Conferinta improvizata data prin Omraam Mikhal Avanhov in 1963
Se spune in Evanghelii: "Daca cineva te loveste peste un obraz, intoarce-i-l si pe celalalt." Crestinii sa ma scuze, dar ceea ce eu voi zice, legat de aceasta fraza, depaseste tot ce ei isi pot imagina, si viitorul va demonstra ca aceasta interpretare a mea este adevarata. Pentru ca anumite percepte, care au fost bune in trecut, nu mai pot fi bune si eficiente (practice), nici pentru prezent, dar nici pentru viitor. Cuvintele lui Iisus nu inseamna ca noi trebuie sa ramanem intotdeauna pasivi in fata insultelor si a abuzurilor, intotdeauna sa acceptam, sa ne supunem, sa suportam si, la sfarsit, sa disparem ... E posibil sa se fi inteles in acest fel, dar eu va voi demonstra ca nu aceasta este ceea ce a vrut El sa spuna. A fi pasiv, supus, a se lasa masacrat, bine- inteles, asta cand voi nu aveti lumina, este tot ceea ce va ramane de facut (se refera atunci cand noi suntem departe de noi si Dumnezeu, departe de sufletul nostru, adica suntem in "intuneric"). Dar aceasta moralitate de oameni slabi si indiferenti nu trebuie sa dureze pentru totdeauna. Nu este scris nicaieri ca spiritualii, inteleptii, Initiatii, Fii lui Dumnezeu, trebuie sa ramana intotdeauna supusi, exploatati, batuti, masacrati pentru a lasa mereu sa triumfe imbecilii si rautaciosii. Pentru moment, este (se intampla) cam asa, pentru ca oamenii si-au pierdut propria scanteie divina, iei si-au pierdut forta solara, focul, caldura, lumina, viata, si penru ca si le-au pierdut, ei sunt obligatoriu batuti si maltratati (in sensul ca toate astea sunt o consecinta a pierderii divinului din noi). A fost zis: "Voi sunteti sarea pamantului, iar daca sarea isi pierde propria sa savoare (aroma), el (pamantul) nu mai este bun decat sa fie calcat in picioare". Si da, voi va pierdeti propria voastra savoare, voi veti fi zdrobiti in picioare de catre oameni, pana cand va veti regasi. Nu a fost decretat ca trebuie intotdeauna sa fii calcat in picioare, dar atata timp cat te-ai indepartat de Dumnezeu, si ti-ai pierdut propria putere, acum, bine-inteles, poti sa multumesti tuturor oamenilor violenti si rautaciosi. Pe vremea cand Iisus vorbea, oamenii trebuiau sa descopere virtuti si calitati asupra carora nu s-a prea insistat pana acum: indulgenta, generozitate (in sensul de iertare), umilinta ... In aceasta epoca (in aceste timpuri) domneste doar legea justitiei: ochi pentru ochi si dinte pentru dinte. Deci, noua morala pe care o aduce Iisus, trebuie sa incurajeze oamenii sa descopere calitatiile inimii. In loc sa raspundem (in sensul sa reactionam) intotdeauna prin modalitati brutale: pietre, cutit, sabie, trebuie sa raspundem prin mijloace mult mai nobile, mai elevate: smerenie, dragoste (iubire), rabdare, marinimie (bunavointa, intelegere). Iata sensul cuvintelor lui Iisus. Da, insa ceea ce El a zis pentru aceasta epoca (pentru acest timp), nu trebuie considerat ca fiind valabil pentru eternitate. El vine din nou ca sa spuna: "Acum, intelegeti-ma bine, exista intotdeauna o conduita mai buna. Atata timp cat voi va supuneti unei nedreptati, voi trebuie sa ripostati cu o anumita inteligenta, o anumita forta de caracter, o anumita intelegere, o anumita lumina, o anumita caldura, de care dusmanul vostru va fi complet bulversat, orbit, lovit. Lovit, adica transformat! Nu anihilat, nu ucis, nu, regenerat! In loc sa il ucideti, voi inviati-l, adica aduceti-l catre Dumnezeu. Daca esti capabil sa faci aceasta, atunci esti un adevarat erou, un adevarat Fiu al lui Dumnezeu." De ce sa te lasi intotdeauna distrus, intr-un mod stupid si sa-ti faci sa triumfe dusmanii? Nu trebuie taiati