revista respiro

Pagina de titlu

Pagina 1 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Dumnezeu binecuv

anteaz

a America
Petre Barbu
T
E
XT
archives
equivalences
2001
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 2 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
original edition: Ana Barbu (ed.)
c 1995 Petre Barbu (Bucharest, Romania) [text]
c 1995 Nemira (Bucharest, Romania) [isbn 973-9144-50-0]
present edition (respiro):
c 2001 Petre Barbu (Bucharest, Romania) [romanian text]
c 2001 Adina Dabija (Sherbrooke QC, Canada) [logo respiro]
c 2001 Bogdan Suceava (East Lansing MI, USA) [issue editor]
c 2001 Adrian Rezus (Nijmegen, The Netherlands) [editor]
c 2001 equivalences [pdfL
A
T
E
X pdf/screen]
This electronic edition is a non-prot publication
produced by pdfT
E
X14.h [ c 2001 H` an Th e

Th` anh] &

created by L
A
T
E
X2

with hyperref & pdf/screen

L
A
T
E
X2

c 19932001 the L
A
T
E
X3 project team et al.
hyperref c 19952001 Sebastian Rahtz
pdf/screen c 2001 Adrian Rezus [based on pdfscreen]
pdfscreen c 19992001 C. V. Radhakrishnan
typeset by romanianT
E
X c 19942001 Adrian Rezus
printed in the netherlands January 8, 2002
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 3 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
e
q
u
i
v
a
l
e
n
c
e
s
Petre Barbu
Dumnezeu binecuvanteaza America 2001
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 4 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 5 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 6 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 7 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
1
Cei doi turisti polonezi, pe care-i nvat asem scaldatul n nisip, pleca-
sera n ultima noapte de august, achitandu-si n graba nota de plata
la hotel si lasandu-i domnului Remus trei bancnote de cate un do-
lar, semn ca ceea ce vazuse nu trebuia povestit. Pentru acest bacsis
dezonorant, domnul Remus ne-a povestit mahnit tot ce vazuse: doi po-
lonezi tacut i, aruncandu-si bagajele n Fiatul lor nenorocit si plecand,
fara nici un cuvant de ramas-bun. Recept ionerul-sef ne-a aratat cele
trei bancnote murdare. Nu erau false, le-a vericat si Luiza. Apoi ne
ntreaba ngrijorat:

Nu cumva nu le-a placut mancarea?, dar ace-

lasi meniu carto prajit i cu friptura de pui, salata de castravet i cu
ot et, citronada si savarine a fost si anul trecut.

Nu cumva n-au mai

suportat confortul?, dar n ultimii patru ani, cate o luna ncheiata,
cei doi polonezi suportasera confortul singurului hotel de pe coasta,
fara sa reclame macar o data.

Nu s-au plictisit de romancele noas-

tre? Nu se plictisisera! l-a asigurat Luiza.

Nu cumva. . . presimt eam

ca ntrebarile recept ionerului-sef vor degenera n supozit ii aberante:

. . . i-at i jefuit n timp ce se scaldau n nisip? Sora mea l-a facut pa-
pagal tuberculos (domnul Remus a ras) si de atunci am renunt at sa
mai cercetam cauzele misterioasei plecari a singurilor turisti straini
ce-si petreceau vacant a pe plaja noastra. Mama a facut curat n ca-
mera lor, fara sa descopere ceva deosebit: sticle goale de votca, doua
deodorante de-ale lor ce miroseau urat, un sapun rusesc nefolosit, pe
care mama l-a adus acasa cu voia domnului Remus, si multe pachete
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 8 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
de t igari mototolite.
Dupa plecarea celor doi polonezi, timp de trei zile, desi fusese vre-
me frumoasa si am putut sa castigam ceva bani, n-am avut chef sa
ne scaldam n nisip. Eu am citit reviste pe terasa hotelului, iar sora
mea a hoinarit prin discotecile mizerabile ale orasul nostru, mpreuna
cu grupul de rockeri, bisnit ari si minijupiste. Cu ei a mers si Cristi-
na. Aventurile Luizei o enervau cel mai tare pe mama, dar nu pentru
ca sora mea lipsea de-acasa cate patru-cinci nopt i la rnd, oferind
domnisoarei Pusa prilejul sa raspandeasca tot felul de barfe prin oras.
Nu aceste lucruri o enervau pe mama.

In loc sa-l ajutam pe tata la
culesul rosiilor, la ferma care apart inea unei societat i pe act iuni si care
platea avantajos munca zilierilor, noi preferam sa pierdem timpul. Si
cum timpul nseamna bani. . . Tata se ntorcea n ecare zi cu cteva
sute de lei si trei-patru rosii mari, dosite n buzunarele salopetei. Nu-
mai tata si mama mancau salata de rosii. Cu banii castigat i, Luiza
ar putut s a-si acopere cheltuielile de transport pana la Bucuresti si
sa-si plateasca pe doua luni cazarea n caminul student esc, asta n ca-
zul n care ar muncit toata vara la ferma, socotise tata si-i amintea
zilnic mamei pentru ca, la randul ei, ea sa ne spuna noua. Tata nu
avea curajul sa ne dezvaluie direct aceste calcule, dar de timiditatea
lui va vet i convinge mai tarziu.
Faptul ca, n toamna, sora mea se pregatea sa repete anul al doi-
lea al Facultat ii de Drept, urmare a unor probleme neclare si asupra
carora pastra o tacere enervanta, crease n familia noastra, reste, o
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 9 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
anumita tensiune. Domnisoara Pusa era convinsa ca Luiza facea po-
litica de stanga n facultate si repetent ia era doar un avertisment.
Mama a sfatuit-o pe sora mea, n repetate randuri, sa nceteze cu
scaldatul n nisip, ca pe seama acestei prostii i ies tot felul de vorbe,
sa puna mana pe carte, n curand ncepe scoala, alt i bani cheltuit i, si
trebuie sa-t i faci o diploma, ca tare greu se castiga n ziua de azi o
bucata de paine. . . De obicei, Luizai raspundea rasturnand taburetul
de bucatarie si t ipa ca s-a saturat sa i se mai faca morala idioata, ca
nu are nevoie de intermediar (mama) pentru a nt elege vorbele unuia
(tata) care ne scoate ochii pentru ca ne-a crescut, ne-a trecut prin
scoli, ne-a ntret inut si ne ntret ine pe banii lui, foarte bine, o sa-mi
vina si mie randul sa va platesc toate datoriile, pana la ultimul leu, voi
nu ne iubit i! Pricepi? Nu ne iubit i, ncheia transat Luiza si se nchidea
n camera ei. Mama ridica taburetul si ncepea sa planga. Dincolo,
n sufragerie, dormea sau se uita la televizor tata care, reste, auzea
t ipetele icei sale, dar nu ndraznea sa iasa si sa-i carpeasca o pereche
de palme.
De ce exista atata rautate n casa noastra, si framanta mama
mainile sub prosopul de sters vase. Toata viat a mea am vrut sa e
liniste, sa e bine. . .
Asa vorbea mama. Nu reuseam s-o opresc. Mama pornea ca o
barca fara v asle pe valul amintirilor, rememorand cu voce tare scene
din tineret ea-i risipita n cautarea unei slujbe, bataile ncasate de la
tata pe care-l spala, l hranea, l culca, l trezea, i umplea sufertasul
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 10 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
si tata pleca la santier, la vapoarele lui construite conform planurilor
cincinale. Treizeci si cinci de ani. . . cum a trecut vremea! Stiam cate
chiuretaje facuse mama si cum fusese amenint ata:

Daca nu faci copii,

sa-t i legi un pietroi de gat si sa te arunci n mare! Si ne-am nascut noi.
Prin bunavoint a domnului Remus, mama lucra la hotel cu jumatate
de norma, ca femeie de serviciu. Nu avea mult de lucru. In timpul
iernii, hotelul cu doua etaje era nchis. Vara, hotelul era ocupat doar
pe jumatate si domnul Remus o chema pe mama la nceputul ecarei
saptamani sa spele lenjeria la masina automata, sa stearga praful prin
camere, sa mature holurile, sa spele un covor pe care vomase un client
beat sau lovit de insolat ie. Tata nu fusese de acord cu acest serviciu.
Domnul Remus mi propusese si mie un post de hamal, sa descarc si
sa ncarc navetele cu bauturi pentru barul hotelului, dar mama s-a
opus.
Barca amintirilor esua repede. Mama se resemna, spaland vasele
din chiuveta. Apoi, si lipea urechea de peretele unde era montat ara-
gazul, sa auda ce facea Luiza. Nu se auzea nici un zgomot. Camera
Luizei era aidoma uneia apart inand caminelor de nefamilisti: peret ii
tapetat i cu asele vedetelor preferate din muzica disco si rock, poze
decupate din Cinema si Playboy, reclame si abt ibilduri lipite pe dula-
pul de haine, scrumiere murdare, uitate pe sub reviste si cart i ravasite
n pat, mocheta patata de cafea, cutii de conserve si sticle goale de
Coca-Cola. . . Asta nu e fata, bombanea tata care nu putea sa intre
n camera, pentru ca ntr-o zi Luiza chemase un gealat din gasca ei
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 11 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
de rockeri, bisnit ari si minijupiste, care montase n usa o yala solida.
Tata n-a ndraznit sa sparga usa, desi a njurat-o, l-a auzit si doamna
Pusa. Mama intra de doua ori pe luna, sa-i faca curat. Eram singurul
din familie care putea sa intre aici, aveam si cheie. De cateva ori am
dormit si n patul Luizei, dar am visat urat. Peste toata dezordinea
ncaperii plutea un parfum ciudat, pe care nu-l mai ntalnisem. Haine-
le, cart ile, papucii, pana si pieptenele surorii mele miroseau la fel, un
parfum imposibil de ntalnit sau de gasit, pentru ca rascolisem printre
deodorante, creme, sticlut e si nu-i descoperisem provenient a. Si mama
l remarcase nca de cand o nascuse. Nimeni din familia noastra nu
mirosea ca Luiza. Dar nici ea nu stia cum miroase.
Dupa astfel de izbucniri violente, daca as intrat n camera Lui-
zei as trezit-o din somn (sunt sigur ca se prefacea), spunandu-i ca
s-a purtat urat cu mama, ca asa cum sunt, ei sunt parint ii nostri,
alt ii nu avem, Luiza s-ar ntors si cu ochii nchisi mi-ar aruncat:

Impotentule! Apoi si-ar ascuns n perna hohotele de ras. O sin-

gur a data ndurasem aceasta umilint a si de atunci n-am mai ndraznit
sa-i fac reprosuri. Luiza visase candva sa ajunga o cantareat a de mu-
zica rock. Avea voce de t ipat n microfon.

In ultima clasa de liceu,
castigase un concurs de interpretare, faza locala. Sarbatorisem eveni-
mentul ntre noi: Luiza, Marius si eu, pe plaja toata noaptea. Fratele
meu s-a mbatat. Eu am fumat pentru prima data Marlboro. Si Luiza,
cherchelita, ne-a povestit, repetandu-se, cum fusese: cum cantase (desi
ne numarasem printre spectatorii platitori), ce cuvinte de felicitare i
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 12 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
adresase n particular presedinta juriului, o cantareat a celebra din Bu-
curesti care-si petrecea concediul pe coasta noastra, ce ori primise
de la admiratori, aplauze. . . Luiza adormise pe plaja.
Cheltuise tot i banii de premiu pe t igari si bautura, desi mama o
sfatuise sa-i puna la C.E.C. Diploma o aruncase la caldarea cu gunoi.
Mama a salvat-o si a ascuns-o n punga ei cu amintiri. Dupa acest suc-
ces, Luiza se hotarase sa dea la Conservator, dar tata i-a spus mamei
ca nu va ntret ine pe banii lui o artista. Domnisoara Pusa a contestat
reusita Luizei: se culcase cu un membru al juriului, un compozitor
tan ar, de mana a doua, si de aceea castigase marele premiu.

In acel
an, Luiza n-a dat la nici o facultate. Tata spera ca o va angaja la
Santierul Naval ca desenator tehnic. De la un concurs desfasurat la
Bucuresti, Luiza s-a ntors cu o ment iune. Mi-a aratat diploma si apoi
a mototolit-o (mama a recuperat-o de la gunoi). Dupa acel concurs,
n-am mai auzit-o cantand sau vorbind cu nsuet ire despre muzica.
Domnisoara Pusa m-a oprit pe scara blocului:

Vezi ca nu i-a mers

gura acolo? Tot de la vecina noastra am aat ca domnul Remus i
propusese Luizei sa-si faca o format ie de rock si sa cante n restau-
rantul hotelului, dar sora mea l-a refuzat. Dupa trei ani, fara eforturi
deosebite, Luiza a reusit la Drept.

In tot acest timp, sora mea a prefe-
rat aventurile cu grupul de rockeri, bisnit ari si minijupiste. Colindau
discotecile, mancau si dormeaun vagoanele din gara, pe plaja, cantau
pe strada, n cinematografe, nu le lipseau sticlele de votca. Astfel de
experient e se terminau e cu batai ntre ei si t iganii care se dadeau la
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 13 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
fetele din grup, e fara nici un motiv, grupul se risipea din plictiseala.
Cristina canta la pian. Desi picase de trei ori la Conservator, toata
lumea era convinsa ca va ajunge o stea, mai ceva ca Dan Grigore. Tatal
ei era contabil la Banca, iar maica-sa era directoare la Abator. Cristina
era curtata de mult i baiet i. O data, a fost pe punctul de a se marita
cu un ot er de marina comerciala, mi soptise domnisoara Pusa, dar
tipul a disparut ntr-o catastrofa navala, un submarin britanic lovise
nava logodnicului si povestea de dragoste s-a terminat, nici doliu n-a
purtat Cristinut a!, oftase vecina noastra. Luiza si Cristina erau bune
prietene. Sora mea i lipise poza, alb-negru, ntre un as cu Madonna
si unul cu Samantha Fox. Cristina ne trecuse pragul casei de doua
ori. A doua oara, a facut cunostint a cu Marius si mama a servit-o cu
dulceat a de visine.
Daca as intrat n sufragerie, sa-i spun tatalui meu ca a doua
zi am sa merg la ferma, ca n-are rost sa-i reproseze mamei, zi de zi,
lucruri pe care ar putea sa ni le spuna direct, ca vom ajunge si noi la
banul nostru, Luiza o sa ajunga jurista si o sa se marite, ca Marius
se descurca si fara noi, ca nu trebuia sa nlocuiasca becurile de 60 de
wat i din la baie, hol si sufragerie cu becuri de lanterna, lumina lor ne
afecteaza vederea, daca i-as spus toate acestea, tata mi-ar aruncat
o privire grea:

Ofticosule! Asta e casa mea!

Avea dreptate, era casa lui.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 14 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
2
Domnul Remus aase ca cei doi polonezi nvat asera scaldatul n nisip
fara sa ne plateasca macar un leu. Oricum, pe pariuri, i golisem de
ceva bani. Luizei i se facuse mila de ei:

Gandeste-te ca la nceputul
verii, cand nisipul se dezgheat a, Lolek si Bolek (asa i poreclisem pe
polonezi) vor iesi, sa zicem pe undeva pe coasta Marii Baltice si se vor
scalda n nisip sub privirile uluite ale compatriot ilor.

It i dai seama?
Cand vor ntrebat i de unde stiu aceasta chestie, vor pronunt a nu-
mele meu si numele tau! Domnul Remus ne-a descurajat:

Miscarea
sindicala a polonezilor este foarte puternica si datorita acestui fapt,
daca cei doi sunt sindicalisti (lucru de care nu ne interesaseram), con-
ducerea sindicatelor i va obliga sa le mpartaseasca secretul vostru.
S-ar putea ca la ora actuala, polonezii sa brevetat scaldatul n nisip,
sa aiba chiar o scoala si sa exporte sistematic metoda voastra. Luiza
a ras, hai ca vorbesti tampenii, Remy!
Dupa prima aventura de la plecarea polonezilor, Luiza a stat n
camera ei doua zile. A aparut morocanoasa pe terasa hotelului. Mi-a
smuls din mana revista pe care o citeam (de parca i-o furasem) si a
cerut ospatarului o cafea. Si-a aprins o t igara si pana nu i s-a adus
cafeaua, nu si-a ridicat privirea din revista. Domnul Remus s-a asezat
la masa noastra, fara zgomot, ca un motan.
Ai nvat at sa not i, Remy, ntreba Luiza aruncand revista pe
masa.
Recept ionerul-sef era singurul barbat de pe coasta care nu stia sa
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 15 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
noate. La aproape saizeci de ani (niciodata nu-l auzisem declarandu-
si v arsta), nu fusese vazut intrand n apa marii, nici macar pana la
glezne sa-si racoreasca picioarele mereu ncinse de ghetele sale negre,
lustruite, cu sireturi, purtate pe orice vreme.
Domnisoara Pusa sust inea ca batranul este sarit de

trei sferturi
de secol si se poarta ca un papit oi de treizeci de ani: si vopseste
parul ntr-un castaniu ce nu se potriveste deloc cu ochii sai lacrimosi,
de gasca, poarta costume de ginerica, la doua randuri, camasi cu
dungulit e si pijamale cu oricele, ca homosexualii. Si, mai mult decat
atat, canta

Internat ionala

n baie! Omul asta este dusmanul meu
de moarte!, repeta vecina noastra de cate ori avea ocazia.

In tineret e,
cand domnul Remus era doar un prapadit de funct ionar n administra-
t i

Santierului Naval, si amintea furioasa vecina noastra, sendragostise

de o sirena. . .

Intr-o noapte, domnisoara l-a vazut gol-golut , zbenguin-
du-se pe plaja si notand cu lighioana marii n larg. A fost mare amor
ntre ei! Daca nu crezi, ma provocase Pusa, ntreaba-l pe taica-tu! Din
pacate, sirena a fost mancata de echipajul unui cargou bulgaresc, ca-
re a pescuit-o din greseala si amorul s-a prapadit. De atunci, nici o
femeie n-a mai dat pe el doi bani. Bosorogul asta va pacaleste, stie sa
noate foarte bine, dar uraste marea!
Pentru noi era clar ca domnul Remus avea aceeasi varsta cu tata,
nu stia sa noate si fusese nsurat, o singura data cu o femeie foarte
frumoasa care-l parasise dupa doi ani de casnicie. Ne-a spus mama si
noi am crezut-o.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 16 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Domnul Remus privi visator, prefacandu-se ca n-a auzitntrebarea.
Luiza si rezema coatele de masa si, t inandu-si tamplele ntre pumni,
mi spuse:
Ploua n casa noastra.
Recept ionerul-sef rase, un chit ait de soarece. Luiza izbucni n hoho-
te, uitandu-se numai la mine. Turistii se zbenguiau n apa. Toamna
va veni curand si coasta va ramane pustie. Am nceput si eu sa rad.
Radeam tot i trei.
Tu ai nt eles ce t i-am spus? Du-te la maica-ta, ca ploua n casa
noastra, mi porunci serioasa Luiza. Are nevoie de tine.
Mi-am strans revistele, l-am salutat pe domnul Remus si-am plecat
spre casa. Putea sa gaseasca un alt motiv ca sa ramana singura cu
domnul Remus. Aberat ia, dar mai ales tonul pe care-l folosise ma
umilisera.
Blocul nostru avea opt etaje. Era ultimul din sirul de blocuri de
la marginea orasului si se gasea la o suta de metri de mare. Tata
l primise n urma cu treizeci de ani, de la Santierul Naval. Aveam
un apartament cu trei camere, la etajul patru. Mama mi povestise
ca Luiza nvat ase sa noate nainte sa vorbeasca. Marius a fost si mai
istet , el anvat at ntai sanoate, apoi sa mearga. Eu amnvat at notul
la zece ani. Luiza si cu Marius ieseau din bloc, alergau pe nisip, se
aruncau n apa si notau n larg. Bateau apa si se ntorceau. De la
ei nu se auzea cum tata o batea pe mama. Domnisoara Pusa auzea
totul. Dupa moartea lui Dej, se zice ca locatarii din bloc, rand pe
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 17 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
rand, au nceput sa se mute n blocurile construite n centrul orasului.
Cand Marius a terminat facultatea, chiar n zilele Olimpiadei de la
Los Angeles, blocul a ramas aproape pustiu, nici macar t iganii nu s-
au mutat n apartamentele goale, din cauza coloniilor de sobolani, a
t ant arilor care nu puteau starpit i nici cu cel mai bun spray rusesc,
a subsolului inundat si plin de coropisnit e, care se nmult eau si iarna.

In blocul cu o singura scara si liftul demontat, cu balcoanele mancate

de vanturi, mai ramasesera vreo cincisprezece persoane, majoritatea
pensionari resemnat i.

Cu blocul nostru ncepe t ara noastra, daca vii dinspre mare!,

se mandrea tata, cand era bine dispus.

In spatele acestuia, la vreo
patru sute de metri, au fost construite alte blocuri, dar cu patru etaje.
De fapt, de acolo ncepe orasul nostru. Blocurile sunt nconjurate de
spat ii verzi, binentret inute. Demult, se lansase zvonul ca noi, locatarii
blocului construit atat de aproape de mare, aveam sansa n zilele
senine sa vedem t armurile Turciei. Nu era adevarat. Timp de doi ani
am fost obligat i sa-i convingem pe concetat enii nostri venit i n vacant a
ca Turcia nu se vede nici cu luneta n infrarosu, chiar daca te cocot i
pe acoperis. Domnisoara Pusa a ncercat sa-i descurajeze pe oameni,
instalandu-se la intrarean bloc si cerand o taxa mai mare decat costul
unui bilet de cinema. N-a reusit sa le tempereze curiozitatea. Oamenii
plateau oricat ca sa urce pe bloc si sa vada Turcia. Dupa mai multe ore
de cautari pe orizontul pustiu, curiosii coborau dezamagit i, cu lacrimi
n ochi. Ideea ca Turcia s-ar vedea de la noi se pastreaza si astazi, dar
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 18 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
nimeni nu se mai oboseste sa urce opt etaje pe scarile murdare.

In decursul anilor, tata a ntocmit numeroase memorii, semnate de

locatarii ramasi si le-a naintat Primariei, prin care cerea trimiterea
unor specialisti care sa verice la fat a locului situat ia si santocmeasca
planuri de reparat ii si consolidare a blocului. Nu a primit nici un
raspuns, pacat de banii cheltuit i pe hartie! Doar un arhitect barbos a
sosit la sfarsitul unei ierni, s-a uitat la bloc, l-a nconjurat de cateva
ori, si-a aprins pipa, s-a urcat pe bloc, desi domnisoara Pusa l-a aver-
tizat ca nu se vede Turcia, apoi a coborat. Arhitectul, mic de statura,
n-avea habar de vreun memoriu. La despart ire, i-a spus vecinei noas-
tre ca, nu peste multa vreme, vor veni specialistii si vor reteza blocul
de la etajul patru n sus.

Inclusiv? A tresarit Pusa.

Nu! A pufait
din pipa arhitectul si a plecat cu primul tren spre Bucuresti. Normal
ar fost ca domnisoara Pusa sa se bucure, iata, Statul avea grija
sa-i dea alt apartament ntr-o zona mai buna a orasului, dar vecina
de la etajul cinci s-a dezlant uit ntr-o serie de blesteme, amenint ari
si njuraturi, toate fara adresa, dovedindu-ne contrariul:

Aici e casa
mea. Eu nu plec! Hotararea o repeta ecarui om care-i iesea n cale.
Speriata si ea de operat iunea anunt ata, mama a ncercat sa stranga
covoarele din casa si sa faca provizii de alimente.

Ai mbatranit!, a
spus tata. Mama si-a revenit vinovata. A vopsit lemnaria, a decamu-
at ferestrele, a spalat mozaicul cu petrosin, a pus plase noi contra
t ant arilor. Arhitectul n-a mai aparut, iar noi am intrat ntr-o alta
primavara.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 19 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire

In drum spre casa, m-am oprit sa beau o citronada la singurul

chiosc de pe plaja. Apoi m-am asezat n nisip, langa o umbrela uriasa,
galbena, purtand reclama Camel. N-o mai vazusem pana atunci. Sub
umbrela, o pereche de slapi, un sac de panza albastra, un tricou roz
aruncat peste o fusta, o carte groasa, cu coperte din carton. Cristina
era n apa. Turistii se retrageau la masa.

In alt i ani, pe o astfel de vre-
me, stateamn casa cu geamurilenchise din cauza galagiei de pe plaja.
O circulara a Primariei, data cu ani n urma, interzicea locatarilor din
blocul nostru sa nchirieze camere turistilor. Acum, printre sobolani
si coropisnit e, si daca l-ai platit, nici un turist n-ar ndraznit sa
ocupe un apartament parasit. Firmele particulare de turism nu se
ngramadeau pe coasta noastra. Ce sa vada turistul? O plaja lunga
de un kilometru, nengrijita, un hotel urat, cu doua etaje, n dreptul
caruia zace epava cargoului.

In mijlocul plajei sunt improvizate doua
chioscuri din tabla unde se vand racoritoare, dulciuri si articole de
sezon, iar n celalalt capat, blocul nostru. Lume put ina, saraca, sindi-
calisti venit i pe bilete cumparate sau cu reduceri la nceputul anului,
tineri dornici sa faca o baie n mare si sa plece. Nici hotelul nu mai este
o afacere. Domnul Remus facuse afaceri bune n trecut, cu plasarea
turistilor la particulari. Se vorbea prin oras ca ar milionar n dolari.

In primul rand, s-a aparat batranul, hotelul este proprietatea statu-

lui, construit de niste brigadieri care muncisera la Transfagarasan si
se odihnisera timp de trei luni pe coasta noastra. Erau baiet i veseli.

In
acest concediu de odihna, ei ridicasera doua etaje si-au plecat pe alt
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 20 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
santier din t ara. Nu s-au mai ntors sa-l termine. Noroc ca-i improviza-
sera un acoperis. Daca brigadierii ar avut concediu mai lung, hotelul
ar avut opt etaje, ca si blocul vostru, se lauda domnul Remus, si
aer condit ionat, piscina acoperita si alte facilitat i!

In al doilea rand,
si continuase ideea batranul, eu sunt angajatul statului, am salariu
x, ce pica stit i si voi! Cat despre plasamentele facute candva, au fost
legale, impozitate si am facut ceva bani, pusi la C.E.C., dar va jur,
nu sunt milionar n dolari! Si noi l-am crezut.
As vrut sa mai beau o citronada, dar nu mai aveam bani.
Buna! ma saluta Cristina, n picioare, sub umbrela.
I-am raspuns la salut si m-am tras la umbra. Se stergea cu un
prosop moale, marca straina. Ce reviste mai citesti?. . . Tot din astea?
Se apleaca sa le descopere. Cristina avea un costum de baie din doua
piese, cum se spune, foarte scump. Si-a scos casca de pe cap si a ramas
zburlita ca o vrajitoare.

Imi arata limba, sa ma sperie. Apoi mi povesti

cum se distrase cu gasca de rockeri, bisnit ari si minijupiste. Ajunsesera
la depoul de tramvaie. L-au mituit pe paznic cu o sticla de votca si au
navalit n

Foarfeca. Ce-i aia? Nu stii? Au cantat, au dansat si pe la

unu noaptea au pornit

Foarfeca. A fost o nebunie! Paznicul a ramas

beat mort, ei urlau si conduceau tramvaiul aiurea. Ne-am plimbat prin
tot orasul, t i dai seama? Sa te plimbi cu tramvaiul pe strazi pustii,
sa nu opresti la semafoare, sa accelerezi cand vrei, sa. . . Prostii, am
descurajat-o. Ai dreptate!

Incepu sa se mbrace. Continua: cand am
terminat bautura, am jucat un joc. Pe bune! Cine face turul orasului
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 21 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
fara sa se opreasca, n cel mai scurt timp, i se vandeplini dorint a pusa
n gand. Stii cine a castigat? Luiza! De unde stii? Ti-a spus! Nu! Ei,
nu! Jur! A castigat pentru ca a baut cel mai put in dintre noi, iar cel
care a cronometrat-o era beat turta. Si care i-a fost dorint a? Nu stiu,
ca nu ne-a spus-o. Tu ce dorint a t i-ai pus? Bausem cam mult si am
uitat-o si oricum, numai dorint a celui care castiga se ndeplineste. De
ce? Pentru ca asa e jocul! Ce tampenie! Daca erai cu noi, ce dorint a
t i-ai pus?. . . Sa ajung milionar. Zau? a ras Cristina. Stii, cand am
facut turul orasului, acolo, n cabina, am avut senzat ia ca zbor. Erai
beata. Nu, nu! Si Luiza, si Boby au avut aceeasi senzat ie. Cine-i Boby?
Un tip haios. A terminat agronomia n Bucuresti si cauta de lucru
n oras.

Ii place la nebunie Metallica si zice ca seman cu Madonna.
Suntet i nebuni, o sa dat i de belea ntr-o zi. Pe la cinci dimineat a ne-a
prins Postolache. Era de serviciu n intersectie. Ne-a facut scandal,
a trezit tot orasul. Nu mai aveam bautura sa-i nchidem gura. L-am
vrajit vreo doua ore, ca s a nu ne amendeze. Baiet ii au dus

Foarfeca
la depou.
Am ajutat-o pe Cristina sa stranga umbrela Camel.
Bem un suc? m-a invitat si am acceptat.
L-am baut rezemat de umbrela pe care mi-o daduse s-o i-o t in. Nu
m-a rugat, dar amnt eles ca puteam s-o conduc acasa. Cristina locuia
n centrul orasului, ntr-o vila cu etaj. Sorbea fara graba citronada.

Imi vinzi palaria?
Fusese a lui Marius, acum era a mea si ncepuse sa se destrame.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 22 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
O purtam toata vara, iar la sfarsitul sezonului o aruncam sub pat.
Mi-am descoperit capul, uitandu-ma amuzat la palarie.

It i dau cinci mii de lei!
Cu acesti bani puteam sa-mi fac un abonament pe un an la cea
mai importanta revista literara din t ara.
Nu pot. . .

Imi poarta noroc.
Tu, care citesti atata, ai nevoie de noroc?
Mi-am pus-o pe crestet. Pe drum, Cristina mi-a povestit un lm
vazut la video, pe o caseta mprumutata de la un prieten. Un lm
polit ist, o prostie americana. Apoi mi-a spus ca are ora la dentist si a
intrat n tot felul de amanunte stomatologice care nu ma interesau. O
pianista trebuie sa aiba o dantura buna, sa rupa corzile pianului! Si-a
strans cartea n brat e n fat a vilei.
Stii ca va ploua n casa?
De unde ai aat? De la Luiza?
Toata lumea stie! a zambit si mi-a cerut umbrela Camel. Data
viitoare sa vii cu noi, sa vezi ce super este!
Am dat din cap: bine! Mi-a reamintit ca este dispusa sa negocieze
pret ul palariei, cat cer, atat mi da.
Si nu vrei sa ai ce dorint a mi-am pus n gand? Sa nasc un baiat
n tramvai, n drum spre maternitate, a ras ca Luiza si a intrat n
curte.
Strada Cristinei, strajuita de castani batrani, era singura din oras
pe care nu facusem munca patriotica. Sora mea chiulea sistematic de
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 23 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
la muncile patriotice, motiv pentru care nu avusese de-a lungul anilor
de liceu mai mult de nota sapte la purtare. Ma ndemna sa chiulesc si
eu.

In schimb, Marius plantase mult i plopi prin oras, poate de aceea
fusese premiat n ecare an si sef de promot ie la facultate.
Cu tramvaiul as ajuns acasa mai repede, dar am preferat sa ma
ntorc pe jos.

In intersect ia din centrul orasului, sergentul-major Gri-
gore Postolache dirija circulat ia.

Daca ar trece peste Grigore, saracul,

o basculanta cu ciment, s-ar ridica de pe caldaram, si-ar scutura uni-
forma de praf si-ar continua sa vada de mersul circulat iei, repeta
domnisoara Pusa, ori de cate ori aa din ziare ca n Coreea de Sud
polit istii au intervenit cu gaze lacrimogene mpotriva student ilor zur-
bagii. Cariera polit istului, ajuns la varsta de cinzeci de ani, ncepuse
n satul Stancut a de Sus, unde reusise o isprava necunoscuta edi-
torilor

Cart ii Recordurilor: nici un accident de circulat ie pe raza

localitat ii, motiv pentru care, dupa zece ani de activitate n praful
si noroiul ogoarelor, printre njuraturile tractoristilor, mereu atent ca
put inii cai nhamat i la carut ele t aranilor sa nu cada victime combine-
lor ce se foiau pe sosele n toiul campaniilor agricole, deci, dupa zece
ani, Grigore Postolache a fost transferat la Bucuresti. A luat n primire
zona Podului Grant si, spre uimirea colegilor de breasla, a stabilit un
alt record: cel mai mare numar de amenzi acordate automobilistilor
ntr-un an. Cifra exacta n-o stie nici Grigore. Toate acestea mi-au fost
povestite de domnisoara Pusa. Vigilent a i-a fost fatala nsa ntr-o zi
cand a oprit o masina neagra cu numar galben care trecuse pe rosu.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 24 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Suportand njuraturile soferului, sergentul-major a ntocmit procesul-
verbal si i-a ridicat carnetul de conducere. Dupa doua zile, Grigore
Postolache a aat ca i se pregatisera formele de transfer ntr-un sat
din nordul Moldovei. Atunci, a rupt n bucat i carnetul de conducere
ridicat de la soferul masinii negre cu numar galben si si-a facut valiza.
A fost rechemat la Bucuresti dupa opt ani de dirijat circulat ia n acel
sat moldovean. Nu i s-a mai dat zona Podului Grant, ci Piat a Ro-
mana. Dupa decembrie 89, a fost expediat nca o data n acelasi sat
fara drumuri asfaltate din nordul Moldovei. Acolo a stat doar un an si
apoi a fost transferat n orasul nostru. Desi se aa la noi de numai doi
ani, sergentul-major Grigore Postolache poate concura la titlul de cel
mai popular cetat ean al orasului, sust ine domnisoara Pusa. Domnul
Remus l considera pe polit ist drept cel mai corupt agent de circulat ie
din t ara.
Acasa, am gasit-o pe mama n sufragerie, uitandu-se ncremenita
la tavan. Cand m-a vazut, domnisoara Pusa s-a simt it obligata sa-mi
explice:
Si s-a convins ma-ta ca nu am t evile sparte si garniturile sunt
bune. Apartamentele de sus, toata lumea stie, sunt goale. Va rog! Eu
nu platesc nici o reparat ie, dar trebuie chemat instalatorul, ca asa nu
putet i trai.
Singurul nostru covor persan din sufragerie era ntins pe balcon, la
uscat.

In mijlocul camerei se aa un lighean cu apa. Mama asezan lo-

cul lui o caldare si cont inutul ligheanului l varsan veceu. Domnisoara
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 25 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Pusa zabovi cateva clipe cu privirean tavan, apoi repeta:

Asa nu mai
putet i trai, ma duc sa chem instalatorul! si tranti usa de la intrare.
M-am saturat, ofta mama, stergandu-si mainile de servetul de
vase.
Din tavan, la un metru de lustra, curgea limpede un r subt ire de
apa, de parca acolo, sus, cineva ar deschis un robinet. M-am urcat
pe scaun si amncercat cu varful degetului sa opresc suvoiul. Apa mi
curgea printre degete. Nu mirosea ca apa de la robinetele noastre pe
care, uneori, mama o erbeanainte s-o bem. Firul de apa avea presiu-
ne si cadea direct n caldare. Pe tavan se facuse o pata cat sa de cinci
lei. Dupa o ora, timpn care mama a schimbat ligheanul cu caldarea de
vreo cincisprezece ori, a sosit tata de la ferma, cu o punga din plastic
plina cu rosii. Sub brat avea un pepene. Mama i-a explicat speriata:
pe la ora doua curat a cartoi pentru tocana si-a auzit un zgomot
nfundat, parca cineva deschisese o sticla de sampanie. Comparat ia
nu l-a convins pe tata. A pus mancarea sa arba pe aragaz si a intrat
n sufragerie, asa, fara nici o treaba. A vazut mai ntai covorul persan
ud, a simt it apa, pana la glezne, apa erbinte, se sparsese conducta de
apa calda! Tata a zambit, scrasnind:

Iar trebuie sa varuiesc! Curgea

ca la robinet, continua mama cu alta comparat ie nepotrivita, cand
faci baie n cada. Noroc ca n-a fost oparita. A scos repede covorul pe
balcon, a pus ligheanul sa curga apa n el, a sters podeaua, apoi a
fugit deasupra, la domnisoara Pusa. Vecina s-a uitat chioras: nu are
inundat ie. A lasat-o pe mama sa se uite peste tot. Uscat. A vericat
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 26 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
si-n apartamentele nelocuite. Uscat. A coborat si anceput sa schimbe
caldarea cu ligheanul. Suvoiul s-a mai potolit pana sa aparet i voi.
Tata privi ncruntat ligheanul. Se urca si el pe scaun si ncerca sa
opreasca jetul cu degetul. Nu reusi.
Acum curge apa rece, spuse el stergandu-si mainile de buzunarele
pantalonilor.
Mama aseza caldarea n locul ligheanului. Domnisoara Pusa intra
cu instalatorul, un barbat nebarbierit, cu o fat a obosita.
Tata nu le adresa nici un cuvant. Mama i povesti instalatorului
cum se ntamplase, fara sa recurga la comparat ii. Omul nu se intimida,
ba mai mult, si aminti cu voce tare de un caz asemanator vazut de
un fost coleg, acum iesit la pensie. Vecina noastra l ntreba cum l
cheama pe coleg, dar instalatorul nu-si aminti. Mesterul urca pe scaun,
examinand pata din priviri:
Domle, nu e gaura, e inltrat ie! Hai sa vedem sus de unde curge!
Pe palier ne astepta sergentul-major Grigore Postolache:
Sa trait i!
L-am adus si pe dansul, poate e nevoie. . . explica n viteza dom-
nisoara Pusa.
Tata nu-l baga n seama si polit istul ne urma la etaj. Domnisoara
Pusa ne ordona sa ne descalt am n holul apartamentului, ca de-abia
maturase. Apartamentul, tot cu trei camere, ca al nostru, avea doar
sufrageria mobilata, celelalte erau goale. Domnisoara Pusa se mutase
n bloc o data cu noi. Nu reusisem sa aam cum de primise trei camere,
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 27 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
asa singura, fara familie. Motivase vag mamei, pe vremea cand si
vorbeau, ca e foarte bolnava si are nevoie de aer.

Intr-adevar tot i
i recunosteam paloarea de stae ce-i acoperea ochii mari, albastri.
Purta mereu parul strans n coc.
De aproape treizeci de ani lucra ca ghid-paznic la manastirea de pe
deal. Cunostea trei limbi straine, dar nimeni n-o auzise vorbind, chiar
si cand delegat ii straine de turisti vizitasera manastirea-muzeu. Absol-
venta a Facultat ii de Litere, domnisoara profesoara refuzase o catedra
ntr-un sat din nordul Moldovei, preferand sa pazeasca manastirea,
pentru un salariu de mizerie. Manastirea, declarata monument isto-
ric imediat dupa al doilea razboi mondial si uitata de restauratori,
adapostea mormintele a doi voievozi, tata si u, pe care cart ile de
istorie nu-i consemnau si ale caror nume nici nu fusesera nscrise pe
pietrele de mormant. Dar pentru domnisoara Pusa, care cu abilita-
te evita sa le divulge numele, cei doi domnitori erau mai important i
decat Mihai Viteazul sau Stefan cel Mare. Cand prindea un turist
ratacit la port ile muzeului, i povestea cu lux de amanunte copilaria,
tineret ea, maturitatea, faptele de arme, bataliile pierdute si castigate
de cei doi domnitori. Dupa trei ceasuri (caz fericit), turistul recunostea
ca voievozii ngropat i pe deal, singurul din zona, sunt victime atat ale
puterilor occidentale, care nu i-au ajutat n lupta dusa mpotriva Im-
periului Otoman, cat si victimele indolent ei unor istorici dezinteresat i,
lipsit i de profesionalism, niste porci, i numea direct domnisoara, iar
pe restauratori i facea criminali, din cauza lor zidurile se surpau! Iar
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 28 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
ea se mbolnavise de reumatism pazind ruinele, capatase o afect iune
respiratorie si si pierduse tineret ea. Nu viat a, ci tineret ea, sublinia
ndarjita cand si cump ara medicamente pe ret eta compensata.

In
urma cu cincisprezece ani, desi se jurase mamei pe cele doua mormin-
te din biserica manastirii ca n-are rude, pile sau relat ii, domnisoara
Pusa a obt inut o bursa de sase luni n Canada, n domeniul arheologiei
medievale si bizantine, cam asa ceva. Probabil ca un turist canadian
sau francez, pripasit ntr-o vacant a pe la noi, dupa ce vazuse ruina ce
adapostea osemintele a trei muritori (doi voievozi, plus domnisoara
Pusa) din mila sau cine stie ce sentiment necunoscut de romani, pu-
sese o vorba buna la forurile de specialitate din Montreal pentru ca
aceasta femeie, care se tara aici, sa zboare la ei, explicase domnul Re-
mus la timpul potrivit. Domnisoara Pusa n-a rezistat sase luni si s-a
ntors la fel, bolnava de reumatism, suferind de plamani, cu tineret ea
pierduta. Carase din Canada un televizor color.

In gara au asteptat-o
mama, domnul Remus si Marius, cu un buchet de garoafe. Telegraase
dinainte.
Tu ai nnebunit, Pusa! De ce te-ai ntors? a ntampinat-o domnul
Remus, cand a vazut-o coborand din tren cu televizorul n brat e. Pe
luna asta nu mai gasesti cartele pentru rat ia de zahar si ulei.
Domnisoara a ranjit n prima clipa, dar cand a vazut n mana
recept ionerului-sef cartelele de zahar si ulei, a izbucnit n lacrimi,
prabusindu-se pe peron. Marius a ajutat-o, asezand-o pe o banca
n sala de asteptare. A fost pentru prima data cand am vazut-o pe
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 29 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
aceasta femeie plangand, si aminteste mama. Buchetul de garoafe s-a
uscat. Pusa a stat n sala de asteptare, singura, nemiscata, trei zile
si trei nopt i, fara sa-i pese ca un t igan i furase poseta.

In a patra zi,
domnisoara si-a luat televizorul color n brat e si s-a nchis n casa. A
fost primul color poposit n orasul nostru. Nici secretarul de partid
nu avea nca un color. Mult i cetat eni au dorit sa priveasca la televi-
zorul color, dar Pusa nu le-a deschis usa.

In replica, lumea a facut-o
nebuna si televizorul a fost considerat o simpla jucarie. Mama ascul-
tase cu urechea lipita de tavan. Televizorul funct iona. O saptamana
a bocit Pusa nchisa n casa. Cand si-a revenit, a comandat la un
atelier de tamplarie o ghereta din lemn, nu mai mare decat o cabina
telefonica, pe care a montat-o n curtea mizera a manastirii, la zece
metri departare de usa bisericii. Vazuse astfel de gherete n Canada
si-i placusera. O vopsise ntr-un violet strident si pe timpul iernii se
nghesuia acolo, langa o sobit a cu lemne,

sa nu nghet ca faraonii din

Egipt, glumea.

Inainte de plecarea n Canada, mama si domnisoara
Pusa se nt elegeau foarte bine, faceau schimburi de ret ete culinare,
gateau mpreuna, se distrau barnd la o cafelut a. Pusa fusese curtata
de mult i barbat i din oras, unii dintre ei avand astazi funct ii importan-
te la Bucuresti, mi-a spus mama, dar pe tot i i-a refuzat.

Nu merita sa
suport i o viat a ntreaga basinile unui barbat, si-a frecat domnisoara
fruntea si mama s-a ntristat. Dupa Canada, vecina a nceput sa se
departeze de noi. Mama a simt it si a procedat n consecint a. Au ajuns
astfel sa nu se mai salute. Parca o ura se instalase ntre ele. Tata
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 30 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
s-a prefacut ca nu observa si a continuat s-o salute pe domnisoara
Pusa, sa-i vorbeasca sobru si ret inut.

In gura tatalui meu, formulele
de politet e mi s-au parut mereu ridicole. N-am auzit vreun om din
oras care sa se laude ca Pusa i-a povestit ce vazuse n Canada.
Vreme de un ceas, am cautat tot i cauza inltrat iei. Instalatorul
era dezorientat. T evile apartamentului erau n regula. Tata a coborat
la noi si a ciocanit usor locul unde curgea apa din tavan, iar instalato-
rul a ascultat cu urechea lipita de podeaua vecinei noastre. Nici dupa
aceasta operat iune, mesterul nu s-a pronunt at. Domnisoara Pusa l-a
ntrebat nca o data cum l cheama pe fostul sau coleg, pensionarul
care ntalnise un caz asemanator, dar omul nu-si aminti. Vecina noas-
tra ne propuse sa lipim niste ciment n locul unde curge, poate n-o sa
mai curga!
Meseriasul ridica din umeri si ne promisese ca va veni a doua zi
cu o echipa de intervent ii de la Apa-Canal, sa vedem ce putem fa-
ce! Pleca mpreuna cu sergentul-major Grigore Postolache. Noi am
ramas n apartamentul domnisoarei, doar mama a coborat. Obosise.
Amnceput sa ciocanim peret ii, podeaua, am ascultat locurile suspec-
te. Apartamentul era bine ntret inut. Domnisoara Pusa ne-a pregatit
o cafea si a deschis televizorul color. La buletinul meteo aratau ravagi-
ile unui uragan abatut asupra arhipelagului indonezian, case distruse,
oameni mergand pe strazi cu apa pana la brau. Tata a refuzat cafea-
ua si ne-am retras. Firul de apa se subt iase. Ne-am asezat la masa,
n bucatarie. Am mancat tocana de carto cu salata de rosii. Pe-
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 31 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
penele a avut mult i samburi. Din pata mare cat o sa de cinci lei
curgeau picaturi. Mama si-a facut cruce, tata a dat drumul la tele-
vizor. Picaturile cadeau rar, n-a mai fost nevoie de galeata. A ramas
doar ligheanul.
M-am retras n camera si am rasfoit cateva reviste. Dupa termi-
narea programului la televizor, l-am auzit pe tata zicand ca rosiile
de anul asta sunt proaste, recolta e slaba, porumbul n-a crescut, o
sa murim de foame. Si-a xat ceasul sa sune la ora cinci, sa plece la
ferma. Mama a potrivit ligheanul, a stins lumina si s-a culcat langa
tata.

In toata casa se auzea: pic, pic, pic. . .
Am nceput sa-mi imaginez visul meu preferat. Mi-l imaginam de
cat iva ani, de cand mambolnavisem, nainte sa adorm, dar nu-l visam
cu adevarat niciodata. Stateam cu ochii nchisi. Aveam doisprezece ani
si ncepusem sa joc tenis de camp la clubul din oras. Faceam antrena-
mente de cate zece ore pe zi cu un antrenor sever. Nu reuseam sa-mi
imaginez gura antrenorului, dar mi-ar placut sa e domnul Remus.
La cincisprezece ani castigasem deja titlul de campion nat ional de ju-
niori. La saptesprezece ani castigasem titlul la seniori si mi se oferea
participarea la primul turneu peste hotare, unul de mica important a,
la Praga sau la Viena.

Imi imaginam drumul pana acolo, atmosfera
concursului, nala pe care as pierdut-o n fat a unui jucator suedez.
Apoi, primele interviuri n t ara. Finala de la Praga sau Viena mi-ar
deschis calea catre turneele cele mai tari si patrunderea n clasamen-
tul ATP. Renunt asem sa mai dau la facultate. Primul meu turneu n
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 32 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
calitate de jucator profesionist l-as castigat la Barcelona sau Ma-
drid, nving andu-l dupa un meci greu pe jucatorul 34 din clasamentul
ATP.

