THEODORA,

MPRTEASA
BIZANTULUI
de Michel de Grece
Imperiul la sfrsitul domniei lui lustinian
Capitolul 1
Mult vreme am rmas hotrt s pstrez tcerea asupra trecutului meu. Si nici mcar inventii
minciunile care s-au spus despre mine nu m-au mpins s-mi schimb prerea. Unii, este
adevrat, au fcut din existenta mea un roman rocambolesc si uneori sordid. Adevrul e
ste mai logic, mai neasteptat si, totodat, mai neobisnuit. Din attea aventuri, tri
umfuri, lovituri spectaculoase, trebuie s nveti ceva, ns-i las fiecruia grija de a de
scoperi lectia care i se potriveste.
As putea cosmetiza adevrul, fie si numai lsndu-i pe cronicarii mei s m nftiseze ca pe o
sfnt. C le place sau nu defimtorilor mei, eu sunt hotrt s spun totul. Nu m tem de j
a nimnui. Ct despre cea a lui Dumnezeu, fiindc am crezut ntotdeauna n El, am si acum
credint n mila Lui. Prin aceast povestire, aceast mrturisire, las posterittii opera me
a cea mai de pret, izbnda mea cea mai scump: viata mea.
Familia noastr este originar din insula Cipru, ai crei fii au faima de a fi vicleni
si nestatornici, desi ei sunt doar abili. Tatl meu, Acacius, era paznic de ursi
la hipodrom. Mama mea era si ea din popor. Nu am un arbore genealogic, dar cnd i vd
pe aristocratii trufasi, pretentiosi, dispretuitori, trndavi si inutili, prefer
s nu apartin clasei lor. Sunt o fiic din popor si sunt mndr de asta.
M-am nscut la sfrsitul secolului al V-lea dup Domnul nostru. stiu prea bine c am fos
t acuzat deseori c mi ascund adevrata vrst. De fapt, nimeni nu-si mai amintea precis a
nul n care am venit pe lume. La nastere, am primit numele Theodora, adic darul lui
Dumnezeu", semnificatie pe care mama a uitat-o prea repede.
Mi-a fost ntotdeauna greu s-mi amintesc ntmplrile neplcute din viata mea si le ursc at
de mult pe cele din copilrie, nct le-am ascuns n coltul cel mai ndeprtat al memoriei.
Totusi, ntruct am promis s fiu cinstit cu mine nsmi, sunt nevoit s deschid trapa aceas
nchis ermetic vreme de attia ani.
Aveam vreo patru sau cinci ani. Eram att de sraci, nct mama m trimitea s cersesc cteva
resturi de la mcelar, la una sau dou strzi de noi. Acestuia, un armean, i se fcea mi
l de mine. mi ghicea rusinea si dorea s o evite, mi ntindea un pachet de oase de care
mai atrnau cteva buctele de carne si mi zicea: tine, ia asta pentru cinele mamei tale
." De parc mama era genul de persoan care s tin un cine, de parc n cartierul nostru ar
fi existat cineva suficient de bogat nct s hrneasc animale de cas.
Locuiam la periferia Constantinopolului, ntr-o mahala lipit de zidurile nltate pe vr
emuri de mpratul Teodosiu. n jurul portii numite a Izvorului, se ntindea un labirint
de strdute sumbre si sordide, unde, ntr-o vesnic semiobscuritate, colcia o lume apa
rte. Ferestrele noastre ddeau spre un pasaj strmt, presrat cu gunoaie si mizerii, cc
i Constantinopolul, capitala lumii, Orasul de Aur, era murdar. Casa noastr se spr
ijinea ntr-o rn de alte case vechi din lemn care, mpreun, ajungeau s formeze un fel de
ngrmdeal de constructii a crei fatad dinspre strada
10
principal era ocupat de o tavern. Binenteles, nu existau nici canalizare, nici ap cur
ent n cartierul acesta, populat de numerosi oameni fr ocupatie.
Nu att mizeria m dezgusta, ct promiscuitatea. Nu aveam dect dou camere, una folosit ca
buctrie, iar cealalt ca dormitor, unde ne nghesuiam tata, mama, sora mea, Comito, s
i eu. Alte trei familii locuiau n casa aceasta att de zgorrtotoas, att de indiscret, n
ct din pricina peretilor subtiri stiam totul despre secretele, iubirile si digest
ia lor.
Dect s rmn acas, ca sora mea, m repezeam n strad, fie c mi se ddea voie, fie c nu.
c asta nu s-a schimbat mult de-atunci. Turmele de oi si capre defilau pe-acolo.
Mirosul lor, amestecat cu cel de urin si de ceap, la fel de puternic, i dezgusta pe
nou-veniti, dar noi eram obisnuiti. Jupnesele strigau unele la altele la ferestr
e, n vreme ce copiii se tvleau, n functie de cas, n praf sau n noroi. Mie mi plcea ma
lt ploaia, cci primele averse ale anului transformau panta abrupt ntr-un adevrat tor
ent, n care m blceam fericit.
Eram o fetit urt, slab, cu prul lung si negru. Slbiciunea si paloarea mea mi ddeau un
pect bolnvicios, dar n realitate eram mult mai rezistent dect s-ar fi crezut, mi bteam
joc de pustoaicele de vrsta mea, fandosite, sperioase si afectate, si mi plcea mul
t mai mult tovrsia bietilor. Nu m puteam abtine s nu-i provoc. Ne bteam, si eu i nving
m deseori, n esent, eram slbatic, necomunicativ, nu aveam nici un prieten si probabil
c nici nu ncercam s-mi fac vreunul. M ntorceam din aceste nfruntri copilresti si fero
ngrozitor de murdar, ametit, plin de vnti si cu zdrentele de pe mine mai desirate ca d
e obicei.
11
Nu m ntelegeam cu mama, fiindc ea o prefera pe sora mea mai mare, Comito. Aveam fir
i mult prea asemntoare. Exista ns ceva n mine ce ea nu ntelegea, care i scpa si care p
te o nelinistea. Nu se ncredea n mine. Avea dreptate s m certe pentru starea lamenta
bil n care m ntorceam acas. Scena care urma se repeta att de des, nct prea s fi intr
pertoriul de zi cu zi. n loc s m potoleasc, mustrrile mamei m fceau s-mi ies din fire.
ndreptam toat fptura minuscul, m protpeam cu minile n solduri si, cu ochii scosi din
bite de furie, i rspundeam prompt, aruncndu-i injurii pe care nici o fat nu s-ar cuv
eni s le spun mamei sale. M pocnea. Ieseam din oras, fugeam mult vreme pe cmpuri si m
aidane prsite, pn la zidul foarte nalt si crenelat al unei vaste proprietti.
nclinarea solului mi permitea, ntr-un anumit loc, s zresc grdina fermectoare a unui pal
at vechi. M lipeam de un crenel si priveam, desftndu-mi ochii cu aceste peluze stro
pite cu grij, gardurile vii tunse frumos, florile minunat ntretinute, fntnile care m
urmurau permanent. Locul acesta era pentru mine un fel de paradis de neatins. Ur
mream cu lcomie cum se zbenguiau copiii casei, ale cror vesminte si jucrii dovedeau
o bogtie de nenchipuit pentru mine. Ajunsesem s-i cunosc pe toti dup prenume. Mica E
udoxia era cam de aceeasi vrst cu mine. ntr-o zi, m-a zrit. Prima ei reactie a fost
de spaim. si-a strns ppusa la piept si s-a dat un pas napoi. Totusi, ceva din mine a
linistit-o, cci s-a apropiat de zid si mi-a ntins jucria. Fratele ei mai mare, car
e vzuse ce s-a ntmplat, a venit n fug din spatele ei, a prins-o de guler si a tras-o
brusc, dojenind-o pentru imprudenta ei. Ppusa a czut si s-a spart. Eudoxia a izbuc
nit n plns. Fratele ei mi-a poruncit s
12
plec si s nu m mai ntorc niciodat, altfel voi fi biciuit. Nu m-am miscat din loc. A a
menintat c i cheam pe sclavi s pun mna pe mine, dar hohotele de plns ale surioarei lui
|-au nduplecat si l-au fcut s se duc la ea, s-o linisteasc. Dup attia ani, n-am uitat n
ici un amnunt din scena aceasta, care pentru mine a cptat o important simbolic, n sear
a aceea, am ntrziat la cin. Sora mea mai mare, Comito, trimis s m caute, m-a gsit n ce
din urm, la indicatiile trectorilor. Nu plecasem de lng crenel. Contemplam nc grdina p
it si invadat de umbre. Cnd m-a dojenit, i-am zis foarte serioas: ntr-o zi, toate aces
tea vor fi ale mele, si chiar mai mult." Mi-a rs n nas.
De atunci, cnd mama se arta prea dur cu mine, m duceam la tatl meu, la hipodrom. Adop
ta un ton grav ca s-mi reproseze c n-am rmas acas, dar prezenta mea i fcea o plcere eno
rm.
mi plcea s strbat hipodromul fr spectatori. Atunci mi se prea si mai impresionant, iar
marmura strlucitoare de pe jos aproape m orbea. Clcam pe nisipul imaculat de pe pis
t, ridicnd privirea ctre obeliscuri si alte monumente provenite din cele mai vechi
timpuri. Mergeam n sus si-n jos pe promenada acoperit, admirnd poporul de statui ca
re o mpodobeau, si de fiecare dat m nvrteam n jurul vestitei cvadrige din bronz, capod
oper a artei grecesti. Dar cel mai mult mi plcea, cnd nu m vedea nimeni, s m strecor n
athisma, marea loj imperial, m asezam pe tronul dublu din marmur si imitam atitudine
a hieratic pe care o afisa mpratul cnd asista la spectacole. si erau destule spectac
ole: curse de care, vntori, lupte ntre brbati, ntre fiare slbatice, acrobatii, clovni.
..
13
De cnd exist Constantinopolul, hipodromul a fost dintotdeauna singurul, adevratul l
oc de divertisment si de eliberare. Este centrul nervos al imperiului, tribuna m
ultimii, barometrul popularittii. Acolo si numai acolo poporul se exprim fr nici o r
etinere. Acolo mpratii sunt aclamati sau huliti, adusi la putere sau detronati. Da
c vrei s stii ce este Constantinopolul, trebuie s te duci la hipodrom, mai degrab de
ct n bazaruri. Ce miscare, ce febr, ce pasiune n zilele de spectacol! Un conductor de
car cstig, mii de spectatori sunt n pragul delirului. Un altul ajunge n frunte, jumt
ate de oras e n doliu. Oamenii cei mai calmi, cei mai rezervati ncep deodat s urle,
s aclame sau s njure. Se strig unii pe altii, se insult, se iau la pumni, se strng de
gt. Se ceart ca si cum soarta imperiului ar fi n joc. si chiar este uneori, cci, sub
culoarea sportului este vorba, de fapt, de politic. Poporul nostru nu se poate a
btine s nu fac politic, si la curse chiar. si ce sunt, asadar, vestitele clanuri, A
lbastrii si Verzii, pe care si le disput amatorii de curse? Echipe sportive ? Nic
i pe departe, sunt factiuni, partide politice, cu milioane de aderenti sau simpa
tizanti. Albastrii, culoarea mrii, spiritul de aventur, marinarii; Verzii, culoare
a pmnturilor fertile primvara, tranii, conservatorii. Albastrii, Verzii, n ntreg imper
iul, au organizarea lor, ierarhia lor, membrii lor. Nu este exagerat s spun c aces
te dou echipe si mpart imperiul care oscileaz perpetuu ntre unii si ceilalti, dup pref
erintele fiecrui mprat. S-l pzeasc Dumnezeu pe suveran de unirea Verzilor cu Albastrii
, cci nimic nu le-ar mai sta n cale! O singur dat au reusit s-o fac, si atunci imperi
ul a fost la un pas de distrugere.
Nimic nu m amuza, nu m atta mai mult dect culisele hipodromului n zilele curselor de
care. M duceam s asist la alegerea cailor, la tragerea la sorti si la instalarea
14
carelor. Multimea care se plimba prin galeriile subterane lungi si late m fascina
. Paznicii, usierii, controlorii si antrenorii vorbeau cu personalul din subordi
ne, acei oameni mrunti de toate neamurile si meseriile care i slujeau gratuit, din
pasiune pentru curse, pe Albastri sau pe Verzi, ntre timp, artistii si repetau nu
merele pe care aveau s le prezinte n pauze, iar costumierii, maseurii, angajatii bi
lor si ofereau serviciile. Curtezanele, astrologii si negustorii de amulete se mbo
gteau. Aristocratia, Curtea, guvernul se plimbau n mijlocul poporului si se ameste
cau cu acesta fr nazuri. Pasiunea curselor desfiinta clasele si treceam pe lng perso
naje minunat coafate, pline de bijuterii si parfumate. Erau mbrtisati pn la sufocare
cei doi eroi ai zilei: vizitiii-vedet ai Albastrilor si ai Verzilor. Erau idolii
orasului si, n acest hipodrom care era palatul lor, erau mai venerati dect nsusi mpr
atul. Fiarele simteau agitatie n jurul lor si si manifestau nervozitatea prin rgete
, ngrijitorii lor, cu tatl meu n frunte, le prsiser ca s scoat de la paznicii grajduri
r ultimele ponturi despre curse.
Eu profitam de neatentia tuturor ca s m strecor n cusca ursilor, ceea ce-mi era str
ict interzis. Nu-mi era fric de ei. Experienta avea s m nvete mai trziu c brutele uman
e seamn cu fiarele si c, pentru a le tine la respect, este suficient s nu arti nici u
n pic de team. Ursii m cunosteau, m lsau s m apropii de ei, s-i mngi, s le vorbesc l
he si s-i linistesc. O ursoaic si pierduse puiul si avea obiceiul s m strng n labele e
puternice. Pericolul din afara custilor era mult mai mare dect cel de dinuntru. Ad
evratul pericol nu erau ursii, ci brbatii. Erau duri, ei nu fceau nici o concesie.
Constituiau o amenintare pentru toate femeile, chiar si pentru o fetit ca mine.
Dup atta timp petrecut n preajma ursilor, tatl meu
15
ajunsese s le semene: mergea si mormia ca ei. Nu avea nici educatie, nici finete s
i probabil nici spirit, dar avea o inirn de aur, m adora si-mi ierta orice. Cnd sor
a mea, Comito, avea opt ani si eu sase, tata a murit n urma unei boli scurte si n
easteptate.
mi amintesc mai ales nmormntarea lui, cu bocitoarele profesioniste care se ntreceau n
vaiete, vecinele care arborau expresia potrivit circumstantelor, curiosii care cs
cau gura. Desi o dat cu disparitia sotului ei mama si-a pierdut unica si firava s
urs de venituri, probabil c se simtea usurat, cci avea pretentii nemrturisite, iar ta
tl rneu, grosolan si prost crescut, o fcea s se simt stnjenit. Ct despre Comito, plnge
pur si simplu pentru c era impresionat. Eu eram singura care l regreta.
nc de cnd tata tria, aveam putini bani, dar dup moartea sa n-am mai avut deloc. Supra
vietuiam din mici mprumuturi si chiar din cersetorie. Situatia noastr, din critic,
a devenit disperat. Desi o uram pe mama, trebuie s recunosc c s-a sacrificat pentru
a ne asigura supravietuirea, cci a nceput s primeasc brbati, si asta nu din plcere, n
timpul acestor vizite, ne trimitea afar, ocazii nesperate pentru mine s profit de
mai mult libertate.
ntr-o sear, mama s-a ntors acas la brat cu unul dintre clientii ei cei mai asidui si
ne-a anuntat c de-acum aveam un nou tat. Reusise s dea lovitura. Se numea Nicetas,
i se promisese postul de sef al paznicilor de ursi, pe care l ocupase tatl meu, s
i consimtise s se nsoare cu ea. Pentru ea, asta nsemna odihna binemeritat si un viit
or asigurat. Imediat dup aceea, maestrul de dans de la hipodrom, de care depindea
numirea tatlui nostru vitreg, a ales un alt candidat, care stiuse s-l corup. Pentr
u mama,
16
a fost o catastrof. Fiind cstorit, nu-si mai putea vinde nurii, iar sotul ei nu-i ma
i putea asigura pinea.
Nu si-a pierdut ns capul, dovad a fortei sale de caracter. Dac stau s m gndesc, nu era
o femeie oarecare si poate c n-am cunoscut-o niciodat cu adevrat. A asteptat urmtoar
ea curs de care si, n ziua cu pricina, ne-a pus coroane de flori pe cap si ne-a po
runcit s o urmm la hipodrom, l cunostea ca pe propriul buzunar si se tutuia cu resp
onsabilii de acolo. A obtinut de la seful jocurilor o favoare exceptional. Chiar n
ainte de startul primei curse, pn se asezau carele la locurile lor, Comito si cu m
ine am aprut pe pista goal. Mama a fost nevoit s ne mbrnceasc, att eram de emotionate.
e-a ciupit pn la snge, ca s ne fac s naintm si s ne oblige s plngem. Ceruse de la n
mi arztoare, abundente. Eu refuzasem, ea m amenintase, dac nu scoteam cele mai sfsie
toare hohote de plns, cu cele mai crunte pedepse. Eu si Comito, tinndu-ne de mn, tre
murnd, mpiedicn-du-ne, citinndu-ne de rusine si timiditate, am traversat toat pista n f
ata a treizeci de mii de spectatori. Nu am detestat-o niciodat pe mama ca n moment
ul acela si doar acest sentiment m sustinea si-mi ddea fort s-o trsc dup mine pe Comit
o, mai mult moart dect vie.
Am o amintire ngrozitoare de spatiu gol, soare orbitor, zumzete, mormieli si amete
al. Ajunse la piciorul lojii imperiale, am ntins bratele ntr-un gest de implorare s
i ne-am rugat ca tatl nostru vitreg, Nicetas, s fie numit sef al paznicilor ursilo
r. Binenteles, nu ne auzea nimeni si cineva a cobort din loja imperial s ne ntrebe ce
vrem.
Spectatorii ne observaser, n cele din urm, si ncepeau s dea atentie incidentului. Fr ni
ci o ndoial, multimea avea s se lase nduiosat de aceste dou fetite
17
cu ghirlande pe cap, singure n mijlocul pistei complet goale, tremurnd nspimntate. Ve
rzii ndeosebi aveau s ne sprijine, s ne sustin cererea, s-i impun mpratului s ne nde
sc rugmintile. Tatl meu i servise toat viata, iar tatl meu vitreg, Nicetas, fcea si el
parte din tabra lor. Desigur, spiritul de echip avea s-si joace rolul. S-a ntmplat ex
act pe dos. Verzii au nceput s-si bat joc de noi, s ne insulte, s ne strige glume obs
cene. Unii au nceput chiar s arunce n noi cu fructe; m-a pocnit o portocal n umr, lovi
tur care aproape m-a dobort si mi-a lsat o vntaie care nu s-a vindecat cteva sptmni.
ci, Albastrii ne-au luat aprarea. Ne-au aclamat si au cerut mpratului s ne acorde sa
tisfactie. Un crainic imperial a naintat n fata kathismei si a anuntat c Nicetas er
a numit sef peste paznicii ursilor. Fr a mai astepta altceva, eu si Comito am luat
-o la fug spre culise, cutnd adpost, n culmea bucuriei, mama a uitat s m pedepseasc pe
ru c nu plnsesem. Era prima dat cnd nu-si respecta o promisiune neplcut la adresa mea.
Niciodat nu am uitat chipurile acelea ironice, batjocura, obscenittile si rsetele.
.. mi rsun si acum n urechi. Am jurat c toat viata mea, cu toate fortele mele, i voi se
rvi pe Albastri si voi lupta mpotriva Verzilor - si mi-am tinut aceste dou promisi
uni, nvtasem ce-i ura.
Tatl vitreg nu a simtit nici un pic de recunostint fat de noi pentru c i salvasem slu
jba. Din contr, prea s ne poarte pic pentru succesul de care ne bucurasem. Era p bru
t perfect, cu craniul lui ras, ochii negri, minusculi, falca adus nainte. Mergea cu
pasi mici, tinnd fesele si pumnii strnsi, de parc ar fi fost n permanent gata s se aru
nce n lupt. M btea des. Nu pentru c ar fi fost beat sau furios,
18
ci m btea cu snge rece, metodic, cu premeditare, ndelung. Palmele alternau cu lovitu
ri peste ceaf, astfel nct aveam de multe ori obrajii vineti si simteam c mi se nvrte c
apul. si toate acestea n numele Domnului. Avea o credint ngust si fanatic, vedea pcatu
l peste tot, n afara lui, fireste. si, dup prerea lui, nu trecea o zi, o or, fr s-L sup
pe acest Dumnezeu, de unde pedepsele purificatoare. Mama, desi nu avea nici un
pic de tandrete pentru mine, nu era de acord cu aceast cruzime, dar nu ndrznea s pro
testeze, cci Nicetas o teroriza. Nu-mi amintesc s-l fi vzut vreodat lovind-o, dar ur
la, o ameninta, tot n numele lui Dumnezeu, iar ea, care fusese cocosul casei cu p
rimul sot, i se supunea celui de-al doilea fr s crcneasc. Dincolo de brutalitatea sa,
Nicetas era, evident, un las, bruftuluindu-i pe cei mai slabi dect el, dar oricnd
dispus s ling picioarele celor mai puternici, s se plece n fata celor mai important
i ca el.
O invidiam pe Comito pentru c era scutit de acest tratament. Mama o ajutase s se an
gajeze la un teatru, unde-si petrecea marea parte a timpului. Era singura scpare
pentru niste fete ca noi, fr bani, fr meserie, fr sprijin. La teatru nu se cereau nici
recomandri, nici diplome si se putea face o carier fructuoas, dac nu onorabil. Desi
noi nu stiam care erau ndatoririle exacte ale lui Comito, ea se ntorcea acas seara
trziu, plin de povesti mirobolante care o descriau drept principala protagonist de
pe scena Constantinopolului. Tatl meu vitreg era impresionat, mama - fermecat, iar
eu muream de gelozie.
De la moartea tatlui meu mi gsisem un nou refugiu: Biserica Sfnta Mria a Izvorului, c
onstruit n urma unui legmnt n afara zidurilor, la ceva distant de poarta cu
19
acelasi nume. Mirosul de tmie, luminile candelelor care ardeau zi si noapte n fata
icoanelor si chiar fata btrn, octogenar, cu aspect de vrjitoare, care fcea curtenie n
nctuar, toate m duceau ntr-o lume foarte ndeprtat de mizerabila mea realitate. Fermec
at de penumbra nconjurtoare, puteam rmne.ore ntregi nemiscat n biserica rcoroas vara
uroas iarna. Mama si tatl meu vitreg l criticau sever pe preot, printele Bartolomeu,
care avusese o purtare scandaloas, dup prerea lor. ntr-adevr, cu foarte mult timp n u
rm, un patriarh al Constantinopolului avusese o amant, pe nume Antigona. Cnd s-a pl
ictisit de ea, a vrut s o alunge din viata lui, dar ea a amenintat c-l d de gol. At
unci, patriarhul a chemat un tnr clugr descurcret pe care-l remarcase de ceva timp si
i-a propus s o seduc pe Antigona, s o ia de-acolo si s se nsoare cu ea. n schimb, i s
e oferea, n pofida vrstei fragede, o parohie frumoas. Printele Bartolomeu s-a supus
si de-atunci tria la Sfnta Mria a Izvorului mpreun cu Antigona, din ce n ce mai ursuz o
dat cu vrsta si care nu prea se arta. Clugrul spilcuit de altdat se transformase ntr-
btrn mruntel, cu barba si prul stufoase, privirea licrind de voie bun si zmbetul plin
de buntate. M ntmpina ntotdeauna clduros, mi oferea dulciuri; m ntreba de sntate si
mpresia c sunt binevenit. Niciodat nu am primit atta afectiune de la nimeni, iar eu,
la rndul meu, l idolatrizam.
ntr-o zi, mi-a declarat c sunt prea nzestrat ca s rmn analfabet si mi-a promis c m
iu si s citesc. Si n scurt timp am ajuns s-mi petrec fiecare dup-amiaz descifrnd si co
piindu-i pe Printii Bisericii din volume enorme, sub ndrumarea printelui Bartolomeu
. Munceam cu concentrare si devotament si am fcut
20
progrese rapide. Trebuie s mrturisesc c aveam nu att dorint de a nvta, ct sete de pres
giul pe care mi l-arfi dat cunostintele mele n ochii locuitorilor cartierului, pe
ntru care oamenii instruiti deveneau personaje importante. Lectiile aveau loc n m
inuscula sacristie, si nu acas la printele Bartolomeu, cruia i era fric de sotia lui
si se temea c aceasta ar putea avea ceva mpotriv. Din instinct, si fr s ne ntelegem, ni
ci el, nici eu n-am zis nimic familiei mele.
Cu toate acestea, ntr-o sear nu m-am putut abtine si mi-am dezvluit secretul. Nicet
as, tatl meu vitreg, mi spusese c sunt idioat. C m btea, puteam trece cu vederea, dar s
mi insulte inteligenta! Da, poate sunt idioat, am replicat eu, dar o idioat care st
ie s scrie si s citeasc. Nu ca tine." ntr-o clip, toate sentimentele de inferioritate
pe care bruta le adunase de-a lungul vietii s-au concentrat si au rbufnit ntr-o f
urie slbatic. De data aceasta, brutalitatea lui nu a fost calculat. S-a repezit la
mine, lovindu-m cu pumnii si cu picioarele, repetnd fr ncetare: Idioato, idioato, te f
ac eu s-ti piar cheful de scris si citit!" Czusem. M trm, ncercnd s m strecor sub ma
buctrie, ca s m feresc de loviturile din ce n ce mai puternice. Mama a vrut s intervi
n. A fost prima dat cnd a ndrznit s-o fac si a fost prima dat cnd sotul ei a btut-o.
tras o palm cu toat forta. Am profitat de concertul de urlete si imprecatii care a
urmat ca s dispar. Pe palier, vecini si vecine, atrasi de ceart, trgeau cu urechea
. Am fugit afar si nu m-am oprit s-mi trag sufletul dect dup ce m-am ndeprtat suficien
t de mult de cas. Eram aproape de Poarta de Aur, n fata vechilor ziduri ale lui Co
nstantin, abandonate de mult vreme. Hotrrea mea era luat: nu m voi mai ntoarce nicioda
t acas.
M-am gndit mai nti s m refugiez la printele
21
Bartolomeu, apoi am renuntat, cci ar fi fost primul loc n care mama ar fi venit s m
caute, iar preotul n-arfi putut s-o mpiedice s m ia acas. Singura mea solutie rmsese C
omito, sora mea. Eram convins c m va ajuta, c-mi va oferi adpost, dar nu m-am gndit ni
ci o clip cum ar fi putut s-o fac. La ora aceea, era nc la teatru. stiam vag, din po
vestirile ei, unde era situat. Am pornit la drum.
Nu iesisem niciodat din cartierul nostru si n afar de hipodrom nu cunosteam Constan
tinopolul si imensitatea lui. Cu toate acestea, hotrrea mea era mult mai puternic d
ect ratiunea. Frigul aspru din seara aceea de iarn alungase de pe strzi pe majorita
tea trectorilor. Am ntlnit ns ctiva n drumul meu. Se uitau cu groaz la fata aceasta pl
de vnti, zbrlit, murdar, n zdrente, cu aer ferm si privire ucigas. Ajunsesem la Mesa,
levardul larg care desparte capitala n dou, si urmndu-l traversam for dup for. mi trsia
m picioarele, eram epuizat att de loviturile primite, ct si de luni ntregi de nemncar
e. Ajuns la forul lui Teodosiu, am fcut dreapta, spre portul Iulian, si acolo m-am
trezit n cartierul tavernelor si al teatrelor. Unde erau multimea elegant, strzile
strlucind de lumini, splendidele teatre cu care se luda Comito? Nu zream dect ctiva
cheflii beti, strdute aproape la fel de sordide ca a noastr si cldiri mizerabile.
Am recunoscut teatrul lui Comito dup fatada vopsit complet n rosu care, de altfel,
era drpnat si cu vopseaua scorojit. M-am strecurat n interior fr s fiu oprit. Reprez
a tocmai se ncheiase. M-am apropiat de un paznic si l-am ntrebat unde este loja ma
rii actrite Comito. M-a scrutat buimcit. Nu era nici o mare actrit cu acest nume.
De altfel, nu exista nici o Comito n acest teatru... Ba
22
da, da, crede c era o Comito printre micile figurante de rezerv. Dup explicatiile l
ui, am trecut prin culise si am intrat ntr-o ncpere micut, unde vreo douzeci de fete
se dezbrcau si se demachiau. Printre ele, Comito, cu un aer extrem de plictisit,
se contempla ntr-o oglind ciobit. A prut foarte stnjenit s m vad si m-a ntrebat sec
t acolo, l-am povestit ce se ntmplase si i-am cerut ajutorul, n loc de consolare, m
i-a poruncit s m ntorc imediat acas. M-am aprat, am argumentat, dar ea a rmas surd la i
mplorrile mele.
Dac nu vrei s te ntorci, te duc eu cu forta! m amenint ea.
Hai, Comito, n starea n care este copila aceasta si dup tot ce a ndurat, nu ai drept
ul s o trimiti napoi.