oamenii, nu trebuie sa le faci rau, dar nu trebuie sa mai accepti situatia de-a fi intotdeauna invins. Trebuie sa stii sa te aperi devenind precum soarele: sa proiectezi o anumita lumina prin care, chiar daca oamenii vor sa te atace cu armele lor stupide si crude, ei vor fi orbiti, orbiti (in sensul ca se pierd in aceasta lumina, nu se mai disting, se "ratacesc", isi pierd calea). Da, voi sa ii orbiti, si apoi voi sa le deschideti ochii precum Hristos a facut cu Saul pe drumul catre (din) Damas cand el mergea sa masacreze crestinii: o proiectie de lumina, si asta l-a facut sa orbeasca! Si Saul a devenit Paul. Presupunem ca voi ajungeti sa paralizati oamenii pentru cateva minute, cam asa .. si apoi voi ii restabiliti, credeti ca ei vor continua inca sa va masacreze? .... Deci, noua filosofie, dragii mei frati si surori, nu este de a ramane slabi, de a multumi oamenilor violenti si cruzi, dar de a deveni precum soarele pentru ca ei sa nu mai poata nici sa va murdareasca, nici sa va atinga, si cand se vor apropia, voi ii veti topi ca ceara. Daca umanii nu au inca aceasta posibilitate luminoasa, este pentru ca ei nu s-au gandit niciodata la asta. Ei au imbratisat slabiciunea, ei s-au refugiat in filosofii stupide, intorcand in acelasi timp si celalalt obraz. Ei bine, voi puteti atinge (intoarce) toti obrajii care vreti, insa aceasta nu va servi la nimic, voi nu va veti schimba dusmanii, ei vor continua a va da palme, iar in cele din urma va vor ucide. Acum trebuie inteleasa diferenta. Celalalt obraz, este cealalta parte, cealalta parte a voastra insiva, latura sufletului, puterea, lumina. Iisus a aratat cealalta parte (latura) dusmanilor si, el le-a spus: "Voi sunteti capabili sa impresionati corpul fizic, voi sunteti capabili sa il crucificati, dar eu va voi arata cealalta latura, sublima, indestructibila, si voi reconstrui templul mau in trei zile. Acum, voi puteti sa loviti!" El a aratat cealalta parte, si tot pamantul (toata lumea) a fost bulversata. El a aratat partea divina, nu latura terestra, si el s-a resuscitat! Crestinii, spiritualii au inca multe de invatat si de inteles, si in loc de a se lasa intotdeauna masacrati de fortele malefice (tenebre), de catre filosofiile materialiste, ei trebuie sa se uneasca. Ei spun mereu "Amin, amin", ei accepta ... Nu, trebuie ca ei sa se uneasca, pentru ca ei au toate posibilitatiile de a transforma lumea, de a restabili Regatul lui Dumnezeu pe pamant. Acesta nu e momentul sa spunem ca Iisus ne-a invatat sa intoarcem si celalalt obraz, sa devenim martiri. In trecut, da, nu puteam face intr-un alt mod, pentru ca nu eram atat de dezvoltati pentru a putea riposta intr-un mod sublim si divin, dar nu si acum. Acum, exista (atatea) posibilitati pentru a arata (dovedi) puterea sufletului prin cunostiintele sale, prin iubirea sa, prin gesturile sale, prin comportamentul su. Si aceasta este adevarata forta de ce sa ramai slab, bolnav (bolnavicios), las, pentru a demonstra ca esti crestin? Ei bine, daca acesta este idealul crestinismului, eu, eu sunt primul care spune ca niciodata raul nu va fi extirpat de pe pamant prin acesti slabanogi si acesti ignoranti! Trebuie sa fii tare, puternic, dinamic, activ, impetuos (in sensul de hotarat), violent chiar, dar nu in modul in care se intelege doar planul fizic. Crestinismul rau inteles nu duce la nimic. Adevaratul crestinism, este de a fi inarmat, dar inarmat cu alte (alt gen de) arme bine-inteles, iar cand sunteti atacati, sa aratati cealalta parte. Iata, dragii mei frati si surori, ceea ce nu era bine inteles in trecut, va fi inteles acum, luminat (descifrat); si se vor adauga multe alte adevaruri noi, pentru ca