Imi revin 4.000 de dolari. Jumatate din suma o trimit acasa. Cu
acesti dolari, familia mea se muta ntr-un bloc din centrul orasului.
Mama renunt a sa mai lucreze la hotel, tata nu se mai duce la ferma,
Luiza si vede de facultate fara griji. La Wimbledon, ajung n sferturi,
ind eliminat de numarul trei mondial. Plang de ciuda n vestiare si
poza mea apare pe prima pagina a ziarelor. Sunt caracterizat drept un
jucator ordonat, sensibil si ambit ios. Urc n clasamentul ATP pe locul
29. Pana la marele turneu american, mai castig doua-trei turnee n
Europa. Cota mea creste. Ai mei si cumpara televizor color si video.
Pentru prima data Luiza mansot este la un turneu pe care l castig, sa
zicem, la Z urich. La 19 ani castig marele turneu american, dar pierd
nala de la Paris, dupa un meci de cinci seturi si patru ore de joc.
La conferint a de presa, recunosc valoarea adversarului si faptul ca nu
mi-a mers serviciul. La 20 de ani cuceresc Wimbledon-ul, n tribuna
aandu-se mama si Luiza. Tata n-a venit. La 21 de ani fac marele
slem si ajung pe primul loc n ATP. Peste un an sunt n plina glorie,
domin clasamentul jucatorilor profesionisti. Sora mea se stabileste n
Frant a, se marita cu un compozitor francez si imprima un disc. Esec
discograc. Mama si face o proteza dentara impecabila si ncepe un
tratament complexn Germania, sa-i treaca durerile de cap. Marius. . .
Cu el e mai greu. Marius nu are nevoie de mine.

In urmatorul an re-
alizez pentru a treia oar a consecutiv marele slem. Sunt un jucator de
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 33 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
tenis fara asemanare n istoria acestui sport. Un ziarist britanic scrie
o carte despre mine. Parca e un semn rau.

In anul n care venituri-
le meu depasesc zece milioane de dolari, ma mbolnavesc subit.

O
drama n lumea tenisului vor titra ziarele. Am sa refuz orice in-
terviu.

Ofticosule, ma va ntampina tata. Cam aici se termina jocul

meu imaginativ n nopt ile n care nu puteam sa dorm.
De ecare data gaseam noi situat ii palpitante, mi imaginam me-
ciuri dramatice, strangeam perna n brat e, mingi returnate n fort a,
atacuri la leu, conferint e de presa, autografe, victorieeee!. . . aruncam
perna n sus n locul rachetei din vis. Pentru Cristina nu gasisem un
loc n visul meu.
A doua zi, tata s-a trezit la soneria ceasului si a constatat ca
picaturile se potolisera. A plecat linistit la ferma. Mama a mai sters
o data linoleumul, a spalat ligheanul cu soda, a asezat persanul uscat
n sufragerie. Pata din tavan se marise.
E cat o minge de tenis, a observat Luiza.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 34 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
3

Ji-dan m-pu-t it o sa-t i scoa-tem un ochi, silabisi Luiza, asezata

pe tronul veceului, cu hartia pe genunchi.
Am gasit-o azi dimineat an cutia postala, explica domnul Remus
cu o voce tremurata. Aseara n-o aveam.
Am luat hartia si am studiat-o cu emot ie: o coala de scris obisnuita
pe care cineva lipise cu grija litere mari, decupate din ziare. Foaia
fusese mpaturita n patru. T inand-o n mana, simt eam parca o teama
idioata, ca si cum eu as fost cel amenint at cu pierderea unui ochi.
Lipsea virgula ntre

mput it si

o sa-t i scoatem, iar n nal trebuia

pus semnul exclamarii.
Poate au gresit adresa, cauta o explicat ie sora mea, ca sa-l
linisteasca pe batran.

In loc s-o puna n cutia vecinului, din cauza
ntunericului, au pus-o n cutia ta.
Dar nu am vecini evrei, protesta recept ionerul-sef. Cat i au fost
pe strada, tot i au plecat n Israel. Au plecat domnule, de ani buni! Eu
nu sunt jidan! Nu sunt. . .
Poate esti simpatizant, insista Luiza. Nu te uit i cum arat i?
Batranul si privi speriat hainele: costumul negru la doua randuri,
camasa cu dungulit e, cravata na, ghete negre.

Astia n-au pus n

viat a lor mana pe ciocan sau pe lopata, obisnuia sa spuna domnisoara
Pusa candsi facea lucrari dentare la cel mai bun stomatolog din oras.
Luiza mi smulse hartia, se ridica si o rupse scurt n patru, apoi o
bucat i furioasa, aruncand-o n closet. Trase apa si si freca mainile:
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 35 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Ai scapat usor, Remy!
Gestul sora-mii l ncuraja pe batran:
Nu sunt jidan! Va jur. . . Voi stit i ca nu sunt dus la nici o biserica!
Atunci esti comunist!
Nu! Nu! Se fastaci domnul Remus. Va jur ca n-am fost membru.
Eu nu mai pot sa stau n pisatul asta! protesta Luiza si iesi pe
terasa hotelului.
Ne-am asezat la o masa. Domnul Remus se ntoarse n restaurant.
Luiza lua una dintre revistele mele, si aprinse o t igara si ncepu s-o
rasfoiasca fara chef. Era o zi calduroasa. Asteptam semnalul ei, sa
gasim un loc bun pe plaja, sa se dezbrace n costumul de baie, iar eu
sa caut, printre turistii, amatori de pariuri pentru scaldatul n nisip.
Umbrela Camel era npta n acelasi loc.
Literele sunt decupate din revistele tale.
De unde stii?
Pentru ca sunt desteapta.
Am privit atent caracterul literelor mari din revistele mele. Nu
semanau cu cele decupate si lipite pe hartia primita de domnul Remus.
Si apoi, ar fost o miscare gresita din partea autorilor sa decupeze
litere din publicat ii cu tiraj mic. Rat ionamentul mi s-a parut corect.
N-am avut timp s-o contrazic. Domnul Remus aparunviorat, probabil
ca se spalase pe fat a cu apa rece. Aseza pe masa o sticla de vin fara
eticheta, cu dopul scos, si trei pahare.
Am fost la veceu sa mai trag o data apa.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 36 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Turna n pahare si ne ndemna sa ciocnim. Pentru prima data
batranul dadea de baut.
Sarbatorim ziua cand ai nvat at sa not i, Remy?
Daca mai primesc doua hartii din astea, o sa-nvat fara profesor. . .
Bun vin, plescai. Nu? Bun! Eu nu sunt jidan!
Norocul tau este ca pot i sa vomit i, l ironiza Luiza. Lumea o sa
te iubeasca si cu un ochi, chiar daca esti evreu.
Dar nu sunt!
Ne umplu repede paharele, ca si cum gestul sau trebuia sa ne
convinga. Era un vin rosu, parfumat, scos probabil din rezervele res-
taurantului. Domnul Remus ne mai cinstea cu o cafea sau cu un suc,
dar niciodata nu ne turnase n pahare o astfel de licoare, servita de
obicei selor de la Bucuresti, cand veneaun inspect ie, sau unor turisti
deosebit i.
Luiza l ntreba daca s-a apucat de politica. Nu facuse politica
nainte de 89 si nici dupa. Asta stiam si noi. Nu intent iona sa se
nscrie ntr-un partid, acum, la batranet e. Poate njurase un turist
beat care facuse scandal n hotel, fara sa stie ca acesta era grangur n
partidul de guvernamant? Nu-si amintea, njura foarte rar. Sau poate
scapase o fraza prosemita ntr-un anturaj?
Eu n-am anturaj! Si nu sunt jidan!
Sorbi ultima picatura din pahar. Parcai parea rau ca ne servise cu
un vin asa scump.

In loc sa-l ncurajam, sa-i ndepartam gandurile ne-

gre si durerile de stomac, noi i bausem vinul si-l chinuisem cuntrebari
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 37 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
idioate.
Domnul Remus nu vorbea cu nici un vecin de pe strada, dar nu
pentru ca era mandru, ci pentru ca nu-l interesau vecinii. Avea o
casa obisnuita, ntr-un cartier aproape de centrul orasului, pe care
n-o reparase de mult i ani. Avea acoperisul mancat de rugina, fat ada
nnegrita de ploi si un gard nevopsit ce ascundea o gradina lasata n
paragina. Nu ma invitase niciodata la el si nici nuntalnisem pe cineva
care sa se laude ca-i trecuse pragul.

Imi transpirase parul sub palarie. Golisem lacom paharul. Lui-

za cauta din priviri un vapor ancorat n larg. Credea ca daca ntr-
o zi o sa descopere sapte vapoare ancorate n larg, o sa aiba noroc
toata saptamana. Cu sapte si ceva reusise la facultate, penultima pe
lista. Deodata, un t ipat strabatu plaja. De mult i ani nu mai existau
pescarusi pe coasta noastra. Recept ionerul-sef sari de pe scaun. Mai
mult i turisti de la mese ntoarsera privirile spre femeia descult a, n
capot, care alerga, mpiedicandu-se, si facea semne bezmetice. Luiza
nu se ridica. Umbrela Camel era la locul ei.
Copii! Copii! se auzea clar t ipatul femeii.
Cat iva turisti o nsot eau n alergare pe domnisoara Pusa, crezand
ca la urmatorul pas femeia se va prabusi. Dar reusi sa ajunga la masa
noastra. Se sprijini cu o mana de scaunul domnului Remus, ncercand
sa-si ascunda respirat ia dezordonata ntr-un zambet fort at. Turistii
se adunara n jurul nostru, ntreband ce se da, ce se ntampla, se
vand mici sau bere ieftina? Pusa deveni solemna. Masura cu o privire
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 38 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
superioara cercul de oameni nerabdatori si galagiosi, apoi o privi pe
Luiza:

In antichitate, solii care aduceau vestile proaste mparat ilor erau
ucisi fara mila. Cu mine nu e cazul, pentru ca solii care aduceau vestile
bune erau rasplatit i cu aur si diamante. Si voievozii mei procedau la
fel. Eu n-am pretent ii, ca nu suntet i os domnesc. Sa t inet i minte: eu
v-am adus fericirea. Marius si-a tradat t ara si a fugit! Marius nu mai
este printre noi! Va cheama mama voastra sa va spuna ce-a pat it.

Int elegand despre ce este vorba, cat iva turistii din preajma dom-
nisoarei s-au retras. Alt ii, care prinsesera cate un cuvant, se adresara
recept ionerului-sef, cand aducet i bere, sefu ? Domnul Remus l repezi
pe un turist, apoi se uita la mine. Batranul parea sa nt eles naintea
mea mesajul Pusei. Crezand ca eu sunt raspunzator cu aprovizionarea,
oamenii mancolt ira cu aceeasi ntrebare. Luiza sari peste scaun si iesi
din cerc. Un turist o uiera, fugi de raspundere cucoana! Domnisoara
Pusa ma ajuta sa ma ridic:
Sa nu-t i vina rau aici, ca te faci de ras!

Imi facea loc printre oameni, t inandu-ma de mana.

In spatele nos-
tru l-am auzit pentru ultima data pe domnul Remus lamurindu-i pe
turisti, maine va veni un camion cu bere sa va saturat i!
Ma sufocam. Un or rece mi urca pe sira spinarii, iar nisipul mi
frigea gleznele. Plaja se rasturna o data cu blocul la care trebuia sa
ajungem. Domnisoara Pusa ma t inea strans de brat . Ocoleam pete
albe. Sub oarea galbena, o fata cu sanii goi citeste o carte.

Isi ridica
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 39 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
privirea si-mi zambi:
Daca-mi vinzi palaria, te fac milionar!
E o curva! porni din alta parte raspunsul. E o curva! Curvo! Sa
faci plaja n halul asta la ma-ta n baie!
M-am asezat la umbra unui brad, sa inspir aerul tare si curat al
muntelui, asa-mi recomandase medicul, sa inspir aer curat, si mama
mi promisese atunci ca vom merge la munte, are cat iva bani pusi
deoparte, o sa ne ajunga pentru o saptamana. O sa urcam muntele,
o sa mancam numai fripturi, o sa bem lapte gras, o sa e bine, ai sa
vezi! Munt ii sunt cele mai frumoase forme de relief.

In t ara noastra,
ei ating doua mii de metri. Bravo! Ce nota ai la geograe? Ma lua
la ntrebari domnisoara Pusa, stirba si tanara, nalta si slabanoaga,
apoi ma lua de mana, iata si alte frumuset i ale t arii noastre care se
alatura plenar celorlalte frumuset i. Uite masinile care strabat strazile
si soselele patriei, uite gradinit ele, scolile si liceele luminoase n care
generat ii de tineri se instruiesc pentru a deveni oameni de nadejde
ai acestei t ari, uite Santierul Naval unde lucreaza tatal tau, maistru
principal, alaturi de muncitori cu nalta calicare, tot i depun eforturi
sporite pentru construirea vapoarelor care vor duce faima t arii n toa-
te colt urile planetei. Uite combinatul chimic care-si exporta produsele
de nalta calitate n peste o suta de t ari de pe toate continentele, ui-
te cartierele de locuint e, cu blocuri nalte si splendide, construite din
fondurile statului, uite complexele comerciale amenajate la parterele
blocurilor n care locuiesc oamenii muncii, uite cum straluceste soarele
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 40 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
deasupra lor si pe ogoarele pline de roade pe care voi, din romantism
revolut ionar, va desfasurat i activitat ile de toamna, deprinzand cultul
muncii, sentimentul de angajare, uite macaralele ce anunt a noi edicii
ale epocii n care traim, te dor picioarele? Priveste-i atent pe acesti
tineri pletosi, cu pantalonii evazat i, cum stau agat at i de gat cu fetele
dezmat ate, n fuste ce contravin normelor morale, ei sunt exponent ii
ce mimeaza si importa formulele unei societat i salbatice, inumane,
violente, n care omul este supus exploatarii, umilint elor, n care ra-
porturile dintre indivizi se stabilesc pe interese meschine, de prot si
acaparare, nici o societate nu este perfecta, dar ceea ce t i-am aratat
din frumuset ile patriei noastre tinde catre perfect iune, catre victoria
planetara, catre fericirea universala. Scrie ce ai vazut n compunerea ta
la Limba Romana, atent ie, sa nu-t i scape ca tot i oamenii sunt egali pe
pamantul nostru istoric, scrie si vei obt ine nota maxima, cravata rosie
cu insigna de pionier fruntas, parint ii tai vor mandri de izbanzile
tale profesionale. Tu esti rodul muncii neprecupet ite a parint ilor tai,
esti produsul sacriciilor pe care societatea noastra le face zi de zi ca
tu sa nvet i, sa duci mai departe tradit iile poporului tau.
Pe treptele scarii din fat a blocului, cerul nu se mai rotea. Domni-
soara Pusa ma privea din picioare si se fort a sa-mi zambeasca:
Vezi daca bei? Era s-o pat esti, tocmai acum, cand e momentul
crucial. Mosul ala vrea sa crapi naintea lui, de aceea it i da de baut.
Ce-i pasa Luizei?
Pusami lua palaria de pe cap si ncerca sa-mi faca vant. Am oprit-
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 41 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
o, nu era nevoie, mi revenisem. Vecina schimba subiectul si tonul:
Ai vazut-o pe Cristina? Doamne!

Isi facu o cruce scurta. Sa-si
scoata t at ele la lume. . . Scroafa!
Uneori, pe plaja, Cristina renunt a la sutien.

In astfel de situat ii,
n jurul ei, nimeni nu-si mai aseza cearsaful. Sanii i erau studiat i
cu interes de la distant a. Vizionarea nu dura prea mult. Cristina se
retragea, dar nu din cauza privirilor.
Uite-l pe domnul Hermeneanu! Ce mai facet i, domnule Herme-
neanu? Tot cu munca, tot cu munca?
Tata se opri n fat a noastra. Domnisoara Pusa sari sprintena si-
i lua de sub brat un pepene. Eliberat de povara, tata o saluta cu
un mormait.

Isi pierduse un nasture de la salopeta si buricul alb,
transpirat, se razvratise peste curea.

Imi facu semn sa-l ajut.

In sacosa
de carpa adusese niste rosii mari, furase vreo cinci kilograme.
Avet i copii buni, domnule Hermeneanu! Pe unde merg, cand vine
vorba de dumneata, t in sa amintesc si despre copii pe care i-at i crescut
si educat cu atata truda.
Sa ajunga si ei sa munceasca cat am muncit eu pana acum,
raspunse tata, frecandu-si mainile.
Am intrat n bloc si domnisoara Pusa ne urma credincioasa, cu
pepenele t inut sub burta:
Domnule Hermeneanu, am sa va dau o veste mare! Cu o jumatate
de ora, n urma cand ma pregateam sa ma spal pe par, a sunat telefo-
nul. Cine credet i ca mi striga:

Saru mana domnisoara Pusa! Nici

revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 42 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
nu va trece prin minte!
Tata nu se opri. Urca scarile ncet, lasand n urma un miros greu
de transpirat ie. Cand mama i spala camasile n apa erbinte cu soda,
ma chema s a miros aburii ce se ridicau din lighean:

Si Marius are
acelasi miros ca si taica-tu! Tu semeni cu mine! Luiza nu semana cu
nimeni.
I-am recunoscut vocea din prima. Era Marius al dumitale, spuse
femeia dupa cateva clipe de ezitare. Am fugit jos si am chemat-o pe
doamna Hermeneanu, ca pe ea o chemase la telefon.
Tata parca nici n-o auzea.
Vine doamna la telefon, ia receptorul si, stit i cum este, se pierde
repede. . . Se vede ca-l iubeste cel mai mult pe Marius. Si zice:

Marius,
mama, ce-i cu tine? Va dat i seama, a sunat pentru prima data de
cand a fugit de-acasa.
De cand Marius l lasase pe tata ntr-o balta de sange, langa calo-
riferul din sufragerie. Scuipase pe covorul persan si apoi fugise. Ajun-
sesem la etajul doi. Obosisem, dar nu din cauza sacosei cu rosii.
Doamna zice asa:

Da, Marius, aici vremea este frumoasa. Pa-

uza.

Da de ce ntrebi? Ma simt bine. Pauza.

Nu, nu ma doare
capul. Pauza.

M-a durut saptamana trecuta, ca am spalat multe

rufe la hotel. Saraca, doamna, cat munceste pentru casa!
Da, munceste, tot i trebuie sa muncim, zise tata.

Incurajata de raspunsul primit, domnisoara continua:

Da de centrebi, Marius? se interesa doamna. Cred ca legatura

revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 43 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
telefonica nu era prea buna. Cu telefoanele astea, stit i cum sunt, adica
nu stit i, ca at i refuzat sa va instalat i post telefonic. Ce ieftin era pe
atunci, prin saptezeci si doi, nu-i asa?
Tata refuzase de trei ori instalarea unui post telefonic.
Si deodata o vad pe doamna facandu-se alba ca varul. Ma ruga
sa-i aduc un scaun.

Ii trag scaunul si se aseaza. O aud oftand:

Mama
scumpa, Marius, tocmai acolo? Cum ai reusit? Pauza.

Cum? striga
doamna. Cred ca nu nt elesese din cauza legaturii.

Ai camasi cura-
te? Pauza.

Si cand pleci? Pauza.

Astazi? Pauza. Doamna se uita

uluita la mine. Se ntrerupse legatura. N-o mai avut baiatul bani,
cine stie cat castiga, ca n ziua de azi. . . At i vazut cat s-a facut carnea
de porc fara os?
Tata se opri n fat a usii. Suna lung, apoi mi lua sacosa cu rosii.
Vecina mi tranti pepenele n brat e:
Suntet i bun de cinste, domnule Hermeneanu! V-a plecat baiatul
cel mare n America. La ora asta este deja decolat.
Tata dadu din cap de parca ar stiut. Era grabit sa intre n casa.
Usa se deschise brusc si mama nu-si stapani bucuria:
Ai auzit, Ilie? Marius a plecat n America! schit a o mbrat isare,
dar tata i ntinse sacosa.
Mama se intimida, o apuca de-un maner, o scapa, noroc de tata
ca era atent. Altfel s-ar prapadit bunatate de rosii. Am nchis usa
far a sa-mi pese de domnisoara Pusa si am pus pepenele pe masa din
bucatarie. Mama se aseza pe scaun, n sufragerie, cu mainile stranse
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 44 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
n poala capotului. Pe recamier, picior peste picior, Luiza fuma scu-
turand fumul ntr-o farfurie. M-am asezat langa sora mea. Mama ne
privi coplesita:
Marius a plecat n America.
De cand te ascult, numai asta mi spui, se revolta Luiza. Ai auzit
bine ce-a spus? America?

In bucatarie, tata alegea rosiile, care pentru salata, care pentru

gatit.
Si nu t i-a spus de ce a plecat? De unde a telefonat? Auzi ce-t i
spun? Cu tine vorbesc!
A zis ca este pe aeroport la Bucuresti si ca pleaca n America.
Are camasi curate, cine stie cine-l spala? Ajunge n capitala lor, cum
i spune?. . .
Washington! Luiza strivi chistocul n farfurie.
Asa! Asta e capitala lor? Si se mai duce ntr-un oras. . . Bine ca
are camasi curate!
Care oras? New York?
Nu, am uitat, ma doare capul. Nu mai pot. Unde s-a dus baiatul
meu? Unde a ajuns?
Luiza ofta nervoasa. Pana atunci o bombardase pe mama cu n-
trebari, dar auzise aceleasi lucruri. A fost chiar Marius la telefon?
Mama raspunse jignita, cum sa nu-i recunoasca vocea lui Marius?
Desi plecase de cat iva ani buni. . . De cat i? Poate a glumit. De ce sa
glumeasca? Sa se razbune? Noi stam cu gandul la America si el sa
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 45 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
sune la usa, chiar n seara asta! O gluma idioata. Nu e genul lui. Esti
sigura ca a fost el? Ma scot i din sarite, Luiza!
Am luat globul pamantesc de pe sifonier. Era prafuit si crapat la
Poli. Mama a t inut sa descopere Washingtonul. L-am gasit ngramadit
printre alte orase si mama s-a mirat, ce multe orase au americanii,
pacat ca n-am ret inut a doua localitate spusa de Marius! A descoperit
nsa Bucurestiul si, cu unghia de la degetul mic mancata de soda, par-
cursese o linie dreapta pana la Washington. Va trece Oceanul Atlan-
tic! Dar de unde are atat ia bani? S-a descurcat! Cum? Ce munceste?

In acesti ani de put ine ori vorbisem despre Marius. De-abia acum da
semn? De ce a tacut atat ia ani? Suntem familia lui, se lamenta mama.
Domnisoara Pusa mi-a spus de mai multe ori ca l vazuse pe Marius
prin oras. Se plimba singur, agale, fara nici o treaba. Chiar n-a trecut
pe la voi, ntrebase, prefacuta, vecina noastra. Oricum, n-am crezut-o.
Am aat din clipa n care Marius ar pus piciorul pe peronul garii.
Fiecare dintre noi se obisnuise sa se gandeasca la Marius n taina. Ca
sa e liniste n casa.
Tata intra n sufragerie, cautandu-si papucii. Nu se spalase pe
picioare si nu-si dezbracase salopeta. O vazu pe Luiza fumand, apoi
pe mama cu globul n maini. De obicei, Luiza fuma numai n camera
ei.
Imediat pun masa si mancam, sari mama de pe scaun.
Sa deschizi geamul, sa se aeriseasca, ordona tata. Eu ma duc sa
ma spal.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 46 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Si tata fuma, dar numai pe balcon, chiar si pe ger sau vant.
Ai auzit? Marius a plecat n Statele Unite ale Americii, se lauda
Luiza.
Tata ridica din umeri.

Incerca sa iasa din camera, dar Luiza nu-l
lasa:
Ai auzit?
Am auzit, se ntoarse tata, dar nu se uita la noi.
Sora mea nu se astepta la un asemenea raspuns:
Ai auzit?
A auzit, Luiza! A auzit, interveni mama, ridicandu-se. Gata! Pun
masa si mancam cu tot ii.
Si n-o sa se mai ntoarca niciodata, t ipa sora mea din urma tatii.

In rahatul asta! Se ridica si se nchise n camera ei.

Asta e casa mea! striga deodata tata si mama ncremeni.
Luiza tranti usa de la intrare. Cu sigurant a plecase sa-si gaseasca
gasca de rockeri, bisnit ari si minijupiste. Am deschis fereastra su-
frageriei. America! Ce sa caute Marius tocmai acolo? Terminase fa-
cultatea sef de promot ie si primise repartit ie n orasul nostru, la
Santierul Naval, dar postul nu-l mult umise pe tata. Mama era nsa
foarte mult umita. Sta acasa, nu ca alt i colegi de-ai sai, prin camine,
sa se apuce de bautura sau sa faca alte prostii, ca mult i baiet i buni s-
au stricat n stagiatura. De bine de rau, Marius mananca acasa, nu-si
strica stomacul la cantinele muncitoresti. Tata si-ar dorit ca Marius
sa lucreze ca el, afara, pe corpul navelor, nun birouri, sa faca bonuri la
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 47 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
indigo, pontaje, hart oage. Erau mult i ingineri n santier, iar posturile-
cheie erau ocupate de cei mai n varsta.

Asta n-o s-ajunga niciodata

sa conduca, a conchis tata.

Mai bine s-ar nsura! N-a mai apucat.

Domnisoara Pusa, care ascultase, ca de obicei, cu urechea lipita de
podea, mi povestise totul. Eu lipsisem de acasa n acea dupa-amiaza.

Marius l-a facut porc, ma-ta a t ipat, domnul Hermeneanu a cautat

ceva, ca se auzeau bocanituri, Marius nu l-a lasat, ma-ta a t ipat de-
geaba, ca s-a auzit pana la mine cum l-a pocnit de doua ori si cred
ca i-a dat si cu picioarele n cap, jos, langa calorifer. Eu am batut cu
lingurit a n t eava, ca sa-i sperii si am reusit, ca dupa aia s-a facut
liniste. Doar taica-tu a mai t ipat, parca fusese njunghiat:

Sa nu mai
intri n casa mea, secatura! Sa-t i iei tarfa si sa pleci!

Am vrut sa chem
Milit ia, dar m-am gandit ca o sa iasa urat pentru voi. Si Luiza lipsea
de acasa. C and m-am ntors, mama plangea n bucatarie. De atunci,
tata nu si-a mai aruncat chilot ii murdari langa tronul veceului. Obice-
iul ne umilea. Cum sa-i spuna Luiza:

Tata, vezi ca t i-ai uitat chilot ii

langa veceu! desi stia bine ca nu-i uita, i arunca intent ionat ca sa ne
arate ca el aduce bani n casa si tot el face ce vrea. Marius a fost cel
care n-a mai suportat si totul s-a terminat cum mi povestise vecina
noastra. Luiza fusese mult umita: Marius l-a de-zo-bis-nu-it! repetase
cu voce tare, spre disperarea mamei, nu cumva s-o auda tata. Timp
de doua saptamani, tata a umblat cu buza sparta si cu un ochi vanat,
fara sa ne vorbeasca. Apoi mi-a dat niste bani, sa-mi cumpar niste
reviste, iar Luizei i-a dat doua sute de lei. Sora mea nu l-a refuzat.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 48 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Domnul Remus a fost misterios:

Important este ca Marius sa-si pi-

ard a urma. Chiar asa, nca nu a venit nimeni pe la voi sa va puna
niste ntrebari?

Ba da, i-a raspuns Luiza n stilul ei, m-au chemat

la Milit ie, dar le-am spus ca am o sticla ntre picioare si nu ma pot
deplasa. Dupa aproape doua luni, Ceausescu a cazut si noi am crezut
ca Marius se va ntoarce acasa, mpins de entuziasmul general. L-am
asteptat degeaba. N-a scris, n-a telefonat. Despre incident, mama mi-
a povestit doar atat:

Marius l-a batut pe taica-tu! Apoi n-a mai

revenit la subiect decat cu ntrebarea:

Cine ne-a blestemat casa?

Dupa ce am mancat ciorba de zarzavaturi, mama ne-a pus n far-
furii carto prajit i si peste ei cate un ou.
Parca si tu, Ilie, trebuia sa pleci n Tunisia sau Maroc, acum
cat iva ani? Au vrut sa te trimita cei de la santier, dar tu nu te-ai dus.
Ar fost frumos!
Salata de rosii avea multa ceapa si ot et, ca sa mancam cu mai
multa paine, sa ne saturam. Dupa masa, tata s-a retras n sufragerie.
Mama a sp alat vasele si m-a pus sa-i citesc toate orasele Americii
nscrise pe globul pamantesc. Era speriata, dar si vesela. Oare cum o
acolo? E violent a, nu-i asa? Daca-l ataca pe Marius niste vagabonzi,
cum vedem prin lmele lor? I-am povestit tot felul de lucruri citite sau
auzite despre America si m-am mirat cat de multe cunosteam despre
aceasta t ara. Au scriitori buni americanii? Da, buni. Dar Marius stie
engleza? I-am amintit ca n liceu fusese premiant. Deci l nt eleg aia,
daca cere ceva de mancare! Am vorbit asa pana s-a ntunecat, tot
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 49 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
uitandu-ne pe globul pamantesc. M-as retras n camera mea, dar
mama nu renunt a. Soneria de la usa i alunga ntrebarile.
Doamna Hermeneanu, sa trait i si saru mana!
Pentru prima data sergentul-major Grigore Postolache suna la usa
noastra. Vazandu-l, mi-am amintit de

Foarfeca furata, de tulburarea

linistii publice, de Cristina. . . Venise s-o aresteze pe Luiza. Stranse
toate dovezile si marturiile martorilor oculari.
A nceput razboiul, doamna! M-a trimis domnisoara Pusa sa va
chem la dansa.
Timiditatea polit istului o nauci pe mama. Se ntoarse si deschise
usa sufrageriei:

Ilie, a nceput razboiul!, dar tata dormea. Am urcat

repede, n urma sergentului-major, mama n papuci, eu n picioarele
goale.
Domnisoara Pusa statea nt epenita pe canapea, n fat a televizoru-
lui. Pe ecranul color se derulau scene de razboi: tancuri n ofensiva,
explozii, raiduri aeriene. Mama izbucni n plans si se prabusi pe ca-
napea, langa domnisoara Pusa. Polit istul mi arata un scaun, apoi si
aprinsese o t igara, asezandu-se aproape de televizor, parca ar fost
miop.

Intinse mana dup a scrumiera de pe masa:
Nu se cunoaste numarul soldat ilor cazut i dar nici numarul vic-
timelor din randul populat iei civile.
Mama se opri brusc din plans. Dupa ce-si sterse nasul cu servetul
de bucatarie, ntreba cine cu cine se bate, la care domnisoara i ras-
punse cu o enervare vadita n glas:
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 50 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Americanii fac ordine n lume, doamna! Asa s-au obisnuit!
Imaginile color aratau locul operat iunilor militare: un peisaj sal-
batic, nisip, cer senin, desert. Polit istul dadu sonorul mai tare si zgo-
motul exploziilor intra amenint ator n apartamentul Pusei. Mama ma
privi disperata, razboiul ne coplesise.
E transmisiune directa, preciza sergentul-major, satisfacut de
ceea ce descoperise.
Domnisoara Pusa l aproba din cap, se prinsese si ea ca e o trans-
misie directa. Mama si acoperi obrajii cu servetul. Camerele de luat
vederi xau tancuri, tunuri tragand repetat, lansari de rachete, avi-
oane n picaj, dar nu aratau nici un soldat. Armat ia vecinei noastre
referitoare la americani nu era sust inuta de imagini. Deodata, ecranul
se ntuneca, domnisoara sari n picioare t ipand, sergentul-major si
dadu capul pe spate si chipul i cazu, parca un glont i-l nimerise.
Atomicaa!, t ipa vecina noastra. Au aruncat-o, n sfarsit!
Emot ia ma ncremenise pe scaun, desi gandul ma ndemna sa fug,
sa cobor scara cat pot de repede si sa ma ascund n subsolul inun-
dat al blocului, plin de coropisnit e. Ecranul televizorului se albi cu
distorsiuni si n locul scenelor de razboi aparu o mira nevazuta pana
atunci, nu era a bulgarilor, nici a turcilor, pe care scria: TVSN, cu
litere albastre pe fond galben. Domnisoara si reveni:
Am crezut ca s-a stricat televizorul! Fugi la baie si dupa ce trase
apa, reveni langa mama. Nici nu m-am sters!
Mira TVSN se ment inea pe ecran, dar imediat izbucni din trambit e
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 51 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
un mars militar. Sergentul-major dadu sa se ridice, dar pe ecran aparu,
n sfarsit, un om si, involuntar, tot i am izbucnit n urale. Era un
barbat brunet, cu mustat a, n costum negru, n costum negru, care
vorbea foarte repede n franceza. Amnt eles ca prezenta stirile. Citea
emot ionat niste hartii, asezat la o masa ce semana cu cea din bucataria
noastra.

In spatele sau, pe fundalul galben, era desenat un palmier.
Mama ma ntreba din priviri, dar nu stiam ce sa-i raspund, franceza
crainicului n-o nt elegeam, vorbea prea repede, fusesem corigent n
ultimul an de liceu, desi l terminasem de abia de doi ani. Domnisoara
Pusa clatina din cap, ngrijorata.

Int elegea, dar din cauza emot iei,
nca nu putea sa ne traduca. Pe masura ce citea, crainicul se balbaia
din ce n ce mai des, cerandu-si scuze fara sa zambeasca. Probabil
transmitea vesti rele. Din spatele camerei de luat vederi i se aduceau
mesaje pe bucat ele de h artie. Pe unele le citea nfrigurat, pe altele
le comenta. Dupa ce epuiza mesajele, se ridica de la masa si n locul
sau aparu o crainica blonda, cocheta, ntr-o rochie visinie, care ncepu
sa citeasca n ruseste alte foi. De data asta, mama ma ndemna cu
voce tare sa traduc, dar am ridicat neputincios din umeri. Mama se
lamuri, degeaba luasem bacalaureatul. Domnisoara Pusa raspunse n
locul meu:

Isi fac de cap americanii, doamna! Nici rusii nu-i mai potolesc
acum.
Crainica de limba rusa vorbea la fel de repede ca francezul. Spunea
ceva despre americani, dar pana la sfarsitul monologului compus din
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 52 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
mesaje pasate din spatele camerei de luat vederi, n-amnt eles cu cine
se bateau. Dupa rusoaica a aparut o tanara n blugi, ntr-un pulover
rosu, care ncepu sa turuie pe nemt este. Amntrebat-o pe domnisoara
Pusa ce spunea nemt oaica, dar femeia privea televizorul, parca o des-
coperise pe fosta sa colega de banca din liceu.

Imi facu semn din mana,

sa renunt . Nemt oaica primi mai put ine mesaje din culise. Monologul
ei semana cu o rafala de mitraliera. Dupa intervent ia blondei, urma
crainicul de limba engleza si-mi paru rau ca Luiza nu era prezenta.
Stia foarte bine engleza, poate mai bine ca Marius. Crainicul englez
nu primi nici un mesaj. Mama se plictisise. Sergentul-major o imi-
ta pe domnisoara, stand solemn si nemiscat. Dupa englez, plictiseala
ne cuprinse pe tot i, pentru ca a urmat acelasi joc de mesaje pasate,
dar cu prezentatorii spanioli, japonezi sau chinezi, prea bine nu i-am
deosebit pe acestia, arabi, unguri dupa cel maghiar am crezut ca
apare un crainic roman italieni, cehi, alta nat ie de arabi, n total,
numarase sergentul, vreo douazeci de mancatori de rahat!, a fost ex-
presia domnisoarei. Dupa ce termina crainicul polonez, mama dadu
sa se ridice, dar tocmai atunci cadrul televiziunii TVSN se schimba,
proiectandu-se pe ecranul color scene de razboi n direct. De data asta
apareau soldat i americani coborand din elicoptere, din blindate, de pe
salupele ajunse cu armamentul greu pe plaja.

Astia sunt puscasii marini, explica sergentul cu mandrie n glas.
Microfoanele erau montate n direct. Se auzeau clar ordinele n en-
gleza, strigatele, uieraturile.

In ciuda unor bubuituri ndepartate, de-

revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 53 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
barcarea se executa disciplinat, fara panica. Soldat ii americani aratau
c-an lmele de razboi cu vietnamezii: voinici, cu castile prinse n plase
de camuaj, cu uniforme largi, narmat i cu automate grele. Alergau
dispusi n format ii de atac. Plaja era cucerita, nu-i astepta nici un ina-
mic. Mi-am amintit de lmul

Ziua cea mai lunga si dintr-o data m-a

cuprins un sentiment de bucurie, uite, sunt si eu martor la un eveni-
ment de talia celui petrecut cu aproape cinzeci de ani n urma n Nor-
mandia, americanii au debarcat iar. . . Cadrul emisiei se schimba ntr-
o zona desertica, pe strazile unei asezari africane, cu cladiri cenusii,
far a etaje, asediata de gunoaie si automobile rasturnate, fumegand.
Asemenea orase mai vazusem n documentarele

Teleenciclopediei,
dar n timp de pace. Acum, se duceau lupte grele pe strazi. Imagi-
nile erau transmise din tabara americana. Aparat i de un zid din saci
cu nisip, trei puscasi marini montau o mortiera n pozit ie de trage-
re. Langa ei utura un mic steag american. Camera se deplasa ncet
spre dreapta, descoperind doi soldat i ghemuit i, care trageau prin ori-
ciile facute special, asupra unei cladiri portocalii, parca semana cu
primaria orasului nostru. Camera s-a apropiat de cei doi militari care
trageau cu furie. Mana cameramanului ncepu sa tremure si mama
t ipa: cutremur!
Stai usor doamna, nu vezi ca au intrat americanii n oras?, o
potoli nervoasa Pusa.

In fat a camerei aparu un crainic tanar, n blugi murdari si tricou

alb, impecabil, cu nscrisul pe piept Kodak. Dupa cateva clipe, din
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 54 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
care trebuia sa nt elegem ca se prezentase fara cuvinte telespectatori-
lor, tanarul, poate era de seama mea, tuns scurt si bronzat, se ghemui
langa tragatori.

Isi potrivi microfonul n dreptul gurii si fara sa-i pese
de rapaiala mitralierelor, ne vorbi solemn:

Dragi telespectatori, vic-

torie! (sergentul-major dadu sonorul mai tare.) Trupele americane au
debarcat acum trei ore n Somalia si de treizeci de minute se aa n
capitala acestui stat african. E ora saisprezece, temperatura aerului
oscileaza n jurul valorii de treizeci si opt de grade si operat iunile mi-
litare decurg normal. Va transmit ultimele vesti din fat a Parlamentu-
lui somalez, cladirea din spatele meu, cea de peste drum, nconjurata
acum de patru regimente ale marinei americane, doua divizii de tan-
curi si o trupa de genisti. Se ncearca o fort are terestra. Nu avem nici
o stire despre starea presedintelui american, dar surse bine informate
ne arma ca e O.K. Moralul soldat ilor nostri este ridicat, dupa cum se
vede. Se apreciaza ca, n cel mult un sfert de ora, cladirea Parlamen-
tului somalez va ceda n fat a presiunii fort elor noastre. Pana atunci,
protam de ocazie si vom sta de vorba cu un protagonist al acestei
operat iuni militare, de dimensiuni except ionale. El este mister Marius
Hermeneanu si, va rog, dragi telespectatori, sa-l aplaudam!
Reporterul lasa microfonul din mana si aplauda de unul singur. Se
ntoarse la tragatorul din apropierea sa si-l batu pe umar. Soldatul nu
simt i, continua sa traga cu nversunare. Reporterul insista, aproape
sa-i smulga arma din maini. Atunci sentoarse, speriat ca fusese atacat
din spate, dar vazandu-l pe tipul n tricoul Kodak, parasi pozit ia de
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 55 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
lupta si se asezan fund, n fat a camerei de luat vederi.

Isi scoase casca

uriasa de pe cap si-o arunca n afara cadrului de transmisie. Marius
mesteca guma. Focul automatelor se potoli dintr-o data. Reporterul
privi n spatele cameramanului, dadu din cap, putea ncepe. Recupera
microfonul si se aseza pe un sac de nisip, langa Marius.
Reporter: Mister Hermeneanu, cum va simt it i pe pamant somalez?
Marius: Totul merge O.K., n afara de faptul ca ma strange bo-
cancul stang. (Aprinse un bat de chibrit de talpa bocancului si pufai
mult umit din t igara cu ltru pe care si-o scoase din buzunarul de la
piept al uniformei.)
Reporter: Cu ce ocazie va aat i aici?
Marius: Constitut ia americana a fost scrisa ntre lunile mai si sep-
tembrie 1787, la Philadelphia.

In cazul n care era acceptata, Consti-
tut ia urma sa aboleasca cele treisprezece state suverane, slab unite
la acea data sub articolele Confederat iei din 1781. Constitut ia urma
sa adune cele treisprezece state ntr-o uniune federala cu un guvern
central puternic. Cei n favoarea constitut iei s-au numit federalisti.
Cei care i s-au opus s-au numit antifederalisti.

In vederile antifede-
ralistilor, statele americane erau republici independente, n care vir-
tutea cetat eanului putea promovata, iar cultura locala, pastrata. Ei
argumentau ca un guvern central puternic ar submina aceste calitat i.
Pozit ia federalista n favoarea Constitut iei a fost prezentata ntr-o se-
rie de 85 de eseuri scrise de James Madison, Alexander Hamilton si
John Jay pentru locuitorii din statul New York. Aceste eseuri au fost
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 56 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
publicate sub forma unei cart i, cu titlul

Federalistul. Aceasta carte

este comentariul de baza asupra Constitut iei americane. Autorii nu
si-au folosit propriile nume, ci au semnat cu pseudonimul Publius.
Dupa Plutarh, Pubilus a fost cel care a salvat Republica Romana.
Am ncercat de vreo zece ori sa citesc aceasta carte, dar n-am reusit.
Desi am fost sef de promot ie cu coronit a la liceu si la facultate, cartea
mi s-a parut prea nalta, iar eu un bou.

In schimb am citit un scurt
comentariu introductiv la Federalistul semnat A. M. si R. F. Hassing.
L-am citit cu atata placere, ncat l-amnvat at pe de rost. Se cunoaste,
nu?
Reporter: Suntet i de put in timp n aceasta t ara bananiera. Care
va sunt impresiile?
Marius: Iata un alt citat: Pentru prima oara am avut posibilitatea
sa examinez efectul sclavagismului asupra societat ii. Pe malul drept
al raului Ohio, peste tot, vezi numai activitate si harnicie, munca este
onorata: nu exista sclavi. Treci pe malul stang si scena se schimba
brusc, ncat crezi ca esti la capatul celalalt al lumii. A disparut spiritul
ntreprinzator. Acolo munca nu este numai dureroasa, ci si rusinoasa,
muncind, te njosesti. Sa calaresti, sa vanezi, sa fumezi la soare ca un
turc: Aceasta este menirea omului alb!
Reporter: Credet i n victoria noastra?
Marius (aruncand chistocul ): Sunt convins ca democrat ia nu se
face prin act iuni de fort a, pentru ca, n fapt, intervent ia noastra este
o react ie la demersul primitiv al somalezilor. Este pentru prima data
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 57 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
cand un presedinte american ajunge sa e rapit, sechestrat si obligat
sa ramana ntr-o t ara care se chinuieste sa ajunga la democrat ie si
nu reuseste. Presedintele nostru a fost sechestrat pentru a-i nvat a
pe bastinasi sa traiasca normal. Motivat ia acestui gest surprinzator
din partea somalezilor ajunsi, se pare, n pragul disperarii, ne-a ranit
orgoliul ne-am asteptat din partea rusilor la astfel de magarii
dar, pe de alta parte, ne nduioseaza, motiv pentru care, dupa cum se
poate vedea, intervent ia noastra armata, la aceasta ora, nu este prea
dura, asa cum si-ar dorit o parte din publicul care ne ncurajeaza.
Reporter: Ce va urma dupa reusita misiunii?
Marius: E destul de greu sa va raspund convingator. Avem, totusi,
un guvern federal n care ne ncredem. El va lua hotarari. Dar, daca
as senator ales, raspunsul meu ar suna asa: cred ca solut ia eliberarii
presedintelui nostru pe cale armata este cea mai realista. Cu ajutorul
canalelor noastre de televiziune am aat ca presedintele a acordat
asistent a, meditat ii, colocvii, cursuri de perfect ionare, simpozioane
politice timp de douazeci si patru de ore nonstop si, atent ie, n-a primit
nici un dolar drept onorariu. O alta solut ie, pe care personal n-am
mbrat isat-o, desi colegii mei republicanii au discutat-o ndelung, ar
fost abandonarea denitiva a sefului executivului american aici, n
Somalia, ca la noi, o lume ntreaga stie, nu-i o tragedie sa pierzi un
presedinte. Problema alegerii altui presedinte este o chestiune de timp.
Abandonarea contravine, nsa, principiilor democrat iei americane, le-
am amintit colegilor republicani.

In plus, procedand asa, dupa zeci
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 58 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
de ani, somalezii, smecheri cum i stim, ne-ar exportat presedintele
n acelasi scop la congolezi sau zairezi. Alta solut ie ar fost, ca sa
vedet i ce senator zace n mine, ar fost mutarea administrat iei de
la Casa Alba n Casa Alba din capitala Somaliei, cu alte cuvinte,
demontarea Casei Albe din Washington D.C. si montarea ei, caramida
cu caramida, n Somalia. Numai ca, o data cu aceasta operat iune, ar
fost necesar sa mutam strazile, telefoanele, parcurile, cladirile din jur,
automobilele, satelit ii, bla-bla, bla-bla, ceea ce ar nsemnat un efort
nanciar de care ar protat Japonia si Comunitatea Europeana. Nu
ne-ar adus nici un prot, n ciuda faimei pe care am castigat-
o. Rusii, va amintit i, au procedat asa n anii 50, exportand revolut ia
lor. Presedintele nostru va eliberat peste cateva minute, nu va facet i
probleme! Apoi vom stat iona aici cat iva ani buni, pentru a le construi
t op arlanilor, ca altfel nu le pot spune, castre, bai termale, apeducte,
poduri, piet e publice, biblioteci, le vom organiza spectacole si dupa
tot i acesti ani, drept pedeapsa, nu ne vom retrage, oricate triburi de
bosimani ar da navala peste somalezi. O.K.?
Reporter: Dupa cateva ore de razboi, ce amintiri pastrat i de acasa?
Marius: Nu pastrez nici o amintire, pentru ca aici sunt fericit. Si un
om fericit nu pune pret pe amintiri. Dar pentru ca tot suntemn direct,
am ocazia sa-i recomand tatalui meu folosirea hartiei igienice dupa ce-
si face nevoile cele mari. Utilizarea hartiei igienice este o chestiune de
istorie si mentalitate. Nu vreau sa fac acum istorie, dar pot sa dezvalui
faptul ca tatal meu a fost obisnuit sa nu se stearga la cur. O sa-mi
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 59 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
spunet i ca ecare om are o mica ciudat enie. Adevarat. Dar asta nu-i
o ciudat enie. Tatal meu, repet, a fost obisnuit sa nu se stearga la cur.
Cine la obisnuit? Societatea! Murdarind chilot ii, mama a fost obligata
sa-i spele, pentru a pastra linistea n familie. Iata santajul facut de
societate. Cine a suportat acest santaj? Noi, copiii! Daca o luamn sus,
pe calea ierarhica a societat ii, vom sesiza acelasi fenomen. Un barbat
care nu se sterge la cur nu poate deveni un tata bun. Eu, unul, nu ma
sterg cu hartie igienica, dar ma spal cu sapun, sa nu fac hemoroizi. . .
Reporter (la camera):

Intr-adevar, dragi telespectatori, peste pu-
t ine minute, presedintele nostru, sechestrat n cladirea Parlamentului
somalez, va eliberat. Cosmelia din spatele meu va sari n aer si vom
putea sa-l revedem pe batranul presedinte stand n fotoliul sau de
piatra, cu piciorul drept pus n fat a celui stang, cu mainile asezate pe
brat ele fotoliului, cu pumnul stang strans si palma dreapta ntinsa, iar
privirea blanda, de cal care paste, ne va fermeca printre ruinele Par-
lamentului somalez; si dupa ce presedintele va degajat din moloz,
va transportat cu avionul la Washington D.C. si depus ntr-un parc.
Acolo i este locul, sa-l admire generat iile viitoare. Dupa aprecierile
expert ilor, presedintele nostru costa 88.400 dolari. Drum bun, domnu-
le presedinte, si explozie usoara! Aici se ncheie emisiunea noastra din
lumea realitat ilor somaleze. Va mult umim pentru atent ia acordata, la
revedere, dragi telespectatori!
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 60 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
4
Ma, n-auzi? Scoala-te! Hai, scoala-te!
Tata statea ghemuit la capul meu.

Isi pusese deja sapca din stofa
si se mbracase cu bluza de salopeta. Nu-si schimbase pantalonii de
pijama.
Greu te trezesti! Mergem la ferma!

In bucatarie, mama t aiase trei rosii ntr-un castron si prajise patru

oua.