O actrit cu oarece faim, pe nume Indaro, tocmai intrase. Mi s-a prut femeia cea mai
frumoas, cea mai elegant pe care mi-as fi putut-o nchipui. Mai n vrst dect Comito, dev
enise totusi prieten cu ea. La interventia ei, sora mea s-a mblnzit si i-a explicat
, jenat, c nu stie ce s fac. Indaro a linistit-o:
Nu-ti face griji, o gzduiesc eu.
M-a dus, asadar, la ea acas, nu departe de teatru, n ceea ce mi se prea un palat. E
ra, de fapt, o cas minuscul, btrnicioas, dar admirabil ntretinut de aceast gospodin.
artat mansarda, care avea s fie camera mea, apoi, entuziasmul generozittii trecndu-
i, m-a contemplat cu ngrijorare si, poate, cu dezgust. Mi-a dat mii de indicatii,
cci aceast femeiusc de cas era intransigent n privinta curteniei si a ordinii, n sear
aceea s-a ncheiat copilria mea. Aveam treisprezece ani.
M
Capitolul 2
-am transformat n slujitoarea lui Indaro, cu aprobarea ei tacit, n fiecare sear ajun
geam prima la teatru, mbrcat mereu cu aceeasi tunic zdrentuit. Indaro mi dduse cteva h
ne de-ale ei mai vechi, pe care le ajustasem pe talia mea, dar le pstram pentru z
ilele importante care, de altfel, habar n-aveam cnd aveau s vin. Tropoteam pe strzi,
att eram de grbit s ajung la teatru. Cnd ptrundeam nuntru, acesta era nc gol, n af
rilor care fceau curtenie si a ctorva angajati care dereticau. M bgm ntr-un colt, ngri
rat s nu ies n evident, cci mi-era fric ntotdeauna s nu deranjez pe cineva sau, mai r
nu fiu alungat. si asteptam cu nerbdare sosirea actritelor si chiar a figurantelor
, pe care le salutam mereu n grab. O ajutam pe Indaro s se mbrace, i aranjam hainele,
i duceam taburetul cnd trecea din loj n loj ca s stea la taclale cu prietenele, i aduc
eam paharul cu vin pe care l bea de fiecare dat nainte de a urca pe scen, aprindeam
candela n fata icoanei la care se ruga ca un conductor de car nainte de a cuceri hi
podromul.
Indaro era, n esent, o fat bun. Depsise vrsta primei tinereti, dar vitalitatea i ddea
aer tineresc, ajutat de artificii folosite judicios. Cu ochii ei mari, inocenti,
nsucul n vnt si bustul minunat, atrgea usor brbatii. Totusi, cocheta aceasta visa do
ar s-si gseasc un sot bun. Era oricnd dispus s asculte, s ncurajeze, s fie mereu de
24
tat. M trata cu blndete si afisa chiar o oarecare egalitate cu mine.
mi plcea s-i fiu de folos si eram mereu fericit s le ajut pe Comito si pe tovarsele ei
. Prindeam agrafa unei tunici, periam suvitele rebele, cutam o pan care lipsea, du
ceam mesaje, aduceam rcoritoare, mergeam s cer o informatie, nu m opream niciodat si
nici o corvoad nu-mi displcea. Auzeam fr ncetare Theodora, vino aici!", Theodora, f-m
un serviciu!", Theodora, te rog!". si galopam de la una la alta. Faptul c ajutorul
meu era solicitat, chiar si pentru cele mai umile nevoi, m flata. M simteam neces
ar, recunoscut, nu mai eram stnjenitoare, dispretuit. Din contr, lumea avea nevoie de
mine si m ndrgea, n acest mediu n care domnesc gelozia, intriga, loviturile pe la sp
ate, aceste fete, aceste femei nu se fereau deloc de mine. Ce amenintare ar fi p
utut reprezenta vrbiuta firav care eram, subzistnd precar la marginea profesiei lor
? Desi putini ani m desprteau de cele mai tinere, aveam nc un aer de copil si nici u
na nu vedea n mine o potential rival. Din cauza aceasta ascultam confidentele lor c
ele mai intime, chiar si pe cele despre care se fereau s susoteasc cu prietenele l
or. Ce ucenicie! Cci ceea ce spicuiam, ceea ce auzeam echivala cu rafturi ntregi d
e crti de scoal, ns dedicate unei singure stiinte: viata.
Nu primeam nici un salariu, dar eram hrnit cu un castron de legume si peste fiert.
Mi se ntmpla s-mi chiorie matele, dar nimic pe lumea asta nu m-ar fi fcut s recunosc,
si, dac mi se ofereau buntti, desi muream de poft s le devorez pe toate, refuzam une
ori din mndrie. Suportam viata aceasta n primul rnd pentru c nu vedeam alta posibil s
i mai ales pentru c visam s urc la rndul meu pe podium ntr-o bun zi. Atmosfera din cu
iise m ametea
25
complet si rmneam treaz ct de trziu puteam. Uneori mi se nchideau ochii fr s vreau. F
e m mustrau cu afectiune si mi porunceau s m duc la culcare, dar eu m ncptnam.
Ziua plecam s-mi descopr orasul, Constantinopolul. Mergeam neobosit, minunndu-m de a
ceast aglomerare de biserici, capele, palate, hanuri, spitale, aziluri si academi
i pentru barbari, n care erau primiti strinii. Alturi de cartierele mizerabile si drpn
ate, ca acela n care mi-am petrecut copilria, se construiau fr ncetare cartiere noi,
aerisite, bogate. Eram sensibil la farmecul strzilor din Constantinopol, la poziti
a admirabil aleas a orasului, la vederea somptuoas spre Asia, spre mare, spre malu
rile nverzite ale Bosforului. Ca pretext pentru explorrile mele foloseam informati
ile spicuite de la actrite despre vreo biseric unde se afla o icoan fctoare de minun
i, desi eu nu asteptam nici o minune; despre vreo prvlie de flecustete, desi eu nu
-mi permiteam s cumpr nici cel mai ieftin lucru. Contemplnd vitrinele giuvaergiilor
, ale atelierelor de broderii, ale croitoriilor, adulmecnd aromele mncrurilor calde
care ieseau din crciumi, treceam pe lng o lume inaccesibil. Desigur, m rodea pofta,
dar plcerea de a observa era mai puternic. Indiferent de vremea de afar, constantin
opolitanii se plimb pe sub colonade, care i adpostesc iarna de frig si vara de soar
e. Strada este pentru ei locul ntlnirilor privilegiate. M uitam cum se mbrtisau priet
enii, cum se salutau cei puternici, cum bancherii operau tranzactiile, cum se mpun
au cei eleganti. Si nvtam arta, adus la un nivel unic de poporul nostru, de a expri
ma sentimentele, de a manifesta curtoazia, de a trata afacerile sau, pur si simp
lu, de a aprea n public.
26
Marea art, cu toate acestea, era monopolizat de cersetori, ntindeau cioturi nrosite,
artau rni hidoase, trau dup ei copii orbi si acoperiti de muste, rodeau pielea pant
ofilor vechi ca s-si arate foamea, si bteau cuie n cap, si toate acestea, stiam prea
bine, erau doar teatru. Ce de actori am admirat printre ei, mult mai buni dect t
oti cei pe care i-am vzut jucnd pe scen! Jocul meu preferat consta n descoperirea ho
tilor de posete, ceea ce nu era deloc o sarcin usoar. Acestia, ntr-adevr, se topeau
perfect n multime, se apropiau pe nesimtite de victima vizat si i subtilizau geanta
sau banii, fr ca aceasta s-si dea seama, cu o ndemnare fantastic, rodul lungilor ani
de antrenament. Erau grupati n bande si purtau dulcea porecl de copii ai arhiepisco
pului".
ntr-o zi, unul dintre ei a pus mna pe aurul unui judector chiar sub ochii mei. Dup c
omiterea nelegiuirii, a observat c-l vzusem si mi-am dat seama, dup frica din privi
rea lui, c se astepta s-l dau de gol. Am izbucnit n rs, el s-a ndreptat spre mine, mi
-a vrt o moned de aur n mn: Meriti s mprtim." M-am ntlnit cu el de mai multe ori
ele. Prea respectabil si banal, cu tunica lui bine croit, dar tocit, prul cenusiu, nft
isarea curat si ngrijit de functionar srac. Nu ne vorbeam, cci nu aveam acelasi drum.
Ne multumeam s ne adresm mici semne de recunoastere. Am aflat, totusi, c l chema Mi
nas. Dup ce m-a rspltit prima dat pentru tcerea mea, n-a mai simtit nevoia s repete ge
stul.
Observarea strinilor era pentru mine o lectie de geografie, cci descopeream prin nft
isarea lor tinuturi ndeprtate despre care, binenteles, nu stiam nici mcar cum se num
esc. Provinciali isaurieni, anatolieni, iliri sau traci veneau n capital s fac negot
. Servitorii, soldatii erau
27
deseori barbari, germanici sau slavi, huni, bulgari, unguri. Sirienii si egipten
ii care vorbeau putin greaca erau mai ales din rndurile clerului. O mare parte a
mestesugarilor era evreiasc. Italienii, spaniolii, africanii vorbeau ntre ei n lati
n, si apoi mai erau armenii si omuletii cu ochi migdalati, khazarii, pecenegii, e
misarii din China si India. Toti dovedeau mretia imperiului si universalitatea po
poarelor care l alctuiau.
Pasii m purtau adesea pn la Augusteum, mrginit de trei cldiri care simbolizau cele tr
ei surse traditionale ale puterii imperiale, catedrala Sfnta Sofia, unde mpratul es
te uns cu mirul sfnt fr de care nu poate domni, Senatul, rmsit a Romei republicane, ns
inat cu alegerea suveranului, si acolo, n fund, n spatele arcului de triumf, hipod
romul, unde poporul se adun spontan, liber, pentru a aproba o suire pe tron sau p
entru a pretinde o abdicare. Contemplam ndelung zidurile care aprau Palatul Sfnt, l
ocuinta mpratului. M opream n fata pavilionului de intrare Chalke, de fapt un palat n
palat, si vedeam n vis giganticele porti de bronz deschizndu-se larg n fata mea.
Le nsoteam deseori pe Comito si pe tovarsele ei atunci cnd se duceau n vizit la cea m
ai vestit ghicitoare a cartierului, pe nume Photini. Tremurnd de nerbdare, dar si d
e fric, ntruct vrjitoarea avea faima c deoache, traversam curtea mizerabil, presrat cu
i vechi si cu plante pe jumtate uscate, pn la mica ncpere ntunecoas n care lucra ea. P
tru ghicit, practica omoplatul", care consta n cercetarea aspectului pe care l ia u
n os de oaie n timpul fierberii, sau psrile", adic observarea zborului porumbeilor el
iberati n acest scop. Dac numrul tipetelor scoase de aceste psri era impar, domnisoar
ele si
28
smulgeau prul din cap n fata acestui semn extrem de nefavorabil. Ascultam, eram fa
scinat, m amuzam, ntr-o zi, fetele i-au cerut lui Photini s-mi citeasc viitorul. Btrna
a ridicat din umeri. Pentru mine a folosit cochiliile": a aruncat un pumn de coch
ilii n aer si a examinat ndelung modul n care czuser n nisipul de pe jos. Apoi, dintr-
o dat, a ridicat capul, m-a privit cu ochii lrgiti, cu gura cscat, de parc as fi fost
un monstru nspimnttor. Ce vezi ? Ce vezi ?" au strigat fetele. Vrjitoarea a scuturat
din cap, ca si cum nu le-ar fi auzit, si n-a spus nimic. Apoi s-a ridicat greoi,
ncet, s-a apropiat de mine, a ngenuncheat, a apucat poala hainelor mele zdrentuit
e si a srutat-o. Nu v cer dect o favoare, amintiti-v de mine mai trziu." A fost singur
a fraz pe care a rostit-o si folosise pluralul de politete. Apoi si-a revenit: Hai
, stergeti-o de-aici, ajunge pentru azi, nu mai vd nimic." Din fericire, fetele,
cu usurtatea vrstei lor, au uitat incidentul. Dar eu m gndeam deseori la ce se ntmplas
e. Photini era, de asemenea, expert n elixire de dragoste. Ah! Aceste potiuni mira
culoase, cte n-am preparat dup retetele vrjitoarei, pe care mi le spuneau Comito si
prietenele ei! Prefer s nu-mi amintesc de ingredientele destul de dezgusttoare pe
care trebuia s le macin si s le amestec ore ntregi. Ucenic vrjitor era nc una dintre
atributiile mele n culisele teatrului. Am avut o motivatie ndoit s muncesc atunci cnd
Comito s-a ndrgostit cu adevrat. O vreme a prut coplesit si m acoperea cu mici atenti
i, afirmnd c eram singura creia i reuseau potiunile de dragoste, ceea ce m umplea de
o nemrginit uimire, cci uitam intentionat un ingredient n decocturile pe care i le dd
eam, ca s le fac nefolositoare. Din contr, aveam mare grij s amestec toate ingredien
tele ntocmai ca n retet pentru butura pe care o fceam pe
29
ascuns ca s o strecor pe urm n paharul cu vin pe care i-l duceam curtezanului lui C
omito. l chema Pharas.
Era un actor fr slujb. Trise toat viata n teatru. Am fost sedus de culoarea ochilor lui
, un albastru cu verde, cafeniu, galben, auriu n acelasi timp, si de vocea lui rgu
sit si cald, n pofida unei origini la fel de nepretentioase ca a mea, avea din inst
inct curtoazie si rafinament, iar manierele lui m copleseau. Atentiile lui m lsau s
cred c eram singura care conta pentru el. n ciuda fanfaronadelor lui de comedian s
i a obrzniciei de licean, era timiditatea ntruchipat si rosea pentru un da" sau pent
ru un nu", ceea ce i ddea n ochii mei un farmec nemaintlnit. Vulnerabilitatea lui, pe
care eu o ghicisem, l fcea irezistibil pentru o adolescent ca mine. Pe scurt, m ndrgos
tisem nebuneste si nu mai suportam s o vd pe Comito beat de fericire, cotcodcind n dr
eapta si-n stnga ca o gin n fata unui ou enorm.
ntr-o sear, asteptam mpreun cu el s se termine reprezentatia si s ias Comito de pe scen
Ne aflam pe culoarul din culise, un coridor murdar si ngust, de-abia luminat de
o lamp cu ulei. De cnd l iubeam n secret pe Pharas devenisem cochet, att ct poate fi o
fat la paisprezece ani si cu mijloacele pe care le aveam la ndemn, adic mi schimbasem
zdrentele cu vechiturile pe care nu le mai purta Indaro. mi pieptnasem prul, de obi
cei zburlit si nclcit, ntr-o coad n care prinsesem o floare, un hibiscus mare, rosu.
Sprijinit de perete, cu capul plecat, bratele atrnate, cu un aer mai fragil ca or
icnd, Pharas mi-a mrturisit c se simtea epuizat, l-am propus s se odihneasc n loja lui
Indaro, a crei cheie era la mine. l-am deschis usa. S-a aruncat pe pat, cu brate
le ncrucisate si ochii nchisi. Am ngenuncheat lng el, am ezitat mult timp, apoi, trem
urnd de emotie, cu inima btnd s-mi sar din
30
piept, l-am srutat usor pe frunte. Nu s-a miscat. Atunci m-am ridicat n picioare,
am ncuiat usa si m-am ntins alturi de el. Brusc, s-a rsucit si s-a culcat peste mine
, gura lui cuprinznd-o pe a mea. M sufocam sub srutrile lui. Mi-a smuls hainele, mi f
rmnta carnea cu minile. Graba, brutalitatea acestei initieri, mult diferit fat de sce
na pe care o vzusem de mii de ori n nchipuire, m nspimntau mai degrab dect s m exci
ea tot corpul, dar nu m-am mpotrivit, ca s nu-i stric plcerea. Apoi am simtit o dur
ere mult mai vie, mult mai ascutit n pntece. Aceast prim experient n-a trezit voluptat
ea n trupul meu prea tnr. A lsat o ran pe care o viat ntreag n-a putut s o cicatrizez
haras s-a ridicat, cu un aer detasat, a luat o crp si m-a sters. M-a srutat nepstor p
e obraz, apoi s-a mbrcat. Hai s-o asteptm pe Comito", a conchis el. Cel mai ru era c e
u m simteam fericit. Eram fericit pentru c mi-l nsusisem pe amantul lui Comito, pentr
u c l iubeam pe Pharas.
Se poate numi ntr-adevr relatie aventura dintre mine si Pharas ? Ziua ne plimbam,
atunci cnd el nu era ocupat, cci acest biat fr slujb avea ntotdeauna mii de lucruri de
fcut. Nici el, nici eu nu aveam bani s pltim un pahar ntr-o tavern si cu att mai putin
o mas, nici mcar modest. Singurul cadou pe care mi l-a oferit a fost un pandantiv,
un ochi port-bonheur dm sticl albastr, ncrustat ntr-o cruciulit de metal. Rarele noa
stre momente de intimitate le furam aproape n loja lui Indaro, n timpul reprezenta
tiilor. Pharas continua s fie iubitul oficial al lui Comito. Culmea e c ura mea nu
se ndrepta spre el, care m nsela, ci spre Comito, care nu stia c el o nsela cu mine.
Fr s recunosc, aveam senzatia c m dispre-
31
tuleste. M credeam urt la vremea aceea si eram mndr s am un amant pentru care orice .f
emeie m-ar fi invidiat. Pharas nu se putea abtine s nu fac dragoste, dar o fcea mer
eu foarte n grab. Nu stia s-mi druiasc nici un fel de plcere, si totusi, de fiecare da
t asteptam nerbdtoare, disperat. Aceast frustrare ducea dorinta pe care o simteam pen
tru el la exasperare. Sub veselia lui se ascundea o fiint n esent tragic. Ghicisem a
sta, tot asa cum simteam c este menit nefericirii, esecului, ceea ce m fcea s-l gsesc
si mai atrgtor. Existau n acest brbat profunzimi insondabile, care aveau s-mi fie ve
snic interzise. Glumele lui, spiritul lui drcesc fceau ca n compania lui totul s fie
foarte distractiv. Era plin de sarcasm la adresa familiei si critic fat de ceila
lti actori. Zeflemisea tot si toate; de fapt, trebuia s distrug, nimic nu era bine
n ochii lui. Dac as fi fost mai experimentat si mai putin ndrgostit, mi-as fi dat sea
ma de amrciunea si de gelozia lui. mi zicea c m iubeste. Mi-o arta foarte rar, dar era
sincer. Cu toat blndetea nemsurat de care era capabil, m fcuse sclava lui, cu intenti
a semiconstient de a nltura influenta insesizabil pe care, prin personalitatea mea u
nic, o aveam asupra lui. si, dac m supuneam lui, o fceam din cauza fricii constante
si neexprimate de a-l pierde.
nzestrat de natur cu o memorie puternic, nvtasem pe de rost toate rolurile pe care le
vzusem interpretate de Indaro si de tovarsele ei. Ele jucau n acele comedii desuche
ate despre adulter pentru care era vestit teatrul nostru. Amanti surprinsi de so
ti, sotii geloase, palme, lovituri, cuvinte grele, grimase, dar si despuieri si
chiar act carnal comis pe scen... Traditiile genului se pstrau neschimbate de seco
le. La cincisprezece ani mpliniti, m-am prezentat n fata directorului teatrului, l
-am rugat s m
32
angajeze si, pentru a-l convinge, i-am dat, fr a fi rugat, cteva exemple ale talentu
lui meu. M-a lsat s joc cteva crmpeie de roluri, apoi s-a strmbat: Te strduiesti prea m
ult, ai fi mai bun ca mim." Simteam o dezamgire crunt. Mim nu era asa de bine ca ac
trit, dar nsemna, la urma urmei, s urc pe scen, ceea ce-mi doream cu nflcrare, cu orice
pret.
M revd si-acum n culise. Astept momentul s intru n scen. Tracul este nsotit de o timidi
tate maladiv, care m paralizeaz adesea si n viata de zi cu zi, si totusi sunt disper
at de nerbdare. Aplauzele salut sfrsitul numrului precedent. Directorul mi face semn.
Sar pe scen. Sunt singur n fata publicului, sunt regina, mprteasa, lumea e la picioare
le mele... Srman teatru oribil!... Seamn cu un hambar de lemn. Grinzile, stlpii care
i sustin acoperisul si chiar bncile prost asamblate sunt vopsite n culori tiptoare,
care se scorojesc, la fel ca fatada. Publicul este alctuit aproape n ntregime din
brbati - cheflii lefteri, netrebnici, escroci, scandalagii -, dar n aceast gloat se
amestec uneori brbati eleganti si femei elegante veniti la desfru. O draperie simpl
desparte scena de culise. Port haine strmte, bltate, peste care flutur un mantou ma
re. Joc cu fata la public si, spre deosebire de actrite, nu port masc. Sensul rol
urilor mele este si mai imoral, si mai obscen dect comediile jucate de Indaro. In
terpretez aproape toate rolurile si de mai multe ori pe cel al vnztoarei de crnati.
Am sensul comicului, al bufoneriei. Publicul m apreciaz, cci m cere pe scen si rde n h
ohote, mi place s-i aud pe spectatori bufnind n rs. Dar mimul nu trebuie doar s fie a
muzant, trebuie si s cnte, s danseze, s cnte la diverse instrumente. Or, eu n-am nvtat
niciodat nici flaut,
33
nici harp, vocea mea e prea rgusit, iar figurile mele de dans sunt bazate mai mult
pe improvizatie, si ce dans! Conform regulilor, trebuie s m dezbrac treptat, pn ajun
g la bustul gol, si s m frmnt n continuare lasciv, n arta goliciunii m bucur de un succ
es deplin: mi nchipui c o fat foarte tnr, de-abia nubil, care se dezbrac provoac nt
aplauze.
Primeam zece foii pe zi, mai putin de douzeci de solidi, echivalentul salariului
unui muncitor n constructii. Am nchiriat dou camere ntr-o cas insalubr, mai degrab dou
ni, fr alta lumin n afara rsufltoarei de la pivnit. Iarna era un frig atroce, larvara o
cldur sufocant. Prsisem confortul si ospitalitatea lui Indaro pentru a-l putea gzdui
pe Pharas. Fceam economii si la mncare, srind deseori peste mese ca s i le pot plti p
e ale lui.
Minusculul meu succes pe scen m ncnta, fiindc mi nchipuiam c avea s m fac mai valor
i lui Pharas. Nu-mi ddeam seama c doar faptul de a fi urcat pe scen i dezlntuise gelo
zia, cu att mai veninoas cu ct el nu-si gsise nc de lucru: avea n el ceva nedefinit car
e i descuraja pe angajatori. Nu mi ierta firava reusit, n pofida blndetii sale, uneor
i se arta agresiv cu mine. Nu eram fericit, pentru c nici el nu era. Am devenit ner
voas, pentru c si el era, si totusi eram mai incapabil ca oricnd s renunt la el. Situ
atia aceasta m fcea certreat. Pentru un da", pentru un nu" m certam cu fetele celelalte
, apoi, ca s m ierte, le cumpram, rupndu-mi de la gur, dulciuri, rcoritoare, vin.
Ajunsesem s cred c n fata mea se deschidea o carier mreat. Indaro m-a trezit la realit
ate. Mi-a reprosat c nu ncerc s-mi mbunttesc jocul si s-mi lucrez vocea. Dac voiam s
esc, trebuia s studiez. Mi-a propus
34
s-mi recomande un profesor care s m nvete tainele meseriei. Observatiile ei m-au iri
tat, pentru c, n fond, erau juste, si m-am simtit rnit:
Cum e posibil ca, dup ucenicia dur prin care ai trecut, s nu profiti mai bine de su
ccesul tu pe lng protectorii ti bogati ?
S-a suprat:
nteleg, n-o s faci niciodat vreun efort ca s devii actrit. stii mcar ce este o actrit
o artist ? De fapt, n-ai vrut, nc de la nceput, dect un singur lucru, s ai succes nu p
e scen, ci n viat.
Ca s ai succes n viat trebuie mai nti s te mprietenesti cu cel care porunceste, apoi
uccesul vine singur, am replicat eu.
Dac asta e filosofia ta..., a comentat ea amar. Exagerasem. Refuznd s accept realit
atea, atribuiam
lipsa viitorului scenic fizicului meu. Eram prea slab, prea brunet la piele si la
pr; se fceau destule glume pe seama mea ca s nu-mi pot uita defectele: Hai, negreso!
", Vino ncoace, scheletel!", auzeam de multe ori. si le invidiam de moarte pe blon
de si pe nurlii, care erau admirate de brbati.
De cteva sptmni aveam greturi frecvente. La sfatul lui Comito, m-am dus la moasa car
tierului, la care mergeau toate fetele din teatru ca s avorteze la fel de usor cu
m si scoteau un dinte. Pentru mine nici vorb de avort, eram nsrcinat n trei luni. Eram
att de inocent, nct nu mi-am dat seama mai devreme. Am petrecut trei zile de reflec
tie si neliniste, trei zile nainte de urmtoarea ntlnire cu Pharas.
Am luat masa mpreun n vguna mea. Cumprasem destul de scump o sticl de vin dulce de Samo
s, ca si cum ar fi fost vorba de o srbtoare. De fapt, o luasem ca
35
s-mi dau curaj, l priveam devornd supa de ceap, tonul marinat, macroul uscat, mncruril
e lui preferate, pe care le pregtisem special. Luase deja de dou ori din brnza de c
apr si atacase fructele uscate cnd am deschis gura. l-am mrturisit starea mea. S-a
artat plin de solicitudine, ntrebndu-m imediat dac m simteam bine, dac sufeream, dac m
sa a fost amabil, dar pe un ton neutru, ca si cum n-ar fi fost cu adevrat preocupa
t. Fiecare cuvintel al verdictului su mi-a rmas spat n memorie:
Nu pot face nimic pentru tine, Theodora, de-abia mi-am gsit si eu de lucru, am a
cceptat un rol care mi s-a propus, trebuie s m dedic n ntregime muncii. O s ntelegi c n
u am nici timp, nici energie, nici bani s v iau n grij pe tine si pe copil. Cel mai
bine ar fi s nu ne mai vedem. Noroc!
mi pndea reactia. Eram att de uluit, distrus, nct n-am stiut s rspund dect:
Poate c ai dreptate.
S-a ridicat, mi-a trntit cte un srut pe fiecare obraz si a iesit din viata mea la f
el de usor cum a iesit din locuinta mea n seara aceea.
Am rmas ncremenit n fata resturilor de mncare. Am terminat sticla de Samos, apoi am d
at gata si ulciorul de posirc rmas din ziua precedent. N-am nchis ochii toat noaptea.
Aveam impresia c nu mai exist n mine nici un pic de carne, doar un gol ntesat cu pnz
e de pianjen.
A doua zi, artam ca un cadavru cnd am ajuns la teatru. N-am zis nimic, n-am povest
it nimic, dar probabil c moasa vorbise. Fetele stiau c eram nsrcinat si presimteau o
dram. Simteam privirile ncrcate de mil pe care mi le aruncau pe furis. Expresia mea
feroce ie oprea ns ntrebrile curioase. Cnd am iesit de pe scen, dup numrul meu, m-a ab
dat un brbat, probabil unul dintre
36
acei admiratori care, n fiecare sear, invita fetele la cin si ale cror invitatii le
refuzasem de fiecare dat, din cauza lui Pharas. Ochii lui m mngiau, iar buzele pline
schitau un surs mbietor. Mi-a declarat c stia de starea mea si mi-a prezis c nu voi
avea destui bani ca s supravietuiesc fr s lucrez si s-mi aduc pe lume copilul. De ac
eea, mi-a propus s m ajute pn nasc. si n schimb ?" am ntrebat, n loc de rspuns, mi-a
un contract. Subsemnata se angaja s munceasc fidel si cu scrupulozitate pentru an
gajator si s-i dea 60% din ncasrile ei. Angajatorul si rezerva dreptul de a o revind
e... Asadar, aveam de-a face cu un peste, unul dintre acei proxeneti care bntuie
culisele teatrelor pentru a mpinge fetele prea srace sau prea slabe spre prostitut
ie. M-a asigurat c propunerea era foarte serioas, l-am cerut un rgaz.
Cnd m-am ntors acas, moart de oboseal, n mijlocul noptii, mi-am gsit locuinta ntoars
os. mi furaser trei castroane smltuite, mici bijuterii de calitate ndoielnic si mai a
les crucea pe care mi-o druise Pharas. Era singurul obiect care m lega de el, si t
ineam la ea. S m duc la prefectul de noapte s-i denunt pe hoti ar fi fost inutil. N
u i-ar fi prins niciodat.
A doua zi dimineat, m-am dus la forul Amasium, pe unde-si fcea veacul Minas, micul
meu hot de buzunare, nclcnd codul nostru tacit, l-am abordat si l-am implorat s-mi
gseasc bunurile. Mi-a explicat c banda, din care fcea el parte, nu tinea de aceeasi
band cu hotii care mi jefuiser locuinta. Cu toate acestea, si-a luat angajamentul s
fac tot ce-i st n puteri si mi-a dat ntlnire dup-amiaz, n portul Iulian. Cnd ne-am v
n nou, m-a anuntat c hotii se descotorosiser deja de vesela grosolan si de mizerabi
lele mele podoabe. Nu mi-a adus dect crucea.
