BISERICA SI MASS-MEDIA

Traim intr-o lume secularizata. Realitatea acestei afirmatii se constituie,

credem noi, in premiza fundamentala a oricarui discurs privind relatia si
raporturile intre Biserica si mass-media, pe de o parte, pentru ca mass-
media este un exponent important al unei societati secularizate, iar pe
de alta parte, in perspectiva necesitatii folosirii de catre Biserica a
mijloacelor de comunicare in masa ca modalitati reale eficiente de
propovaduire si de aparare a invataturii de credinta.
Secularizarea este o realitate astazi, o realitate dureroasa, in devenirea
spirituala a umanitatii. Sintetizand fenomenul prezent al secularizarii,
sub povara caruia traieste omul sfarsitului de secol XX, un teolog
romano-catolic observa ca "fata de increderea excesiva in fortele
umane, promovata de Renastere, avea sa raspunda curand fidelismul
tragic al Reformei, cu increderea in fata gratiei divine, pentru ca, apoi,
intr-un nou reflux, umanismul iluminist sa dea nastere ateismului
contemporan, adica autodeificarii omului lipsit de o autentica
autodeficare crestina" 1 . Acestei afirmari seculare a individualismului ii
putem adauga, intr-un tablou general " dezvoltarea valorilor liberale,
subordinea normelor sociale celor economice si presiunea societatii
moderne pentru controlarea si organizarea timpului liber al indivizilor" 2 ,
contextul social - politic (societatea politica de tip capitalist, socialist,
democratic sau totalitar) 3 , cu elementele caracteristice (educatie,
cultura, mass-media etc.), iar in plan religios, prozelitismul neo-
protestant sau sectar si influentele fals religioase, sincretiste, cu trimiteri
la filosofiile si conceptiile de viata asiatice.
Mass-media are pretutindeni in lume o importanta deosebita,
constituindu-se astazi intr-o forta imensa, care nu numai ca informeaza,
dar si modeleaza atitudini si comportamente. Mass-media ii influenteaza
profund pe oameni in felul de a intelege viata, lumea si propria lor
existenta: influenteaza, deci, un univers care tine prin excelenta de
rosturile si competentele Bisericii.
In acest cadru general, Biserica trebuie sa dea marturie si sa comunice
credinciosilor si intregii lumi mesajul Evangheliei Mantuitorului Hristos,
invatatura de credinta ortodoxa, dar si sa raspunda atacurilor eterodoxe,
atee si secularizarii.
Si, daca este evident ca in pastoratia sfarsitului de mileniu Biserica
crestina foloseste si va trebui sa apeleze tot mai mult la mijloacele
mass-media, vom incerca sa raspundem la urmatorele intrebari:
1. Ce este mass-media?
Sintagma, consacrata mai intai in limba engleza si atat de des
intrebuintata in limbajul curent, reuneste doua cuvinte de origine latina:
massa, prin care se intelege " o cantitate mare de entitati agreate" si
medium, pl. media, " mijloc de transmitere a ceva", se refera la
"mijloacele de comunicare in masa", intelese ca " seturi de tehnici si
metode de transmitere, de catre furnizori centralizati, a unor mesaje unei
audiente largi, eterogene si dispersate geografic" 4 . Mijloacele de
comunicare in masa sunt: presa scrisa, radio, televizune, cinema,
publicitatea prin afise etc.
Primul astfel de mijloc de comunicare, in ordine istorica, este tiparul,
inventat de Johann Gutenberg in anul 1455 si folosit pentru publicarea
celei dintai carti, insasi "Cartea Cartilor",Biblia de 42 de
randuri (cuprinzand 1282 de pagini, pe cate doua coloane, trasa in 300
de exemplare). Descoperirea lui Gutenberg a marcat inceputul unei noi
perioade in istoria civilizatiei si culturii umane - de unde si sintagme
precum Galaxia Gutenberg sau Civilizatia Gutenberg, pentru a folosi
expresiile lui Marshall McLuhan - cu imense foloase in raspandirea
credintei si teologiei crestine, in dezvoltarea culturii scrise.
