Curs de pedagogie, 2008-2009

Anul II, Semestrul 1,

Teoria si metodologia instruirii si evaluarii

TEMA 4

COMUNICAREA IN CLASA SI METODE DE COMUNICARE

INTERACTIVA

Structura
Comunicarea - in general si la clasa
Abilitati si tehnici in comunicarea la clasa
Comunicarea eficienta si interactiunea educationala
Metode si tehnici de promovare a interactiunii educationale
Construcţia echipei

1. Comunicarea - in general si la clasa

Comunicarea este un proces social prin care oamenii se înteleg pe baza

vehicularii unei informatii (mesaj) prin intermediul limbii, mimicii, gesturilor sau a altor
sisteme de semnalizare si tehnice (Schaub, Zenke, Dictionar de pedagogie, 2001).
Etimologic, sensul de bază pare a fi dat de latinescul comunicare, termen ce se
referă la ‘acţiunea de a pune în comun lucruri, indiferent de natura lor‘.
Unele axiome ale comunicării (Nuţă, 2004)
• Este imposibil să nu comunici (chiar şi tăcerea are semnificaţii variate).
• O comunicare interumană se desfăşoară simultan în două planuri – conţinut şi
relaţie (informaţiile propriu zise - prin cuvinte - şi respectiv informaţiile
despre informaţii – paralimbajul si limbajul corpului)
• Comunicarea este un proces continuu…comunicarea seamănă mai mult cu o
spirală fără de sfârşit decât cu un segment cu două capete…
• Oamenii utilizează două modalităţi de comunicare, una digitală (specific
umană, bazată pe corespondenţa convenţională dintre semn şi semnificat;
cuvintele sunt prin excelenţă semnale digitale) şi respectiv cea analogică,
bazată pe analogie, asemănare şi asociere – specifică în general fiinţelor
(exemplul învăţării iniţiale la pui de om şi animale – prin observare şi
imitaţie).
• Comunicarea este ireversibilă – mesajul odată comunicat nu mai poate fi luat
înapoi…
Atenţie mare ca educatori la mesajele care reflectă o apreciere o evaluare
importantă, o valoare, o credinţă (convingere).
• Orice proces de comunicare este simetric (bazat pe egalitate) sau
complementar (bazat pe diferenţă). Care este situaţia în clasă?
• Comunicarea implică procese de acomodare şi adaptare (‘negocierea
sensurilor’).

1
 Cu toate ca la oameni (si in scoala) limbajul verbal este mijlocul principal de
comunicare, acesta nu este singurul.
Dupa Albert Mehrabian (apud Frunjina si Tesileanu, 2002, Nuta, 2004), in
comunicarea umana:
- cuvintele (limbajul verbal) inseamna 7%)
- caracteristicile vocii (comunicarea paraverbala) – 28%
- limbajul trupului (nonverbal) – 65 %.
Cercetatorii afirma asadar prezenta masiva a limbajului paraverbal – stimuli si
semnale (indicii) transmise prin voce (tonul, intensitatea/volumul, ritmul, etc).
Tonalitatea vocii (timbrul, inaltimea etc) poate transmite diverse emotii si
sentimente (tonul face muzica...explicati, exemplificati). Dictia, pronuntia, accentul pus
pe o silaba dintr-un cuvant sau pe un cuvant din propozitie au de asemenea rosturi si
semnificatii importante in comunicare (Exemplu – accente diferite puse in propozitia ‘Tu
trebuie sa citesti aceasta carte’).
Alte elemente care pot fi interpretate in comunicarea verbala din clasa sunt: dresul
vocii, tusea, oftatul etc.
Pauzele facute in vorbire pot fi utilizate pentru:
- sublinierea cuvintelor care urmeaza;
- introducerea unui moment de suspans;
- atragerea atentiei asupra unei probleme – de disciplina etc
Variatia vocala adecvata la profesor este un element foarte important de
management al comunicarii in clasa. Vocea plata si monotona, ca si stridentele (ton prea
inalt, ascutit) ori tonul prea scazut sunt de evitat, pe cat posibil.
Limbajul corpului (nonverbal) are in vedere semnalele transmise prin:
• fizionomie - expresia fetei - mimica (zîmbet, încruntare, indiferenţă etc)
• contactul vizual cu interlocutorul
• gestica – diverse miscari facute cu mâinile, braţele, degetele etc; este
importanta de pilda miscarea mainilor pentru a accentua sau explica mesajul
verbal.
• Postura - pozitia corpului si orientarea corpului
• Distanta fata de interlocutor – poate indica grade variate de relationare
• Modul in care se misca o persoana – ‘dansul profesorului; in clasa.

