele
respectivelor !unuri iar iecare !un k, avand pretul pk. (aloarea
panierului de consum nu tre!uie sa depaseasca venitul disponi!il) p
* x
i
= pk * x
i
k + (
i
Aceasta restrictie este numita ,restrictie
!u'etara- si deineste multimea panierelor accesi!ile.
Ipote.a 1
/onsumatorul are diverse preerintele intre panierele de consum
ce0i sunt accesi!ile. $epre.entarea preerintelor poate i reali.ata
printr0o preordine, pe multimea #, notata $i, ie printr0o unctie de
utilitate notata 1i
Ipote.a 2
Functia 1 deinita pe # este continua si crescatoare
Ipote.a 3
Functia 1 este du!lu dierentia!ila, iar primele derivate nu sunt
niciodata nule simultan
Ipote.a 2
Functia 1 este cvasi0concava, adica daca 1(x
2
) 3 1(x
1
), inseamna
ca 1(x)3 1(x
1
) pentru orice x apartine (x
1
,x
2
)
&odelul 'eneral al consumatorul este)
&ax 1(x)
px + (
x apartine #
Propo.itia 1
4aca ipote.ele 1 si 2 sunt satisacute, ( 3 5 si p3 5 pentru orice k
=1,2,....N atunci exista un vector x5 care maximi.ea.a 1 su!
restrictia !u'etara si acest vector veriica ecuatia p x5 = (.
Propo.itia ne asi'ura de existenta solutiei optime pentru modelul
consumatorului. 4emonstratia apelea.a la teoreme cunoscute in
anali.a matematica si s0a cerut ca toate preturile sa ie po.itive.
Propo.itia 2
4aca ipote.ele 1,2,3,2 sunt satisacute si nici un pret pk nu este
ne'ativ, un vector x0 care este interior multimii # si veriica
sistemul pentru o valoare corespun.atoare a lui l constituie un
ec6ili!ru al consumatorului.
&odelul producatorului
7imitandu0ne la o relatie pur economica, putem airma ca a'entul
producator (intreprinderea) este o unitate, mai mult sau mai putin
complexa care pune in actiune diversi actori de productie (input0
uri) pentru a urni.a, in cele mai !une conditii, !unuri si servicii
(output0uri) re.ultate din transormarea actorilor de productie
utili.ati. Factorii de productie sunt in esenta de trei cate'orii)
!unuri on'i!ile, care dispar sau isi sc6im!a natura in procesul de
transormare, munca umana su! diversele ei orme, serviciile date
de !unurile de productie dura!ile. 8unurile si serviciile produse
(output0urile) pot corespunde ie !unurilor si serviciilor de consum
inal, ie !unurilor de productie utili.ate ca intermediar de alte
intreprinderi pentru a produce alte !unuri. 9ransormarea
actorilor de productie poate i inteleasa in dierite sensuri. In
mod normal, prin transormare se intele'e a ,ela!ora- un !un, a0l
ace capa!il sa satisaca o nevoie. 4ar, la el de !ine a transorma
inseamna si a ace disponi!il, intr0un loc dat si la un moment dat
un !un. Activitatile de transport si stocare sunt considerate
activitati de productie. 9ransormarea tre!uie sa se aca in cele mai
!une conditii, atat in sens te6nic cat si economic. Procesul de
productie se deineste ca un sir de numere reale, adica un punct in
spatiul !unurilor. :e adopta conventia de a nota po.itiv !unurile
produse (output0urile) si ne'ativ actorii de productie (input0urile).
Presupunem acum ca in economie exista ; intreprinderi, reperate
prin indicele < (<=1,2,3,....;). Fie a<=si=!< complexele de !unuri
repre.entand respective input0urile si output0urile al intreprinderii
<. 4ierenta dintre output0uri si input0uri este ,productia neta- a
intreprinderii. "a este po.itiva daca !unul k este un output,
respectiv ne'ativa, daca este un intput.
Ipote.a 1 (aditivitatea)
4aca doi vectori, >
1
si >
2
, deinesc productii posi!ile atunci
vectorul > = >
1
% >
2
si deineste o productie posi!ila.