Il ntreba pe tata ce sa-i puna la pachet, dar tata i raspunse ca
nu are nevoie de pachet, azi ne ntoarcem repede:
S-au terminat rosiile. De acum, o sa le cumparam din piat a.
Am mancat fara pofta. Mama ma ntreba daca vreau paine cu unt.
Nu!
Maine-poimaine, trebuie sa-t i spal salopeta si pantalonii. I-ai
purtat toata vara, Ilie!
Tata dadu din cap, o sa-i dea la spalat.
Fata aia a dormit acasa? se interesa tata.
A dormit, a dormit! Adica doarme, ca a venit tarziu azi-noapte.
Sa-nceapa o data facultatea, sa lase plimbatul, ca m-am saturat.

In
cat suntem astazi?
Trecuse o saptamana de cand Lolek si Bolek plecasera subit, lasan-
du-i domnului Remus trei bancnote de un dolar. Tata iesi pe balcon
sa fumeze. Soarele nca nu rasarise din mare. Mama ncepu sa mature
prin bucatarie. M-am retras la fereastra.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 61 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
O sa e greu daca nu mai aduce rosii. Macar sa gaseasca alta
ferma, ca-l ajutam si noi. Ne-ar mai trebui niste carto si castravet i,
acus vine iarna si ramanem cu camara goala. Si muraturi trebuie puse
la borcan! Si varza! Dar de unde atat ia bani, ca de-abia ne-ajungem
din pensia lui si voi nu vret i sa-nt eleget i. Ar bine ca macar tu sa-l
ajut i, ca de la fata asta nu mai am ce sa astept. Cum te mai simt i? Am
auzit ieri ca t i-a fost rau! Am vorbit cu el, poate facem unmprumut si
te trimitem la stat iune. Ne interesam unde, vedem ce doctori sunt. . .
costa bani! Am si eu ceva bani pusi deoparte, sa ai acolo de cheltuiala.
Ce bine ar daca n-ai mai fuma! Vezi sa nu fumezi de fat a cu el! Sa
faci ce-t i spune, ca dupa aia vine si-mi spune ca esti moale si bleg.
Crezi ca pe mine nu ma doare candmi reproseaza ca te-ai mbolnavit?
Ah! Daca as avea bani, mult i bani, as face ceva din casa asta. . .
Tata stie de Marius?
Mama stransese toate rimiturile n faras. Aseara, dupa interviul
cu Marius, domnisoara Pusa a nchis televizorul si ne-a deschis usa
fara nici un cuvant. Amnt eles ca vecina noastra suferea de invidie si
cu greu suportase interviul.

Inainte de culcare mama mi-a spus:

Ala
n-a fost Marius! N-a fost baiatul meu! Am adormit repede.
Sergentul-major s-a ridicat de pe scaun dupa al doilea raspuns al
fratelui meu, s-a scuzat ca trebuie sa plece la datorie, e de serviciu la
intersect ie si nainte de a tranti usa, l-am auzit spunand ca instalatorul
care fusese la noi cu o zi nainte sa descopere t eava sparta a fost lovit n
cursul diminet ii de o basculanta, cand traversa regulamentar strada,
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 62 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
si a murit pe loc, iar colegul sau de serviciu, pensionarul, care ntalnise
un caz asemanator cu al nostru, a murit si el cu doua luni n urma,
infarct, doamna, infarct!
Tata stie de Marius?, am repetat.
Stie unde stim cu tot ii ca a plecat.

In America! Ce sa-i fac? M-am

saturat de reprosurile lui, o viat a-ntreaga numai asta a stiut. Si voi
at i nvat at de la el sa-mi reprosat i. Sa-i e rusine lui Marius ca n-a
trecut pe acasa atata timp. Are o mama, are un tata, e urat cum s-a
comportat. Ce-o sa zica Pusa? Ca suntem o familie destramata. Unul
a fugit din t ara, altul e bolnav si nu-i bun de nimica, iar fata umbla
cu cine apuca. Tu crezi ca eu nu stiu ca umbla cu Remus?
Cu cine? Cu Remus? De unde ai mai scos-o si pe-asta?
De unde. . . izbucni mama n lacrimi si se aseza la masa. M-a
pedepsit Dumnezeu! Fata mea cu. . . Si-am vrut sa stau de vorba cu
ea. Am putut? Imediat s-a ridicat de la masa, mi-a ntors spatele si
a trantit usa! Pot eu sa ma uit n ochii lui Remus? Pot eu sa-l refuz
cand ma cheama pentru curat enie la hotel? Pot sa-i spun s-o lase n
pace? Daca aa taica-tu, sunt nenorocita!
Dar de unde stii ca Luiza. . .
Lumea vorbeste si nu vorbeste prostii!, suiera mama cu ura. Nu
rade! Asta-i viat a! Put in i pasa lui taica-tu! A muncit pe santier,
nimeni nu i-a facut vreodata un repros, a fost respectat, domnul Her-
meneanu are copii buni! Dar mama lor i strica. Si ma doare, ca sunt
mama, sa aud ca fata mea umbla cu un bosorog. Ce sa mai zic?
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 63 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Se auzi trantita usa de la balcon si mama se opri. Mi-am luat
palaria de paie si revistele. Tatami spuse sa las revistele acasa. Mama
mi le lua si le puse pe masa din sufragerie. Se ntoarse ngrijorata n
hol:
At i vazut? S-a marit pata din tavan.
Tata mototoli sacosa din plastic n sacosa din carpa, cu manerele
din lemn.
Vezi c-am plecat!, spuse tata, conform obiceiului sau, n loc de

la revedere.
Avet i grija! Sa venit i repede. . . Uite c-am uitat sa-t i cos nasturele
de la salopeta. Cand te ntorci, sa mi-l dai sa t i-l cos!
Daca te-ai uitat la prostii normal c-ai uitat de nasture!, si stranse
tata bluza n pantaloni si iesi pe hol.
Ne-am oprit n stat ia de autobuz. Am pornit pe strada ce ducea
spre centrul orasului. Soarele rasarise din mare. Stiam ca ferma de rosii
se aa pe undeva, prinmprejurimile manastirii domnisoarei Pusa, dar
nu stiam cum se ajunge pana acolo. Doi barbat i l salutara vesel pe
tata:

Sa traiesti, nea Ilie! Tata le raspunse si trecu mai departe.

La intersect ia din centrul orasului, deraiase un tramvai. Bloca-
se circulat ia, lume adunata, strigate, vatmanul njura. Printre

gura-
casca am zarit-o pe Luiza. Langa ea, un baiat nalt, bine facut, tuns
scurt, n geaca neagra de piele, blugi stransi pe coapse si cizme negre
pana la genunchi. Un rocker. Tata se strecura printre oamenii adunat i
n jurul tramvaiului. Luiza ne vazu si ne ajunse din urma:
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 64 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Unde va ducet i?
Tata se opri, dar nu-si ridica privirea.
A murit presedintele Americii! Stiat i?, ne ntreba trista. Au
anunt at la radio. . . Unde va ducet i?
Tata porni mai departe, iar eu i-am facut semn cu mana, un semn
care nu nsemna nimic.

In spate, rezemat de stalpul semaforului, roc-
kerul o astepta cu t igara n gura.
Am trecut de fabrica de conserve si am intrat n mahalaua din
nordul orasului. Cunosteam zona foarte put in. Din acest cartier ne-
atins de planurile de sistematizare si vecin cu Santierul Naval prove-
neau infractorii orasului. Iarna, ulit ele sunt pustii, cainii se strang n
haite si ataca trecatorii. Toamna, mahalaua e plina de noroaie. Aici
se ntampla cele mai teribile crime si violuri. Grupul Luizei nu frec-
venta cartierul. Nimic nu-i atragea pe prietenii versat i ai sora-mii:
case n ruina, bordeie,

bombe n care muncitorii necalicat i si beau

chenzinele, o scoala parasita de profesorii nspaimantat i, ograzi pustii,
saracie, gunoaie.
Am intrat pe o strada larga, plina de praf. Cainii nu se trezisera.
Tata se opri n capul strazii. Se retrase la umbra unui plop si si aprinse
o t igara. Mica intersect ie era pustie. Casele din jur pareau ceva mai
curate.
Vezi casa aia?

Imi arata o casa mica, cu geamurile la strada,
proasp at varuita. Acolo, am stat eu cu ma-ta patru ani, ntr-o camera
de trei pe doi.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 65 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Stiam. Mama mi povestise, dar nu-mi aratase niciodata casa. Au
stat n gazda la o grecoaica vaduva. Au dus-o greu. Dupa primul an de
casnicie, mama a vrut sa divort eze. Tata o batea de fat a cu grecoaica.
Apoi a pierdut o sarcina.
Tata o lua pe ulit a din stanga, ntorcand spatele amintirilor. Ne
apropiam de Santierul Naval.
De abia cand ne-am mutat n bloc, ne-am cumparat pat. Pana
atunci am dormit pe jos, pe o saltea cumparata din talcioc. Zece lei
am dat pe ea. Ai auzit?, insista tata. Pe vremuri, zece lei erau o avere.
Ma-ta gatea la plita. Aveam doua furculit e si doua linguri, un cut it
si doua farfurii. Ai mei nu mi-au dat nimic. Ce sa-mi dea, daca nu
aveau?

Imi dadusera bani de tren, sa plec din sat. Uite, aici a fost
cinematograful!
Dupa trei luni de la nunta, mama a ncasat prima palma. A fost de
ajuns sa nceapa seria. Scapa un cuvant, jap, o palma! Asa, din senin?
Da. Dar de ce dadea? Din orice motiv. Nu-i gateai bine? Nu-l spalai?
Colegii de serviciu i laudau mancarea adusa n sufertas. Nu pleca la
santier cu pantalonii murdari sau necalcat i, chit ca se ntorcea cu ei
plini de noroi si cu pete de ulei. Salopetele le freca la mana, cu soda
si apa ncalzita pe plita. Spala n liniste, ca Ilie trebuia sa doarma.
Muncea peste program.
Duminica, ieseam cu ma-ta la lm. Dadeam doi lei pe bilete,
apoi mergeam la

Pinguinul, era o terasa tot pe strada asta, dar

mai n spate, si beam doua romuri si mancam mici, mari cat cartoi.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 66 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Distract ia ne costa opt lei. Ce dracu sunt astea?

In locul cinematografului se nalt au doua baraci, nconjurate cu

sarma, legata la nivelul genunchilor de trei t arusi din er. Baracile
aveau ferestrele zabrelite. Nu venea nici un zgomot dinauntru. Din
una iesea un cot de t eava, ce arunca un fum subt ire, cenusiu. Nu
puteam sa-mi explic cum recunoscuse tata locul fostului cinematograf.
Si cand o scotea din casa la

Pinguinul, Ilie se ntalnea cu colegii lui,

la fel de tineri, burlaci sau proaspat casatorit i, puneau alaturi doua,
trei mese, comandau bere si vorbeau despre vapoare, pontaje, bani,
suduri, vorbeau pana se ntuneca. Hai acasa! Pe drum tacea. Uneori,
bine dispus, i spunea ca ala care statuse n capul mesei este Vasile
Frosin, cel mai bun sudor din santier, celalalt, din dreapta lui, cu
degetul mare lipsa la mana stanga, e Radu, meserias la clasa ntai, se
pricepe sa repare si ceasuri elvet iene. . . A doua zi, o luau de la capat.
Sufertasul, spalat chilot ii, ciorapii, maiourile, maturat, gatit, socotit
ecare leu n piat a. Ca s-o duca la lm, trebuia sa-l ia cu binisorul.
O data, n timpul proiect iei, a observat ca el o priveste atent si s-a
intimidat: uite ca si-n timpul lmului nu-si ia ochii de la mine! Era
fericita, o iubea totusi, chiar daca o batea, si acum o priveste, i este
sot ie, spala, calca, gateste pentru el, face dragoste cand vrea el, asa,
emot ionata a stat jumatate de lm, dar n-a mai rezistat. . . s-a ntors
la el. Ilie dormea. La alte lme a sforait.
Peste drum, n spatele nostru, dupa gard, o femeie cu baticul tras
pe frunte, ntr-o rochie norata, ne urmarea. Avea o fat a pamantie
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 67 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
si prin gaurile gardului i se vedeau picioarele murdare. Tata tresari
cand o vazu.

Ii arunca solemn un

buna ziua. Femeia nu-i raspunse.

A plecat mai departe, dar dupa cat iva pasi, glasul ei veni spre noi ca
o ghiulea:
Chiorilor! Huoooo! Chiorilor! Hot ilor! Huoooo!
Tata lua o piatra de pe drum si o arunca n direct ia femeii. N-
o nimeri, dar o potoli, njurand-o urat, printre dint i. Transpirase si
bluza salopetei i iesise din pantaloni.

Imi facu semn din cap sa merg
mai repede. Trecu pe langa noi un Trabant care ne umplu de praf. Am
par asit strada, luand-o de-a dreptul peste un maidan, unde rugineau
doua caroserii de autobuz printre movilele de gunoaie. La orizont, se
nalt au macaralele Santierului Naval. Tata le privea ncordat ca un
artilerist care-si cauta linia de ochire. Sandalele ma rodeau, mi intra
praf printre degete.

Astia de-abia muncesc, zise tata, obligandu-ma
sa ma uit n direct ia santierului. Si cand ne-am mutat la bloc, ma-ta a
plans dupa casa grecoaicei. Ne-am bagat boarfele n trei valize. Atata
aveam dupa patru ani de munca, patru valize. Am luat si salteaua,
am pus-o pe jos n sufragerie. Dupa aia am facut un mprumut la

ceare. Ca se putea, eram angajat, aveam dreptul. Dar nu pentru

asta a trebuit sa muncim. Am muncit ca sa castigam bani. Marius a
fugit de greu, acolo unde e viat a usoara. Nu l-am trimis eu!
Tata nu uitase salteaua, spre deosebire de mama, care nu-mi po-
menise nimic, niciodata. Probabil ca pe saltea l facusera pe Marius.

Incercam sa-mi imaginez, mergand prin praful maidanului, cum dor-

revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 68 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
meau pe saltea. Aveau si doua perne albe, o plapuma nenfat ata, un
cearsaf gros, nnegrit la un capat, pentru ca tata nu se spala pe pi-
cioare prea des.

Incercam sa-mi imaginez cum o mangaia pe mama,
pentru ca nu l-am vazut vreodata facand un gest de tandret e si pro-
babil ca Luiza avea dreptate: Daca ar avut o amanta, sigur ar
scapat un gest tandru si n familie. Dar tata a avut-o numai pe ma-
ma, poate din comoditate sau credint a.

O amanta costa bani, era de

parere domnul Remus.

Macar de-ar avut, stiam si noi de ce traim

asa de saraci!, oftase Luiza. Soarele se nalt ase deasupra macarale-
lor.

Incercam sa-mi imaginez cum se lasa mama mangaiata de mainile
lui groase si negre care, n clipele de furie, i loveau capul, pieptul si
burta. Cum ndura sa e mangaiata cu astfel de bate?

Il iubea?

Imi
imaginam buzele lor atingandu-se timid, apoi nclestandu-se patimas.
Paru mamei strans de palmele lui batatorite, fara nervi, genunchii
lui grei doborandu-i rezistent a picioarelor, gura tatalui meu mozolind
un san, asa cum vazusem demult ntr-un lm, si celalalt san, mama
gemand de placere. Reuseam sa disting n bezna camerei trupurile lor
chircite ntr-un colt . Doua suete se chinuiau sa e fericite, facand
ceea ce milioane de cupluri fac pentru a fericite. Poate ca tata era
violent, grabit sa termine, nu-i pasa de orgasmul mamei. A doua zi, se
trezea nainte de rasaritul soarelui. Totusi, trebuia sa faca asta, cum
o , avea o nevasta, s-ar auzit prin santier ca dormea n loc sa. . .
Femeia trebuie mult umita! Sa ndure sudoarea lui, balele, duhoarea
gurii, nca put in, e obosit, maine dimineat a suna ceasul.

In camera
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 69 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
vecina, grecoaica tragea cu urechea si radea, o sa-i faca mamei alt
chiuretaj. Ceasul suna, si mama, n camasa de noapte, umplea sufer-
tasul cu mancare de fasole. Tata se barbierea. Din mizeria sau din
dragostea lor m-am nascut?
Dupa ce am traversat maidanul, am intrat pe o strada pietruita,
cu case mici, ngramadite, dar curate. Din loc n loc erau plantat i
castani tineri. Oamenii ntalnit i, n majoritate batrani cu sacose, erau
mbracat i mai curat decat cei ce locuiesc n cartierele cu blocuri. Aici
traieste prima generat ie de santieristi, care construise primele vapoare,
care ndeplinise primul plan cincinal. Oamenii de pe strada se miscau
ncet si vorbeau n soapta. Tata intra ntr-o tutungerie mica, de unde
cumpara un pachet de t igari fara ltru.
Vrei si tu?
Nu. Vanzatorul, un batran cocosat, rase n spatele lui.

Il cunostea
pe tata.

In fat a tutungeriei, tata si aprinse o t igara. Trase adanc
primul fum, mult umit. Traversa strada. L-am urmat si dupa cateva
case am intrat ntr-o carciuma cu o rma albastra la intrare, pe care
scria cu litere galbene: Sirena. Era o camera ntunecoasa, de doua ori
mai mare decat sufrageria noastra, cu podeaua din scanduri negre,
spalate cu petrosin, cu un bar ngramadit de sase mese, doua ind
deja ocupate de consumatori. Mirosea a bere acra. Barbatul de la
bar, un tanar fara halat, se uita atent la tata, care se oprise sa aleaga
masa. Acolo, n colt , langa soba de teracota. Tata se aseza cu fat a spre
intrare. Fet ele de masa erau albe, scrobite. Peret ii pastrau zugraveala
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 70 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
fostei case n care se amenajase carciuma. Pe ecare masa se aa cate
o scrumiera. Tata si sterse marginea inferioara a sepcii cu sacosa de
carpa, apoi o puse la loc, pe crestetul sau ferit de calvit ie, de invidiat
la o asemenea varsta. Din spatele barului aparu o femeie durdulie,
n halat verde, parca era mama, echipata n zi de lucru la hotel. Ne
saluta si tata comanda doua beri. Femeia l privi lung si se ntoarse
la bar.
Ia, ma, si fumeaza! Nu rabda ca prostu !

Imi ntinse pe masa
pachetul cu t igari.
Mi-am aprins o t igara de la jarul sau, sa facem economie de chi-
brituri. Chelnerit a veni cu doua halbe si tata plati imediat.

Ii lasa
bacsis zece lei si femeia i mult umi. Am baut jumatate de halba pe
nerasuate. Era o bere ndoita, dar rece. La cea mai apropiata masa,
un barbat cu ochelari, carunt, cu aer de profesor pensionat de curand,
i facea

capul mare, n soapta, unei femei cam trecute, care nu-

i placea sa-l asculte. Femeia fuma trista. La alta masa, un batran n
costum la doua randuri, sprijinit n baston, si sorbea berea, obosindu-
si privirea pe un ziar.
Tu ai vreo fata?, se trezi brusc tata.
Nu, dar am sa-mi fac.
Sa-t i faci, ma aproba tata.

In spatele meu se auzi un

salut! adresat tanarului de la bar,

apoi un

saru mana! aruncat chelnerit ei sau femeii care-l asculta

neatenta pe profesorul ncarunt it. Pasii noului intrat se apropiau de
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 71 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
masa noastra. Tata se prefacu ca nu-l vede.
Salut, nea Ilie, se opri la masa un barbat nalt, de vreo patruzeci
de ani, care-i ntinse mana.
Tata i raspunse fara sa se ridice. Barbatul parea emot ionat de
ntalnire. Zambea cu un fel de mila. Avea niste buze groase, obrazul
bine barbierit, parul tuns scurt, camasa alba cu maneci lungi si pan-
taloni maro, stransi de o curea groasa. Comanda Rozaliei femeia n
halat verde trei beri si se aseza la masa cu acelasi zambet enervant:
Ce faci, nea Ilie? De cand nu te-am vazut! Ce faci?
Prost, recunoscu tata, golindu-si grabit halba.
B arbatul ofta, vru sa spuna ceva, dar Rozalia aduse halbele si ne
lasa n pace. Strainul ciocni cu tata, apoi dadu sa ciocneasca si cu
mine, dar se opri:
E baiatul cel mic?
E ul meu, raspunse tata.
Noroc, mi zambi f ara motiv.
E o bere buna si rece. Barbatul si aprinse o t igara americana.
T inea pachetul n buzunarul camasii.
Cand mi-a zis Camila la telefon ca ai luat t igari cu parola, nu
mi-a venit sa cred. Nea Ilie si-a amintit de noi. De unde stiai cum. . .
trase cu ochiul la mine si se opri sa traga din t igara.
E ul meu, spuse tata.
De unde stiai cum pot chemat?
Stiu si eu cate ceva, ce, numai voi le stit i pe toate?
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 72 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Nu zic ca ai procedat rau, dar lucrul asta este grav.

Inseamna
ca parola noastra nu mai e un secret. De unde o stii?
Vad ca te-am deranjat, Dugane, dadu tata sa se ridice.
N-o lua asa nea Ilie! Nu te grabi. . .
Pai asa o iau, ridica tata glasul.
Barbatul ncerca sa-l linisteasca, punandu-i palma sa alba pe umar.
Nea Ilie! Ne bucuram ca ne-ai cautat, doar esti al nostru, dar n
actualele condit ii social-politice noi trebuie sa ne luam toate masurile
de precaut ie.
Ce, ma, v-at i dat cu teroristii?
Dugan, rase si bau.
Nea Ilie, de mult voiam sa te caut, sa stau de vorba cu matale.
Ma bucur sincer ca ai venit. O sa le spun tovarasilor. . .
E ul meu, repeta tata.
Dugan se ntoarse:
Azi, noapte, americanul era sa moara. A lesinat la un dineu. A
scapat ca prin minune. Dar nu-i dau mai mult de-o luna de trait.
O mancat prea mult, nu-i port eu de grija, raspunse tata.
La radio a zis ca a murit. Si aseara, la televizor, am vazut imagini
din Somalia!
Prostii, ma opri Dugan. Numai lme tampite se dau la televiziu-
nea prin cablu. Ne ndoctrineaza capitalistii cu cablul lor. Nimeni nu
stie cine-i n spatele acestui post de televiziune. Noi avem o banuiala. E
cineva din oras. Cu mult i bani!. . . Dar sa revin la american. Daca moa-
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 73 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
re, politica se va schimba si noi trebuie sa m pregatit i, sa nu ramanem
n fat a istoriei. Rusii, nemt ii, japonezii de-abia asteapta schimbarea
pe plan internat ional. Va o noua orientare.

In acest spirit, trebuie
sa t inem cont de ultimele hotarari care s-au adoptat la plenara de la
Bucuresti. A fost un om de-al nostru acolo. A fost ales acelasi birou
executiv, asta pentru a ment ine unitatea partidului.

In curand se vor
declansa miscari muncitoresti n toate orasele tarii, cursul leului se va
prabusi, partidele vor blocate, iar noi trebuie sa m pregatit i pentru
a ne pune n fruntea oamenilor, sa-i conducem spre victorie. Dar ne
trebuie cadre de nadejde, nea Ilie! Sa stii ca ne ntalnim de doua ori pe
saptamana. Ne-am bucura daca t i-ai relua activitatea revolut ionara.
Ma pis pe activitatea voastra revolut ionara!
Duganncremeni cu t igarantre buze. Fumul i intran ochi, dar nu
clipea. Tata si sterse fruntea cu sacosa de carpa. Aseza atent sacosa
pe masa, langa halbele cu bere.
Nea Ilie, eu nt eleg ca matale esti suparat pe noi, dar nu nt eleg
de ce. Marxismul vorbeste clar despre contradict iile inerente dintre
generat ii, dar acestea, n cazul nostru, se pot rezolva pe cale pasnica,
prin analizarea tuturor aspectelor conictuale. Noi nu pretindem ca
matale ai pierdut denitiv partida, noi sust inem ca trebuie neaparat
sa te racordezi la realitat ile actuale.
Si care sunt astea, mai Dugane?
Uite, nea Ilie! Pentru noi, un caine mort este un caine mort si
nimic mai mult. Am pornit lupta de clasa fara complexe istorice, fara
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 74 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
rusi, fara evrei, fara tancuri. Lupta de clasa n-o sa dispara n vecii
vecilor. Depinde cum o desfasori pentru a ajunge la rezultatele dorite.
Voi at i desfasurat-o nesatisfacator.

Asta-i adevarul. Realitat ile actuale
sunt diferite de-ale voastre.
Dugan apuca halba mult umit si dadu pe gat restul de bere. Se
nrosise. Rozalia schimb a scrumiera. Dugan mai comanda trei beri.
Dupa cateva clipe de tacere ncordata, asteptand berile, tata prinse
rul ideilor:
Da, da, da. . . deci realitat ile actuale. Realitat ile. . . Eu nu pricep
nimic.
Nea Ilie, peste doua saptamani santierul nostru intra n greva.
Va greva generala n toata t ara, pana va cadea guvernul. Avem un
plan. A fost discutat si aprobat pe ordinea de zi a plenarei. Trebuie
dat jos evreul ala din fruntea guvernului. Pentru organizat ia noastra
au fost trasate sarcini precise. Toate detaliile au fost pregatite.

In
doua saptamani va veni semnalul de la Bucuresti. Este vorba de o
miscare internat ionala, cu ramicat ii n Europa, Asia, America Latina.
Victoria noastra va depinde numai de rapiditatea cu care vom act iona.
Matale ai putea sa ne ajut i, sa le vorbesti, oamenilor din santier. Ei
te cunosc, te vor asculta, avem pregatit discursul, t i cunosc munca
revolut ionar a.
Rozalia aseza berile pe masa. Speriat sa nu-i atinga sapca, tata
si-o ndesa pe cap.
Eu am muncit, n-am facut politica, spuse tata revoltat. Ce munca
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 75 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
revolut ionar a? Mi s-a spus sa strang cotizat ia? Am strans-o. Mi-au
cerut sa fac procese verbale? Le-am facut! Mi-au cerut sa iau cuvantul?
L-am luat! Am fost chemat duminica la munca? Am venit! Ce fel de
munca revolut ionara vrei tu, Dugane?
Tata nu mai astepta raspunsul. O miscare la bar i atrase privirea.
Dugan se ntoarse nervos, dar exclama vesel:
Oooo! Sa trait i, tovarasu Ceausescu!
Cu mijlocul nfasurat n mai multe folii de plastic murdare, omul
se tara, strangandn maini cate un maner de er, cu care se opintea n
podea. Rozalia t ipa la el sa iasa, ca-i zgarie podeaua cu arele, de-abia
o spalase, dar Dugan i lua apararea si-l chema la noi. Era un baiat
tuns zero, cu fat a neagr a, nespalata si cu o privire bolnava. Ajuns
la masa noastra, Dugan l mangaie pe crestet, iar el ntinse gatul, sa
vada ce avem pe masa. Nu reusi, pentru ca era prea mic.

Incepu sa
bolboroseasca, sa dea din maini ca o maimut a.
Ce vrei, mai Ceausescule? Vrei t igari?, si ndulci glasul Du-
gan.Ologul nt elesese si dadu repede din cap, cu limba scoasa ca un
caine. Dugan i ntinse doua t igari ne. Si tata i ntinse una de-a lui.
Pe aceasta si-o lipi ntre buze, iar pe celelalte le ascunse n foliile de
plastic. Dugan i aprinse t igara cu chibritul nostru.
Bere vrei, Ceausescule?
Pufaia lacom, uitandu-se sub masa. Dugan rase si ne facu din
ochi. Vin de Odobesti vrei, tovarase? Nu vrea, domle! Femei vrei
Ceausescule?
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 76 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Copilul clatina energic din cap, dorea! Dugan rase satisfacut. De
la masa vecina, femeia trista ne privea cu un aer compatimitor, dar
profesorul ncarunt it continua sa-i vorbeasca.
E fericit, ne explica Dugan comportamentul inrmului.

Il cu-
noastet i? L-au gasit niste t igani n gunoaiele din spate, pe maidan. O
curva l-a aruncat acolo si n-a murit, domle! Chestia e ca l-au gasit
chiar n ziua n care a picat Ceausescu. Al dracului avorton, cum a
rezistat. Niste elvet ieni care au venit cu ajutoare l-au luat din casa
t iganilor, l-au dus la ei, i-au taiat picioarele paralizate, l-au ndopat
cu medicamente de-ale lor, uite ce dezvoltat este, si ni l-au trimis
mezel napoi. Dracu stie ce droguri i-au dat sa-nghita si a crescut
asa de mare. E bun de trimis la scoala! Dar cine stie sa aiba grija
de el? Oligofreni din astia ne fac t ara de ras. Da Ceausescu nostru
e inteligent si fara scoala.

Int elege tot ce-i spui. Oligofrenul stranse
chistocul n palma si-l umezi cu buzele. Apoi l nghit i. Dugan si facu
cruce. Ologul privea atent la pantalonii tatii. Dugan l avertiza n
soapta:

Stai linistit, nea Ilie, ca te place! ologul ncepu sa-si miste

capul, nainte napoi. Tata l privea de sus, scarbit. Deodata, copilul
se opri, parca adulmeca. Se apleca pana la sandaua tatii, gata sa se
prabuseasca. Statu n cumpana, sprijinit n mainile sale negre si cu
o zvacnire salbatica, i saruta zgomotos piciorul ncremenit. Tata nici
nu tresari. Dugan rase:
Ce t i-am spus, nea Ilie! Te place tovarasu Ceausescu! Poate te ia
n comitetul central! Gata, Ceausescule! Lasa-ne n pace! T i-am dat
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 77 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
ce vrei, hai, mars!
Ceausescu nu se clinti. Ranjea. Lasase o urma de bale pe pantalo-
nul tatii. Dugan l lovi cu piciorul.
De ce dai Dugane?, se revolta tata.
Da-l dracului de avorton! Sa se duca la ma-sa care l-a facut,
pastele mamii lui!
Duganl scuipa si ologul se retrase. Rozalia iesi din spatele barului,
rea de gura, si l goni, sa nu te mai prind pe aici, spurcaciune!, l scuipa
si ea, apoi ncepu sa mature podeaua. Nu lasase urme cu arele lui.
Dugan si trecu degetele prin par, oftand afectat, parca se saturase sa
mai traga din t igari ne.
Si n rest ce mai zici, nea Ilie? Cum t i merge pensia?
Am nevoie de bani.
Dugan ridica vesel din umeri.
Vreau sa-mi cumpar o casa. Trei milioane, cumprumut, continua
tata.

Imprumut trei milioane? De ce nu te duci la banca?
Daca ceream la banca, ma duceam la banca. Eu am venit la voi.
Facem acte n regula, voi xat i dobanda.
Trebuie sa vedem. Da ce t i-a venit tocmai acum?
Nu mai pot sa stau acolo.

Imi curge apa din tavan.
Cheama instalatorul! Daca vrei, t i trimit un baiat din santier
sa te rezolve. O o t eava sparta la vecini.
Nu curge de la vecini, dar curge, zise tata apasat si Dugan casca
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 78 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
ochii teatral.
Trase un gat de bere, apoi l chestiona grav pe tata despre pata
din tavanul sufrageriei, cum se formase, de cat timp curge, unde es-
te plasata, ce masuri luase. Tata raspunse n sila, parca regreta ca-i
spusese.
E foarte bine ca ne-ai informat, nea Ilie. Voi nscrie problema pe
ordinea de zi a primei sedint e. Nu trebuie sa-t i pierzi cumpatul. Stim
ca asa ceva s-a ntamplat cu ani n urma, deci avem experient a. Unui
om de-al nostru i-a aparut tot asa, din senin. Vom discuta cu cea mai
mare raspundere cazul matale si, n funct ie de raspunsul care va veni
de la Bucuresti, vom act iona n consecint a. Dar sa stii ca o casa te
cost a mai mult de trei milioane. Cu pensia matale. . .
Stiu! Realitat ile actuale sunt complicate si lupta de clasa cere
mult i bani.
N-o lua asa, nea Ilie! Te asigur ca nu vom neglija cazul matale.

Il
vom rezolva cu responsabilitate. Este n interesul nostru, al tuturor.

In
ce priveste propunerea pe care t i-am facut-o, eu zic sa te mai gandesti.
Tovarasii vor ca sa le vorbesti oamenilor, numai sa vrei. . . Trebuie sa
plec, mi pare bine ca m-ai cautat, nea Ilie. Sanatate!
Dugan i stranse tatei mana, iar mie mi arunca o privire ngadu-
itoare. Dupa ce i sopti ceva tanarului de la bar, Dugan iesi fara sa
mai ntoarca privirea. Tata si bau halba pana la fund, ragai obosit si
se ridica:
Gata!
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 79 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Numai batranul n costum la doua randuri, cu berea pe fundul
halbei si ziarul sub nas, mai ramasese n carciuma. Tata ncerca sa
plateasca berile la bar, dar tanarul, amabil, spuse ca domnul Dan
Dugan a avut grija.

In fat a Sirenei, tata se opri cu mainile n solduri,
de parca l-ar cautat pe cel care iesise naintea noastra:
Dan Dugan, asta e milionar n dolari, n cristosii mamii lui!

In capatul strazii ntorcea o linie de tramvai. Tata cumpara doua

bilete, unul mi-l dadu, spun and ca el mai ramane prin oras.

In astep-
tarea tramvaiului, si aprinse o t igara:
Pe grecoaica aia o chema Gheracopol. T i-a zis ma-ta de ea, nu-i
asa? T ie t i spune totul. Asa v-a crescut, de partea ei!
Mama nu-mi vorbise niciodata de Dan Dugan. Poate nici nu-l cu-
nostea. Tramvaiul sosi si tata a coborat dupa trei stat ii. La intersect ia
din centrul orasului, circulat ia se reluase, dar am coborat, preferand
sa merg pe jos. Era prea devreme sa ma duc acasa. Am intrat ntr-
o Alimentara, sperand sa gasesc un fost coleg de liceu care sa ma
mprumute cu niste bani. Aparusera doua reviste noi. Nu am gasit
nici o gura cunoscuta. Pornind pe bulevard, am observat ca agitat ia
crestea. Mult i oameni ma depaseau n grupuri, vorbind si gesticuland
energic, parca mergeau la stadion, n zi de meci. Nu vorbeau despre
fotbal. Si masinile se nmult isera pe strada. Treceau n viteza, n ace-
lasi sens, spre plaja, claxonand aiurea. Am grabit pasul. Vanzatoarele
de la magazinele de la parterul blocurilor iesisera n strada, privind
delarea spontana. Am vrut s-o ntreb pe vanzatoare, dar cineva mi
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 80 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
stranse palma si m-am ntors speriat:
Buna!
Cristina purta un tricou roz, fara maneci, care i cadea peste o
fusta alba, scurta, stransa pe coapse. Nu se ducea la plaja. Langa
ea, pasea apasat n cizme rockerul pe care-l vazusem cu cateva ore n
urma, nsot ind-o pe sora-mea.
El e Boby, mi-l prezenta Cristina, si Boby mi stranse mana din
mers.
Cristina ma ntreba ce fac si eu i-am raspuns, bine, Boby era
barbierit impecabil, probabil folosea si creme de fat a. Avea un cer-
cel auriu prins discret n urechea stanga. Cristina mi privi palaria
si-mi zambi ironic. Nu se t ineau de mana.

Il urma vioaie, depasindu-i
cu abilitate pe cei care stat ionau nehotarat i pe trotuar.
Mergem sa traim iluziile altora, mi striga Cristina, si Boby o
trase de mana, de parca n-ar trebuit sa-mi spuna acest lucru.
S-au pierdut n aglomerat ia strazii. Camioane cu muncitori din
santier, autobuze deturnate de pe traseu, autocare cu turisti ce-si
schimbasera traseele, biciclisti, automobile particulare, chiar si cateva
Salvari blocau bulevardul. Dialogurile din jur devenisera mai clare.
De la doi pensionari cu lacrimi n ochi am aat ca americanii au sosit
n largul coastei noastre. Americanii aparusera cu trei ore n urma,
mi-au repetat batranii. La postul nat ional de radio si televiziune nu
se anunt ase nimic. Turistii de pe plaja i-au observat si au dat alarma.
Plaja devenise nencapatoare. Oamenii se urcasera pe capotele
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 81 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
masinilor, pe cele doua chioscuri, n balcoanele hotelului. Terasa ra-
masese fara scaune si far a mese. Cei mai curajosi cocot asera pe epava
cargoului si faceau semnen larg. Blocul nostru eran sarbatoare, toate
ferestrele si balcoanele erau viu colorate. Numai la etajul patru gea-
murile erau nchise. Din mijlocul plajei nu vedeam mare lucru. Mult i
oameni se nghesuiau n apa. Priveau n departare, cu mana streasina
la ochi. Alt ii, prevazatori, foloseau binocluri si povesteau nacarat i
celor ce se chinuiau sa distinga ceva cu ochiul liber. Tot felul de masini
continuau sa-si faca loc, claxonand asurzitor. Se discuta aprig n gru-
puri, se rememorau istorii, batalii, tratate internat ionale, controverse,
Stalin, Yalta, istoria s-a ntors si ne ia de unde ne-a lasat. . .

In fat a blocului, se formase o coada ordonata. La usa, domnisoara

Pusa, ajutata de sergentul-major Grigore Postolache, rupea bilete
pentru cei care doreau sa urce la etaje si sa-i vada pe americani.
Crezand ca vreau sa le-o iau nainte, cei de la coada au nceput sa
t ipe, sa uiere, stai, ma, la rand, dar sergentul-major i linisti imedi-
at, e locatarul blocului si are prioritate.
Ai vazut ce ne-a facut Marius?, ma lua n primire domnisoara
Pusa, fara sa se opreasca din vanzarea biletelor.
Rupea n doua un bilet de autobuz scos de mult din circulat ie
si o jumatate o arunca n palma solicitantului. Polit istul patrula pe
lungimea cozii.
Am avut un scandal aici, de nu-t i povestesc! Mi-au spart geamu-
rile de la intrare, au distrus usile apartamentelor parasite. Animale!
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 82 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Eu sunt mult umita de un singur lucru, blocul nostru, asa cum e, si ia
revansa asupra istoriei. Sa urce atata lume n el. . . dat i-mi cinci lei,
ca n-am sa va dau restul. . . atata lume! Pentru ce? Sa-i vada pe ame-
ricani. Pentru chestia asta, blocul merita sa intre n istoria Romaniei.
Urci la etaj ca sa-t i vezi trecutul n largul marii. Oricum Marius n-a
fost un domn la faza asta. Putea sa ne dea un semn dinainte, sa ne
pregatim. Va rog sa nu va ngramadit i, ca sunt locuri destule! S-a dus
la americani, le-a spus unde suntem, le-a aratat drumul pe harta pana
la noi si sa vezi mai departe ce-o sa iasa.
Coada nainta n ordine pana la intrare. Dupa ce omul primea
jumatatea de bilet, pornea n fuga pe scari, ca ntr-o cursa contra cro-
nometru. Toate ferestrele apartamentelor cu vederea spre mare erau
asaltate. La etajul doi, ntr-un apartament aglomerat, cat iva barbat i
ncercau sa sparga zidul folosind niste rangi. Pe scari, nghesuiala era
atat de mare, ncat urcam o treapta, t inandu-ma cu mainile de ba-
lustrada. Oamenii urcau si coborau t ipand, njurand, iar cei prinsi n
busculade urlau degeaba. Nici copiii nu erau crut at i.
La etajul patru, trei barbat i bateaun usa noastra cu pumnii, gata
s-o sparga. Probabil ca mama se baricadase. Agresorii erau enervat i
ca nu puteau sa intre n apartamentul nostru. Am reusit sa ajung
n spatele lor. Planuiau sa sparga usa, vor plati pagubele, nu-i nici
o problema, o data n secol vin americanii la noi! Nu stiam cum sa-
i opresc. Cei din spate ma nghionteau si nu puteam sa-mi pastrez
echilibrul. Unul dintre turisti, slabanog si cu pielea cojita pe gat, apasa
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 83 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
clant a cu piciorul. Cel mai solid, un grasan transpirat, se nvoi sa e

berbec, dat i-va la o parte, c-o rezolv!

Isi facu elan, aruncandu-ma
peste o femeie care se lovi cu capul de usa liftului. Femeia urla si se
agat a cu unghiile de ceafa mea. Palaria mi zbura de pe cap. Grasanul
lovi usa fara rezultat. Poate ca mama nu era acasa, altfel ar t ipat
dinauntru. Am dat sa ma ridic, dar femeia lesinase si risca sa e
strivita de cei care coborau fara sa le pese. Picioarele ncepusera sa-
mi tremure. Grasanul se pregatea pentru a doua lovitura. Facandu-si
elan, ajunsese pana la mine si atunci l-am muscat de picior. Racni,
dar nu muscatura mea l dobor n genunchi. Cateva picioare aplicate
n plina gura l aruncara n nesimt ire, langa femeia din brat ele mele.
Pe slabanogul care sarise n ajutorul grasanului, tata l lovi n obraz
cu manerele sacosei. Turistul si acoperi fat a urland. Tata l prinse de
par pe grasan si mi facu semn sa l apuc de un picior. Apoi urla, sa
se faca loc, a lesinat un barbat, trebuie chemata Salvarea, ca moare!
L-am tarat pe nesimt it pana la prima treapta si tata l-a mpins cu
picioarele pe scari, sa se duca! Sacul de grasime se rostogoli pana la
jumatatea scarilor, prinzand sub greutatea lui un alt turist. Tata l
alunga pe slabanogul care urla, cu doua suturi, pe acelasi traseu. Am
nceput sa sun disperat la usa noastra. Tata si-a dat sapca pe ceafa,
a bagat cheia n yala, transpirase la subsuori, si a deschis usa. Dupa
noi, femeia care lesinase sau se prefacuse ncerca sa intre, dar tata s-a
ntors si a pocnit-o peste fat a:
Asta-i casa mea, jigodie! Apoi nchise usa.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 84 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Mama nu se speriase de atacul grasanului asupra usii. Pana atunci
statuse n bucatarie, la fereastra, urmarind forfota de pe plaja.
Trebuie sa-t i spal salopeta Ilie! Si plasa asta ai murdarit-o de
rosii, ne ntampina trista.
Curge apa la baie?
Nu curge, dar am oprit apa-n cada.
Tata intra n baie. Mama aseza ligheanul pe taburet, arunca un
pumn de soda, cufunda salopeta si sacosa si ncepu sa le frece. Afara,
pe palier, debandada nu contenea. La ferestrele si balcoanele vecine
domnea aceeasi agitat ie, doar sus, la domnisoara Pusa era liniste. De
pe plaja se nalt a un murmur punctat de claxoanele masinilor si de
t ipete ascut ite. Mult i oameni intrasera n mare, echipat i cu binocluri
si colaci de salvare. Cat iva temerari pornisera not n larg. Trei barci
cu vasle, umplute ochi, pluteau fara t inta, la mica distant a de mal.
Epava cargoului continua sa primeasca pasageri. De acolo se ve-
dea pana la orizont. De fapt, aceasta nava nu fusese niciodata un
cargou cu adevarat. Construct ia s-a oprit imediat dupa caderea lui
Ceausescu. Pana atunci, echipa condusa de tata lucrase n

draci
ore suplimentare, duminicile, schimburi prelungite. Cand s-a aat ca
Ceausescu a cazut, oamenii din santier au aruncat pe nava pancarde-
le cu lozinci, cart ile rosii,

operele, steagurile partidului. Mai mult,

toata

recuzita din orasul nostru a fost aruncata aici. Astfel, nava

neterminata a fost scoasa din santier si legatan doua parame de coas-
ta noastr a. Nimeni n-a stiut sa dea o explicat ie acestei hotarari. Nici
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 85 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
macar tata, care dupa o luna a iesit la pensie.

In semn de protest,
precizase domnisoara Pusa la timpul potrivit.

In doi ani, cargoul care
nici nu apucase sa e vopsit n santier a ruginit complet. Era o epava
rosie.

Intr-o dimineat a de toamna, ne-am trezit ca epava disparuse.
Paramele nu erau rupte, ci dezlegate. Domnisoara Pusa a spus ca
ne-au furat-o rusii, s-o topeasca si sa faca ot el pentru tancuri. Ta-
ta a ridicat din umeri, nu i-a pasat. Dupa doua saptamani, tot ntr-o
dimineat a am descoperit epava la locul ei, legata ca mai nainte. Dom-
nul Remus a urcat pe ea si a constatat ca toata ncarcatura ideologica
disparuse. N-a gasit nici macar o pagina din

Programul Partidu-
lui Comunist Roman de construire a societat ii socialiste multilateral-
dezvoltare si naintarea Romaniei spre comunism. Epava era cu-
rata. Chiar maturata, s-a minunat domnul Remus si noi l-am crezut.
Cam n aceeasi perioada, domnisoara Pusa ne-a informat ca arhiva
K.G.B.-ului a fost deschisa istoricilor americani.

Acum putem dormi

linistit i, i-a raspuns Luiza.
Mama ntinse pe balcon salopeta si sacosa de carpa, apoi puse
masa n buc atarie. Tata o urmari n picioare, cu spatele la fereastra.
Pata din tavanul sufrageriei se marise cat

globul nostru pamantesc

dezlipit la Poli. Ne-am asezat la masa. Tata a taiat painea, mama a
amestecat salata de rosii.
Nu ma mai duc la ferma. S-au terminat rosiile. Au ramas pepenii,
da astia nu t in de foame si se platesc prost. La anul o sa e si mai
put ine rosii.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 86 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Ne descurcam noi, spune mama.

In frigider avem vreo patru kile,

n camara vreo sase-sapte, dar din alea vreau sa fac un suc de rosii,
s-avem la iarna. Tu ce zici, Ilie?
Tata ridica din umeri. De afara se auzeau urale.
T i-ai pierdut palaria, observa tata. Cine era fata aia cu care
mergeai pe strada?
E Cristina, prietena Luizei, am raspuns ca un robot.
Tata mesteca n sila. Se uita la mama, care-si lasa privirea n
poale. Si ce vrea de la tine?
Nimic, e pianista.