37
De ce pstrezi crucea asta ? Brbatul care ti-a dat-o ti poart ghinion, mi-a zis el, n
tinzndu-mi-o.
De unde stii ? Nici mcar nu-l cunosti!
n meseria mea ti dezvolti simturi nebnuite. Atta vreme ct ai s rmi cu brbatul acest
s ai dect necazuri si probleme. Fugi de el si scap de crucea asta.
Fr s-mi mai astepte rspunsul, a aruncat-o n mare si, fr nici un cuvnt, s-a ndeprtat.
Avertismentul lui, n mod curios, mi-a fcut foarte bine. Mi-am dat seama c m aflam la
marginea prpastiei din motive care nu depindeau de mine, c nu puteam cdea mai jos.
Nu trebuia dect s-mi refac vointa si s urc iarsi, pas cu pas.
Chiar n seara aceea am semnat contractul cu pestele. A fost foarte uimit s descope
re c eram instruit si c n-am trasat o simpl cruce, cum fceau celelalte fete. Mi-am sc
ris apsat prenumele, liter dup liter, n josul acestui document care m transforma n trf
Capitolul 3
In scurt timp, starea mea m-a obligat s-mi ntrerup numrul de mim si, n conformitate c
u contractul ncheiat, am nceput s ncasez de la peste o sum modest, care mi era nmnat
, pn cnd aveam s nasc. n timpul acestei perioade de inactivitate, rscoalele din 509, s
ub btrnul mprat Anastasius, mi-au oferit o distractie de calitate si prima mea ntlnire
cu politica.
ntr-o zi, plimbndu-m, am auzit de departe un zumzet, un murmur, strigte, imprecatii
spre care m-a mpins curiozitatea. Ajungnd pe Mesa, am fost iuat pe sus de o multime
furioas si zgomotoas, care se repezea n barierele ridicate de armat. Am vzut lovitur
i, rni, snge tsnind, urlete de durere, tipete de furie, trupuri care cdeau n jurul me
u. Am fost mbrncit, aruncat n dreapta, n stnga, o lance a strpuns aerul la cteva dege
e capul meu. Totusi, nu mi-era fric. Din contr, eram furioas. Furioas pe fortele de
ordine, cci, binenteles, o srman ca mine i sustinea pe rsculati, oricare ar fi fost ei
. Am srit n sus de bucurie cnd soldatii au dat napoi si bariera a czut. Mai trziu, am
aplaudat cnd am vzut casele apropiatilor mpratului incendiate de rsculati. Am aprecia
t mult mai putin spectacolul njunghierii si al spintecrii clugrilor si al preotilor.
Viata m nvtase s m astept la orice, dar aceast scen mi repugna. Oamenii din jurul meu
i-au spus c era vorba de eretici, de monofiziti, un nume
39
dificil de pronuntat si incomprehensibil. Moarte ereticilor!" am strigat cu gloat
a. Jos Anastasius, abdicarea, jos de pe tron !", aveam s aud urletele orasului toa
t noaptea.
A doua zi dimineat, crainicii au anuntat c mpratul va vorbi poporului la hipodrom. S
pectacolul promitea s fie zbuciumat si riscam mult dac m duceam acolo cu burta mea
proeminent. Dar eram prea dornic s ajung acolo pentru a asculta vocea prudentei. Ne
cazurile aduceau sare si piper n viata mea tem. De altfel, poporul nostru se d n vnt
dup evenimente, n special tragice, fr de care se plictiseste. Hipodromul era ticsit
cnd a aprut mpratul Anastasius n kathisma. De departe, am vzut un brbat nalt, totusi f
mos, foarte drept, n pofida vrstei, aureolat de un pr lung, alb. Nu-si pusese inten
tionat coroana, n pofida nftisrii sale demne si nobile, a fost imediat luat n primire
de multime, care l-a batjocorit si i-a cerut s abdice, l-a lsat s zic ce vor, apoi
a nceput s vorbeasc. La nceput, n glgia general, nu se auzea nici un cuvnt din discur
su. Dar, ncetul cu ncetul, rndurile mai apropiate de kathisma au amutit, si miile de
spectatori au tcut. Btrnul mprat avea o voce frumoas, de bas, care se auzea de depart
e. S-a oferit s se supun vointei populare si s abdice, si si-a implorat supusii s-i
aleag un succesor. Asistenta asculta cu atentie crescnd. A promis toate concesiile
dorite, n cele din urm, a fcut apel la loialitatea poporului. Nici vorb acum de abdi
care sau de succesiune. Multimea se rzgndise complet atunci cnd mpratul, la ncheierea
discursului, s-a retras. N-a mers pn la a striga Triasc Anastasius!", dara prsit hipodr
omul n liniste si voie bun.
A doua zi, Constantinopolul si regsise aspectul obisnuit. Atunci grzile s-au npustit
n oras si i-au arestat pe toti cei suspecti c au participat la rscoal, n scurt timp,
au
40
urmat executii dup executii. Am vzut cu ochii mei la rspntii si n foruri trupurile ca
re se blngneau spnzurate pe esafoduri. Ce lectie de politic! Toate aceste promisiuni
pentru a adormi poporul, apoi pedepse publice pentru a-l intimida. Eram prea tnr pe
ntru a aprecia nvttura. Din contr, la vremea respectiv mprtseam indignarea popular,
fel ca ceilalti, am plecat capul, n scurt timp, s-a rspndit vestea c un general tnr si
viteaz, pe nume Vitalian, se rsculase n Tracia, cu trupele sale pentru a ne apra r
eligia amenintat de mprat, care i proteja pe eretici si despre care se bnuia c face pa
rte dintre acestia. Nu ntelegeam nimic din aceste dispute teologice, totusi inima
mea era alturi de Vitalian, care pornea la rzboi mpotriva puterii detestate. Dar T
racia era departe, aveam alte griji pe cap si, dup o vreme, am uitat de Vitalian,
pe care aveam s-l ntlnesc mai trziu, n cu totul alte mprejurri.
Putin nainte de soroc, Comito a venit s locuiasc la mine. n ziua primelor dureri, s-
a dus s-o caute pe moas si pe una dintre prietenele ei. Nasterea n-a fost nici att
de dificil, nici att de dureroas cum m asteptam. Am adus pe lume o fat foarte rosie
si foarte proas, bebelusul cel mai urt pe care l-am vzut vreodat. Comito m-a anuntat
c mama voia s vin s-si vad nepotica, l-am interzis s-i spun unde locuiam. Nu voiam s m
asez de copil sau s prind drag de el, cci stiam dinainte ce aveam de fcut. Attea exe
mple de fete n situatia mea mi artau clar calea de urmat, attea sfaturi, de la Indar
o, de la Comito, m mpingeau s-o fac. De altfel, nu aveam nici o alt posibilitate. D
ou sptmni mai trziu, mi-am asezat, asadar, fiica ntr-un cos nou, am nfipt n lateral o
ie n care declaram
41
c bebelusul nu era botezat si c as dori s i se dea numele pcii: l rina. M-am ndreptat
spre mnstirea Fecioarei Pamakaristos. Cnd am zrit n penumbr zidurile din crmizi vechi
easupra crora se nghesuiau cupolele capelelor, m-am oprit, ntelegnd oroarea gestului
meu. Trebuie", mi-am repetat, dar fr s m pot misca. Picioarele mele refuzau s nainteze
si, cnd am auzit un gngurit din cos, am fost pe punctul de a renunta. Ce lovitur d
e bici am reusit s dau vointei mele nu mai stiu. Mi-am reluat mersul, orbit ndat de
lacrimi. Am sunat la poarta mnstirii, am depus cosul si am luat-o la fug, prvlin-du-m
pe pant ca o criminal urmrit de toate fortele politienesti ale imperiului.
Dac mi-as fi pstrat fiica, probabil c ar fi murit de foame, si eu la fel, cci ar fi
trebuit s renunt la meseria mea ca s o cresc. stiam c la mnstire o vor primi clugritele
, o vor creste, o vor nvta s brodeze sau s teas. n cel mai ru caz, va intra n Ordin,
l mai bun, educatoarele ei i vor gsi un sot. Oricum, viitorul fiicei mele era mult
mai sigur dect al meu. l uram ns din tot sufletul pe Pharas, pentru c m-a fortat s ia
u aceast hotrre si, dac ar fi fost n fata mea, l-as fi ucis, att era de atroce suferin
ta mea.
Am ajuns gfind la teatru. Am avut timp doar s m mbrac, s m machiez n grab nainte de
pe scen. Niciodat rsetele zgomotoase care mi-au nsotit numrul n-au fost mai deschise
, mai dese ca n seara aceea. Energia disperrii m ardea si nflcra publicul, l tineam n
simteam c as fi putut s fac orice din el. Niciodat nu am fost att de satisfcut s-mi exe
rsez puterile asupra lui si niciodat nu m-am mai simtit att de sfsiat. Ajungnd napoi n
culise, mi-am descoperit pestele zmbind ca de obicei, suav ca o prjitur prea dulce.
Mirosul de violete al
42
parfumului mult prea abundent mi fcea great. Brbatul acesta te asteapt", mi-a soptit,
artndu-mi un individ care se tinea aproape de el si care m devora din priviri. Era
primul meu client. M-a impresionat att de putin c trsturile lui s-au sters din memor
ia mea. L-am adus la mine. Ne-am dezbrcat, a fcut dragoste cu mine. N-a fost deloc
neplcut si a avut avantajul de a fi rapid. N-am avut dect s m gndesc la Pharas pentr
u a simula plcerea. Clientul meu mi-a nmnat zece foii, echivalentul salariului meu
de mim.
N-aveam s rmn ns o trfulit de subsol, ca mii de tovarse de-ale mele. n trei luni, dev
em regina vietii de noapte a cartierului. Imediat dup ce ieseam de pe scen, mi pune
am o tunic pestrit, cu o crptur indecent de nalt, mi transformam machiajul, mrindu-mi
ii cu o linie neagr, ntelesesem c nu puteam fi frumoas conform canoanelor epocii. Er
am condamnat s devin fascinant.
La poarta teatrului m asteptau admiratorii mei, excitati, insistenti. Printre ei
remarcam n fiecare sear un brbat care prea profund nefericit. Am aflat c l chema Heceb
olas, c era originar din Tir si c era un functionar modest. Putea a provincie. Era
greoi si stngaci. De fiecare dat cnd reusea s-mi vorbeasc, m invita s lum cina ntre
u ochi. O dat s-a aventurat chiar s m cear de nevast, mi ddea de fiecare dat mici cado
i ridicole, pe care uneori m prefceam c nu le observ, l lsam protpit acolo si m ndrept
, nconjurat de trupa vesel, spre taverna noastr, care se numea - Dumnezeu stie de ce
-Mgarii Paradisului. Erau destui mgari acolo, dar cu sigurant nu era un paradis.
ntr-o sear n care unul dintre clientii mei se artase deosebit de generos, trsem acolo
o band de tovarsi
43
veseli, pentru o betie memorabil. Fcusem destul glgie ca s trezim tot cartierul, n pofi
da pagubelor considerabile, patronul a avut inspiratia s nu se supere. De atunci
ne stabilisem acolo pentru petrecerile nocturne. Mgarii Paradisului devenise teat
rul unde jucam n viat mult mai bine dect as fi jucat vreodat pe scen. Acest hangar zg
omotos, att de mare c ar fi putut adposti o armat ntreag, era pe placul clientelei din
popor. Zidurile si stlpii erau vruiti, grinzile erau vopsite n negru, iar vesela e
ra din ceramic grosolan. Familiile numeroase, cuplurile de ndrgostiti veniti acolo s
se ndoape n schimbul ctorva foii, la ora aceea plecaser, ntelepti, la culcare. Noapte
a era rezervat chefliilor ndrciti, care, de altfel, apartineau tuturor straturilor
societtii, amestecati n furia distractiei.
Patronul m ntmpina cu acea cldur a crciumarilor experimentati. Eu eram regina lui, cci
aduceam consumatori bogati. Servea cele mai bune chrysophrys, acesti pesti vest
iti din Constantinopol, din care rni-i pstra pe cei mai suculenti, si un caviar d
e calitatea cea mai bun. n fine, puteam mnca dup pofta inimii, astfel nct m repezeam la
solele fierte cu sos rece de merluciu, la dorade si la rndunelele de mare fripte
. Foamea mea, care nu prea niciodat satisfcut, mi permitea s mai nghit homari, crevete,
stridii, scoici, broaste. Complice, patronul continua s aduc mncruri dup mncruri. Ulci
oarele, sticlele, butoiasele cu vin de Samos, de Creta, de Cipru defilau fr ncetare
.
ncepeam s cnt si toti brbatii reluau mpreun cu mine refrenul scabros. Apoi m suiam pe o
mas debarasat n grab si dansam, mult mai lasciv dect pe scen, acompaniat de ritmul obo
sitor al tamburinelor, mi ntrerupeam exhibitia pentru a disprea cu vreun client n ca
mera patronului, mi permiteam s m duc acolo cnd
44
voiam, cu cine voiam. Pestele meu, rezemat ntr-un colt al mesei, venea s-mi repros
eze c mi neglijez munca pentru distractie. De fapt, era mndru, n sinea lui, de popul
aritatea mea si stia c pestii ceilalti l invidiau pentru un produs att de pretios c
um eram eu. M puteam arta dificil n alegerea clientilor, rezervndu-mi-l pe cel mai ge
neros. si nimeni nu protesta, cci munca mea era ngrijit. Reputatia pe care nii-am fc
ut-o atunci m amuz si acum, cnd mai aud zvonuri. S-ar prea c eu consumam peste treize
ci de brbati pe sear si c, dup ce i epuizam pe stpnii cei mai dezmtati, m aruncam asu
sclavilor cei mai vigurosi. Conform oamenilor bine informati, nu asteptam avansu
rile brbatilor, din contr, prin gesturi sau atitudini extrem de explicite i excitam
. Adevrul este c nu aveam de ce s-i provoc, pentru c brbatii roiau n jurul meu ca must
ele. Se povestea c eram nemultumit c nu pot inventa moduri noi de acuplare. Aceste
legende dovedesc, pur si simplu, depravarea imaginatiei celor care le inventeaz, n
fine, se zice c eram rusinea cartierului, iar oamenii respectabili care se ntlneau
ntmpltor cu mine pe strad se ndeprtau n grab, de team s nu fie pngriti de atinger
, trfa cea mai popular din vecintate, pe care toti brbatii o salutau veseli si creia
toate femeile i adresau gesturi de blestem. In orice caz, n ciuda legendei, nu am
apartinut niciodat infanteriei", asa cum sunt poreclite cele mai umile trupe ale g
alanteriei.
Preferatul meu era Arsenius, un fidel. Era bogat, generos si promis unui viitor
strlucit. Mai tnr, mai putin urt dect altii - era chiar o persoan foarte bine - si ce
bun vorbitor! Era o plcere s-i asculti discursurile. De ce se tinea dup farmecele m
ele, cnd si-ar fi putut permite pe oricare dintre admiratoarele lui care se tinea
u scai dup el ?
45
Ar fi multe de zis despre gusturile lui cele mai bizare, dar o profesionist nu trd
eaz niciodat secretele clientilor ei. Cealalt lege era s nu se ndrgosteasc niciodat. D
cnd Pharas se rzbunase pe mine pentru esecurile lui, nu mai puteam iubi. Era pentr
u totdeauna sau doar pentru o vreme, nu stiam. Totusi, viata pe care o duceam mi
seca si mai mult inima cu fiecare zi. Or, nu voiam s ajung s ursc pe toti brbatii di
n cauza urii pe care o simteam fat de unul singur. Nu cutam s m rzbun pe brbati, ci s m
folosesc de ei.
Dup ce terminam cu ultimul client, m ntorceam n sala mare. ntre timp, muzica se ampli
ficase, vocile deveniser cleioase, si cntecele llite. Multi brbati sforiau cu capul pe
mas. Cei mai multi nu erau n stare s se tin pe picioare. Mi-era din nou foame. Patr
onul mi aducea fructe proaspete, struguri uscati, dulceturi, precum si sare de Ma
nethon, regin a digestiei, pe care o foloseam mereu. Era ora la care plvrgeam cu cel
elalte curtezane care, rmase treze ca si mine, ciocneau un pahar nainte de a se du
ce la culcare. Printre ele o remarcasem pe Antonina, o iap nalt, cu voce ascutit si
strident si cu ochii umezi, vopsit blond, zdrngnind de podoabe.
Nu esti obosit ? m-a ntrebat ea la sfrsitul unei seri, cnd zorile strpungeau orizont
ul.
Nu, pentru c nu m resemnez niciodat, i-am rspuns.
Adic, vei iesi din meserie ? s-a mirat ea.
Cu sigurant.
Nu ti-e fric de pestele tu ? stii bine c regula, pentru cele care abandoneaz, este
moartea si c pestii stiu s le gseasc oriunde s-ar ascunde.
Nu mi-e fric de nimic.
46
Te invidiez, mi-a zis ea cu o sinceritate care nu era poate n ntregime simulat. Eu
o s merg pn la capt, a adugat ea melancolic.
Pentru a o ncuraja, am declarat c singurul scop al vietii mele era s ies cu orice p
ret din aceast situatie. N-am apucat-o ns pe aceast cale pentru c, n scurt timp, am rma
s nsrcinat a doua oar.
Nu stiam cine era tatl. De data aceasta, m-am prins la timp. M-am dus ia moas ca s
avortez. A fost atroce, mult mai ru dect nasterea. Aveam impresia c mai multe pumna
le mi scotoceau prin mruntaie, ca s-mi smulg partea cea mai sensibil a fiintei mele.
Moasa a luat fetusul cleios s-l ngroape n grdin.
M duceam spre cas, trist si moart de slbiciune, cnd m-am ntlnit, ntmpltor, cu prin
lomeu. Mi-a scrutat cu un aer deranjat vesmintele prea tiptoare.
Mama ta mi-a zis c ai ajuns actrit. Plesneste de mndrie, biata de ea! Chiar nu stii
, nefericita, c exhibitiile tale sunt o surs de dezordine, de adulter si de vrjitor
ie ? Diavolul a cldit n orase teatre ca al tu. Oamenii prsesc totul, familia, credint
a, munca, pentru a rde de desfrul vostru, n loc s v elimine, cum ar trebui.
Dup ce si-a fcut datoria, a redevenit brbatul de isprav pe care l cunosteam. Nu m ntele
gea, i dezamgisem total sperantele, si asta l durea mai mult ca orice. Eram att de i
nteligent, att de nzestrat, de ce a trebuit s ajung s practic o meserie murdar, condamn
at de Dumnezeu? Nu pe mine m-ai trdat n felul acesta, Theodora, ci pe tine nsti. Merit
ai mai mult si mai bine." Pe ct m-a iritat predica, pe-att m coplesea durerea lui.
47
In seara aceea, pentru prima dat, publicul a rmas rece n fata numrului meu. Nici o r
eactie cnd dansam pe jumtate goal. Era vina mea, si nu a lui, nu eram n form. La iesi
re, m asteptau admiratorii ca s m duc la Mgarii Paradisului. Printre ei l-am zrit pe H
ecebolas, nefericitul pe care nu l-am ncurajat vreodat, dar care nu se arta nicioda
t descurajat. Se tinea deoparte si semna tot timpul cu un cine btut. Pentru prima da
t, n loc s-1 evit, m-am dus direct la el. A lsat capul n piept:
Tot nu vrei s te mriti cu mine, Theodora? a bolborosit el.
nsotitorii nostri au pufnit n rs. Ne nconjuraser, asteptnd s se distreze la replicile m
ele.
Ba da, vreau s m mrit cu tine, Hecebolas, m-am auzit rspunznd.
Ceilalti au fost convinsi c mi bteam joc de ndrgostitul nghetat. Au nceput s-si dea se
a ce se ntmpl cnd m-am ndeprtat, la bratul lui. M-a dus ntr-o tavern linistit si puti
ecventat. M-a uluit anuntndu-m c tocmai fusese numit n postul extrem de important de
guvernator al orasului Boreium, n Libia, unde trebuia s se duc fr ntrziere si unde sper
a ca eu s-l nsotesc... Pentru o curtezan, o asemenea propunere nsemna colacul de sal
vare, iar cstoria cu un functionar era o surs nesperat de bogtie. Fetele m ncurajau din
rsputeri s accept.
n seara aceea, suferinta, durerea coplesitoare mi-au ntunecat judecata. Aveam nevo
ie disperat de protectie, de blndete, iar Hecebolas mi le oferea. M-am agtat de el
ca necatul de colacul su. Era simpatic si am crezut c voi fi fericit cu el. M vedeam
deja pe vasul care avea s m duc n Africa. Nu cltorisem niciodat, iar ideea de a naviga
deprtri m atrgea. Aveam impresia c pe mare
48
voi renunta la obisnuita mea mizerie, la tristete, la nefericire, c m voi curta de
murdriile cu care mi acoperisem existenta si voi iesi imaculat.
Nu m-am mai ntors la Mgarii Paradisului. Logodnicul meu m rscumprase de la peste pent
ru trei sute de solidi de aur, adic mai mult dect pretul a trei sclavi calificati.
Mi-am luat rmas-bun de la teatru. Aveam inima usoar, tovarsele mele erau nlcrimate.
Antonina ndeosebi plngea cu sughituri, n poporul nostru, sentimentalismul nu rateaz
nici o ocazie s se exprime. Poate c Indaro a fost singura creia i prea sincer ru. Pent
ru Comito fusesem mereu o povar, iar pentru celelalte fete, desi nu erau geloase
pe mine, plecarea mea lsa un loc liber.
O nav mare de mrfuri ne-a condus, pe mine si pe logodnicul meu, pn la Ptolemai's, ca
pitala administrativ a Libiei, si de acolo ne-am continuat drumul pe un vas de pe
scuit. Zile n sir am suferit din cauza duhorii de peste. Desi mizeria nu miroase
niciodat frumos, si cartierul copilriei mele a fost plin de mirosuri pestilentiale
, eram ngrozitor de sensibil. De aceea am fost n permanent bolnav n cele trei zile ct a
durat cltoria. Cnd Boreium s-a artat la orizont, mi-am fcut aparitia pe punte, verde
si descrnat. Vasul nostru dansa printre recifurile ale cror stnci sumbre le vedeam
cu groaz ivindu-se din valuri si apropiindu-se periculos de noi. Orizontul din sp
atele orasului era acoperit de munti abrupti, stncos!, galbeni si rosiatici. Bore
ium era doar un trgusor grupat n jurul cazrmii si a micii biserici scunde si nzorzon
ate. Ctiva soldati, care ncercau stngaci s pstreze alinierea, ne-au venit n ntmpinare.
ra mult prea cald pentru ca locuitorii s ias din casele lor.
49
Deceptia mi-a pus un nod n gtul uscat de sete. Palatul guvernatorului se limita la
o vil dizgratioas, fr grdin si aproape nemobilat. La etaj, cldura era insuportabil.
arter, era rcoare, dar trectorii puteau vedea tot ce se ntmpl n cas prin ferestrele des
chise.
Boreium era ultimul oras din vestul provinciei Libia. Mai departe, era necunoscu
tul. Cetatea nu avea nevoie de nici un fel de zid de aprare, ntr-o parte era marea
, cu recifurile ei, iar n cealalt muntii abrupti, care nu lsau loc de trecere dect p
rintr-un defileu strmt. Nici un copac, nici o floare, apa srat, stncile, soarele, ca
nicula si nimic altceva. Caravanele venite din interiorul Africii ar fi putut ad
uce ceva animatie; ns ele se ndreptau spre Ptolemais, cci incursiunile ucigase ale n
omazilor desertului dduser o faim nefericit ntregii zone Boreium.
Imediat am nteles c m pclisem. Hecebolas si-a dat si el seama, probabil, c fcuse o gres
eal, cci nu s-a mai pus problema cstoriei. Nu a mai adus deloc vorba de ea, iar eu n
u m-am deranjat s-i amintesc de promisiune. Nu avea important, de altfel. Locuitor
ii coloniei ne credeau cstoriti, iar noi ne comportam ca un cuplu legitim. Voind s
ignorm eroarea noastr reciproc, ne-am hazardat cu vitejie la o viat conjugal. Desi nu
fusesem niciodat o gospodin, m-am ocupat de cas cu ajutorul slujitorilor indigeni,
lenesi si vicleni, care ne urau att de mult, nct ne strecurau n sup otrvuri, din feri
cire inofensive. Am ncercat s plantez o grdin, dar ariditatea solului si uscciunea cl
imatului au pus capt foarte iute eforturilor mele.
Zilele se succedau absolut la fel, n asa fel nct aproape ajunsesem s-mi doresc atacu
rile barbarilor, care ar fi adus putin neprevzut n viata de la Boreium. Cea mai re
a era ziua Domnului, care m condamna la inactivitate.
50
Dimineata mergeam la slujb unde, sub privirile invidioase ale coloniei, ocupam alt
uri de Hecebolas locul de onoare. Apoi ne plimbam prin port, unde fiecare fcea pa
rad cu vesminte ct mai elegante. Moda la Boreium! De neuitat! Oamenii se salutau,
se observau, se denigrau. Dup-amiaza rmneam acas; de fapt, ar fi fost nedemn s m art pe
strzi. Seara era infernal, cci ne fceam vizite unii altora. Ofiterii de la garnizoa
n, colonistii si sotiile lor erau cu totii oameni mrunti, trimisi la Boreium cu fo
rta, cci nici o persoan ntreag la minte n-arfi acceptat de bunvoie s se mute acolo. Er
a o colcial de gelozii, intrigi, brfe scldate ntr-un ocean de meschinrie si de conform
ism. Toti se artau servili fat de Hecebolas, care reprezenta autoritatea. Dar cu m
ine era altceva, ncercam ns sincer s fiu o sotie-model. Mi-am schimbat obiceiurile,
limbajul, comportamentul n cele ale unei matroane ct se poate de demne. Gata cu cu
lorile vii, cu machiajele scandaloase, cu njurturile si cu dansurile! n ciuda efort
urilor mele, colonistii simteau n mine o fiint diferit de ei, strin: eram un corp ete
rogen, pe care l priveau de sus si strmbau din nas cnd vorbeau despre mine. Din mom
ent ce nu m ntelegeau, m dispretuiau, coplesindu-m n acelasi timp cu amabilitti ipocri
te. Pn la urm, preferam loviturile si insultele pe care le primeam de la sotiile cl
ientilor mei pe vremea cnd eram trf.
Serile acestea constituiau totusi culmea amuzamentului, prin comparatie cu mesel
e ntre patru ochi cu Hecebolas. Fizionomia lui ar fi putut s nu par att de urt, n pofid
a nasului enorm si coroiat, dar felul n care se tinea ncovoiat l fcea s arate ca o cmi
l, nalt si slab, cu ochii cafenii si putin codati, doamnele coloniei l gseau irezist
ibil si mi reprosau la unison c nu stiu s m bucur de norocul de a avea un asemenea br
bat. Era extraordinar de ptruns
51
de importanta lui. Guvernator la Boreium, nu era ceva? M ntreb cti elevi din imperi
u stiu mcar c exist un oras numit Boreium. Hecebolas lua un ton sententios pentru a
enunta pn si cele mai mrunte banalitti. Nu suportam nimic la el: inelele prea tiptoa
re, de altfel destul de ieftine si de proast calitate, pe care i plcea s le poarte,
mania de a-si trosni ncheieturile degetelor, iar noaptea, sforitul, defect pe care
nu l-am putut suporta la nimeni niciodat. Pe scurt, nu era un om ru, dar nu avea
nici imaginatie, nici prestant. Plictiseala n care se sclda Boreium era o nimica to
at pe lng cea emanat de el.
Am ajuns s m ocup din ce n ce mai putin de casa si de persoana mea, astfel nct ambele
au ajuns ntr-o stare lamentabil. Hecebolas a nceput s-mi fac observatii, mai nti afect
uoase, apoi din ce n ce mai putin amabile, ntr-o sear, s-a ntors acas prost dispus. M
esajul de la Constanti-nopol, adus de vasul de pescuit, continea o mustrare dur p
entru toleranta lui la adresa bandelor de tlhari. A intrat ca un taur n sufragerie
, si-a trecut degetul peste masa acoperit de praf, a remarcat, pe bun dreptate, c p
estele nu era fiert bine si m-a contemplat cu dezaprobare, cci artam, ntr-adevr, ca
o nglat. Anceput cu reprosuri acre. Imediat am urlat si eu. N-as fi recunoscut nici n
ruptul capului c avea dreptate si nici n-as fi ndrznit s-i arunc n fat singurul lucru
pe care i-l reprosam: plictiseala. Din contr, l-am acuzat pe nedrept de toate de
fectele de pe lume, c nu era generos, c era ru si dur cu mine si, ca s pun capac, i-
am strigat c lumea din colonie rdea de pretentiile lui. Aceast ultim inventie l-a sc
os din minti. A dat cu pumnul n mas. Vzndu-l pentru prima dat furios, am simtit un so
i de admiratie pentru el. Ne-am insultat copios si zgomotos, ncercnd s ne distrugem
unul pe cellalt n toate felurile.