2. Abilitati si tehnici in comunicarea la clasa

• Abilitatea de a asculta, socotita o adevarata arta…A asculta este mai mult
decat a auzi – primul nivel al ascultarii, care presupune mai departe:
- a intelege continutul;
- a retine continutul;
- a analiza si evalua continutul.
Este importanta ascultarea activa (atentia acordata atat mesajului intelectual cat si
a celui emotional), a asculta cu deschidere si empatie; comunicarea căldurii şi empatiei
umane este in schimb foarte importantă pentru pentru reusita tuturor elevilor si prevenirea
abaterilor sau conflictelor in clasa. Timpul este foarte presant dar uneori câteva minute
sau chiar secunde sunt suficiente pentru a comunica această disponibilitate educaţională,
cu efecte pozitive, stenice în cele mai multe cazuri. Comunicarea empatică are o

2
relevanţă specială, aduce beneficii suplimentare în cazul multor elevi care au diverse
dificultati.
Ascultarea poate fi de asemenea informativa – axata pe intelegerea unor mesaje
noi, a integrarii unor informatii noi, a realizarii unor clarificari - sau evaluativa (evaluarea
cunostintelor, formularea unor judecati de valoare legate de cunostinte etc.
• Tehnici de ascultare eficienta
- parafrazarea – a formula sau repeta cu cuvintele tale ceea ce crezi ca ai auzit
- clarificarea – a pune intrebari in acest sens
- reactia, raspunsul (feed/back) care solicita dar si incurajeaza; tipuri de
feed/back:
- imediat – cel mai eficient
- onest, pe cat posibil
- suportiv – (prin opozitie cu cel pasiv sau ostil), care poate fi si imediat
si onest…
• Abilitatea de a vorbi
Exprimarea verbala se realizeaza la trei niveluri distincte:
- nivelul faptelor
- nivelul senzatiilor si trairilor emotionale – dezvaluirea registrului personal, a
perceptiilor si sentimentelor interne, a felului unic de a vibra la lumea
exterioara…
- nivelul ideilor si imaginilor mentale – cunoasterea logica, specifica omului.

3. Comunicarea eficienta si interactiunea educationala (Painisoara, 2003)

Dezvoltarea abilităţilor de comunicare interactiva

o Ascultarea interactivă (relaţia complexa dintre emitator si receptor)
o Ascultarea eficientă (centrarea pe continutul şi calitatea
prezentării)
Sistemul categoriilor de interactiune verbala (VICS – Verbal Interaction Category
System)
 Profesorul initiaza comunicarea
- ofera informatii si opinii
- ofera directii
- pune intrebari (inchise sau deschise)
 Raspunsul profesorului
- accepta sau respinge (idei, comportamente, sentimente)
 Raspunsul elevului/ studentului
- raspunde profesorului (predictibil sau nu)
- raspunde altcuiva
- nu raspunde…
 Elevul/ studentul initiaza comunicarea
- cu profesorul
- cu altcineva…
 Alte categorii: tacere, confuzie etc.

