You are on page 1of 4

Cunoasterea relatiilor interpersonale pentru o buna dezvoltare a copilului

În ziua de azi, în mai toate societăţile, oamenii se confruntă cu probleme. Acestea
provin mai ales din faptul că oamenii au o înţelegere greşită asupra relaţiilor interumane.
În multe situaţii elevii nu îşi respectă profesorii, ba mai mult, uneori nu îşi respectă
părinţii. Din această cauză în întreaga lume există atâtea probleme... pentru că oamenii nu
cunosc cu adevărat esenţa relaţiilor interumane, nu au învăţat corect această lecţie încă de
la început, din prima copilărie.

elatiile interpersonale au constituit dintotdeauna mediul optim de dezvoltare a
oricarei fiinte umane. !i când spun asta, ma refer la acel tip de relatie interpersonala
definita ca o relatie interpsi"ologica, directa, reciproca, care se desfasoara atât în plan
constient cât si în plan inconstient.

elatiile interpersonale cu parintii au un rol pivotal in dezvoltarea individului si a
tipului de relatii pe care le va stabili ulterior cu alti indivizi de#a lungul vietii. $ulte din
%datele interne& ale fiecaruia individ se capata in cadrul acestora relatii primare. De
exemplu, stima de sine. Daca unui copil i se repeta, sub diverse moduri, mai mult sau mai
putin explicite, ca el sau ea nu este capabil de a face un lucru cum trebuie, daca este
criticat tot timpul, daca este in permanenta comparat cu cei care au performante mai bune
'parintii sau fratii mai mari( sau daca pur si simplu nu este lasat a se descurce singur in
diverse situatii potrivite vârstei, atunci copilul respectiv va dezvolta o neîncredere în sine,
se va îndoi toata viata de propriile lui capacitati de a face fata, de a se descurca. )ar
relatiile pe care le va stabili cu alti indivizi, de#a lungul vietii, vor fi probabil de tip
dependent, submisiv, in care va fi tentat sa atribuie celorlalti o pricepere, putere si
importanta mai mare decat lui însusi. *n alt exemplu este cel al copiilor care au crescut
privati de o minima afectiune. +a rândul lor, adulti fiind, vor fi incapabili sa ofere altora
afectiune. ,opiii care au fost abuzati psi"ic, fizic sau sexual, vor deveni niste adulti cu o
stima de sine scazuta, împovarati de grave sentimente de vinovatie, ura si neputinta,
bântuiti de depresii permanente sau periodice, incapabili de a construi relatii armonioase
cu parteneri lor. *nii vor deveni la rândul lor niste abuzatori, nefiind capabili de a
relationa decât în -urul ideii de suferinta, de umilinta a celuilalt, dupa modelul relatiei cu
proprii parinti.
,"iar si în cazurile mai putin dramatice si patologice, modelul relatiei cu parintii si
modelul relatiei dintre parinti vor ramâne un model important, ce#i drept inconstient, pe
baza caruia se vor construi viitoarele relatii.
+ocul pe care fiecare dintre frati îl are în ierar"ia copiilor influenteaza nu numai tipul
de relatii interpersonale pe care fiecare îl va dezvolta mai târziu, dar si personalitatea lor,
într#o anumita masura. !e spune adesea despre copiii singuri la parinti ca sunt mai
egoisti, mai putin cooperanti, mai putin sociabili etc. .e de alta parte, experienta de frate
mai mare poate contribui fie la dezvoltarea unui simt crescut de responsabilitate, fie la
aparitia unei atitudini resentimentare, de revendicare, legata de preocuparea excesiva a
parintilor de nevoile fratilor mai mici. )n cazul mezinului, acesta creste în sânul familiei
având o experienta complet diferita de a fratilor mai mari. !entimentul de ocrotire si
preocupare din partea întregii familii pot contribui la dezvoltarea unui sentiment de
securitate deosebit de puternic. Alteori însa, postura de cel mai mic din familie poate
predispune la aparitia unei personalitati slabe, dependente, permanent framântate de
îndoieli si incertitudini in legatura cu capacitatea proprie de realizare. /u în ultimul rând,
copilul mi-lociu creste adesea avand sentimentul ca este uitat undeva la mi-loc.
)n familiile extinse, acestor tipuri principale de relatii, copil#parinte, parinte#parinte,
copil#copil, li se adauga si cele datorate prezentei bunicilor. elatiile nepoti#bunici au fost
oarecum negli-ate de psi"ologi, fiind fie expediate usor sub pretextul unei lipse de
specificitati, fie percepute prin prisma unor sabloane de tipul %bunicii sunt cei care îi
rasfata pe nepoti&. )n fapt, rolul acestora este mult mai complex. *neori, ei reprezinta
adevarati parinti de substitutie, în cazul absentei fizice sau psi"ologice a unuia sau
ambilor parinti, care impun copiilor un mod particular de raportare la conceptul de
autoritate, apartenenta, securitate, afectivitate, etc
0oate aceste relatii intra#familiale 'copil#parinte, parinte#parinte, frate#frate, nepot#
bunic( se constituie ca modele si repere în termeni de valori morale '%sa nu minti&(, valori
interpersonale '%sa fii intotdeauna cinstit cu ceilalti&( orientare sociala '%nu e bine sa te
bagi in grupuri, partide sau organizatii& etc.(, implicare sociala '%e important sa ii a-uti pe
altii&(, samd. ,"iar daca procesul de implinire a personalitatii unui individ nu se termina
niciodata pe deplin, baza acestui proces are loc in primii ani de viata '%cei sapte ani de
acasa&( si in perioada de pâna la desprinderea tanarului de familie. )ntr#un anumit sens,
influenta familiei continua si dupa aceea, fie direct 'tanarul lungeste mult perioada de
dinaintea desprinderii(, fie indirect, prin intermediul modelelor si seturilor de valori
preluate din exterior si interiorizate sub forma unor modele sau valori devenite personale.
Atunci cand vorbim de impactul primelor instante de relationare asupra dezvoltarii
individului, ca individ de sine statator si ca partener social, trebuie sa luam in considerare
si relatiile din afara familiei. 1orbim aici de rolul celor de aceeasi vârsta 2 prieteni,
colegi, vecini etc. 2 in dezvoltarea procesului de socializare. )n interactiunea cu cei de o
vârsta, copiii invata sa devina atat cooperanti cât si competivi, invata sa se raporteze la
ceilalti ca la niste egali 'in cazurile fericite( si isi contureaza o imagine de sine care tine
cont nu numai de ceea ce reprezinta copilul in cadrul sistemului familial, ci si in cadrul
mai largit al micro#societatii in care traieste. ,opilul nu se poate simti decât incomplet si
neimplinit in raport cu adultul %perfect&3 dar in relatia cu cei de aceeasi vârsta, el se poate
simti competent, adecvat, capabil.
)n final, aceste relatii sunt necesare in procesul de dezvoltare al copilului. Daca am tine
cont de toate relatiile interumane, daca ar fi respectate, intreaga societate ar fi in armonie.

