Tema 9- tema ruinelor. I.h.

Radulescu- o noapte pe ruinele Targovistei

Literatura preromantic occidental(mai ales cea englez, prin Ossian, Robert Blair, Gray
. a.) folosete imaginea ruinilor glorioase de altdat, dar ntr-un mod indirect. ncercnd s fac
un elogiu vremilor trecute ale eroismului strmoilor, scriitori din Occident nu adereaz la o
realitate (fie i neconvenional). Aa se face c, n lirica occidental, simbolul ruinelor
echivaleaz cu fiina uman, ruinat de trecerea timpului. La Volney, de exemplu, ruinele i
nspimnt pe tirani.
Excesul de patriotism al autorilor paoptiti s-a materializat n poezia ruinilor, direcie
literar la care au aderat poeii preromantici i romantici. n lirica perioadei, ruinele i vechile
tradiii privind vitejia i calitile strmoilor dobndesc un sens mult mai direct i mai
demonstrativ, simbolul avansnd valori educative, exemplare. n literatura romn, ruinele nseamn
trecutul deteriorat, gloria strmoeasc apus.
Poezia lui Ion Heliade Rdulescu , compusa dupa Ruinurile Targovistei de V. Carlova si Adio. La Targoviste
de Gr. Alexandrescu, amplifica meditatia cu substrat educativ a primului si paraseste decis directia
personala si intimista spre care tindea sa evolueze motivul la cel de al doilea. O noapte pe ruinele
Targovistei are o structura circulara, incadrand miezul evocarii istoriei romanilor (autorul nu se rezuma la
amintirea unor personalitati legate direct de vechea cetate de scaun munteana) intr-o meditatie mai
generala asupra sensului existentei, la randul ei integrata intr-o imagine a ciclului cosmic fundamental,
care conduce de la apusul la rasaritul soarelui.
Ca si in Zburatorul, asa-zisele elemente de pastel" cu care incepe si se sfarseste textul nu sunt poezie
descriptiva propriu-zisa, ci materializari ale sensibilitatii eului poetic si totodata imagini-simbol, care
sintetizeaza o anume conceptie despre univers a acestuia. ,,Linul cobor al zilei, tainicul ei sfintit",
estompand treptat conturele si culorile, lasa loc fiorului starnit de aproximarea misterului existential si
face posibila viziunea trecutului reinviat de imaginatia poetica precum si trairea ascutita a spaimei in fata
necunoscutului si a satisfactiei dominarii ei prin forta cugetarii.
Eul poetic -afirmat si prin prezenta reiterata a persoanei intai gramaticale - domina intregul, cu
pendularea sa intre groaza si admiratie, intre deceptie si speranta, intre tentatia inchiderii in gaoacea
propriei trairi si constiinta rolului mesianic al artistului. Lupta intre lumina si intuneric, sugerata inca in
primele strofe, se termina prin victoria categorica a celei dintai in apoteoza revarsatului de zi si zvonul
vital al ocupatiilor agreste din finalul poeziei.
Ea semnifica in acelasi timp increderea in viitorul poporului, ale carui fapte glorioase de arme sunt
evocate in cuprinsul textului, conferind poeticitate unui inventar cam didactic si nu totdeauna foarte
expresiv de personalitati; intre acestea, conform unei preferinte caracteristice epocii, locul central il
ocupa figura lui Mihai Viteazul si incercarea sa de a reuni sub acelasi stindard toate provinciile
romanesti.
Mijloacele de exprimare ale autorului variaza de la metafora sugestiva si epitetul individualizant, la
enumeratia, exclamatia si interogatia retorica, demonstrand si ele tensiunea interna, care da
specificitatea textului, intre fantezia vizionara si constructia discursiva, intre poezie si didacticism.
Ca in toate scrierile heliadesti de pana la erezia filologica italienizanta, limba, cu toate micile ei stangacii
inevitabile, este bogata si expresiva, capabila sa transmita emotia, sa fixeze sclipiri de imagine
personalizata si sa sugereze adancimi pe care cititorul de mai tarziu se simte indemnat sa le exploreze.
Alaturi de Zburatorul si, din punct de vedere cronologic, inaintea lui, O noapte pe ruinele Targovislei
ramane unul dintre textele cele mai reprezentative ale operei poetice a lui Ion Heliade Rdulescu.