52
Cldura era mai puternic dect de obicei. Afar nu sufla nici o boare de vnt, nuntru era c
uptor. Furia ne sufoca si mai mult si eram leoarc de sudoare. Sclavii negri alini
ati n hainele lor albe de-a lungul peretelui ne urmreau cu ochii scosi din orbite,
ncntati si ngroziti n acelasi timp. Trectorii se strnseser la ferestrele deschise, iar
casele nvecinate nu pierdeau nici un cuvintel. Epuiznd injuriile, Hecebolas a aru
ncat ultima sgeat:
Ar fi trebuit s te las n strad!
Prefer de o mie de ori s m ntorc acolo dect s rmn cu tine, i-am ntors-o eu.
A schitat gestul de a m lovi, apoi a lsat bratul jos si, prnd coplesit de durere, mi
-a poruncit cu voce stins:
Dispari imediat si s nu te mai ntorci niciodat! La care am rspuns n gura mare:
N-am nevoie de permisiunea ta. Am stat eu prea mult. si am iesit din camer, trium
ftoare, ca dup o
petrecere deosebit de reusit.
n acest fel am prsit casa, pe Hecebolas si siguranta. Am lsat bijuteriile si hainele
pe care mi le druise si am plecat singur sub cerul nstelat, pe strzile pustii si tcu
te, luminate doar de strlucirea noptii. La drept vorbind, fcusem totul pentru ca a
cest brbat rbdtor si bun s ajung s m dea afar. Mai bine asa, dect s mai suport cosma
estei mediocritti, Boreium si pe Hecebolas. Dar ce s fac? Unde s m duc ? Pentru c Bor
eium era complet izolat de lume. Vasul care asigura legtura cu restul imperiului
nu se ntorcea dect peste o lun, iar scopul meu era s ajung la Alexandria, care se af
la la treizeci de zile de mers prin desert.
' Atunci am pornit, pur si simplu, la drum. Eram nebun, dar nu stiam.
A
Capitolul 4
juns la defileul care apra accesul n Boreium, drumul se termina. Mai departe numai
cara-vanierii si gseau drumul dup repere cunoscute doar de ei. Am ncercat s urmez co
asta, pe partea de est, ctre Alexandria. Muntii lsaser loc n scurt timp unui platou n
grozitor de deprimant, plat la prima vedere, dar care, de fapt, era presrat cu to
t felul de piedici, vlcele, gropi, santuri si ravene. Stncile alternau cu nisipuri
le. Ba mergeam prin nisip, n care m afundam nct de-abia mai puteam s naintez, ba m trez
eam n fata unor aglomerri periculos de tioase din nisip ntrit de vnt de-a lungul secol
elor. Binenteles, nici un sat, nici o fiint uman, nici un singur semn de viat. Cldura
era att de atroce, nct preferam merg noaptea.
Ziua ncercam s dorm n vreo vgun pe care o mprteam cu serpii. M hrneam cu rdcini sa
ele plantelor cornoase. Ca s m rcoresc m scufundam n mare, dar nu reuseam s-mi astmpr
tea. De but n-aveam dect rare blti de ap slcie si noroioas, rmase din torentele iernii.
Sandalele mele fine se desfcuser n fsii. Picioarele goale, gambele sfsiate de stnci s
i spini erau nsngerate. Sarea mrii mi albise prul, soarele mi buhise fata si mi crpas
elea. Ochii mi se transformaser n dou fante. Am mers n felul acesta vreo sptmn.
54
Tntr-o noapte, epuizarea a fost mai puternic dect mine. ntunericul care prevestea o
furtun de nisip mi fcea naintarea aproape imposibil. M-am cltinat, am czut, n-am mai f
ost n stare s m ridic, am atipit pe loc. Nu stiu ct timp am dormit, n somn am simtit
pe cineva ridicndu-mi capul si umezindu-mi buzele. Am ntrezrit, aplecat peste mine,
chipul unui brbat nfiortor de urt si de murdar, dar abia vedeam din pricina ntuneric
ului si a zgomotului, n jurul meu, totul era scldat ntr-o brum glbuie si opac. Pe ceru
l acoperit, soarele nu mai era dect un disc fr strlucire. suieratul vntului m asurzea.
Nisipul furtunii mi ptrundea n ochi, n urechi, ntre dinti, pe sub haine. Brbatul m-a
ridicat cu o vigoare nebnuit; m-a dus pn la o pester spat n stnc si m-a asezat pe o
de paie.
Vreme de mai multe zile a btut furtuna de nu puteai s scoti nici nasul afar; de alt
fel, ar fi fost inutil, nu se vedea nimic. Marras, cci acesta era numele celui ca
re m salvase, venea de mai multe ori pe zi s m vad. mi aducea s mnnc lapte de capr; m
ga s nghit decocturi din plante, neplcute la gust, dar care trebuie s fi fost nemaip
omenit de eficace, ntruct mi-au refcut foarte repede fortele. Totusi, i datorez cel
mai mult vindecarea mea lui Marras. Acesta rmnea mult timp la cptiul meu psalmodiind,
meditnd, fixndu-m, si privirea lui prea s iradieze cldur n trupul meu si s alunge ob
la si febra, n afar de rugciuni, nu vorbea si nu rspundea ntrebrilor mele. Prezenta lu
i, zgomotul vntului, lumina ciudat, filtrat prin norii de nisip alctuiau o atmosfer i
real, n care m scldam izolat de lumea de afar.
n cea de-a patra zi, eram pe picioare, iar furtuna ncetase. Imediat ce m-am trezit
, am iesit si m-am uitat n jur. M aflam ntr-un fel de fundtur nconjurat de faleze pline
55
de pesteri, aproape toate locuite. Din ele si-au fcut aparitia fiinte a cror nftisar
e m nspimnta, scheletice, acoperite de jeg, zburlite, arse de soare, afisnd cele mai
dezgusttoare boli de piele si mbrcate doar n cteva zdrente. Mi s-au prut mai degrab fia
re slbatice dect oameni. Nimerisem ntr-o comunitate de pustnici, al cror sef era Mar
ras.
Acesta mi-a impus s respect ritmul si s particip la ndeletnicirile lor. Ne sculam l
a ora sase, dup ce ne trezisem deja la trei noaptea ca s mergem la capel" s ne rugm. N
e ntorceam acolo n zori pentru slujba de dimineat. Sanctuarul nu era dect o pester ma
i mare dect celelalte, cu peretii egalizati grosolan si acoperiti de fresce naive
, realizate de un amator.
Toat dimineata era consacrat muncilor. Fiecare membru trebuia s practice o meserie
util pentru comunitate. Existau cultivatori, pstori, tmplari, brutari. Marras nsusi m
pletea cosuri din frunze de palmier. Eu alesesem s fiu croitoreas", datorit experien
tei de ajustare a vechiturilor pe care mi le dduse Indaro. Eram nsrcinat cu crpirea z
drentelor comunittii, sarcin pe care o ndeplineam cu dexteritate, cci reuseam s fac m
inuni cu aceste capete de testuri desirate, roase pn la urzeal si tocite.
n timp ce munceam, m-am atasat n mod deosebit de o olreas, meserie pe care pn atunci n
-o vzusem dect la brbati. Desi conditiile dure din desert i acoperiser pe ceilalti cu
un strat de grosolnie, ea singur mai pstra o blndete care pentru mine era un balsam
.
Mncm prnzul n liniste. Meniul succint nu era diferit de cel de la cin: rosii, ceap, brn
z de capr, pine, uneori alte legume, rareori fructe, si de but, ap.
56
Chiar si aceast alimentatie era prea mult pentru prietena mea, olreasa, pe care o
chema Caesaria. Refuza s se ating de pine, multumindu-se s nghit din cnd n cnd cteva
e crude si unul sau doi struguri. Nu-l asculta pe Marras, care o ruga s adauge, mc
ar duminica, cteva picturi de ulei n meniul su. Degeaba o avertiza c, la regimul aces
ta, o s se mbolnveasc n scurt timp si n-o s-si mai poat duce la ndeplinire sarcinile r
igioase, ea i rspundea c singura ei dorint este ca Dumnezeu s-i fac favoarea de a fi m
ereu bolnav la trup, atta timp ct sufletul ei putea fi salvat. Dormea goal pe un sac
aruncat direct pe solul stncos, si nsusi Marras o critica pentru excesele ei.
Cu toate acestea, rivaliza cu ea n torturarea trupului. Practica asceza cu aceeas
i vigoare pe care o folosea n toate, tinnd post, rugndu-se fr ncetare si ngduindu-si d
r o or sau dou de odihn noaptea. Mergea ntotdeauna n picioarele goale. Fiecare fcea pe
nitent. Sora Suzana, de exemplu, se abtinea de la a bea orice lichid, acceptnd doa
r un blid cu ap duminica.
n acest loc, n aceast atmosfer, privatiunile mi se preau normale. Desi nu cunoscusem
dect mizeria de cnd m nscusem, iubeam din instinct confortul si sunt din fire o siba
rit. Totusi, acolo mi puneam n permanent organismul la ncercare mpotriva foamei, a set
ei si a somnului. Ce conteaz, repeta mereu Marras, dac trupul vostru muritor se dis
truge, din moment ce sufletul, splat de attea pcate, scap de focul etern cu acest pr
et ?"
n pofida nftisrii lor care, la nceput, m ngrozea, nvtasem s-i iubesc pe pustnici. Su
tatea provocat de viata pe care o duceau si de lipsa lor de contact cu lumea exte
rioar, erau plini de buntate. M acceptaser pe loc,
'57
fr s m critice vreodat sau s-mi pun ntrebri. Uitaser cum s-si exprime sentimentele,
toate acestea, percepeam afectiunea pe care o simteau pentru mine. Erau preocup
ati de mntuirea mea si ncercau s m conving s renunt la lume ca s rmn cu ei. n acest
dicat singurttii, nu m-am simtit niciodat singur, asa cum m puteam simti n oras. Din c
ontr, eram consolat, sprijinit, nconjurat de prieteni. De aceea pot spune fr ezitare c
-am fost niciodat att de fericit n toat viata mea ca n desertul acesta aspru.
Dup prnz, la ora cea mai fierbinte a zilei, avearn dreptul s ne odihnim. Unii, care
fcuser jurmntul tcerii, rmneau singuri n coltul lor. Celorlalti le plcea s mearg
la o pester la alta. n ciuda ascetismului ei, Caesaria reusise s-si pstreze o brurn d
e feminitate si nu se putea stpni s nu vin pe la mine din cnd n cnd s plvrgim. Eram
rin devotamentul nostru comun fat de Marras. Desi era nc tnr, el prea fr vrst, privi
i ardea mai puternic dect soarele si era plin de compasiune.
ntr-o zi, cnd o ntrebam pe Caesaria despre trecutul pstorului nostru, mi-a dezvluit,
ca si cum ar fi fost lucrul cel mai firesc din lume, c fusese unul dintre cei mai
bogati bancheri din Alexandria. Pustnicul grosolan, devotat ndeletnicirii lui de
tran, fusese un tnr elegant, rege al vietii nocturne din metropol. Se logodise cu o
tnr fermectoare, aproape la fel de bogat ca el. n ziua cstoriei, a auzit vocea Domnul
. A abandonat totul si a venit s se stabileasc n desert.
Buimcit de aceast revelatie, am ntrebat-o imediat pe Caesaria despre viata ei de odi
nioar. Mi-a rspuns c a uitat cine fusese. Marras a fost cel care m-a luminat n
58
legtur cu ea, n cursul unuia dintre acele examene de constiint pe care le tinea regu
lat cu fiecare dintre noi. Caesaria, mi-a zis el, fusese cndva o aristocrat de ran
g foarte nalt, rud cu mpratul Anastasius. Totusi, n splendoarea si luxul din jurul ei
, i uimea pe apropiati prin pietatea si austeritatea de care ddea dovad n palatul ei
. si-a mplinit visul de a fugi de lume n ziua n care l-a vizitat pe Marras n desert.
Voind s fie un exemplu de modestie, tinuse s ocupe functia cea mai joas din comuni
tate.
Mi-as fi putut nchipui c umila olreas se nvrtise pe vremuri la Curte? N-as fi crezut n
iciodat c epavele umane din jurul meu proveneau din familii nobile si bogate, c pri
miser educatia cea mai aleas, cunoscuser luxul cel mai rafinat. Arznd de focul Domnu
lui, renuntaser ntr-o bun zi la toate acestea ca s ntemeieze o comunitate n desert. Pr
intr-un fenomen ciudat, fiecare refuza s-si povesteasc propriul trecut, dar nu ezi
ta s vorbeasc despre trecutul celorlalti.
Restul dup-amiezei era dedicat muncii, seara, rugciunii. Dup o cin fugar, ne culcam l
a ora nou. Sora Suzana alegea momentul acesta ca s vin n vizit la mine. M speria prin n
ftisarea ei de fantom, cci era ntotdeauna nvesmntat n pnze groase, din care nu i se v
dect vrful nasului, n felul acesta voia s nu ademeneasc pe nimeni prin etalarea farm
ecelor sale... dac mai rmsese ceva din ele.
Venea s-mi predice despre slbiciunea crnii si s stigmatizeze trufia lumii, mi poveste
a despre chinurile cu care m voi lupta la Judecata de Apoi si mi descria ndelung pe
ricolele care mi pndeau sufletul dac voiam s m ntorc la civilizatie.
Apoi m prsea, s se lupte cu demonii care o atacau n fiecare noapte. Iesea ntotdeauna v
ictorioas din
59
aceste btlii, zicea ea, si se luda c i auzise pe unii dintre ei povestind c ea nu era
o femeie adevrat, c avea o piatr n loc de inim si fier n loc de carne, compliment care,
din partea acestor creaturi infernale, o ncnta teribil.
Nu era singura care bntuia noaptea prin desert. O imitam deseori, cu singura deos
ebire c nu m ntlneam cu nici un demon. Stelele erau n partea aceasta a lumii mai scli
pitoare ca oriunde. Aerul avea o transparent extraordinar. Cnd mergeam, aveam impre
sia c devin din ce n ce mai usoar, pn cnd uitam de greutatea trupului. M ntindeam pe s
a rmas cald dup fierbinteala zilei si contemplam astrii. Timpul, materia, orizontul
se topeau. Cu ajutorul postului si al meditatiei m simteam aspirat de o spiral spre
infinit, spre vesnicie. Preocuprile, agitatia oamenilor mi apreau atunci n toat mesc
hinria lor. Eforturile pe care le-as fi putut face, ambitiile pe care le-as fi pu
tut avea deveneau superficiale. M cufundam n univers ca un fir de nisip n desertul
care m nconjura, sentiment pe deplin linistitor.
Lipseam uneori de la rugciunea de la ora trei dimineata si nu m ntorceam dect n zori.
Cerul si pmntul erau la fel de roz. Rcoarea noptii se evapora ncet. Deodat, un fulge
r portocaliu, pornit de la orizont, strpungea peisajul gol, anuntnd o nou zi arztoar
e.
Plecam iar n desert dup prnz, cci mi plcea excesul acestor amieze albe, orbitoare, inc
andescente. Rmneam n picioare, n mijlocul peisajului plat de piatr si foc. n aerul gre
u nu se simtea nici o miscare. Trupul meu se ncorda pentru a rezista cldurii si gr
euttii. Abia respiram, abia m miscm, eram mbtat de aceast lupt cu elementele ucigase s
nemiscate. Nebunia naturii, nebunia pustnicilor din jurul meu m cuceriser. Nu mai
auzeam, nu
60
mai vedeam si aveam mii de viziuni, auzeam mii de sunete, mii de voci. Slbit n trup
si spirit de aceast existent, nu mai gndeam, nu m mai opuneam. Vointa mi se topise.
Depuneam armele. Fcnd asta, eram coplesit de exaltare. M hotrsem, aveam s rmn cu pus
ii.
mi voi petrece toat viata n compania acestor pustnici si voi ajunge s semn cu ei. Voi
fi un schelet cu pielea crpat si purulent, cu picioarele nsngerate si nu-mi voi ngrij
i nftisarea. Voi vorbi cu Dumnezeu, mi voi salva sufletul si voi cunoaste viata ves
nic.
Am deschis ochii, n deprtare, apruse un oras feeric, n pofida distantei, puteam dist
inge n detaliu turnurile meterezelor, terasele palatelor, coroanele copacilor din
grdini si cupolele bisericilor. stiam de iluziile desertului si mi-am dat seama
c era vorba de un miraj. Totusi, decorul nseltor al acestui oras a actionat ca o ch
emare asupra mea. Nu n desert m astepta destinul, ci n capitala splendid, febril, sup
rapopulat, unde voi duce la ndeplinire ce eram menit s ndeplinesc. Sora Suzana nu ave
a dreptate. Calea mea nu m ducea n afara lumii, ci, din contr, chiar n mijlocul trep
idatiilor ei.
Desi pn atunci nu-i simtisem niciodat efectele, amiaza aceea incandescent si-a lsat a
mprentele pe trupul meu. Asudam cu picturi mari, pielea mi ardea, picioarele, musc
hii erau ndurerati. Deodat, mi s-a fcut fric, fric s nu m dizolv n vidul acesta, s nu
strivit de focurile acestea ale lui Dumnezeu, n pofida cldurii, tremuram de febr, d
e spaim. M simteam deja nghitit si am fost la un pas de a-mi pierde ultima frm de rezis
tent, de fort, de luciditate. Oamenii sfinti din jurul meu condamnau tentatiile di
avolului, dar eu descopeream c tentatia lui Dumnezeu putea fi la fel de teribil.
61
ntoars la comunitatea de pustnici, am nimerit, printr-una din acele ntmplri extraordi
nare care preau s-mi presare existenta, peste o caravan care se oprise s se aprovizi
oneze cu ap de la putul nostru. Ne aflam, ntr-adevr, pe una dintre cile de comunicar
e pe care odinioar le foloseau frecvent caravanierii. De la o vreme era considera
t periculoas dintre cauza prezentei bandelor de tlhari n desert. Totusi, noi nu-i vzu
sem niciodat pe acesti tlhari si este foarte posibil ca ei s fi fost doar o legend i
nventat de traficanti ca s-si poat desfsura n tihn negotul nelegiuit. Mistica aprut n
ul pustnicilor nostri ncuraja aceast team, ca s nu fim deranjati de vizitatorii veni
ti din lumea de afar. Considerati vrjitori, nsisi pustnicii inspirau groaz caravanie
rilor.
Nu acelasi lucru se ntmpla cu cei care tocmai si fcuser aparitia si care, judecnd dup f
etele lor, nu aveau fric nici de Dumnezeu, nici de diavol. Au declarat c trecuser p
e acolo pentru c o luaser pe drumul cel mai scurt ca s ajung la Alexandria, unde tre
buia s ajung ct mai repede.
Numele acesta m-a fcut s ciulesc urechile. L-am luat deoparte pe seful caravanei,
un semit bronzat, cu nas acvilin.
la-m cu tine la Alexandria.
Ct mi dai ?
N-am bani, dar m vnd tie ca sclav n schimbul drumului.
A acceptat. Am pus singura conditie s m ia pe ascuns, s nu m vad membrii comunittii. A
golit cufrul imens de pe dromader si m-a pus nuntru, n locul sacilor cu curmale. Ca
ravana s-a pus n miscare n scurt timp si s-a ndeprtat fr ca cineva s-si fi dat seama de
plecarea mea. Celor care m vor acuza c nu sunt niciodat
62
multumit le voi rspunde c am rezistat aproape doi ani cu pustnicii, n vreme ce cu He
cebolas cteva luni chinuite mi fuseser de ajuns.
Cltoria n-a fost neplcut, ndatoririle mele fat de noul stpn dovedindu-se a nu fi prea
tovitoare. Ele se rezumau ndeosebi la a nu m lsa prea des violat de el. i cedam din cn
d n cnd, ca s pot merge nu numai n picioarele goale, ci si clare pe cmil. Am ajuns la A
lexandria ntr-o sear. Cnd am zrit pe partea cealalt a lacului Mareotis orasul nsirat p
e limba de nisip, mi-am simtit inima btnd s-mi sar din piept, n sfrsit, sosisem.
De-abia ajunsese caravana lng bazar, c mi-am abandonat stpnul si am fugit.
Alexandria. Numai rostindu-i numele m copleseste melancolia. Orasul acesta nu sea
mn cu nici un altul, fascinant, deconcertant, fermector. Cldit pe insula lui, nu apa
rtine nici mrii, nici pmntului, nici grecilor, care l-au ntemeiat, nici egiptenilor,
care i ofer ospitalitate. Nu are nici o legtur cu tara a crei culme este. E cosmopol
it, original, primitor, luxos, cu moravuri usoare. Nu viseaz dect la bani si la di
stractii.
Dar n noaptea aceea nu eram nici pe departe sedus. Trndu-mi cu greu picioarele, ajun
sesem la port, acel port al Alexandriei, cel mai mare, cel mai bogat din Mediter
an, bazarul ntregii lumi. La ora aceea din noapte era, practic, pustiu si slab lum
inat, n fata mea, pe o stnc, una dintre cele sapte minuni ale lumii, Farul, strlucea
ca un soare n miezul zilei, n spatele meu, nltndu-se deasupra cheiurilor sumbre, cor
nisa violent luminat servea, n pofida orei trzii, ca loc de plimbare pentru o multi
me elegant. sirurile de palate si de temple preau n flcri, att erau de
63
numeroase tortele nfipte n zidurile lor. Dar toate aceste lumini, miscarea, bogtia m
i ddeau ameteli. M asteptam n orice clip s vd aprnd paznicul trimis de caravanier s m
e. Cci nu era de glumit cu o sclav evadat.
Nu aveam nici bani, nici prieteni, nici viitor. Amintirile mi se amestecau n mint
e, cocioaba copilriei, Nicetas, tatl vitreg, pestele, Pharas, avortul, Hecebolas,
pustnicii... Mi-i imaginam pe soldatii de gard legndu-m n lanturi si biciuindu-m, apo
i pe caravanier jupuindu-m de vie... Ajunsesem la captul puterilor.
Stteam n picioare la marginea cheiului si n fata mea apa neagr si nemiscat m respingea
si m atrgea totodat. Oscilam din ce n ce mai mult, eram gata s cad n marea care avea
s se nchid pentru totdeauna deasupra mea, cnd, n ultima clip, o muzic neasteptat m-a l
t prin surprindere si m-a scos din transa fatal. Auzeam cntece bisericesti, ns nu er
am n paradis. De altfel, se stie prea bine c sinucigasii nu sunt primiti acolo. De
fapt, era o procesiune nocturn, n cinstea uneia dintre sfintele patroane ale Alex
andriei, care trecea pe comis. O defilare lung de prelati si de diaconi purtnd icoa
ne, lumnri si cdelnite nainta ncet n sunetul imnurilor si al orgilor portabile. Soldat
ii guvernatorului si grzile patriarhului nconjurau multimea. Instinctiv, m-am ames
tecat n gloata care urma pioas procesiunea. Am ajuns n felul acesta la catedral si, n
urma acestor oameni piosi, am ptruns n curtea sanctuarului. Dar, n loc s-i urmez n b
iseric, m-am rezemat de o coloan, stiind c, n acest adpost inviolabil, nu va veni nim
eni s m caute.
Dis-de-dimineat, am fost trezit din motiala de patriarhul Alexandriei, care venea s
tin slujba. O multime de credinciosi si de solicitanti, cu plngerile n mini, ncerca
64
s se apropie de el. Eu eram mult prea slbit ca s m misc si am rmas singur, deoparte. Pr
obabil c a zrit-o pe nevoiasa lihnit care eram, cci a ntors capul spre mine si s-a ap
lecat spre un clugr care l nsotea. Acesta s-a desprins din cortegiu si a venit la mi
ne. N-a avut nevoie s m ntrebe ce mi trebuie. De-abia m puteam tine pe picioare.
Am fost transportat la azilul patriarhiei, unde erau gzduiti dezmostenitii sortii.
Mi s-a dat un patntr-un dormitor mai mare si mai nalt dect o biseric, unde zceau zec
i de epave feminine de toate vrstele si provenientele. Sora Placidia se ocupa de
noi. Era foarte mic, adus de spate, cu nasul coroiat si ochi albastri mici, vioi s
i iscoditori, n ciuda taliei si aspectului su pipernicit, s-a dovedit a fi teribil
de energic. M ndopa cu mncrurile cele mai hrnitoare si m forta s dorm cte nou-zece
noapte. Mnnc, fata mea, esti slab ca o scndur", mi repeta ea.
Sub nftisarea ursuz, era profund matern. Seara, venea s m mngie pe pr si pe fat pn
Sursul ei stirb exprima cea mai adnc, cea mai autentic solicitudine. Datorit ngrijiri
lor ei am fost foarte repede n stare s m ridic, n scurt timp, aveam s fiu nevoit s pr
azilul. Cu o zi nainte de plecarea mea, sora Placidia s-a asezat la cptiul patului
meu si m-a ntrebat de unde veneam, l-am povestit experienta mea cu pustnicii lui
Marras despre care, binenteles, auzise si ea si pentru care simtea o admiratie pr
ofund. Voisem s-i cstig respectul, de care eram nsetat, dar ea nu prea deloc impresion
at. si nainte, pe unde ai fost, ce fceai ?" m-a ntrebat abrupt. Privirea ei ptrunztoare
si afectiunea matern m invitau s fiu cinstit. Atunci i-am spus tot trecutul meu. N-
am ncercat s ascund nici mizeria, nici naufragiul vietii mele.
65
M-a ascultat fr s clipeasc si fr s m ntrerup. Dup ce am terminat, mi-a urat noapte
e obicei, si s-a ndeprtat, cltinndu-se. Eram sigur c scandalizasem si pierdusem o prie
ten, un sprijin.
La sculare, n dimineata urmtoare, a aprut n fata mea, a azvrlit pe pat niste haine de
clugrit: Pune-ti astea, rmi aici", mi-a poruncit pe un ton care nu admitea replic. Am
brcat, asadar, roba neagr, ciorapii negri, sandalele negre si mi-am nfsurat capul n vl
ul negru care ascundea prul si urechile, n atelierul patriarhiei am fost admis prin
tre tinerele femei care nu-si depuseser nc jurmntul, dar de la care se spera, fr s fie
inse de nimeni, c se vor altura ordinului la sfrsitul stagiului.
Crpisem pentru pustnicii clugrului Marras, brodam pentru patriarhia din Alexandria.
Cntai cntece de betie n lupanarele din Constantinopol, de-acum vei cnta pentru Domnu
l", mi-a poruncit sora Placidia, care m-a fcut s intru n corul patriarhal.
Am petrecut mai mult de un an nchis, fr s m plng, chiar din contr. M scldam ntr-o p
diferit de exaltarea nebuneasc pe care o cunoscusem n desert. Acolo m epuizasem int
entionat, cu riscul de a m distruge de tot. La patriarhie eram nfsurat ntr-un cocon d
ulce. Locuiam ntr-o mnstire vast, curat si sonor, cu curti pline de flori si rcorite de
fntni. Eram bine gzduit, bine hrnit. Clugritele care ne supravegheau si tovarsele me
naive toate si asa limitate cum erau, aveau o inocent dezarmant si o prospetime a
sufletului contagioase. Se amuzau de toate fleacurile si mi transmiteau veselia l
or. n contact cu ele m scldam ntr-o puritate pe care n-o mai cunoscusem pn atunci. Nu
mai aveam griji materiale, preocupri intime, probleme, nu-mi mai puneam ntrebri. Vi
ata mea, sufletul
66
meu, spiritul meu erau luate n grij. Pentru prima dat, n mine se rspndea senintatea, in
spirat de existenta pe care o duceam si de cele din jurul meu.
ntr-o zi, corul a primit permisiunea de a iesi, cci trebuia s cntm la sfintirea biser
icii Sfntul Sava, pe care patriarhul Timotei terminase s o cldeasc pe locul unui tem
plu al lui Apollo, nu departe de Poarta Soarelui.
Ne-am dus, aprate de grzile patriarhiei, pn la locul ceremoniei. Biserica fiind prea
mic, am luat loc pe trepte, unde eram asezat minunat pentru a-i putea studia pe t
rectori, n Egipt, guvernatorul celei mai bogate provincii a imperiului avea rang d
e duce, dar adevratul stpn era patriarhul Alexandriei, Timotei. Cortegiul lui dezvlu
ia diversitatea si ntinderea puterilor sale. Vistiernicul, cancelarul si cel care
mprtea pomenile mergeau n fruntea sutelor de finantisti, notari, secretari si cons
ilieri juridici. Ofiterii nsrcinati cu nalta si joasa justitie i precedau pe control
orii bazarelor si ai tavernelor. O armat de emisari si portrei venea naintea sambel
anilor care, tantosi si plini de important, anuntau ei nsisi clerul nconjurat de grz
ile patriarhale n uniforme de un rosu aprins, cu panasele n vnt. Protoprezbiterul s
i arhidiaconul conduceau zecile de diaconi mpodobiti cu brocarturi si cohortele d
e clugri n haine ponosite. Veneau, n fine, episcopii, ntindere misctoare de aur roz, a
ur galben, aur albastru, aur verde. si ultimul, mpresurat de norii de tmie ridicati
de acolitii si, nsotit de imnul triumfal intonat de mai multe coruri, patriarhul
Timotei, cu toiagul de aur n mn, barba alb si coroana de diamante pe cap. Cu un buch
et de busuioc, plant magic, n mn, binecuvnta cu gesturi largi multimea prosternat la tr
ecerea lui.