Se considera insa ca putem vorbi de mass-media abia de la mijlocul
secolului al XIX-lea, adica din momentul in care audienta a devenit
suficient de larga si eterogena. Ziarele si cartile publicate inaintea
acestei perioade se adresau exclusiv unor elite. In deceniul al patrulea al
secolului trecut, prin aparitia fenomenului "penny press" - ieftinirea
presei - audienta s-a marit in mod deosebit, dar mai ales si-a schimbat
structura, devenind o audienta de masa. Ieftinirea presei, inclusiv a
cartilor, este principala cauza a acestui fenomen, dar trebuie sa luam in
calcul, in acelasi timp, si schimbarea de orientare, publicatiile
adresandu-se de acum incolo, in primul rand oamenilor obisnuiti 5 .
De la inceputurile veacului nostru Galaxia Gutenberg capata un
concurent primejdios. E fenomenul civilizatiei Marconi, negresit, un
factor enorm al progresului, caci de la lectura se trece la audibilitate. Ba
chiar actul lecturii e in buna masura potentat prin descoperirea
telefonului, telegrafului, radioului, filmului. Descoperirile legate de
epocalul Marconi - inventatorul sistemului de telecomunicatii fara fir pe
baza utilizarii undelor elelctromagnetice -au fost, se stie, extraordinar de
favorizante dezvoltarii presei, si in general mass mediei 6 . Dezvoltarea
semnificativa a mijloacelor de comunicare in masa s-a produs insa, in
acest secol prin aparitia mass-mediei electronice: prima jumatate de
secol a fost marcata de aparitia cinematrografului si a radioului, iar a
doua de extinderea la nivel de masa a televiziunii, descoperita inca din
deceniul al treilea. In sfarsit perioada pe care o traversam este marcata
de dezvoltarea comunicarii informationale computerizate, cum ar fi
sistemul Internet, prin sateliti artificiali, s.a.m.d.
Din punct de vedere tehnic, comunicarea de masa presupune
comunicatori profesionisti, specializati in transmiterea mesajelor prin
intermediul diferitelor mijloace, ca si un sistem de control al comunicarii.
Cea mai cunoscuta schema de analiza a comunicarii de masa este cea
propusa de Harlod D. Laswell (The structurea and Function of
Comunication in Society, 1948). Ea stabileste cinci directii de analiza in
functie de cinci intrebari privitoare la procesul comunicational:
a. cine?
b. ce spune?
c. pe ce canal?
d. cui?
e. cu ce efect?
2. Se poate vorbi de o legatura intre Biserica si mass-media?
Vom remarca, mai intai, ce au comun Biserica si mass-media si anume
comunicarea, inteleasa ca impartasire, ca daruire de bunuri spirituale
catre semeni, calitate consubstantiala vietii umane. Prin insasi structura
ei, de la creatie, fiinta umana este comunitara, avand ca dar viata, ce nu
se poate dezvolta decat in comuniunea cu aproapele. De la inceputurile
sale si pana astazi oamenii au comunicat intre ei si si-au transmis
ganduri, idei, cuvinte etc., influentandu-se reciproc. De aceea si
comunicarea a fost inteleasa si definita diferit de-a lungul timpului.
Astazi, in viata cotidiana a omului, comunicarea capata o dimensiune si
o semnificatie cum n-a avut-o vreodata in istoria umanitatii. S-a afirmat
de multe ori ca in zilele noastre comunicarea ia proportii neobisnuite, ea
este o caracteristica esentiala a civilizatiei si a devenit, incontestabil, o
institutie. Nu exista domeniu al vietii in comun care sa nu se foloseasca,
intr-o masura mai mica sau mai mare, de ceea ce numim, cu sens larg,
comunicare, definita de dictionare ca " actiunea omului de a comunica",
"de a stabili o relatie cu o alta persoana", "de a fi in legatura de idei,
ganduri etc.", sau cat se poate de simplu, " comunicarea intre doua
persoane" 8 .
Totodata, comunicarea trebuie inteleasa, deopotriva, ca activitate,
lucrare, "a comunica", stare de relatie cu o alta persoana umana -
" comunicare" - dar si ca rezultat al acestei activitati sau lucrari umane -
" comuniune".