Ipote.a 2 (divi.i!ilitatea)
4aca vectorul >
1
deineste o productie posi!ila si ? este un numar
cuprins intre 5 si 1, atunci vectorul ?>
1
deineste o productie
posi!ila
Ipote.a 3 (randamente de scara constante)
4aca vectorul >
1
deineste o productie posi!ila si daca @ este un
numar po.itiv atunci ,de asemenea, vectorul @>
1
deineste o
productie posi!ila
Ipote.a 2 (convexitatea)
4aca vectorii >
1
si >
2
deinesc productii posi!ile si daca ? este un
numar cuprins intre 5 si 1 atunci vectorul ?y
1
+(1-?) y
2
deineste o
productie posi!ila
/el mai !un comportament al producatorului va consta in
maximi.area proitului. Prin urmare modelul 'eneral al
producatorului se scrie astel)
&ax p>, > apartine A sau &ax p>, F(>)=5
Propo.itie
4aca restrictiile te6nice sunt repre.entate printr0o unctie de
productie dierentia!ila care deineste o multime A convexa, iar
vectorul >
5
veriica ipote.ele 2 si 3 pentru o valoare a lui ?
corespun.atoare, atunci >
5
este un ec6ili!ru al producatorului.
&odele de ec6ili!ru
Numim alocatie a !unurilor in economie o reparti.are a acestora
intre a'entii economici. 7a un moment dat, iecare a'ent
consumator are in posesie o anumita cantitate de !unuri, numita
dotatie initiala. Fie di , i =1,2, ....I, dotatia constanta a
consumatorului i in !unurile 1,2...N. 4e asemenea ie d
i<
partea din
intreprinderea < detinuta in proprietate privata de consumatorul i.
$esursele totale ale consumatorului i sunt compuse, pe de o parte
din valoarea dotatiei initiale, iar pe de alta parte din valoarea partii
de proprietate detinute.
B stare optimala in economie poate i deinita ca acea alocatie
reali.a!ila care asi'ura utilitatea maxima pentru iecare a'ent. &ai
precis un optim Pareto dupa numele italianului care a deinit astel
optimismul, este o alocatie reali.a!ila astel incat nu exista o alta
care sa permita ameliorarea utilitatii tuturor consumatorilor, cu o
ameliorare stricta cel putin pentru unul, adica 1
i
(x
i
) C1
i
(xD
i
).
B alocatie si un sistem de preturi, p apartine $N astel incat)
a) >D
<
maximi.ea.a proitul pD >
<
in multimea de productie A
<
,
adica pD>D
<
CpD>
<
pentru orice >
<
apartine A
<
, <=1,2,...,;E
!) xD
i
maximi.ea.F utilitatea 1
i
(x
i
) in multimea !u'etara 8
i
8
i
=
pDx
i
GpDd
i
%H
i<
pD>
<
se numeste ec6ili!ru concurential al
proprietatii private.
9eorema 1 4aca 1
i
este strict crescatoare in raport cu iecare
varia!ila si daca exista un ec6ili!ru concurential al proprietatii
private, atunci aceasta este un optim Pareto.
Pentru demonstrarea acestei teoreme tre!uie acute ipote.e
puternice. Bptimalitatea paretiana a ec6ili!rului concurential, cand
exista, este o proprietate de mare 'eneralitate care poate i inteleasa
intuitiv. 9eorema 1 spune ca este suicient semnalul dat de pretul
de ec6ili!ru p* pentru a coordona activitatile economice in mod
descentrali.at, satisacator in sensul criteriului Pareto. Fiecare
a'ent economic, prin comportamentul sau de maximi.are
individuala, se anali.ea.a sistemului de preturi, e'aland ratele lor
mar'inale de su!stituire in consum a doua !unuri, respectiv de
transormare a doua inputuri cu raportul preturilor unitare ale celor
doua !unuri.
/um toti a'entii ac ata aceluiasi sistem de preturi, la ec6ili!ru
toate ratele mar'inale sunt e'ale intre ele.
9eorema 2 4aca)
01
i
este continua, cvasi0concava si strict crescatoare pe multimea
de consum #
i
.
0d
i
kC5, k = 1,....,NE i = 1,....,I.
0A
<
este convexa atunci, iind data o alocatie optimala Pareto,
exista un sistem de preturi p* apartine RN, astel incat)
0xD
i
ma.imi.ea.F 1
i
(x
i
) in multimea !u'etara 8
i

0>D
<
ma.imi.ea.F pD>
<
in multimea A
i
,<=1,...,;.