67
ntreg orasul se strnsese s vad spectacolul. Locul din fata bisericii, strzile dimprej
ur erau nnegrite de lume. n fata acestui public att de diferit de cel de la capela
patriarhal, cntam cu entuziasm netrmurit minunatele imnuri grecesti pe care le nvtase
m.
Era prima dat de peste un an cnd m gseam pe strad si eram extrem de fericit. Nu m putea
m abtine s nu privesc pe furis spectatorii. Simteam c m tintuieste cineva cu privir
ea, ncercam s descopr cine. Ochii mei i-au ntlnit pe cei ai brbatului din multime. Mi-
a fcut cu ochiul. N-am ntors capul suficient de repede, nvtasem pe vremuri limbajul
privirii si stiam c a lui exprima dorint. Mi-a trimis un srut cu mna. M-am nrosit, da
r am zmbit involuntar. Brusc, am zrit-o pe sora Placidia, care sttea ceva mai deopa
rte. M observa cu severitate, am lsat ochii n jos...
Ceremonia se terminase, functionarii cei mai importanti deja plecaser, cnd a izbuc
nit conflictul ntre doi clugri.
Ati cntat n greac, si nu n latin, cum prescriu canoanele Sfintei noastre Mame, Biseri
ca. E scandalos si m voi plnge Sfntului Printe! a strigat unul dintre ei, n care am r
ecunoscut un prelat apartinnd suitei trimisului permanent al papei.
Poporul nu vorbeste latina. Trebuie s nteleag limba Domnului care, aici, e greaca,
a replicat un clugr pe care l vzusem deseori n anturajul patriarhului Timotei.
Nu pricepeam ce rost avea aceast ceart. Latina este limba actelor oficiale, iar pri
ntele Bartolomeu, n copilria mea, m nvtase doar cteva frme. Greaca este limba noastr,
pe care o auzisem dintotdeauna att pe strad, ct si n biseric.
68
Cei doi clugri continuau s se certe cu nfocare pe trepte, dar subiectul disputei dev
iase. Omul papei sustinea dubla natur, divin si uman, a lui Dumnezeu, partizanul pa
triarhului afirma c lisus era numai de natur divin si contrazicea enciclicele papei
si i respingea infailibilitatea. Cellalt i argumenta cu decretele mpratului: Acest pr
eacucernic Iustin, care v-a poruncit s v citi pentru-greselile voastre criminale."
Nu ne temem de martiriu, i-a replicat monofizitul. Suntem gata s suferim ntru prea
mrirea gloriei lui Dumnezeu, a aceluiasi Dumnezeu pe care voi l insultati, afirmnd
c are natur uman.
Altercatia, deja violent, a degenerat rapid. Insultele ereticilor", blasfemiatorilo
r" si altele zburau de la unul la cellalt. Gloata venit s asiste la ceremonie se mprs
tiase, dar rmseser destui gur-casc ncntati de spectacol care s-au adunat n jurul crco
lor. Clugrul patriarhului, care pierdea teren, i-a chemat n ajutor pe adevratii crest
ini". Acestia, abia asteptnd o asemenea ocazie, s-au npustit asupra prelatului Sfi
ntiei Sale. Din fericire, chiar n clipa aceea si-a fcut aparitia la fata locului o
patrul care a reusit s-l elibereze pe nefericit. Era nsngerat, plin de rni si de-abi
a respira, ntre timp, clugrul, binenteles, dispruse, iar adevratii crestini" se evapora
ser n mprejurimi. Nimeni nu vzuse, nu auzise nimic.
La ntoarcerea n atelier, am discutat cu sora Placidia despre incident. Din vremea
cnd auzisem prima dat vorbindu-se de monofiziti, cu ocazia revoltelor mpotriva mpratu
lui Anastasius, acuzat c i proteja, avusesem posibilitatea, datorit pustnicului Mar
ras si a credinciosilor lui, s le nteleg dogma. Biserica crestin era mprtit ntre
69
monofiziti si papalitate, care erau n polemic asupra naturii lui lisus.
n Egipt, populatia si clerul, de la ultimul clugras pn la nsusi Timotei, erau cu totii
monofiziti si pn n ziua aceea nu observasem nici o contestatie, nici un conflict.
Sora Placidia a cltinat din cap, preocupat, tulburat:
Te-ai lsat pclit, n ntreg imperiul, monofizitii sufer, dar ndeosebi n Asia, unde s
i mai numerosi. Cincizeci si patru de episcopi din Siria si Palestina au fost de
stituiti si alungati. Zeci de mnstiri au fost evacuate cu forta si jefuite. Nenumra
ti clugri si clugrite au fost azvrliti n strad, ucisi sau omorti n chinuri, n alte p
t vnati ca fiarele slbatice, n fiecare zi, papa face presiuni asupra mpratului nostru
, Iustin, ca s rezolve cu Egiptul, dar Egiptul e prea puternic, prea bogat, prea
vital pentru ca suveranul nostru s si-l ntoarc mpotriv declansnd persecutii. De aceea,
intoleranta lui se opreste la hotarele noastre.
Deci Egiptul nu e amenintat, am exclamat fericit. Sora Placidia s-a nnegrit de supr
are:
Pompa imuabil si impresionant din jurul patriarhiei noastre este nseltoare. P
ericolul este constant, chiar dac rmne nevzut. Toleranta mpratului va dura vesnic ? Eg
iptul va fi scutit sau patriarhul nostru va fi ntr-o bun zi detronat si oamenii lu
i vor pieri pentru credint ?
Nu ntelegeam de ce papei i plcea s sporeasc numrul martirilor... Pentru un motiv att d
mic", am adugat n soapt.
Sora Placidia, care m auzise, nu-si putu mpiedica un surs:
Ceea ce n-ai priceput tu este sensul profund si ascuns al monofizitismului. n sp
atele a ceea ce tu crezi c
70

este o simpl cercetare teologic, se afl independenta unei credinte ce refuz s se supu
n ndeprtatului pap de la Roma. Tu nu esti din Egipt, nu ai cum s ntelegi. Vrem s aparti
nem imperiului, dar tinem s ne pstrm personalitatea. Familia mea vine din oaza Fayu
m, unde trim de generatii ntregi, dinainte ca functionarii trimisi de Constantinop
ol s ne impun legea lor. si dac sunt monofizit, e si pentru c sunt egipteanc.
i simpatizam si nainte pe monofiziti. De dou ori, n desert si n Alexandria, monofizit
ii fuseser cei care mi salvaser viata. M primiser, m ajutaser, fcuser iar din mine o
t uman. Instinctiv, simteam la ei mai mult omenie, deschidere, accesibilitate, dect
la catolicii Bisericii oficiale. Voiam s rmn printre ei, s m dedic lor si patriarhulu
i Timotei, protectorul meu. Ca attea lucrtoare ale atelierului, visam s-mi pun vlul
de clugrit. Ratiunea mi soptea c viitorul meu material, confortul meu, siguranta mea
erau asigurate la mnstire.
Dup attia ani, mi-am dat seama c nu trebuie niciodat s actionezi doar cum te taie cap
ul, cci deciziile luate n lumina slab a unei singure ratiuni rmn ntotdeauna mrginite. B
inenteles, n fata surorii Placidia, m multumeam s m fudulesc cu o credint arztoare si c
u nerbdarea de a-mi nchina viata Domnului, n loc s-mi sar de gt, cum m asteptam, a disp
ut pentru a reveni ceva mai trziu, s m caute: Urmeaz-m, esti asteptat."
Am traversat curtea vast a catedralei, mereu plin de credinciosi, si am ajuns la z
idurile palatului patriarhal, nconjurau un domeniu imens, presrat de cldiri si grdin
i. Un donjon ptrat, foarte gros si foarte nalt se ridica n mijlocul unui teren nisi
pos. O scar monumental urca pn
71
la un pod suspendat, cci se intra pe la primul etaj. Am urmat-o pe sora Placidia
pe treptele drepte, strmte, interminabile. S-a dat la o parte si m-a mpins usor nai
nte.
La nceput, orbit de lumina soarelui, n-am vzut aproape nimic. Doar cteva lumnri mari d
in cear galben mprstiau o lumin slab. Norii de tmie erau aproape la fel de grosi ca ac
a de nisip n desert cnd e furtun. Zidurile erau complet goale. Nici icoane, nici ar
gintrii pioase. Pe jos, mai multe covoare, pe care stteau vreo douzeci de clugri. Cap
isoanele negre trase pe frunte nu-mi permiteau s le vd fetele. Cu bratele ntinse, p
salmodiau, iar vocile lor groase rsunau ciudat. Capela era mprtit n dou printr-un fel
de paravan fin dantelat, din lemn pretios strpuns de gurele. Pe partea cealalt, pe
un tron foarte mare din abanos, m astepta patriarhul Timotei. Barba alb iesea n evi
dent pe vlurile lungi, negre.
1 Apropie-te, copila mea! Sora Placidia mi-a zis c doresti s te clugresti.
Cu ochii plecati modest, capul lsat umil n piept, i-am anuntat vocatia mea, cu o v
oce slab si tremurtoare.
Mi-a rspuns cu voce tuntoare, rostind clar fiecare cuvnt si rostogolind r"-urile, ob
isnuit fiind s se adreseze multimii:
Din clipa n care ai sosit printre noi, copila mea, te-am urmrit pas cu pas. Sunte
m siguri de credinta ta, care este adnc si sincer. Dar nu esti fcut pentru mnstire.
n semintuneric nu vedeam ochii patriarhului, n picioare, n fata lui, simteam c m ia am
eteala. Vocile clugrilor, umbrele lor negre, tmia, ntunericul auriu m mbtau si totodat
eau s m simt foarte stnjenit. Am fcut un efort pentru a vorbi:
mi doresc foarte mult s v slujesc, Preafericitule!
72
Dar o poti face, copila mea, si fr s-ti pui vlul.
Cereti-mi orice, cu conditia s pot rmne aici.
Din contr, m gndeam s te trimit departe, n misiune. Dac refuzi, nu te voi alunga si po
ti rmne aici ct doresti.
Spusese aceasta pe un ton detasat, dar nu stiu de ce un instinct fulgertor mi-a a
firmat c n momentul acela m aflam la o rspntie si c fusesem adus acolo de patriarhul Ti
motei. Alegerea pe care o aveam de fcut, decizia pe care o luam erau cruciale. Fr e
zitare am acceptat misiunea lui.
Voi face tot ce hotrti, voi merge unde m trimiteti! am declarat ferm.
stiam c patriarhul Timotei si datora puterile exceptionale virtutii si experientei
, c m citea pn n fundul inimii si stia totul despre trecutul meu, despre sufletul meu
si, poate, despre viitorul meu. Dac el voia s mi ncredinteze o misiune, aceasta tre
buia s fie primordial. Desigur, avea interesele lui, dar stiam si eu s mi le descopr
pe ale mele.
A spus atunci ce astepta de la mine. Aveam s plec n Palestina si Siria s duc scriso
ri comunittilor religioase monofizite care se ascundeau de persecutii. Aceast misi
une, desi comporta destule pericole, mi s-a prut de important secundar. Am fost dez
amgit si m-am ntrebat dac nu m nselasem oare n hotrrea mea. Cnd am ngenuncheat pent
mi binecuvntarea patriarhului, mi-am dat seama c nu se mai auzeau vocile clugrilor.
O raz de lumin venit printr-o deschiztur pe care n-o observasem nainte a ncununat deoda
t chipul prelatului, care strlucea precum un sfnt din icoan. Pe un ton solemn mi-a s
pus:
Nu-i uita niciodat, copila mea, pe cei care te-au primit si te-au iubit si, dac nt
r-o zi vei avea posibilitatea si ei vor avea nevoie, d-le ajutorul tu. S stii c oriu
nde te-ar
73
chema destinul privirile noastre printesti te vor urmri. si acum, du-te!
Cuvintele lui, vocea lui au avut un efect extraordinar asupra mea. M-am ridicat
transfigurat. M simteam de-acum tare si puternic. Cnd am ajuns n prag, l-am auzit:
Adio, Despina!
M-am ntors dintr-o miscare. Asezat pe tron n fundul capelei, nu se miscase si se c
onfunda cu penumbra. Oare chiar el vorbise ?... Despina era titlul rezervat mprtese
i si celor mai mari doamne ale imperiului. Eu, Despina! De ce ?
M
Capitolul 5
editerana fiind practic un lac bizantin, am navigat n deplin sigurant pe un vas de
comert pn la Beirut. De acolo am folosit remarcabila retea de drumuri lsat de Roma a
ntic. M deplasam ca o femeie plecat n pelerinaj, pretext pe care tinuta mea de clugrit
laic si abundenta locurilor sfinte din regiune l fceau plauzibil. Cnd se oprea carul
vreunui negustor s m ia, cnd m lua cte un emisar imperial n sa, n spatele lui. n cea
i mare parte a timpului mergeam pe jos, dar mi gseam de fiecare dat cte un tovars car
e s-mi tin de urt.
Eram uimit de numrul cltorilor din Levant, de care erau pline toate cile de comunicat
ie. Mnstirile din umbr" n care se ascundeau monofizitii erau departe de drumuri, n reg
iuni izolate si desertice. Nu aveam dect indicatii vagi pentru a le descoperi, da
r era de ajuns s cer ndrumri primului tran ntlnit. Desi amplasarea lor se presupunea c
este secret, o cunostea toat zona. Ajungeam n felul acesta fie ntr-o vale adnc, fie pe
o falez abrupt si descopeream, ascunse dup stnci, cocotate deasupra unei prpstii, cldi
rile cutate, n jurul unei capele micute, construit grosolan din pietre neregulate,
se strngeau cteva cocioabe din lemn.
stiam c venirea mea era spionat. Intram ntr-o curte pustie, urmrit de privirile nevzut
e, n capel, intonam n greac credo-ul monofizit. Atunci, clugrii si clugritele
75
apreau din ascunztorile lor. Trebuia s mai trec de controale, s dau parole de trecer
e nainte de a fi admis, nmnam scrisorile cu livrarea crora fusesem nsrcinat si primeam
ltele, pe care s le duc n alte mnstiri.
Mi se oferea gzduire peste noapte si, n pofida srciei locurilor, ddeau un ospt n cinste
a mea. n tot timpul mesei nu auzeam dect povesti despre cruzimile puterii mpotriva
monofizitilor. Sora Placidia nu exagerase. Acesti clugri, aceste clugrite asezate la
mas n jurul meu fuseser urmriti, expulzati, jefuiti, btuti, uneori torturati. Vorbea
u despre suferintele lor fr nici un pic de amrciune si fr s-si plng de mil. Nu vedea
fiinte pioase si caritabile, a cror ntreag viat era nchinat preamririi Domnului. Atunci
, mai mult ca oricnd, mi-am dat seama de absurditatea aberant a acestor persecutii
.
Vreme de mai multe luni, am strbtut zona dup un itinerar aparent dezordonat. Am viz
itat Gaza, Laodiceea, Apameea, Sergopolis, Edessa si multe alte locuri. Nu gseam
totusi nici o plcere n a cltori.
ntr-o zi, am ajuns la Antiohia. Comunitatea monofizit, n loc s se fi refugiat n vreo
barac pierdut n mijlocul desertului, se ascundea ntr-o cas de la periferiile orasului
. Spre surprinderea mea, am fost rugat s astept acolo noi instructiuni. Mai multe
zile s-au scurs fr s se ntmple nimic. Plictiseala mi ddea ghes s ies. n aceast mns
nu era de fapt mnstire, regulile preau mai putin stricte n privinta mea, din moment
ce nu fceam parte dintre ei; ct despre consemnele de sigurant, erau mai lejere pent
ru o strin ca mine.
Antiohia este poate mai putin magic dect Alexandria, dar la fel de prestigioas, si
acest avanpost din Asia ascunde multe surprize. Oras din nord, Antiohia este
76
mai activ, mai febril, mai putin exotic, ns mai bogat dect capitala Egiptului. Mostenit
oare a marii traditii antice, a rmas pgn sub vesmintele crestinismului. Al treilea o
ras al imperiului este o metropol fastuoas, plin de palate, teatre, circuri, tavern
e, unde se desfsoar serate, banchete si alte srbtori. Aceast atmosfer de usurtate si bu
curie m deprima, prin contrast cu situatia mea. Ct timp aveau s mai dureze peregrinr
ile mele? Cnd voi vedea scopul, captul ? De ce acest itinerar, de ce aceast misiune
, de ce eu ? M sturasem s caut si s alerg n ntuneric.
Pentru a-mi nfrnge mbufnarea am apelat la remediul meu preferat, care consta n a m du
ce n bazar. Gurmand din fire, am nceput prin a defila prin fata sirurilor de mcelrii,
mezelarii, pescrii, patiserii si tarabe cu condimente. Am fcut un ocol pentru a a
dmira manuscrisele minunat copiate si bogat mpodobite cu miniaturi. M-am plimbat
prin fata prvliilor cu bijuterii, am admirat aici un cufr de fildes pentru cosmetic
e, acolo o fibul de aur filigranat. Obiectele de cult m-au uluit prin bogtia lor, c
ruci de aur ncrustate cu pietre pretioase, lmpi din argint, racle din email si met
ale pretioase.
Am pstrat pentru desert strada" mea preferat: cea a negustorilor de stofe. M-am opr
it n fata unei tarabe deosebit de bine aprovizionat. Ochii mei mngiau pofticiosi mtsur
ile, brocarturile, muselinele pe care nu ndrzneam s le ating. Negustorul privea cu
uimire dezaprobatoare aceast clugrit cu porniri cochete. Nu-mi puteam dezlipi privir
ea de un anumit mantou usor din mtase albastr ca noaptea, brodat cu un galon mare
roz cu argintiu.
Deodat, am auzit n spatele meu o voce soptindu-mi la ureche: l vreti ? Vi-l druiesc e
u." M-am ntors. O femeie foarte nalt, admirabil cldit, cu ochi albastri migdalati si
un pr negru bogat mi zmbea. Era mbrcat dup ultima
77
_________
mod, dar destul de tiptor. Lsati-m s v cumpr acest mantou", a repetat ea. N-am putut s
und dect c nu stiam unde si cu ce ocazie as putea purta o hain att de frumoas. Pcat, or
i l ascundeti n chilia dumneavoastr de la mnstire, ori, mai bine, vi-l pstrez eu si ve
niti s-l probati la mine..." Exista buntate, dar si o stranie complicitate n ochii
acelei femei ispititoare. Fr s-mi asculte protestele, s-a tocmit cu aplomb. Negusto
rul, de altfel, a cedat usor. Ajunsese aproape n patru labe, att se ploconea n fata
ei. i curgeau balele de attea complimente si lingusiri, l-ar fi lsat mantoul si la
un sfert de pret, att era de flatat c se oprise la prvlia lui. Asa am cunoscut-o pe
Macedonia, dansatoarea cea mai renumit, cea mai popular din oras, ntr-un fel, masc
ota Antiohiei.
Pe curnd", mi spusese ea cnd ne-am desprtit, invitndu-m s-i fac o vizit. Am ezitat ma
lte zile, dar, ntruct instructiunile mele nu ajunseser nc la mnstire, m-am dus la Maced
onia. Locuia nu departe de Teatrul Mare, unde si desfsura talentele. Dimensiunile
modeste ale casei, zidul orb care o proteja, intrarea modest nu lsau deloc s se bnui
asc luxul inimaginabil n care am ptruns. Locuinta dansatoarei, ca o cas a surprizelo
r, cuprindea scri pe jumtate ascunse, aripi nebnuite, curti adpostite de privirile i
ndiscrete. M uitam cu ncntare la aceste obiecte, la mobile, la picturi. Probabil c g
usturile Macedoniei erau nfiortor de stridente, dar la vremea aceea mi se preau cul
mea rafinamentului.
Era trecut de amiaz si ea abia se trezise. M-a ntmpinat cu cea mai mare veselie. A
poruncit s fie adus minunatul vesmnt, pe care mi l-a asezat pe umeri. Peste roba m
ea neagr ddea cel mai trist contrast.
78
Dezbrac-te! mi-a poruncit ea.
M-am supus cu o lips de pudoare care a prut s o uimeasc foarte mult.
Dar de ce s ascunzi attea frumuseti, attia nuri ? m-a ntrebat ea de mai multe ori, c
ontemplndu-mi ndelung goliciunea. E o rusine s ntretii att de prost un trup att de per
fect! Ce piele uscat! si unghiile astea murdare, prul aspru!
A btut din palme ca s-si cheme sclavele si le-a poruncit s-mi fac toaleta ca si cum
ar fi fost vorba de ea. Baie fierbinte, unsori aromate, masaj, parfumuri, machia
j, coafur, am trecut prin fiecare din delicioasele etape ale elegantei. Macedonia
a ales o tunic pentru mantoul meu, de un roz asemntor cu acesta. M-a mpodobit cu o
fibul si cercei din argint, apoi mi-a asezat pe umeri frumosul mantou. Apoi m-a c
ondus la o oglind mare din bronz.
N-am avut nevoie de expresia admirativ a slujitoarelor ca s nteleg c eram frumoas. Co
pil fiind, m-am crezut urt, adolescent, cunosteam puterea mea de atractie sexual, da
r de aici pn la a avea frumusete! Dar iat c lumea si ngrijirile elegantelor mi-o dezvl
uiau. Avusesem dintotdeauna trsturi accentuate, dar greuttile cu care m-am confrunt
at n ultimii ani le ndulciser desenul si parc le purificaser. Defectele chipului meu,
pe care nu m-am gndit niciodat s le ascund, deveniser avantaje, cci i confereau perso
nalitate si o anume bizarerie, ncntat de descoperirea mea, am fcut o piruet n fata ogl
inzii, fcnd mantoul s fluture n jurul meu.
Hai la Stoa! a hotrt Macedonia.
M-am oprit brusc. O clugrit n locul de ntlnire al elegantelor din Antiohia era de neco
nceput. Visul s-a destrmat si m-am ntors pe pmnt, ncet, cu grij, mi-am scos
79
vesmintele somptuoase si am revenit la tinuta mea auster. Cea mai dezamgit dintre n
oi dou era Macedonia. Mi-a smuls promisiunea c m voi ntoarce foarte curnd pe la ea.
Gustasem din fructul oprit al cochetriei. Prin urmare, m-am ntors, si adesea. Am nc
eput prin a m schimba, adpndu-m din inepuizabila garderob a Macedoniei. Ea m sftuia, m
uraja si eu eram mai mult dect ncntat s-i fiu ppus. Ne rcoream ntr-una sau alta din c
le umbrite si nflorite. Ne desftam cu dulciuri care, asezate n castronase de argint
, zceau pe toate mesele din marmur. Ascultam muzicantii cocotati pe estradele din
lemn cntnd diferite cntecele la mod.
Macedonia primea multe vizite, oameni de teatru, admiratori, proaspt mbogtiti, nflor
eam n contact cu aceast lume. Fr s fiu cult, stiam din instinct s ntretin o conversati
s dau replica, s uimesc un interlocutor, s plac. Dup plecarea invitatilor, rmneam mul
t timp s plvrgim pe sturate, ca dou complice. Ea nu stia despre mine dect ceea ce binev
oisem s-i spun si, judecndu-m dintr-o privire, m primise asa cum eram, fr s se interese
ze de originea mea, de trecutul meu, ceea care m fcuse s m atasez de ea. Parc te cunos
c dintotdeauna", mi zicea ea. Reciproca era la fel de valabil.
Vedeta cea mai renumit din Antiohia si misterioasa necunoscut aveau acelasi fel de
a gndi, de a reactiona, de a spera. Macedonia iubea mai presus de orice viata, e
u asteptam totul de la viat. Profitam de personalitatea ei cald si generoas. Ne plce
a amndurora s rdem si aveam acelasi gen de spirite, una ncheind deseori fraza nceput d
e cealalt. Eram la fel de pofticioase si una, si cealalt dup stofe, bijuterii, mncrur
i si vinul de Samos.
80
Ea mi-a deschis portile lumii mrete la care aspiram si era multumit s aduc acolo o n
ou-venit pe ct de misterioas pe-att de nteleapt. Ct despre brbati, experientele noastr
erau similare n legtur cu ei. Ne hotrserm s nu le cdem victime, dar stiam, de asemenea
c ei erau cheia pentru orice.
Am cedat, n sfrsit, insistentelor ei si am nceput s iesim mpreun. M-a dus la hipodrom n
tr-o zi de curse. Cnd m-am trezit n mijlocul multimii, mbrcat, coafat ca femeile cele
mai elegante, la bratul unei celebritti, si cnd am simtit o sut de priviri atintite
spre mine, observndu-m, criticndu-m si admirndu-m, am avut o senzatie de goliciune si
amenintare, dar n acelasi timp eram n elementul meu. M-am distrat ca o nebun. Nu m
mai puteam dezbra asa c, sub aripa dansatoarei, m-am aruncat n viata monden. Ea m duc
ea ia spectacole, la banchete; am fost s petrecem o zi la Daphne, loc de vilegiat
ur vechi si celebru, poreclit odinioar Orgiopolis, Orasul orgiilor", unde vilele mi
nunate se ascundeau ntre dafini si plopi, ntr-o zi, am ajuns pn la Seleucia de Pieri
e, portul metropolei, unde bogatele case moderne si albe se nsirau cu fata spre m
are. La mnstire, nimeni nu punea ntrebri legate de absentele mele din ce n ce mai rep
etate si mai prelungite, iar aceast tolerant m ncuraja pe calea fatal. M-am trezit n f
elul acesta ducnd o viat dubl: ba eram clugrit, -mbrcat toat n negru, silitoare la
comunittii -, ba machiat strident si mpodobit cu cele mai frumoase haine ale Macedo
niei, eram demnul ei emul n seratele tumultuoase.
Totusi, caracterul meu se revolta mpotriva acestei existente mincinoase care, ori
cum, nu s-ar fi putut prelungi la nesfrsit. Poate c am fost deseori necinstit, n via
ta
81
'J
mea, cu ceilalti, dar niciodat fat de mine nsmi, si de data aceasta stiam c trisez.
ntr-o dup-amiaz, la ora la care cldura ncepe s scad, am mers cu Macedonia la Teatrul Ma
re. Era foarte diferit ca aspect si dimensiuni fat de cel n care m produceam la Con
stantinopol. Imens si somptuos, era construit n stil vechi, sub cerul liber. Am l
uat loc pe bncile din marmur acoperite cu perne de brocart. Fundul scenei era ocup
at de arcade si coloane ntre care se nlta un popor ntreg de statui, dar admiram ndeos
ebi mozaicul de pe jos unde cnta corul, n care mstile grotesti alternau cu psrile.
La Teatrul Mare, se ddeau spectacole de dans, n care se dezlntuia Macedonia, dar si
tragedii si comedii antice. Totusi, n fata succesului n crestere al spectacolelor
crestine nu mai rmneau dect ctiva eruditi care s aprecieze aceast traditie. Astfel, p
ublicul, n majoritate, plvrgea fr s fie atent la piesa jucat n ziua aceea, Adunarea f
lor, o comedie politic a lui Aristofan. ntreaga Antiohie era prezent, ntr-o gloat fri
vol si monden. Se mnca, se bea, cci cupele si mncrurile circulau printre bnci. Vremea m
inunat rcorit de o briz usoar era ncnttoare. Macedonia si eu, asezate una lng alta,
al doilea, chiar n spatele autorittilor orasului, eram obiectul nencrederii tuturo
r femeilor si al admiratiei multor brbati.
n ciuda acestor omagii tcute, m simteam abtut. Nu stiu de ce am ales momentul acela p
entru a m destinui Macedoniei, l-am mrturisit nesiguranta si nehotrrea mea. Nu mai st
iam de ce m aflam acolo si nu stiam ncotro s m ndrept. Patriarhul Timotei nu-mi spuse
se nimic despre urmarea periplului meu si, cum nu venea nici o instructiune
82
n legtur cu mine, m resemnam s-mi iau iar destinul n propriile mini. Ce s fac? N-aveam
ici un port de baz, nici un scop. Dup ce am terminat, Macedonia nu a prut deloc sur
prins. Mi-a pus doar ntrebri despre patriarhul Timotei si despre sentimentele mele
fat de el. l-am jurat c doream nc s m nchin n ntregime lui, chiar dac, asa cum presi
si el, nu mai credeam n vocatia mea.
Tu si familia ta nu apartineti Verzilor ?" m-a ntrebat ea brusc. Mi-am ascuns uimi
rea de a descoperi c era att de informat si i-am rspuns c Verzii ne trdaser si c fuses
salvati de Albastri, crora m voi dedica cu toate fortele dac se va ivi vreo ocazie
. stiam c Macedonia i sustinea activ pe acestia. A tcut. O vedeam reflectnd, ezitnd.
Soarele la apus arunca o mtase transparent pe cer. Un aer marin, adus de briz, nvior
a atmosfera. Nenumrate rndunele zburau pe deasupra noastr, tipnd att de tare nct aproap
e acopereau vocile actorilor.