3
 Pasii in ascultare(Ross)
1. Senzatia (mai degraba perceptia)
 Bariere: - zgomote pe canal
- deficiente de receptie - oboseala
- alti factori perturbatori din campul senzorial

- defecte de transmisie
2. Interpretarea
Bariere: - blocaj/ refugiu: tema prea complexa/ prea banala
- criticarea emitatorului si a formei mesajului - stilul de
comunicare
- a sari la concluzii
- distragerea atentiei
- ascultatorii “dorm cu ochii deschisi”
- defecte de codificare
Alte ‘vicii de interpretare’:
- ascultarea atributiva – legarea importantei mesajului de modul de obtinere
- ascultatorul defensiv (specific adolescentei)
- disturbatori emotionali – reactiile emotionale la anumite cuvinte sau fraze

3. Comprehensiunea
Determinanti: inteligenta, volumul vocabularului, abilitatea de a face inferente,
reperajul ideilor cheie, sesizarea structurii discursului, experiente de ascultare,
atractivitatea si/ sau prestigiul vorbitorului, factori contextuali si circumstantiali...
“Capcane”: elemente adiacente (colaterale), redundanta...

4. Raspunsul
Eficienta ascultarii creste cand obiectivele sunt specificate
- ascultam ca sa:
- intelegem
- retinem
- analizam si evaluam continutul comunicarii
- dezvoltam relatii (ascultare empatica)
- ne facem o imagine despre emitator
- ne relaxam
Cheile ascultarii eficiente (Sperry)
* Sesizarea oportunitatilor, a campului de interese
* Accent pe continut, nu pe modul de prezentare
* Rezistenta la distragere
* Flexibilitate si adaptabilitate, fara reactii emotionale exagerate

4. Metode si tehnici de promovare a interactiunii educationale

Metoda socratica
Metoda interogativa - conversatia euristica, eficienta in grupuri mici/tutoriale
Intrebari: focalizate, motivante, de sondaj

4
 Practici de chestionare: redirectionarea, timpul de asteptare, timpul de oprire,
intarirea optima

Metode de cultivare a creativitatii si rezolvare de probleme

Asaltul de idei: brainstorming-ul

- Metoda evaluarii amanate: la inceput, nici o interventie nu este criticata
- Cantitatea genereaza calitate
Variante de brainstorming
a) traditional – metoda de stimulare a creativitatii participantilor
- cadru propice pentru instruirea scolara
Modalitati de aparitie a ideilor:
- calea progresiv-liniara – idee initiala – idei intermediare – idee finala
- calea catalitica – dela idea initiala la alte idei prin analogie sau prin
opozitie
- calea mixta
Variante (metode) de expunere a ideilor
- expunere libera
- exprimare pe rand
- biletele
- metoda mixta
Reguli: - receptivitate pentru toate ideile
- se solicita si se valorizeaza contributia membrilor “tacuti”
- regulile trebuie afisate la vedere
- incurajarea de a construi pe ideile preopinentilor, oricat de inedite
Acomodarea la brainstorming si limite
Implicare progresiva si completiva (complementara) a elevilor: exercitii de
producere a ideilor in grup despre teme familiare si accesibile;
Limite de evitat: de-responsabilizarea prin “chiul social”, polarizarea sau
monopolizarea discutiilor, diluarea obiectivelor si caderea in derizoriu, activitate
cronofaga, inhibitia sociala ;
b) electronic
- de regula prin ‘grupurile de discutii’- poate fi individual sau pe grupuri;

- Exemple : programe de tip ‘Inspiration’ sau ‘IdeaFisher’- se introduce un

concept cheie iar programul ofera o multime de asociatii, comparatii sau ordonari
posibile...
Avantaje si dezavantaje comparativ cu Brainstormingul traditional
c) personal – se poate dezvolta pe fondul celui traditional – prin trecerea in
anumite secvente la activitatea individuala...