Efectele mass-mediei se pot manifesta in numeroase domenii ale vietii
umane: social, cultural, politic, economic si, desigur, religios. Este o
realitate astazi ca mijloacele de comunicare in masa pot exercita o mare
influenta pozitiva sau negativa, pot ajuta la o evolutie sau involutie a
obiceiurilor, traditiilor, ideilor, principiilor, a normelor de viata, in general
a civilizatiei, pot accelera sau frana procesul duhovnicesc, intelectual
sau cultural al omului sau al unei comunitati 9 .
Din pacate, accesul la informatie prin intermediul mass-mediei nu se
constituie intotdeauna intr-un factor cu rol formativ, in sensul ziditor al
cuvantului. Cateodata - si vremurile prezente par sa confirme din ce in
ce mai mult acest lucru - mass-media nu reuseste sa concretizeze in
fapt potentialul benefic pe care il are, ci, dimpotriva, devine un
instrument al raului. Agresiunea informationala cu care mass-media
contemporana impune imagini in constiinta publica, intra adesea in
conflict cu aspiratiile spirituale la nivel individual sau social.
Ce poate reprosa, Biserica, astazi si in acest context, unor mijloce de
comunicare in masa:
- caracterul evident comercial al unor publicatii sau programe
TV:
Intr-o lume secularizata, unele mijloace de comunicare in masa
incearca sa ofere programe sau publicatii care sa raspunda
anumitor "nevoi" ale beneficiarilor informatiei. Exacerbarea
violentei, a erotismului, a prostitutiei, pot produce schimbari
majore, uneori tragice, in comportamentul uman, dezumanizand
raporturile dintre om si semenii lui, ducand la acte de delicventa -
uneori chiar juvenila - la degradarea vietii de familie sau
descoperirea acesteia, indepartandu-l de comunitate, de societate,
de valorile evanghelice. Chiar daca nu se ajunge la aceasta
adevarata schizofrenie, articole sau programe de aceasta factura
pot duce la indiferentism religios, contribuind si acutizand
fenomenul secularizarii.
Sa luam ca exemplu numai doua din elementele caracteristice majoritatii
productiilor cinematografice - violenta si pornografia - pe care
dezvoltarea mijloacelor de comunicare in masa - mai ales prin
intermediul TV - le-au facut accesibile unui public larg, inclusiv copiilor si
tinerilor. Preponderenta imaginii impinge cuvantul pe planul secund. Un
tanar sau copil, mare consumator de programe de televiziune, este un
om a carui privire este antrenata in mod fortat spre exterior.
Succesiunea rapida a imaginilor creeaza permanent noi impresii si
actiuni care inlantuie gandirea si face imposibila orice tentativa de trezire
si de apelare a "privirii interioare". Un astfel de tanar devine dependent
de stimulii exteriori si, din aceasta cauza, posibilitatea sa de interiorizare
se atrofiaza pana la disparitie. Inchis in universul sau virtual, tanarul sau
copilul - acesta din urma mai ales in legatura cu programele de desene
animate - gaseste o falsa si egoista implinire a aspiratiilor sale spirituale
si intelectuale. Efectele acestei " teledependente" sunt superficialitatea,
saracia sufleteasca, afectiva, intelectuala, si, mai ales, pierderea
capacitatii autentice de comunicare. Or, tocmai aceasta stare de
interiorizare si de comuniune cu Dumnezeu si cu creatia Sa trebuie
cultivata de la varste cat mai fragede, pentru a crea bazele unei instructii
religioase temeinice si predispozitia pentru o viata duhovniceasca activa.
Fara existenta unei stari de comunicare cu Dumnezeu si cu semenii, -
caci una fara alta nu se poate - instructia religioasa si desavarsirea
duhovniceasca devin notiuni care-si pierd orice
inteles. "Teledependenta" se manifesta si in cazul persoanelor de varsta
medie sau chiar inaintata, ca un "raspuns" la efortul, la stresul zilnic sau
ca indiferenta. Si aici remarcam aceleasi efecte: superficialitate, saracie
sufleteasca etc., chiar o falsa impresie despre problemele vietii.