Ii convine sa e pianista. Are de unde. Eu n-am de unde sa va
dau bani. Nu-mi mai pune, ca nu mai mananc, m-am saturat. . .
Ceru prosopul de bucatarie, se sterse pe maini, pe buzele arse, pe
fruntea fara riduri.
Sa-t i gasesti o fata serioasa. Sa te mult umesti cu cat t i dam, ca
n-avem de unde. Am dreptate?
Mama i raspunse din cap, avea dreptate. S-a nchis n sufragerie
si a deschis televizorul. Mama stranse masa. Dupa ce spala prima
farfurie, si aminti:
Te-a ntrebat pe drum de Luiza?
Nu.
O sa iasa scandal mare daca Luiza nu nt elege sa nceteze cu
hoinareala. E hotarat sa scape de voi, de parca i-at i sta n gat. Daca
as avea bani, mult i bani. . . De ce te-ai ncurcat cu fata asta?
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 87 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Nu m-am ncurcat.
Stiu, dar sa nu te ncurci! Ce, parca el nu stie cine-i Cristina?
E un blestem pentru casa noastra, asta e! De ce nu ne lasa n pace?
Daca o prind la usa mea, dau cu ea de peret i! Doamne, iarta-ma!
A fost n casa noastra candva!
Si ce daca? Mai bine nu-i dadeam voie. Tu ai fost n casa la ea?
Sa vezi ce mobila are, ce covoare, ce tablouri, ce lustre. . . Si ce masina
de spalat are ma-sa! Ce, ei traiesc cum traim noi? De ce mi-a stricat
casa?
Cum adica t i-a stricat casa?
Vreau sa spun ca taica-tu are dreptate: nu-i da atent ie si fa-te
ca n-o vezi. Pusa ne-a bart destul.
Un tunet din largul marii lovi geamurile, aproape sa le sparga.
Mama era sa scape farfuria din mana. M-am ntors la fereastra. Un
val de t ipete se ridica de pe plaja. Oamenii fugeau ngrozit i napoi,
spre oras, abandonandu-si masinile, scaunele si mesele de pe terasa
hotelului. Sarbatoarea se transformantr-o retragere disperata. Coada
de la intrarea blocului disparuse. Am privit n larg, sa-i descopar pe
notatori. Pe linia orizontului, de ce uitasem sa privesc ntr-acolo?,
un stol urias de pasari se asezase pe mare, sa se odihneasca. Erau
americanii cu ota lor. Zeci, poate sute de nave mici si mari ancorasera
n largul marii, asa cum vazusem la televizorul domnisoarei Pusa, cand
atacaser a Somalia. Dar acolo era un lm. Pe marea noastra, navele
lor pluteau de-adevaratelea. Plaja se golise, atinsa parca de bagheta
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 88 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
unui vrajitor. Un autobuz se chinuia sa se retraga. Doua automobile
fusesera ntoarse cu rot ile n sus, ca niste broaste t estoase. Scaunele
si mesele terasei zaceau risipite pe plaja. Pe campul de lupta mai
ramasese o mana de viteji care uierau si huiduiau spre mare. Cei de
pe epava sarisera n apa, dand impresia ca vaporul se scufunda. Pe
scara blocului nostru zgomotele se pierdusera ntr-o liniste nereasca.
Una dintre cele trei barci pornite n larg disparuse. Si notatorii se
ntorceau cat puteau de repede. Flota americana nu se miscase. La
televizor se transmitea muzica populara, tata dadu sonorul mai tare.
Eu nu mai zic nimic, am auzit-o pe mama. Lumea de abia
asteapta sa-mi reproseze ca Marius a fugit. Nu-i nici o bucurie sa
fugi.
Ce-am vazut aseara la Pusa a fost un lm transmis la televiziunea
prin cablu. Si de ce crezi ca Marius a fugit? Poate a plecat ntr-o
excursie. Pentru ca el a fugit din casa noastra! A fugit, asta e!
Am sarit de la fereastra si am deschis usa de la intrare fara teama.
Blocul fusese parasit mai repede decat mi nchipuisem. De la etajele
inferioare se auzi un zgomot de geamuri sparte si cineva striga dupa
ajutor. Am urcat pana la ultimul etaj fara sa ntalnesc un singur om.
In schimb, am descoperit, panto, sandale, tricouri sfasiate, sacose,
margele din plastic si tot felul de mizerii. Din loc n loc, pe peret i, pete
de sange si urme de vom a. Usile apartamentelor parasite erau sparte.
Put inii locatari fugisera. Pe acoperis i-am descoperit pe domnisoara
Pusa, solemna, stand cu fat a spre mare si mainile pe langa corp, si pe
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 89 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
sergentul-major Grigore Postolache care, dupa ce lua o portavoce din
mana unui barbat mic de statura, barbos, si i-o dadu vecinei noastre,
mi sopti complice: dansul e arhitectul de la Bucuresti. Barbosul si
facu cruce o singura data, miscandu-si buzele parca s-ar rugat. Veci-
na noastra duse porta-vocea la gura, iar sergentul major lua pozit ia
de drept i, cu barbia n piept.
Ai sa traiesti put in, pentru ca cine uita se stinge repede. Noi nu
uitam ce-ai uitat tu. Ai uitat zilelensoriten care noi munceam pentru
tine, iar tu faceai baie n mare fara griji. Ai uitat efortul nostru colec-
tiv pentru ca tu sa-nvet i foarte bine. A fost de ajuns o singura data sa
te duc de mana prin oras, pentru ca a doua oara tu, elev premiant n
clasa a cincea, sa-mi arat i canvat asesi tot ce muncisem si construisem
pentru tine: strazi asfaltate si ronduri cu ori, blocuri nalte si zvelte
construite pentru toate clasele sociale ale societat ii, spitale luminoase,
scoli si gradinit e, unde generat ia ta a nvat at mersul nainte al istoriei,
Santierul Naval unde tatal tau, umar la umar cu alt i parint i, lansa la
apa vapoare, bijuterii ale tehnicii mondiale. Tu le-ai nvat at repede si
temeinic si am fost mandra de tine. Dar acum, nt eleg adevarul: te-ai
prefacut ca le-ai nvat at. Ai plecat cu toata munca noastra ndesata
ntr-o valiza, scuipand cu sila n urma. Nu meritam aceasta rasplata.
Noi te-am protejat. Ei, americanii, te vor exploata.

Intr-o zi, copiii
tai te vor ntreba de unde ai venit. Si ntrebarea lor te va prinde ne-
pregatit. Pentru o clipa, vei trai o cumplita remuscare. De unde ai
venit, unde te-ai nascut? O sa-i mint i, pentru ca ai uitat. Si le vei
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 90 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
povesti ca strazile asfaltate, blocurile nalte si zvelte, spitalele ridi-
cate cu atatea sacricii, scolile unde ai fost premiant, oamenii care
au muncit pentru tine, toate formeaza mizeria viet ii tale pe care ai
aruncat-o n primul cos de gunoi ntalnit pe malul stang al Atlanti-
cului. Cum vei putea sa arunci niste ani trait i n bunastare si liniste?
Dar sa stii, Marius, ca strazile asfaltate, blocurile, spitalele, santierele
asa cum au fost construite, le-am facut, ai sa razi, dar nu conteaza,
le-am facut nu n virtutea unei ideologii, ci pentru ca noi, ca popor,
sa avem motivat ia amintirilor. Ne amintim, ne nduiosam, glumim, ne
ntristam. Tu ce-t i amintesti? Ca ai fugit ca un las, lasand n urma o
femeie nsarcinata, obligata sa nasca un copil al poporului. Cristina
a nascut un baiat. Sa mai treci pe la noi. Nimeni nu va mai dispus
sa-si aminteasca ceva despre baiatul tau. Pentru tine, nimic nu e de
nt eles din viat a noastra.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 91 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
5
Dupa doua zile de stat ionare, americanii au plecat din largul coastei
noastre, las and orizontul pustiu. De la postul nat ional de televiziu-
ne, am aat ca americanii care ne vizitasera apele nu fusesera ame-
ricani, ci rusi. Flota rusilor din Marea Mediterana venise la noi si
facuse niste manevre. Stirea i-a lovit crunt pe foarte mult i locuitori
ai orasului, provocand numeroase controverse. Ziarul local, preluand
comunicatul televiziunii, a prezentat pe scurt manevrele militare, desi
cei care urmarisera zi si noapte ota nu sesizasera miscari ale nave-
lor, decolari de avioane, lansari de torpile. Singura miscare a fost acea
salva de tun care i speriase pe oameni. Au fost voci care au sust inut,
si poate mai sust in si astazi, ca navele din largul marii au fost ale
americanilor, ei vazusera cu ajutorul unor binocluri puternice, stea-
gul american uturand pe catarge, iarasi ne-au mint it, porcii! Acestia,
chiar si ntrebat i, n-au precizat clar cine sunt

porcii. Cei de la te-

leviziune, americanii care se retrasesera, lasandu-ne cu ochii n soare,
sau rusii. O minoritate a considerat ota drept o nalucire colectiva,
provocata de razele puternice de pe coasta noastra, razele provenite
din accidentul nuclear de la Cernobl. Aceasta minoritate s-a dovedit
a formata din hot i. Ei au operat n voie, timp de doua nopt i, n
magazinele si depozitele orasului.
Put ini locuitori s-au aratat dezinteresat i de eveniment. Printre
acestia s-a numarat si domnul Remus care a stat nchis n casa, citind
romane polit iste si uitandu-se la televizor. Dupa ce rusii s-au retras,
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 92 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
recept ionerul-sef a iesit din casa si a descoperit n cutia postala un
plic identic cu primul. Numai ca scria altceva:

Bozgor puturos, o
sa-t i rupem o mana. Domnul Remus nu mi-a aratat plicul.

In cele doua zile de emot ii prilejuite de venirea americanilor, s-au

produs patru accidente mortale, treizeci si sase de accidente grave,
optzeci si sase de talharii si trei violuri. Aceste cifre le-am aat de la
domnisoara Pusa care le preluase, la randu-i, de la sergentul-major.
S-au ntamplat doar cinci accidente de circulat ie, ceea ce era foarte
important. Pe postul nat ional de televiziune nu s-au dat aceste statis-
tici. Dupa socul bubuiturii, oamenii au dat navala la blocul nostru si
pe baza de bilet, bucat i de hartie rupte dintr-un maculator, si-au obo-
sit ochii tot admirand ota americana (ruseasca). Domnisoara Pusa
nu s-a laudat, dar a facut ncasari bune. A consumat trei maculatoare.
Batranii si-au amintit cum i-au asteptat pe americani n anii cincizeci.
Povestile lor mi s-au parut stupide, provocand, ca de obicei, discut ii
furtunoase pe teme politice. Se formase deja un curent antiamerican,
chiar n randul celor care-i asteptasera candva.
Grupul de bisnit ari, rockeri si minijupiste a fost n centrul atent iei,
dominand plaja cu dansuri, chiote, muzici si chemari lansate spre larg.
Au dormit pe plaja, au baut foarte mult, numai votca si coniac prost,
au cantat de zeci de ori imnul american si fel de fel de cantece de-
ale lor, au visat cu ochii deschisi: americanii vor debarca n curand,
vor aduce chitari electrice, tobe, discuri, casete audio, vor construi
stadioane pentru concerte, autostrazi, cazinouri, vor vinde blugi de
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 93 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
la

mama lor, Coca-Cola va curge pe toate drumurile, vor pune pe

picioare Santierul Naval, poate orasul nostru va deveni capitala t arii!
S-au iluzionat. Sora mea a fost n fruntea lor. Bisnit arii au vandut
stegulet e americane, facute la repezeala de un pictor ratat. Cristina
a fost cu ei. Cand au aat de comunicatul difuzat la televiziune, s-au
retras, preferand sa-si arda dezamagirile n triajul CFR.
Cu cateva orenaintea difuzarii acelui comunicat pe postul nat ional
de televiziune, se lansase zvonul ca arhitectul pitic si barbos venise de
la Bucuresti cu intent ia de a reteza, ajutat de constructorii locali, blo-
cul nostru, de la etajul cinci (inclusiv), lucru care, spre surprinderea
noastra, n-a speriat-o pe domnisoara Pusa. Piticul barbos se plim-
base prin bloc, declarandu-si intent ia, fara s-o motiveze. Sust inatorii
nfocat i ai americanilor nu s-au revoltat, dimpotriva: daca-l tai, ne
urcam pe epava si tot i vedem pe americani! Vestea a ajuns si la
bisnit ari, rockeri si minijupiste, producand imediat o react ie violenta.
Boby l-a gasit pe arhitect si, fara nici un cuvant i-a xat palma pe
maxilare si l-a amenint at printre dint i sa se care cat mai repede, ca
altfel l reteaza cu bomfaierul n dreptul curelei. I-a t inut asa ma-
xilarul, tot repetandu-i:

Ai auzit, ba? Arhitectul s-a nrosit ca un

rac, apoi Boby i-a dat drumul: l-a ntors ca pe o papusa si i-a tras
un sut in fund. Sergentul-major, martor la scena, a preferat sa faca
stanga-mprejur. Arhitectul a disparut imediat.
Dupa plecarea navelor, mult i oameni s-au ntrebat, fara ironie,
cum a fost posibila o asemenea confuzie, chiar asa de chiori am fost,
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 94 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
cum de nimeni n-a vazut prin binocluri ca steagurile de la catarge
sunt rusesti? Dar oamenii nostri erau obisnuit i cu steagul rosu, secera
si ciocanul, si habar n-aveau cum arata cel rusesc. Mult i s-au simt it
rusinat i de entuziasmul dovedit n cele doua zile

americane si s-au
grabit sa le uite. Timp de o saptamana, sergentul-major a cautat sa
ae printr-o

ancheta ociala o numise domnisoara cine i-a vazut

primul, cine a lansat ideea ca au sosit americanii. Grigore Postolache
i-a interogat cu discret ie pe cat iva pensionari din blocul nostru si pe
vreo zece turisti. Noi nu i-am deschis, desi polit istul a sunat insistent la
usa noastra. Nu aveam ce sa-i declaram.

In cele doua zile, tata s-a uitat

la televizor, mama a spalat rufele, a starpit gandacii care navalisera si
la noi din cauza agitat iei de pe scari, iar eu am privit marea si mi-am
recitit revistele din colect ie. Despre rezultatele anchetei, domnisoara
Pusa n-a suat o vorba. Venirea americanilor si plecarea rusilor, cu
toate urmarile, au pus capat sezonului estival pe coasta noastra.

In prima duminica de la plecarea rusilor tata a iesit din bloc si

s-a urcat pe epava cargoului. A inspectat-o, de parca mult imea care o
stapanise i furase ceva. A fumat ganditor, privind locul din larg unde
statusera rusii. S-a ntors fara sa ne spuna un cuvant. Domnisoara
Pusa a vorbit n locul lui. Si ea se urcase pe epava, dar se ngrozise
de cele vazute: gramezi de gunoaie, excremente, haine sfasiate, pre-
zervative, o nerusinare! Scarbita de ceea ce vazuse pe cargou, vecina
noastra m-a rugat sa fac curat enie pe casa scarilor, nu-i nevoie sa spal
pe jos, e de ajuns sa dau cu matura uda, ca nu se face sa traim cu
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 95 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
mizeria altora sub nas! N-am refuzat-o, mai ales ca domnisoara mi
promisese o recompensa buna. Am strans gunoiul n saci de plastic si
l-am aruncat n mare, departe de blocul nostru. Cu banii castigat i, mi-
am cumparat reviste, doua pachete de t igari ne si am baut un litru
de Coca-Cola.

In dimineat a n care mama a fost chemata de domnul
Remus sa curat e hotelul, am descoperit, pentru a doua oara, ca epava
cargoului disparuse de la mal. Si, ca si prima data, paramele nu erau
taiate. Cel care le dezlegase, cu sigurant a era marinar. Am cautat
epava pe linia orizontului, dar n-am descoperit-o. Domnisoara Pusa
a ramas consecventa: ne-au furat-o rusii, s-o topeasca si s-o faca ot el
pentru tancuri. Cazuse prima ploaie rece si Luiza nici nu se gandea sa
plece la facultate, continuand sa-si faca de cap cu bisnit arii, rockerii
si minijupistele.
Mama s-a ntors seara de la hotel. Plangea de bucurie, de-abia mai
vorbea. M-a dus n bucatarie, a nchis usa si mi-a ntins o ilustrata.
Un bloc din caramida rosie se nalt a dintr-o parcare, cu masini lungi,
vazute numai n lme. Culorile erau vii pe cartonul gros al pozei. Am
ntors ilustrata:

Va mbrat isez cu dragoste de peste Ocean! Semnat:

Marius. Era scrisul lui! Am chiuit si ne-am mbrat isat. Marius era
acolo, n America. Nu ne uitase, ne mbrat isa de peste ocean. Ilustra-
ta avea o stampila haioasa. Adresa noastra era scrisa exact. Cum s-o
uite?, se revoltase mama. Folosise un pix cu mina buna, albastra, care
nu lasa pete. T opaiam n bucatarie, dar mama m-a oprit, ne aude
taica-tu de dincolo! Ne-am asezat pe taburet, s-o studiem la masa:
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 96 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
timbrele cu steagul american desenat n culori clare costau un dolar
si jumatate am socotit cate saptezeci si cinci de cent i ecare. De
unde are bani?, se ngrozise mama. Deasupra scrisului caligrac am
citit litera cu litera:

Whitney Hall, Chico State College, Chico, Cali-

fornia. Ajunsese n California!

In California?, t ipa mama si imediat
si astupa gura cu prosopul de sters vase, sa n-o auda tata.

Incepu sa
planga. Nu era fericita.
College, nseamna colegiu, adica facultate, i-am tradus, sperand
sa-si revina. Poate Marius a ajuns acolo la o facultate iar blocul asta,
probabil, e cladirea facultat ii. Are opt etaje. Uite, ca blocul nostru!
Ce sa faca el cu o facultate acolo? N-a facut una aici? Cine l-a
trimis tocmai n California?
Poate a castigat o bursa de specializare n domeniul mecanicii
sau a construct iilor de nave. Sau poate l-au angajat profesor. Sau si
da doctoratul. . .
Ma enervezi cu prostiile astea, mi-o reteza mama. Daca ar scris
ce face acolo, ce mananca, unde doarme, daca are bani, as dormit
linistita. Asa, trebuie sa te ascult pe tine ce tot zici, poate asa, poate
altfel. Sa scris clar. Nu i-e rusine? De atat ia ani n-a scris un rand!
Si-a adus aminte ca are o mama abia la aeroport: mama, eu plec! Cu
ce i-am gresit ca se poarta asa, parca sunt o straina?!
De-acuma o sa ne scrie mai des, ai sa vezi!

In ecare zi o sa stau
cu ochii la cutia postala.
Sa crezi tu ca la cutia postala o sa gasesti ceva!
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 97 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Gasise ilustrata n hotel, la camera 21, sub pat. Bagase matura sa
scoata un pachet de Carpat i mototolit si trasese ilustrata. A crezut
ca cineva facuse o fotograe blocului nostru, uite ce poza frumoasa!
A ntors-o si a recunoscut scrisul lui Marius. Doar ea i controla caie-
tele din scoala generala, sa e ngrijite, fara pete de cerneala, fara foi
ndoite.

In liceu nu l-a mai controlat, aveancredere, i fura doar diplo-

mele de premiant. A scapat matura din mana, citind:

Va mbrat isez
cu dragoste de peste Ocean! Ocean cu o mare! Semnat: Marius. A
simt it ca i se topesc picioarele. Totusi, a fugit acasa, lasand gunoiul
n mijlocul camerei.
O sa e scandal mare daca i-o aratam lui taica-tu. Marius o sa
ne mai scrie, ai dreptate! Si-o sa aam ce face acolo, cum o duce, unde
doarme. . . Dar de ce sa fac a nca o facultate? Alt i ani pierdut i, alt i
bani! Si cine-l plateste? Sa nu-i spui nici lui sora-ta! Dumnezeu mai
stie pe unde golaneste, de s-ar apuca de facultate s-o vad cu diploma,
sa iasa la bucata ei de paine!
Mama ofta nca o data si ascunse ilustrata sub fat a de masa.
O pun aici, ca n-o sa dea de ea. Dupa ce se culca el pot i sa mai
vii, s a te mai uit i! Ma duc sa spal, ca mi-au ramas niste asternuturi
n cada.

In camera mea, am ncercat sa-mi rasfoiesc revistele cumparate.

Nici un rand despre California. Dincolo, tata statea la televizor. M-
amntors n bucatarie si am ridicat fat a de masa. Blocul cu opt etaje
din California parea mult mai nalt decat al nostru.

In parcare am
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 98 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
numarat paisprezece masini, curate si stralucitoare. Cu sigurant a, erau
masinile profesorilor. Fotograful se asezase departe de intrarean bloc,
pe gazon, la cat iva pasi de bordura strazii. Nu prinsese nici un om
n cadru. Blocul era construit din caramida rosie si nu avea nici o
fereastra deschisa. Era ora cand tot i student ii audiaza cursurile, ei nu
chiulesc, pentru ca nu e n interesul lor, au de platit taxe. Ei mesteca
guma si-i asculta pe profesorii care le vorbesc clar, cu rabdare. Si
profesorii si dau interesul, altfel raman fara slujba. Poate ca Marius
mesteca guma, e atent si noteaza, nu scapa nici un cuvant, sa e
primul, premiantul!
Unde e ma-ta?

In baie, spala, am raspuns cu mana paralizata pe ilustrata.
Iar ne curge apa din tavan, ma anunt a tata, apoi bau o cana cu
apa.
Nu observase ilustrata.

Inainte de a se ntoarce n sufragerie, la
televizor, am ascuns-o sub fat a de masa. Statea n pat, cu picioarele
ntinse pe scaun, pozit ia lui preferata.

Incepuse emisiunea

Actuali-
tatea n agricultura. Se declansase recoltarea porumbului n judet ul
Ialomit a. Pata din tavan se nnegrise si crescuse cat o minge de bas-
chet. Nu picura. M-am ntors n camera mea. Am fumat o t igara si
am privit California pe globul nostru pamantesc dezlipit la Poli. Era
mare California.
Pe domnul Remus l-am gasit la recept ia hotelului. Scria atent pro-
cesul verbal de predare-primire. Schimbul sau de noapte ntarzia. M-a
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 99 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
invitat sa ma asez langa el, oferindu-mi o cafea nceputa, dar l-am
refuzat. A dat din cap trist si s-a aplecat concentrat asupra registru-
lui.

In hol mirosea a petrosin. Mama spalase geamurile de la intrare,
curat ase mocheta verde, roasa n pragul usii de sticla. Sub registrul n
care scria domnul Remus, se aa un alt registru, cel cu evident a came-
relor. Batranul semna grabit si, dupa ce sorbi din ceasca, si aprinse
o t igara. Acum avea timp pentru mine.
A doua scrisoare de amenint are l speriase. Nu era ungur, nu avea
prieteni sau rude, era nevinovat. Cautase n cartea de telefon famili-
ile de maghiari din oras si gasise patru. O contactase pe una dintre
acestea, dar fara nici un rezultat care sa-l linisteasca. Ungurii locuiau
ntr-un bloc departe de casa lui. Deci nu putea vorba de o confuzie.
Fusese acasa la ei, aveau doi copii, un baiat student, si o fata eleva la
liceul sanitar. Le povestise ce amenint are primise si-i ntrebase daca,
de cand locuiesc n oras, primisera, astfel de prostii. Nu, nu primisera,
i-au raspuns mirat i. Ungurul era maistru la Santierul Naval, se stabi-
lise cu sot ia sa n oras n urma cu douazeci de ani, vorbeau ungureste
n casa si nu-si aminteau sa avut vreun conict cu vecinii sau co-
legii de serviciu. Nu stalceau cuvintele romanesti, observase domnul
Remus.

Il invitasera la masa. Daca amenint area le-ar fost adresata,
i explicase ungurul, ar trebuit formulata asa:

Bozgorilor puturosi,
va rupem mainile. Adica la plural. Dar si aici se ivea urmatoarea
contradict ie: ungurul castiga bine n santier, de aceea nu se ntoarse
n Harghita lui natala, era harnic si apreciat, deci nu vedea motivul
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 100 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
pentru care i-ar facut

puturosi. Iar dumneata esti singur, interve-

nise unguroaica si domnul Remus tresarise. Singur! La sfarsitul mesei,
batranul i-a ntrebat despre Ardeal, al cui e, de fapt, al romanilor
sau al ungurilor? Ungurul s-a ridicat calm si i-a cerut sot iei sa-i puna
sufertasul n geanta, ca pleaca la santier.
Nu cumva au crezut ca sunt un provocator?
Ba da!
Domnul Remus ofta. Dar nu se resemnase. Expediase deja o scri-
soare Comunitat ii Evreiesti din Romania, prin care cerea o dovada,
o dezmint ire sau ceva de acest gen, dar ocial, din care sa rezulte ca
nu este evreu.

Il rugase pe rabin ca dezmint irea sa e data pe postul
de televiziune sau publicata n ziarele centrale, sa ae toata lumea ca
nu este evreu. Cu ungurii, intent iona sa procedeze la fel. Va scrie la
UDMR. Sa dea partidul lor o dezmint ire si-n Parlament daca se poa-
te, el nu e ungur, nu are neamuri, nu-i simpatizeaza, nu-l intereseaza
politica.
Si tu cum te mai simt i, ntreba batranul, dupa ce-mi expuse
planurile sale.
Niciodata n-am apelat la discret ia dumneavoastra, dar acum am
o problema si nu stiu cum sa-ncep. . .
Ai nceput prost! Nu dau camere cetat enilor din oras.
O platesc dublu!
Domnul Remus si scoase batista din buzunar si-si sterse nasul. Un
truc pentru a-mi evita privirea.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 101 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Nu pot, mi pare rau. Zau ca nu pot! De cand sunt aici, n-am
facut asa ceva. Pe astfel de chestii am concediat mult i subalterni. Ma-
ta ma stie, de ce n-ai ntrebat-o? Acest hotel trebuie sa e curat.
Platesc triplu!
Nici pentru zece mii de dolari nu-t i dau o camera. Ce naiba! Esti
tanar, du-o pe o plaja, e nca vreme buna, nisipul e cald, trebuie sa
te nvat eu? Daca e virgina, va ramane cu amintiri superbe, desi nu
cred sa e. . .
Dar nu despre asta e vorba.
Recept ionerul se ncrunta.
Vreau sa scriu o carte si am nevoie de liniste.
Prietene, mi jignesti inteligent a cu minciuna asta. Tu vrei sa
scrii o carte ntr-o noapte? Te crezi, cumva, Mozart?

Incerc, de ce nu ma lasat i?
Pentru ca mint i!
Si dumneavoastra mint it i! Va batet i cu pumnul n piept ca
suntet i onest, fara pata, oaza de curat enie, dar tot orasul stie ca oferit i
camere bisnit arilor! Nu-i asa? Cum putet i sa-mi spunet i ca hotelul e
curat, cand toata lumea stie ca e primul bordel ocial din oras?
Ma jignesti, ai grija, prietene.
Nu va jignesc dar am nevoie!
Cu cine? Cu Cristina?
Cu nimeni!
Fata asta nu e pentru tine. Cristina are nevoie de un barbat
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 102 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
adevarat, puternic, sanatos. Esti n stare sa ai grija de o asemenea
fata?
B atranul dadu din mana a lehamite.

It i aprinse alta t igara. Era
tulburat si fuma nervos. Dadu pe gat ultima picatura de cafea. Plescai
intent ionat.
Spunet i ca mint! Bun. Eu va dovedesc cu probe ca dumneavoas-
tra mint it i si degeaba va jurat i. Ieri noapte, singura camera ocupata
din hotel a fost cea de la numarul 21. N-at i trecut-o n registru pentru
ca acela e cuibul preferat al rockerilor. Ce s-ar ntampla daca ma duc
la polit ie? Bordel n toata regula. Am martori, domnule Remus!
Batranul se ngalbeni, vru sa zambeasca, dar nu avea motiv.
Vorbesti prostii, ai facut insolat ie. Nu ai nici un martor, maga-
rule!

In hotelul meu nu exista camera 21. Sunt douazeci de camere
n tot hotelul. Zece la parter, zece la etaj. Ce vrei? Sa-t i dau camera
21? T i-o dau pe gratis, dar nu exista. Uite, prietene, mi deschisese
registrul. Vezi pe undeva camera 21?
Domnule Remus, sora-mea traieste cu dumneavoastra?
Minciuna ta ma face mai tanar cu treizeci de ani. Cine te-a pus
sa-mi spui asta?
De ce n-o lasat i n pace? Pe cine vret i sa va razbunat i de fapt?
Pe mama?

Intre sora-ta si mine nu e nimic serios! Pricepi?, t ipa domnul
Remus. Am crezut ca esti mai inteligent, dar esti la fel ca ceilalt i.

Imi
place sora ta, si Marius mi place, mi-ar placut sa-i am copii. Semeni
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 103 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
cu taica-tu, merit i mpuscat!
De ce sa-l mpuscat i pe tata?
Asa, stiu eu! Adica, se calma subit batranul, am zis si eu la furie,
din cauza ta, cu prostiile tale! M-ai enervat!
Schimbul domnului Remus, un tanar angajat de cateva luni, aparu
langa noi, cerandu-si scuze de ntarziere. Batranul ma ruga sa-l astept
pe terasa. Cerul nstelat era imaginea preferata a lui Marius. Cand
zarea o stea cazatoare, ne chema, doar mama se grabea sa-l ascul-
te. Locul din mare unde cade explica Marius, premiantul, cu o
arogant a prost trucata este degajat de ape datorita temperaturii
stelei cazatoare. Transferul de caldura ntre apa si steaua ncinsa duce
la nalt area unui castel din piatra nconjurat de mare. Mama radea,
cum pot i sa zici asta? Prin react ii termodinamice se nalt a, nu le
pricepet i oricat vi le-as explica! se lauda serios si mama chicotea,
parca ar mangaiat-o cuvintele lui. Dupa ce Marius a fugit, hainele
lui au mai stat cateva luni prin sifonier.

Il asteptam sa se ntoarca.
Apoi au disparut. Mama mi-a marturisit ca i le trimisese pe toate cu
trenul, la Bucuresti. Le-a cerut printr-un individ, o fost prieten de-
al s au.

Le-a vandut domnul Hermeneanu pe toate n talcioc! mi-a

soptit domnisoara Pusa.
Am numarat pe cer cinzeci de stele. Nici una n plus sau n minus.
Domnul Remus iesi din hotel.
Vedet i, sunt cinzeci de stele!
Ca pe drapelul american, mi-a raspuns fara entuziasm.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 104 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
M-a rugat sa-l nsot esc spre casa. Am strabatut plaja n tacere,
apoi pe bulevard, batranul observa ca vremea ncepe sa se racoreasca.
At i vazut ilustrata lui Marius? V-a aratat-o mama, nu-i asa? A
ajuns la un colegiu din California.

Intoarse capul si clipi des, rece, ca si cum i-as spus ca a venit

toamna.

Isi cauta t igarile n buzunarele mici ale hainei, dar le uitase
la hotel.
Nu v-a uitat. Si taica-tu ce zice?
Vret i sa-mi explicat i o data pentru totdeauna de ce nu vorbit i
cu tat al meu, de ce nu va salutat i, de ce va ocolit i?
N-am de dat nici o explicat ie.
Atunci de ce t inet i sa aat i react ia tatalui meu?
Domnul Remus zambi melancolic:
Trebuie sa-t i iei orice sperant a de la aceasta lume, pentru ca
urmatorul semn de la Marius va chemarea n America. Suntet i,
ntr-un fel, familia lui. Sau ce a mai ramas din ea. Marius nu are
nevoie de voi acolo, n schimb voi vet i avea nevoie de el, oriunde s-
ar aa si indiferent ce rau v-ar face. Drama voastra nu este ca trait i
aici, asa cum trait i, ci faptul ca asteptat i un om care nu va iubeste.
Va iluzionat i ca se va ntoarce, ca o sa va mbrat iseze, ca o sa va
povesteasca pentru ca la randul vostru sa povestit i altora, scot andu-
l pe el n fat a, cel mai bun dintre voi, dar n spatele lui o sa va
ascundet i neputint a si mediocritatea, nemplinirile si regretele. Ce stit i
voi despre lumea n care a ajuns? Nimic! Dar nici nu va intereseaza,
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 105 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
chiar daca v-ar scrie cinci sute de scrisori de acum ncolo. Va convine
doar asteptarea, patura sub care va ascundet i neputint a. Dar cand
vet i primi chemarea lui Marius, asteptarea se va transforma n panica.
Daca vet i ajunge n America, n mediocritatea voastra, vet i tanji dupa
sperant ele traite aici, si vet i striga n gura mare:

Mi-e dor de casa!

Libertatea pentru voi va o povara.
Poate o sa va cheme si pe dumneavoastra!
N-am sa-i raspund.
De ce? Va este teama de libertate?
De ce sa plec n America, de vreme ce America este aici?

Imi
arata tampla. Am suferit destul n viat a pentru ca am t inut-o aici,
prizoniera. E cea mai mare realizare a viet ii mele, ca am trait prizonier
ntr-o t ara, t inand n mine prizoniera o alta t ara. Daca n-as reusit
sa traiesc asa, poate m-as sinucis demult.
S-a oprit n fat a port ii si s-a uitat ngrijorat n lungul strazii prost
luminate.

Imi mult umi scurt si intra n curte. Domnul Remus avea
dreptate, caldura verii se stingea.
Strazile erau pustii. La intersect ia din centrul orasului, sergentul-
major Grigore Postolache patrula resemnat de pe un trotuar pe altul.
Abia intrase n serviciu. Am ncercat doar sa-l salut si sa trec mai
departe, dar polit istul ma opri, ntrebandu-ma cat e ceasul. Era tre-
cut de miezul nopt ii.

Imi ceru o t igara si un foc. Flacara chibritului
i descoperi chipul obosit. Se rezema cu fundul de un tomberon, as-
cunzandu-si porthatrul la spate. Ma sfatui cu voce tare sa traversez
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 106 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
strazile numai pe culoarea verde a semaforului. Sunt destui nebuni
n orasul asta care gonesc cu masinile fara sa t ina cont de cele mai
elementare norme de circulat ie. Avet i dreptate. Iar polit istii sunt da-
tori sa-i descopere pe acesti nebuni, ca daca n-ar exista acesti nebuni
si toata lumea ar respecta legile, el, Grigore Postolache, s-ar apuca
de alta meserie. Crezi ca mie mi place sa stau noaptea ca liliacul?

In alte t ari, privi atent t igara proasta la lumina chioara a felinarului,

polit istii au un statut deosebit. Cunosti, nu? Sau ma rog, t i s-a spus,
nu? Am dat din cap. Daca prin absurd, sa zicem, m-as transfera n
alta t ara, America, de exemplu, pai acolo as cineva, nu? Leafa mare,
sporuri de noapte, vesta antiglont , pistol. . . Pai sa nu-t i faci meseria
ca la carte? Ba da! Constata trist ca nu aveam chef de vorba.

Imi re-
comanda acelasi lucru: sa traversez atent strazile, numai pe culoarea
verde, ca nebunii umbla noaptea cu masinile, depasind viteza legala.
N-o sa-i ierte! O sa-i bage pe tot i la puscarie, sa vada ei ce nseamna
polit istul roman! I-amntins pachetul, sa-si aleaga alta t igara. Refuza,
preocupat de ideile expuse mai-nainte.

In ecare noapte, nebunii si
fac de cap. De exemplu, n ultimele doua nopt i, se ngramadesc n
trei-patru masini si gonesc pe strazile orasului. De-ar numai asta!
Dar claxoneaza, zbiara n puterea nopt ii, ncalcand prevederile artico-
lului 241 Cod Penal, consuma bauturi alcoolice la volan, canta, adica
zbiara, pur si simplu terorizeaza strazile. Eu nu pot sa-i opresc, n-am
ajutoare, am leafa mica, iar sei sunt incompetent i. Cum sa-i prind n
agrant? N-am martori. Pur si simplu nebunii ma sdeaza. Am doua
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 107 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
alternative: ori sa scriu la Interpol, dar asta presupune multa munca,
ori sa act ionez singur, ceea ce este foarte riscant pentru salariul meu
de mizerie. Eu am vazut demult un lm rusesc la cinema, continua
sergentul-major, n care scenaristul si regizorul si bateau joc de un
polit ist trecut de prima tineret e, personaj secundar n lm, care se
chinuia cu voce tare sa nvet e limba engleza. Si tot i spectatorii din
sala radeau de se prapadeau pe seama polit istului. Mai rau, persona-
jul principal era un scriitor ratat care, n nal, moare ntr-un accident
de circulat ie. Ca sa vezi! Numai eu radeam si sala tacea. Adica, oricat
ai rade de oamenii n uniforma, trebuie sa-i respect i pana la urma. Iar
cei care rad cel mai tare suntet i voi, artistii! Voi ne privit i de sus, de
parca at i nemuritori. Dar viat a nu va iarta, ca va curat at i repede,
din cauza b auturii. Ce? Eu n-as putea sa ma pun cu burta pe limba
engleza? Numai ca lmul asta mi-a ramas ca o pata pe creier. Dar,
se nviora Grigore Postolache, daca ocolesc chestiunea cu nvat atul,
trebuie sa g asesc pe cineva care sa-mi traduca scrisoarea catre Inter-
pol n engleza. Un efort nanciar. Nu conteaza, desi nu stau cu fundul
pe bani. Apoi, va trebui sa platesc si la posta pentru ca sa expediez
plicul n America, parca acolo si are sediul Interpolul, tu stii mai bi-
ne! O sa treaca ceva timp. Poate am sa-ncerc un telefon, sa vad, a
ajuns scrisoarea la ei? Daca a ajuns, trebuie sa mai astept pana se
ndeplinesc formalitat ile de colaborare cu organele noastre. Deci, n
aceasta varianta, dureaza pana le vin de hac nebunilor. Si eu cu ce
ma aleg? Cu o recipisa pe care scrie expeditor: sergent-major Grigore
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 108 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Postolache, Romania si destinatar: Interpol, SUA. S-o pun n rama,
s-o admir nainte de culcare. A doua varianta e mai delicata. Lucrez
singur, asa cum t i-am spus. Adun toate tomberoanele, scaunele si me-
sele de pe terasele restaurantelor, bare, stalpi si, cand strazile ncep sa
se goleasca de lume, ridic baricade n locurile ntunecoase. Fac chiar
o harta a baricadelor, ca sa pastrez controlul situat iei. Este imposibil
sa nu nimereasca ei pe strazile cu baricadele mele! Si cand or intra n
baricade, bu! si um a obrajii palizi un foc urias, un incendiu n
toata regula, poate am sa fac rost de o camera de lmat, sa-i lmez.
Va cea mai frumoasa misiune a mea! batu el cu pumnul n tomberon.
Va victoria mea mpotriva nebuniei organizate! Si mai batu o data,
mai tare. Nu-t i face probleme, sora-ta, de obicei, se aa n a doua sau
a treia masina, pe locul mortului. O sa scape, ca Boby e sofer bun. Eu
vreau ca prima masina sa explodeze, sa-i sperie pe cei care vor scapa
cu viat a. Varianta asta mi se pare cea mai buna, pentru ca baricadele
au rezistat ntotdeauna nebunilor. Ce zici?
O sa t i avansat.
Nu!, se apara sergentul-major cu mainile ridicate. Varianta ba-
ricadelor o aplic fara consimt amantul selor mei. Ei sunt depasit i de
tehnica moderna si n-ar de acord. Eu lupt pentru datorie si drepta-
te, striga vesel polit istul si un caine vagabond care aparu de nu stiu
unde, ncepu sa latre la noi din mijlocul intersect iei.
Polit istul mi ceru o t igara. I-am ntins pachetul si mi lua doua.
Javra mai latra nervoasa de cateva ori, apoi se ascunsentre doua tom-
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 109 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
beroane, pe celalalt trotuar. De abia atunci, urmarind-o, am observat
ca trotuarele din jurul intersect iei erau

utilate cu cate trei-patru

tomberoane, asezate la distant e apropiate, care nu bateau la ochi.
Multe tomberoane erau pline, motiv pentru javra sa le scormoneasca.
Si Grigore Postolache se sprijinea de un tomberon. Si, probabil, n
porthart avea harta baricadelor. Si n aceasta noapte, nebunii vor
transforma strazile orasului n piste de raliuri. Am privit precaut n
jur, cu gandul idiot sa descopar o geanta care ar ascuns camera vi-
deo. Sergentul-major fuma mult umit. Poate camera video o ascunsese
n tomberonul de care se rezema.
E tarziu, trebuie sa plec. Va las. . .
Ai grija cum traversezi strazile, ca nebunii nu t in cont de sema-
foare.
Pe prima strada, nu departe de intersect ia

populata de tombe-
roane, semaforul funct iona. Zona pe care o strabateam era pustie. Si,
totusi, simt eam ca tomberoanele polit istului s-au pusn miscare, ncet-
ncet, urmarindu-ma, n ecare ind ascuns cate un polit ist: el este
fratele Luizei, nebuna, sa nu-l scapam, ne va duce la ascunzatoarea
nebunilor!
La a doua strada care dadea n bulevard m-am oprit, prefacandu-
ma ca-mi leg sandaua. Amntors capul. Nimeni. Am luat-o la dreapta,
pe mijlocul strazii luminate doar de neoanele vitrinelor de la parterul
blocurilor. Am recunoscut libraria n care Marius obisnuia sa citeasca
ore ntregi cart ile pe care nu si le putea cumpara. Acum, Marius ci-
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 110 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
tea n alta librarie. . . dar un asemenea gand mi se paru caraghios
la ora cand i cautam pe nebunii Luizei. Se strangeau de obicei la
Arhitectura, un bar amenajat n subsolul celui mai scump restaurant
din oras.

In fat a restaurantului, bisnit arii vindeau si cumparau valuta,

vindeau t igari americane, i protejau pe

pesti de raziile Polit iei. La

Arhitectura puneau la cale afacerile. Nu intrasem niciodata n bar.
Domnisoara Pusa era la curent cu atmosfera:

Acolo sunt mese mici

si scaunase. Tot i stau cocosat i, beau cafele si droguri, pufaiesc din
t igari, muzica urla si ei tac. Parca sunt niste momai.
Restaurantul eranchis si parcarea pustie. O rma din tabla, prinsa
de peretele blocului vecin, indica pe un gang ntunecos intrarea n
Arhitectura. Si daca Luiza e aici, ce sa-i spun? Sa vina acasa, sa nu
urce n masinile nebunilor, daca vrea sa traiasca. O sa-si bata joc de
mine n fat a tuturor, de-abia asteapta. Am intrat n gang, si dupa
trei pasi, cascand ochii, mi-am dat seama ca o lumina rava batea din
spatele cladirii. Paseam cu grija, ncercand sa nu calc pe vreo sticla sau
pe ceva care sa faca zgomot. Mirosea a urina. Aveam senzat ia ca cineva
ma astepta n capat. As vrut sa-l strig, sa vina, sa ma ia de mana, sa
ma conduca. Lumina crestea pe masura cenaintam. Peret ii blocului si
ai restaurantului erau mazgalit i cu tot felul de obscenitat i. Drumul se
terminantr-o curte interioara, aparata de un gard din tabla, n care se
aruncasera de-a valma navete cu sticle, cutii goale, gunoaie. Deasupra,
lumina un neon, montat pe un r ntins pe diagonala curt ii, ca un
salam atarnat la uscat. Nu mai vazusem o asemenea improvizat ie.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 111 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Un zgomot cunoscut mi atrase atent ia spre tomberoane. Un barbat
le uda. Marius, am dat sa strig, dar acordul violent al unei chitare
electrice izbucni din spatele usii aate la doi pasi de tomberoane.
Marius!

In blugi, agitandu-si picioarele de parca nu mai avea rabdare
sa-si termine treaba, ntr-un maiou galben, ce-i descoperea ceafa tunsa
scurt, mereu se tundea scurt, Marius! Am strigat din nou. Barbatul s-
a ntors. Am dat din cap, n semn de buna seara.

Isi tragea fermoarul
n fat a mea. Pe tricoul galben scria mare TEXAS. Era mai nalt si
mai solid decat Marius. Un rugbyst la sfarsit de cariera bronzat si
bine hranit, predispus la ngrasare. Scuipa ntr-o parte.
Pe cine caut i?
Sunt fratele Luizei.
Raspunsul meu l mult umi. Deschise usa, intra si o tranti. Am
ramas nemiscat. Ritmul turbat al chitarei izbucnea parca de sub pi-
cioarele mele. Mai bine l-as rugat pe rugbyst sa-i spuna Luizei ca o
astept afara. Daca voi intra, toate privirile, cate vor , ma vor xa,
intimidandu-ma. Dar trebuia sa vorbesc cu Luiza.
Am deschis usa. Trepte mici si murdare coborau n spirala chiar n
bar. Mirosea a mucegai. Peret ii culoarului erau scrijelit i cu nume de
format ii rock si fel de fel de prostii. Arhitectura era la fel de mare ca
si Sirena lui Dan Dugan. Asezat i la o masa lunga din lemn, cocosat i
pe niste scaune joase, cei prezent i ascultau acordurile violente ale chi-
taristului cocot at pe un scaun, langa peretele opus. Alaturi, boxele
nalte cat un frigider si stat ia. Chitaristul semana cu rugbystul numai
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 112 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
ca purta un tricou rosu, strans pe corp.

Isi t inea barbia n piept si-si
zbuciuma corpul pentru o muzica fara armonie, Cristina ar explicat
mai bine. Luiza nu se aa la masa. Nici Cristina. Bisnit arii, usor de
recunoscut, erau mbracat i n costume nchise, largi, la cravata. Roc-
kerii, trasi la indigo dupa Boby. Nici el nu se aa n bar. Minijupistele,
ngramadite ntre ei. Tot i ascultau nemiscat i, parca nimerisem ntr-
un muzeu. Chiar si norii de fum de t igara de deasupra mesei fusesera
imobilizat i de lumina unui bec puternic, cu abajur. Asezat cu spatele
la chitarist, rugbystul mi facu semn sa ma asez langa el. Erau trei
scaune libere. Nimeni nu-mi dadu atent ie. Stateau ca niste momai. Fe-
tele erau puternic fardate, cu parul ciufulit, purtau la gat si la maini
lant isoare de diferite marimi, fumau t igari albe si lungi si nu clipeau.
Mi-am aprins o t igara si amntors capul spre zbuciumatul de pe scaun,
care dadea semne de oboseala. Scrumierele, niste farfurii din plastic,
erau pline de chistoace. Cu sigurant a ca Luiza plecase, nu-i placuse
tampenia asta. Daca chitaristul ar alunecat de pe scaun, concertul
s-ar ncheiat si as putut sa-l ntreb pe rugbyst unde este sora mea.
Barbatul fuma cu privirea pierduta n paharul cu votca.

In stanga
mea, pe cele doua scaune goale, o fata tunsa scurt, cu picioarele lungi,
pufaia ca o locomotiva. Domnisoara Pusa avea dreptate. Amncercat
sa ma uit pe revistele mele, dar zgomotul mi risipea cuvintele din fat a
ochilor. Muzicianul degenerat, la capatul puterilor, se ncapat ana sa
duca piesa pana la sfarsit. Transpirase si tremura. Numai capul plecat
si-l t inea x, parca-si gasise n el punctul de sprijin. Atent ia celor doi
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 113 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
din jur l ncuraja.
Oare unde nvat ase s a cante? Nu cumva la corul pe trei voci, vocea
ntai, vocea a doua, vocea a treia, elevii ngramadit i cate trei-patru
ntr-o banca, nu deschidem fereastra pentru ca intra frigul si nca o
dat a de abia ne ncalzim, mai cu viat a, cine greseste l las corigent,
nemernicule!, asta e un cantec sfant si tut i bat i joc de el, tu si alt ii ca
tine care nu vor sa se concentreze, ce vret i sa fac?, sa va dau afara din
scoala?, sa-i nenorocesc pe parint i?, sa raman si eu pe drumuri?, hai,
nca o data, gandit i-va ca acest cantec era interzis, ntrebat i pe parint ii
vostri, cine-l canta n cinzeci si sapte era terminat, acum voi putet i
sa-l cantat i n libertate, auzi, ma?, tu esti liber sa-l cant i datorita
partidului, dar nemernic ce esti t i bat i joc de cantec!, de munca mea,
peste trei zile e serbarea, hai cu tot ii, vocea ntai, vocea a doua, vocea
a treia, asa. . . e bine, maine facem repetit ie pe scena, toata lumea
sa vina n t inuta de pionier, sa nu lipseasca unul ca-l mananc, gata,
suntet i liberi, omul este liber, biserica l-a t inut pe omnlant uit secole
de-a randul, a fost unul din mijloacele folosite de cei bogat i pentru
ai supune pe cei slabi, de subliniat aceasta fraza, un exemplu a fost
Inchizit ia spaniola care a fost bastionul obscuritat ii n Evul Mediu,
terorizand milioane de oameni, dar pana la urma rat iunea a nvins, nu
exista Dumnezeu, de subliniat, nu exista Dumnezeu, oamenii au ajuns
pe Luna, n curand vom ajunge pe Marte, nici urma de Dumnezeu,
unde este el?, stiint a a explicat aparit ia viet ii pe pamant, evolut ia
speciilor, omul n-a fost creat de Dumnezeu, de subliniat, el se trage
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 114 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
din maimut a, Dumnezeu este ct iunea unor mint i fanatice, cum se
poate crede n ceva care nu se vede, nu se aude, nu se simte, credint a
nseamna negura, este opiul saracilor prostit i si amagit i de cei bogat i,
exploatatorii verosi, care promit viat a de apoi, dar de acolo nu s-a mai
ntors nimeni ca sa povesteasca, lumea n-a fost creata de Dumnezeu
n sapte zile!, minunile lui Hristos sunt povesti care-i fac pe oamenii
de stiint a sa rada, caietul cu referate pentru cercul de ateism stiint ic
sa e gata p ana maine, cine participa la acest curs va merge gratuit
n tabara, spunet i parint ilor ca e gratuita tabara. . .
Sa nu te misti ca-t i tai nasul, ma trezi glasul rugbystului.
Ma amenint a cu buzele lipite de urechea mea. Apoi reveni la votca
si t igara din scrumiera.

Incaperea se umpluse de fum. Muzicancetase.

Degeneratul t inea chitara ca pe o pusca fara gloant e. Ridica privirea
spre noi. O fat a desgurata, cu ochii bulbucat i de efort, o gura stramba
si venele gatului umate. Nu mai puteam sa respir. Ridica chitara
deasupra capului. Astepta ceva. Macar o uieratura. Bazaitul stat iei
prevesti o nenorocire. Racni scurt si lovi chitara de scaunul de sub el,
prabusindu-se peste o boxa. Se ridica, totusi, iute, apuca chitara ce
sarise n mijlocul ncaperii si iar o ridica deasupra capului si o lovi
cu sete de cimentul barului. Aschiile sarira peste tot. Una mi atinse
gatul. La masa nu se nregistra nici o miscare. Doar t igarile ardeau.
Cazu n genunchi, cu griful chitarei n mana.