nimic nu stagneaza, totul se misca, totul evolueaza. Si, pe de alta parte, Iisus l-a aratat: el a dat o noua morala care nu era precum cea a lui Moise. In mai multe reprize, in Evanghelii, el repeta: "11 a fost zis ... dar eu va zic ..." De exemplu: "A fost spus: sa nu ucizi, iar cel care va ucide, va fi pasibil de judecata. Dar eu va zic: oricine se manie contra fratelui sau, va fi pasibil de judecata" si deasemenea: "A fost zis: tu sa nu comiti adultere. Dar eu va zic: oricine arunca asupra unei femei o privire de cu pofta (in sensul de: cu gandul la adulter), a comis deja adulterul cu ea in inima sa" ... "A fost zis: sa nu judeci, ci sa intorci catre Domnul judecatiile tale. Dar eu va zic: sa nu judeci deloc" ... "A fost spus: iubeste/ti aproapele si roaga/te pentru dusman. Dar eu va zic: iubiti-va dusmanii si rugati-va penru cei care va persecuta astfel, fiindca voi suntti fii Tatalui vostru care este in Ceruri." Deci, vedeti voi, morala pe care a adus-o Iisus, nu era morala data de moise. Iar acum, ce de nu ne da o alta moarala, una mai buna? Crestinii sunt suparati, deoarece ei nu doresc (a se intelege nu accepta) sa fie si altceva dupa iisus. Dupa ei, nu mai putem nimic adauga. Si presupunem ca este Cristosul insusi care vine sa mai adauge alte notiuni (notificari), penru ca totul evolueaza ...Pot crestinii sa impiedice? Iar intarziatii, cei care s-au cristalizat vor fi depasiti. Noi suntem pentru evolutie, pentru ceva mult mai mare, pentru noua viata, pentru noua religie care va fi propagata in lume, adevartata religie a lui Cristos, care n-a putut inca fi realizata. Atata timp cat oamenii erau primitivi, puteam noi sa-i facem sa inteleaga? Trebuia, in primul rand, sa invete inainte de toate justitia. Iar Moise, a fost trimis pentru a-i invata justitia. Apoi, Cerul l-a trimis pe Iisus pentru a aduce iubirea, iertarea. Da, dar nu trebuie sa ne aratam asa, exista inca un grad superior, care, in realitate, a ierta nu rezolva problema. Iar daca, de exemplu, cineva vine sa te bata, nu trebuie sa ii demontrezi sa esti mai puternic decat el, sa il prinzi de un picior, sa il ridici in aer si sa ii spui: "Auzi, vrei sa te arunc de pamant?" Dar nici sa il protejezi, ci, pur si simplu, sa il repozitionezi usor picioarele. Nu crezi ca e mai bine? Este crestinismul, locul in care trebuie tot timpul sa fii batut si masacrat? Nu, dar trebuie sa fii mai puternic decat dusmanul. Printr-un gest, printr-o privire, printr-o vibratie divina voi il faceti sa simta superioritatea voastra. Atunci el se simte mic, atat de mic, incat iti va zice: "Te rog, lasa-ma in viata! Aha, ok, dragul meu, acum ai inteles (in sensul "te-ai invatat minte sa nu mai faci asa ceva")?" Astfel, tu il lasi, iar el isi va lua picioarele in spate, adica va fugi. Nu este mai bine asa? Ei bine, chiar este mai bine, dragii mei frati si surori, dar nu s-a avut niciodata ambitia de a se dori (acest lucru). Dar acum, aceasta este ambitia pe care eu v-o dau, dragii mei frati si surori. Cand o veti realiza voi (?) asta e o alta intrebare. Dar cel putin sa aveti aceasta dorinta, pentru ca nu veti face nimic in lume, fiind intotdeauna pasivi, pacifisti, slabi, vulnerabili. De acum, nu vor mai exista martiri. Martirii au dat ceea ce trebuia, ei si-au incheiat misiunea lor. Mai mult decat atat, daca au fost martirizati, aceasta era adesea pentru a- si lichida mai repede datoriile lor, transgresiile (pacatele) din trecut. Dar, o data eliberati, trebuie ca ei sa fie intotdeauna martiri? Nu. Iar in viitor, anumite fiinte (suflete) vor fi atat de puternice, incat vor calma (dezarma) la distanta persoanele rau intentionate care se vor apropia