Un alt efect nociv pe care mass-media il produce in plan spiritual este
relativizarea si diluarea notiunilor si normelor fundamentale ale credintei
si moralei crestine. Indiferentismul religios si relativismul moral al
vremurilor noastre au ca sursa, printre altele, si un anume gen de
prestatie jurnalistica. Tinerii isi aleg modele si isi fac idealuri de viata din
eroi de film sau personalitati artistice a caror moralitate sau influenta
normativa - in intelesul bun al cuvantului - sunt indoielnice. As aminti
numai cateva astfel de "personalitati", precum: Michael Jackson sau
liderul homosexual al grupului vocal "Queen" , Freddie Mercury,
vocalistul grupului rock "Nirvana" ,Curt Cobain, care s-a sinucis ca
urmare a unei stari depresive provocata de o supradoza de droguri si,
desigur, multi, multi altii.
- interesele de grup, confesionale, fals-religioase, sectare sau
chiar atee:
Evidentiem aici, indeosebi emisiunile TV vadit confesionale (precum
documentarul " Biserica furata", realizat chiar pe programul 1 al postului
national de televizune de George Borcesu - 5 noiembrie 1997), ca si
"infuzia" de filme cu caracter paranormal sau science-fiction ( "Dosarele
X", "Millenium", La limita imposibilului, s.a.), cu mult prea-vadit caracter
new-age.
Mai putem aminti si un altfel de exemplu, unul aparent pozitiv si
oarecum bine primit de opinia publica romaneasca: serialul
neoprotestant de desene animate " Cartea Cartilor", difuzat de TVR in
1991, care a indus un fals sentiment religios, in dezacord cu adevarul
scripturistic si cu Sfanta Traditie. Acest serial, "prin succesul la public", a
constituit - spunem noi - o lectie si un exemplu despre impactul pe care
televiziunea si mass-media il are asupra opiniei publice, in general, si
asupra unui segment vulnerabil al societatii, in special copiii.
- interesele de grup ce vor destabilizarea Bisericii prin
defaimarea ierarhiei:
Ma refer aici la atacurile concrete impotriva Bisericii Ortodoxe Romane,
incepand cu anul 1990, deloc intamplatare sau dezinteresate, luand in
considerare urmatoarele argumente:
- prezentarea vadit exagerata si tendentioasa a unor titluri, insotite
de fotografii total nepotrivite fondului articolului (a se vedea, spre
exemplificare, prima pagina a cotidianului "Evenimentul zilei" din 4
noiembrie 1997, in care, sub titlul - scris cu litere de o schioapa -
"Mii de preoti in slujba securitatii", aparea fotografia Sfantului
Sinod);
- elaborarea unor stiri "de senzatie" pe baza unor simple speculatii
(iarasi, spre exemplificare, teza sustinuta in documentarul mai sus
amintit, potrivit careia Biserica Ortodoxa este, nici mai mult nici mai
putin, decat o piedica in calea intrarii tarii noastre in structurile
europene);
- lipsa informatiei precise sau a unei documentari peralabile de
specialitate, asupra invataturii de credinta, canoanelor si
regulamentelor bisericesti, asupra istoriei, realitatilor si nevoilor
Bisericii Ortodoxe Romane (a se vedea articolele furibunde
impotriva construirii Catedralei Mantuirii Neamului).
Desigur, in lume, mass-media critica persoane sau institutii, punand de
cele mai multe ori in lumina adevarul. In acest context si luand in
considerare si folosul incontestabil pe care-l poate aduce folosirea
mijloacelor de comunicare in masa in lucrarea sa, atitudinea Bisericii
fata de ele este si trebuie sa ramana "pozitiva si optimista" 10 .
Biserica nu poate sa neglijeze aspectul cel mai important si anume ca
mijloacele de comunicare in masa au, in general, un rol pozitiv asupra
omului, amintind aici numai domeniul informatiilor si al culturii. Se
considera astfel ca tot ceea ce-l poate imbogati duhovniceste pe om, ca
tot ceea ce faciliteaza si amelioreaza comunicarea dintre om si semenii
lui, il ajuta la aceasta imbogatire si-l duce spre desavarsire, nu poate fi
decat un raspuns al persoanei umane la harul lui Dumnezeu, care prin
Fiul Sau ne-a indemnat "Fiti desavarsiti, precum si Tatal vostru Cel
Ceresc desavarsit este" (Matei 5, 48).