M-am aplecat spre nsotitoarea mea si i-am povestit c noaptea trecut avusesem un vis
foarte deprtat de trista mea realitate. Se fcea c ajungeam la Constantinopol si ntln
eam un necunoscut, a crui imagine rmnea neclar. Acest brbat depunea la picioarele mel
e mai mult aur, mai multe nestemate, mai multe comori dect vzuse lumea asta.
Am ntrebat-o, rznd, ce sens vedea ea ntr-o asemenea nchipuire.
Dac vrei, Theodora, visul acesta poate deveni realitate, mi-a rspuns ea.
Am bombardat-o cu ntrebri la care a refuzat s rspund.
Vino mine la mine, o s-ti explic.
Piesa lui Aristofan s-a ncheiat n aplauzele publicului. Nu urmrisem actiunea. Pcat,
cci subiectul era preluarea
83
puterii de ctre femei. Societatea elegant din Antiohia s-a mprstiat, pregtindu-se pen
tru noi srbtori. Ne-am ntors acas fr s scoatem o vorb. Mi-am pus roba neagr si m-am
la mnstire.
N-am nchis ochii toat noaptea, n linistea de dinaintea zorilor, auzeam stri
gtele grzilor de noapte anuntnd ora, njurturile unui trector mpiedicndu-se de o piatr
iorliturile pisicilor amorezate, ntins pe salteaua mea ngust, n chilia minuscul si sufo
cant, m gndeam. Cutam cauza solicitudinii Macedoniei. Simpatia care ne unea, generoz
itatea ei sincer nu erau suficiente pentru a o explica n ntregime. De altfel, ofert
a ei brusc nu m uimise. De la o vreme m asteptam la ceva de genul acesta si, destinu
indu-m ei, voisem s provoc o reactie asemntoare.' Dimineat, am alergat la ea. nc dormea
si am fost nevoit s astept pn s-a trezit. Apoi nu s-a grbit deloc, a but un ceai, s-a
primenit, a dat ordine slujnicelor. Dup ce le-a trimis la treab, mi s-a adresat, n
sfrsit, si mie:
De-acum te ntorci la mnstire si ti faci bagajele. Nu dai nici o explicatie. De altfe
l, nu-ti va pune nimeni nici o ntrebare. Te vei duce n port, vei gsi un vas numit mpr
atul Apusului, care pleac spre Constantinopol, si l vei lua.
Cu ce bani ? N-am nici o letcaie.
Totul e aranjat de dinainte, mi-a zis ea, ntinzn-du-mi pe deasupra o pung de bani p
entru a asigura primele mele cheltuieli.
N-am pus nici o ntrebare. stiam c mi-ar fi rspuns ambiguu sau cu minciuni. Descoper
eam o Macedonia foarte diferit de aceea cu care eram obisnuit si totusi nu m surpri
ndea. Aprea deodat ca o stpn care d ordine, dar, pe undeva, rmnea si ea o executant.
ru cine ? Aveam timp mai trziu s m ocup de asta. Unul dintre
84
marile secrete ale vietii este de a cunoaste vremea ntrebrilor si de a nu le pune
prea devreme. Pentru moment, numai calea pe care trebuia s o urmez m preocupa, ntre
brile puteau s mai astepte.
Mi-a dat adresa casei pe care trebuia s o nchiriez, odat ajuns la Constantinopol, me
seria pe care aveam s o practic, mi-a enumerat activittile mele zilnice, locurile n
care s m duc frecvent, mi-a precizat chiar si locul din viitoarea mea locuint n car
e trebuia s stau ca s lucrez, ntr-o sear, a continuat ea, un brbat va veni s m caute, p
e care aveam s-l recunosc dup descrierea fcut de ea.
Cine e ? nu m-am putut abtine s ntreb.
O s-ti spun chiar el, s-a multumit ea s rspund.
si ce trebuie s fac atunci ?
Numai ce ti dicteaz instinctul. Am ncredere n el. Mi-a spus toate acestea cu usurint,
ca si cum ar fi fost
vorba de un joc, de o glum, dar simteam intensitatea atentiei ei si, zmbind n conti
nuare, m-a obligat s-i repet de mai multe ori instructiunile ca s fie sigur c le ret
inusem.
mpratul Apusului, n ciuda numelui pompos, era o epav hodorogit care ameninta s ia ap di
n toate prtile. Totusi, mi s-a prut nava cea mai luxoas din lume, fiindc m ducea la C
onstantinopol, singurul oras din lume, orasul meu, unde suferisem att si pe care
nu ncetasem s-l regret din clipa n care l prsisem. Una dintre zilele cele mai fericite
din viata mea a fost cea n care, de pe punte, am vzut cupolele si turnurile sale
ivindu-se ncet din ceata caniculei. Niciodat orasul alb-auriu nu mi s-a prut att de
frumos si nu-mi puteam dezlipi privirea de la spectacolul feeric. M ntorsesem acas,
hotrt s nu mai plec niciodat. La debarcare, mi-am smuls vlul negru si l-am aruncat n m
are.
85
Am urmat cuvnt cu cuvnt instructiunile Macedoniei. Am nchiriat dou camere n casa pe c
are mi-o indicase ea, n spatele forului lui Constantin, n cartierul comercial ocup
at de depozite si negustori cu ridicata. Am devenit testoare, lucrnd acas si mbrcndu-m
ct mai sobru si mai demn posibil. Macedonia mi interzisese mai mult sau mai putin
direct s m duc la teatru, la tovarsele mele, la prietenii de tavern si chiar la fami
lia mea.
n pofida interdictiei sale, m-am ntors la casa copilriei mele. Pe aceasta voiam s o
vd, si nu pe printii mei. Am regsit taverna, apoi strduta sordid. Cu inima btnd de emot
ie, dar si de socul revederii acelei mizerii teribile, am ptruns n cldirea mai strmb,
mai subred ca oricnd. Am dat nas n nas cu vecina noastr, care m-a recunoscut imedia
t. Locuinta noastr fusese vndut unor necunoscuti. Am simtit un soi de usurare la af
larea vestii. Vecina a luat expresia mea drept disperare. M-a invitat la ea, mi-
a oferit un scaun, m-a servit cu dulciuri si fructe. M-a bombardat cu ntrebri, pe
care le-am rezolvat printr-o serie de minciuni. Dup aceste preliminarii, a fost n
erbdtoare s-mi dea noutti, mai ales din cele proaste, si schimba expresia dup circumst
ante, dar tragedia altuia o ncnta vizibil. Mama murise la putin timp dup plecarea m
ea n Africa, dup o boal care ar putea fi ereditar. Pentru Nicetas, tatl meu vitreg, a
cesta a fost sfrsitul, cci si-a pierdut slujba din cauz c se mbta; nu mai locuia n cart
ier. Ct despre Comito, vecina credea c lucreaz n continuare la teatru, dar nu stia u
nde locuieste. Singura strngere de inim pe care am simtit-o a fost cnd mi-a spus de
moartea printelui Bartolomeu. As fi vrut mult s am timp s schimb trista impresie p
e care si-o fcuse despre mine.
n ciuda asteptrilor, noua mea viat nu mi-a displcut.
86
jmi era drag s rmn pn trziu aplecat peste vrtelnit. Conform instructiunilor Macedonie
-am instalat lng fereastr ca s lucrez. Trectorii, majoritatea negustori din cartier,
se opreau s-mi fac propuneri deocheate, i expediam si, dac insistau, foloseam un lim
baj nvtat n trecutul meu, a crui grosolnie i alunga. Fusesem instruit s par ct mai vi
as. Noua mea viat mi convenea si, fr obligatia de a face dragoste pentru a-mi cstiga t
raiul, m simteam liber.
Totusi, sptmnile, lunile treceau si nu vedeam pe nimeni aprnd la orizont. Ajunsesem s
m ntreb dac nu cumva Macedonia si btuse joc de mine si dac sarcina pe care mi-o dduse n
u era cumva un mod de a se debarasa de mine. Munca mi ocupa destul zilele ca s-mi
omor plictisul, dar m ofileam n aceast monotonie. Aveam impresia c merg pe un drum fr
munti, fr prpstii, fr peisaje noi si c m pregtesc pentru un viitor steril. Din perioa
d eram curtezan coborsem pn n fundul mocirlei si cunoscusem disperarea. Dar resemnare
a n fata unei asemenea platitudini nesfrsite era aproape mai grea.
ntr-o sear, la nceputul verii, mai precis la 25 iunie, era foarte cald si lsasem fer
eastra larg deschis. Ziua tocmai se sfrsea si rspndea o lumin cetoas si cenusie. Unii
negustori, cu prvliile pe jumtate nchise, si fceau socotelile, altii nchideau obloanele
si se ntorceau acas, i invidiam pe cei care si regseau cminul, se asezau la mas, cinau
. Invidiam pe tinerele ucenice care plecau la brat cu logodnicii lor, veniti s le
caute la iesirea de la munc. Pe mine nu m astepta nimeni, eram singur si m simteam
singur.
Deodat am simtit c m fixeaz cineva cu privirea si am ridicat ochii, n umbra strzii, un
brbat m studia, de
87
ceva vreme deja, fr ndoial. Siluet imobil, cu trsturi greu de deslusit, nu se misca, n
vorbea. Pn la urm, agasat, i-am aruncat:
Te mai holbezi mult la mine ?
lart-m dac te-am speriat.
Vocea era melodioas, blnd, apartinea vizibil unui om educat. M-am linistit.
Arat-te! i-am poruncit pe un ton mai normal. Nu s-a miscat.
mi permiti s te invit ?
nti arat-te, vreau s te vd!
A fcut ctiva pasi nainte, si lumina ferestrei mele a czut chiar deasupra lui. L-am r
ecunoscut ndat pe brbatul descris de Macedonia. De talie mic, cu pieptul lat, un nas
drept, frumos, chipul rotund, tenul deschis, prul si barba grizonate si ondulate
. Nu mai avea douzeci de ani, dar ochii lui si pstraser toat tineretea si, as fi zis,
toat inocenta. Recomandrile Macedoniei m lsaser s nteleg c era un brbat important, d
doiam de asta vzndu-l. Vesmintele lui nu aveau nimic luxos si purtau chiar urme de
uzur, ntregul su comportament trda un soi de umilint, ceva foarte strin personajelor
importante.
Mi-a propus s ne plimbm mpreun pe strzi. Nu eram obisnuit cu acest gen de invitatii. Br
batii m pofteau de regul la tavern sau la ei acas. Intrigat, am acceptat. L-am urmat
de la forul lui Constantin pn la cel al lui Arcadius, pe strzile aproape pustii, n g
eneral, ghiceam imediat cu cine aveam de-a face si eram uimit c nu reuseam s-mi dau
seama ce e cu brbatul acesta, care nu semna cu nimeni. De aceea am acordat vorbel
or lui o atentie pe care el a luat-o ca o aprobare. Vorbea fr ntrerupere despre un
fel de epoc de aur pe care spera s
88
o vad instaurat ntr-o zi si n care vor domni dreptatea, egalitatea, abundenta, pacea
. Nu vor mai fi nici sraci, nici maltratati. Probabil c era poet, poate era subven
tionat de Curte, n orice caz, apartinea categoriei vistorilor. Avea un farmec indi
scutabil care, fr s-mi dau seama, m nvluia. Sub blndetea lui si ascundea fermitatea. A
teles c m conducea exact unde voia.
Cnd mi-a propus s urc n vrful coloanei mpratului Arcadius - goal pe dinuntru, dup cum
e toat lumea -, si nzestrat cu o scar n spiral, eram epuizat, nu m mai simteam n star
ac vreun pas si totusi am urcat cele dou sute treizeci si trei de trepte - le-am
numrat una cte una si tin minte nc numrul lor. Din vrf se vedea tot Constantinopolul,
Bosforul, Asia luminat de lun. Brbatul nu se gndise s-mi ofere ceva de but sau de mncat
. Aplecat peste balustrad, nemiscat si tcut, prea incapabil s se desprind de spectaco
lul feeric. Mi-am pierdut rbdarea:
Mai ai mult? l-am ntrebat pe tonul cel mai vulgar.
lart-m, mi-am uitat ndatoririle, dar, vezi tu, orasul acesta m fascineaz.
De ce ? Doar nu e al tu, am remarcat eu prosteste.
Nu, dar dac d Dumnezeu va fi, cci imperiul acesta ar putea fi al meu ntr-o bun zi. E
u sunt lustinian, nepotul mpratului Iustin.
Vorbise fr mndrie sau fanfaronad, chiar din contr, foarte stnjenit, privindu-m ca si cu
m s-ar fi asteptat s-o iau la fug imediat. Mai degrab m-a miscat, dect s m uimeasc. st
iuse s m ating si s m conving c era diferit de altii.
Am cobort din nou n for si s-a grbit s m duc n prima tavern pe care am gsit-o deschis
sul, surpriza, emotiile m lihniser. Se uita ngrozit cum m ndopam.
89
Prea s regrete c si dezvluise identitatea, nu mai zicea nimic. M-a condus napoi pn la
a mea. La fel de tcut Spre uluirea mea, m-a salutat cu o curtoazie pe care nici u
n brbat nu mi-a artat-o vreodat si a disprut n noapte. Rmas singur, mi-am examinat ese
l. Asadar, Macedonia m pstrase pentru nsusi nepotul mpratului. Sperase, mai mult ca s
igur, ca eu s-i devin amant si s-mi exercit influenta asupra lui, executnd astfel, p
rin intermediar, proiectele ei. Planul ei, care de-acum mi era clar, mi-ar fi con
venit ntru totul. Doar c tintiserm prea sus si neglijaserm amndou un detaliu primordia
l- nu fusesem pe placul lui lustinian.
A doua zi, m-am apucat iar de treab, fr nici un chef Am executat masinal sarcinile
cotidiene, si seara m-a gsit asezat la rzboiul meu, n fata ferestrei, desi nu mai av
ea nici un rost. Avusesem toat ziua la dispozitie ca s-mi rumeg esecul, cnd am auzi
t brusc un Bun seara, Tneodora". Era lustinian. Venise la aceeasi or si sttea n acela
si loc ca n ziua precedent, cci era tipicar. Bucuria mea a fost pe msura tristetii c
are m chinuise pn atunci M simteam usoar, nflorit, fericit.
A revenit n fiecare sear. Se plimba zilnic pe strzi fr fasoane si fr escort, i plcea
la taclale cu negustorii, ca s se informeze, s ia pulsul opiniei publice si pentr
u a-si crea adepti. Ca s nu-i deranjeze la munc trecea la sfrsitul zilei. Apoi se o
prea n locuinta mea si vorbeam pn noaptea trziu. Nu prea niciodat nfometat si era att
frugal nct se multumea cu mncruri de legume sau cu zeama sfnt", supa popular de ceap
care i-o nclzeam special.
lustinian nu era genul de brbat care s fac curte. Nu
90
^^^^^^^^^^^
apela la complimente, nu debita platitudini, nu abuza. Modul lui de a-si dovedi
sentimentele consta n a m ntreba fr ncetare nu despre trecutul meu, ci despre ceea ce
fceam
zi de zi.
mi povestea si el ce fcuse n ziua respectiv, mpratul Iustin numindu-l atunci comite pe
ste slugile palatului, avea n grij pe cadetii grzilor de la palat, dar ce era mai i
mportant, postul acesta i ddea dreptul s asiste la Consistoriu, consiliul restrns al
Coroanei. Povestea despre afacerile de stat cu aceeasi usurint cu care un functi
onar modest vorbeste despre slujba lui. Iar ntre peretii apropiati ai locuintei m
ele ntunecoase, se dezvluiau masinatiunile cele mai secrete ale puterii si negocie
rile cele mai importante ale imperiului.
Sptmni de-a rndul, s-a multumit s m srute, s m mngie si m abtineam s-i fac cel ma
Apoi, ntr-o sear, ct se poate de firesc, a devenit mai ndrznet si am fcut dragoste. T
rupurile noastre nu s-au cutat pe bjbite, ci s-au folosit unul de altul ca si cum a
r fi fost dintotdeauna apropiate. Am fost surprins s descopr n lustinian un amant ex
pert si plin de consideratie. Exista, de asemenea, n modul lui de a actiona ceva
feminin care m-a sedus. Plcerea mi-era refuzat dintotdeauna, n ciuda simulacrelor m
ele, dar mcar m-a fcut s cunosc multumirea. Cnd pasiunea lui s-a linistit, m-am simt
it jenat c l-am adus n camera mea srccioas si mi-am cerut scuze.
Nu-ti face griji, Theodora, am fost n locuri si mai rele, a afirmat el, ceea ce m
-a umplut de uimire.
Capitolul 6
yv
Intr-o zi, contrar obiceiului su, si-a fcut aparitia dimineat si m-a rugat s-l urmez
. M ntrebam dac avea s m antreneze iar ntr-un mars epuizant cnd, dup ce am traversat A
usteumul, m-a ghidat pe strdutele care se ncrucisau mai jos de hipodrom. S-a oprit
n fata unei porti joase, a scos o cheie, a deschis si m-a condus n micul palat Ho
smidas, dup numele unui print persan care se refugiase odinioar acolo. Era legat d
e Palatul Sfnt printr-o scar ascuns n zid. De pe terasele lui am descoperit o vedere
nesfrsit spre mare, insule si Asia. Nu mi-as fi putut nchipui niciodat un asemenea
lux si confort. Mtsurile cel mai artistic brodate mpodobeau usile si ferestrele. Br
ocarturile cel mai delicat nflorite se desfceau pe marmura de pe jos. Mobila din f
ildes sau argint fin sculptat decora fiecare ncpere, luminat dulce prin vitralii de
alabastru. Slujitorii ne-au ntmpinat zmbitori si ne-au oferit rcoritoare. Credeam c s
unt ntr-o locuint fermecat, lustinian mi-a declarat c de-acum nainte era a mea. A fcut
-o cu o stnjeneal profund, ca si cum ar fi vrut s se scuze pentru generozitatea lui.
Mi-a luat mult timp pn s pot crede c posedam attea bogtii si, cu toate acestea, am fo
st hotrt din prima clip s nu pierd nici o frm si s nu rn mai ntorc niciodat n sr
lustinian venea s m vad n fiecare zi, dis-de-di-mineat, apoi la ora discret a siestei,
cnd toat lumea se
92
duce acas si, n fine, seara, ca s cinm si s petrecem noaptea mpreun, dac nu avea vreo
remonie la Curte, n ciuda responsabilittilor sale, mi acorda mult timp. Era un munc
itor ncrncenat si, la ntlnirile noastre amoroase, aducea deseori cu el diverse dosar
e pe care le citea si le adnota.
Sentimentul care m atrgea spre lustinian devenea din zi n zi tot mai plin de respec
t. Acest orator strlucit vorbea despre subiectele cele mai variate n cel mai inter
esant fel. stiam s ascult, cci fosta mea meserie m nvtase s procedez astfel pentru a p
lcea brbatilor. Cu el nu m puteam plictisi. stia s m captiveze n fiecare clip prin cuno
stintele lui, prin povestirile lui, prin judecata lui. Blndetea lui m misca pentru
c era absolut autentic, n loc s aminteasc de rangul su, ca attia oameni puternici, el
ascundea cu o modestie sincer. Fcea pe oricine s se simt n largul lui, chiar si pe s
clavi, care nu se temeau de el ci, din contr, si-ar fi dat viata pentru el. Dispo
zitia lui constant oferea un contrast binevenit cu temperamentul meu coleric, asa
cum optimismul tui stia s-mi combat cu succes pesimismul si cum energia lui perma
nent pozitiv m stimula, mi tempera caracterul prea colturos.
Era legat de mine fizic. Cu sigurant avusese si alte amante, dar puteam s jur c ace
stea nu fuseser prea numeroase. Imediat dup ce m-a cunoscut, a avut impresia c nu v
a putea atinge niciodat o asemenea plcere cu nici o alt femeie. Replicile mele colo
rate l amuzau. Bunul-simt si limba mea prea ascutit dobndite n trecut l schimbau si,
as spune, l odihneau dup linguselile prea parfumate si circumvolutiunile mieroase
care ticseau Curtea, mi aprecia spiritul, i plcea s discutm, ntruct considera c inteli
nta mea era la acelasi nivel cu a lui. Avusese
93
ndeosebi inspiratul instinct de a avea ncredere n mine nc de la nceput, desi eu de obi
cei nu inspir deloc ncredere. Vzuse drept de aceast dat, fiindc, dac mi se acord ncred
e, nu numai c nu ncerc s o trdez, ci chiar ncerc tot timpul s fiu demn de ea. Lumea ext
erioar nu putea percepe acest lucru si avea s se ntrebe mai trziu cum a fost posibil
ca o fptur ca mine s-l prind n mrejele ei pe nepotul mpratului. Adevrul este c ne co
tam de minune. Ca dou crmizi ajustate la milimetru, ca dou piese att de bine mbinate nc
nimic nu le poate desprti, ntr-o zi, l-am ntrebat pe lustinian cum m dibuise n locui
nta mea. ntmpltor", mi-a rspuns, si am descoperit astfel c stia s mint. Se ntlnea cu
mit Macedonia? l-am interogat eu. Cine n-o cunostea pe dansatoarea cea mai renumi
t din Siria, creia popularitatea si relatiile strnse cu Albastrii cel mai nalt plasa
ti i confereau destul de mult putere. La cererea lui lustinian, ea i trimitea acest
uia rapoarte regulate despre situatia din Antiohia si din provincie, lustinian n
u mi-a ascuns faptul c numeroase nominalizri sau cderi n dizgratie i puteau fi imputa
te dansatoarei si c, datorit ei, si ngrosase rndurile partizanilor n zon. Aveam s aflu
ai trziu c unul dintre rapoartele ei continea un post-scriptum. Macedonia, dorind
s-i multumeasc nepotului mpratului pentru buntatea pe care i-o artase, l ruga s accept
un cadou. Acest cadou eram eu. Descrierea ei era suficient de mbietoare si totoda
t incomplet pentru a-l intriga. Trebuise doar s-i urmeze indicatiile pentru a m gsi.
Zilele mele la palatul Hosmidas erau consacrate asteptrii lui lustinian. Fiind am
anta clandestin a nepotului mpratului, eram nevoit s nu primesc pe nimeni, s nu
94
m art si s ies ct mai putin posibil, n afar de aceast locuint ncnttoare, lustinian
a cu argint, bijuterii si a nceput nc de pe atunci s-mi ofere pmnturi si case. Triam n
-o bogtie care ar fi coplesit pe oricine, si cu att mai mult o srntoac asa cum eram e
u...
Palatul Sfnt se ridica alturi. Puterea era la o arunctur de bt si fierbeam de ciud c nu
aveam acces la ea. Eram hotrt s sparg portile pentru a fi mai aproape de lustinian.
ntre timp, m distram cum puteam. Mergeam uneori n bazar, unde cheltuiam, recunosc,
sume exorbitante pe stofe, dar nu fr s m tocmesc aprig pentru ele. ntr-o zi, mergnd de
-a lungul bulevardului Mesa, purttorii litierei, mpiedicati de multimea din ce n ce
mai numeroas, naintau anevoie. Prin perdelele pe jumtate trase observam trectorii.
De la o vreme urmream cu privirea o femeie care mergea la nltimea litierei mele si
creia nu-i vedeam dect spinarea. Pasii ei ezitanti, spatele ncovoiat, tunica tocit dd
eau o imagine a decderii. Brusc, s-a ntors s traverseze: era Indaro. O Indaro mbtrnit,
frnt, tot ngrijit, dar pe care pofta de viat si strlucirea preau s-o fi prsit. Ochii
-au ntlnit pe ai mei si s-au mrit; a deschis gura, incapabil s scoat vreun sunet, si a
ntins un deget tremurtor spre mine. M recunoscuse si nu-si credea ochilor, l-am po
runcit cu un gest s tac, apoi am ordonat unui sclav s se duc s-i spun s se prezinte la
palatul Hosmidas. Am tras perdelele si mi-am continuat drumul.
Cnd m-am ntors de la bazar, ea m astepta deja. Ne-am aruncat una n bratele celeilalt
e, ea a izbucnit n hohote:
Theodora... o, iart-m, Excelentissima!
Nu rde de mine, tutuieste-m n continuare. Suspina n bratele mele, incapabil s spun al
eva
95
dect Mai tii minte, mai tii minte...". Pentru a opri aceste efuziuni, am tachinat-
o n legtur cu fascinatia ei pentru brbatii liberi, care m agasa att altdat.
Ei, cum e, aristocratii ia cu care te ludai nu ti-au dat de lucru ?
A cltinat din cap si mi-a povestit trista ei odisee. Gata cu rolurile, gata cu am
antii bogati, vrsta, strada. De altfel, nu m-a ntrebat nimic si prea extrem de feri
cit s constate c reusisem. Am invitat-o s stea cu mine. Nu numai c nu s-a eschivat si
n-a prut surprins, ba chiar ntr-o clip si-a regsit elanul, veselia, si palatul Hosmi
das a nceput s rsune de vocea ei limpede si de rsul ei n cascade, ntruct era fat bun,
omenit de Comito. Mi-a zis c sora mea mai rezista cu chiu cu vai, fiindc era ceva
mai tnr, dar c nici ea nu tria pe roze. Ideea de a o revedea pe Comito nu m ncnta, cc
uitasem duritatea ei. Indaro a insistat, pretinznd c sora mea se schimbase mult.
A doua zi, Comito ni s-a alturat. Cedasem nu att din obligatie familial, ct din nevo
ia de tovarsi care s vorbeasc limba mea si s-mi mprtseasc amintirile, pentru a-mi omor
ul n cusca mea de aur. si n scurt vreme formam cel mai vesel trio.
mi doream cu ardoare s-mi regsesc fiica. Nu trebuia s fie prea dificil. Indaro a acc
eptat s se duc la mnstirea Pamakaristos si s ntrebe dac nu exista cumva printre ocupant
i o mic Irina, nscut la nceputul anului 509. Voiam s stiu cum era acest copil, cu cin
e semna. Voiam s m linistesc, s aflu c era fericit, iubit, nconjurat de atentie si c
tot ce-i trebuia. De altfel, i-am dat lui Indaro o sum foarte mare de bani pentru
clugrite. Ce sentiment m mpingea s fac asta, si eu m
96
ntrebam. Instinctul matern? M ndoiam puternic. Curiozitatea? Probabil. Dar poate ex
ista n mine o remuscare nbusit, o nevoie de a-mi repara greseala. De altfel, ce s rep
ar? Ceea ce comisesem, fortat de mprejurri.
Am asteptat rezultatul misiunii lui Indaro cu o nerbdare pe care n-as fi bnuit-o.
S-a ntors, n fine. O vzuse pe Irina. l se pruse foarte nalt pentru vrsta ei. Fiica mea
trebuie s fi mostenit aceast trstur de la tatl meu. Nu-mi semna deloc si, ntr-un fel,
-a prut ru. Irina era absolut fericit. Le iubea pe clugritele care o nconjurau cu toat
atentia posibil si n acelasi timp i ddeau o educatie aleas. Se credea, binenteles, orf
an, asa cum i spuseser educatoarele ei. Clugritele au fost coplesite de uimire si buc
urie n fata grmezii de aur pe care le-a adus-o Indaro. Au devenit foarte volubile
si au vorbit mult despre Irina. Era o fetit foarte afectuoas, dar nzestrat cu un car
acter imperios si coleric. Uneori, o apucau accese de furie brusc si teribil. Mcar
aici m recunosteam.
Am vzut-o pe Indaro ezitnd, cutndu-si cuvintele, apoi ntrebndu-m timid dac nu voiam s
au pe Irina la mine.
Domnul lustinian nu va avea, cu sigurant, nimic de obiectat, a adugat ea.
Niciodat, am replicat eu.
Nu trebuie s zici c e fata ta. E suficient s minti, s spui c e nepotica ta, fiica lui
Comito.
Indaro ntelesese c amanta - fie ea si oficial - nepotului mpratului nu putea recunoas
te o mic bastard si c frma mea de respectabilitate risca s fie compromis. Am rnit-o pe
ndaro, declarnd c nu-mi dorisem acest copil si c nici acum nu mi-l doream. Trsesem o
linie peste trecutul meu, m splasem de el, m purificasem. Nimic nu trebuia s mi-l a
minteasc mai ales cu atta cruzime.
97
ntr-o sear, m-a asteptat neprevzutul, lustinian ntrziase la vizita zilnic, eveniment i
nedit. Un sclav a venit n scurt timp de la Palatul Sfnt, ca s anunte din partea lui
c fusese retinut, fr alt explicatie. O or, dou ore s-au scurs. Uimirea mea s-a transf
ormat n neliniste. Un al doilea sclav a aprut s m roage s nu-l astept pe lustinian la
cin. Prea agitat, speriat, asa c l-am interogat, l-a fcut o plcere enorm s m anunte c
talian tocmai fusese asasinat. Vitalian, generalul acela care fusese eroul meu l
a revoltele din 509, pentru c se ridicase n numele religiei oficiale mpotriva mpratul
ui Anastasius, bnuit de erezie. De atunci auzisem deseori vorbindu-se despre el,
atta zgomot fcea pe scena imperiului. De mai multe ori, se revoltase si amenintase
tronul, dar de fiecare dat mpratul l iertase, n cele din urm, se oprise si, pentru a-
l rsplti c binevoise s nu mai fie o pacoste, Iustin l acoperise cu onoruri. Vitalian
asasinat! Indaro a trimis ndat un sclav s se intereseze la Palatul Sfnt: nu sunt slu
gile ntotdeauna mai bine si mai repede informate ?