Incerca sa prinda cu
privirea un gest ca sa-i pret uiasca efortul, dar tot i fumau nemiscat i.
Arunca griful la un pas de masa. Corzile rupte tremurau ca picioarele
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 115 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
unui paianjen.

Sa nu te misti! Rockerul se prabusi pe ciment si

ncepu sa planga n hohote. Fata din stanga mea ntinse paharul unui
bisnit ar si aceasta i turna votca dintr-o sticla cu eticheta ruseasca.

Isi umezi buzele si se ntoarse la cel ntins pe podea.

Se auzi un fosnet din celalalt capat al mesei. Nebunii aveau un
caine? Va iesi credincios si va linge mana nsangerata a chitaristului,
n loc de aplauze. De sub masa aparu Ceausescu. Se tara, ajutandu-se
de arele stranse n maini. Dadea din cap, cu ochii bolnavi, at intit i
asupra grifului. Ajuns repede langa chitarist, ncepu sa-si frece capul
chilug de fundul acestuia. Rockerul continua sa planga. Scancea si
ologul, dar dupa cateva gemete si ridica t easta si descoperi griful.

Il
apuca si cerceta fara sa-si opreasca miscarea capului, apoi l nhat a
ca un caine si se grabi n spatele boxei. Parca usurat i, cei de la masa
si-au umplut simultan paharele, si-au aprins alte t igari, cineva rase
scurt, o minijupista roscata se hlizi, un bisnit ar se ridica de la locul
lui si se aseza langa un rocker, soptindu-i ceva la ureche. Rugbystul
renunt a sa mai xeze paharul cu votca:
Credea ca ne vom repezi la griful sau, ca ne vom bate pentru el.
Astfel de chestii se faceau pe vremuri. Si noi stiam ca asa va proceda
si ca va astepta sa ne batem pentru grif. Eu le-am propus sa ma pis
pe grif, dar au ales varianta cu Caragiale. T i-a placut? L-am lucrat
cu s ange rece. Au fost tari baiet ii, unul n-a clipit! Uite-te la el!
Chitaristul nu mai plangea, dar continua sa stea ntins, cu fat a
ascunsa n palme.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 116 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Cineva ar trebui sa aiba grija de el. A cantat pentru voi.
A cantat pentru Caragiale. Tu nu te-ai prins?
Cine-i Caragiale?

Ala, mi arata boxa n spatele careia se ascunse ologul. Caragiale
este amicul nostru.
De ce-i spunet i Caragiale?
Ma privi cu ngaduint a si-mi atinse cu degetul mare revistele de
pe genunchi:
Degeaba citesti chestiile astea! Tu esti fratele Luizei, nu? At i
avut noroc.

Intr-un an, va uschit i n America. Noua, celor care vom
ramane, lozoa ne va t ine de foame si sete. Asa am fost obisnuit i. Si
cand e nevoie de noi, suntemmpinsi n fat a, n Piat a Universitat ii. Si
cand ne cerem drepturile, ni se tranteste n nas ca nu e constitut ional.
Eu nu sunt nsurat si nu cred ca am sa fac prostia asta. Nici macar o
prietena nu am. Dar ma gandesc uneori ca femeia mea, nt elegi, femeia
mea n sensul pur al cuvantului, cea care m-ar face fericit, asa, nu se
aa n t ara asta de cacat, ci este chiar n California, n Chicago. . .
V-a trimis Marius o ilustrata? Ai fost prieten cu Marius?

Imi
venea sa-l trag de tricoul TEXAS, sa i-l fac bucat i.
Ce chestie! Si-a batut joc de tot i. O meritam, ce sa facem! Ne
mbrat iseaza pe tot i. Dar e absurd! Sa ne mbrat iseze pe tot i. N-ar
trebui iertat, dar e prea departe si-l doare n cur. Noi facem lozoe.
Dar cum sa ajung la femeia mea din California? Nu pot. Eu sunt om
si vreau sa u fericit. Dar nu pot! Vezi, idealismul? Nu pot din cauza
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 117 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
distant ei, a banilor. . . Norocul, aici e chestia! De ce nu m-am nascut
acolo? Spune, de ce nu m-am nascut acolo? Pentru ca Dumnezeu m-
a aruncat aici. Cel mai misto e de Caragiale. El nu are nevoie de
Dumnezeu si e singurul fericit din basina asta. Ma gandeam o data
sa ma schilodesc si sa ajung ca el, sa-i fac concurent a n fericirea lui.
Dar n-am avut curaj. Frate-tu s-a salvat si-o sa va salveze si pe voi.
Se rezema cu coatele de masa. Avea un obraz bine barbierit si
sprancenele groase se uneau la radacina nasului, formand o linie con-
tinua. Cu paharul la gur a, privea la fata din dreptul sau, o slabanoaga
de gatul careia atarnau doua siraguri de margele colorate. Slabanoaga
nu-l baga n seama, fuma nervoasa.
Spune-mi, te rog, unde este Luiza?
S-a dus sa faca rost de masini, mi raspunse n sila rugbystul.
Slabanoaga casca ochii nvinet it i de rimel. Vecinul ei, un rocker cam
de aceeasi varsta cu mine, care pana atunci povestise n gura mare ce
misto este ultimul album Metallica, se opri la raspunsul rugbystului
si se holba la mine.
E fratele Luizei, le explica vecinul meu celor doi.
Slabanoaga dadu fumul pe nas si-mi facu din ochi:
Sora-ta e o dulce! Si Marius e un tip. Tu esti un papagal.
Raspunsul rugbystului lantrebarea mea fusese auzit la masa si de-
clansa discut ii aprinse despre cursele de masini, de parca pana atunci
subiectul fusese uitat de tot i. Galagia crescu brusc. Un bisnit ar se ri-
dica de pe scaun si anunt a ca a deschis lista cu pariuri. Minijupista
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 118 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
din stanga mea t ipa, dorea sa sofeze prima, indiferent pe ce masina.
Vorbeau despre masini, despre strazile pe care le vor strabate, viteze,
curbe, nunt elegeam nimic. Rugbystul nu se lansa n harmalaia pe ca-
re o declansase, statea neclintit, cu paharul la gura. Lumina becului
scazuse si fumul t igarilor se ngrosase. Dadu pe gat si restul de votca:
Daca t i-e rau, vorbim cu Luiza sa te ducem acasa.
Nu mi-e rau.
O sa ne distram misto, ai sa vezi! Am pus pariu cu un tip, ca
Luiza, Boby si Cristina vor aduce o Lancia, un Ford si un Opel.

It i
dai seama ce bou sunt? Rase. Dupa ce am pus pariul, m-am dat cu
capul de peret i.

In jegul nostru de oras nu exista un surub de Opel
sau Lancia. M-ammbatat, nu-i asa?

Asta e scaunul Luizei, mi arata
el scaunul pe care sedeam.
Un chiot prelung, nsot it de uieraturi, saluta aparit ia celor astep-
tat i. Slabanoaga uiera ca la meci, cu degetelen gura. Rugbystul t asni
de pe scaun si ncepu sa aplaude. M-am ntors. Boby statea rezemat
de tocul usii, cu brat ele ncrucisate. Zambea. Astepta ovat iile, ca o
vedeta. O njuratura de mama si ntrebarea: unde at i umblat pana la
ora asta?, nu-l clintisera din usa. Cand uieraturile se ntet ira, Boby

iesi la rampa n capul mesei. Minijupista din stanga mea i sari n

gat si ncepu sa-l sarute pe obraji. Gestul provoca un cor de huiduieli.
Boby ntinse mana si un bisnit ar i umplu paharul cerut.
Gata! Ne cacam n libertate si democrat ie, striga si dadu vodca
pe gat.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 119 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Slabanoaga care ma facuse papagal uiera n acelasi stil, fara sa
auzit declarat ia lui Boby. Rugbystul ramase descumpanit, cu mainile
n solduri si gura cascata. Asistent a amut ise. Pana si chitaristul se
ridica n capul oaselor, atent la ce se ntampla. Boby nu-si pierdu
zambetul. O voce l baga n ma-sa, cerandu-i sa nu faca mistouri,
ca o sa-i sara dint ii. Am adus un tanc.

In noaptea asta plecam cu
tancul spre Siberia, apasa Boby pe ecare cuvant pronunt at, fara sa
clipeasca.
Rugbystul fugi primul spre iesire. Dupa el, minijupista care-l bom-
bardase cu sarutari pe Boby. Ceilalt i se napustira, chiuind, vociferand,
rasturnand scaunele si mesele. Boby se pierdu n mbulzeala care se
formase la scara n forma de spirala. Am iesit printre ultimii, cu re-
vistele sub brat . Am strabatut culoarul ntunecos sprijinindu-ma de
perete.

In fat a restaurantului, parcarea pustie i descuraja pe nebuni.
Nu mai t ipau. Boby se urca pe o taraba folosita n timpul zilei pentru
vanzarea ziarelor si cu un uierat scurt capata atent ia noastra, sunt
aici! Cu o mana la spate, dar cu cealaltantinsa, Boby ne arata direct ia
n care trebuia sa privim. La capatul strazii, sub un felinar aprins, se
oprise un tanc. Ocupa ntreaga lat ime a carosabilului. Statea cu t eava
ndreptata spre noi. Doua fete ne faceau semne de pe turela.
Boilor, ce dracu cascat i gura!, striga Luiza.
Cristina lansa un hohot de ras, un fel de obuz care lovi n plin
ncremenirea noastra. Au pornit-o cu tot i spre tanc, chiuind si u-
ierand excitat i. O minijupista se mpiedica si cazu pe asfalt, dar ni-
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 120 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
meni nu se ntoarse s-o ajute. Cristina si Luiza s-au ascuns n turela,
tragand capacul. Nebunii au nconjurat tancul si au nceput sa-l lo-
veasca cu pumnii si picioarele, sa-l scuipe, nu le venea sa creada,
ot el, nenicule!, e rusesc, pe dracu, nu cunoastet i modelul nostru?, nu
avea numar, nici emblema, ce mare este!, pute a motorina, de unde
l-at i manglit, Boby?, dar Boby disparuse, oare i-au bagat un obuz
pe t eava?, era cald, de unde l-au adus?, suntet i dusmanii poporului,
sabotat i securitatea nat ionala, huooo!, huooo!, o minijupista se urca
pe turela si ncepu sa-si miste soldurile, fredonand o melodie confuza,
rugbystul batea cu palma n tabla tancului, ca si cum ar batut un
cal de rasa, ce t eava lunga are!, da-te jos, fa! t i-ar placea s-o ai ntre
picioare! Radeau si se minunau. Nu facusem armata si pentru prima
dat a vedeam de aproape un tanc. Avea senilele ncarcate cu noroi.
Deodata, tancul se cutremura si scuipa un nor de fum necacios. Por-
nisera motoarele, cineva urla, ndemnandu-ne sa urcam pe tanc. Fetele
strigau neputincioase, renunt and la sandalele sau la fustele scurte. Se
chinuiau sa gaseasca punctele de sprijin pentru a urca pe tanc. Baiet ii
radeau, njurau, le trageau de maini, de picioare, nu le pasa.
Un cleste mi se npse n ceafa, obligandu-ma sa ajung n spatele
tancului. Doua brat e ma apucara de umeri. Am simt it cum pamantul
mi fuge de sub picioare si clestele mi elibereaza instantaneu cea-
fa. M-am trezit langa rugbystul care-mi ranjea, ai vrut sa te dai la
fund?

Imi arata cum trebuie sa stau, cu picioarele rezemate de re-
zervor, umarul meu n umarul lui, cu cealalta mana cauta sa te t ii
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 121 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
de ceva! Am cautat, dar n-am gasit.

Imbulzeala din spatele tancului
o prinsese si pe slabanoaga, care se zbatea sa-si caute un loc, chiar
deasupra mea. Un picior de-al ei mi trecu peste umar, imobilizandu-
mi pieptul. Un zvacnet, si tancul porni ncet, nsot it de uieraturi si
huiduieli. Masinaria scart aia, vibrat iile cresteau amenint ator. Nebunii
zbierau, se njurau. Tancul prinse viteza prin dreptul restaurantului,
prilej pentru nebuni sa se dezlant uie.
Cine conduce tancul? am strigat n urechea rugbystului.
Luiza! Tu esti fratele Luizei!
Dar de unde stie Luiza sa conduca?
De la ma-ta!
Slabanoaga din spatele meu porni sa se zvarcoleasca. Ma durea
umarul si-mi nt epenise brat ul sub care mi strangeam revistele. Am
strabatut strada restaurantului cu o viteza care nu-i mult umea pe
nebuni. Dupa ce luase bine curba, pe urmatoarea strada, tancul si
mari viteza. Era o strad a neluminata si masina nu avea reectoare.
Pasagerii au nceput sa urle ca lupii.

In urma noastra, se aprindeau
luminile la ferestre. Am simt it ca cineva mi zgalt aie umarul, sa mi-
l rupa. Am dat sa t ip, dar ceva moale se rostogoli pe mine. Corpul
cazuse n urma tancului. Am reusit sa-i recunosc picioarele si parul
zburlit. Se lovise rau de caldaram. Slabanoaga nu mai misca.
A cazut! A cazut!, m-am ntors spre rugbyst.
Ce daca!
Spune-le sa opreasca! Nu vezi ca nu mai misca?
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 122 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Ce daca nu mai misca? Este evreica!
De cand urcase pe tanc, rugbystul devenise agresiv. Nu-i facusem
nici un rau, nu-l jignisem. Mi se facuse frica si strada ntunecoasa
nu se mai termina. Zbierau fara sa le pese, faceau ca tot i dracii, fara
motive.

Intunericul o nghit ise pe slabanoaga.
Tancul a cotit pe o strada pietruita, ngusta, neluminata. Cainii
din curt ile oamenilor latrau, lucru care-i excita si mai tare pe nebuni.
Din spate mi se ntinse o sticla. Cateva clipe, am ezitat s-o iau, dar am
banuit ca vecinul meu ma xeaza amenint ator, asa ca am cedat si am
tras un gat. I-amntins repede sticla. A luat-o si a baut lacom, apoi a
pasat-on spate. Votcami ardea stomacul. Trei sau patru javre latrau
n urma noastra, gata sa sara pe tanc. Un rocker le imita latratul. Din
spate se arunca o sticla goala. Lovitura fu nsot ita de urale si chiote.

Inca o strada pietruita, acelasi infern. Nu mai rezistam, dar mi era

teama sa sar.
Unde mergem, am ndraznit sa-l ntreb pe rugbyst.

In Siberia, boule!
Si de ce-mi raspunzi asa?
Pentru ca mergem n Siberia!
M-am ntors, hotarat sa nu-i mai adresez niciodata un cuvant.
Dar umarul meu era lipit de umarul lui. Intrasem pe o strada asfal-
tata, printre blocuri. Viteza tancului crestea pe masura ce naintam.
Ma temeam sa nu ne ciocnim cu vreo masina parcata pe marginea
strazii. Daca Luiza conducea, ntr-adevar, un asemenea accident ar
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 123 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
nsemnat o catastrofa pentru familia noastra. De unde sa platim
pagubele? La un semafor defect, am zarit doua tomberoane. Ne apro-
piam de intersect ia din centrul orasului. Amntors privirea pe celalalt
trotuar. O movila de gunoi se nalt a n fat a unui magazin alimentar.
Nebunii nu conteneau cu urletele, probabil vazusera baricada.
Luiza si-a pus n gand o dorint a, ma nghionti rugbystul. Cand
am sa trec si eu la condus am sa-mi pun si eu o dorint a. Tu t i-ai pus?
Cu tine vorbesc, caroserie ambulanta, ma lovi cu cotul.
Vreau sa cobor, am t ipat fara sa-l privesc.
Intrasem ntr-o zona cu felinare stinse, doar neoanele magazinelor
luminau strada.
Hai, caroserie ambulanta! Spune-mi dorint a, mi stranse brat ul.
O sa ne ciocnim! Auzi? Luiza trebuie sa opreasca! Vreau sa sar!
O sa ne facem praf!
Rugbystul nu si apropiase fat a de pieptul meu si cu o mana mi
cuprinse mijlocul:
Spune-t i dorint a!
Sergentul Grigore Postolache mi-a spus ca va pregateste o bari-
cada. A pus dinamita n ea. Nu te mint! A t inut-o ascunsa n tombe-
ronul de care se sprijinea. O sa va lmeze!
De ce nu-mi spui dorint a ta? Vezi ca esti bulangiu?
Vreau sa traiesc! Auzi? Vreau sa joc tenis de camp, sa fac an-
trenamente cate zece ore pe zi, cu un antrenor capabil, care sa cre-
ada n talentul meu. La primul turneu peste hotare, unul de mica
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 124 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
important a, organizat la Praga sau la Viena, vreau sa pierd nala n
fat a unui jucator suedez. Voi da intreviuri la ntoarcere. Curand, voi
patrunde n marile turnee. Numai dau la facultate. Voi deveni profesi-
onist si voi castiga turneul de la Barcelona, dotat cu premii n valoare
de doua sute de mii de dolari. Primii mei bani castigat i din munca
mea. O sa cumpar o caciula de blana pentru mama, blana adevarata,
de vulpe polara. . . De ce ninge? Ninge! Ninge, domnule! Ninge!
Depasisem intersect ia si tancul ncetinise viteza. Ningea. Fulgii albi
si pufosi pluteau deasupra noastra. De ce ninge?
E dorint a Luizei, ma lamuri rugbystul.
Dar nu e iarna ca sa ninga.
Dorint a Luizei este sa ne ninga cu fulgi americani. Uite norii
venit i din America!

Ii vezi?
Nu! Am ntors capul spre cerul cu cincizeci de stele.
Norii americani stau deasupra stelelor noastre.
Rugbystul ma prostea. M-am ntors la el si m-am speriat. Fat a
i se nrosise, pe tricoul sau galben aparusera pete mici, rosii, parca
sangera din tot corpul.
Si tu te-ai patat, mi-o lua nainte bruta. E din cauza fulgilor care
se topesc pe noi. Suntem n Siberia.
Mi-am privit pieptul, mainile si revistele rupte. Fulgii se topeau n
pete rosii.

In lumina felinarelor, tancul si nebunii capatasera o culoare
violeta.
Spune-mi dorint a ta!
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 125 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Sa ajung n sferturile de nala la Wimbledon si mama sa renunt e
la curat enia din hotel. Sa u eliminat de numarul trei mondial, sa
plang de ciuda n vestiare si poza mea sa apara pe prima pagina a
ziarelor londoneze. Sa urc n clasamentul mondial, sa castig nca doua
turnee prin Europa, ai mei sa-si cumpere o casa, o masina de spalat
si un televizor color. . .
Numai peste noi ningea. Tancul lasa pe asfalt doua benzi negre.
Nu-mi era frig, dar o crusta subt ire de gheat a mi acoperea crestetul,
mainile, revistele pe care nu le puteam ascunde.
Si de ce se topesc pe noi asa, rosu?
Pentru ca suntem n Siberia, boule! Pentru ca n-am scapat
nca de Siberia din noi, boule! urla rugbystul cu ura. Hai, spune-t i
dorint a, n ma-ta, de bou!
Sa castig turneul de la Paris si sa pierd Wimbledonul n nala,
dupa un meci care sa dureze cinci ore. Peste un an, sa realizez marele
slem si sa u considerat un jucator de tenis fara asemanare, sa apara
cart i despre viat a mea. De ce ne-am oprit?
Tancul se oprise pe plaja, dar ninsoarea continua sa cada peste
noi. Rockerii rosii, bisnit arii n costume rosii, minijupistele cu parul
rosu sarira de pe tanc, urmandu-i tacut i pe Luiza, Cristina si Boby.
Eu am ramas langa rugbyst. Hainele noastre erau umede, mbibate
parca de o cerneala rosie.
S-au asezat n cerc, la cat iva pasi de tanc si au ngenuncheat.

In
mijlocul cercului, au ramas n picioare doar sora mea, Boby si Cristi-
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 126 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
na. Nu le pasa ca se nrosisera. Alesesera un loc aratat de Luiza. Boby
ncepu sa sape cu mainile. Sapa harnic, mai repede decat mine. Cand
dadeam de nisipul umed, mprumutam o lopat ica de la un copil de pe
plaja. Nisipul nostru e n, n-o sa dureze prea mult, imediat termin
groapa, i spuneam celui care pariase pe scaldatul n nisip al Luizei.
Boby nu avea nevoie de lopata. Luiza se dezbraca ncet, si scoase mai
ntai fusta rosie, apoi bluza rosie, si arunca sandalele, ramase n cos-
tumul de baie, un costum englezesc, material bun. De obicei, clientul
admira corpul Luizei cat eu sapam groapa.

Ii admira gratis picioarele
si sanii razvratit i din sutien.

Il chemam sa verice groapa, nu e nici
o scamatorie, Luiza intra si ncepeam s-o ngrop, atent sa nu-i arunc
nisip n ochi. Barbia Luizei ajungea la gleznele noastre. Ningea peste
groapa sapata de Boby. Luizasi scoase costumul de baie si intra goala
n groapa rosie. Boby o ngropa cu grija n nisip. Nebunii taceau. Nin-
gea asa cumsi dorea sora mea. Boby numara patru pasi de la groapa
Luizei si ncepu sa sape alta. Ma odihneam pe terasa hotelului, pri-
vind grupul de curiosi din jurul Luizei. Clientul numara patru pasi
de la Luiza si aseza banii pe nisip, sub o piatra, sa nu-i ia vantul.
Dupa un minut de ncordare, auzeam primul val de exclamat ii. Luiza
se misca. Boby termina repede a doua groapa. Cristina se dezbraca si
rockerul o ngropa cu grija. Cei din jur nu mai fumau, ninsoarea le-ar
stins t igarile, Boby trecu pe la ecare, adunand bancnotele arun-
cate n nisip. Le numara si dadu din cap mult umit. Sunt tot i banii,
numai dolari. Sora mea porni prima, saltandu-si barbia peste movi-
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 127 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
lele de nisip. E vrajitoare!, t ipa o femeie. Domnul Remus ma ntreba
ce mai scriu revistele. Din cauza emot iei nu puteam sa-i raspund. E
o vrajitoare, are pe dracu n ea, repeta un barbat trecut de prima
tineret e. E mpotriva legilor, protesta ca de obicei un alt barbat care
se dadea profesor de zica sau de chimie. Si Cristina porni! Luiza o
nvat ase! Si se jurase ca nu va nvat a pe nimeni n afara de cei doi
polonezi care plecasera grabit i din hotelul domnului Remus! Cristina
nainta mai greu, rasuand haotic, clatinandu-si amenint ator capul.
Luiza nu se oprea. Mai aveau doi pasi masurat i de Boby pana sa se
atinga. Ningea cu fulgi mari. Sora mea se apropia de banii prinsi sub
piatra. Privirile turistilor xau clientul ncremenit, care nu credea ca
va pierde suma pariata cu atata usurint a. Erau banii sai de concediu,
de drum, de distract ii, tot i banii stransi ntr-un an de zile. Si daca fata
pierde? Dac a pierde. . . clientul ranjea, nt elegea ezitarea mea, bateam
palman prezent a domnului Remus. Copii oncurajau, t opaiau fericit i
ca n jurul unui castel de nisip. Ningea. Mai put in de un pas. Si ce
ziceai ca mai scriu revistele?, si cauta nervos domnul Remus t igarile.
Luiza o sa nasca monstri, era pariul domnisoarei Pusa. Presiunea din
nisip i afecteaza inima, catul, circulat ia sangelui si glandele feme-
iesti. Din cauza acestui joc tampit, te-ai nenorocit pe viat a. Noroc
ca te-au scos la timp, altfel t i mancam coliva. Si asta din cauza lui
Marius, el te-a nvat at si tu ai nvat at-o pe sora-ta. Ce face ea cu o
suta de mii de lei. Mai bine schimba scaldatul n nisip cu scaldatul n
asternut, ca scoate mai mult i bani. Sora mea n-a pierdut niciodata.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 128 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Suspiciosii controlau nisipul lasat n urma Luizei. Nici un sant , nici o
urma, parca naintase prin apa! E mpotriva naturii, a zicii, a me-
canicii! Se contraziceau, se certau. Calculau fort a de naintare. Cum
se poate disloca nisipul de un corp aat n miscare fara sa lase ur-
me? De ce dispare fort a de frecare? Faceau calcule pe nisip. Sora mea
apuca teancul de bani cu dint ii. Eram n preajma. Saream repede si
o dezgropam. Cei din jur se temeau sa ma ajute, ca nu cumva sa e
atinsi de vraja. O ridicam din groapa o ntindeam pe nisip, la soare.
Tremura si de abia mai r asua. Dat i-va la o parte sa aiba aer, strigam.
Specialistii se strangeau n jurul gropii, disputandu-si alte ntrebari.
Framantau nisipul, l miroseau, l frecau n palme. Cel mai curajos
statea n groapa. Clientul disparea de pe plaja. Eu ascundeam banii
n buzunar. Cand si revenea din lesin, Luiza numara banii si-mi lasa
partea mea, pentru t igari si reviste. Peste cateva ore, clientul l cauta
pe domnul Remus cerandu-i un mprumut, sa aiba de drum, i lasa
gaj un ceas, un inel. . . Domnul Remus nu refuza pe nimeni.
Cristina ncerca sa zambeasca, dar nu reusi decat sa-si strambe
buzele. Luiza ntinse gatul. Mai ntai si-au atins obrajii, apoi Cristina
se nalt a s-o sarute pe buze pe sora mea. O saruta lung si Luiza nu
se feri.

Isi mpleticeau limbile n gura. Ninsoarea se potolise. Cadeau
zorile. Luizasi ridica barbia si Cristinai umezi gatul cu varful limbii.
Amandoua gemeau de placere. Rugbystul mi ntinse o sticla. N-am
apucat s-o duc la gura pentru ca am simt it n sold o lovitura care ma
arunca pe tanc:
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 129 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Du-te-n ma-ta cu dorint a ta de bou!
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 130 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
6
Radeam de tine cand mi aratai roiurile de stele si-mi spuneai ca sal-
varea noastra a ramas n cer. Odata, t in minte, exasperata de obsesia
ta, te-am facut cretin. Nu te-ai suparat, dimpotriva, m-ai privit cu
ngaduint a. Acum, mpinsa poate de disperare, privesc cerul cu tea-
ma ca cineva sa nu-mi surprinda contemplarea idioata. Numar mereu
cincizeci de stele. Si ma ntreb, tot numarandu-le pret de cateva ore,
pana mi amort este gatul, care este steaua ta norocoasa. Probabil ca
steaua ta a plecat o data cu tine, a traversat oceanul si s-a asezat
deasupra ta, printre alte stele norocoase. Lasa-ma sa cred asta: tot i
oamenii nascut i sau ajunsi acolo sunt norocosi. Nu te invidiez. Dar
daca steaua ta a ramas aici, deasupra noastra? Trimite-ne macar o
telegrama si deleaga pe unul dintre noi sa-t i preia steaua. Suna cum-
plit de aiurea ce-t i cer! La ce ne-ar folosi steaua ta norocoasa? Ma
resemnez dupa atata timp pierdut tot chiorandu-ma la cerul cu cin-
zeci de stele. Tu ai fost alesul! Jocul asta cretin, recunosc, nu are
nici o semnicat ie. Iar eu am nevoie de simboluri, pentru ca simt ca
mbatranesc. Sa u mai clara!
Abia astept sa te ntorci si dupa aceea pot sa mor.

Intoarcerea ta
va o sarbatoare, nu este nevoie sa t i-o spun. T i-am spus-o totusi!
Constient ind de miza, sarbatoarea te va capacita, vei n forma, ire-
zistibil. Mama vancremeni de fericire si tata va tresari. React ia lor va
reasca, de altfel, t i va da o sigurant a a mbrat isarilor, a glumelor,
a exclamat iilor. Ai sa te departezi un pas si ai sa ne contempli cateva
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 131 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
clipe, aliniat i n fat a ta, inert i, timizi, neputinciosi. Ce mai facet i voi?
Ce fericit sunt ca va gasesc pe tot i sanatosi si veseli, vei mint i. N-ai sa
rezisti prea mult n fat a acestui tablou dramatic. Grabit, vei ncepe sa
ne povestesti. Si noi, n jurul tau, vomnt elege ca nu te-ai ntors ca sa
ramai. Nu ne vom plictisi de monologul tau, de explicat ii si paranteze,
de minciuni, te vom crede pana la ultimul gest, chiar si acela de a ne
arata cat de mare este o paine sau un autobuz acolo, peste Ocean. Ne
vom cazni sa ne nchipuim painea si autobuzul. Numai glasul tau va
curge n toata casa si vom trai senzat ia, unica n felul ei, ca toate cu-
vintele tale ncep sa ne ncalzeasca mai ntai picioarele, apoi mainile
si stomacul, ca frigiderul se umple cu zece feluri de branza si sala-
muri, ca toate cuvintele se opresc la noi: amanzi, fericit i, cumint i, si
un aer ciudat se va strecura n camera, nu va speriat i, funct ioneaza
aerul condit ionat! Povestirile tale necenzurate vor dura o zi ntreaga.
Si cand o sa-t i tragi suetul, ne vei privi pe ecare n parte si ne vei
spune un cuvant bun. Eu sunt o curva. Tu stii. O curva fara stea no-
rocoasa, care traieste cu un barbat care ar putea sa-i e bunic. Cand
are chef, sora ta, curva fara stea norocoasa, se culca si cu alt i barbat i,
bunici sau nepot i, banii n-au varsta. Optimismul tau mirosind a lume
noua nu ma va ierta. Nici nu-t i cer sa ma iert i. Ai sa ma ntrebi de
muzica mea, daca mai cant, daca mai particip la concursuri si o great a
violenta se va ridica n mine. Am sa-t i raspund fara ipocrizie. Si iar
optimismul tau tembel te va salva de la penibila pauza. Nu mai cant i?
De ce Luiza? Ai reusit la facultate? Bravo! Te-ai lasat? De ce, Luiza?
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 132 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Mutra ta prefacuta, de om care stie sa-si ascunda resentimentele, ma
va nchide ntr-o tacere denitiva. L-ai uitat pe fratele tau mai mic,
bolnavul, handicapatul, ratatul. Ai sa-l mangai pe crestet si nu vei
avea puterea sa-i spui un cuvant. Zambetul lui bleg va un bun prilej
sa ataci un nou subiect, ah!, ce greu am ajuns la voi cu cele sase valize,
de la Otopeni pana aici am tocmit un sofer de taxi care mi-a luat trei
sute de dolari pentru drumul dus-ntors. La pret ul asta vei astepta sa
holbam ochii, ce tare esti, Marius! Si, n timp ce vei despacheta, ma-
ma se va nchide n bucatarie, sa-t i pregateasca ceva de mancare. Va
plange si va ntinde masa pentru tine. Fiecare va primi un dar. Discuri
pentru mine, uite, Luiza, ce muzica au americanii, o pereche de manusi
pentru fratele nostru, bolnavul, ratatul. De abia acum vei atent la
noi, descoperindu-ne: mama este mama, pantoi nu te strang, mama?,
tata este tata, camasa t i cade bine, nu-i larga la umeri, tata?, totul o
sa e O.K., marime, culori, parfumuri si tot felul de prostii care dau
iluzia ca viat a este frumoasa. Ai sa repet i de cateva ori, ostentativ,
viat a e frumoasa! Si un sul de hartie igienica, ce nu zgarie, face viat a
mai frumoasa. Pune-l n baie mama, sa facet i comparat ie! Mama o sa
te roage sa te speli, sa te schimbi, sa ne asezam la masa cu tot ii. Ce
straniu suna: cu tot ii! Nu t i-e foame, ai mancat pe drum si ai facut
un dus la hotel. . . Ai tras la hotel, e mai bine. Stai doua zile. Atat.
Desi t i-a fost dor de noi, ai preferat hotelul lui Remy, sa-l umilesti
si pe el. Vei vorbi repede, precipitat si intent ionat vei amesteca un
cuvant englezesc, ca sa ne arat i ca te-ai adaptat acolo, sa nt elegem,
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 133 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
sa uitam ce-a fost. Mint i ca un ordinar, nu t i-a fost dor. . . Si mama,
lacrim and n prostia ei, se prinde ca mint i. Nu t i-a fost dor de nimeni
si de nimic. Te-ai ntors ca un Gulliver. Sa bem! Ai sa deschizi o sti-
cla. Vom bea absent i, cu noduri, clipind buimaci la eticheta sticlei.
Nu ne va interesa ce bem, desi tu vei repeta cat a costat si de unde ai
cumparat-o. Vom asculta tampi istoria acelei sticle. Mama o sa te ier-
te.

Intr-un tarziu, o sa-t i observe camasa na, zece dolari, pantalonul
de casa, dou azeci de dolari, pantoi din piele de sarpe, cincisprezece
dolari. . . Acum va nt elege mama ca nu

dorul te-a adus, ci dorint a

de revansa, de razbunare. Uitat i-va la mine! Ce usor am ajuns un Gu-
lliver, numai prin munca mea, si voi putet i sa ajunget i la fel ca mine,
nu este greu, trebuie doar sa muncesti n cea mai avansata t ara din
lume, bla-bla, bla-bla! Simplu!

In fond, discursul tau va semana cu
oricare dintre discursurile unui presedinte american. Dar nu va un
discurs gratuit. Indirect, ai sa-l lovesti pe tata, minimalizandu-i ntr-o
retorica impecabila agoniseala dintr-o viat a. El, unncuiat, n-o sa pri-
ceapa stupiditatea n care a muncit si chinul ndurat. Nesimt irea sa l
va salva de razbunarea ta oarba. Mama o sa simta ca vorbesti pentru
el, dar si ea e obisnuita sa ndure si n-o sa te opreasca. Va mult umi
nca o data lui Dumnezeu ca te-ai ntors, Gulliver, pentru doua zile,
n camasa na de zece dolari.
Apoi, ai sa repet i ntrebarea, voi ce mai facet i? Si nimeni nu va
sti cum si ce sa-t i raspunda. Cum o mai ducet i?, vei insista. Ce e nou
pe la voi?

Intrebari care vor ascunde alte minciuni. Pe tine nu te in-
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 134 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
tereseaza viat a noastra. Mama o sa-t i spuna ce greu face curat enie n
casa din cauza mucegaiului, a gandacilor, a mirosurilor ce vin din sub-
solul inundat al blocului, iar tu vei ramane ganditor, cu ochii at intit i
la tavan, dupa care vei propune sa ne mutam n alta casa, e foarte
simplu, americanii nu sunt prea legat i de locuri, daca-i deranjeaza ce-
va, si iau lucrurile n masina si se aseaza n alta parte, nimeni nu-i
opreste. Tata o sa dea din cap, cum l stii, aici viat a e alta, dar pe
acolo avet i somaj?, o sa-t i arunce

motanul n curte. Si tu vei lansa

povesti tampite, totul e O.K., color. Tata n-o sa te creada. Te vom
ntreba daca te-ai nsurat. Poate ne arat i pozele cu prietena sau logod-
nica ta. Nu mi te nchipui nsurat. Poate sunt prea legata de trecut.

Intre patru ochi, mama o sa te linisteasca denitiv ntr-o complicita-

te scarboasa: Cristina a scapat atunci de plod, te-a uitat, lumea n-a
aat, ca ne faceam de r as, au trecut destui ani. Si tu ai scapat. Tu,
premiantul si eminentul, sa ajungi sa faci puscarie pentru o tentativa
de avort din cauza unei fete care te-a pacalit? Nu merita. A doua zi, ai
s-o caut i, pentru a te vedea asa, Gulliver. Clipa rentalnirii o visezi de
cand ai fugit. Cristina te-a umilit, era sa-t i distruga viat a. Ai s-o caut i
sa te stergi pe picioare cu un om ratat. Pe noi ne-ai menajat, t i-a fost
de ajuns sa ne vezi strivit i. Cristina ramane print esa care continua sa
te sdeze. Te framanta teribila idee ca din cauza ei puteai sa ajungi
un ratat, ca noi. Oricum te vei ntoarce, cu sau fara camasa na, noi
o sa te proclamam nvingator. Suntem obisnuit i sa ungem eroii de
orice fel. Am fost ndobitocit i cu tot felul de cauze si lozinci. Le-am
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 135 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
memorat si nu le putem uita. Cine sa ne ajute sa devenim oameni
normali? Cine altcineva daca nu oamenii ca tine. Noi te asteptam ca
sa ne vorbesti, sa ne atingi, sa ne privesti. Avem nevoie de aerul tau.
Sa nu ne condamni pentru ca nduram.

In alta parte nu putem sa ne
ducem. Si chiar daca ne vei arata drumul, nu ne vom putea misca. E
mai bine sa vii tu, desi n-ai sa nt elegi nimic din ce-a ramas din noi.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 136 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
7
Cineva trebuie sa duca sticla asta la NASA, sa e studiata cu apa-
ratura lor sosticata, spuse domnul Remus si ncerca nca o data s-o
aseze pe masa Ociului Postal, dar sticla se rasturna imediat, fara sa
se sparga, ntoarsa parca de un magnet ascuns n apropiere.
Se rostogoli pe masa si se opri langa revistele mele. Era o sticla
obisnuita de sampanie, goala, fara eticheta, cu un dop de pluta bine
npt, ce fusese taiat cu un cut it, probabil domnul Remus ncercase
sa-l scoata. Batranul o descoperise ntr-o zi de februarie, plimbandu-se
pe coasta, cand vantul din larg se potolise cateva ore. Mareanghet ase
bocna pe o distant a de doua sute de metri la mal, numarase recept io-
nerul-sef, singurul om care avea curajul sa se aventureze fara t inta si
inutil pe stratul de gheat a. Sticla se aa la vreo zece metri de mal, n
dreptul blocului nostru, prinsa de un val mic de gheat a, ce o proteja
de vantul care batean larg. Mai ntai, s-a speriat, niciodata nu vazuse
asa ceva, apoi a atins-o cu aratatorul, dupa ce si-a scos manusa. M-a
anunt at cu un soi de bucurie ca a gasit o sticla de sampanie nghet ata
n mare, cu dop, parca nu se vede nici un lichid, iar gatul ei este
cald, foarte cald.

Imi aratase palma brazdata, alba ca o sugativa,
sa-l cred. O jumatate de ora statuse cu palma pe gatul erbinte al
sticlei, doar sencalzise. Ma invitase s-o vad, dar l refuzasem politicos.

In Ociul Postal era cald, iar vantul si gerul ma convinsesera sa nu

mai ies afara pentru un eac inventat de batran. Gandeam atunci ca
el ncerca prin astfel de fantezii sa-si alunge temerile provocate de
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 137 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
ultimele doua amenint ari sosite la interval de o saptamana, n luna
ianuarie, redactate n acelasi stil:

Tigan borat o sa-t i smulgem limba.

si

Caine pagan o sa-t i taiem urechile.

Dar n realitate, anonimele nu-l speriasera. Cele cinci scrisori tri-
mise comunitat ii evreiesti, prin care cerea o dovada publica si ferma
ca nu este evreu, au ramas fara vreun raspuns. La conducerea UD-
MR, domnul Remus trimisese doua memorii dactilograate n limba
romana nsumand aproape cincizeci de pagini, n care cerea o dovada
ca nu este ungur, ca nu are rude sau prieteni si ca n-a cunoscut n viat a
lui nici un maghiar n carne si oase. Aici, exagerase put in! Renunt ase,
de asemenea, sa-i mai contacteze pe cei cat iva unguri din oras, mai ales
dupa experient a nereusita cu primul, maistrul de la Santierul Naval,
si sa-i descopere pe evreii ascunsi sub nume romanesti. Descurajarea
se transformase n nepasare. Sa expedieze scrisori sau memorii la Par-
tidul Romilor si la Comunitatea Turca risca sa nfrunte aceeasi tacere
jignitoare. S a porneasca de unul singur ntr-o cercetare a romilor din
oras, adevaratele t inte ale amenint arii, ar fost o act iune inutila.

Si
atata timp cat nici una dintre amenint ari n-a fost pusa n practica,
n-are rost sa le iau n serios! Hotarat lucru, batranul si depaseste
frica.
Domnul Remus mi-a dovedit ca sticla nu este o fantezie menita sa-i
risipeasca gandurile negre si nici o gluma proasta. A stat cu ochii pe
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 138 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
ea zi de zi, abt inandu-se s-o rupa din gheat a pana acum, la mijlocul
lunii martie, cand a nceput dezghet ul. Am atins-o si eu cu un deget.
Era rece. Ieri dimineat a, cand batea soarele mai tarisor, am extras-o.
S-a t inut calda pana am luat-o n maini. Atunci s-a racit brusc. Cine
stie de unde vine, cine a aruncat-o? O de la un naufragiat! Rase
prosteste, ascunzandu-si gura n gulerul paltonului.

Ii convenea sa rada, trecuse prin iarna n palton din blana de urs.

Hibernase n casa si, o data pe saptamana, inspecta hotelul pe care-l
nchisese la sfarsitul lui septembrie. Ma cautase la Ociul Postal sa-mi
arate sticla, sa mai stam de vorba. Dar nu aveam chef.
Luiza ne mint ise, spunandu-ne ca la Bucuresti colegii ei intra-
sera n greva. Balmajise motivul grevei, n-avea rost sa cheltuiasca
banii degeaba, deci mai statea acasa nca doua saptamani, hotarare
nt eleapta, se bucurase mama. Tata a ridicat din umeri. Pata din ta-
vanul sufrageriei se marise amenint and rele electrice ale lustrei. O
priveam neputinciosi, pe rand, cand ramaneam singuri n camera. Cel
mai mult o privea tata. Se trezea n ecare dimineat a pe la ora sapte,
manca cea mai veche bucata de paine, un ou ert sau felul doi ramas
de a doua zi, sa nu se strice, apoi cobora n oras. Se ntorcea cu un
sapun de rufe, o punga de sare sau cu mana goala. Fuma pe balcon.

In ziua cand postasul i aducea pensia, era mai vorbaret . Ne anunt a

ca se lasa frigul, sa scoatem frigiderul din priza, ca o sa-si bata tocuri
noi la panto si mama i raspundea la fel, ca a gasit n piat a niste
muraturi ieftine, dar nu le-a cumparat, n-ar rau sa punem la borcan
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 139 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
cinci kile, sa avem la iarna, ca a vazut otravuri pentru sobolani, ce-
va nou. . . La pranz, manca singur, ce-i punea mama n farfurie si se
culca. Dormea doua ore. O ora o pierdea lungit n pat, cu o mana pe
frunte, privind pata din tavan. Si el gandea acelasi lucru: daca pata
atinge rele, instalat ia electrica se scurt-circuiteaza si ramanem fara
lumina. Alt i bani pentru reparat ii! Dupa-amiaza, tata iesea si se plim-
ba pe epava cargoului. Aparuse dupa zece zile de absent a. Era legata
de parame, la fel de rosie, dar curata. Nici urma de gunoaiele lasate
de cei care se cat arasera pe ea, sa-i vada pe americani. Tata zabovea
acolo vreo doua ore. Seara, deschidea televizorul si nu mai manca.
Cand la programul de stiri s-a anunt at ca student ii bucuresteni au
primit treizeci de computere, donat ie de la o universitate din Frant a,
tata a intrat n bucatarie si-a zis:
Fiica-ta a renunt at la facultate! Apoi s-a ntors la televizor. Ma-
ma a intrat naucita n camera mea.
Nu mai stiu ce sa ma fac! Nu mai stiu. . . Ce sa fac? A renunt at
la facultate. Ce sa fac?

In camera ei, Luiza citea n pat un dict ionar de biologie. A zambit.

Dadu din cap, semn ca nu se va razgandi. Se ghemui sub patura:
Ma marit! Peste o luna facem nunta si plecam la Acapulco n
luna de miere. Va las!
Luiza, mama, de ce-t i bat i joc de noi, izbucni mama n pragul
usii. Cum sa renunt i la diploma? Stii foarte bine cat de greu se castiga
un ban n ziua de azi. Te-ai gandit bine ce vrei sa faci?
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 140 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Da, m-am gandit. Dupa luna de miere, ne instalam la Los An-
geles!
Luiza, eu t i vorbesc serios. Vrei sa renunt i la facultate?
Am renunt at, nu t i-a spus tata?, sarise sora mea n picioare, n
mijlocul patului. N-ai auzit? Ma marit! Pe asta n-o stiai!
Ma lipisem de perete pentru ca mama naintase amenint atoare, cu
brat ele deschise, parca ar vrut s-o opreasca, Luiza ncepuse sa sara
n pat, ca un copil, strigand:

Ma marit! Ma marit!
Cu cine te marit i, Luiza? Luiza, cu tine vorbesc!, t ipase mama.
Sora mea se oprise.

Isi ncrucisase picioarele si-si apuca marginile
fustei. Facuse o plecaciune:
Cu impresarul meu american. Am participat la un concurs de
select ie pentru balerine si guriste care vor angajate cu contract n
barurile din Grecia si Turcia. Si impresarul meu s-a ndragostit lulea
de mine. L-am dat gata. M-a cerut de nevasta. Ma marit!
Te-ai nhaitat cu toate lepadaturile orasului, Luiza! Ce vrei sa
faci cu viat a noastra?
De viat a voastra are grija Dumnezeu! Eu ma marit. Am sa des-
chid la Los Angeles un salon de cosmetica. Am sa pilesc unghii, am sa
dau jos rapanul de pe labele muierilor, am sa epilez, am sa castig do-
lari, mama! Mult i dolari! Si ne vom cumpara o casa cu aer condit ionat
si televizor color, cu gazon n curte si palmieri. O sa avem piscina si
toata ziua ne vom iubi n ea. Si-o sa deschid al doilea salon de cos-
metica si al treilea si al patrulea. . .

In toata America vor saloanele
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 141 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
mele de cosmetica, auzi, mama? Saloanele mele, casa mea, banii mei!
Si dupa ce voi cuceri America, voi veni aici si voi deschide primul
salon de cosmetica din gioarsa noastra de oras. Si prima clienta vei
tu, ca altfel dai de dracu ! Si-am sa te asez pe canapea si-am sa-t i
curat rapanul de pe calcaie, si parul de pe picioare, si mustat a de sub
nas, si parul din urechi, si n-am sa-t i iau nici un ban. Si cand vei veni
acas a, n-o sa te mai recunoasca barbatul. O sa se ndragosteasca pe
loc de femeia care vei , pentru prima data n viat a lui de troglodit,
si te va cere de nevasta pentru a doua oara, atunci sa te vad daca-l
mai iei de b arbat!
Nu t i-e rusine sa vorbesti asa, ncepuse mama sa-si stearga la-
crimile cu palmele.
Daca nu mai vrei sa-nvet i, nu mai ai ce cauta n casa mea! Du-te
si pupa-l n cur pe bosorogul tau! zise tata. Am muncit destul pentru
voi. Nu-l vazusem cand intrase.
Nici macar nu ne-at i iubit! Nu ne-at i iubit! Ne scot i ochii ca
traim pe banii tai. . .
Dar pe care bani traiesti?, se nrosise tata.
Luiza privi descumpanita fereastra, muscandu-si buzele.

Incepuse
din larg sa bata un vant rece.
Nu mai vreau sa nvat aici, nu vreau sa-mi nasc copiii aici, nu
mai vreau sa traiesc n t ara asta!
Ai nnebunit, Luiza?, se revoltase mama. Unde vrei sa te duci?
Voi nu va dat i seama ce sansa avem? Daca Marius a ramas
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 142 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
acolo, o sa ne faca chemare. Vindem totul, ne mprumutam si plecam.
Plecam! Ce rost are sa mucegaim aici?

Intr-un an suntem plecat i!
Important este sa ne pregatim. Sa nu ratam ocazia.
Si ce face taica-tu cu pensia?
Da-o dracului de pensie! Plecam n America!
Nu t i-ar rusine, c at ea ce te-am hranit! Da-o dracului de pen-
sie?. . . Din ea mananci!
Si tu esti mult umit ca-mi dai de mancare, nu? Ai muncit ca un
bou toata viat a. Pentru ce? Sa te lauzi ca ai pensie, ca ai din ce sa-
t i ntret ii menajera si doi parazit i, ca esti cinstit. Si-au batut joc de
tine, te-au prostit. Uite ce ai ajuns! Un papagal care repeta aceleasi
cuvinte:

Trait i din banii mei! Eu va dau de mancare! Te-a interesat

vreodata ce gandim, sau ce vrem sa facem?
Sa pleci din casa mea, tarfa!
Ilie, cum vorbesti cu fata noastra? Luiza, te rog, nceteaza si tu
cu prostiile! Ce te-a apucat? Vrei sa am scandal n casa? Ilie, a gresit!
Mama nu-l lasa sa nainteze spre pat. Tata se ntoarse spre usa si o
clipa am crezut ca totul se va termina cu njuratura lui si bocetele
mamei, dar, amintindu-si parca ceva, poate acel

da-o dracului de
pensie sau

ai muncit ca un bou! se razgandise. O mbrancise pe

mama langa pat si se repezise la Luiza.
Stiu cine l-a turnat pe Marius! Turnator mput it! apucase Luiza
sa mai strige.
Nu s-a ferit si a cazut din primul pumn.