Biserica s-a manifestat in general pozitiv privitor la mijloacele de
comunicare in masa: in toate tarile civilizate exista emisiuni crestine de
radio si televiziune; din presa scrisa nu lipsesc rubricile sau stirile
religioase; oameni ai Bisericii au fost si sunt prezenti in mass-media. Se
poate formula chiar o intreaga teologie a comunicarii, tinand cont ca
omul primeste viata ca dar de la Dumnezeu in Treime, ca este creat
dupa chipul si asemanarea Sa (Facere 1, 27), ca tinde dupa
asemanarea cu Sfanta Treime si, viata trinitara care inseamna
comuniune de viata si iubire, ce se comunica atat intre persoanele
divine, cat si intre cele umane, dupa Acest model vesnic. Iisus
Hristos, Calea, Adevarul si Viata (Ioan 14, 6), este Cel ce ne transmite
plenar aceasta viata de comuniune prin Sfantul Duh, in comunitatea
teandrica a Bisericii, prin Sfanta Liturghie, prin Sfintele Taine, prin
ierurgii, prin alte rugaciuni ale Bisericii. Aceasta viata de comuniune
sustine si dezvolta comunicarea intre om si semenii lui, de aproape sau
de departe, imbogatindu-l duhovniceste, ajutandu-l, intr-o anumita
masura, sa mearga spre desavarsire. Iar desavarsirea cu ceilalti semeni,
tinzand la comuniunea vesnica cu Dumnezeu in Treime: " Si aceasta
este viata vesnica; sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu
adevarat si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis" (Ioan 17, 3) 11 .
Avand in vedere aceste temeiuri ale unei posibile teologii a comunicarii,
Bisericile crestine au avut in general o deschidere optimista fata de
comunicarea prin mass-media, dezvoltandu-si si perfectionandu-si
mijloacele de exprimare la nivelul credinciosului de astazi, aflat mereu
intre cele doua alternative: secularizare si transfigurare, punand accentul
pe lucrarea de propovaduire a mesajului evanghelic intr-o lume tot mai
secularizata 12 .
3. Se poate vorbi de o pastoratie a Bisericii prin mass-media?
Cu siguranta, da. Biserica, in contextul secularizarii, nu se mai poate
limita la propovaduirea adevarurilor de credinta numai de la inaltimea
amvonului ci, pe langa activitatea misionara in spitale, azile, in orfelinate,
in penitenciare sau in unitatile militare, mesajul Evangheliei trebuie
cunoscut, cu toata puterea, prin toate mijloacele de comunicare in masa.
Actiunea mediatica si vocatia comunicarii in mase au traditii si temeiuri
inca de la inceputurile crestinismului. Daca Mantuitorul Hristos se
adresa, verbal, multimilor, Sfantul Apostol Pavel a fost cel dintai crestin
care a simtit nevoia sa comunice prin epistole, nu numai cu ucenicii sai
(Tit, Timotei, Filimon), ci si in masa, cu grupuri si comunitati intregi
(Epistola catre Romani, cele doua Epistole catre Corinteni, Epistola
catre Coloseni, Epistola catre Evrei etc). Este de remarcat faptul ca din
cele 14 epistole pauline, 4 au fost adresate de Sfantul Apostol Pavel
unor ucenici ai sai, iar celelalte 10, catre diferite comunitati crestine.
Pilda Sfantului Apostol Pavel nu a ramas singulara. Episcopii de dupa el,
din antichitatea crestina si pana astazi, isi manifesta aceasta nevoie de
comunicare cu pastoritii lor prin intermediul scrisorilor pastorale, pe care
le trimit de Pasti, de Craciun sau cu alte ocazii.
In vremea noastra, Biserica Romano-Catolica, Bisericile Protestante,
gruparile neo-protestante si cele sectare, aflate in afara spatiului politic
totalitar, au dezvoltat, fiecare in felul lor, o pastoratie prin mass-media,
apeland la presa scrisa (ziare, reviste, magazine etc.), dar si la emisiuni
radiofonice sau televizate, infiintand si sustinand, in multe situatii, pe
langa presa, chiar posturi de televiziune si radio proprii.
