You are on page 1of 12

Scule

Alezoare
1.Campul de toleranta al alezoarelor
o utilizare raţională a sculei pe un timp cât mai mare posibil, ceea ce se
realizează în cazul când pentru toleranţa de execuţie a alezorului se admite
35% din toleranţa de bază a găurii, având abaterea maximă cu 15% mai mică
decât a piesei, iar abaterea minimă la jumătatea câmpului de toleranţă a
piesei. În acest fel, pentru executarea diametrului exterior al alezorului, se
utilizează circa 1/3 din toleranţa de execuţie a găurii.
Abaterea maximă a alezorului trebuie să fie sub abaterea maximă a găurii

2. Cum se recomanda sa fie dinti pentru alezoare, numarul de dinti la tenace
si
casant
 Z = 2 + 1.5D, pentru materiale tenace
 Z = 4 + 1,5D, pentru materiale casante
Numărul de dinţi al alezorului trebuie să fie par, pentru a permite
măsurarea diametrului cu ajutorul micrometrului.
 cele fixe se execută cu mai mulţi dinţi decât cele reglabile, întrucât
la cele din urmă numărul mare de dinţi ar duce la slăbirea corpului
alezorului.


3.Cu ce scop sunt prevazute fatetele pe dintii alezoarelor.

Pentru intarire



4. Recomandarea tipului alezoarelor la alezaj cu canal de pana
 Alezoarele cu dinţi drepţi nu pot fi utilizate pentru găurile prevăzute cu
diverse canale, întrucât un tăiş iese totdeauna din aşchiere pe toată
lungimea lui, provocând trepidaţia sculei.



Tarozii
1. Diferentele esentiale intre tarodare manuala si pe masina
a.Tarozii de mână se execută pentru filetarea manuală în seturi de doi sau trei tarozi,
fiecare îndepărtând o anumită cotă parte din adaosul total de prelucrare. Regimul de
aşchiere realizat manual este foarte puţin intens şi permite realizarea acestor scule
din oţeluri de scule aliate sau nealiate.
b.Tarozii de maşină execută filetul complet dintr-o singură trecere. Fiind supuşi unor
regimuri de lucru intense, sunt executaţi din oţel rapid şi au în mod obligatoriu
diametrul exterior şi flancurile rectificate prin detalonare. Rectificarea profilului
tarozilor asigură acestora unele avantaje, cum sunt: frecare mică, precizie şi mai ales
durabilitate mai mare, prin îndepărtarea stratului de metal decarburat de la
tratamentul termic.
2.Elementele in functie de care se definesc lungimea activa a tarodului. Forma
de calcul a unghiului de atac
Lungimea părţii active (l
a
), se stabileşte în funcţie de:
- pasul filetului executat
- felul alezajului (înfundat sau de trecere)
- lungimea conului de atac.
 Valori mari pentru unghiul γ sunt indicate la prelucrarea materialelor cu
plasticitate ridicată şi tenace:
 Oţel de construcţie: σ
r
< 70 daN/mm
2
γ = 10° ÷ 12°
 Cupru: γ = 18° ÷ 20°
 Aluminiu: γ = 20° ÷ 22°
 Pentru materiale fragile şi cu duritate crescută, unghiul γ capătă valori
mai reduse:
 Oţel aliat cu σ
r
= 70 – 100 daN/mm
2
: γ = 8° ÷ 10°
 Fontă cu σ
r
< 25 daN/mm
2
: γ = 0° ÷ 3°
 Fontă cu σ
r
> 25 daN/mm
2
: γ = 5° ÷ 6°


Filiere
1. Pana la ce dimensiuni se recomanda sa se foloseasca filierele
În mod obişnuit filierele se folosesc la prelucrarea prin aşchiere a filetelor
având diametrul cuprins între 1 şi 60 mm
2. Cum se stabilesc elementele constructive ale filierelor
Elementele constructive ale filierelor se stabilesc cu ajutorul unor relaţii
empirice, bazate pe date practice.
3. Formula de calcul pentru D
f

D
f
≈ (4 ÷ 2)D
4. Valoarea pentru unghiul conului de atac
Valoarea unghiului conului de atac se stabileşte în funcţie de rezistenţa la
rupere a materialului supus prelucrării şi are valorile:
• K/2° = 60°, pentru materiale cu σr < 50 daN/mm2;
• K/2° = 40° ÷ 50°, pentru materiale cu σr > 50 daN/mm2.