Isi acoperise capul cu
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 143 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
mainile, pentru ca tata, cu genunchii peste ea, o lovea numai n cap.
Mama se ridicase, dar nu mai avea curajul sa intervina. Plangea la
marginea patului. Parca nu-i mai ajungeau pumnii si tatancepuse s-o
loveasca cu genunchii. Ochii i se bulbucasera, bolborosea ceva printre
balele care-i curgeau din gura, poate acel

da-o dracului de pensie

ori

ai muncit ca un bou. Luiza t ipase:

De ce dai, Ilie? Si Ilie s-a

oprit. A rasuat obosit si s-a ntors la mama:
Asa te-am batut si pe tine?
Apoi s-a retras n baie. Am auzit robinetul de la chiuveta. Mama
s-a nchis n bucatarie. Luiza nu plangea, t i pipaia capul.
Tu stii adresa lui Marius, dar nu vrei sa ne-o spui, am ngenun-
cheat langa pat.

Isi descoperise fruntea nsangerata si pleoapa vanata:

Neputinciosule. . . Taica-tu a fost turnator la Securitate. Din
cauza lui a fost dat afara din serviciu Remus. L-a facut dusman al
poporului si vandut imperialistilor. Am pus mana pe turnatoriile lui
si am sa-l dau n gat! Sa stie lumea cine-a fost tovarasul Hermeneanu!
A doua zi, dimineat a, Luiza si-a strans hainele, cart ile, sticlut ele cu
parfumuri n cutii mari de carton, aduse de Boby ntr-o Dacie-papuc
si a plecat de la noi. Mama n-a oprit-o, a stat n bucatarie, cu mainile
ascunse n prosopul de spalat vase. Boby a asteptat-o n fat a blocului,
pufaind t igara dupa t igara. Au plecat imediat, fara sa-mi spuna un
cuvant. Domnisoara Pusa i-a urmarit de la balcon:

Bravo, m-a feli-

citat. Frumoasa zestre i-at i dat Luizei! Mama n-a facut curat enie n
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 144 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
camera parasita. Doar eu am golit scrumierele.

Intre Madonna si Sa-
mantha Fox, n alb-negru, Cristina zambea. Mirosul ciudat a disparut
dupa doua zile de la plecarea surorii mele. Tata a desurubat becul si
nu l-a mai nlocuit.

In octombrie, cand vantul a nceput sa bata din larg n blocul

nostru, mama a camuat ferestrele cu paturi vechi.

In casa se lasase
ntunericul. Ne-am scos puloverele din sifonier, ghetele, fularele, pal-
toanele pline de naftalin a, eu nu aveam manusi. Tata si-a mbracat
pufoaica albastra fara maneci si si-a tras un fes pe cap. Mama s-a
ncins cu un brau, sa-i t ina mijlocul, si-a legat un fular de lana pe
cap, sa n-o traga curentul. Disparusera t ant arii, sobolanii coborasera
la subsol, coropisnit ele si alt i gandaci murisera. Tata numara zilele
pana la primirea pensiei si se uita la televizor. Pata din tavan se apro-
pia de rele lustrei.

In bucatarie era mai cald. Cand nu gatea, mama
privea ilustrata lui Marius.

In noiembrie, o furtuna a durat cinci zile la

rand si domnisoara Pusa a sunat la usa noastra. Erambracatantr-un
palton negru, din stofa roasa. Pe cap si ndesase o caciula de lana. I-a
spus mamei ca o pensionara de la etajul unu a murit de frig si ca daca
o transportam pe raposata la morga si-i facem toate formele ne putem
muta noi n locul ei, mai ales ca are si ceva mobila si covoare. Ea s-ar
muta, dar la parter nu locuieste nimeni, apartamentul de la doi e pus-
tiu si-i este frica sa locuiasca singura ntre doua

goluri. Daca ne-am

muta la etajul unu, ea s-ar muta la doi. Mama a ridicat din umeri.
Cand sa-i nchida usa n nas, vecina noastra s-a grabit sa ne spuna
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 145 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
ca o vazuse pe Luiza n magazinul cel mai luxos din oras, proband
o rochie eleganta:

Se vede ca-i prieste capitalismul! Cand partidul

o chema pe ogoarele patriei la cules porumb, se prefacea bolnava!
Mama a nchis usa.

In decembrie, s-a lasat gerul. Stateam n pat, nfofolit n doua

paturi. Rasfoiam reviste vechi si nu puteam sa visez. Faceam tempe-
ratura, beam ceaiuri si luam aspirine. Ma ghemuiam sub patura, cu
capul sub perna. Tata renunt ase la plimbarea de dimineat a. Pata din
tavan atinsese rele lustrei, dar instalat ia electrica nu se scurt-circuita.
Pata ajunse mai mare decat perna mea. Ne culcam mai devreme. Ce-
le mai grele zile erau duminicile. Odihna noastra fort ata din timpul
saptamanii ne alunga somnolent a si lenea caracteristica unei zile de
duminica.

In casa plutea o stare de nervozitate. Orele treceau greu,
nghet au o data cu noi sub paturi. Vantul din larg lovea nencetat n
bloc, aruncand praf si frig prin crapaturile tocurilor de la ferestre. A
fost o luna fara ninsoare. Seara, ne strangeam n fat a televizorului si
ne uitam la un lm american sau la o comedie idioata frant uzeasca.
Ma rugam sa nu se strice televizorul.

Incepusem sa tusesc violent si
mama mi-a cumparat un sirop. Nu mi-a trecut.

Intr-o zi de luni, dup a ce mancasem niste carto, mama m-a n-

trebat de ce nu ne scrie Marius. N-a asteptat raspunsul. A nchis
precauta usa bucatariei:

Ce-ar sa te duci pana la Posta, sa vezi

daca avem ceva? Poate postasul a uitat sa ne aduca vreo scrisoare
de la Marius! Astfel, am descoperit masa de langa geamul Ociului
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 146 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Postal. Aici era mai cald, desi multa lume se foia si funct ionarele de
la ghiseu t ipau la client i sa nchida usa, ca le ngheat a degetele pe
pixuri.

In prima zi, am ntrebat daca familia Hermeneanu are vreo
scrisoare. Apoi am ntrebat-o cat costa trimiterea unui plic simplu
pana n America. M-am asezat la masa de langa geamul nghet at si
m-am prefacut ca studiez atent exemplarele de telegrame, mandate
si abonamente puse sub cristalul mesei. Si n-am deranjat pe nimeni.

Incepusem sa-mi petrec dupa-amiezile la Ociul Postal, la caldura,

uitandu-ma la oamenii care trimiteau scrisori, depuneau bani, ridicau
recomandate, si faceau abonamente la radio, la ziare.

Ii ajutam pe
cei batrani sa completeze formularele, i ndrumam la ce ghisee sa se
aseze.

In cateva zile am nvat at toate operat iunile postale si tarife-
le lor. Tusea mi trecuse. Nu mai aveam febra. Cu un sfert de ora
naintea orei de nchidere, plecam discret. Prezent a mea a fost remar-
cata de diriginta postei, o femeie carunta, nfofolita ntr-o bunda din
blana de iepure, care m-a ntrebat ce faceam acolo? Probabil ma lua-
se drept cersetor. I-am raspuns, aratand cu privirea spre coada de la
ghiseu, ca astept pe cineva. Si nu mi-a spus nimic, chiar daca n zilele
urmatoare m-a vazut la masa, langa geam. I-am descris mamei locul
cald pe care-l descoperisem si i-am propus sa vina si ea ntr-o dupa-
amiaza, sa-si dezmort easca oasele.

Mai bine stau n casa. Ma vede

lumea ca astept.

In Ociul Postal puteam sa-mi citesc pe ndelete
revistele si chiar un ziar uitat de un postas distrat. Pe masa t ineam o
curat enie ireprosabila. Din cerneala de acasa le-am umplut calimarile
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 147 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
si am schimbat penit ele la toate cele patru tocuri vechi. Formularele
completate gresit sau patate le aruncam la cos.
Aici m-a gasit domnul Remus, care intrase sa-si trimita al doilea
memoriu catre UDMR. Ca de obicei, m-a ntrebat ce mai fac, ce mai
scriu revistele, cum ma simt.

Nici un semn, nu-i asa? s-a interesat

misterios. L-am ntrebat daca a schimbat mobilierul n camera 21 a
hotelului. A zambit trist si a negat existent a acestei camere. La randul
lui, m-a ntrebat daca am vesti de la Luiza. A fost randul meu sa-i
zambesc. Si tot dialogul nostru a fost un sir reciproc de ntrebari
si raspunsuri evazive. Dupa cateva zile, la masa mea, au aparut pe
rand, domnul Remus si Luiza. Sora mea purta un palton roz, din
stofa groasa si niste cizme nalte, albe. N-am avut curajul s-o ntreb
unde locuieste, ce face, cum de arata asa bine. Parea o doamna. Nu
se maritase cu nici un impresar. Nu m-a ntrebat ce mai e pe acasa.
Am vorbit banalitat i. Cristina picase la Conservator, n sesiunea din
toamna, a doua sub bara. Recept ionerul-sef se fort a sa e vesel. Ne-a
spus vreo doua bancuri proaste, Luiza i-a amintit ca nu stie sa noate,
apoi batranul ne-a invitat la o sticla de vin, sa mergem la hotel, ca
tot e ziua cand l inspecteaza. Daca ne ducet i la camera 21, am pus o
condit ie, dar Luiza n-a tresarit. Batranul a plecat primul, dezamagit,
avea treaba. Luiza mi-a dat niste bani pentru reviste si t igari si m-a
ntrebat:

Nici o scrisoare? Avea un ten ngrijit, semn ca n-o ducea

rau. Mi-a promis ca o sa mai treaca pe aici. Nu i-am povestit mamei
despre ntalnire. Dupa doua zile, domnul Remus mi-a propus o afacere
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 148 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
pe care o uitasemn acel an: sa fac curat enie pe plaja.

In prima clipa l-
am refuzat, dar batranul a scos din buzunar, probabil i avea pregatit i,
o mie de lei. E bine? Trebuia sa strang de pe plaja n saci din plastic
si sa greblez nisipul. Dar nisipul a nghet at! Si furtuna a curat at plaja
de hartii! E decembrie!

Crezi ca Marius ar refuza o asemenea oferta

n America? Si-a scos manusile din piele si mi le-a aruncat pe masa,
o data cu mia de lei.
A doua zi am mprumutat grebla de la domnisoara Pusa.
Sa nu-mi spui ca te duci s-o ajut i pe sora-ta? Apropo! Am auzit
ca Luiza joaca n lme porno. Castiga bine. O sa ma uit si eu la
televiziunea prin cablu dupa miezul nopt ii s-o vad cum joaca. Doar
asa o sa ajunga n America, sa-si exporte lmele, mi-a dat grebla si a
trantit usa.
Sub paltonul vechi, din liceu, mi-am pus trei pulovere. Cand a
vazut grebla, mama a nt eles ce vreau sa fac si s-a nchis n bucatarie.
Pe plaja, vantul risipise cele doua baraci daramate la venirea america-
nilor. Era imposibil sa adun gunoaiele. Vantul batea din toate part ile.

In dreptul hotelului am reusit sa rascolesc nisipul si sa adun niste

bucat i de lemn putrezit. Aerul tare ma amet ise. M-am hotarat sa dau
cu grebla ntr-un mod original, eu sa u

boul care trage la plug

si grebla sa e

plugul tras de mine. Asa am strabatut, dus-ntors,

plaja de trei ori, dintr-un capat n altul. Pe nisipul nghet at, grebla
nu lasase urme si nici nu agat ase ceva. La a patra tura am scapat
grebla.

Imi nghet ase mana n manusa domnului Remus. Am asteptat
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 149 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
sa se potoleasca o rafala de vant, apoi m-amntors s-o ridic. Un dinte
al greblei se agat ase ntr-un carton. Sa renunt , mi-am spus, sa aban-
donez grebla pe plaja, sa fug acasa, sa ma bag n pat si sa dorm, sa
visez. Cartonul prins n nisipul nghet at nu ceda. M-am aplecat si am
eliberat grebla. Cartonul era moale si alb. Am suat n palme si am
ncepu sa sap. Bucata de carton era capacul unei cutii. Peste un sfert
de ora intramn casa cu o cutie alba din carton gros si moale, sigilata
cu o banda scotch. Nu avea nici o eticheta. Mama s-a speriat cand am
asezat cutia pe masa din bucatarie:
Ne-a trimis Marius un pachet! Sa-l ascundem sa nu-l vada taica-
tu, ca iar am scandal!
Pai sigur, eu sunt bun numai pentru scandal, spuse tata trist din
usa bucatariei.
M-am grabit sa le explic cum si unde o gasisem, pe plaja, ngropata
n nisip. Mama nu m-a crezut, o t inea pe-a ei, Marius!
Uite ce baiat gospodar, ne-a trimis un pachet din America. Dom-
nisoara Pusa a intrat n bucatarie, motivand ca a sunat la usa noastra
si vazand c a nu-i raspunde nimeni, s-a speriat, astia s-au mutat din
bloc si m-au lasat singura! I-am povestit domnisoarei cum gasisem
cutia pe plaja, ngropata n nisip.
Iata o dovada ca pe pamantul nostru au trecut multe popoare
migratoare.
Mama i-a retezat-o scurt, se saturase de tampenii!, si a taiat cu
un cut it banda de scotch. A deschis cutia si ne-am adunat capete-
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 150 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
le deasupra ei. Un val de caldura am simt it ridicandu-se din cutie,
dezmort indu-ne instantaneu fet ele. Mai iute de mana, domnisoara
Pusa a scos o masca de gaze soldat easca si a ras:
V-am spus eu! Un migrator a dezertat si angropat echipamentul
militar n p amantul nostru. Are tub si ltru!
Tata a mai scos nca trei masti identice, toate echipate cu tuburi
si ltre. Mama a scos doua sticle capsate, de un litru ecare, si le-a
studiat: Ce-o n ele? Ulei?. . . Spirt? Ot et?
Cafea! striga domnisoara Pusa, aratandu-ne victorioasa o pun-
ga rosie-argintie pe care scria clar

Cafe Mokadel, poids 250g net.

Mama renunt a la cele doua sticle si se repezi la ultimul pachet din
cutie. Era o punga din staniol, rege si grea. Tot cu cut itul a taiat-o
si a scos, unul dupa altul, un colac de carnat i grosi cat creionul meu.
Mama i mirosi prima, apoi ne ntinse sa-i mirosim si noi. Miroseau a
carne.
Nu mai trebuie sa stau la cozi, facem si economii. Avem mancare,
Ilie! O sa-i g atesc cu mazare. Sa-i scot pe balcon, la ger!
Si domnisoara Pusa se mbujorase, puse stapanire pe punga de
cafea. Cutia alba parca se micsorase. Mama s-a grabit s-o rupa s-o
ndese n galeata de gunoi. Si tata se nveselise, tot uitandu-se ba la
mastile de gaze, ba la sticlele capsate, fara eticheta. Mai curajoasa,
domnisoara si trase cu ndemanare masca pe fat a, sub pretextul ca
nu respirase niciodata prin asa ceva. Nu-si montase tubul n ltru.
Am ras. Ne povestea prin tub ce bine o sa-i prinda cafeaua n orele
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 151 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
petrecuten ghereta violeta. Mama nu se lasa, si puse masca pe gura,
doar Marius le trimisese!, si la fel ca vecina noastra vorbea prin tub,
aveam ce manca, de mult n-am mai mancat carnat i! Tata si cu mine le-
am urmat exemplul. Sub masca era mai cald. Tata a spus ca suntem
niste elefant i si domnisoara Pusa a ras sub tub, repetand, elefant i,
elefant i, cafeaua e foarte aromata, asa ceva n-am mai baut de cand
am fost n Canada! Mama s-a oprit din ras, dar nu si-a scos masca:
Parca suna cineva la usa!
Suna insistent. Mama a deschis usa:

Mos Craciun cu plete dalbe,

a venit de prin namet i. . . ar cantat Luiza. Era nalt, cu barba alba,
cu gluga hainei purpurii trasa pe frunte, cu sacul trantit n pragul usii
noastre.

Pofteste! ar strigat Luiza din camera ei si Marius, atent

ca de obicei, l-ar condus pana-n fat a bradului. Mos Craciun l-ar ur-
mat pe Marius, iar noi l-am urmarit pe Mos Craciun. Ascunsa dupa
brad, Luiza l-ar ntampinat cu un colind, apoi ar sarit n mijlocul
camerei, bine ai venit Mos Craciun!, aseaza-te pe scaun ca esti obosit,
nu vrei un ceai?

Mai bine da-i o vodca, nu vezi cum dardaie?, ar

propus Marius.

Esti un prost!, l-ar pus la punct Luiza, tragand

un scaun pentru Mos Craciun.

At i fost cumint i, copii?. Luiza ar

raspuns prima, fara ezitare, n locul nostru:

Daaa! Marius s-ar

hlizit n spatele mamei:

E bun de actor! Luiza a fost cuminte, a luat

note mari, i-a ascultat pe parint i, sterge praful n casa, spala vasele,
si calca singura uniforma, are nota zece la purtare, a nvat at multe
cantece. Luiza ar cantat pentru Mos Craciun si mama ar plans
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 152 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
de bucurie. Uite ce t i-a adus mosul: Portocale, banane si o carte de
muzica, are cantece frumoase pe care sa le nvet i pana anul viitor!
Acum e randul lui Marius! Spune, baiatule, ai fost cuminte? Marius a
fost cuminte.

In ce clasa esti? A opta, Mosule! Ia sa-i spui tu lu Mosu
o poezie frumoasa, ca am nt eles ca esti tare la romana! Marius ar
facut un pas nainte, solemn, cu privirea at intita pe carpeta din pere-
te,

Rapirea din Serai, si ar recitat pentru nota zece:

Poporul ce
n fabrici munceste cu avant, t aranii ce pe-ogoare lucreaza-n nfrat ire,
partidul ni-i drapelul a celor ce zidim, congresul nfrat irii spre comu-
nista lume, mai mandra Romania prin noi sa faurim. . . Mosul n-a
rezistat pana la capat, mustat ile si barba din vata au cazut, si-a tras
gluga de pe cap, a trantit pe podea haina purpurie, esti un dobitoc,
mai Marius! Si tata ar intrat n bucatarie ca i se facuse foame.
Marius!, a t ipat mama. Bine-ai venit, baiatul meu!
Dumnezeule mare!, a strigat domnisoara Pusan genunchi. Sarut
mana, Maria ta! Te-ai ridicat din morminte ca sa ne izbavesti.
Ce faci, mai Dugane? Cu ce treburi pe la noi?, si-a scos tata
masca de gaze.
Dan Dugan purta o c aciula din blana de iepure si un palton lung si
larg, din lana. Era cel mai scump palton pe care-l vazusem vreodata.
Dan Dugan ne-a zambit stanjenit din usa:
Ce sa fac, ne-a Ilie! Eram prin zona si am vazut lumina. Am urcat
sa-t i urez la mult i ani si sarbatori fericite, dar vad ca esti pregatit
pentru razboiul chimic.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 153 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Mama arunca masca de pe fat a. Onghionti pe vecina sa se ridice,
gata cu joaca! Dan Dugan a insistat:
Sa traiesti si la mult i ani, nea Ilie!
E ajunul Craciunului!, si-a amintit mama.
Dan Dugan a ras. Credea ca ne batem joc de el. Era Ajunul
Craciunului. Tata i-a spus sa intre si a strans mastile de gaze, arun-
candu-le n sifonierul din sufragerie. Domnisoara Pusa a mai zabovit
n hol, fara sa-l scape din ochi pe musar, pana ce mama i-a deschis
usa. Vecina noastra ant eles greu, dar a plecat cu punga de cafea. Dan
Dugan a intrat ncalt at n sufragerie. Avea panto de lac si ciorapi
albi. Ne-am asezat tot i trei la masa. Din bucatarie se auzeau hohote
nfundate, dar tata n-a deschis televizorul sa le acopere. Dugan nu si-a
scos caciula nici fularul alb. A vericat discret aerul, scot and aburi
pe nas. Ne-a servit cu o t igara na. Dupa ce a tras primul fum, s-a
oprit cu privirea pe tavan. Ochii i straluceau. Poate se intimidase de
primirea noastra. A dat din cap, cu t igara arzand n colt ul buzelor.
Pata era neagra. Tata nu si-a aprins t igara, o framanta ntre dege-
te, scuturandu-i tutunul pe fat a de masa. Eu mi-am aprins-o de la
bricheta aurita a lui Dugan.
Cand mama a intrat cu cele doua sticle si cu trei pahare pe o
tava, Dugan si-a lasat ochii de pe tavan, tresarind ca un elev prins cu
t uica n mana. Mama s-a scuzat ca nu e pregatita, ca ne-at i luat prin
surprindere, a mai bolborosit cateva cuvinte, permit andu-i musarului
sa repete: dar nu trebuia sa va deranjat i, doamna! Avem un vin foarte
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 154 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
bun, Marius ni l-a trimis, s-a laudat mama. Tata si-a aprins t igara
scuturata si a turnat n pahare. Mama s-a retras. Dan Dugan s-a
ntors la pata din tavan.
Noroc si la mult i ani!, a ntins tata paharul.
Am ciocnit. Dan Dugan l-a baut dintr-o nghit itura. Eu am sorbit
put in. Am ndepartat paharul si am tras adanc din t igara.
Si Marius ce mai face?, se interesa musarul. Am auzit ca a ajuns
mare acolo.
Bine, i-au dat casa, castiga bine, la vara se nsoara, stranse tata
paharul n palma si cu cealalta mana apuca sticla si-i turna lui Dugan
I-auzi! S-a aranjat baiatul! E muncitor, t i seamana, nea Ilie! Omul
muncitor snt este locul, ca aici sau n Patagonia, tot ala este!
Dar nu-i n Patagonia, e n America!
Si cu cine se nsoara?
A gasit o fata pe acolo. Nu stiu cum arata, ca nu mi-a trimis
poza. Zice ca-i fata buna, inginera ca el, de la serviciu.
Pai cum sa nu! Daca-i inginera ca si el, e buna. Numai sa nu e
negreasa, sa avet i nepot i mulatri, ca-i pacat de neam. Si nu te cheama
la nunta?
Ba m-a chemat, dar nu ma duc, ca-i prea departe. E mult de
mers.
Ai avioane, nea Ilie! Eu daca as avea timp m-as plimbam prin
toata lumea.
Tata a golit paharul. Am ncercat sa beau, crezand ca nasul mi-a
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 155 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
jucat o festa, dar vinul put ea a urina. Am stins chistocul n scrumiera.
Adevarat, politica t i mananca timpul! Conferint e, discursuri,
mese rotunde cum le zicet i voi toate mananca timpul. Si grevele
mananca timpul.
Nea Ilie, greva nu s-a t inut dintr-o multitudine de motive, ai sa
vezi ca si matale esti responsabil de esecul grevei.
De ce?, a ras tata. Cum sa le vorbesc oamenilor cand nu s-a
anunt at declansarea grevei? Nu sunt chiar asa de tampit cum credet i
voi!
N-o lua asa, nea Ilie!, a ras si Dan Dugan. Eu t i-am spus ca
nu esti racordat la realit at i. Nu vreau sa spun ca matale esti princi-
palul responsabil n problema n cauza, dar trebuie sa ne strangem
randurile, sa ne claricam strategia. . .
Bucurestiul v-a lasat balta.
Nu! Dimpotriva! Sunt tovarasi de la Bucuresti care vor sa te
cunoasca. Au auzit de matale. Directivele de la Centru sunt clare:
avem nevoie de oameni cu experient a. Nu t i-ar conveni sa castigi niste
bani? Politica, nea Ilie!
Prostii. Nu avet i nevoie de nimeni. Va stiu eu. Avet i nevoie de
paravane sa va facet i n liniste afacerile.
Daca va cazul, vom face o revolut ie, a noastra, a celor ce
muncim. Suntem puternici.
Si dupa aia o sa le traget i un sut n cur la tot i!, a ras tata si a
baut paharul pana la fund. Dugane, ce-t i trebuie t ie greve si revolut ii?
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 156 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Bani ai, patron esti, tan ar esti, de ce nu te nsori, cat n-au nceput
sa-t i cada dint ii din gura? Sa-t i gasesti o fata buna, sa-t i faci o casa
ca un soare. Umbli cu toate jigodiile. Nu te-ai plictisit? Chiar asa, nu
t i-a cazut una la suet, sa te lasi de politica?
Dugan a lasat privirea la petele de vin de pe fat a de masa. A
cautat o t igara n pachet. Nu ne-a servit, mai avea put ine. Si-a aprins-
o nervos.

Incepusem a doua sticla de vin.
Nea Ilie, eu am pus ochii pe o fata, dar nu cred c-o sa ma vrea
taica-su.
Tata s-a ntors brusc si a dat drumul la televizor. Mos Craciun,
n studioul televiziunii, adusese daruri unor copii handicapat i, stransi
langa un brad urias. Tata i-a taiat sonorul si a umplut paharele.
Am dezbatut cazul matale n mai multe sedint e. Tovarasii au
nt eles si sunt ngrijorat i. Si Bucurestiul stie, dar cei de acolo au
hot arat ca nu te putem ajuta, nca.
Nici nu speram. . .
Am spus, nca! Problema principala care i-a mpiedicat sa ia
o hot arare pozitiva a fost activitatea sust inuta pe care ica matale
o desfasoara la construirea Consulatului american din orasul nostru.
Este o activitate cu care noi nu suntem de acord. Ca Marius a plecat,
tovarasii au nt eles, ca sa vezi ca ne-am debarasat de vechile menta-
litat i, dar n cazul Luizei, activitatea ei nu se justica. Daca o convingi
sa renunt e, la urmatoarea plenara vom reveni asupra chestiunii si vom
analiza.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 157 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire

Imi dai zece milioane de lei si Luiza te ia de barbat.
Enorm, nea Ilie! Enorm, a raspuns Dugan expert.
Fata mea nu e sudorit a, s-o nghesui la dublu fund, n schimbul
trei. Si daca -miu ne face chemare, tu esti sot ul Luizei. Si-o sa ramai
sot ul Luizei! Asculta ce-t i spun, zece milioane. . .
Nu-mi dai garant ii, nea Ilie! Daca nu va face chemare? Daca
vom prea mult i si americanii nu ne dau vizele? Mult i tovarasi de
pe vremuri sunt trecut i n computerul lor. Daca sunt printre cei care
n-au voie sa intre? Voi plecat i si eu raman cu buza umata.
Da-l n ma-sa de computer, ca nu te-a nregistrat tocmai pe tine,
un prapadit de secretar de partid care ai fost n Santierul Naval. Tu
esti prost?
Nu sunt prost! Dar nu am garant ii.
La ce-t i trebuie garant ii, cand ai nevasta n pat? Ai cuvantul
meu, poftim! A turnat vinul de pe fundul sticlei si a ridicat paharul.
Nea Ilie, s-a grabit Dugan sa-l ridice. Nea Ilie! Eu credn cuvantul
matale, dar nu pot sa ma joc cu viat a mea acolo. O iau de la capat, o
sa muncesc! Daca Marius al tau ne cheama, nseamna c-o sa ne ajute,
nu? N-o sa ne lase pe drumuri, someri!
Asta e treaba voastra! T i-e frica, Dugane?
Nu stiu! Asa. . . E o alta lume si-or sa ma ntrebe, tu ce-ai facut
n Romania de-ai venit la noi? Si eu ce-o sa le raspund?
O sa le spui c-ai frecat ridichea si t i-au curs banii. Asta o sa le
placa.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 158 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Ha, ha, ai dreptate, nea Ilie! Da-i n ma-sa cu partidul lor cu tot!
Daca aici am facut bani, acolo de ce sa nu reusesc? Sa stiu ca spal
vasele, dar le fut muma n cur la tot i comunistii! Daca nt eleg bine,
matale nu vrei sa pleci.
Nu plec, a raspuns tata sec, ridicand privirea n tavan. Dar tre-
buie sa raman aici, curat. Sunt persoane care-mi cunosc trecutul. Au
hartii vechi, semnate de mine. Nu stiu de unde le-au procurat.
Te santajeaza?, a sarit Dugan.

Inca nu, dar daca pleci o sa-mi e greu. Si daca le publica n
ziare, nu stiu daca mai vedet i vizele. E de ajuns ca ntr-un ziar sa
apara angajamentul meu. . .
Hai sa negociem. Cat vrea pe toate turnatoriile?
Asta-i, ca nu vrea!

Int eleg! E delicata treaba, nea Ilie! Te costa, sa stii, oricine ar
persoana. Sper sa nu e o persoana publica.
Nu!
Dan Dugan ma xa cu o privire de er, apoi se ntoarse la tata:
Persoana care te deranjeaza e aranjata, daca mi-o dai pe Luiza.
si-t i dau si cinci milioane de lei.
Sase milioane.
Bun, t i dau sase. Ma caut i dupa sarbatori sa vedem chestia
cealalta. Dar vreau fata! Sa ne cunoastem caracterele. Am auzit ca e
dracu gol! Mie din astea mi plac, nea Ilie! Ma angajez sa platesc eu
nunta, dar matale platesti cheltuielile pentru viza, cand or sa e!
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 159 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Adevarul este ca eu o iubesc pe Luiza, e fata desteapta si t i seamana.
Sa traiesti, tata socrule!
Si-au strans mainile peste masa apoi, n lipsa de bautura, au
nceput sa vorbeasca despre santier, despre navele pe care tata le-
a construit, despre cum era pe vremuri. Au vorbit asa nca doua ore.
Si-au amintit tot felul de prostii. Cum a fost ziaristul ala, care venise la
ei, la echipa, sa scrie de la fapta locului, despre munca navalistilor, sa
tot e vreo cincisprezece ani. Era un slabanog cu ochelari, un clampau,
i trageai un scuipat si cadea pe dana, si-a amintit Dugan, care pe vre-
mea aceea terminase liceul la seral. Auzi, vrea chioru sa scrie despre
munca, a ras tata. Ce sa-i spuna despre munca? Nu vedea si singur?
Si ce daca-i venise la recomandarea tovarasului prim? Sa vina domn
ziarist dupa program. Si dupa program clampaul l-a asteptat la poarta
santierului, au mers la o terasa si nici bine nu s-au asezat ca prapaditul
i-a spus:

Uite, tovarase Hermeneanu, care-i situat ie. Vezi mana asta?

Cu ea scriu ce vorbesti dumneata. Dar vezi mana asta? Si i-o aratase
pe stanga.

In asta trebuie sa t in un pahar. . . Auzi! Tu-l n cur pe
ma-sa! Sa t ina paharul! Ha! Tata s-a ridicat si l-a lasat cu ochii-n soa-
re. Ar trebuit sa-i tragi o laba, nea Ilie, a regretat si Dugan. Peste
o saptaman a, si-a citit numele n ziar. Ha! Tot i l-au felicitat pentru
declarat iile date ziaristului. Stii sa vorbesti, tovarase Hermeneanu!
Dan Dugan a plecat mai tarziu. Ne-a urat la mult i ani, sarbatori
fericite si sanatate. Mama a strans paharele si i-a spus tatii ca Dan
Dugan este un baiat frumos, dar e tomnatic. A doua zi, mama avea
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 160 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
un ochi vanat. Pentru ca spusese ca vinul l aveam de la Marius sau
pentru ca vinul mirosea a urina. . .
Cred ca am facut o greseala, deveni serios domnul Remus, ui-
tandu-se la sticla care se rostogolise pana la revistele mele. Mai bine
o lasam n gheat a si peste doua saptamani o lua curentul si o ducea
asa calda n larg. A fost aruncata de o mana fara noroc.
Amncercat sa-i scot dopul cu dint ii. Era bine npt. Am asezat-o
pe masa Ociului Postal. Nu se mai rasturna.
Extraordinar, sari batranul. La tine sta. Si-a pierdut puterea!

Insfaca sticla si o aseza n alt loc, pe masa. Statea nemiscata, ca orice

sticla.
Dar ai fost martor! Pot i sa depui marturie! Pe amandoi ne vor
crede!
Strigatele batranului cutremurara linistea Ociului. Oamenii de la
ghisee ne priveau nedumerit i. Mi-am luat revistele si m-am ridicat.
Batranul ntinse mana sa ma opreasca:
De ce nu recunosti ca sticla aceasta a fost vrajita? Am sa scriu
la NASA. Te iau martor!
Dar mana lui lovi sticla care se rostogoli pana la marginea mesei
si cazu. Se sparse n cioburi mici, mprastiate n tot Ociul Postal.
Oamenii s-au speriat:
Ce-ai, nene? Iesi afara daca te-ai mbatat! Alt loc nu v-at i gasit
de baut?
N-am fost atent la celelalte apostrofari.

In Ociul Postal se ras-
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 161 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
pandi parfumul care stapanise candva camera Luizei. Domnul Remus
a adunat cioburile ntr-un cos de gunoi.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 162 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
8
Ieri am cumparat carnat i. Doua ore am stat la coada, pana i-a adus,
pana i-a descarcat, lumea era nervoasa, dar eu am stat tacuta la rand
si m-am rugat sa apuc. Pe drum ma gandeam ce bine ar sa vii acasa.
As avea ce sa-t i pun pe masa. Carnat ii i-as facut cu mazare, cum
t i placeau t ie. Dar nu am primit nici un semn de la tine. Nici macar
nu te-am visat. Taica-tu te-a visat de doua ori. Eu nu te-am visat de
cand ai plecat si ma doare, ca Dumnezeu asta parca nu mai t ine cu
noi. Trec mereu pe la posta, dar postarit a da din cap, n-avet i nimica
doamna, mi zice. Daca ne-ai scrie, sa ne spui unde esti, ce faci, cand
te ntorci, as sta cu suetul mpacat. Lumea ne barfeste. Crezi ca nu-
mi crapa obrazul de rusine cand ma ntreaba domnisoara Pusa daca
ne-ai mai scris? Eu nu vreau sa-t i reprosez, ca destul t i-a reprosat el
si mi-a reprosat si mie o viat a-ntreaga, ca m-a luat fara zestre, ca n-
am avut serviciu, ca uite cum v-am crescut! Sa scris, draga Marius,
cum t i-o , ar fost mai bine. Ca esti la Bucuresti, la Oradea sau
n America, pentru mine tot aia e, tot departe de mine esti. Dar sa
stiu de tine, daca-t i trebuie ceva, cum mananci, cum te mbraci, unde
dormi. Trebuie sa ma crezi, ca uite, t i scriu asa fara sa stiu unde sa
trimit scrisoarea, o pastrez n sertar, cand ai sa te ntorci, sa o citesti,
o sa vezi cat am suferit de pe urma ta.
Sunt zile, duminica de exemplu, cand stau si ma uit ca proasta pe
geam si ma ntreb pe unde umbli, si el ma vede ca sufar si daca are
chef de cearta rade de mine, sigur, l astept i pe e-tu si lui put in i
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 163 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
pasa, sau daca e bine dispus zice ca nu-i frumos din partea ta sa nu
scrii macar un rand, ca tot ce-a fost nu s-a ntamplat din vina noastra.
Asa a fost sa e! Crezi ca el nu sufera ca u-su l-a batut si a fugit?
Sufera, ca si el e om. Poate e un blestem sa ne lovim unul pe altul
toata viat a, mai ales cand viat a noastra e asa cum e. Cu timpurile
astea nu ne mai ajung banii. Ieri, dupa ce am pus carnat ii pe balcon,
am ert vreo trei carto si i-am mancat, ce sa fac, mi-era foame. Si
m-a bufnit plansul. Unde am ajuns! Mai ramane sa ies n strada, sa
cersesc. Crezi ca nu m-ar trimite? Mi-a reprosat de cateva ori de ce
nu l-am parasit. Dar unde sa ma duc?

In ziua de azi, daca nu ai pe
cineva care sa te ajute, nu faci nimic. Eu n-am avut pe nimeni si a
trebuit sa ndur painea pe care el o aducea acasa, buna, amara, cum
era, numai s a va cresc pe voi, sa ajunget i oameni. Ce sa fac? Am stat
cu el, ca sa va cresc pe voi. Poate ai sa ajungi si tu sa ai copii de
crescut si-ai sa-t i amintesti de vorbele mele.
Cel mai tare pentru tine s-a bucurat Luiza. Si cu ea avem necazuri.
Si toate necazurile numai mie mi se reproseaza. A plecat si ea de-
acas a. A renunt at la facultate, pentru ca tu nu stii, dar reusise la
Drept dupa ce ai fugit tu. A batut-o el rau de tot. Nu stiu nici de ea
pe unde doarme, ce mananca, ce face, ma barfeste lumea, nu mai pot.
Sor a-ta ne bate la cap sa plecam n America, n cazul n care tu te
stabilesti si sa ne faci chemare. A dat Dumnezeu si ne-a facut o vizita,
ntr-o zi, nu ne-a spus ce si cum, unde doarme, ce mananca, dar ne-a
avertizat ca daca primim chemare de la tine, sa vindem totul si sa
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 164 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
plecam. Cum sa plecam? Sa zicem ca s-ar ntampla ce-ar vrea ea, dar
ce sa cautam noi acolo? Nu stim limba, nu stim obiceiurile, o viat a-
ntreaga am trait aici. Si ce crede ea, ca acolo, la tine, o s-o ducem
mai bine ca aici? Mai vedem la televizor, mai auzim lumea vorbind
la coada, nici acolo nu-i usor, mai ales la varsta noastra. Dar eu stiu
cine-i baga asemenea prostii n cap. Dar ce sa fac? Tac si plang. Asa
am fost blestemata, sa n-am liniste cu nici un copil. Sora-ta traieste
cu Remus. Asta e viat a.

It i dai seama, Marius? Si taica-tu stie. I-a
vazut mpreuna pe strada. Si cand l apuca toanele, vine n bucatarie
si-mi zice tot felul de prostii la adresa lor. De s-ar lua, sa aiba acte, sa
nu-i mai vorbeasca lumea. Cateodata, ma linistesc, ce daca e diferent a
mare de ani? Important e ca se nt eleg. La mine n-a fost diferent a si
uite ce-a iesit. Eu te rog mult, dragul meu baiat, daca va , sa le faci
numai lor chemare, sa ne lasi pe noi aici. Mi-e de-ajuns sa-mi scrii,
sa te stiu unde esti, bine sanatos. Gandeste-te ca n viat a nu e totul
sa ai bani sau un confort frumos, e bine sa ai alaturi un om care sa-l
iubesti si care sa te iubeasca. Noi nu ne-am iubit, poate si eu sunt
vinovata. Tu ma acuzi ca i-am spus lui, atunci, de chiuretajul fetei,
de intent ia voastra de a scapa. Dar cui sa-i spus? Nu e tatal tau?
Si aveat i nevoie de bani pentru chiuretaj. Eu nu aveam de unde sa
va dau. Am crezut ca va nt elege. De unde sa stiu ca se va duce sa
va divulge? Cred ca ai aat de Cristina ca a scapat. Si parint ii ei au
stiut, dar n-au venit la noi sa ne reproseze, sa ne faca de ras. Si lor le-a
fost greu. Cristina nu s-a maritat. Poate din cauza ta. A mai trecut o
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 165 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
singura data pe la noi. Cand i-am deschis, mi s-au nmuiat picioarele.
E tot frumoasa. Am t inut-o n bucatarie, la un ceai. A picat nca o
dat a la Conservator. Eu am cautat s-o ncurajez. Ma mir ca la banii
pe care-i au parint ii, n-a reusit la facultate. Eu sunt mandra ca tu
ai reusit fara bani si ai nvat at fara ajutor. Nu stiu cum si cine te-a
ajutat sa ajungi acolo. Din ilustrata amnt eles ca ai o bursa. Cristina
stie ca esti plecat. M-am plans ca nu ne scrii si ea a nceput sa planga,
saracut a, nu stiu daca a plans din cauza ta sau a examenului, dar mi
s-a facut asa mila de ea, ca nu mai puteam. I-am dat un pahar cu apa
si un extraveral, ca iau si eu cate unul, cand m-apuca durerile de cap.
Ce sa-i faci, e greu sa te t ina parint ii acasa. Parca noi nu suntem n
aceeasi situat ie? Fratele tau se plimba, citeste reviste de-ale lui, scrie
nu stiu ce ntr-un caiet, doarme mult, transpira repede si tace, posac.
Ah, Doamne! Daca as avea bani, mult i bani, sa-l duc la un medic
bun. Sa-i dea medicamente si sa-l trimita la o stat iune, la aer curat!
Taica-tu mereu bodoganeste ca de ce nu se angajeaza undeva unde e
mai usor, sa se faca taxator de bilete sau vanzator de ziare? Ca tot i
plac ziarele! Ar mai iesi un ban. Blestemata sa e ziua aia cand s-a
scaldat n nisip! Nu vreau sa zic un pacat, dar mai bine ramanea n
groapa de scaldat, sufocat, decat sa mai traiasca asa, chinuindu-se.
Dar sa revin, Cristina n-a stat mult. A spus ca trecuse sa ma
vada si ca o sa mai treaca. N-a vrut sa vorbim despre tine, din cate
am observat. Fata asta nu te-a uitat. Eu nu stiu prea bine ce-a fost
ntre voi. Nu putea sa p astreze copilul? Sunt atatea perechi care se
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 166 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
casatoresc dupa ce au un copil. Va faceat i gospodaria voastra, erat i
oameni. Daca era sa pleci n America, plecat i cu tot ii. Dupa ce i-am
dat extraveralul, a plecat si n-a mai trecut pe la noi. Sunt fete destule
pe lumea asta. Dar sa stii, Marius, n-a fost corect din partea ta. Pe
Luiza amnt eles-o. Si eu am fost n locul ei. Am mancat destula bataie.
Ea a avut puterea sa plece. Dar tu, baiat, orice s-ar ntamplat nu
trebuia sa pleci de la noi. Pentru o femeie, ca sunt eu, ca e Luiza sau
Cristina, e greu sa e singura. Dar asa suntet i voi, barbat ii, va punet i
palma n fund si plecat i. Noi trebuie sa le tragem pe toate. E bine sa
nvet i, dar eu zic sa nu ramai. Ori acolo, ori aici, important este sa i
fericit. Nu vreau sa te inuent ez, dar sa nu uit i ca ai o mama, care nu
t i-a vrut niciodata raul si la care ai sa gasesti ntotdeauna un sfat.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 167 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
9

In ziuan care anceput returul campionatului nat ional de fotbal, cu o

ora naintea transmisiunii directe de pe stadionul din Ploiesti, a sunat
la usa noastra Luiza si mama i-a deschis. A intrat direct n sufragerie,
spunand un

sarumana hotarat si s-a asezat langa tata, care mot aia

n fat a televizorului, n asteptarea meciului. Tata si-a tras picioarele
ntinse pana atunci pe scaun. Luiza si-a aprins o t igara na si a cerut
o scrumiera. Se vedea ca avea bani. Nu se mbracase special pentru
aceasta vizita, dar asa cum remarcase mama dupa plecarea ei, avea
cizme din piele adevarata, o fusta din stofa care costa cat pensia lui
taica-tu si o geaca. . . Luiza s-a descurcat!
Cladirea Consulatului american era aproape gata. Domnisoara Pu-
sa ne anunt ase ca se lucra intens la nisarea interioara si, concomi-
tent, sunt aduse, n camioane nchise, mobilierul, instalat iile sanitare
si aparatura, toate ambalaten cutii uriase, albe, depozitate cu grijan
curtea din spatele cladirii. Luiza nu mai muncea, probabil contractul
i expirase. Lucrarile ncepusera nainte de Craciun, prin demolarea a
patru case vechi de pe strada Cristinei. Operat iunile au durat o noap-
te, fara zgomote, ncat vecinii s-au trezit cu un loc viran pe care se
odihneau doua buldozere galbene si alte utilaje ciudate, manevrate
de cinci-sase handralai n salopete albastre, cu niste caschete albe pe
cap. Oamenii nu sufereau de frig. Printre ei, ne-a avertizat la timpul
potrivit domnisoara Pusa, se aa si Luiza, n acelasi echipament. Mun-
citorii nu prea vorbeauntre ei, se foiau printre movilele de moloz, nici
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 168 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
nu te baga n seama daca le ceri un foc la t igara, se revoltase vecina
noastra. Nici Luiza nu raspundea celor care o provocau sub diferite
pretexte. Dupa ce au curat at locul, handralaii l-au nconjurat cu un
gard nalt din sarma ghimpata, fapt care i-a indignat si mai tare pe
locuitorii orasului nostru. Nici primarul nu era lamurit ce se ntampla,
desi venise la fat a locului, ncercase sa ae de la muncitori, telefonase
la Bucuresti.

In saptamana premergatoare Revelionului, au aparut si
doua excavatoare galbene, moderne, mai mult i muncitori n salopete
albastre, o betoniera si materialele de construct ie. Noile utilaje fuse-
sera aduse, la fel, fara zgomot, n timpul nopt ii.

In oras, ca de obicei,
zvonurile circulau haotic: ca cei din Bucuresti vor construi un bloc cu
douazeci de etaje, ca se va ridica o centrala telefonica sau ca se va
deschide cel mai mare magazin alimentar. . . Cei treizeci-patruzeci de
gur a-casca prezent i zilnic la lucrari au observat uimit i ca muncitorii
lucrau necontenit zece ore, cu pauza de masa la jumatatea programu-
lui. Dupa atatea ore, o duba galbena oprea n fat a port ii din sarma
ghimpata si-i mbarca pe acesti oameni foarte harnici. Luiza era prin-
tre ei.

Intr-o dimineat a, ne-a informat vecina noastra, handralaii au
descoperit c a lipsea un excavator galben.

In gardul din sarma ghim-
pata n-au gasit vreo spartura. Nici poarta santierului nu fusese fort ata.
A doua zi, n santier lucra un excavator identic cu cel furat, dar por-
tocaliu. Curiosii s-au nmult it si indignarea lor a crescut. Prin sarma
ghimpata trecea, zi si noapte, curent electric de nalta tensiune, iar n
poarta santierului a fost postat un maimut oi l numise domnisoara
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 169 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Pusa un maimut oi cu lutul n fund o completase Grigore Postola-
che, gelos pe tipul n haine militare, cu o cascheta coloniala npta pe
cap, n bocanci grei, ce-i ajungeau pana la genunchi. Maimut oiul nu
dardaia, statea nemiscat ca o statuie, privea nainte, nu raspundea la
ntrebari, la atingeri, la njuraturile oamenilor nostri, scosi din sarite
de mut enia omului. E neamt , a zis domnisoara Pusa.

Cum sa e
neamt !, a contrazis-o sergentul-major. Cine-a mai vazut neamt de
culoare neagra? Orice copil stie ca nemt ii sunt blonzi. Individul este
american, sergent n armata americana, a stabilit Grigore Postolache
si a fost crezut de oamenii nostri. Asadar, santierul nu putea decat
o lucrare nant ata si executata de americani. Dar ce anume constru-
iesc? Ziarele din orasul nostru n-au dezlegat misterul, dimpotriva, au
lansat tot felul de tampenii. Desi se lucra ntr-un ritm nemaivazut de
noi, din santier nu se ridica nici un r de praf. Maimut oiul statea zi si
noapte n post, manca de trei ori pe zi, pe undeva prin santier. Oricat
s-au chinuit sa-l ntrebe ceva n engleza oamenii nostri n-au primit
nici un raspuns. Era mut ca o lebada neagra. Si lucrul asta i-a scos
din sarite. S-a lansat zvonul ca se va forma o trupa de zece gealat i
care-l vor ataca pe sergentul american de culoare, sa-i traga un toc
de bataie, sa-l nvet e romaneste, n ciuda pistolului de cowboy, prins
de centura, la vedere. Dar a intrat pe r Grigore Postolache si ideea
a fost abandonata.

Intr-o duminica, domnisoara Pusa a fost martora la un eveni-

ment senzat ional. Instalandu-se n preajma sergentului american si
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 170 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
strambandu-se spre el provocator, a fost surprinsa de aparit ia Cris-
tinei, n paltonul ei alb, din blana de vulpe veritabila. Fara sa se
opreasca n fat a militarului, Cristina l-a salutat ntr-o engleza im-
pecabila si

maimut oiul cu lutul n fund i-a raspuns curat: buna

dimineat a, tot n engleza.