Spionul nostru benevol s-a ntors cu tolba plin de informatii. Asadar, n seara aceea
Vitalian fusese invitat la cin de mprat, domnul nostru Iustin, nsotit de un aghiota
nt si de adjunctul su, trecea pe sub un portic, pustiu la ora aceea trzie, si se nd
repta spre palatul particular, locuinta mpratului, cnd mai multi brbati iesiti din s
patele coloanelor s-au aruncat asupra celor trei si i-au njunghiat pn au murit si, n
ainte ca grzile de la porti s-si fi revenit din surpriz, au disprut n grdin. Alarma a f
ost dat, soldatii au scotocit imediat peste tot, dar n zadar: nu au gsit pe nimeni,
mpratul, tulburat de acest eveniment, discuta fr ncetare cu generalii grzii sale si c
u nepotul su, lustinian.
98

Acesta a sosit foarte trziu, dup miezul noptii, epuizat, ncordat. A refuzat hrana s
i butura. Zpceala lui era evident, dup semne infailibile. Sprncenele ncruntate, gura n
edeschis, si trgea umerii si lsa capul n piept, fr s-si fac griji c si arta astfel
e chelie. Anormal de tulburat de asasinarea lui Vitalian, nu-si va regsi linistea
, mi-a mrturisit, pn cnd misterul nu va fi elucidat.
Cu ce l puteam ajuta eu ? Era vorba, evident, de o crim politic. si ca s aib loc n inc
inta Palatului Sfnt, ucigasii ori fceau parte din anturajul Curtii, ori au benefic
iat de complicitatea acesteia.
Dar de ce el ? De ce Vitalian ? repeta lustinian.
Pentru c era pe ct de periculos, pe-att de popular, pentru c rmsese un rebel, desi, ch
ipurile, se caise. A dovedit de nenumrate ori c nu se ddea napoi de la nimic si c era
capabil s rstoarne cu susul n jos tot imperiul.
lustinian a afirmat c Vitalian se convertise:
Din rebel, a ajuns unul dintre primii demnitari ai imperiului, l-au fost ncredin
tate cele mai nalte sarcini de stat si le-a dus la.ndeplinire strlucit si cu loiali
tate.
n orice caz, crima aceasta nu e rea deloc, din moment ce adversarul tu cel mai pute
rnic la mostenirea tronului a fost eliminat, am remarcat eu, profitnd de lectiile
de realism politic pe care lustinian avusese plcerea s mi le ofere.
Iar acum, spre marea mea surpriz, deplngea aceast crim atroce".
Dar l urai! am protestat eu, mi-ai repetat-o de attea ori.
Eu nsumi i-am acordat permisiunea de a intra n Palatul Sfant, n-o s mi-o iert nici
odat.
Bine, dar nu esti tu responsabil de moartea lui si nimnui nu i-ar trece prin cap
s-ti impute asa ceva.
99
Nu m asculta.
Uiti, Theodora, c ne mpcaserm si c n semn de prietenie urcaserm mpreun la altar pen
primi sfnta mprtsanie.
Nu pricepeam unde ducea acest argument si i ntelegeam din ce n ce mai putin reactia
. Niciodat nu l vzusem asa descumpnit, el, care n cele mai cumplite catastrofe, si pstr
a sngele rece. Parc ar fi fost ncoltit. L-am privit ndelung, nedumerit, si deodat am a
vut o strfulgerare: remuscrile, groaza l aduceau pe lustinian n starea aceasta, cci e
l poruncise s fie asasinat Vitalian.
Am urcat mpreun, unul lng altul, la altar..., repeta el.
Atunci, domnul meu, omorului i-ai adugat blasfemia.
N-a rspuns. S-a multumit s m priveasc, nu cu groaz, ci calm. Faptul c i ghicisem vinov
a l usurase. Sub nici o form nu mi-arfi mrturisit-o. Totusi, vorbele lui, atitudine
a lui m conduseser deliberat spre aceast concluzie.
Nu voi uita niciodat noaptea aceea, n care s-a nscut complicitatea noastr, n acel sfrs
it de noiembrie, un vnt acru venit dinspre Pontul Euxin sufla peste Bosfor, ridicn
d valuri furioase. Stteam n camera mea preferat, un mic paraclis boltit, decorat cu
mozaicuri profane reprezentnd pe fond auriu arbori si animale stilizate. Ferestr
ele cu rame de alabastru erau nchise si, n plus, pentru a m apra de frig, aprinsesem
marele vas pentru jratic din argint. Stteam amndoi aplecati, fascinati parc de jrati
cul care trosnea.
lustinian nu se dduse na'poi de la crim pentru a se apropia de tron. n fond, nu gres
ise, cci el era cel mai capabil - dac nu singurul - s-si asume puterea. Ct despre fo
rrn, aceasta trda o actiune impulsiv, nechibzuit, lusti-
100
nian, prin firea lui, nu avea nici un pic de cruzime. Cum ajunsese s porunceasc un
asasinat? l-am descoperit secretul, cel mai important si cel mai bine pzit. Sub
geniul su, sub personalitatea sa, sub energia sa, lustinian era slab si numai slbi
ciunea l putuse mpinge s ucid, i fusese team c nu-si va nvinge adversarul, si aceast
iativ, orict de decisiv ar fi fost, risca s se ntoarc mpotriva lui. Aceast revelatie,
parte de a-l scdea n ochii mei, m-a nduiosat. Totusi, trebuia s m art dur fat de el, s
poate se astepta la asta:
Crimei i adaugi nu numai blasfemia, ci si prostia, am reluat eu.
A ridicat capul ca si cum ar fi primit o lovitur de bici. l-am demonstrat c exista
u si alte metode de a se descotorosi de oameni, chiar si de cei mai puternici, nr
udirea lui cu mpratul l apra, dar bnuielile se vor mprstia repede, cci cine altcineva
ea de cstigat de pe urma disparitiei lui Vitalian ? Mi-a cerut sfatul:
Poart-te ca un nevinovat. Nu te apra, mai ales dac se fac aluzii la vinovtia ta. Co
nvinge-i pe observatori c moartea lui Vitalian nu te intereseaz.
Brbatii detest s-si recunoasc greselile, mai ales n fata unei femei. De aceea, lustin
ian a ncercat s si-o justifice pe a lui. Voise s intre n gratiile unchiului su, mpratul
Iustin, care l ura pe Vitalian si se temea de el. Am fost uimit de aceast explicat
ie. Nu era el nepotul mpratului, ce nevoie avea s-i fie pe plac ?
mpratul este un soldat btrn si numai militarii i cstig favorurile. Or, eu nu am sufle
de militar, mpratul o stie si simt foarte clar c nu sunt o alegere dup placul inimii
lui.
Atunci, domnul meu, du-m pe mine la el si ti-l voi mblnzi eu!
101
lustinian mi-a multumit cu nflcrare pentru ajutor: Eu trebuie s-ti multumesc, domnul
meu, pentru ncrederea ta. Niciodat pn acum nu mi-ai dovedit-o att de profund. (si am
ntins mna pentru a o apuca pe a lui.) ntelege, domnul meu, c de-acum suntem unul.
lustinian a priceput mesajul cci, la putin timp dup aceea, m-a anuntat c m va prezen
ta familiei lui. l-am rspuns c voi regreta ntotdeauna intimitatea pe care o cunoscu
sem cu el la palatul Hosmidas. Scena pe care voia s m propulseze era presrat de risc
uri, dar el era la fel de expus ca mine. Destinele noastre erau legate.
Tresrisem de bucurie la aflarea vestii c voi fi prezentat familiei imperiale. Totus
i, n seara cu pricina, am fost mai emotionat ca oricnd. M-am mbrcat cu o grij deosebit,
cu o rochie din voal auriu, brodat cu stele verzi. Alesesem dintre cadourile lui
lustinian colierul de diamante cu pandantiv din smaralde mari si brtara cea mai
modest pe care am gsit-o ncrustat cu aceleasi pietre. Mi-am asezat pe umeri un vl alb
, brodat cu fireturi mari de aur. Eram convocati la una dintre acele cine intime
la care mpratul Iustin i reunea pe ai lui. Acestea aveau loc n gineceu, apartamente
le private ale mprtesei. Pentru lustinian ntlnirile acestea erau banale. Nu-mi putea n
telege emotia cnd am pus pentru prima dat pasul pe pmnturile Palatului Sfnt, cnd am tr
aversat curtile, grdinile, porticurile, pn la cldirea numit palatul lui Daphne, rezid
enta imperial.
L-am urmat pe unul dintre usierii mprtesei, care ne-a condus printr-un sir de sli, u
na mai ncnttoare ca alta. Treceam pe sub bolti ncrustate cu stele de aur de unde atrn
au, suspendate cu lanturi de aur, candelabre mari de
102
~~
argint. Intre coloanele din marmur rar cu capiteluri delicat sculptate, stteau grzil
e personale ale mprtesei: numai eunuci. Alte marmure de toate culorile, din toate t
inuturile, se mbinau subtil cu pardoseala si peretii, pn la jumtate din nltimea slii. D
easupra se aliniau siruri lungi de sfinte si de prelati n mozaicuri pe fond auriu
. Usile cu dou canaturi din argint cizelat se deschideau unele dup altele n fata no
astr. Prin ferestre descopeream, luminate de razele soarelui la apus, grdinile car
e coborau n trepte pn la marea sclipitoare.
Palatul Hosmidas era aproape auster n comparatie cu acesta, n jurul meu, bogtia se
etala cu o abundent fr seamn, splendoarea se ntindea ct vedeai cu ochii. Nu eram absol
ut deloc coplesit. Din contr, gineceul imperial era locuinta care-mi trebuia.
n anticamera mprtesei, marele sambelan ne-a rugat s asteptm o clip. Slujbasii lui obisn
uiti, care se nghesuiau n ncpere, erau n numr destul de mare pentru a-mi da impresia u
nei gloate. Rosul uniformelor grzilor se combina cu albul mantiilor curtenilor si
cu aurul tunicilor doamnelor de onoare. Acestea aveau toate o coafur n form de tur
n, care mi s-a prut foarte stranie. Nimeni nu scotea nici un cuvinte! si domnea c
ea mai adnc liniste. Cu inima btnd, fixam draperiile imense din mtase purpurie, broda
t cu animale fantastice din aur, n spatele crora se gsea salonul mprtesei. Deodat, ace
ea au alunecat pe galeriile lor din argint. Ora mea sosise si am naintat alturi de
lustinian. Am ptruns ntr-o ncpere vast, circular, simfonie de auriu, albastru si verd
e. Cu coltul ochiului i-am zrit pe eunuci alunecnd tcuti pe pardoseal si agitndu-si mn
ecile largi din satin alb, ca aripile unor psri.
Dar, de fapt, n-am vzut dect cele dou tronuri din fildes sculptat ctre care am mers
ct mai ncet posibil. Am
103
simtit, mai degrab dect am vzut, privirile familiei imperiale atintite asupra mea.
La distanta regulamentar am efectuat proskinisis-u\, adic m-am prosternat cu brate
le si picioarele deprtate n fata tronului. Cnd am srutat piciorul mpratului, acesta s-
a aplecat spre mine si a schitat un gest amabil, ca pentru a m ridica. Era, proba
bil, foarte nalt si rmsese frumos, n pofida vrstei naintate, cu nasul lui perfect si pr
ul cenusiu ondulat. Tenul rozaliu i conferea un aer tineresc. Din contr, mprteasa Euf
emia era hidoas, un soi de mastodont, lat la chip, lat la trup, nzestrat cu mamele pr
otuberante si cu o mustat destul de stufoas. Minunatele bijuterii ale Coroanei car
e i ncadrau fata, de la diadema acoperit cu pietre semipretioase pn la colierul sclip
ind de nestemate, i accentuau nftisarea grotesc. A fixat asupra mea doi ochi mici, v
icleni si rutciosi si a rmas de piatr cnd i-am srutat papucul brodat.
lustinian m-a prezentat apoi unei multimi de veri si nepoti. Singurul su vr german
, Germanus, vestitul general, mi-a artat o oarecare amabilitate, n schimb, sotia l
ui, Passara, m-a scrutat de sus si la aspasmos, mbrtisarea de rigoare ntre femeile
de rang asemntor, m-a apucat cu atta dezgust ca si cum ar fi atins un ctel rpciugos.
La captul sirului se afla unicul nepot al lui lustinian, fiul singurului su frate,
mort cu ctiva ani nainte, micul Iustin, un biat nalt, blond, cu ochii albastri.
Revd scena ca si cum s-arfi petrecut ieri: eu si lustinian n mijlocul unui cerc. T
urul familiei se ncheiase, dar eram n continuare examinat, lat c lustinian m ia de mn.
e se ntmpla ? A lsat ochii n pmnt, a luat un aer de copil naiv si cpos. Vocea lui surd
rsunat pn departe:
Am hotrt s m cstoresc cu Theodora. Consi-derati-o logodnica mea!
104
Stupefactia mea a fost mai puternic dect a celorlalti. Nimic nu m lsase s prevd o asem
enea decizie. Nu-mi zisese nimic, nu m ntrebase nimic. Asa era lustinian, ntotdeaun
a i plcuse s ia oamenii prin surprindere. Era felul lui de a-i dezarma pe ceilalti.
Cei de fat nu s-au ostenit s-si ascund reactia. Am vzut uimirea mpratului, oroarea mp
sei, dispretul Passarei, ironia lui Germanus. Nimeni n-a scos nici un cuvnt, nime
ni n-a venit s m felicite.
Am trecut n ncperea alturat, care servea drept sal de mese, am luat loc pe unul dintre
jilturile din jurul mesei lungi din marmur, cu picioare sculptate, acoperit cu ve
sel de aur. Poate c familia imperial era ncremenit de vestea pe care tocmai le-o adus
ese lustinian. Poate c asa era de obicei, ns, n orice caz, cina a fost sinistr, mpratul
, mncnd repede, repeta ntruna ntmplri vechi din armat si lansa glume grosolane, la care
rdea singur, mprteasa, cu o origine ia fel de modest ca a mea, nu nvtase niciodat s
oloseasc de lingurile din agat folosite la Curte si mnca cu degetele. Ceilalti de-
abia s-au atins de succesiunea de mncruri care mai de care mai suculente. De aceea
, n-am ndrznit s-mi astmpr foamea care, n pofida tracului si a emotiilor, m chinuia. si
l invidiam pe micul Iustin care, la captul mesei, era singurul care se ghiftuia,
aproape maladiv.
Mn n mn, eu si lustinian ne-am ntors la palatul Hosmidas, n noaptea dulce de primvar.
a vedeam grzile, sclavii care ne nsoteau, purttorii de fclii care deschideau un cort
egiu de foc ntre gardurile vii de chiparos si tufisurile |pumos mirositoare, lust
inian m voia si nimeni si nimic pe lume nu m putea mpiedica s devin sotia lui.
Capitolul 7
teva zile mai trziu, lustinian a intrat la mine n palat, cu furia nscris pe chip. Nu
ne puteam cstori, m-a anuntat el. Exista, ntr-adevr, o lege care interzicea oricrui na
lt functionar s se nsoare cu o fost comedian. Drept singur comentariu m-am multumit
s ntreb de unde plecase lovitura. Mi-a mrturisit c de la mprteas. N-am fost surprins,
mtisem chiar din prima clip antipatia.
Am aflat c fcuse cercetri despre mine si mi descoperise trecutul... cel putin scenic
. Profitase de el pentru a scoate la iveal acest regulament strvechi. Nu era rea,
era meschin. Uitase c ea nssi fusese sclav, c mpratul Iustin, pe vremea cnd era simpl
ldat, o cumprase de la unul dintre tovarsii lui ca s si-o fac amant, ceea ce a si rmas
mult timp, pn s se cstoreasc. Adevratul ei nume era Lupicina, dar i era att de rusin
el, nct si-l schimbase. Pentru aceast tranc, o fost actrit ca mine era un obiect repro
babil.
Nu-i nimic, sunt fericit asa", am avut curajul s-i spun lui lustinian... Apoi m-am n
armat cu rbdare. Nu era nimic pierdut. Afacerea era, pur si simplu, amnat. Btrnul mprat
nu-si ascunsese simpatia fat de mine cu ocazia ntlnirii noastre. In pofida convers
atiei destul de srace de la cina aceea de familie, gsise ocazia s m ntrebe ce
106
,_
gusturi aveam, adic le enumerase pe ale sale; i plcea ndeosebi sahul, iar eu stiam s
joc; se plngea c nimeni nu-i cunostea fineturile si, zicnd asta, a aruncat o privir
e lipsit de amabilitate spre sotia lui. n orice caz, mi promisese c m va invita s joc
cu el o partid.
ntr-adevr, un praepositus n-a ntrziat s vin s m caute ntr-o dup-amiaz din partea lu
curt timp, ne-am regsit amndoi n jurul unei table de sah din abanos si marmur, cu pi
esele din fildes admirabil sculptat si pictat, mpratul Iustin era, conform expresi
ei consacrate, un analfabet", adic primul dintr-un lung sir de suverani ai imperiu
lui care nu stia nici s scrie, nici s citeasc. Poruncise s se confectioneze o pecete
purtnd presupusa lui semntur, pe care o punea n josul documentelor de stat. Nimic s
urprinztor: ncepuse prin a fi soldat benevol, destul de nefericit, cci srcia n care tri
a era att de crunt nct l alungase din provincia lui. Ajuns la Constantinopol, angajat
n armat, urcase rapid din grad n grad, pn la vrf. Confuzia care a urmat dup moartea m
tului Anastasius i-a ngduit s fie ales succesorul su, cci analfabetismul lui nu-l mpie
dica s dea dovad de o abilitate iesit din comun...
Am avut un gnd de recunostint pentru Hecebolas care m nvtase s joc sah la Boreium si a
m binecuvntat retrospectiv serile nfiortoare din Libia datorit crora devenisem expert n
acest joc.
Btrnul Iustin si cu mine ne-am nteles ca doi vechi complici. Simteam o simpatie rea
l pentru el si mi amintesc de el cu melancolie. Proveneam amndoi din acelasi mediu
popular. Nici el, nici eu nu ascundeam acest lucru, spre deosebire de mprteasa Eufe
mia, care ncerca s fac pe marea doamn, ceea ce i scotea n evident vulgaritatea.
107
Cu mine, mpratul se simtea liber s foloseasc limbajul de soldat pe care l ndrgea si cu
care sotia lui nu era de acord, i rspundeam prompt pe acelasi ton, iar vocabularul
meu murdar l fcea s pufneasc n rs. i aminteam de trfele pe la care trecuse n timpul
aniilor sale si i cntam n strun cu nerusinare.
Avea crize ngrozitoare de furie atunci cnd se ntmpla s piard, dar aprecia c am cinstea
s nu-l las intentionat s cstige. Acest rzboinic aspru era un om tandru, pe care stia
m s-l emotionez exagerndu-mi vulnerabilitatea. Datorit mie si regsea o ultim tinerete.
Dac ar fi fost dup el, am fi jucat sah n fiecare dup-amia-z. Totusi, am evitat o pre
a mare asiduitate, mprteasa, pe care gelozia o fcea rzbuntoare, sttea la pnd. N-am ce
nimic, pur si simplu mi-am asezat pionii si mi-am consolidat pozitiile.
n acelasi scop mi s-a prut potrivit s le fac o vizit lui Germanus si sotiei lui, Pas
sara. lustinian si aprecia mult vrul, general vestit si popular, cruia lumea i urmrea
cu entuziasm campaniile victorioase. Voiam s anihilez ostilitatea pe care o simt
isem la Passara, ai crei strmosi nobili coborau pn n cele mai vechi timpuri ale Romei
antice si care se bucura de una dintre averile cele mai mari ale imperiului. Pn l
a urm, eram curioas s le vd palatul.
Acesta se gsea n inima regiunii a zecea, la marginea Cornului de Aur, n cartierul c
el mai scump si cel mai elegant al orasului. Lucru iesit din comun pentru o locu
int particular, avea mai multe curti. Grdinile, aprate de ziduri nalte, coborau n trep
te pn la trmul mrii. Primvara izbucnea acolo cu o orgie de flori si cu ciripit de psri,
n mijlocul unei simfonii de fntni. Germanus si Passara tineau casa
108
deschis. Ospitalitatea lor, generozitatea lor i transformaser n regii Constantinopol
ului. Noapte si zi, la ei defilau oaspetii, n cinstea mea, convocaser tot ce era m
ai de vaz n capital. Cnd am cobort din litier, am fost nevoit s trec printre dou siru
e priviri si soapte si nu m simteam prea n largul meu. Proba era mult mai grea dect
prezentarea n fata familiei regale, cci att mpratul, ct si mprteasa se nscuser n
eme ce aici m confruntam cu aristocratia. Mi-am ndreptat spatele si mi-am tinut ca
pul ct de sus am putut.
Germanus si Passara m-au ntmpinat de parc ar fi fost absolut ncntati s m primeasc si d
parc as fi fost personajul cel mai important al serii, curtoazie pe care o aplica
u, de altfel, fiecruia. Invitatii - aristocrati, dar si scriitori, prelati si mil
itari - se plimbau prin galeriile deschise, rtceau prin grdini sau se adunau n slile
rcoroase de la parter, cci vremea fiind deja cald ar fi fost bine ca petrecerea s ai
b loc n casa de var. Stoluri de slujitori ofereau rcoritoare, vinuri, aperitive, dul
ciuri, conduceau oaspetii la venire sau la plecare.
Passara m-a rugat s iau loc n mijlocul a treizeci de doamne, cele mai nobile cu pu
tint, cele mai bogate cu putint. Le-as fi luat drept orsence nevoiase, att de discre
t erau mbrcate, n vreme ce eu eram mpodobit cu toate bijuteriile si m machiasem ca pen
tru un mare banchet. Am simtit imediat c eram strident printre ele si c ele m examin
au cu ironie.
Passara prea mult mai tnr dect sotul ei, desi n realitate nu-i desprteau dect ctiva a
Vioaie si drgut, blond, cu ochii albastri, cu o expresie nseltoare de inocent, a fcut,
practic, totul pentru a m umili. A nceput prin a se exprima n latin, limba ei matern,
pe care toate
109
damele acelea o vorbeau la fel de bine ca greaca, dar pe care eu o stpneam foarte
putin. A evocat personalitti pe care nu le cunosteam si pe care, evident, ar fi t
rebuit s le cunosc dac apartineam naltei societti. Mi-a cerut politicos prerea despre
mod, despre decorarea caselor. Rspunsurile mele au provocat priviri ironice, vede
am zmbete greu stpnite ori de cte ori deschideam gura. Invitatele m-au lsat s nteleg su
btil c nu apartineam mediului lor, c locul meu nu era printre ele si c fusesem foar
te ndrzneat s vin.
Germanus s-a apropiat, plin de politete, plin de farmec, aparent, si am crezut c
supliciul meu se va ncheia n sfrsit. L-a ntetit. Se tinea tot usor aplecat, ca si cu
m ar fi fost jenat de statura lui prea nalt. Extraordinar de cultivat, a vorbit de
spre istorie, art, literatur, domenii cu care asculttorii lui erau aproape la fel d
e familiarizati ca si el. N-a avut grosolnia de a m supune unui examen, dar mi-a e
xplicat fiecare subiect n detaliu, si numai mie. M-am prefcut c nu-mi dau seama de
nimic si m-am mrginit la singura aprare posibil: zmbete si amabilitti.
Am ntrziat intentionat, ca si cum mi-ar fi fcut o deosebit plcere aceast reuniune. Am
vzut nerbdarea cuprinzndu-le pe gazdele mele, pentru c aveau chef s rmn cu invitatii l
ca s m disece n liniste. Am ntrziat ct de mult am putut acest moment de delectare a l
or. Cnd am fost nevoit s traversez din nou saloanele ticsite, am avut un moment de
slbiciune. M tineam tot asa de teapn, dar simteam c m nrosisem toat.
ntoars la palatul Hosmidas, mi-am jurat s nu m mai las ademenit niciodat. Venisem s ofe
r pacea, Germanus si Passara voiau rzboi, l vor avea!
Seara, asteptndu-l pe lustinian, le-am distrat pe
110
Comito si pe Indaro imitndu-le pe doamnele din lumea bun, cu sclifoselile, ticuril
e si afectarea lor, si am avut satisfactia de a-mi vedea spectatoarele tvlindu-se
pe jos de rs. Nu fusesem degeaba mim.
Amant declarat a printului, eram de-acum prada solicitantilor, care mi asediau locu
inta. Desi continuam s duc o viat ct se poate de discret, tot orasul stia de existen
ta mea si mi atribuia o anumit influent asupra lui lustinian. Noua mea situatie m-a
fcut s primesc, ntr-o dup-amiaz, o femeie mbrcat modest. Era vduva unui mic function
e provincie, avea mai multi copii de crescut si m implora s intervin pentru a-i ob
tine o alocatie. Mi-a mrturisit c se simtea profund stnjenit, cci apartinea unei fami
lii srmane, dar veche si onorabil, si nu mai ceruse nimic n viata ei pn atunci. Cu to
ate acestea, nu ezitase s vin la mine pentru c aveam reputatia unei sfinte. si a in
tonat un sir lung de linguseli prea gogonate pentru a le enumera aici. Apoi m-a
contemplat ndelung si a conchis: Sunteti chiar mai frumoas dect se spune".
Credea c m ntlneste pentru prima dat. Eu, din contr, o recunoscusem, si chiar foarte b
ine. Poate c era ntr-adevr vduv si mam, dar nainte de asta fusese trf, ca si mine. Er
tonina, una dintre fetele de la Mgarii Paradisului. Nu-si mai vopsea prul si nu ma
i purta bijuterii vulgare, dar si pstrase ochii umezi si inocenti care ascundeau i
ntentiile foarte calculate. Dac sunteti la ananghie, puteti nc s faceti trotuarul", i
-am aruncat eu. si, nainte s-si revin din uluire si oroare, i-am nmnat o pung cu bani
care puteau s-i asigure ctiva ani de viat tihnit. Eram foarte dispus s am o reputatie
de generozitate, dar nu si de naivitate.
De-atunci am avut grij ca solicitantii s fie filtrati de
111
Indaro si de Comito, care s-au nteles de minune. Ghicin-du-mi ngrijorarea, Comito
m-a linistit: Nu ai de ce s te temi. Chiar dac nsotitoarea nepotului mpratului are ace
iasi ochi, acelasi nas, aceeasi gur ca o trf din port, nimeni nu va stabili asemnare
a ntre una si cealalt... sau nu va voi s-o fac. Cu ct vei urca mai mult, cu-att vei f
i mai putin recunoscut."
Nu-mi ncheiasem ns socotelile cu trecutul meu. Un senator a venit s solicite atribui
rea unui monopol. Sub toga lui strlucitor de alb cu margine purpurie, l-am regsit i
mediat pe Arsenius, unul dintre obisnuitii cei mai fideli de la Mgarii Paradisulu
i... si din patul meu. M recunoscuse si el, am nteles din strlucirea care i-a lumin
at privirea si din zmbetul pe care nu s-a putut stpni s-l schiteze. Dar deja si regre
ta iesirea si s-a nclinat chiar mai tare, avnd grij s nu m scoat din Despina", titlu re
zervat marilor doamne. M-a rugat s uit rugmintea lui. Monopolul de care pomenise n
u avea nici o important si mi-a cerut, ca dovad a admiratiei sale, s accept suma pe
care o adusese. Singura lui dorint era s-mi fie de folos si m-a implorat s-l folos
esc orict si oricum vreau.
L-am regsit pe acelasi Arsenius pe care l cunoscusem, rapid, inteligent, discret s
i fr scrupule, exact omul de care aveam nevoie.
si dac te-as crede pe cuvnt, domnule senator ?
Porunciti, Despina!
L-am ntrebat dac stia o tavern numit Mgarii Paradisului, dac stia ce este acela un pes
te si dac si amintea de un anumit peste care proteja" toate fetele din respectiva t
avern si care probabil era nc acolo. A ncuviintat din cap la toate ntrebrile mele, fr
anifeste nici surpriz, nici curiozitate.
112
Acest peste, am continuat eu, dac e nc peste, are o imaginatie prea bogat. Inventeaz,
vorbeste prea mult, si povestile lui de adormit copiii risc s aduc atingere mai-ma
rilor zilei.
Arsenius m ascultase respectuos, numai ochi si urechi.
Dorintele dumneavoastr vor fi mplinite, s-a multumit e! s spun, fr ca eu, de altf
el, s-mi fi exprimat vreo dorint.