Brosare
1. Care sunt valorile recomandate pentru grosimea de aschiere la
degrosare, finisare si calibrare
Valorile recomandate pentru grosimea de aşchiere:
a.0,15 – 0,20 la operaţii de degroşare
b.0,02 – 0,05 la operaţii de finisare
2. Ce zone contin partea de aschiere in cazul prelucrari cu o singura brosa
sau in cazul ultimei brose dintrun set

Materiale
1. Enumerati proprietatile materialelor pentru scule
-rezistenţă mecanică, în special la eforturile de compresiune sau încovoiere,
suficientă pentru a suporta eforturile de aşchiere;
-duritatea să fie superioară durităţii materialului de aşchiat;
-termostabilitate, ceea ce reprezintă capacitatea materialului de a-şi menţine
proprietăţile mecanice, în special duritatea şi rezistenţa la încovoiere în urma
încălzirii şi menţinerii la o anumită temperatură (temperatura de stabilitate);
depăşirea temperaturii de termostabilitate provoacă transformări structurale
ireversibile, cu scăderea pronunţată a calităţilor mecanice;
-rezistenţa la uzură, la cald şi la rece.
 În plus, acestor materiale li se mai cere o bună:
 călibilitate
 prelucrabilitate prin aşchiere ridicată
 conductibilitate termică suficientă pentru asigurarea evacuării rapide a
căldurii degajate în procesul de aşchiere
 preţ de cost scăzut, etc.
-calitatea materialului folosit pentru construcţia părţii aşchietoare a sculelor
este apreciată prin duriatatea sa, considerându-se că o valoare a durităţii de
62-64 HRC este suficientă în majoritatea cazurilor
2. Ce duritate este considerat in majoritatea cazurilor
-duritatea oţelurilor carbon pentru scule este influenţată de procentul de
carbon.
- stare recoaptă (încălzire la cca. 740°C, urmată de răcire lentă în cuptor,
urmărindu-se îmbunătăţirea prelucrabilităţii prin aşchiere)
- stare forjată
- stare călită
Călirea oţelului carbon de scule are drept scop obţinerea unei structuri
martensitice dure, încălzirea realizându-se la o temperatură la care carbonul
este dizolvat în fier γ, formând austenita.
Creşterea exagerată a temperaturii de călire trebuie evitată, întrucât
aceasta poate duce la decarburare, la producerea de fisuri, precum şi la
pătrunderea exagerată a călirii, cu deformarea materialului.

3. Enumerati tipul de material utilizat in constructia sculelor
a. carbon în proporţie de 0,7 – 2,2%
b. alte elemente de aliere, precum: wolfram, crom, vanadiu, nichel,
molibden, mangan, etc., elemente care conferă acestor oţeluri
proprietăţi superioare.
i. Ex: oţelurile cu crom, C 120, C 15
cu wolfram, VCW 45, VCW 50
mangan, VM 18
4. Definiti termostabilitatea
Termostabilitate, ceea ce reprezintă capacitatea materialului de a-şi menţine
proprietăţile mecanice, în special duritatea şi rezistenţa la încovoiere în urma
încălzirii şi menţinerii la o anumită temperatură (temperatura de stabilitate);
depăşirea temperaturii de termostabilitate provoacă transformări structurale
ireversibile, cu scăderea pronunţată a calităţilor mecanice;





5.Nivelul de viteza de aschiere


6.Ce rol are cobaltul in carburile metalice sinterizate?
In carburile metalice sinterizate cobaltul are rol de a lega partile aschietoare a
sculelor compuse din carburi de wolfram,titan si tantal.
CUTITUL DE STRUNG
1. Elemente componente si elementele geometrice ale cutitului de strung
Pentru a avea loc desprinderea materialului de pe semifabricat, partea activă
trebuie să aibă o geometrie adecvată, care se referă lasuprafeţele şi unghiurile
sale. Scula fundamentală este cuţitul pentru strunjit. La cuţit, corpul şi partea
de fixare coincid. Suprafeţele părţii active sunt:

A - partea activă (capul); B – corpul
1 - vârful cuţitului; 2 - supraf. de aşezare principală; 3 - tăişul principal 4-
supraf. de degajare; 5 – fata de asezare secundara; 6- tăişul secundar


- suprafaţa de degajare, este suprafaţa pe care alunecă aşchia şi care produce
desprinderea acesteia;
- suprafaţa de aşezare principală, este suprafaţa sculei ce vine în contact cu
suprafaţa de aşchiere;
- suprafaţa de aşezare secundară, este suprafaţa sculei ce vine în contact cu
suprafaţa aşchiată;
- tăişul principal, este muchia de intersecţie dintre suprafaţa de degajare şi cea
de aşezare principală;
- tăişul secundar, este muchia de intersecţie dintre suprafaţa de degajare şi cea
de aşezare secundară;
- vârful cuţitului, este zona de intersecţie dintre tăişul principal şi cel secundar.
FREZE
1. Frezarea in sensul si contra sensului de avans
Frezare în sens contrar avansului (a); Frezare în sensul avansului (b)



a. -procedeu folosit mai frecvent
-nu se recomandă la prelucrarea materialelor cu rigiditate scăzută, întrucît
componenta verticală a fortei de aschiere are tendinta de a ridica materialul de
pe masa de lucru
b. -procedeu folosit mult mai rar
-apar socuri în timpul prelucrării datorită faptului că grosimea aschiei ajunge
de la grosimea maxima la zero
2. Forma dintilor la frezele cilindrice (4 tipuri)
a) parabolică, ceea ce asigură condiţia de egală rezistenţă la încovoiere a
tuturor secţiunilor dinţilor;
b) cu două unghiuri pentru degroşare (cu dinţi rari);
c) cu un unghi pentru finisare (dinţi deşi);
d) cu spatele dintelui detalonat


a. formă parabolică; b. dinţi rari; c. dinţi deşi; d. dinţi detalonaţi
3. Stabilirea sensului de rotatie in functie de inclinarea dintilor a frezelor
Sensul de rotaţie al unei freze se stabileşte privind-o dinspre arborele principal
(dinspre partea de fixare).
-Forţa axială F
y
ce ia naştere în timpul procesului de aşchiere trebuie să fie
orientată spre conul de fixare (în caz contrar apar vibraţii).
-Condiţia este îndeplinită dacă sensul de aşchiere (de rotire) a frezei este
invers sensului de înclinare al elicei
4. Detalonarea
Freze cu dinţi detalonaţi -

-se ascut doar pe fata de degajare
-unghiul de asezare trebuie să fie constant în orice punct al fetei de asezare si
profilul sculei să se mentină după reascutire

BURGHIEREA

1. De ce se recomanda ascutirea simetrica a taisului principal in cazul
burghielor elicoidale cu 2 taisuri?
Pentru a se aflat permanent în contact cu materialul prelucrat în timpul
aşchierii.
2. Cat se recomanda unghiul la varf pentru burghiele elicoidale la burghiu
normal?
Unghiurile de atac 2K ale burghielor elicoidale normale este de 118°;




FREZE MELC MODUL

1. Miscarea necesara danturari prin metoda rulari cu freza melc modul
Este o miscare de rostogolire a profilului rectiliniu al sculei pe flancul
evolventoidal al dintelui prelucrat.
2. Relatia care trebuie sa aibe loc pentru miscarea de rostogolire
n f ⋅ i f = np ⋅ z
SCULE COMBINATE

1. Cinci exemple de scule combinate
− Cuţite combinate;
− Blocurile de cuţite pentru alezat sau pentru strunguri revolver;
− Adâncitoare combinate;
− Blocurile de freze;
− Blocurile de broşe;
− Frezele melc combinate;
− Cuţitele roată combinate;
− Tarozi combinaţi.



REASCUTIREA

1. Cele 3 scheme de ascutire


Numai pe fata de asezare;Numai pe fata de degajare;Concomitent pe ambele
fete