9eorema 2 asi'ura ca o alocatie optimala in sens Pareto poate i
descentrali.ata. 4aca se da iecarui consumator venitul V*i = p*x*
i
si daca se anunta multimii a'entilor economici sistemul de preturi
p, atunci maximi.area proitului intreptinderii < , si maximi.area
utilitatii consumatorului i su! restrictia !u'etara, p*x
i
GV*
i
conduce
a'entii la planuri de consum si de productie care sunt compati!ile
si care coincid cu alocatia optimala pe care ei au ales0o. Acest
re.ultat este undamental deoarece permite intele'erea planiicarii
descentrali.ate. Bptimalitatea ec6ili!rului concurential este
suicienta in ceea ce priveste criteriul eicacitatii , dar poate
corespunde la o distri!utie a veniturilor in societate mai putin
ec6ita!ila. "c6ili!rul concurential al proprietatii private raspunde
pe deplin criteriilor de eicienta economica, dar nu si unora de
<ustitie sociala.
&odelul ArroI0 Pratt
Prin acest model se masoara 'radul de aversiune la risc. :e
considera un indivit care evaluea.a starea lui economica (!o'atia,
averea) in diverse perspective aleatoare cu a<utorul unei unctii de
utilitate concava. Faptul ca unctia de utilitate a !o'atiei este unica
la o transormare liniara monoton crescatoare, creea.a o
am!i'uitate le'ata de marimea aversiunii la risc masurata prin
valoarea derivatei a doua pentru un nivel de !o'atie dat. "xista
doua tipuri de perspective aleatoare numite si loterii)
0loterii aditive, cele care se suprapun unei !o'atii certe
prexxistente 85. Fie a = JxEpK , x, p apartine $n o astel de loterie.
In acest ca., !o'atia inala devine 8 = 85 % a, ceea ce inseamna ca
valorile pe care le ia varia!ila aleatoare xi , exprima valori ce pot
mari sau micsora nivelul !o'atiei initiale.
0loterii multiplicative. In acest ca., valorile xi repre.inta rate de
apreciere (sau depreciere) a !o'atiei initiale, insemnand ca !o'atia
inala este 8= 85(1%a) = J85(1%x)EpK. 4ierenta dintre loteriile
aditive si cele multiplicative este data ca la cele aditive nivelul
riscului nu depinde de 85, in timp ce la loteria multiplicativa acest
risc depinde de !o'atia initiala 85. "vident, loteria multiplicativa
poate sa nu se reere la toata !o'atia initiala, ci numai la o parte a
acesteia.
4einitie se numeste aversiune a!soluta la risc Aa(8) calculata
pentru nivelul !o'atiei 8, raportul) Aa(8) = 0 1LL(8) M 1L(8)
&odelul pentru cererea de asi'urari
:e considera situatia in care un individ poseda active inanciare a
caror valoare de piata se presupune cunoscuta cu certitudine. Fie 85
aceasta valoare. Pe lan'a aceasta, individul are in proprietate un
activ imo!iliar, a carui valoare certa este (, supus unui risc de
distru'ere. B ipote.a ar i ca riscul de distru'ere ar i sin'ura sursa
de incertitudine. Pentru a se prote<a contra consecintelor inanciare
ale riscului de incendiu, individul cumpara o polita de asi'urare.
Presupunem ca in ca.ul unui incediu, pierderea suerita este nota
cu (. Fie 4, valoarea despa'u!irii pe care individul o primeste de
la asi'urator, daca acesta a inc6eiat o polita de asi'urare.
4istin'em de aici trei ca.uri.
a)4 = (, individul este asi'urat complet. 4aca se produce
incendiul, el este des!a'u!it la nivelul pierderii suerite, deci
pa'u!a inanciara este nula.
!)4=5, nu se asi'ura si suporta in intre'ime pierderea.
c)5+4+(, situatie ce corespunde unei asi'urari partiale. In ca. de
incendiu, individul e asi'urat, dar nu total, pentru ca primeste o
despa'u!ire strict po.itiva. 4aca incendiul distru'e in intre'ime
!unul asi'urat, asi'uratorul compensea.a doar o parte din pa'u!a.