Metoda rezolvarii creative de probleme

Etape (Noller& Biondi si Panisoara):
# Descoperirea nevoii de implicare
# Descoperirea “dezordinii”
# Descoperirea problemei

5
 # Descoperirea ideilor
# Descoperirea de solutii
# Descoperirea acceptarii

Reguli divergente pentru CPS (creative problem solving)

+ amanarea evaluarii
+ cautarea cat mai multor idei inovative
+ acceptarea tuturor ideilor (acceptanta interna si externa)
+ depasirea limitelor cognitive auto-impuse
+ lasarea ideilor sa “fiarba la foc mic”
Reguli convergente pentru CPS
* deliberarea (planificarea)
* explicitarea ideilor (coerenta, concretete, claritate)
* evitarea unei premature “inchideri”
* cautarea problemelor dificile si inaparente, adecvate obiectivelor
* dezvoltarea judecatilor afirmative

Metode bazate pe dezbaterea de grup

Reuniunea Phillips 66

 J. Donald Phillips (Michigan State University)

 În ce constă metoda?
 6 echipe funcţionale a câte 6 persoane
 în microgrupuri, se desemnează câte un conducător de discuţii –
moderator
 activitatea în echipă are trei coordonate: pregătirea, desfăşurarea şi
valorificarea producţiei de idei
 durata: 2 ore
 Faze:
 Discuţia pe grupuri
 fiecare echipă dezbate separat 6-12 minute
 ideile sunt reţinute de către lideri, sunt analizate şi se conturează o
arie problematică segmentată pe rezolvări parţiale sau optime
 Dezbaterea în plen
 liderii expun în faţa întregului colectiv concluziile discuţiilor în
echipe
 membrii echipelor pot participa cu argumente suplimentare în
confruntarea dintre lideri
 este admisă analiza critică, prioritatea demersului constituind-o
selecţia şi ierarhizarea soluţiilor
 evaluarea generală a ideilor este apanajul cadrului didactic
 Modalitati de organizare in functie de distribuirea in spatiu a liderului
(classic, intr-un colt, in cerc)

6
Tehnica focus-group
 presupune o discuţie focalizată care tinde să furnizeze un complex informaţional
calitativ – participanţii nu emit doar propriile idei într-o manieră abstractă, ci,
dimpotrivă, se dezvoltă o construcţie de grup bazată pe interacţiunea şi
influenţarea reciprocă a membrilor grupului.
 focus-group-ul urmăreşte mai mult colectarea de date şi analiza procesului de
influenţare a opiniilor în cadrul grupului
 presupune o planificare a studiului: stabilirea scopului, a tipurilor de întrebări
 recomandări cu privire la tehnica punerii întrebărilor
 determinante practice ale activităţii moderatorului
Două maniere de lucru:
 Modul cumulativ
 presupune obţinerea unui evantai mai larg de informaţii
 un grup nr. 1 discută liber problema în cauză şi concluziile sunt
sintetizate
 grupul nr. 2 discută liber aceeaşi problemă până când epuizează
subiectul; în acest moment li se prezintă concluziile grupului 1,
continuând dezbaterea
 Maniera contradictorie de focus-group
 presupune necesitatea atragerii persoanelor care manifestă rezerve
şi tendinţe inhibitorii prin agresiune şi confruntare
 o persoană din grup are sarcina să găsească contraargumente în
momentul în care grupul pare să ajungă la un consens simplu
Avantaje
- apropie participanţii de lucrul într-un grup natural
- dezvoltă plăcerea pentru o astfel de discuţie, chiar şi în momentul în care ei
nu se află în grupurile unde se desfăşoară în mod cotidian
- dezvoltă o manieră neinhibitoare de lucru
- impune un climat pozitiv de discuţie
- introduce maniera pozitivă de focalizare pe o sarcină, dezvoltând strategii
naturale de ocolire sau diminuare a divagaţiilor şi fenomenelor de perturbare
a comunicării