ca sa le faca rau. Veti zice: "Dar dvs. mergeti prea departe, dvs. mergeti prea departe ....." Da, bine-inteles, vine timpul cando oamenii vor ajunge foarte departe, pentru moment, ei sunt pe un drum fara iesire. Daca vi se pare ca ceea ce va spun va depaseste, ei bine, atunci ramaneti acolo unde sunteti, acestea vor fi pentru altii care sunt mai eroici si care isi doresc sa fie tari, puternici, luminati, si sa nu se lase atat de cuprinsi de intuneric. Acei oameni, cand ei sunt atacati, ei lupta, ei nu se lasa complet invadati de gandurile pe care ei trebuie sa le suporte, pe motiv ca "asta e voia lui Dumnezeu", pentru ca in acel moment, acesta este intunericul care se bucura, si spune: "Oh, acesti crestini, ei sunt magnifici, are cine se bucura de ei!" Si iata cum crestinii se pregatesc sa hraneasca spiritele intunecate! S-ar spune ca ei nu se gandesc decat la asta. Bine, bine, daca ei le hranesc, eu nu am nimic impotriva, daca ei vor inca sa le hraneasca. Dar un adevarat crestin, cand spiritle rele se apropie, proiecteaza lumina, el se apara. Si aceasta lumina, elimina intunericul (il face sa dispara). Iata (ce face) un adevarat crestin! Cativa veti zice: "Dar nu trebuie sa lupti, este scris ca nu trebuie a se lupta contra raului." Bine-inteles, voi nu trebuie sa luptati contra raului, pe teritoriul lui, pentru ca acolo, el este foarte puternic, iar voi veti fi invinsi. Dar, dar mergand mai departe (mai sus), deasupra lui, si de acolo sa ii lansati (trimiteti, proiectati) foc, proiectile ... veti vedea ca el se va infuria. Omul, are de asemenea o fortareata plina cu tunuri, cu mitraliere care scuipa foc, iar acesta este teritoriul luminii. Deci, cine va impiedica in acel moment de a proiecta (orienta) toate aceste echipamente catre dusamnii vostrii si de a proiecta lumina? Voi nu-i taiati (omorati/ucideti), voi nu le faceti rau, voi ii transformati. Voi aveti dreptul asta, oricum ... Ei bine, nu, se spune ca trebuie sa te arati crestin, adica - ca trebuie sa te lasi chinuit (martirizat), pentru ca intelegem ca nu trebuie sa raspundem la ofense. Dar se spunea doar sa nu raspunzi in acelasi fel, in acelasi mod. Pentru ce (cum, cu ce rost) ar trebui distrus (omorat) un dusman care vine sa va distruga (omoare)? Paralizati-l, orbiti-l, adormiti-l, dar ajungeti sa il convingeti. Sunt astfel - ca niste mici piese de teatru, comedii in care vedem o persoana plina de rele intentii, care se pregateste sa-i faca rau unei intregi familii; dar iata cum cineva vine si il invarte (zapaceste) atat prin cuvinte si mici intrebari, astfel incat celalalt este complet legat, paralizat. Ei da, pentru ca el era mai inteligent. Deci, trebuie sa te aperi; dar nu prin aceleasi mijloace, bine-inteles, ci prin alte mijloace care sunt formidabile, dar la care nu s-a recurs niciodata, pentru ca nu s-a crezut in eficacitatea lor, nici nu s- a presupus (bnuit) existenta lor.
Mihai Eminescu Criticilor mei Multe flori sunt, dar puţine Rod în lume o să poarte, Toate bat la poarta vieţii, Dar se scutur multe moarte. E uşor a scrie versuri Când nimic nu ai a spune, Înşirând cuvinte goale Ce din coadă au să sune. Dar când inima-ţi frământă Doruri vii şi patimi multe, Ş-a lor glasuri a ta minte Stă pe toate să le-asculte, Ca şi flori în poarta vieţii Bat la porţile gândirii, Toate cer intrare-n lume, Cer veştmintele vorbirii. Pentru-a tale proprii patimi, Pentru propria-ţi viaţă, Unde ai judecătorii, Ne'nduraţii ochi de gheaţă? Ah! atuncea ţi se pare Că pe cap îţi cade cerul: Unde vei găsi cuvântul Ce exprimă adevărul? Critici voi, cu flori deşerte, Care roade n-aţi adus - E uşor a scrie versuri Când nimic nu ai de spus.