:e mai poate vor!i si de aptul ca 4 3 (, dar se elimina doarece
stiind ca va primii o despa'u!ire superioara pierderii suerite,
individul ar i tentat sa provoace el incendiul. :ocietatile de
asi'urare exclud acest ca. in contractele lor de asi'urare.
Pentru a o!tine despa'u!irea 4 de la asi'urator, individului i se
cere sa ac6ite o prima de asi'urare. Aceasta depinde de)
0valoare despa'u!irii dorite (4)
0pro!a!ilitatea producerii sinistrului
0costurile asi'uratorului
&odelul cererii de titluri
:copul urmarit de acest model este de a studia deci.ia individuala
cu privire la detinerea de titluri. Fie N5 !o'atia initiala sau capitalul
disponi!il al unui a'ent economic (individ, mena<, intreprindere),
destinata ac6i.itionarii de active inanciare. :e considera numai
doua titluri existente la un moment dat pe piata.
Primul este un activ inanciar cert in sensul ca rata de randament
siMsau valoarea viitoare sunt cunoscute cu certitudine. N1 este
capitalul investit in acest activ iar r rata de randament. 7a sarsitul
iecarei perioade (de re'ula un an) valoarea valoarea investitiei in
acest activ va i N1 *(1 % r).
Al doilea activ este incert. $ata de randament a acestuia este o
varia!ila aleatoare notata cu $. :e presupune ca $, este o varia!ila
de tip 8ernoulli, adica poate lua doar doua valori $1 si $
2
, cu
pro!a!ilitatea p, respectiv (10p). 4aca $1+$2, re.ulta ca $1 este rata
de randament neavora!ila, iar $2 rata de randament avora!ila.
$ata de randament poate i interpretata ca o do!anda, divident sau
casti' de capital din cau.a unei aprecieri a valorii titlului respectiv.
&arimile $1, $2 si p sunt estimari ale investitorului, au caracter
su!iectiv si si repre.inta ceea ce crede (anticipea.a) acesta despre
evolutia titlului respectiv. Anali.a inanciara are ca o!iect sa aca
aceasta evaluare cat mai putin su!iectiva posi!il.
Fie "($) = p *R % (10 p) *R 2 , speranta matematica a casti'ului
investirii unui leu in acest al doilea activ inanciar si N2 = N5 O N1
suma plasata in activul riscant. 7a sarsitul unui an, valoarea
plasamentului in acest activ poate i)
-K2 * (1% R1) cu pro!a!ilitatea pE
0K2 * (1% R2) cu pro!a!ilitatea 1-p.
In unctie de semnele lui N1 si N2 distin'em urmatoarele situatii)
a)N1 3 5, N2 3 5, adica sumele plasate in cele doua titluri sunt strict
po.itive. Aceasta pare a i situatia cea mai naturala si ea
corespunde notiunii de diversiicare. Investitorul parta<ea.a
capitalul disponi!il N5 intre cele doua titluri care i se oera pe
piata. Aceasta implica N1 + N5 si N2 + N5.
!) N1+5, situatie ce corespunde ca.ului cand investitorul se
imprumuta la o rata de do!anda r pentru a investi mai mult de N5 in
activul riscant
c) N2+5, ca. in care se spune ca investitorul ace o ,van.are
descoperita-, in sensul ca, la un moment dat vinde un titlu care nu0i
apartine inca. 4eoarece N2 3 5 inseamna cumparare a unui titlu
riscant , este lo'ic ca daca N2 +5 ii asociem ideea de van.are.
Precedand la o van.are descoperita investitorul isi permite sa
plase.e in activul cert o suma mai mare decat capitalul initial.