Bisericile Ortodoxe, datorita faptului ca majoritatea s-au aflat sub regim
dictatorial si ateu, care nu permitea accesul la mijloacele de comunicare
in masa nationale, nici folosirea unora particulare, nu au putut sa
dezvolte aceasta latura de misiune a mesajului evanghelic. Exceptii in
lumea ortodoxa au fost: Biserica Greciei si Biserica Ciprului, Biserica
Ierusalimului, Patriarhia Ecumenica si eparhiile ortodoxe din diaspora
(Europa si Statele Unite ale Americii), care au folosit frecvent mass-
media in pastoratie, indeosebi audio-vizual, acumuland o vasta
experienta si putand sa organizeze posturi de radio si televiziune proprii.
In Grecia, de exemplu, fiecare eparhie isi are propriul post de radio, iar
in Cipru, chiar si unele parohii, ca sa nu mai vorbim de postul de
televiziune al Arhiepiscopiei Ciprului - "O Logos" - unul dintre cel mai
bine cotate din insula.
Cu toate vicisitudinile prin care a trecut, Biserica Ortodoxa Romana a
dovedit in ultimii ani ca este deschisa spre mijloacele de comunicare in
presa, depasind obstacolele inerente lipsei de experienta in domeniu si
poate colabora eficient cu mass-media:
1. Continuand traditia publicatiilor bisericesti din perioada interbelica,
Biserica Ortodoxa Romana a reusit sa dezvolte o presa scrisa
bisericeasca.
Semnalam in acest context, revigorarea revistelor centrale bisericesti ce
apar sub egida Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romane: "Studii teologice" , "Ortodoxia" si "Biserica Ortodoxa
Romana", ca si a celor cinci reviste mitropolitane: "Glasul Bisericii" -
revista oficiala a Mitropoliei Munteniei si Dobrogei, "Teologie si Viata"
( fosta "Mitropolia Moldovei si Sucevei" )- revista oficiala a Mitropoliei
Moldovei si Bucovinei; "Revista teologica" (fosta "Mitropolia Ardealului")
- revista oficiala a Mitropoliei Ardealului; "Mitropolia Olteniei" - revista
oficiala a Mitropoliei Olteniei; "Altarul Banatului" (fosta "Mitropolia
Banatului") - revista oficiala a Mitropoliei Banatului.
Pe de alta parte, prin diversificarea posibilitatilor de exprimare, informare
si atitudine ale Bisericii dupa 1990, majoritatea eparhiilor au reluat
publicarea periodicilor interzise pana atunci de fostul regim comunist -
ateu. Numai simpla lor enuntare, poate reflecta dimensiunea lucrarii
editoriale bisericesti in momentul de fata in Patriarhia Romana:
- "Vestitorul Ortodoxiei" si revista pentru copii "Chemarea credintei" ,
editate de Centrul Patriarhal de la Bucuresti;
- "Cuvant si suflet" si "Candela Moldovei" , editate de Arhiepiscopia
Iasilor;
- "Telegraful roman" , cea mai veche, cu 142 de ani de aparitie, editata
de Arhiepiscopia Sibiului;
- "Renastera ortodoxa" , editata de Arhiepiscopia Craiovei;
- "Invierea" , editata de Arhiepiscopia Timisoarei;
- "Tomisului ortodox" , editata de Arhiepiscopia Tomisului;
- "Lumina pentru suflet" , editata de Arhiepiscopia Targovistei;
- "Candela" , editata de Arhiepiscopia Radautilor;
- "Renasterea" , editata de Arhiepiscopia Vadului, Feleacului si Clujului;
- "Renasterea" , editata de Episcopia Ramnicului;
- "Glasul adevarului" , editata de Episcopia Buzaului;
- "Credinta strabuna" , editata de Arhiepiscopia Alba Iuliei;
- "Lumina lina" , editata de Episcopia Argesului;
- "Calauza ortodoxa" , editata de Episcopia Dunarii de Jos;
- "Biserica si scoala" , editata de Episcopia Aradului, Ienopolei si
Halmagiului;
- "Legea romaneasca" , editata de Episcopia Oradiei;
- "Graiul Bisericii noastre" , editata de Episcopia Maramuresului si
Satmarului;
- "Foaia diecezana" , editata de Episcopia Caransebesului 13 .