Controversa creativă şi tehnica dezbaterilor

 divizarea grupului de lucru în microgrupuri de 4 persoane

 2 participanţi susţin cu fermitate o poziţie şi ceilalţi 2 susţin poziţia contrară
 fiecare membru se retrage pentru a discuta cu alţi colegi in alte microgrupuri care
au acelaşi rol şi apără aceeaşi perspectivă ca şi el se vor reîntoarce să discute în
microgrupul de origine ideile pe care le-au găsit
 în următoarea zi, în grupurile de 4 participanţii îşi prezintă poziţiile, iar ceilalţi
colegi iau notiţe şi adresează intrebări, apoi perspectivele se inversează
argumentele folosite în discuţie de către partea cealaltă vor putea fi folosite şi în
continuare, dar fiecare parte trebuie să aducă cel puţin două noi argumente de
substanţă

7
 în ziua a treia, ambele echipe îşi prezintă noile poziţii însoţite de argumentele deja
exprimate într-o nouă lumină şi de noi argumente
 vor căuta împreună avantajele fiecărei poziţii pentru a ajunge la o perspectivă
comună care să ofere o perspectivă unitară a avantajelor şi să diminueze punctele
mai slabe

Avantaje:
 grupurile vor descoperi că fenomenele se compun din mai multe adevăruri,
uneori contradictorii între ele, într-un grad superior, vor căuta într-un fenomen
perspectiva holistică înglobând toate aceste perspective

Tehnica dezbaterilor
- situează faţă în faţă 2 echipe a 3 participanţi care prezintă părţi opuse ale aceleiaşi
idei;
- o echipă este cea afirmatoare, ea prezentând argumente favorabile moţiunii, iar
cealaltă numită negatoare prezintă idei opuse
Modelul britanic de dezbatere
 Clasa este împărţită în două echipe, una favorabilă subiectului, cealaltă în opoziţie
cu prima.
 Câte doi participanţi sunt selectaţi din fiecare echipă.
 Primul vorbitor, afirmator sau negator, prezintă cazul echipei timp de 5 minute
 Al doilea vorbitor, afirmator şi negator, prezintă 3 minute.
 Subiectul este apoi deschis la comentarii, întrebări şi răspunsuri din partea
echipelor.
 Un membru al fiecărei echipe sumarizează cazul.
 Dezbaterea se încheie cu o sesiune de concluzii generale la care participă întreaga
clasă.

Metode bazate pe dezbaterea de grup

Tehnica interacţiunii observate – tehnica acvariului

 înainte de intrarea elevilor, scaunele sunt aşezate în două cercuri concentrice
 elevii îşi aleg, după preferinţă, un loc în cele două cercuri
 folosirea unui al doilea cadru didactic, aflat în exteriorul cercurilor, cu rol de
observator
 cei din cercul interior discută 8-10 minute o problemă controversată
 reguli de bază pentru conversaţia din cercul interior:
 fiecare susţine o idee pe baza unor dovezi
 sunt de acord cu antevorbitorul şi aduc argumente suplimentare
 nu sunt de acord cu antevorbitorul şi prezint argumente care să-mi susţină
poziţia
 stabilirea şi a altor reguli de comun acord cu grupul pentru ca se va produce o
implicare activă şi de consistenţă a participanţilor, se vor dezvolta relaţiile
interpersonale şi identitatea de grup

8
  posibilitatea unor scaune goale în cercul interior ce pot fi ocupate de către
observatorii care vor să se implice în dezbatere
 persoanele din cercul exterior observă şi completează o fişă/protocol de observare
 ulterior, se schimbă locurile; se porneşte cu o altă temă
 fiecare grup este, pe rând, observator şi observat