elatia profesor#elev
elaţia dintre un învăţător şi elevul său este asemănătoare celei dintre părinţi şi copii.
4levul trebuie să#şi respecte învăţătorul în acelaşi mod în care îşi respectă şi părinţii.
.ărinţii ţi#au dăruit viaţă, iar învăţătorii îţi dăruiesc cunoaştere. ,unoaşterea esta ca şi
viaţa deoarece ai la fel de multă nevoie de ea ca şi de viaţă..
+a şcoală, învăţătorul le dăruieşte cunoaştere copiilor, dar are şi gri-ă de ei ca şi cum ar
fi proprii lui copii, deoarece un învăţător bun, adevărat, dedicat, trebuie să îşi iubească
elevii ca pe proprii lui copii.
.entru viitorul şi desăvârşirea fiecăruia în parte, este important ca acesta să primească o
învăţătură adevărată şi de folos de la învăţătorii săi.
elatia parinti#copii
,e ar trebui să însemne a-utorul părinţilor în educaţia copiilor şi ce se întâmplă când
controlul e exagerat5
Unii părinţi vor să se impună în faţa copiilor, în loc să comunice. În legătură cu
relaţia părinte#copil, observam că de multe ori relaţia este una autoritară, părinţii
încercând să se impună, în loc să comunice cu ei. De cele mai multe ori, presiunea
părinţilor vine din nerealizările lor personale. !ituaţiile în care părinţii cer foarte mult de
la copii pleacă de la nerealizările lor în viaţă. !pre exemplu, dacă părintele a vrut să facă
un sport de performanţă şi nu a reuşit atunci îl poate obliga pe copil să realizeze lucrul
acesta, însă un copil are destinul lui, independent de realizările din trecut ale părinţilor.
4ste nevoie de dragoste, înţelegere, expunerea copilului la cât mai multe experienţe
pentru ca el să încerce şi să vadă ce anume îl interesează cu adevărat. .ărinţii trebuie să#i
transmita copilului 'atât prin vorbe, cât şi prin fapte( că îl iubesc indiferent de succesele şi
eşecurile lui.
,ele două medii, familia şi şcoala, au roluri complementare, intersectându#se pe
terenul educaţiei.
.ărinţii trebuie să înveţe totuşi să se retragă treptat pentru a asigura autonomia
copilului şi %creşterea responsabilităţii acestuia faţă de sarcinile care îi revin în postura de
şcolar. ,el mai bun şi durabil lucru pe care un părinte îl poate face pentru copilul său este
să#i fie alături prin oferirea suportului emoţional, prin oferirea propriului comportament
ca model, prin facilitarea înţelegerii conceptului de responsabilitate.
În concluzie, pot afirma că numai printr#o colaborare strînsă, susţinută, familia şi
şcoala pot pune în aplicare procesul de educare a copilului, că numai aşa se pot forma
copii calmi, într#o viaţă zbuciumată, copii fericiţi, într#o societate în permanentă
sc"imbare.

"Fiecare copil pe care îl instruim este un OM dăruit societăţii."
!. "or#a$