Pe langa aceste publicatii eparhiale mai sunt cateva editate de parohii
sau manastiri, intre care aminitm: "Chemarea credintei" (Parohia Lucaci
din Bucuresti); "Credinta neamului"(Manastirea Bistrita, Neamt)
si "Bunavestire" (protoieria Beius, jud. Salaj) 14 .
Un alt mijloc de comunicare in masa, in contextul presei scrise, ce a
inceput sa fie folosit de Biserica in vestirea invataturii de credinta
ortodoxa este buletinul, folosit in parohiile urbane - cum este cel al
bisericii Sf. Ilie - Gorgani din Capitala, Popa Soare, Sfantul Georghe
Vechi etc.
Se cuvine a mai fi amintite si almanahurile eparhiale dintre care, credem
noi, cel mai reprezentativ, prin abordarea unor teme teologice de mare
interes, indeosebi legate de implicarea Bisericii noastre in societatea
contemporana, ca si prin calitatea prezentarii, este cel al Arhiepiscopiei
Bucurestilor.
Nu in ultimul rand, mai trebuie amintite suplimentele pentru copii si
tineret al diferitelor publicatii bisericesti, precum "Buna
Randuiala" ,(ASCOR), "Timotheos" (Sibiu), "Filocalia" (Cluj-
Napoca), "Theosis" (Galati), "Tineretul ortodox" (Timisoara) sau chiar
reviste de sine statatoare, precum: "Chemarea credintei" , "Floarea
darurilor" , "Altarul copiilor" (Buzau), "Cred"(Targoviste) s.a. ca si
publicatiile unor credinciosi, precum buletinul Agentiei ortodoxe de
presa "Praxis" sau revista lunara "Biserica si problemele vremii" ,aparuta
anul acesta la Iasi.
2. Contributia Bisericii, prin teologi, clerici si ierarhi, dar si prin
credinciosi, la presa scrisa laica. Multitudinea aparitiilor editoriale in
presa scrisa de dupa 1990 - cotidiene de mare tiraj, precum "Romania
libera", "Ziua", "Curentul:" s.a. - apeleaza la contributia unor clerici,
teologi sau credinciosi pentru editarea unor pagini crestine
sapatamanale".
3. Colaborarea cu alte segmente ale mass-mediei:
- Cu radioul. Este una dintre cele mai importante colaborari ale Bisericii
Ortodoxe Romane cu mass-media, fiind realizata indeosebi cu canalele
Societatii Nationale de Radiodifuziune. Se remarca in primul rand
emisiunile realizate de redactia "Viata spirituala" a canalului Romania
Actualitati: "Floarea darurilor" , "Cuvant si
suflet" , "Moralia" ,"Ecumenica" etc., precum si transmiterea, in duminici
si sarbatori, a Sfintei Liturghii in direct de la Catedrala Patriarhala sau de
la alte catedrale episcopale, manastiri sau biserici. Realizatorii acestor
emisiuni radiofonice sunt teologi.
Trebuie amintit aici postul de radio al Institutului Cultural - Misionar
TRINITAS, ce apartine de sectorul cultural al Mitropoliei Moldovei si
Bucovinei, infiintat din initiativa I.P.S. Mitropolit Daniel. Sediul principal
( "Alfa" ) al acestui post de radio este Manastirea Golia din Iasi, iar un
studio suplimentar ( "Omega" ) este instalat in Caminul Sfantul
Gheorghe de la Centrul eparhial. Radio "Trinitas" desfasoara activitati
menite sa sprijine, mai intens activitatea generala cultural-misionara,
educativa si spiritual-sociala a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei.
Continutul emisiunilor este crestin-ortodox, orientarea fiind spre dialog si
cooperare in vederea innoirii vietii crestin-ortodoxe a societatii romanesti
si a deschiderii spre alte valori spirituale din Europa si din intreaga lume.
Printre obiectivele postului de radio "Trinitas" amintim: promovarea
credintei si vietii crestine ortodoxe, realizarea educatiei moral-religioase,
promovarea culturii crestin-ortodoxe si romanesti in context national si
international, promovarea activitatilor social-filantropice ale Bisericii,
initierea si sprijinrea unor activitati educative pentru protejarea naturii si
a mediului inconjurator etc. 15 .