Modele liniare
O sunt caracteri.ate de aptul cP relaQiile uncQionale care intervin
sunt lineare. Pentru astel de relaQii (uncQii), derivatele parQiale de
ordinul doi sunt nule. Rn 'eneral deci, nici condiQiile de primul
ordin, nici cele de ordinul doi SntTlnite Sn pro!lemele de extrem
tratate de anali.a matematicP nu pot i satisPcute. :0au de.voltat
SnsP alte te6nici Ui instrumente care permit re.olvarea pro!lemelor
de optimi.are ce comportP relaQii uncQionale liniare. Al'oritmii de
re.olvare a pro!lemelor de optimi.are liniarP au ost pro'ramaQi pe
calculator, existTnd mai multe pac6ete de pro'rame care permit
o!Qinerea soluQiilor optime. Nu ne propunem pre.entarea unor
astel de al'oritmi. Pentru SnQele'erea mecanismului lor, reamintim
cTteva noQiuni de al'e!rP liniarP. &ulQimea de vectori din $V, care
veriicP restricQiile constituie mulQimea punctelor reali.a!ile. B
mulQime de puncte din $V este convexP dacP punctele situate pe un
se'ment de dreaptP avTnd ca extremitPQi douP puncte dim mulQime,
sunt conQinute Sn aceea mulQime. B ecuaQie liniarP deineUte un
6iperplan Sn $V. 1n 6iperplan este o dreaptP Sn $W , un plan Sn $X, o
supraaQP n01 dimensionalP Sn $V. 4acP aYZ=5 6iperplanul deinit de
ecuaQia respectivP este paralel cu axa .Z. 4acP kY=5, $V are ca
ori'ine un punct din 6iperplan. [iperplanul deinit de a i0a
restricQie deineUte un semispaQiu Snc6is pe $V, ale cPrui puncte
satisac acea restricQie Ui un semispaQiu desc6is, ale cPrui puncte nu
satisac restricQia. :emispaQiile sunt mulQimi convexe, iar
semispaQiile Snc6ise sunt mulQimi convexe Snc6ise. Punctele care
satisac a <0a restricQie de nene'ativitate sunt, de asemenea, un
semispaQiu Snc6is Ui convex. Punctele care satisac o restricQie
constituie mulQimi convexe Snc6ise. B soluQie reali.a!ilP a
pro!lemei tre!uie sP satisacP cele m%n restricQii. &ulQimea de
soluQii reali.a!ile va i deci o mulQime de puncte care aparQin
iecPreia din cele m%n mulQimi, adicP intersecQiei lor. IntersecQia
unui numPr init de mulQimi convexe Snc6ise este ea SnsPUi o
mulQime convexP Snc6isP. $estricQiile de nene'ativitate limitea.P
inerior valorile varia!ilelor. Prin urmare, mulQimea punctelor
reali.a!ile ale unui model liniar este totdeauna convexP, Snc6isP Ui
mPr'initP inerior. Acest re.ultat este deose!it de important
deoarece sunt cunoscute proprietPQile unor astel de mulQimi. 4upP
deinirea mulQimii punctelor reali.a!ile, se cautP un punct al
mulQimii care maximi.ea.P uncQia economicP. 1n punct extremal
Sntr0o mulQime convexP Snc6isP este un punct de rontierP. 1n
6iperplan lateral unei mulQimi convexe Snc6ise este un 6iperplan
care conQine un punct de rontierP al mulQimii, iar mulQimea este
conQinutP Sn Sntre'ime Sntr0un semispaQiu Snc6is deinit de
6iperplan. 4acP ea se reduce la un punct, acel punct este optimal.
4acP sunt mai multe puncte, atunci se poate 'Psi unul care sP ie
optimal. B altP proprietate importantP a pro'ramPrii liniare este
dualitatea. BricPrui model liniar i se poate ataUa un altul numit
dual, dupP re'uli precise. "xistP multe relaQii Sntre modelul primal
Ui cel dual. Amintim aici numai pe cele esenQiate)
(aloarea optimP a unei varia!ile din unul din modele
este nulP dacP restricQia corespun.Ptoare din celPlalt
pro'ram este satisPcutP cu ine'alitate strictPE ea este
nene'ativP dacP restricQia este satisPcutP cu e'alitate.
4acP valoarea optimP a unei varia!ile dintr0un model
este po.itivP, valoarea optimP a varia!ilelor din celPlalt
model satisace restricQia corespun.Ptoare cu e'alitate.
(alorile optime ale celor douP uncQii coincid.
Rn mod recvent, Sn pro!lemele economice, varia!ilele
modelului primal sunt ,cantitPQi-, iar varia!ilele modelului dual
sunt ,preQuri- pentru care alocarea resurselor este eicace.