Si i-a zambit!, a t ipat vecina unei adunari

de aproape o suta de oameni.
Opinia publica a fost linistita de arhitectul din Bucuresti. Piticul
barbos a intrat n santier, maimut oiul deschizandu-i politicos poarta.
A stat acolo vreo trei ore, plimbandu-se singur de colo pana colo, sub
privirile revoltate ale celor din afara. Muncitorii n salopete albastre
nu i-au dat nici o atent ie. Piticul si-a notat ceva ntr-un carnet el si a
iesit, salutat cu aceeasi politet e de catre maimut oi. Oamenii au navalit
pe arhitect, bombardandu-l cuntrebari. A fost nevoie de intervent ia a
doua plutoane de Polit ie, n frunte cu sergentul-major Grigore Posto-
lache, pentru a-l elibera pe prizonier. Tot cu ajutorul polit istilor, arhi-
tectul a t inut o conferint a de presa la sediul Primariei, unde a raspuns
cu vocea sa pit igaiata la ntrebarea izbucnita din sute de piepturi:
pe respectivul loc se nalt a cladirea Consulatului american! Va avea
doua etaje. Prin convent ii internat ionale, a adaugat bucuresteanul,
spat iul ocupat de cladire este considerat teritoriu american. Dupa
acest raspuns care a linistit denitiv orasul, piticul barbos a plecat
fara protect ia celor doua plutoane de polit isti, desi domnisoara Pusa a
sust inut a doua zi ca l-a v azut cu ochii ei pe arhitect dand tarcoale blo-
cului nostru si notandu-si cu febrilitate ceva n carnet el. Din acea zi,
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 171 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
nici un gura-casca n-a mai stat ionat n apropierea santierului. Cladirea
Consulatului a crescut p ana la etajul doi, cum precizase piticul.

In lo-
cul gardului de sarma ghimpata a fost construit un zid nalt de doi
metri si jumatate. Si poarta a fost nlocuita cu una din er forjat,
alb-argintiu. S-au turnat trotuarele si n fat a port ii a fost montata o
cusca violeta, mai nalta decat cea a domnisoarei Pusa, n care s-a in-
stalat, n pozit ie de drept i, sergentul american. Vecina noastra a fost
ncantata de aceasta init iativa:

Vedet i cum ne copiaza? Muncitorii

n salopete albastre au disparut n spatele zidurilor. Duba galbena n-a
mai aparut.

In locul ei opreau n poarta din er forjat camioane care
descarcau, conform observat iilor vecinei noastre, cutii albe. Nimeni nu
mai era interesat de ce se ntampla pe pamantul american.
Meciul de la Ploiesti ncepuse. Luiza continua sa fumeze uitandu-
se din cand n cand la pata din tavan care se ntinsese pe trei sferturi
din suprafat a galbena a tavanului. Mama a ntrebat-o pe Luiza daca
vrea sa manance, gatise mazare cu carnat i, dar i t in n frigider ca
gerul s-a topit afara, a venit primavara! Sora mea a refuzat.

In pauza
meciului, s-a ridicat brusc si mama a tresarit, crezand ca va pleca asa,
fara un cuvant. Dar Luiza a intrat n camera ei, n bucatarie, apoi
n camera mea, n baie, a deschis frigiderul si s-a ntors. A nconjurat
masa de cateva ori, ciocanind fara sala sifonierul, servanta, scaunele,
si dupa aceste vericari s-a trantit pe marginea patului, la locul ei.
Am venit sa va anunt ca trebuie sa va grabit i. Orice zi de
ntarziere ne va costa bani grei.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 172 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Da, da! Va costa bani grei! Dar ce sa facem cu banii?, se interesa
mama.
Vindem tot calabalacul din casa asta si emigram.
De ce sa emigram?
Pentru ca aici traim ca niste emigrant i, se rasti Luiza la mama.
Ce vrei, sa stai pana la sfarsitul viet ii cu ochii belit i pe geam si sa
umbli ca nebuna pe strazi?
Luiza! Cum pot i sa spui asta?

Inseamna ca ma urmaresti!
Si n America va greu, dar nu mai greu ca aici.
De ce?, se revolta mama. Aici, de bine, de rau, ne descurcam si
cu mancarea, si cu banii, avem un acoperis. . .
Ca sa nu-mi mai bat gura degeaba, va ntreb cine pleaca si cine
ramane. Acum sa-mi spunet i.
Doar vocea stridenta a crainicului sportiv de la Ploiesti se auzea.
Tot i ne uitam la televizor.
Noi ramanem aici, spuse tata, atent la meci.

In cazul asta am nevoie de bani! Si scapat i de mine pentru tot-
deauna.

Imi dai un mprumut si cand ajung acolo, t i trimit datoria.
Facem un contract legalizat!
Vino peste doua saptamani.
Sa nu e prea tarziu!
N-o sa e.
Luiza se ridica si mama o nsot i pana n hol. I-a deschis usa fara
sa mai spuna un cuvant.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 173 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Desi ncepuse returul campionatului nat ional de fotbal, vantul nu
se mai potolise pe coasta noastra. Parasisem denitiv Ociul Postal.
Sub patura puteam sa stau n pijamale, citindu-mi revistele. Dupa
orele petrecute la fereastra, mama iesea din casa.

Ii cerea tatei bani
si dupa doua-trei ceasuri se ntorcea cu un sapun, o punga de soda
sau un kilogram de carto. Tata nu mai iesea din casa. Nici macar
duminica, sa se plimbe pe epava cargoului. Statea la televizor sau
dormea. Manca la ore xe. Nu se ngrasase.

In schimb, slabise domnisoara Pusa.

Intalnind-o pe scari, am con-
statat ca paltonul i cadea ca pe un manechin dintr-o vitrina cu solduri.
De abia mai urca treptele. Mi-a spus ca au murit doi pensionari care
au lasat cu limba de moarte sa e incinerat i. Au venit doua masini de
la morga si i-au dus. Dumnezeu sa-i ierte!

Si eu am sa mor! Nu t i-a
spus ma-ta? Nu mai pot sa dorm din cauza cafelei pe care mi-a trimis-
o Marius. S-a razbunat! Vecina noastra deschisese pachetul de cafea
si rasnise cateva boabe. A baut cafeaua n ghereta violeta a bisericii,
sa se ncalzeasca.

In acea noapte a dormit doua ore. Nu s-a speriat.
Suferea de insomnii cand o musca reumatismul de picioarele. A doua
zi, n ghereta, a mai baut un termos cu cafea si noaptea n-a putut
sa nchida ochii. A stat la televizor pana la nchiderea programului,
apoi cu ochii n tavan pana dimineat a. A dus cafeaua la laboratorul de
analize. Cafeaua era normala, fara exces de cofeina.

Nu pot sa dorm
din cauza lui Marius! Domnisoara Pusa avea pofta de mancare, nu
mai avea amet eli, vome, cearcane, inima i batea regulat, dar nu pu-
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 174 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
tea sa doarma. Vazuse multe lme sexy la posturile particulare de
televiziune.
A murit domnul Smith, schimba macazul domnisoara. A murit,
saracul. Stii cine este? Nu stii! L-am cunoscut cand am fost n Canada.
Un om cumsecade. A murit de batranet e. Era paznic la un depozit de
deseuri metalice. Avea o ghereta ca a mea, saracul. Tu n-ai vrea sa te
angajezi paznic?

In locul lui, sigur ca as vrea!
Nu draga, n locul lui, ca asa bolnav cum esti nu te primesc n
Canada, ca doar nu este t ara de bolnavi. Tu acolo n-ai nici o sansa.

It i fac propunerea sa lucrezi n locul meu, la manastire.

Iesit i la pensie, domnisoara?
Nici nu ma gandesc! Batranul Smith mi-a promis ca, nainte de
a muri, va vorbi cu sei sai. . . sa intru eu n locul lui. Uite ca a murit,
saracul, si a vorbit pentru mine. Patronii mi-au trimis o telegrama
cum ca a murit Smith. Ce zici, nu-i asa ca am dat lovitura? Daca vrei
sa stii, mi-am depus actele pentru plecare. Te-as lasa pe tine n locul
meu. E o propunere.
Plecat i sa va facet i paznic acolo? V-au propus ei postul?
Nu explicit, dar m-au nstiint at ca Smith a murit. Deci e clar
ca au nevoie de mine. Trebuie doar sa ajung, sa negociez salariul si
gata. Ah! Am sa ma razbun pe tot acest timp pierdut! Va minunat,
crede-ma! Acolo am sa ma nasc a doua oara!
La varsta asta?
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 175 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Care varsta?
Cobor pe treapta pe care ma oprisem s-o ascult si ma apuca de
gulerul paltonului. Vocea i tremura:
Sunt batrana? Uita-te la mine! Sunt batrana?
N-am vrut sa va jignesc. . .
Taci! Ma mbranci. Trebuia atunci sa raman. Atunci. . . Acum
v-as scris vederi, ca Marius. . . Dar daca Marius ne-a pacalit? S-a
stabilit pe undeva prin t ara si ne trimite ilustrate cumparate de la
bisnit ari? O stampila postala poate usor de falsicat.
Domnisoara Pusa urca o treapta:
Nici ma-ta nu mai poate sa doarma din cauza lui Marius! Domnul
Hermeneanu stie ca ma-ta iese noaptea la plimbare si umbla haimana
prin oras? Eu daca nu pot sa dorm, stau cu ochii pe fereastra si o vad
n ecare noapte.
Cateva nopt i la rand am stat cu urechile ciulite sub patura. La in-
tervale scurte de timp, ma duceam la baie, motiv sa trec prin hol, sa
vad daca pantoi mamei lipsesc.

In sufragerie, tata sforaia. Nopt ile
pe care le-am pierdut au fost linistite.

De ce ai cearcane? m-a
ntrebat mama, ntr-o dimineat a, dupa ce mi-am baut ceaiul. Si ea
avea cearcane. M-a rugat sa-i povestesc ultima carte pe care o citi-
sem. Dupa o jumatate de ora, s-a ridicat de la masa, si-a pus baticul
pe cap si s-a ncalt at:
Cartea asta mi-ai mai povestit-o!
Tata deschisese deja televizorul. Mama i-a cerut niste bani, apoi
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 176 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
a coborat cu sacosa de carpa ndesata n buzunarul paltonului. S-a
oprit n fat a blocului si s-a uitat atenta la ferestrele noastre. A luat-o
spre capatul liniei de autobuz.
Am coborat, sarind cate doua-trei trepte. La cincizeci de metri de
intrarea n bloc stat iona un camion galben si doi barbat i n salopete
albastre fumau, sprijinindu-se de usa deschisa a cabinei. Am alergat
la capatul de traseu al autobuzului.

In dreptul primelor blocuri cu
patru etaje, am zarit-o pe mama. Trecuse de stat ie, o luase pe jos,
pe bulevard. Mergea repede, cu mainile n buzunare, uitandu-se cand
la vitrine, c and la oamenii de pe trotuar. S-a asezat la coada, pe
doua randuri, care iesea dintr-o Alimentara, dar n-a avut rabdare
sa stea. Dupa un scurt dialog cu o persoana din rand, a pornit mai
departe. Mergeamn spatele ei, la vreo sapte-opt metri.

In intersect ie,
sergentul-major Grigore Postolache lipsea. Mama a intrat pe strada
Cristinei. Se opri o data, sa-si aranjeze baticul pe cap, uitandu-se n
geamul unei masini parcate. M-am ascuns dupa un copac. Dupa cat iva
pasi, am ajuns la casa Cristinei. Mama n-a ntors capul spre gradina
nghet ata.

In capatul strazii, s-a oprit n fat a Consulatului american.

Isi potrivi nca o data baticul. Nu ndrazni sa traverseze, sa se apropie

de ghereta sergentului american.

In dreptul port ii era parcata o masina

lunga, neagra, cu geamuri fumurii. Prin geamul gheretei se deslusea
cascheta coloniala a paznicului. Cladirea cu doua etaje, cu arhitectura
moderna, fusese acoperita cu iedera. Avea balcoanele mari si ferestrele
nalte cat peret ii, protejate pe dinauntru de draperii albastre. Era cea
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 177 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
mai frumoasa cladire din orasul nostru.

In curte se nalt a un catarg
alb, subt ire, de care atarna o sfoara. Cineva o tragea, o verica, pentru
ca la baza catargului se auzeau voci.

In rest, curtea si casa pareau
par asite.
Mama se ntoarse brusc si trecu pe langa mine fara sa ma observe.
Mergea acum mai repede. Reveni n centrul orasului si intra n cel mai
scump magazin de mbr acaminte, dar nu se opri la vreun raion. La
iesire, privi atenta celalalt trotuar. Traversa strada si n dreptul unei
librarii si domoli ritmul. Si ea urmarea pe cineva. Se ascunse dupa
o cabina telefonica. De acolo iscodea intrarea unui restaurant. M-am
ascuns si eu dupa un stalp. Deodata, mama iesi din ascunzatoare si se
repezi la baiatul pe care-l cunosteam n carciuma Sirena. Ceausescu
(sau Caragiale n varianta rugbystului) dormea ntins pe trotuar, la
usa restaurantului. Mama nsfaca tot i banii din farfuria din fat a lui si
nainte de a pleca l saruta pe crestet. Se ntoarse si ncepu sa numere
banii din mers. Apoi, se opri n fat a unei vitrine cu tricotaje. Zabovi
mai mult n fat a unui pulover verde, ntins pe bustul unui manechin-
copil. Intra n magazin foarte grabita si, fara sa-l studieze, cumpara
puloverul din vitrina. A iesit cu mainile n buzunare si capul varat
n gulerul ridicat al paltonului. Ascunse puloverul cumparat n sacosa
din carpa care-i atarna pe langa palton. Se ntoarse pe acelasi drum
la Consulatul american.

In fat a port ii se adunasera vreo cincizeci de
oameni. Vorbeau n grupuri mici, n soapta, mult i dintre ei t ineau n
maini sau pe umeri drapele americane, desfasurate. Mama t i aranja
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 178 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
baticul si se amesteca n mult ime. M-am retras pe trotuarul de vizavi
si mi-am aprins o t igara. Doi tineri pletosi vindeau la o taraba impro-
vizata t igari, insigne, drapele americane n miniatura, bune de npt
ntr-un tort. Nu-si faceau reclama pentru ca aveau vanzare.

Imi aprinsesem a treia t igara. Deodata, de dupa colt , au aparut

trei masini metalizate si lungi, ca si aceea parcata n fat a port ii. Au
oprit usor, n rand cu prima, risipindu-i pe oamenii stransi n grupuri.
Din ele au coborat sase barbat i nalt i, bine mbracat i. Purtau paltoane
negre si panto de lac.

Ii nsot eau si doua femei, cam de varsta ma-
mei, n paltoane de blana. Erau veseli. Unul dintre ei, carunt, porni
nainte, deschizandu-le celorlalt i calea pana la poarta. Aceasta se des-
chise imediat, probabil sergentul o act ionase din ghereta. Cat iva oa-
meni se adresara vehement unui american din grup, dar strainul le
raspunse cu un zambet larg si se grabi n curtea Consulatului. Atitu-
dinea americanului starni nemult umiri n primele randuri. Se auzi o
uieratura si un

huoo scurt. Grupul ntra fara alte incidente. Langa

trotuarul meu, se opri o Dacie din care coborasera patru fotogra, cu
aparatele atarnate de gat. Si ei au intrat fara probleme n curtea Con-
sulatului. Mult imea n care se pierduse mama devenise mai agresiva.
Izbucnira cateva proteste si chiar onjuratura grosolana aruncata celor
din cladire.

In fat a Consulatului se adunasera ntre timp peste o suta
de persoane. Mult i gura-casca se oprisera ca si mine pe acelasi trotuar.
Curand, se lasa linistea printre oamenii de la poarta. O fanfara ascunsa
de ziduri porni sa intoneze imnul american, n timp ce drapelul cunos-
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 179 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
cut urca ncet pe catargul din curte. De la primele acorduri, mult i oa-
meni si-au descoperit crestetul. Cei din fat a cantau cu palma dreapta
n dreptul inimii, iar vanzatorii pletosi uturau stegulet e. Cand dra-
pelul a ajuns n varful catargului, fanfara a ncetat si dinauntru s-a
auzit o salva de tun, urmata de aplauze. Si cei din strada au nceput
sa aplaude, mai mult, sa uiere si sa chiuie. Se mbrat isau fara rost.
Cristina statea singura, retrasa, cu mainile n buzunare. O forfota inu-
tila izbucni n fat a port ii.

Incercau s-o fort eze. Maimut oiul iesise din
gheret a si facea semne disperate, sa-i domoleasca. Ca din pamant au
aparut fotoreporterii, care au nceput sa fotograeze busculada. Unul
dintre ei, mai slabanog, se cocot a pe capota unei masini americane.
Blitz-urile i-au enervat pe oameni si multe proteste se ndreptara spre
fotoreporteri.
Busculada o prinse pe mama, iar eu stateam ca un pampalau,
vorba tatii. Fotoreporterul cocot at pe masina americana se trezi n-
conjurat de mult ime si obligat sa nceteze cu fotograatul. O femeie
se urca pe capota si-l mbranci fara mila. Un val de aplauze rasplati
gestul femeii. Era domnisoara Pusa. Mult umi cu o plecaciune pentru
aplauze, dar nu parasi pozit ia castigata:
Tradatorilor! Huooo! Tradatorilor de neam si t ara! Oamenii din
jurul masinii ncremenisera. Acum fugit i, nu-i asa? Dupa ce l-at i omo-
rat pe Ceausescu, acum fugit i! Huooo! Nu va convenea ca va t inea la
cozi la lapte? Acum stat i la usa imperialistilor evrei! Huooo! Fugit i ca
sobolanii, impotent ilor! T ara are nevoie de brat e care s-o apere. Ce-o
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 180 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
sa gasit i la americani? Va spun eu! Pornograe! Vret i pornograe?
Pornograe avem si noi! Asteptat i numai put in, ca peste cateva zile
toate chioscurile de nchiriat videocasete vor da caseta cu lmul porno
n care joaca Luiza Hermeneanu, platita cu bani grei ca sa. . . Cine
vrea sa fuga n America? Una ca ea, curva curvelor din oras! Si cine
este tatal acestei dezmat ate? Cel mai harnic muncitor pe care l-a
avut Santierul Naval. Uitat i-o aici pe mama Luizei Hermeneanu! Sa
va spuna aceasta femeie cate sacricii a facut pentru ica ei! De ce
a facut? De ce, va ntreb? Ca s-o vada plecata din t ara? Asa suntet i
tot i, niste degenerat i! Tradatori si degenerat i!
Domnisoara Pusa se feri la timp din calea unei pietre care, cu
sigurant a ar desgurat-o. Imediat dupa aruncarea pietrei, se abatura
asupra ei valuri de njur aturi si huiduieli. Vecina noastra mai dorea
sa le spuna ceva, dar vocea ei nu-i dovedea. Doi barbat i ncercau s-o
dea jos de pe capota, dar alunecau pe tabla umeda a masinii.
Se vor resemna repede, ma agat a de brat sergentul-major Grigore
Postolache.
Ma ntoarse si ma obliga, cu mana nclestata pe brat ul meu, sa-l
urmez pe strada, spre centrul orasului.

Imi explica repede ca nu trebuie

sa u surprins de prezent a sa, avea doua zile libere, de aceea preferase
sa se mbrace n civil, ntr-un palton care aducea, totusi, cu mantaua
de polit ist, numai nasturii erau schimbat i si i lipseau epolet ii. Pe cap
si trasese un fes din lana, care-i ajungea pana la radacina nasului
borcanat. Avea cearcane si mirosea a spirt. Abia se barbierise. Nu-
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 181 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
si stersese petele de sange de pe gat. La intersect ie ma elibera din
stransoare, dar ma ruga sa-l urmez.
Sunt foarte emot ionat, se opri la culoarea rosie a semaforului.
Ma crezi? Nu ma crezi! Preferi sa-i crezi pe prostii aia, niste brute. Nu
vor reusi sa ajungan America pentru ca n-au subtilitate. Uite! Scoase
din buzunarul paltonului o carte fara coperte, cu pagini ngalbenite
si n timp ce traversam strada, mi citi cu voce tare:

Asa se vorbeste
englezeste. Este o carte foarte buna, editatan o mie noua sute saizeci
si trei. Pe atunci faceau cart i foarte bune. Avea o suta treizeci de
pagini. O vezi? Am citit-o pe toata de patru ori, singur, fara sa ma
ajute nimeni. T i-aduci aminte lmul pe care t i l-am povestit? Da. . .
M-am tot gandit si am ajuns la concluzia ca polit istul din lm nu este
prototipul breslei din care fac parte. Si mi-am zis, cu orice risc, sa
merg pe drumul meu! Dar, spre deosebire de personaj, dorint a mea
de a nvat a engleza mi-a venit de aici!

Imi arata locul inimii.
Parasisem centrul orasului si intrasem ntr-un cartier de blocuri
muncitoresti. Pe aleile stramte ne ntalneam cu tot felul de oameni
care-l salutau pe polit ist. Omul le raspunde preocupat de ideile pe
care vroia sa mi le expuna:
Am pornit n aceasta experient a batu cu palma peste buzu-
narul unde-si ascunsese cartea cu un complex dramatic. Ma exprim
bine? Dra-ma-tic! Daca gresesc n exprimare, te rog sa ma corectezi.
Am pretent ia ca-t i vorbesc t ie, care esti cea mai tanara generat ie
de intelectuali ai acestei t ari. Deci! Complexul a t inut de faptul ca nu
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 182 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
nv at asem engleza la timpul potrivit. Am avut sentimentul inutilitat ii,
dar cum t i-am spus, ceva din mine izbucnea si ma mpingea sa citesc
cartea pagina dupa pagina. N-am sa-t i spun nici un cuvant n engleza,
e o superstit ie de-a mea! Primul cuvant n engleza am sa-l spun acolo!
Acum, cand experient a s-a sfarsit, amintindu-mi de lm, ma ntreb
cine va intelectualul dintre amicii nostri care va muri ntr-un acci-
dent de circulat ie. Ah! Dar uite-l pe domnul intelectual! Buna ziua,
domnule Remus, l lua n primire polit istul pe batranul care nici nu
se apropiase bine de noi.
Dupa cum grabea pasul, domnul Remus ne cauta de mult. Se opri,
rasu and greu. Barbia i tremura sub povara efortului si ochii i jucau
n orbite. Reusi, totusi, sa ma xeze:
Vrei sa ne lasi singuri? Te rog!. . .
Cu ce treaba, domnule?, se interesa brutal sergentul-major.
Ai sa ai imediat. Ne lasi?, ma ruga cu o voce umila.
Am dat sa plec, dar polit istul ma apuca iarasi de brat :
Baiatul e prietenul meu cel mai bun! Daca vrei sa spui ceva,
spune repede ca ne grabim.
Batranul ezita. Nu se astepta la o asemenea replica.
Am venit n chestiunea pentru care m-at i rugat. . .
Nu te-am rugat n nici o chestiune. Condit ia noastra e clara,
domnule! Ne dai dosarul lui Ilie Hermeneanu si t i dam casetele! De
fapt, termenul limita a trecut. Nu te-ai t inut de angajament. N-am
ce-t i face. Ai avut timp destul sa te gandesti, sa iei o hotarare! Ai
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 183 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
adus dosarul, cumva?
Nu, nu, nu! Adica nt eleget i, nu-i la mine! V-am spus de la
nceput, sunt niste hartii. . .
Trebuia s-o convingi pe sora prietenului meu sa t i le dea, iar noi
t i napoiam casetele cu lmele porno pe care sora prietenului meu
le-a turnat, ha, ha, ha, ntr-o camera a hotelului tau.
Dar nu e hotelul meu!
Gura! Lasa textele ca te arestez! Treaba ta! Nu ne dai dosarul, ai
sa suport i consecint ele. Barem daca intrai si matale n lm! Ce curve
bune ai pierdut! Rase n hohote, dar reveni repede, amenint ator. Noi
mai avem put intica rabdare. Ne aduci dosarul si ai casetele.
Si polit istul l apuca pe domnul Remus de-o ureche, dandu-l la
o parte din calea noastra. Am trecut pe alee, eu buimac, Grigore
Postolache, cu mainile la spate, nfuriat. Recept ionerul-sef ramase n
afara aleii:
Va urasc pe tot i! Va urasc, jidanilor, bozgorilor, t iganilor! Va
urasc, bolsevicilor, securistilor, turnatorilor! Va urasc, neamurilor!
Traiasca romanii! Traiascan vecii vecilor! urla batranul n urma noas-
tra, dar nu ne-am ntors.
Dupa cat iva pasi polit istul si reveni. De data asta, vorbi fericit:
Totusi nu m-ai ntrebat de ce am ales engleza! Ca sa respect
lmul, ai sa raspunzi. Inexact! Filmul este altceva si sper ca ai nt eles.
Nebunii mi-au distrus atunci baricada. N-ai uitat! A fost vina mea,
trebuia sa iau masuri preventive. Dar cine sa-si nchipuie ca vor fura
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 184 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
un tanc? Au furat si excavatorul galben.

Inca nu l-au scos pe strazi.

Il
t in ascuns. Pregatesc ceva. Vor sa dea o lovitura. Nu se vor mai juca
asa cum au facut-o pana acum. Era o joaca absurda. Sa te plimbi. . .
Si sa-t i pui o dorint a, am ndraznit.
Exact. Tot i si puneau n gand America, i-am vericat. Ha! Si
ce s-a ales de visele lor? Dar am deviat de la subiect. Cand te-au
aruncat de pe tanc, t i-ai pierdut revistele pe plaja. Le-am gasit, le-
am adunat cu gandul sa t i le dau, dar rasfoindu-le am gasit un anunt
pentru un concurs de pictura. Concursul ind organizat n America. . .
Uite, aici locuiesc eu! De fapt nu stau, am nchiriat o garsoniera ca
loc pentru atelierul de pictura. Aici am nvat at singur aceasta carte
si am pictat! Scoase cheia din buzunar si o stersese cu grija de praful
imaginar. Hai sa-t i arat adevarul! Era un bloc cu o singura scara,
cu ferestrele camuate de rufe ntinse la uscat, cu fat ada decolorata,
ca mai toate blocurile din orasul nostru. Avea patru etaje. Polit istul
intra pe scara si-mi deschise usa primului apartament de la parter.
Ma mpinse nauntru si aprinse lumina din hol. Mirosea a ot et. M-a
ndemnat sa intru ncalt at indca nu are covoare, sa nu ma dezbrac
indca n-are cuier. Aprinse lumina n camera.

In mijlocul acesteia se
aa un taburet spoit cu tot felul de culori, asezat n fat a unui sevalet, o
improvizat ie.

In jurul lor, aruncate pe jos, tuburi de tempera si guase,
pensule si creioane de diferite marimi, blocuri de desen mazgalite.
Uite!

Imi arata peret ii acoperit i cu desene colorate, format mic, cum
ne cereau la scoala generala, la orele de desen.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 185 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Sunt acuarelele mele, se lauda polit istul. Toate! Cele mai proas-
te. Pe cele mai bune le-am trimis la concurs.

In revistele tale am citit
anunt ul si regulamentul concursului. Si atunci mi-a venit ideea. Con-
cursul se adreseaza copiilor handicapat i ntre cinci si zece ani. Este un
concurs internat ional. Primele trei locuri castigatoare, o excursie n
America. Asta e! Turul Americii n autocar. Cum sa ratez o asemenea
ocazie? Mi-am cumparat tot ce vezi si uite ce-a iesit. Am pictat si
am nvat at englezeste. Acum o saptamana am trimis cele trei lucrari.
Am chitant a, daca nu ma crezi!

Imi arata o recipisa pe care o scoase
din buzunarul paltonului. M-a costat o avere, dar a meritat. Acum
astept raspunsul lor. Voi printre castigatori. Sunt absolut convins
de reusita pentru ca am lucrat cu emot ie, cu pasiune. Toata viat a
mea s-a revarsat n aceste acuarele. Doua luni n America! Ah! Facu
o pirueta, gata sa rastoarne micul sevalet.
Dar dumneata nu ndeplinesti condit iile de varsta, am ras. Si-
apoi nu esti handicapat.
Ma crezi prost? Am sa plecn American calitate de tata. Copilul
care ndeplineste condit ia de participare nu stie pe ce lume traieste,
asa ca l-am nat. El este autorul ocial al lucrarilor, iar eu sunt
tatal adoptiv. Americanii vor ncantat i cand l vor vedea asa de
handicapat.
L-at i nat pe. . . copilul acela. . . Unii i spun Ceausescu, alt ii. . .
Eu l-am botezat Luchian! Ai nt eles? Luchian! L-am botezat la
biserica. Dar te rog sa-mi admiri picturile, ma invita cu un gest larg.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 186 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Pe ecare perete, n afara de cel cu fereastra camuata cu niste
paturi de campanie, erau prinse n t inte, pe doua randuri, acuarele
n format mic.

Imi indica locul de unde sa-ncep vizitarea expozit iei,
chiar de langa usa. Picturile erau tampite. Un desen inundat de violet
arata marea patata cu alb si n zare, luminit e galbene, adica vapoa-
rele! Desenul era stangaci. Polit istul ma urmarea pas cu pas, foarte
serios.

Incercam sa u si eu serios. Sub acest prim desen sau acua-
rela, cum o numise sergentul, se aa o plaja cu un bloc cu doua etaje.
Am ras. Sa e hotelul domnului Remus? Exact, se bucura polit istul.
Nu era o copie dela. Ce facuse polit istul pe cartoanele de desen nu
semana cu realitatea. Recunosteam ca sursa de inspirat ie a artistu-
lui fusese realitatea nconjuratoare. Mai departe, un tramvai deraiat
pe o strada pustie. Desen din memorie, ma informa Grigore Postola-
che. Era o reconstituire a faptelor savarsite de nebuni. Alta acuarela,
alt bloc pe plaj a. Un bloc cu opt etaje. Aici stat i voi, mi arata cu
unghia degetului mic. La urmatoarele lucrari au aparut si oamenii.
I-am descoperit pe domnisoara Pusa n ghereta violeta, pe domnul
Remus cu Luiza stand pe terasa hotelului, pe Luiza scaldandu-se n
nisip, pe Boby batandu-l pe arhitectul pitic, pe tata ntorcandu-se cu
rosii de la ferma. Tematica se mbogat ea pe masura ce parcurgeam
expozit ia. Naturi moarte: o sticla de sampanie plutind pe mare, un
teanc de reviste, patru masti de gaze. Daca zaboveam n fat a unui
desen sergentul-major mi explica, iar eu dadeam din cap amuzat. Un
avion plutind pe mare. Ce tampenie! Dedesubt, pe o plansa alba, cre-
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 187 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
tinul pictase cu vopsea rosie niste cuvinte, parca le copiase dintr-o
scrisoare. Am citit n graba:

Cand am condus un tanc, mi-am pus

aceasta dorint a: Pe crucea mea sa scrie b

arbatul acestei femei

se afl

a

n america.

In usa garsonierei se auzira batai violente.
Sergentul-major Grigore Postolache lua pozit ia de drept i, privindu-
ma speriat:
Nu stie nimeni de atelierul meu!
Domnisoara Pusa navali n mijlocul camerei si, fara sa se uite la
noi, se prabusi n genunchi, apoi striga cu o voce sugrumata de efort:
La arme, vitejii mei! Au venit sa ne fure blocul!
Cuvintele vecinei ne-au convins. Am iesit din garsoniera, regretand
timpul pierdut cu polit istul chinuit de ambit ia de a castiga concursul
de pictura din America. Ganduri negre ma mpiedicau sa alerg mai
repede spre casa. Polit istul ma urma ca un caine credincios.

In fat a blocului nostru stat ionau mai multe camioane de mare to-
naj, o automacara si alte utilaje, toate vopsite ntr-un galben murdar.
Oamenii n salopete albastre se foiau printre acesti monstri. Brat ul
telescopic al macaralei ajunse la etajul opt.

In capatul brat ului era
montata un fel de cusca n care se aau doi muncitori. Examinau
dintr-un capat n altul fat ada etajului. Printre muncitorii de jos l-am
recunoscut pe arhitectul din Bucuresti. Purta pe cap o casca alba si
era mbracat ntr-un cojoc maro, lung pana la glezne. Cei doi mun-
citori din cusca brat ului telescopic erau narmat i cu cate un pica-
mer. Domnisoara Pusa a preferat sa stea ascunsa dupa colt ul blocului,
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 188 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
urmarind cu o privirentunecata operat iunile. Fugise sa ne anunt e fara
sa-si traga paltonul pe ea si acum tremura din tot corpul. Sau poate
l pierduse n confruntarea din fat a Consulatului american. Muncito-
rii au nceput sa perforeze cu picamerele fat ada etajului opt, ajutat i
de miscarile sigure, sus-jos, stanga-dreapta, ale macaralei. Probabil
ca ntre cei care spargeau betonul si cel care manevra brat ul exista
o legatura radio.

Intre timp, a sosit n mare viteza a doua macara,
la fel de puternica, galbena si a ridicat planseul decupat de cei doi,
asezandu-l cu precizie ntr-un camion.
Apartamentul ala nu este locuit, a observat sergentul-major Gri-
gore Postolache.
Muncitorii din cusca lucrau repede.

Intr-o ora au decuplat fat ada
etajului opt. Si peret ii din spate i-au scos cu grija prin acelasi proce-
deu si i-au coborat n camioane. Au lasat doar peret ii laterali, sa nu
se prabuseasca acoperisul. Camioanele ncarcate cu peret ii blocului
nostru plecau si se ntorceau dupa o jumatate de ora, a cronometrat
polit istul. Piticul barbos se plimba cu mainile n buzunarele cojocu-
lui printre muncitori si camioane. La etajul sapte au urcat n cusca
macaralei alt i doi meseriasi care au lucrat la fel. Au gasit, totusi, un
apartament cu doua camere, pe colt , locuit de o familie de pensionari.
I-au lasat n pace pe batrani, decupand restul de peret i dupa acelasi
procedeu. Pentru a treia pereche de muncitori, etajul sase a fost foarte
simplu, nimeni nu mai locuia acolo. Cand se pregateau sa atace etajul
cinci, domnisoara Pusa s-a repezit la intrarea blocului si a t ipat:
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 189 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Eu traiesc aici, porcilor! A urcat n apartament, a aprins lumina,
sa vada porcii ca e locuit.

In apartamentul nostru, tata urmarea la televizor transmisia n di-

rect a festivalului de la San Remo, iar mama gatea mancare de mazare
cu carto. Nu s-a speriat cand cei doi muncitori, legat i cu centurile de
sigurant a de cusca macaralei, au aparut n cadrul ferestrei. Crezand
ca, n sfarsit, au venit zidarii, mama i-a ntrebat de dupa geam daca
vor o port ie de mazare cu carto, acum da n ert! Am oprit-o, sa
nu risipeasca mazarea. Curios, aparatele lor nu faceau zgomote si nu
starneau praful. Tata a ascultat n tihna melodiile festivalului. Pana la
miezul nopt ii, peret ii blocului nostru au fost decupat i si transportat i.
Pe la ora trei dimineat a, masinile si echipamentele galbene au disparut
n liniste sub ochii nrosit i de nesomn ai polit istului.
A doua zi, dimineat a, blocul nostru arata ca un castel de cart i de
joc, cum l-a caracterizat domnisoara Pusa. De pe malul marii puteam
vedea scara interioara, cusca ascensorului care nu mai funct iona de ani
buni, bena de gunoi un tub negru cu gauri la ecare etaj. Ramasesera
opt apartamente nedecopertate. Operat iunea, am recunoscut cu tot ii,
nu afectase instalat ia electrica sau conducta de apa rece.
S-a slabit un pic rezistent a structurilor, ne-a explicat arhitectul,
prezent n fat a blocului n aceeasi dimineat a. Trebuie sa va mandrit i
cu cel mai curat bloc din oras. Vantul o sa-l curet e de praf, ploile or
sa-l spele. Nu va trebuie femeie de serviciu.

In privint a sobolanilor,
nici o grija, am dat cu substant e toxice eciente. Chiar, nu simt it i cum
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 190 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
miros? Nu simt eam, dar din acea zi n-am mai vazut un pui de sobolan.
Gandacii de bucatarie au fost mai rezistent i.

In prima duminica dupa
aceasta operat iune, nainte de a se ridica de la masa, tata si-a amintit:
Am vazut la televizor un castel scot ian sau irlandez, cam asa
ceva, ca n-am prins emisiunea de la nceput. Ziceau ca un miliardar
american l-a cumparat. A fost demontat, transportat peste ocean si
montat pe mosia bogatasului n mai put in de douazeci si patru de ore.
Cica i-au mai ramas de adus opt apartamente din castel. Asa zicea
reporterul. N-a mai avut bani americanul pentru ultimele opt. Ce-ar
sa-i facem o oferta mai buna?
Maine gatesc niste fasole, nu vrei sa te duci n piat a? Poate
gasesti niste t arani ntarziat i care vand fasolea mai ieftin, i-a raspuns
mama.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 191 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
10
P ana va ntoarcet i, o s a arba fasolea. Sa n-o lasi pe Luiza sa plece.
Vreau sa mancam cu tot ii la pranz, ca o familie adevarata. Acum,
Luiza o sa e mult umita. Taica-tu i face rost de bani sa plece. Vezi,
copiii au mereu pretent ii de la parint i. Si noi am facut mereu sacricii.
Taica-tu t ine, totusi, la Luiza, altfel nici nu s-ar gandit sa-i dea bani
de drum, se nduiosa mama, punand pe aragaz cratit a cu ceapa taiata
marunt.
Vantul din larg nu mai batea. Paturile din geamuri fusesera stran-
se. Tata se mbraca n sufragerie, iar Luiza l astepta n camera ei.
Mama era fericita. Luiza nu parea curioasa unde vom merge. Impor-
tant era ca tata se t inea de promisiune.
Am mers pe jos pana n centrul orasului.

In intersect ie, sergentul-
major Grigore Postolache dirija circulat ia. Am traversat pe verde
si polit istul ne-a salutat. Nu i-am raspuns. Dupa ce am trecut de
intersect ie, am observat ca tata o t inea de brat pe Luiza. Curand,
pe niste ulit e care scurtau drumul facut altadata, am ajuns la Sire-
na, oprindu-ne la tutungeria mica ce semana cu ghereta domnisoarei
Pusa.
Mai t ii minte, Luiza, strazile astea?, se stradui tata sa e vesel
dintr-o data.
Nu, ridica Luiza din umeri, nepasatoare.
Ai dreptate, recunoscu tata si intra n tutungerie.
Luiza l urma. Eu am ramas pe trotuar, mi-am aprins o t igara
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 192 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
si am nceput sa-mi rasfoiesc revistele. Strada era pustie. Trotuarul
din fat a Sirenei abia fusese maturat si stropit. Usile carciumii erau
deschise, dar dinauntru nu se auzeau zgomote. O batrana cu un fes
tras pe cap, nfasurata ntr-un halat rosu de spital, iesi dintr-o curte
de peste drum si dupa ce ma saluta, dadu cu matura prin fat a port ii,
de doua-trei ori, sa oboseasca. Apoi se aseza pe un taburet. Ma privea.
Nu aveam chef sa-mi citesc revistele. Pana a aparut Luiza, am fumat
doua t igari.

Imi ceru o t igara. Vocea i tremura. I-am ntins pachetul,
dar se razgandi, amintindu-t i ca si ea are t igari n poseta, mai bune.
Tata iesi din tutungerie cu o servieta maro sub brat . Batranal saluta,
un carait scurt de gaina, dar tata nuntoarse capul. Trase aer n piept,
eliberat de emot ie:
Iei asta si o duci acasa, mi ntinse servieta. O bagi jos n sifonier
si-i spui lu ma-ta sa pregateasca masa pentru cinci persoane. Auzi?
Azi vom cinci la masa! Mergem, i propuse apoi Luizei si sora mea
l asculta.
Au traversat strada si au intrat amandoi n bodega. Batrana ma
urmari de pe taburet pana la capatul strazii. Servieta pe care mi-o
ncredint ase tata, cu o singura catarama atinsa de rugina, desi de-
formata, nu era grea, poate cont inutul trebuia aranjat mai cu grija.
Nu ma grabeam sa ajung acasa, mi placea servieta maro, chiar si
asa, deformata.

Imi placea cum mergeam, t inand-o strans de maner,
fara s-o clatin sau s-o lovesc cu piciorul. Cu revistele sub brat aratam
ca un domn! M-am admirat n vitrina unui aprozar.

Imi lipseau nsa
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 193 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
pantalonul din stofa si pantoi de lac. De ce n-as cauta un magazin
de lux, sa-mi ndeplinesc dorint a? O palarie, un pantalon si panto
de lac! De ce nu? Am strans manerul servietei. Sa-mi arunc paltonul
asta din liceu si caciula, imitat ie sintetica de blana si pantoi purtat i
zi de zi, patru ani. Sa-i arunc n primul tomberon. Sa-mi cumpar apoi
un pachet de t igari ne si o bricheta chinezeasca. Sa intru n librarii
si sa-mi cumpar toate cart ile dupa care tanjesc de luni de zile si toate
revistele, sa le citesc n camera mea? Dar de ce n camera mea? e nca
frig si miroase a petrosin. Nu! Mai bine ma ascund n hotelul dom-
nului Remus! Ah! De ce n-am curajul sa fac ceva cu acesti bani? Sa
fug. La gara, cu primul tren! Ca Marius, dar el a fugit fara bani. Si
a reusit. Eu de ce n-as reusi? Sa ajung campion nat ional la tenis de
camp, sa castig primul turneu la Praga sau la Viena. . .
Buna!
Tu esti, Cristina?
Eu sunt! Cristina senclina, hlizindu-se. Unde alergi cu papornit a
asta?
Purta o jacheta portocalie, brazdata de multe fermoare, cu gluga
dat a pe spate.

Imi barase drumul pe trotuarul unei strazi necunoscute.

Ma ratacisem.

Isi t inea mainile n buzunarele jachetei si-mi zambea cu

un soi de rautate, ca si cum ma prinsese facand ceva urat. N-a asteptat
sa-i raspund, m-a ntrebat ce mai fac. Bine! Iesise sa se plimbe, mi
marturisi nostalgica, i plac aceste strazi. Ne-am privit, ea serioasa,
eu put in speriat. Daca as facut un pas, cu sigurant a s-ar dat la o
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 194 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
parte, dar n-amndraznit sa-l fac. Amntrebat-o ce lme a mai vazut
la video. A ridicat din umeri, n-are important a. Peste put in timp vine
vara, am exagerat privind cerul senin al amiezii. Si daca vine vara, de
ce mergi nfofolit n paltonul asta?, ma chestiona pe ton sever. Mi-e
cald, am glumit tamp. Hm! Dadu din cap. Cristina avea ochii verzi.
Voi at i furat excavatorul?
Da, noi l-am furat, si schimonosi buzele rujate violent. Si ce-t i
pasa?

It i pare rau ca nu pot i sa i ca noi?
Va pierdet i timpul cu eacuri, i-am raspuns furios. Joaca voastra
e o tampenie. . .
Lasa-ne n tampenia noastra, striga Cristina. Baga-t i nasul n
revistele tale si pastreaz a-t i parerile tale de bosorog pentru alt ii! Nu
te uit i cum arat i? Se cunoaste de la o posta ca esti un papit oi fara
nici un rost pe lumea asta! Si papornit a! Unde o duci? Nu vezi n ce
hal ai ajuns?
Amndraznit sa fac un pas, sa plec, si Cristina s-a retras, crezand
ca vreau s-o lovesc. Am pornit cu servieta sub brat si revistele stranse
n palma. Cristina nu renunt a:
De ce plangi? H? De ce plangi?
Sunt bolnav.
E cea mai comoda scuza! Tot i motivam o boala si ne retragem
n ea ca ntr-o vizuina. Si de acolo, prin orice gaura descoperita ne
uitam la ceilalt i si-i judecam. Asa ne simt im mai bine. Vrei o batista?
Nu! N-am nevoie. Traiesc cum pot! Poate ntr-o zi am sa u
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 195 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
sanatos. . .
Tu nunt elegi ca n-ai nici o sansa? Esti condamnat sa-t i framant i
revistele, sa nghit i ceea ce t i se pune n farfurie.
Si ce vrei sa fac? Da-mi o solut ie, daca tu le stii pe toate!
Nici nu mai esti n stare sa gandesti.
N-am avut norocul sa ma nasc baiat de bani gata. Eu m-am
nascut sarac, ntr-o familie cinstita. Mi s-a spus de la nceput cine
sunt si care-i locul meu. Pentru ca sunt bolnav si ntret inut.
Te-au mint it! Ca sa nduri mpreuna cu ei.
Daca te dai asa mare artista, de ce nu esti n stare sa intri la
Conservator?
N-am talent. Clar?
Am bani!
Oh, se maimut ari Cristina. Si ce faci cu banii?
Te rog sa ma lasi n pace!
Nu vreau! Sunt foarte curioasa sa au ce poate face un om ca
tine cu gramada de bani din papornit a asta.

Ii duc acasa. Luiza se marita.
Cristina se opri. Nu parea surprinsa.

Isi nalt a barbia:
Ai bani si nu te bucuri de viat a, mi sopti cu blandet e. T i-e frica
sa fugi cu ei, nu-i asa?

Imi atinse mananclestata pe manerul servietei.

Sunt aici, langa tine, eu t i vorbesc. Uite-te la mine!
Era serioasa si felul cum vorbea ma nspaimanta.
Eu sunt Cristina. Simt i palma mea? o simt i? Dar rasuarea mea,
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 196 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
o simt i? Sunt langa tine. Nu mai trebuie sa visezi. Ai sa i fericit. Cel
mai fericit barbat din lume. Vrei sa ma sarut i?
Aici, pe strada?
Pot i sa ma sarut i si aici. Esti un barbat puternic. Vrei sa fugim?
Vrei?

Imi stranse mana.
Am ras prosteste si am dat din cap. Fata ma mbrat isa. Parul ei
ma amet i, dar n-am renunt at la servieta. Revistele mele mototolite
cazura la picioarele noastre. Cristina purta panto cu tocuri nalte.
Cristina! Ai o ureche calda!

Imi dai voie s-o sarut?
Mai bine sa fugim!

Isi ridica fruntea de pe pieptul meu.
Iarasi am dat din cap ascultator. Am luat-o la fuga pe strazi pustii,
necunoscute. Ne t ineam de mana. Ce usor a fost! O sa u fericit!
O sa-i spun mamei, domnului Remus, Luizei ca sunt fericit! Dar ce
important a are fericirea mea pentru ei? Vorba Cristinei, lor nu le pasa,
sunt egoisti. Alergam si amnceput sa nt eleg. Cristina ma iubea. Voi
cel mai fericit barbat din lume. Iar Cristina va cea mai fericita
femeie din lume. Eu trebuia s-o fac fericita!
De ce alergam ca prostii?, ma opri Cristina. Mai bine luam un
taxi! Si fara sa astepte decizia mea, facu semn unui taxi care tocmai
trecea pe strada.
Masina se opri langa noi si Cristina ma trase nauntru. Soferul, un
barbat caruiai vedeam cafea groasa iesita de sub gulerul hanoracului,
primi comanda iubitei mele:

Turul orasului!
De ce turul orasului?
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 197 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Pentru ca ai bani, se ghemui Cristina la pieptul meu.

In oglinda retrovizoare am descoperit ochii soferului, mici, negri,

parca-i mai vazusem undeva. Soferul nu accelera. Se lasa depasit de
toate masinile. Ajunsesem la intersect ie.