- Cu posturile de televiziune. Este o latura importanta in transmiterea
adevarurilor de credinta ale Bisericii si a evenimentelor importante ale
vietii bisericesti contemporane, avand in vedere audienta impresionanta
pe care o are televiziunea. Atat televiziunea nationala - prin redactia
" Viata spirituala" si emisiunile acesteia: Credo , Ecclesiast , Lumina
lina ,Interferente etc., realizate de reporteri si redactori avand pregatire
teologica si cu participarea unor clerici si ierarhi - cat si posturile
particulare - indeosebi Antena 1 - pot sa aduca o contributie majora in
pastoratia contemporana a Bisericii.
4. Ce poate face Biserica Ortodoxa Romana pentru dezvoltarea unei
pastoratii prin mass-media?
Dupa parerea noastra ar fi necesare urmatoarele:
1. Pregatirea unor teologi in vederea folosirii si colaborarii cu toate
mijloacele mass-media, indeosebi cu cele din sfera audio-vizualului;
2. Participarea acestor teologi in colectivele redactionale ale mijloacelor
laice de comunicare in masa;
3. Infiintarea unor posturi de radio, la nivelul mitropoliilor si al Patriarhiei
Romane. Sa nu uitam, in acest sens, ca de cativa ani buni, numai in
Bucuresti avem doua posturi de radio neo-protestante: "Vocea
Evangheliei" si "Vocea Sperantei", iar cei care au curiozitatea sa treaca
pragul librariei "Stephanus" vor gasi acolo chiar si materiale de
indrumare pentru activitatea unui gazetar crestin;
4. Dezvoltarea presei scrise bisericesti la toate nivelurile: eparhial,
mitropolitan sau central-bisericesc;
5. Promovarea unor modalitati noi de expresie pastoral-misionar, mai
ales in parohiile urbane, unde se resimte cel mai mult secularizarea si in
special in cele cu un numar redus de familii;
6. In sfarsit, credem ca se impune o atentie deosebita vietii fiecaruia
dintre noi, ca slujitori ai Bisericii, ca si al activitatii si prezentei noastre in
parohie, pentru a nu mai deveni, asa cum s-a intamplat adeseori in
ultimii ani subiecte incendiare, alaturi de tot ceea ce pare ca are mai rau
societatea romaneasca.
Aceste, si cu siguranta multe altele, vor contribui la ceea ce mass-media
numeste "imagine de presa" favorabila Bisericii Ortodoxe Romane, dar
mai ales la o pastoratie vie si dinamica a Bisericii, ceruta de vremurile si
situatiile cu totul noi ale acestui sfarsit de secol, intr-o lume secularizata,
care aspira, chiar daca nu o marturiseste intotdeauna, la spiritualizare, la
transfigurare.
NOTE BIBLIOGRAFICE
1. Andre de Halleux, Palamisme et scolastique , in Revue theologique
du Lovain, anul 1965, p. 435, apud. Pr. Prof. Dr. Dumitru
Popescu, Teologie si cultura , Bucuresti, 1993, p. 67;
2. Dictionar de sociologie , coordonatori Catalin Zamfir si Lazar
Vlasceanu Editura Babel, Bucuresti, 1993, p. 58;
3. Ibidem , p. 160;
4. Ibidem , p. 342;
5. Ibidem , p. 342-343;
6. Z. Ornea, De la civilizatia Gutenberg la cea a lui Marconi , in revista
Dilema, anul VI, nr. 272, 17-23 aprilie 1998, p. 10;
7. Dictionar de sociologie , p. 343;
8. Liviu Stoinea, Pentru o teologie a comunicarii , in Vestitorul
Ortodoxiei, nr. 4/1996;
9. Ibidem ;
10. Ibidem ;
11. Ibidem ;
12. Ibidem ;
13. Pr. Augustin Rusu, Invatamantul teologic si scrisul bisericesc, in
volumul Autocefalic, Patriarhie, Slujire sfanta , Editura Institutului Biblic
si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1995, p. 358;
14. Ibidem ;
15. Radio Trinitas , in Candela Moldovei , anul VII (1998), nr. 4, aprilie
1998, p. 1.
Pr. Drd. Nicolae Vladu,