Rn literatura de specialitate sunt propuse numeroase
modele liniare. "le se distin' din punct de vedere al o!iectivelor
urmPrite, al 'radului de anali.P a mecanismului de producQie Ui a
mecanismului de piaQP, al caracterului normativ sau previ.ional al
soluQiilor explorate, etc. &ecanismul 'eneral al modelPrii este SnsP
pPstrat.
Modele neliniare
O un proces economic pre.intP neliniaritPQi atunci cTnd eectele nu
sunt proporQionale cu cau.ele, adicP atunci cTnd ,re'ula de trei
simplP- nu se poate aplica reeritor la intrPrile Ui ieUirile sistemului.
Rn comparaQie cu un model liniar, Sn care uncQiile matematice care
deinesc restricQiile Ui criteriul de optim sunt uncQii liniare, Sn
modelele neliniare, cel puQin una dintre acestea este o uncQie
neliniarP. 7iniaritatea Sn modelarea economicP este oarte adesea o
ipote.P simpliicatoare, care nu permite surprinderea unor
speciicitPQi economice ca existenQa economiilor de scarP, riscul Sn
situaQii de incertitudine, eectele cumulative datorate timpului U.a.
1n model neliniar are urmPtoarea ormP 'eneralP)
&ax (x1, x2,...,xn)
(&N) 'i (x1,x2,...,xn) G 5, i = 1,2,...,p
6< (x1, x2,...,xn) = 5, < = 1,2,...,\
unde ,'i Ui 6< sunt uncQii reale, nu toate liniare. :e o!servP deci cP
modelele liniare sunt ca.uri particulare ale (&N).
NotPm cu : = ]x ^ $V 'i (x) G 5, 6<(x) = 5_, mulQimea
valorilor admisi!ile, adicP mulQimea tuturor vectorilor din $V care
veriicP restricQiile (&N). $e.olvarea unui model neliniar
presupune 'Psirea unui vector xD ^ :, astel SncTt (x) G (xD),
oricare ar i x ^ :. "xistenQa unui astel de vector este asi'uratP de
teorema lui `eierstrass) dacP este o uncQie continuP Ui : o
mulQime compactP, atunci (&N) are o soluQie optimalP.
"xistenQa soluQiei optime nu ridicP pro!leme deoarece Sn
modelele economice condiQiile teoremei sunt adesea veriicate.
:implul apt cP optimul existP nu este SnsP suicient. &odelatorul
tre!uie sP poatP 'Psi acel optim, sau, cel puQin, sP0l caracteri.e.e
prin relaQii care vor primi o interpretare economicP. Rn astel de
ca.uri se aplicP metode variaQionale, prin care se studia.P
comportamentul uncQiei Sntr0o vecinPtate a punctului cPruia i se
testea.P optimalitatea. Aceasta este numai o anali.P ,localP-, Sn
vecinPtatea punctului considerat. Pro!lema modelatorului este de a
Uti dacP anali.a localP este suicientP pentru a caracteri.a optimul
'lo!al.
Bptimul local se deineUte, deci, ca un vector > ^ :
pentru care existP o vecinPtate ((>) astel SncTt (x) G (>), oricare
ar i x ^ ((>) :. /aracteri.area optimelor locale este datP de
teorema Nu6n O 9ucker care sta!ileUte condiQiile necesare de optim
Sn modelele neliniare. /ondiQiile suiciente pentru optimul 'lo!al
sunt Sndeplinite Sn pro!lemele de optimi.are convexP.
1n rol esenQial Sn SnQele'erea modelelor neliniare Sl
<oacP noQiunea de 'radient.
4einiQie) Fie ) $V a$ o uncQie dierenQia!ilP. :e
numeUte 'radient Sn punctul x0, un vector din $V, notat f(x0) ale
cPrui componente sunt derivatele parQiale ale uncQiei Sn punctul
x0: f(x0) = ( f(x0)/ x1, f(x0)/ x2,...,
f(x0)/ xn )..
B!servFm cF dacF este o uncQie liniarP de orma (x)
= Hc<x< , 'radientul lui f este vectorul (c1, c2,...,cn).
4in punct de vedere 'eometric, Sn spaQiul $V, 'radientul
Sn punctul x0 aratP dreapta de cea mai mare pantP care trece prin
acest punct. 1n punct x, vecin cu x0 Ui situat pe direcQia
'radientului corespunde la o valoare (x) C (x0).