Seminarul socratic
 metodă de tip fishbowl, dar care urmăreşte o participare necompetitivă
 discuţie centrată mai mult pe înţelegerea colectivă şi mai profundă
a materialului de studiat decât pe identificarea unui răspuns corect
 profesorul împarte fiecărui student câte un pasaj scurt din conţinutul ce urmează a
se dezbate înainte de oră, studenţii citesc şi iau notiţe asupra textului
 la începutul orei, se formează 2 cercuri concentrice, cei din interior discută tema,
cei din exterior observă
 discuţia durează 10 minute, apoi cei din cercul exterior au 10 minute pentru feed-
back
 locurile se schimbă şi procesul este reluat
 cei din cercul exterior observă cum înţeleg textul cei din interior; important este
modul cum este rezolvată problema şi nu doar tipul de răspuns oferit

5. Construcţia echipei
Exerciţii/jocuri de spargere a gheţii
Tipuri de predare în echipa

Exerciţii/jocuri de spargere a gheţii (ice-breaking)

În funcţie de gradul de complexitate, există un continuum de la exerciţii simple
şi unic direcţionate până la tehnici care se individualizează dincolo de denumirea acestei
metode.
* jocul „ziarului vorbitor” – cerem elevilor/studenţilor la începutul orei să îşi
exprime sentimentele produse de ziua respectivă pe un ziar; ruperea ziarului poate
desemna sentimentele de frustrare ale respectivei persoane; ceilalţi colegi vor descrie în
cuvinte starea persoanei şi-i vor oferi ceva din starea lor pentru a compensa şi a aduce tot
colectivul la un echilibru emoţional înaintea începerii lecţiei
* tehnica „grupurilor zumzăitoare” (buzz groups) - întreruperea activităţilor cu
toată clasa pentru a da posibilitatea şi cursanţilor mai timizi să se exprime în grupuri de 4
persoane; raporturile grupurilor nu menţionează numele contributorilor la ideile emise;
* numbered students” – un alt tip de buzz group; fiecare student din grupurile
respective primeşte un număr; fiecare este responsabilizat să asculte, să participe şi să
sumarizeze ideile grupului său, deoarece nu se ştie ce număr va trebui să raporteze
rezultatele grupurilor
În funcţie de metoda pe care cadrul didactic o va folosi în continuitatea ice-
breaking, există o gamă largă de tehnici:
 Tehnică ce precede focus-group-ul: fiecare grup primeşte aceeaşi
propoziţie care deschide o povestire; prin efortul de grup, ei vor
trebui să adauge o altă propoziţie, după care vor trimite foaia la
grupul din stânga lor şi o vor primi pe cea de la grupul din dreapta;

9
 ei vor continua ideea colegilor lor cu o altă propoziţie, după care
operaţia se repetă; sunt citite povestirile care, pornind de la aceeaşi
propoziţie iniţială şi folosind aceleaşi grupuri de studenţi, sunt
totuşi diferite.
 Tehnică ce precede Phillips 66: la nivelul formării echipei, elevii
se plimbă în faţa tablei împărţite în şase spaţii, acestea conţinând
câte o caracteristică (energic, calm, vesel) şi fiecare îşi notează
numele în dreptul uneia dintre ele – astfel avem constituite 6
grupuri cu identităţi primare gata formate.

Predarea in echipa

Tipul predării în echipă Descriere

Echipă cu lider O persoană din grup este desemnată de către liderul

echipei, primind responsabilităţi speciale în organizarea
echipei.
Asociaţii Toţi membrii echipei au status egal, deşi un lider informal
poate apărea din când în când.

Ucenicii O persoană din echipă este profesorul „veteran” care ajută

la pregătirea noilor profesori.

Echipa coordonată Deşi în această metodă profesorii nu instruiesc acelaşi grup

de elevi/studenţi, ei predau acelaşi material propriilor
cursanţi utilizând în comun proiecte de lecţie, activităţi,
examene etc.
Echipa rotativă Fiecare membru al echipei preia responsabilitatea de a
preda o anume parte din cursul de un semestru (în sensul
metodei mozaicului la studenţi)

10