Intreba ncotro s-o ia, unde
vrei, i raspunse Cristina.
Uita-te bine pe geam, ma ndemna iubita mea cu ochii verzi.
Lumea e alta cand o privesti de aici. Uita-te la oameni! Ce neghiobi
sunt! Esti bogat. Spune-mi ca esti fericit cu mine! Ma privi serioasa.
Da, i-am raspuns, dar oarecum stanjenit de prezent a soferului.
Dar tu esti fericita? Dupa ce ne plimbam cu masina, vreau sa coboram
si sa mergem la cel mai luxos restaurant. Tu ai mai fost, dar eu. . .
Vreau sa bem sampanie, sa mancam o friptura groasa de doua degete,
nici nu-mi amintesc de cand n-am mai mancat carne. Apoi vreau
sa stam de vorba. Am sa-t i spun o gramada de lucruri, n-am sa te
plictisesc, t i promit.
Priveste strada, ma ndemna. Asta a fost lumea ta.
Am facut de doua ori turul orasului. Revenind n intersect ie, Cris-
tina i ordona soferului:
La gara!
Ce sa facem la gara?, am sarit. Nu mergem la restaurant?
Soferul executa ordinul si ntoarse masina, strecurandu-se printre
doua camioane. Cristina ma privi cu mila:
Peste o jumatate de ora, pleaca un tren spre Bucuresti. Daca
t i se face foame, nu rabda ca acasa, du-te la vagonul restaurant si
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 198 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
mananca. Cand ajungi la Bucuresti, ntrebi cum se poate ajunge pe
strada Uverturii, numarul trei, asta e adresa lui! Sa n-o uit i! Uverturii,
numarul trei!
Cristina, de ce-mi vorbesti asa?
Ce mic e orasul nostru! Vezi ce repede am ajuns la gara? Ai grija
de tine!, mi deschise portiera. Pleaca!
Cristina, eu te iubesc! Cum pot i sa ma gonesti? Unde sa plec?
Pleaca asa cum t i-am spus. Nu uita adresa!
Nu plec fara tine!
Dar pleaca odata! Ma lovi cu picioarele si izbucni n plans.
Am iesit din masina, cu servieta n brat e, dar stateam aplecat spre
bancheta din spate. Nu stiam ce sa fac. Cristina si scoase o batista si
si sterse nasul:
Sa-i spui ca l astept.
Soferul se ntoarse brusc si-mi tranti portiera n nas, de parca abia
asteptase cuvintele Cristinei. Atunci l-am recunoscut. Era rugbystul
care ma aruncase de pe tanc. Masina demara scurt, lasandu-ma singur
pe trotuar. Am dat sa alerg dupa masina, dar nu mai aveam nici
o sansa. Se pierduse repede, dupa primul colt . Tremuram de furie.
Cristina se va ntoarce la grupul ei de rockeri, bisnit ari si minijupiste.
Acolo va fericita. Iar eu mi pierdusem revistele. Sa ma duc la gara,
sa urc n trenul de Bucuresti? Si? Si daca la Uverturii, numarul trei,
l descopeream pe Marius? Nu, Marius trebuie sa e n America. Iar
locul meu este aici.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 199 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire

In locul garii se nalt a o cladire cu trei etaje, alba, cu o parcare

pustie. Au construit o gara noua! Ciudat, dar domnisoara Pusa nu-mi
spusese nimic despre aceast a construct ie. N-am ndraznit sa trec prin
parcare si sa admir ndeaproape gara. Trebuia sa ma ntorc acasa,
ma asteptau cu banii. Strada pe care venisem cu taxiul se prelungea
dincolo de cartierul garii ntr-o sosea ceva mai larga. Si pe asta o mo-
dernizasera, largind-o cu patru benzi de circulat ie, n ambele sensuri.
Am pornit curios pe marginea ei, lasand repede n urma casele urate
din jurul fostei gari. Soseaua cu patru benzi iesea pe campul nearat.

In spatele meu, soarele se pregatea sa apuna. Mi-am strans servieta

sub brat si am marit pasul.

In fat a mea, la vreo doua sute de me-
tri, se nalt a un bloc. Au nceput sa construiasca un nou cartier! Pe
masura ce naintam, aerul devenea tot mai umed. Marcajele galbene
ale soselei pustii erau trasate cu grija. Se cunostea ca era o lucrare
noua, ca si gara. Deodata un vartej strabatu soseaua, stergandu-mi
parca din fat a ochilor toate marcajele. Am ras! Ma depasise o masina
n mare viteza. A doua masina trecu n sens contrar mersului meu.
Era lunga si metalizata ca toate masinile din fat a Consulatului ame-
rican. Fugea spre oras. Poate primii turisti straini soseau pe coasta
noastra. Imposibil! Domnul Remus ar stiut si ar chemat-o pe ma-
ma sa faca ordine si curat enie n hotel. Alte doua masini, una dupa
alta, trecura n viteza. Se ntreceau ca la raliu. Una dintre ele claxona-
se ndelung. Avea dreptate, mergeam pe mijlocul soselei. M-am retras
pe trotuar. Dincolo de el se ntindea campul nearat. Blocul de care ma
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 200 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
apropiam nu era prea nalt.

Ii desluseam ferestrele, desi se ntuneca.
Soseaua devenise tot mai aglomerata. Fel de fel de masini se ntreceau
ntr-o goana nebuna pe ambele sensuri. Farurile lor ma orbeau si-mi
era teama sa nu ajung din nou pe sosea. O clipa m-am gandit sa ma
ntorc. Ajunsesem foarte aproape de blocul ale carui ferestre luminate
puternic creau n jurul cladirii o aura deosebita. Aparusera si primele
felinare, niste reectoare puternice, montate n varful unor stalpi de
beton, dispusi regulat de-a lungul autostrazii. Blocul avea sapte etaje,
cu ferestre mari. Nu exista etaj sa nu aiba o fereastra luminata. O bu-
curie idioata ma coplesi. Cu banii din servieta ne vom muta n acest
cartier. De la acest bloc, de-o parte si de alta a autostrazii se nsirau
zeci de blocuri viu colorate. Ne vom muta aici! Ce risipa de lumina!
M-am oprit la primul bloc. Reectoarele puternice descopereau un ga-
zon verde, nu mai vazusem niciodata un verde asa de verde, taiat de
albul strident al aleilor ce se intersectau sub diferite unghiuri. Scara
blocului cu peret ii din sticla era luminata de jos pana sus. Ma-ma!
Avem si lift! O cutie alba cobora ncet pe un perete al blocului. Un
parfum ciudat umplu aerul din jurul meu. M-amntors speriat, parca
mai ntalnisem parfumul. Trecusera doua fete blonde, amandoua cu
parul strans n cozi, n tricouri albe si pantaloni scurt i. Erau primele
int e ntalnite n acest cartier. Sa fug dupa ele, sa le opresc, sa le
ntreb cum se numeste cartierul, voi de cand locuit i?, si eu voi lo-
cui aici, poate chiar n acest bloc, vom vecini! Dar cele doua fete
se gr abeau. Ramase n urma lor parfumul pe care-l descoperisem de
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 201 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
atatea ori n camera Luizei:

Incerc sa-mi amintesc pentru tine. . . Mai ntai, aerul umed si
teama ca nu pot i sa respiri, dar uimit constat i ca pot i, ca inimat i bate
si traiesti. Faci un pas, doi, nesigur, pe un asfalt incredibil si te ntrebi
daca este adevarat, dar nu ai timp sa-t i raspunzi, imaginile se reped
n retina, nu-t i permit s a gandesti asa cum ai fost obisnuit de atata
timp, te minunezi, da, te minunezi ca trotuarul t i suporta pantoi,
pantoi tai cam rupt i, si speri ca oamenii care trec pe langa tine sa
nu-t i observe hainele, care nu sunt ca ale lor. Traiesti un sentiment
resc de rusine. De aceea te grabesti ntr-o direct ie oarecare, sa te
pierzi n miscarea generala, poate singura n stare sa te urneasca si pe
tine, s a-t i dezmort easca nervii. Esti calm si nervos, nfometat si satul,
zgomotul si linistea te urmaresc obligandu-te sa te supui fara pretent ia
de a nt elege ceva din aceste momente, sunt viat a ta, trezeste-te! O
cascada de lumini se prabuseste pe bulevardul pe care te chinui sa
naintezi. Te opresti n fat a unei vitrine si nu vezi mare lucru, desi
acolo sunt obiecte pe care nu le-ai vazut niciodata. Te ncapat anezi
sa vezi ceva si, nemult umit de aburii vederii, intri ca sa ai ce povesti,
sa nu se creada ca ai fost orb sau prost, nesimt itor si rece, intri sa-t i
amintesti rafturile nalte si pline cu felurite cutii, sticle, pungi, toate
colorate, care nu miros, zeci de feluri de branza, salamuri, te saturi
privindu-le, nu te intereseaza pret ul iaurtului sau al cartolor, ai sa
mint i cand te vei ntoarce acasa si cand vei ntrebat cat costa o
paine. E o ne-drep-ta-te, t ipi si nu te auzi, suetul tau contorsionat
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 202 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
stinge strigatul si razi, parca te bucuri ca ai vazut n sfarsit ceea ce
ai auzit din povestile altora. Continui sa te ntrebi, ca sa-t i adancesti
umilint a n care ai trait. Grija fat a de viat a omului. Grija ca omul
sa nu mbatraneasca prea curand t i se pare ca t i-a raspuns omul
de langa tine, care nu este nebun sau handicapat zic. Are pe urechi
castile unui mic casetofon ascuns n buzunarul camasii. Tremura, se
zbate sa traiasca muzica pe care tu te chinui s-o auzi, t ine n maini
o chitara imaginara, dar vie pentru el, o iubeste si-t i pare rau ca
ntorcandu-te langa acest tanar, n avionul ce coboara din miezul unei
zile n noaptea unui vis, nu vei avea curajul sa-l bat i pe umar si sa-l
rogi daca poate sa-t i mprumute chitara sa, cateva ore, pana trecet i
Atlanticul sau pana ajunget i deasupra Budapestei, pentru ca dincolo
de aceste repere, cine stie?, mult i oameni te vor crede nebun, vazandu-
te cum cant i la chitara acestui tanar, care-si t ine pe urechi castile unui
casetofon, vecinul tau de drum, la ntoarcerea n t ara ta, Romania.
Ma ratacisem printre blocurile foarte nalte, pe ale caror fat ade
se dezlant uiau reclame luminoase. Pe marele bulevard curgea suvoiul
masinilor lungi si metalizate. Nu aveam curajul sa opresc un trecator,
sa-l ntreb unde este casa mea. In zgomotul strazii, am deslusit un
vuiet care venea dintre doua blocuri. Apoi m-a lovit un aer rece,
inconfundabil. Briza marii mele! Am intrat pe aleea aceea larga si,
depasind cele doua blocuri care o strajuiau, am descoperit plaja mea,
ntunecoasa si rece. Ce aproape eram de casa! Chiar n spatele blocu-
lui n care ma ratacisem, se aa blocul meu. Vechi, negru, mancat de
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 203 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
vanturi.

Cu acest bloc ncepe t ara noastra, daca vii dinspre mare!,

mi-am amintit fericit cuvintele tatalui meu. Dar blocul din fat a mea
si recapatase peret ii apartamentelor nelocuite. Poate arhitectul pitic
si barbos se ntoarse ntre timp cu echipa lui de muncitori si monta-
ser a la loc peret ii. La etajul patru, apartamentul nostru lipsea. Si la
etajul cinci, domnisoara Pusa ramasese fara peret i. Am numarat n
bezna nopt ii opt apartamente care nu mai aveau peret i. Opt gauri
negre. M-am departat, cu fat a spre bloc, crezand ca nu vad bine.

In
dreapta, hotelul domnului Remus lipsea. Si epava cargoului disparuse.
Nu mai auzeam vuietul marii. Deodata, peretele blocului sclipi. Un
dreptunghi de lumina se ntinse pe ntregul perete. Am privit n jur,
sa descopar sursa de lumina care proiecta uriasul dreptunghi. Apoi au
venit si imaginile. Niste sani uriasi, un falus mangaiat de limba suro-
rii mele, parul Luizei ravasit de placere. . . Amnchis ochii, dar lmul
prinsese glas. Mi-am astupat urechile, dar gemetele se transformasera
parca n ropotul unei ploi ce cadea inexorabil peste t ara n care ma
ratacisem.
M-am ntors si am luat-o la fuga n direct ia n care banuiam ca
se aa marea. Un gard nalt din sarma mpart ea plaja n lungul ei.
Dincolo de gard, la cat iva zeci de metri, se nalt a un bloc cu opt
etaje, cu fat ada desgurata. La etajul patru ardea becul din bucatarie.
Mama nu se culcase. Am alergat pe langa gardul din sarma ghimpata,
urmarit de gemetele Luizei, ncercand sa gasesc o spartura prin care sa
ma strecor dincolo, dar nu am gasit nici una. Ret eaua era deasa si bine
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 204 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
ntinsa ntre stalpii din beton. M-am prabusit n genunchi. Deasupra
blocului din t ara mea rasarise luna. Luiza ncepu sa t ipe, excitata.
Dar n stanga, de peste gard, am auzit un motor greu. Excavatorul
galben se tara pe plaja, nsot it de nebuni. Zgomotul arei metalice
estompa dezlant uirea sonora a surorii mele. M-am ridicat si le-am
facut semne, degeaba as strigat, macar sa ma vada, sunt aici, foarte
aproape de voi! Excavatorul se ndrepta chiar spre mine. Nebunii erau
cat arat i pe cabina, n cupa de ot el. Elefantul galben se opri n fat a
mea. Au sarit de pe excavator si au nceput sa danseze n jurul lui, cu
sticlele n maini. Dansau pe orgasmul surorii mele. Poate ca dincolo de
sarma ghimpata, ei dansau pe muzica lor, ndracita, eliberata de un
casetofon. Ultima care a coborat din cabina a fost Cristina, ajutata de
sergentul american, santinela de la poarta Consulatului. La un semnal
neobservat de mine, s-au asezat n cerc, ghemuit i, numai Cristina si
americanul au ramas n picioare. Fata a nceput sa se dezbrace ncet,
aruncandu-si ntai geaca, apoi fusta.
Cristina, te iubesc, am strigat din spatele gardului.
Atunci abia m-au descoperit. Sergentul porni spre mine. Era urat
ca o gorila. Ranji, descoperindu-si dint ii albi, de animal bine hranit.
Vreau sa ma ntorc! Mi-e frica!
Bine. Cum vrei tu!
Se aseza n genunchi si ncepu sa scoata nisipul de la baza gardu-
lui. Ceea ce faceam si eu n partea mea. Cristina ma astepta goala.
Vocea Luizei nu se mai auzea. Am ntors capul si ecranul improvizat
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 205 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
disparuse de pe blocul cu opt apartamente lipsa.
Tu vorbesti romaneste?, l-amntrebat n soapta pe sergent, fara
sa ma opresc din sapat.
Sunt oltean, dar n ecare zi ma dau pe piele cu crema de panto,
zise maimut oiul si izbucni n hohote de ras.

Imi ceru servieta. Apoi m-a atent ionat ca n-am sa pot trece m-
bracat cu paltonul. L-am ascultat si am trecut usor. Dincolo, soldatul
m-a ajutat sa ma ridic, dar nu mi-a dat drumul. M-a condus n cercul
lor, t inandu-ma de maini, ca pe un prizonier. Nebunii continuau sa-si
paseze sticlele de votca. Rugbystul lipsea.
Pot sa va povestesc tot ce-am vazut!
Nu-i nevoie, mi-o reteza cu un glas spart. T i-a fost frica. Tu esti
nascut sa traiesti aici.
Sapa, mi ordona sergentul si ma obliga sa ngenunchez.
Nu m-am mpotrivit. Sapam cu ochii la gleznele Cristinei. Nisipul
nghet at mi ranea degetele. Ei fumau, beau, dar nu ma grabeau. Au
avut rabdare sa termin. Maimut oiul

cu lutul n fund m-a ndepartat

de groapa, facandu-i loc Cristinei sa intre n ea. Bruta m-a ndemnat
apoi s-o ngrop. I-am asezat nisipul cu grija n jurul gatului, sa nu-i
intre n urechi. Sergentul a stabilit distant a, masurand cinci pasi de-ai
lui de la capul Cristinei. Acolo a ridicat o movila mica de nisip.
Renunt a, Cristina! M-am repezit la movila, ncercand sa asez
servieta pe locul pariului.
Sergentul lovi servieta cu piciorul. Scoase din buzunarul de la piept
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 206 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
al uniformei un carnet subt ire pe care-l aseza pe movila. Am recunos-
cut un pasaport. Daca l-as deschis, poate as descoperit o viza
pentru America pe numele Cristinei. Dar sergentul mi ndeparta fat a
cu palma. Cristina porni. Cristina ma batu pe umar, facandu-mi semn
sa ies din cercul lor. M-am retras n spate, langa roata din fat a a ex-
cavatorului. Noaptea pierdea din puteri. Becul de la bucatarie nu mai
ardea. Cristina strabatu usor trei pasi fara sa dea semne de oboseala.
Sergentul o urmarea din picioare, cu mainile n solduri. Cristina si
rasuci capul, parca se sufoca. Tragea aer n piept umandu-si obrajii.
Expira, suierand ca o locomotiva.

Ii mai ramasesera doi pasi pana la
pasaport. Nu aveam voie s-o ajutam fara acceptul celui care pariase.
Cristina t ipa scurt si-si dadu capul pe spate. M-am repezit n cerc,
dar sergentul mi-o lua nainte, dezgropand-o cu ndemanare, o trase
de subsuori si o ntinse pe nisip.

Isi aseza urechea pe pieptul fetei.
Traieste! Se ridica triumfator, cu brat ele ridicate.
Vestea declansa corul de chiote si uieraturi. Muzica porni din ca-
bina excavatorului si rockerii, bisnit arii, minijupistele, fara sa le pese,
ncepura sa t opaie. Negroteiul stranse hainele Cristinei cu o mana,
ascunse pasaportul n buzunarul uniformei si se ntoarse sprinten la
corpul inert. O lua pe Cristina n brat e, le arunca nebunilor un

ceau
si pleca spre hotelul domnului Remus. Nebunii se instalara n cabina
si n cupa excavatorului. Pornira elefantul galben si, dupa un demaraj
greoi, parasira plaja n chiote.
Am ramas singur. Groapa Cristinei mai pastra o forma ciudata,
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 207 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
un cilindru la baza caruia ncepeau alte doua cilindre, mai subt iri. Pe
fundul cilindrului mare am zarit o piatra, cat un ou de gaina. Poate
piatra blestemata o mpiedicase pe Cristina sa ajunga la pasaport!
Am luat-o, cu gandul s-o arunc n mare. Dar piatra era moale, plina
de sange. Printre degete mi cugeau niste re rosii. Serpi! Am scapat
piatra. Am ntors-o cu degetul mic, n nisip: o pupila moarta, mai
mare decat a gainilor pe care mama, candva, le taia n baie. Un suvoi
cald mi navali cerul gurii. Groapa mirosea a sange. Am rascolit-o
aiurea, ndepartand nisipul cu mainile si picioarele. Formele cilindrice
ale gropii se pierdusera. Scoteam nisip amestecat cu sange. Era sange
proaspat. Deodata, o mana ma trase din adancuri. Avea degetele stri-
vite. Mi-am tras mana speriat si o data cu ea am scos o mana taiata
din cot, nfasurata ntr-o stofa mbibata de sange, costumul ciopart it
al domnului Remus.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 208 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
11
Era trecut de miezul nopt ii si ma-ta nu se mai oprea, ca mi-a venit
s-o strig din urma, of, ce nenorocire, doamna Hermeneanu, stai usor!,
nu vezi ca magazinele sunt nchise?, ma dor picioarele de cand ma
purtat i prin coclauri! Doua ore pe put in am strabatut strazile dupa
ea si ma-ta nu obosea, mergea de la o vitrina la alta, se uita si iar
pornea, pe cine, frate, cauta n puterea nopt ii? Dar am strans din
dint i si am urmarit-o. Toata mahalaua Santierului Naval a strabatut-
o, asmut ind cainii mpotriva noastra.

It i dai seama ce curaj pe capul
nostru? Dracul m-a pus sa ma iau dupa ma-ta. Dar daca nu mai am
somn! Cafeaua de la Marius e de vina! M-a t inut treaza dupa ma-ta,
care a pornit apoi pe deal, spre manastirea mea, vai, ce nenorocire!. . .
Mi-au disparut voievozii! S-a dus dracului istoria!
Domnisoara Pusa se prabusi langa mine. Plangea cu sughit uri. M-
am grabit sa arunc servietan groapa si sa arunc nisip, sa sterg urmele.
Vecina noastra tremura din tot corpul.

Isi ridica fat a desgurata de
durere:
Nu-i asa ca n-am nnebunit? Spune-mi! Tu trebuie sa-mi spui
daca m-at i nnebunit!. . . Ma-ta a urcat dealul ca o leoaica. Mirosise
ceva! Diavolul o luminase! O purta spre mormintele eroilor mei. Si eu,
proasta, n-am avut curajul s-o opresc! Seara, am avut niste presimt iri,
mai ales dupa ce-am vazut lmul n care a jucat Luiza, jucat e un fel
de a spune. Vai, n ce scarbosenie de lm a putut sa se bage! Oare
a luat mult i bani? Nu stiu daca au vazut-o si ai tai, ca eu stateam
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 209 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
la televizor si auzeam de la voi numai bocanituri. O batea domnul
Hermeneanu pe ma-ta! O batea si urla la ea, ca de ce n-a vrut Luiza
sa se marite cu Dan Dugan, de ce si-a batut joc de onoarea lui, ca i-a
terfelit numele! Si numai ea, ma-ta e de vina! Daca ar vazut si lmul
Luizei, cred ca o omora pe saraca maica-ta! Fie vorba ntre noi, bataia
v-a t inut unit i ntr-o familie. Si ma-ta a fugit de-acasa, si eu am fugit
dupa ea, si cum t i-am spus, am urmarit-o prin toate coclaurile, dar
pe deal n-am mai ajuns-o. A rupt lacatul de la poarta manastirii, t i
dai seama ce fort a avea n ea?, apoi a rupt si lacatul de la biserica si
a intrat! Ea, singura, a dat la o parte cele doua pietre de mormant si
a coborat. . .
Domnisoara Pusa a izbucnit iar ntr-un hohot scurt. Am astupat
bine groapa.
Cand am ajuns, era prea tarziu. Mormintele erau goale. Un-
de sunt oasele? Unde e ma-ta? Am cautat-o prin biserica, asa, prin
ntuneric, doamna Hermeneanu, unde v-at i ascuns?, dat i-mi napoi
oasele voievozilor nostri, ca istoria o sa ne pedepseasca! Dupa ce mi-
am tras suetul, am aprins toate lumanarile si am nceput sa bocesc,
cum ma vezi, n genunchi, langa mormintele goale. Si cum boceam
asa, o data vad ca misca ceva n cripta, de eram gata sa lesin! Ma-ta
a aparut dintr-unul din morminte, ca o stae! Nu era stae, era vie si
fericita ca-l gasise pe Hagi!
Care Hagi? I-am prins mainile care tremurau n poala capotului.
Nu-l stii? Tot orasul l stie pe monstrul asta de copil! I-am spus,
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 210 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
topita de durerea istorica ce mi-o facuse: doamna, cum at i ajuns aici?,
de ce v-at i batut joc de viat a mea?, cum s-a ascuns lighioana asta de
Hagi n mormintele snte? Dar ma-ta nici nu ma asculta, l mangaia
pe avorton, l giugiulea, l saruta pe mutra lui de urangutan. N-am
rezistat si amnceput sa plang. Atunci s-a trezit si ma-ta si s-a ntors
la mine. Mi-a spus ca a trait cea mai frumoasa noapte din viat a ei,
fusese n America! Hopa! M-am speriat, ma-ta o luase razna. M-a
tras de mana si mi-a aratat, uite pe aici m-am dus n America! Am
vazut cu ochii mei ca dintr-un perete al mormintelor porneau doua
guri de canalizare si prin una a plecat ma-ta n America, dupa ce
stranse n sacosa toate oasele voievozilor. A mers de-a busilea, dar
n-a mers mult. Conducta e facuta pe verticala, noi suntem la un pol
si ei, adica americanii, sunt la polul opus si a fost usor drumul, mai
degraba a cazut, ca o punga de gunoi pe tomberonul nostru de la
bloc, a cazut de la noi la ei si la celalalt capat a iesit n plina strada,
lume multa, masini, lumini stralucitoare si pana la urma a intrat ntr-
un magazin alimentar. Acolo, se lauda ea, a lasat la bagaje punga
cu oasele domnitorilor mei si nauntru l-a descoperit pe Marius cum
se chiora la rafturile pline de haleala si l-a tras de mana. Doamne,
iarta-ma! Nu i-a mai dat drumul pana acasa! S-au ntors pe cealalta
conducta si nu le-a fost greu ca pamantul e ntr-o continua rotat ie si
iar au cazut ca doua pungi de gunoi, napoi. Si dupa ce mi-a povestit
ce-t i povestesc eu acuma, uite, asta mi-e crucea daca te mint!, l-a luat
n brat e pe Marius, adica pe Hagi, cu tot cu are, si l-a dus acasa
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 211 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
la voi. Ai auzit ce t i-am spus? Unde te uit i? Uite-te la mine! Sunt
nebuna?
Si cu conductele cum a ramas?
N-am avut curajul sa ma bag n conducte. Am pus pietrele la
loc si le-am sigilat. O sa chem arheologii. Cand vor veni, o sa dau
declarat ii si o sa le spun adevarul. Oasele domnitorilor mei au ramas
n America. Asta nseamna sustragere de patrimoniu nat ional!
Sunt sobolani pe conducta?
Pe dracu ! Dragul meu, conductele miros superb, ca basinile pe
care le tragea sora-ta n camera ei! Of! Ce sa ma fac?
Domnisoara! I-am strans obrajii n maini, sa ma priveasca n
ochi. Va rog ceva! Da? Va rog sa nu va miscat i din acest loc! Da?
Stat i aici pana ma ntorc. Nu dureaza mult! A rasarit soarele si-o sa
va ncalzit i.
Nu ma misc, draga! Toata viat a i-am pazit pe semenii mei, pentru
istoria lor trecatoare. Adevarul este ca Luiza are niste t at e zdravene!
I le-a framantat baiatul ala, Boby, n lm, de era sa dau eu n orgasm.
Are ce arata sora-ta! Si eu n locul ei as facut la fel ca sa pot pleca
la americani!
Am fugit acasa. Usa era larg deschisa si n hol mirosea a ceapa
prajita.

In bucatarie, mama l instalase pe olog la masa. Manerele de
er zaceau aruncate sub chiuveta. Mama a tresarit fericita:
Vezi cine s-a ntors la noi? Marius! Uite-l cum mananca fasolica!
Sa mananci, Marius! Tu pe unde ai umblat pana acum?

It i mai tai
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 212 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
niste paine, Marius?
Ologul ranji cu gura plina. Sosul i curgea pe barbie, pe piept.
Mama l stergea cu servetul dupa ecare lingura dusa la gura si i
rupea painea n farfurie.

Il mbracase cu pulovarul verde, patat deja
la maneci. Plescaia, schimonosindu-si buzele ca o maimut a. Cratit a
de pe aragaz era golita pe jumatate.
De ce stai n picioare si nu te asezi sa mananci ceva cu noi? Nici
nu l-ai sarutat pe Marius! E fratele tau! Ce ai mpotriva lui? Marius,
ia spune lu mama, unde ai umblat atata amar de vreme?
Ologul lovi farfuria cu lingura, raspandind toate boabele de fasole
prin toata bucataria. Mama sari sa le adune. Am intrat n sufragerie.
Tata urmarea la televizor o emisiune de stiint a. Statea n pozit ia sa
favorita, cu picioarele ntinse pe scaun. M-a privit trist, cu gandul
pierdut:
Ai pierdut banii si paltonul.
Tata, cine l-a omorat pe domnul Remus?
Ai pierdut banii, ofticosule!
Deodata, usa sufrageriei se tranti de perete si n prag aparu Luiza.
In spatele ei, mai nalt cu un cap, Boby mesteca guma.
El e, l arata Luiza cu degetul pe tata.
Am vrut s-o strig pe mama. Am vazut-o pe Luiza muscandu-si
buza de jos cu lopatarii. L-am vazut pe tata ncremenit, cu privirea
pe televizor. Boby se repezi spre pat, dobor scaunul pe care statusem
si-si ridica centura deasupra capului.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 213 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Ma omoara, frat ilor!, striga tata pentru ultima oara si Boby l
lovi cu sete peste fat a.
Apoi l lovi n cap, o data si nca o data si tata nu se feri. Suporta
loviturile rockerului, iar acesta continua fara mila. Luiza se rezemase
de tocul usii. Eu priveam. Si mama l hranea pe Marius n bucatarie.
Si Luiza ncepu sa planga cu ochii deschisi. Si Boby lovea. Un strigat
ascut it l opri. Nu strigase tata. Strigatul venise parca din tavan si
rockerul ridica privirea:
Ce harta haioasa! Seamana cu harta Americii!
Sora mea fugi la fereastra. De afara venise strigatul. Rockerul se
ntoarse la Luiza, asteptand cu centura pregatita. Tata lesinase n pat,
cu picioarele ntinse pe scaun. Luiza deschise usa balconului si iesi.
Boby o urma. Am iesit pe balcon, atras de sirul de t ipete ascut ite.

In locul unde o lasasem pe plaja, domnisoara Pusa t ipa si ne facea

semne.
Zbura cu motoarele oprite. Pe masura ce se apropia de blocul
nostru, pierdea din nalt ime. Parea un vultur care se pregateste sa
atace ultimul etaj al blocului. Dar l ocoli ntr-un cerc urias si se
ntoarse deasupra marii. Era un avion alb. Cauta un loc de aterizare.
Nu mai avea sanse sa coboare pe pamant. Ateriza pe burta, starnind
cu aripile albe valuri n apropierea epavei.
Se scufunda, al dracului!, regreta Boby.
A sosit Marius, striga Luiza si rockerul chiui, ridicand centura
n semn de victorie. Sa coboram, ordona sora mea.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 214 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire

In hol ne astepta mama.

Luiza! Uite cine a venit la noi! Marius! Marius a mancat tot din
farfurie. Nu vrei sa mananci. Nu vrei sa mananci si tu doi carnaciori
cu fasole?
Mama intra n bucatarie si trase un taburet pentru Luiza.

Intinse
mana dupa o farfurie, dar Luiza i tranti taburetul peste picioare.
Mama protesta:
Luiza! Cum te port i cu mama ta?
Uite-te pe geam! Uite-te pe geam!
Mama se retrase la fereastra, fara sa-si ridice palma de pe crestetul
ologului. Se uita nedumerita:
Ce este? Nu vad nimic. De ce nu vrei sa mananci cu noi?
Uite-te n largul marii!
E un avion!
A venit Marius! Si Luiza porni spre usa.
Pe plaja, domnisoara Pusa alerga aiurea, cu picioarele goale, chiu-
ind ca rockerii lui Boby. Avionul plutea n dreptul blocului nostru.
Avea un bot ascut it, o coada alba si multe hublouri. Vantul din larg
nu parea sa-l miste. Mama cobor cu paltonul pe umeri, n papuci, dar
nu se alatura grupului nostru. Nimeni dintre noi nu avea curajul sa
ntrebe cu voce tare ce cauta avionul alb si stralucitor n apele noas-
tre. Dupa un ceas de contemplare, ne-am trezit cu sergentul-major
Grigore Postolache.
Cred ca mi-au trimis americanii rezultatul concursului. Am cas-
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 215 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
tigat, mi sopti polit istul cu o voce sugrumata de emot ie.
Daca nu a coborat nimeni, nseamna ca ne asteapta, s-a trezit
Luiza. Sa nu mai pierdem timpul! Pornim not la ei!
Nu e drept! sari Pusa s-o opreasca. Apa e rece si nu tot i putem
sa notam n apa asta. Eu am o barca pneumatica, am si vasle la ea!
Si fara sa astepte aprobarea cuiva, domnisoara fugi spre bloc.
Sergentul-major nu se arata mult umit de init iativa. Ne t inu un
curs scurt despre necesitatea adoptarii unor masuri de prevenire. . .
Prevenire la ce?, se interesa Boby.

La pericole! Si ne sfatui sa ne
facem rost de haine de protect ie, pe el l apara uniforma. Mama, care
se apropiase de noi, si aminti de cele patru masti de gaze pe care
Marius ni le trimisese de Craciun. I-am explicat ca mastile n-au fost
trimise de Marius, le-am gasit pe plaja, si mai mult, nu sunt bune de
nimic, dar nu m-a auzit. Sunt bune! Du-te si adu-le!
Sa nu-i spui nimic lu taica-tu! Daca vede pe geam si vrea sa vina
bine! Dar nu-i spune, ca iar o sa am scandal!, ma atent iona mama.
Am urcat n fuga cele patru etaje, pentru ca domnisoara Pusa
coborase deja cu barca pneumatica si cu cele doua vasle din lemn
lustruit. Mama lasase usa deschisa.

In hol mirosea a urina. La televizor

se transmitea un buletin de stiri. Masa din sufragerie era rasturnata si
deasupra ei atarnau picioarele goale ale tatalui meu, Ilie Hermeneanu.
Tata pendula usor n lat ul curelei sale. America din tavan pierduse
niste var n dreptul lustrei din cauza greutat ii pe care o suporta. Din
spatele unui scaun, ologul ma privea cu ochii holbat i. Rasua haotic
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 216 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
si gemea. Au luat mastile de gaze din sifonier si am fugit.

Intre timp barca fusese lansata pe mare. Luiza verica cele patru
masti si le arunca n barca. Grigore Postolache s-a urcat primul, apoi
domnisoara, ajutata de Boby. Am urcat naintea Luizei.
Taica-tu de ce nu vine?, mantreba mama de pe mal. T i-am spus
sa-l chemi.
L-a chemat de zece ori, raspunse Luiza n locul meu. Ce vrei,
sa-l iau cu fort a?
Luiza, t ie t i vine usor sa vorbesti, dar eu raman cu el, ca voi
plecat i. Nu uita ca el te-a crescut, a adus bani n casa, are tot dreptul
sa-si vada ul. E datoria mea sa-l anunt .
Dar nu vezi ca nu vrea sa coboare? Hai, urca!
Eu nu merg, ducet i-va voi! Eu ma uit de aici!
Tu te uit i de aici, o maimut ari Luiza. Ce vezi de aici? Asa ai trait
mereu, cu frica sa nu-i iesi din cuvant si uite ce-ai ajuns! Azi-noapte
te-a batut, nu?
Din cauza ta!
Ca nu am vrut sa ma marit cu criminalul asta! Nu?
Luiza, ne aude lumea! Aici e casa mea. eu nu plec din casa mea.
Sa stii ca daca nu vii cu noi, eu nu mai am mama. Put in mi
pasa de tine, sa te manance gandacii pe masa cand ai sa mori. Eu nu
vin sa te ngrop. Sa te ngroape el.
Haidet i doamna, o sa-i povestim noi domnului Hermeneanu cum
a fost! Ne-apuca noaptea, protesta domnisoara Pusa.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 217 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Mama urca ncruntata n barca, asezandu-se cu spatele la noi.
Dupa ce urca si Luiza n brat ele lui Boby, dezechilibrand vizibil am-
barcat iunea, sergentul si vecina noastra pornira sa vasleasca.

Inaintam
mpotriva vantului. Mamasi scoase din buzunarul paltonului un batic
si si acoperi parul. Apoi se cocosa la pupa, fara sa-i pese de obiectivul
expedit iei. Blocul nostru se vedea acum, ntr-adevar, ca un castel de
cart i de joc. Cei din fat a vasleau voiniceste. Luiza si Boby urmareau
atent i naintarea. Aproape ca ajunsesem si vantul se linistise. Ve-
deam clar hublourile, cabina pustie a pilotului, coada fara nsemnele
unei companii aviatice si chiar beculet ele montate pe fuselaj. Avionul
semana cu o balena obosita, desi nu vazusemn viat a mea balene obo-
site. Ne-am apropiat de o aripa, lata cat un careu de fotbal. Aeronava
nu parea sa suferit stricaciuni. Domnisoara Pusa se opri din vaslit,
lasandu-l pe polit ist sa conduca barca spre aripa avionului. Ne-am
oprit brusc, parca esuasem pe un banc de nisip. Aripa era curata, iar
avionul era nalt cat trei etaje ale blocului nostru. Pe hublouri nu se
zarea nici o miscare omeneasca. Mama ntoarse capul. Domnisoara
Pusa sparse tacerea, propunandu-ne sa-l nconjuram, poate pe partea
cealalta cei dinauntru ne vor vedea. N-avea nici un rost, era un efort
inutil. Atunci, haidet i sa strigam, insista domnisoara. Poate ne aud
daca sunt atat de chiori. Am nceput sa strigam pe diferite tonuri,
polit istul si folosi uierul, Boby chiui, mama striga apasat

Marius,
Luiza ncerca un

Ajutooor! fara nici un rezultat.

Mai bine ne ntoarcem! O sa vina singur acasa, cand o sa-l
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 218 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
razbeasca foamea, spuse mama dezamagita.
Poate dorm, ne ncuraja Pusa. Daca as avea o piatra le-as sparge
geamurile.
Luiza sari din brat ele rockerului direct pe aripa avionului:
Pamant!, striga la noi, fericita.
Renunt ase la panto. Merse pe aripa, n varful picioarelor, pana
la corpul avionului.

Il atinse cu palmele, apoi se ntoarse la noi, dand
din cap, ca si cum este adevarat, nu-i o iluzie.

Isi lipi urechea de
fuselaj. Iar se ntoarse, dar ridica din umeri. Boby o urma. Nu renunt a
la cizme. Desi aripa parea fragila, avionul nu se balansa. Sari din
banca si polit istul, ntinzandu-i mana domnisoarei, dar ramase cu ea
n aer, vecina noastra casca gura la usa deschisa a avionului. Cineva
o deschisese si ne instalase o scara metalica ce ajungea pana la aripa
pe care acostasem. Domnisoara ne arata doar cu degetul si amnt eles
cu tot ii. Am urcat scara pe rand, eu ultimul, dupa mama. Cand am
ajuns nauntru, mama disparuse si n locul ei mi zambea o femeie
blonda, n uniforma albastra, care ma saluta cu o nclinare a capului.
Saru mana, i-am spus speriat, fara s-o privesc atent.
Era tanara. Mi-a aratat cu mana ntinsa direct ia pe care trebuia s-
o urmez. Nu mai urcasemntr-un avion si nu stiam sa numesc ceea ce
manconjura.

Impins parca de privirea blanda a stewardesei, am ajuns

n sala pasagerilor, cu fotolii pe doua randuri, luminata fosforescent
din tavan. Calcam pe un covor moale, rosu. Ceilalt i si ocupasera
deja locurile n fotoliile nalte. Mama, la geam, mi facu semn sa-mi
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 219 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
sterg pantoi la intrare, Boby murdarise covorul cu cizmele lui. Dar la
intrare n-am descoperit nici un pres. Am renunt at, intimidat de femeia
blonda care venea din urma si m-am asezat langa mama, n al doilea
rand.

In fat a noastra, Pusa si Grigore. Pe sirul de fotolii vecin, ceva
mai n spate, se instalasera Luiza si Boby. Numai noi n marele avion.
Un aer racoros venea din tavanul fosforescent. Stewardesa nchise usa
si se aseza la perete, cu m ainile la spate, n fat a noastra, ca un gardian.
Ne zambea ca si cum ne-ar cunoscut de mult si, iata, ce ocazie fericita
sa ne ntalneasca! Printre cele doua fotolii din fat a mea, am zarit-o pe
domnisoara Pusa rasfoind o revista color. De spatele fotoliului ocupat
de Grigore era prinsa o plasa subt ire n care se aa o carte cu coperte
albe. Am nt eles ca trebuie sa e o revista ce prezenta itinerariul si
informat iile turistice. Mama se gandi la acelasi lucru si scoase din
plasa ei o alta carte. Stewardesa ne urmarea zambitoare. Am scos
cartea din plasa si am deschis-o la prima pagina. Era goala. Nici pe
urmatoarea nu era tiparit ceva. Dupa nca o pagina, am descoperit
urmatoarele randuri:

Cei doi turisti polonezi, pe care-i nvat asem scaldatul n nisip,

plecasera n ultima noapte de august, achitandu-si n graba nota de
plata la hotel.

In rest, paginile erau albe. Mama ma lovi cu cotul si-mi arata cu

degetul pe o la din cartea ei:

Compozit ia de glazura se prepara exact ca pentru bezele. Se bate

pe apa clocotita sapte-opt minute, sa e nerbantata si sa-si ment ina
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 220 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
forma, sa nu se lat easca n tava. Compozit ia se pune pe un platou de
tort n gramada cat mai nalta. . .
Mama mi facu semn cu ochiul, zambind pentru prima data. O
voce dintr-un difuzor ascuns spuse ceva scurt, la care stewardesa veni
la fotoliul din fat a si-i ajuta pe Pusa si pe Grigore sa-si monteze
centurile de sigurant a. Si pe noi ne ajuta. Blonda avea un ten ngrijit
si ne amet i cu un soi de parfum n. Luiza si Boby pricepusera comanda
din difuzor si si legara singuri centurile. Stewardesa doar le verica.
Luiza o ntreba ceva n englezeste si blonda dadu din cap, amabila.
Tot i trei au ras. Scena o ncuraja pe mama. Ar vrut sa stie de ce
au ras. Stewardesa se aseza la locul ei, la usa, cu mainile la spate.
Dupa cateva clipe, vocea din difuzor rosti o comanda scurta si femeia
se ghemui, legandu-si repede o centura scoasa din perete. Imediat, am
auzit motoarele. Mama ma lovi cu cotul, facandu-mi semn la hublou.
Porniseram. Aripa avionului lovea n viteza spuma valurilor. Mama
ma trase mai aproape de geam. N-am mai avut timp sa zaresc blocul
nostru, aripa funghit ita de apa si, instantaneu, hubloul deveni verde,
ca geamul unui acvariu.
Am decolat, mi sopti mama.
Stewardesa ne ajuta sa ne desfacem centurile. Domnisoara Pusa
i arata polit istului ceva cu degetul pe hublou. Grigore dadu din cap,
minunandu-se.

In spate, Boby se instalase comod cu doua casti pe
urechi, ale caror re coborau n brat ul fotoliului.

Isi scutura capul n ritmul unei muzici numai de el traita. Luiza

revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 221 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
citea concentrata din cartea ei alba. Am ncercat sa-i fac un semn
din mana, dar nu m-a observat. Pe coperta cart ii am zarit desenata
o cruce. Stewardesa iesi pe usa pe care o pazea. Mama ma trase de
mana:
Uite ce lumini au astia! Asa de repede am ajuns?
Nu astepta raspunsul meu. Se rezema cu fruntea de hublou, n
gura unui peste mare, care ne privea cu niste ochi bulbucat i. Pestele
casca gura, apoi lovi hubloul cu coada si disparu n bezna, lasand
n urma un sirag de bule stralucitoare. Domnisoara Pusa si Grigore
schimbasera locurile. Polit istul si lipise nasul de geam si domnisoara
exclama la ecare pestisor sau alga pe care o vedea.

Isi aratau reciproc

cu degetul tot felul de nimicuri. Vocea din difuzor reveni o data cu
intrarea stewardesei. Femeia t inea n brat e mai multe masti de gaze,
asemanatoare cu ale noastre. Boby nu le uitase n barca. Le arata
stewardesei care dadu armativ din cap. Ni le mpart i pe ale noastre,
iar celor din fat a le dadu doua masti din partea echipajului. Apoi
disparu pe aceeasi usa si vocea din difuzor tacu. Rockerul nu mai
asculta muzica. Si Luiza renunt ase la citit, privind absenta pe hublou.
Femeia blonda aparu pentru ultima data. Ne ajuta sa ne xam mastile
pe gura. Prin usa lasata deschisa, am zarit un tub gros cat t evile de
apa calda din blocul nostru, de al carui capat erau montate mai multe
guri letate de robinet. Cu ajutorul unor furtunuri, stewardesa monta
cundemanare tuburile ecarei masti la una din gurile letate. Avionul
se opri fara ca vocea sa ne avertizeze. Stewardesa ne facu semn sa ne
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 222 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
ridicam. Ne-a condus pana la usa avionului.
Au iesit mai ntai Pusa si Grigore t inandu-se de mana, ca niste
miri, apoi mama, tragandu-ma curajoasa de mana. Luiza si Boby
ne-au ntrecut, luand-o la fuga pe nisipul subacvatic. Au nceput
sa t opaie, sa aplaude, sa se mbrat iseze. Mama m-a strans n brat e.
Renunt ase la palton si ar vrut sa ma sarute, dar am facut-o atenta
sa nu ne ncurcam furtunurile prin care respiram. Polit istul i arata
domnisoarei peisajul care ne nconjura: o ntindere de nisip violeta,
cu hotarele stabilite de ntunericul apei. Pe botul avionului se aprinse
un reector care ncepu sa ne urmareasca. Apa deveni verde si des-
coperind un banc speriat de pesti. O pisica de mare, pe care o mai
vazusem doar la televizor, trecu pe deasupra noastra. Curand, dupa
ce ne-am revenit din surpriza luminoasa a reectorului, amnceput iar
sa t opaim, sa ne mbrat isam. Respiram n masca un aer tare, cu par-
fum de piersica. Furtunurile mastilor nu ne permiteau sa ne departam
prea mult de avion, dar noi eram fericit i. Apa era calda. Domnisoara
Pusa cazu n genunchi, cu capul n nisip. Polit istul i sari n spate, o
gluma! Boby si Luiza se fugareau. Mama t opaia si mi facea tot felul
de semne.

In lumina verde a reectorului, o silueta cu masca pe gura
se strecura printre noi. Mai ntai o opri pe mama din t opaieli si-i i
facu semn cu mainile: gata! Aerul tare din masca se rarise. Respiram
ceva mai greu. Mama nu pricepu de prima data si intrusul facu acelasi
gest: gata! Ompinse brutal spre avion. Apoi se ocupa de polit ist, eli-
berand-o din stransoare pe domnisoara Pusa. Le explica la amandoi,
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 223 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
dupa ce-i ridica n picioare: gata! Ei dadura din cap: mai vrem. Gata!
Nu se poate? Nu!

Ii mpinse si pe ei la avion. Mama deja disparuse. Bo-

by n-o mai fugarea pe Luiza. Vazuse gestul intrusului si, cand acesta
se apropie, i facu un semn obscen. Intrusul l lovi peste masca, do-
borandu-l. Apoi l ridica pe picioare si-l mpinse n direct ia obligatorie.
Boby se mpleticea. Traseul omului nu ma ocoli. De la distant a mi
facu semn: gata! Marius? Era nalt cat Marius, dar mbracat ntr-un
costum de scafandru. L-am ascultat, ndreptandu-ma spre avion. Bo-
by se chinuia sa urce scara metalica. La baza scarii, m-am ntors. Cu
mainile la spate, intrusul se opri n fat a Luizei. Astepta ca sora mea
sa-i execute ordinul, sa se ntoarca o data cu noi. Dar Luiza si scoase
masca si parul ei se ravasi n lumina verde din adancuri.
* * *
Corpul Luizei a fost gasit dupa doua zile, prins n elicea epavei
cargoului. L-a gasit Boby, dupa mai multe scufundari n zona, aju-
tat de rockerii sai.

In aceeasi dupa-amiaza au aparut pe plaja doi
barbat i ntr-un Fiat nou. Au coborat zgomotosi, mbrat isandu-ma si
adresandu-mi cuvinte n limba lor. Arhitectul pitic si barbos din Bu-
curesti le-a explicat ntr-o engleza stalcita ca trebuie sa-si ascunda
masina n spatele hotelului, peste o jumatate de ora, blocul cu opt
etaje va demolat prin implozie. N-a stiut sa le spuna

implozie n
engleza, dar le-a facut un

buuum, umandu-si obrajii parosi. Echi-

pa sa de muncitori montase deja rele si astepta ca vantul din larg sa
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 224 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
se potoleasca.
Blocul asta nu mai intereseaza pe nimeni, spuse arhitectul, vor-
bind mai mult pentru sine.
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 225 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Petre Barbu
Petre Barbu s-a nascut la 20 iulie 1962, n Galat i. Absolvent al Fa-
cultat ii de mecanica, la Universitatea din Galat i. Din anul 1992, este
redactor la revista Capital.
A publicat povestiri n presa literara: Amteatru, Echinox, Lu-
ceafarul (serie noua), Convorbiri literare, Romania literara, Contra-
punct, Agora (SUA), Familia. Debut editorial cu volumul de po-
vestiri Tricoul portocaliu fara numar de concurs, Cartea Rom

a-
neasc

a, Bucuresti 1993. Romane: Dumnezeu binecuvanteaza Ame-

rica (Nemira, Bucuresti 1995) si Ultima tresarire a submarinului
legionar (Nemira, Bucuresti 1998). Dramaturgie: Dumnezeu bi-
necuvanteaza America (dramatizare a romanului, 1997), La stanga
tatalui (1998), Duelistul (2000).
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 226 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 227 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire
Cuprins
1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
4 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
5 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
6 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
7 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
8 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
9 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
10 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191
11 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208
Petre Barbu 225
revista respiro
Pagina de titlu

Pagina 228 din 228

Inapoi

Intregul ecran

Inchide
Iesire