Dou zile mai trziu, s-a prezentat din nou la palatul Hosmidas. Imediat dup ce a ptru
ns n ncperea unde eram, s-a aruncat la picioarele mele si a depus acolo un inel de
aur mpodobit cu un turcoaz mare crpat la mijloc, l vzusem de attea ori pe degetul pes
telui meu. tinea la el ca la lumina ochilor si ca s se despart de el trebuia ntr-ad
evr s fie mort. Putusem, n sfrsit, s-i napoiez nsutit suma pentru care m cumprase odi
r. Exist umilinte pe care doar moartea le poate sterge, cea a umilitorului, firest
e.
n ciuda cuvintelor linistitoare ale lui Comito despre cei care m-ar fi putut recu
noaste n ipostaze mai mult sau mai putin jenante ale tineretii mele, existau mart
ori pe care era mai bine s-i reduc la tcere. Arsenius trecuse cu brio proba, asa c
i-am propus s lucreze pentru mine si s-mi ntocmeasc o retea de informatori. Arsenius
m-a interogat despre finantarea operatiunii: nelimitat, i-am rspuns. Ct despre met
ode si agenti, el trebuia s le gseasc, iar eu nu voiam s stiu nimic despre asta. A a
cceptat fr s clipeasc si am fost foarte mndr s constat c acest speculant redutabil si
intuitie miza pe mine. i ddusem instructiuni s tin urechea ciulit la zvonurile din na
lta societate si ndeosebi la cele care circulau la palatul lui Germanus si al Pas
sarei.
n scurt timp, s-a ntors cu o recolt bogat. La vrul lui lustinian devenisem unul dintr
e subiectele de conversatie
113
preferate. Provocam multe rsete, cci eram considerat ntr-adevr total necorespunztoare,
cu prul meu pieptnat pe frunte, machiajul scandalos, rochiile prea stridente, mer
sul sleampt, pe scurt tot ceea ce-mi trda originile. Se ntelegea c ignoram nu numai
obiceiurile de la Curte, ci n general pe cele din toat lumea, drept dovad aruncam o
cheade tuturor nou-venitilor, m trgeam de sireturi cu demnitarii, tutuiam btrnii, tr
atam pe cele mai nobile doamne n cel mai libertin mod si, culmea, preau s-mi fac plce
re toate aceste abateri - ultima trstur era, pn aici, singura complet neadevrat. Nu-mi
fcea plcere, pur si simplu nu stiam, n fine, eram criticat c arunc banii pe fereastr.
si aceste nobile doamne conchideau c risipa mea smintit pe rochii si bijuterii era
clar dovada c trisem n cea mai crunt mizerie, cci, dup cum se prea, atunci cnd mi at
am mtsurile si colierele, o fceam ca si cum nc nu credeam cu adevrat unde ajunsesem...
Nu l nsrcinasem pe Arsenius s spioneze societatea pentru a-mi spori resentimentele,
ci pentru a trage nvtturi din aceste plvrgeli, lustinian era maestrul care mi modela sp
iritul, tatl care m educa, cu toate acestea nu m putea nvta ceea ce un brbat nu observ,
n general: subtilitatea n maniere, atitudinea si nftisarea, adic tot ceea ce remarc o
femeie.
l-am scris Macedoniei s-mi gseasc un profesor de maniere. Mi-a trimis o aristocrat c
are si pierduse averea. Ariana era o femeie mic si grsut, cu ochi de mioap, permanent
strnsi, rea ca o scorpie, dar excelent ca profesoar, l-am ordonat s-mi dea portii d
uble. S-a ocupat de tot: mersul, dictia, tinuta, accentul, gesturile. M-a convin
s, de exemplu, s renunt la snii falsi pe care continuam s-i port de pe vremea cnd le
invidiam pe nurliile de la teatru. A
114
l
corijat cel mai mic detaliu al nftisrii mele. Cel mai dificil a fost, dup ea, s-mi te
mpereze vulgaritatea, cci aceasta, n loc s fie natural, era rodul unei riguroase pun
eri n scen, pentru a soca, amuza, seduce. Devenise o a doua fire,'mai tenace dect c
ea adevrat.
Muncind cu ea n fiecare zi, am fortat-o s insiste, s m pun s repet, s-o iau de la capt
de zeci de ori. Eleva si epuiza profesoara. Datorit Arianei, o femeie din popor pe
rseverent, initial o paiat, se transforma treptat n printes. Totusi, eram condamnat s
nu ajung niciodat printes, din pricina legii care se opunea cstoriei mele cu lustini
an.
mprteasa Eufemia a fost cea care mi-a venit n ajutor: a murit. Constitutia ei masiv a
scundea un organism slbit. Moartea ei mi-a eliberat calea, mi nchipuiam c mpratul Iust
in se va simti usurat de disparitia acestei balene mpotriva creia lansa fr ncetare ir
onii. Din contr ns, el prea distrus, ca si cum ar fi primit cea mai ngrozitoare lovit
ur.
n schimb, ntruct nu mai aveam a m teme de rzbunarea moartei, acceptam mai des s joc sa
h cu el, ceea ce l ncnta. Eram, ntr-adevr, hotrt s ocup locul lsat liber de sotia lu
m consolat ct mi-a stat n puteri si mi-am acoperit chiar cu elogii nflcrate dusmanca.
Plngea atunci cnd o descriam ca ntruchiparea desvrsit a tuturor virtutilor.
Btrnul militar m adora, dar de aici pn la a-mi ngdui s m cstoresc cu lustinian...
miaz, m-am hotrt s obtin totul sau nimic.
Partida de sah dura interminabil de mult, cci mpratul se gndea extraordinar de mult n
ainte de fiecare mutare. Umbrele serii i invadaser camera de lucru, dar sclavii nu
ndrzneau s intre s aprind lmpile, de team
115
s nu-l deranjeze. Aceast penumbr mi era de folos, cci era propice melancoliei. A fost
prima si singura dat cnd l-am lsat s cstige intentionat, cu foarte mult grij, s nu-si
ea searna, pentru a-i crea o dispozitie ct mai bun.
Deodat, am mpins tabla de sah la o parte, mi-am ascuns fata ntre mini. Btrnul Iustin s
-a aplecat nelinistit spre mine. Nu-i puteam mrturisi greutatea care-mi apsa pe in
im ? n loc de rspuns, am izbucnit n plns, n cele din urm, am vorbit, l iubeam pe lusti
an din tot sufletul, dar nu mai puteam tri n continuare cu el n pcat. Preferam s renu
nt la dragostea noastr, dect s-mi pierd sufletul. Voi prsi pentru totdeauna palatul H
osmidas si voi disprea. mi va prea ru, am conchis eu, c nu-l voi mai vedea niciodat pe
el, pe mprat, care a fost mereu att de bun cu mine si pe care l iubeam ca pe propri
ul tat, si voi regreta partidele noastre de sah...
Avea lacrimi n ochi. A ridicat bratele spre cer, cu un aer coplesit de durere.
Ce s facem ? a repetat el de mai multe ori.
Am cltinat din cap si l-am lsat s rumege situatia cteva clipe. Apoi mi-am riscat vii
torul pe o singur carte:
Schimbati regulamentul care ne mpiedic s ne cstorim. La urma urmei, mpratul nu e mai
ternic dect legea ?
Avea s-mi descopere jocul, s-mi msoare ambitia, s-mi bnuiasc planurile si s m alunge ?
u mai trebuia s m prefac disperat, soarta mea era n minile lui.
Concentrat din nou asupra jocului, nu prea s m fi auzit si a rmas adncit n gnduri, cut
miscarea perfect. A mutat regina si m-a anuntat cu o voce triumftoare: sah si mat !
" Victoria obtinut i-a adus pe buze un zmbet fericit: Trebuie s mai jucm, ct mai curnd"
si cu aceste cuvinte m-a expediat.
116
M-am ntors perplex la palatul Hosmidas. Ce ntelesese btrnul mprat sau mai degrab ce vo
e s nu nteleag? Avea de gnd s actioneze sau, dac nu actiona, trebuia s-mi pun n aplica
amenintarea? S-l prsesc pe lustinian, nici nu se punea problema. S rmn pentru totdeau
na concubina lui, nici vorb. Am blestemat att impasul n care m gseam, ct si graba cu c
are m blocasem singur n el.
A doua zi seara, mi rodeam unghiile de nerbdare cnd lustinian si-a fcut aparitia n od
aia mea, strlucind de fericire, mpratul tocmai publicase, n Consistoriu, urmtoarele d
ecrete: orice femeie care fusese actrit sau mim, dar care de-atunci se caise si si
prsise meseria dezonorabil, putea s se mrite cu cine dorea, cu conditia s cear permisi
unea suveranului. Cu toate acestea, pentru a m feri de acest demers penibil, btrnul
Iustin fcuse exces de zel; al doilea decret prevedea c orice actrit, comedian sau m
im, care fusese recunoscut ca atare de ' ctre Consiliul de Stat era scutit de la ob
ligatia de a cere o autorizatie prealabil. Era prea fericit ca s observe c eu nu pre
am surprins de aceast veste. De altfel, n-a mai stat pe gnduri. Era grbit s-si ofere
recunostinta, dar si pe a mea, la piciorul tronului btrnului su unchi.
Teama de a-si pierde partenera preferat la sah avusese mai mult greutate dect persp
ectiva de a-si face n continuare nepotul nefericit. Ajunsi la vrsta aceasta, btrnii
nu sunt dect niste egoisti.
sah si mat, Maiestate!
Acordul dat de mprat cstoriei noastre nu nltura piedicile care m asteptau si nici adver
sarii care m pndeau.
lustinian avea un tovars sau mai degrab un prieten pe care l respecta nespus de mul
t, un militar cruia i
117
urmrea ndeaproape cariera si care promitea s aib un viitor strlucit, un trac, fiul un
or mari proprietari de pmnturi. Ascultndu-l, ai fi zis c acest Belizarie avea toate
calittile, o simplitate vecin cu modestia si neptat de vanitate, o generozitate nentr
ecut fat de soldati, o profund consideratie pentru oamenii mrunti, n special pentru tr
anii din regiunile pe care le traversau trupele sale, o judecat extrem de ptrunztoa
re care, n situatiile dificile, i permitea s ia foarte rapid decizia cea mai dreapt.
Era curajos, dar fr s-si asume riscuri inutile, ndrznet, dar fr s-si piard sngele r
pusul capetelor seci pe care le detesta lustinian. n fine, afisa virtutea, refuznd
cele mai frumoase femei pe care le lua prad dup victoriile sale, calitate pe care
delicatul lustinian o aprecia n cea mai mare msur.
Belizarie tocmai se ntorsese de pe frontul din Rsrit, unde plecase s lupte mpotriva p
ersilor, dusmani ai imperiului din cele mai vechi timpuri, iar lustinian dorea s
m prezinte acestui prieten ct mai repede, n ciuda descrierii prea perfecte pe care
mi-o fcuse si care m-ar fi putut nversuna mpotriva lui, am avut o tresrire de admira
tie si de simpatie cnd l-am vzut intrnd pe acest brbat foarte nalt, foarte frumos, cu
muschi puternici, pe care se citeau cinstea si dreptatea. Ofiterul perfect la c
are viseaz toate tinerele. Din prima clip m-am simtit instinctiv atras de el si am
vzut n ochii lui c reciproca era si ea adevrat. De aceea am fost uimit constatnd c l-a
uprins stnjeneala cnd s m salute. Am crezut n primul moment c era vorba de timiditate,
dar cele ce au urmat mi-au artat c m nselam.
Conversatia s-a nchegat banal, laborioas, lustinian prea surprins de atitudinea reti
cent a lui Belizarie. Eu eram iritat, pentru c mi desfsuram n zadar toate gratiile,
118
l
ncercnd s m art prietena prietenului lui lustinian. pentru a pune capt stnjenelii din c
e n ce mai clare si sub pretextul de a nu-i deranja n confidentele lor, m-am retra
s. Dar curiozitatea mea era prea puternic si n-am ezitat s apelez la unul dintre a
vantajele pe care printul Hosmidas, ca orice bun oriental, le instalase n locuint
a sa. Sala de receptii, cu tavanul foarte nalt, avea la jumtatea unuia din pereti
o galerie ngust, acoperit cu o dantel groas din lemn pretios, pe unde se trecea dintr
-o parte n cealalt a palatului, dar mai ales pe unde se putea supraveghea si ascul
ta ce se ntmpla jos.
M-am lmurit repede, cnd l-am auzit pe Belizarie declarnd:
M doare c trebuie s te avertizez, prietene lustinian. Nu neg c Theodora este nespus
de seductoare, dar originea ei rmne incert, si trecutul dubios. Asupra ei planeaz ce
le mai grave bnuieli. Gndeste-te la viitorul tu si afl c l vei compromite pentru totde
auna dac te nsori cu ea. n numele vechii noastre prietenii, te implor s n-o faci si
s o uiti pe Theodora.
Primul lucru pe care !-am remarcat a fost c lustinian n-a prut surprins de acest d
iscurs si n-a cerut explicatii. Asadar, mi cunostea trecutul, desi nu i-l dezvluis
em vreodat si nu fcuse niciodat nici cea mai mic aluzie la el, cci disimularea era, nt
r-adevr, una dintre marile lui calitti. El, att de sever n privinta moravurilor, el,
pe care l auzeam condamnndu-le fr s clipeasc pe femeile cu un trecut muit mai luminos
dect al meu, tinea, asadar, la mine att de mult. Rusinea si emotia s-au amestecat
n sufletul meu, mai ales cnd a anuntat:
Am nevoie de Theodora, va fi ori ea, ori nimeni altcineva.
119
Aceast mrturisire lapidar a contat pentru mine mai mult ca toate declaratiile lui d
e dragoste, l detestam si mai mult pe acest tnr pretentios care avusese ndrzneala s nce
rce s se bage ntre noi. S aib grij acest Belizarie, fiindc nu stiu nici s uit, nici s
rt.
Cstoria noastr a avut loc n intimitatea capelei de la palatul Hosmidas, n prezenta cto
rva apropiati, apoi ne-am dus s primim felicitrile oficiale de la btrnul mprat, care a
veau s m consacre n noua mea pozitie de sotie. Am putine amintiri de la ceremonie,
poate pentru c erau deja trei ani de cnd triam cu lustinian si viata noastr comun n-a
cunoscut nici o schimbare.
Cstoria nu a fost pentru mine dect o formalitate indispensabil nainte de a intra n cap
itolul urmtor, pe care eram nerbdtoare s-l abordez.
Capitolul 8
Proaspt cstorit, am nvtat s m orientez n acest oras de douzeci de mii de locuitori c
a Palatul Sfnt. Era nu numai suprapopulat, ci si construit anarhic. Dup gusturile
si nevoile diferitelor epoci, mpratii construiser palate mai mici sau mai mari, Mag
naure, rezervat ceremoniilor oficiale, Daphne, rezidenta imperial, Chalke, vestib
ul de intrare si muzeu, de exemplu. Apoi fuseser extinse, mrite, completate cu noi
aripi, etaje, turnuri, excrescente n toate directiile. Apoi fuseser legate ntre el
e prin galerii deschise sau acoperite, prin porticuri si trepte, n fine, pe ici-p
e colo fuseser completate cu anexe si cldiri utilitare. De fapt, Palatul Sfnt, rezi
denta sefului statului, era si sediul guvernului.
n explorrile mele ddeam ntmpltor peste biserici sau paraclise, cldite cam peste tot, ca
zrmi ale grzilor, sli de concerte, saloane de frumusete, vistierii, bi, terenuri pen
tru jocuri, mi plcea s m plimb pe aleile sinuoase ale grdinilor stufoase sau s privesc
marea de sus, de pe terasele nflorite care coborau n trepte pn n cele dou porturi pri
vate ale palatului. Descopeream, ntre chiparosii negri sau n umbra platanilor giga
ntici, pavilioane de destindere cu nume fermectoare, Pavilionul Perlei, Pavilionu
l Armoniei, Pavilionul Iubirii, locuinte de var sau teatre pentru srbtorile de sear.
Mrturie a attor mari mprati si pstrtor de capodopere, Palatul Sfnt devenea
121
pentru mine o permanent lectie de istorie si de art. Zelul meu de exploratoare era
inspirat de certitudinea c va fi ntr-o zi locuinta mea, atunci cnd lustinian i va u
rma btrnului mprat, n vreme ce eu fceam cunostint cu mprejurimile, lustinian visa.
ntr-o sear cnd rmseserm pn foarte trziu n intimitatea paraclisului din palatul Hosmi
l mi-a desenat harta imperiului nemsurat si familiar, pe care rapoartele si lucrri
le citite l fcuser s-l cunoasc pn n cel mai mic coltisor.
n fata noastr, pe partea cealalt a Bosforului, se ntindea Asia Mic, ultimul avanpost
al unui continent ndreptat spre Europa. La est, mult mai departe de Trebi-zonda,
triau popoare caucaziene, iberiene, georgiene, lzii, si acolo jos, chiar n fundul P
ontului Euxin, tulburat de furtuni bruste si teribile, se ntindea granita limbii g
recesti, limb comun si liant al imperiului.
n Orient, n spatele naltelor lanturi ale muntilor Cappadociei, se ntindeau provincii
le armene, vitale din punct de vedere strategic, care continuau s fie administrat
e de satrapi locali. Dedesubt era Mesopotamia, care desprtea imperiul de concuren
tul su cel mai ncrncenat, Persia. Alturi, Siria strlucea datorit focurilor cettilor sal
e ntemeiate de urmasii lui Alexandru: Antiohia, Apameea, Seleucia, Laodiceea, pe
care le vizitasem cnd m trimisese acolo patriarhul Alexandriei, Tlmotei.
Palestina nvecinat era un turn al lui Babei dominat de limba iui Hristos, arameica
. Trei rase - evreii, samaritenii si arabii, care se urau unii pe altii - si-o d
isputau, n fat, dormea insula Cipru, leagnul familiei mele.
La sud, prospera provincia cea mai bogat si cea mai veche a imperiului, Egiptul,
pe care o amenintau barbarii
122
~- ""-"---
desertului. Apoi erau Libia, Numidia si cele dou Mauritanii, atinse de coloanele
lui Hercule.
Toat aceast Afric de Vest cunoscuse vremuri mai bune nainte ca invadatorii vandali s
le smulg din imperiu, la fel ca Spania, pe care o cuceriser. Ct despre Italia, de cn
d czuse Roma, si centrul lumii se mutase la Constanti-nopol, aceasta se zbtea ntr-o
situatie nfiortoare, sfsiat ntre imperiu si ocupantii goti, n asemenea msur nct lus
sustinea c ajunsese mai mizer dect Libia. Pe partea cealalt a Adriaticii, n fine, op
ulentele provincii ale Hiriei, Traciei, Greciei se vedeau asediate de huni, bulg
ari si alti barbari, n timp ce slavii ncepuser s se infiltreze acolo cu viclenie.
si lustinian continua:
Mostenitori ai Romei, noi rmnem cea mai mare putere a lumii, care se ntinde de la A
tlantic pn n Persia si acoper toate cele trei continente. Mult timp am adus lumii or
dine si progres nainte de a fi stlpul unei ordini superioare, a lui Dumnezeu. Am d
e gnd s recuceresc provinciile pierdute, s refac unitatea statului, s restaurez mreti
a si gloria imperiului, simbol al crestinismului n fata barbarilor si a pgnilor.
mi plcea s-l aud vorbind asa, cci stia s m conving, mi descria imperiul nu ca pe viito
ea sa posesiune, ci ca pe o mostenire vie si sacr, pe care trebuia s o nconjoare cu
atentii, s o apere, s o revigoreze, i rspundeam c, nehrnindu-m cu istorie ca el, m g
m mai putin la ideea de imperiu, ci mai degrab la brbatii si femeile care l alctuiau
, aceste fiinte de toate rangurile, din toate clasele, de toate meseriile, de to
ate rasele. Simteam poporul pentru c i apartineam din nastere.
123
si acestui popor eram hotrt, prin intermediul lui lustinian, s-i aduc prosperitate s
i fericire:
Ne vom uni telurile, ne vom aduna fortele si vom reusi, fiindc mpreun noi doi sunt
em de nenvins.
Dac, totusi, voi urca pe tron. mpratul nu m-a desemnat nc urmasul lui.
Nu e doar o formalitate ?
Nu, Theodora, pentru c sunt si alti pretendenti... Vitalian, att de inoportun elim
inat, nu fusese singurul.
Produs, chestorul Palatului Sfnt, cea mai nalt autoritate judiciar a imperiului, era
un personaj att de impuntor, nct numerosi consilieri ai Coroanei vedeau n el pe most
enitorul tronului. Dar mai ales trebuia s tinem cont de Germanus, general prestig
ios, mare senior generos, orator popular care stiuse s-si cucereasc un numr conside
rabil de partizani n popor, n armat, la Curte. Mult mai strns legat prin afinittile c
omune de mprat, avea incomparabil mai multe sanse dect lustinian... cu att mai mult
cu ct trecutul meu constituia un obstacol formidabil.
Passara, asa cum aveam s aflu de la Arsenius, repeta cu voce destul de ridicat c mpra
tul Iustin nu va desemna niciodat drept urmas al su pe sotul unei trfe. Aceste reve
latii m-au deprimat n aceeasi msur ca propria orbire, mi reprosam ndeosebi c lsasem s-
scape problema esential a succesiunii la tron. n aprarea mea, l vedeam pe btrnul mpra
lsndu-si din ce n ce mai mult atributiile n seama lui iustinian, devenit al doilea o
m al imperiului, si neglijasem s privesc mai departe. Dac nu-mi pusesem ntrebri, poa
te considerasem drept sigur succesiunea la tron a lui lustinian, pur si simplu, p
entru c mi-o doream cu ardoare.
lustinian refuza s se dea bine pe lng mprat: t
124
Vreau s-i las libertate deplin n decizia lui. II respect, i sunt recunosctor pentru
buntatea lui si voi continua s-i slujesc pe el si imperiul, fr s cer nimic n schimb.
De fapt, retinut de o timiditate stranie, nu stia cum s-l abordeze pe unchiul su.
Asadar, eu singur trebuia s intervin. De altfel, asa si era cel mai drept: eu eram
scandalul, obstacolul, prin urmare eu trebuia s-l sterg pe primul si s-l nltur pe c
ellalt, dar mai nti trebuia s l ncurajez pe lustinian:
De-acum dusmanii ti sunt si ai mei si i voi urmri mult mai implacabil dect tine; de-
acum prietenii ti sunt si ai mei si voi sti s-i folosesc mai bine ca tine.
n anul acela, 526, lustinian fusese ales consul. Acest post onorific atribuit anu
al nu era dect o rmsit desuet a Romei antice. Titularul nu avea nici o influent, nici
un rol n conducerea statului: S profitm, totusi", l-am sftuit eu pe lustinian. De fap
t, singura atributie a consulului era s organizeze jocurile de la hipodrom si s mpa
rt daruri, lustinian a cheltuit dou sute optzeci de mii de solidi de aur pentru a
oferi poporului spectacole mrete, nemaivzute. Un singur spectacol numra douzeci de l
ei si treizeci de leoparzi ucisi. Poporul, care nu mai vzuse nicicnd un asemenea f
ast, si proslvea consulul. Nu era mult, dar era un nceput bun.
ntr-o dimineat, Indaro a aprut spumegnd de furie n camera mea. Spre deosebire de mine
, ei i plcea s se culce trziu. Se ntlnea n fiecare sear cu amantul ei, un negustor bog
, care n-o aducea napoi dect n zori, imediat dup ce se deschideau portile palatului.
Asadar, n zori fuseser ntr-una din casele de jocuri cele rnai frecventate din capi
tal, unde averile si schimbau stpnii dintr-o clip
125
n alta. In toiul noptii, o band de tineri zgomotosi si fcuse aparitia acolo. Cozile
lor lungi, mnecile largi strnse la ncheieturi, ncltrile lor copiate dup cele ale hunilo
r i desemnau ca apartinnd tineretului bogat. Se luaser de Indaro si i fcuser propuneri
le cele mai grosolane, respingndu-l cu brutalitate pe amant. Cutau ceart, n mod vizi
bil. Dup insulte si amenintri, scoseser sbiile scurte cu dou tisuri pe care le tineau
ascunse sub tunici, desi portul de arm era interzis. Indaro si amantul ei nu s-au
putut salva dect dnd bir cu fugitii. O comptimeam si m indignam mpreun cu prietena me
a care, n plin verv, mi-a povestit urmarea.
Pe strad, dduser peste una dintre patrulele nsrcinate cu asigurarea sigurantei noctur
ne. Subofiterul care o comanda i vzuse pe netrebnici intrnd n casa de jocuri si, dup
costume, i recunoscuser ca fiind Albastri. si-a cerut scuze: i era imposibil s se at
ing de Albastri. Deodat, am fost extrem de atent si am ntrebat cum s-a terminat. N-a
m avut nevoie s o ncurajez pe Indaro. Ardea de nerbdare s vorbeasc.
Amantul, care avea idei fixe si se credea mare smecher, a trt-o pe Indaro la prefe
ctur si a aranjat s fie primit de nikteparkhos, prefectul de noapte, pe care l cuno
stea, si i s-a plns zgomotos. Aceast nalt autoritate a avut aceeasi reactie ca subof
iterul: i prea ru, dar nu putea face nimic mpotriva Albastrilor.
Vd c instructiunile sunt executate mai mult dect strict, am comentat eu.
Furia lui Indaro s-a transformat n stupefactie. Am fost nevoit s o luminez:
Avem nevoie de un partid care s-l sustin pe lustinian. Albastrii, prin asociatiile
lor de partizani implantate
126
T
n tot imperiul, prin puterea lor de a ridica n picioare ntreg hipodromul n favoarea
oricui vor ei, sunt n mod firesc desemnati pentru a-i asigura propaganda si a int
imida adversarii...
Atunci le-ai dat mn liber s brutalizeze, s vandalizeze, s fure, s violeze dup cum p
sc! a exclamat indignat Indaro.
N-au dect s se distreze, cu conditia s ne duc la putere... Deplng excesele lor, dar i
mpunitatea este pretul sprijinului pe care ni-l acord.
Amuzarea poporului cu spectacole, nregimentarea Albastrilor, toate acestea intrau
n sarcina lui lustinian. Treaba mea era mpratul Iustin. Sntatea lui tot mai subred l o
bliga s consacre mai putine ore Consiliului ministrilor si ceremoniilor oficiale.
De aceea eu i umpleam tot timpul liber. Vremea partidelor noastre de sah trecuse
, l ajutam n plus n munca lui, citeam, digeram pentru el documentele de stat pe car
e nu mai avea putere s le parcurg, foloseam n locul lui vestita pecete cu semntur.
Cum stiam c btrnii sunt mereu preocupati de sntatea lor, l mpiedicam s mnnce sosuri
rele, condimente prea puternice, care i ddeau stri proaste si crampe, i ngrijeam dure
rea de picior, rezultatul unei rni mai vechi care l fcea s schiopteze. Gsisem un ungue
nt mai eficace dect cele recomandate de doctorii lui si l ntindeam eu nsmi pe ran.
Dar cel mai mult i plcea s vorbeasc, s povesteasc, si manifestam cel mai puternic inte
res pentru povestile lui. Unele, de altfel, chiar m captivau, mpratul nu ascundea m
odestia nceputurilor sale. Simplu tran din Iliria, si cstiga traiul att de greu, nct m
eun cu doi prieteni
127
la fel de nevoiasi se hotrser s-si prseasc pmnturile si s se angajeze n armat. Au
os, mergnd din provincia lor pn la Constantinopol, unde ajunseser avnd drept unic aver
e o felie de pine n traist.
Iustin se considera, de altfel, ales de provident. Mi-a povestit cum o interventi
e - probabil divin - i salvase viata. Pe vremea cnd era soldat, comisese o greseal a
tt de grav, nct fusese ncarcerat si condamnat la moarte, ns chiar n noaptea aceea o fi
t de dimensiuni monstruoase apruse n vis n fata comandantului care l judecase si i por
uncise s-l elibereze pe prizonier. Evident, comandantul n-a fcut nimic. Noaptea ur
mtoare, acelasi vis. n ziua urmtoare, binenteles, comandantul nu s-a supus, n a treia
noapte, aparitia l-a amenintat pe comandant cu o soart att de nspimnttoare, nct acest
nevoit s capituleze, a eliberat prizonierul, salvndu-i astfel viata. Aparitia adug
ase de altfel c ntr-o bun zi comandantul va avea nevoie de simplul soldat pe care s
e pregtea s-l execute...
Dar anecdota preferat a lui Iustin era urcarea lui pe tron, pe care o povestea ca
pe o fars reusit. Btrnul mprat Anastasius de-abia murise si Senatul se reunise pentru
a-i alege un urmas; poporul invadase hipodromul ca s-si cunoasc noul suveran. Un
candidat la tron a ncercat s-l corup pe Iustin n favoarea lui si i-a ncredintat o sum
considerabil, pe care Iustin s-a grbit s-o foloseasc n interes propriu, pentru a-si
cumpra soldatii. Acestia au aprut pe hipodrom si, conform instructiunilor, au ncepu
t s strige diverse nume. Poporul, de fiecare dat, le respingea cu urlete frenetice
, ntre partizanii diversilor candidati a nceput cearta. Violenta, attat de soldatii
lui Iustin, s-a intensificat. Mai multi oameni au murit. Iustin a venit n persoan
la hipodrom, sub pretextul de a restabili ordinea.
128
- ~~~ ~"
"
Ca din ntmplare, soldatii lui au nceput s-l aclame si l-au cerut ca mprat. El a declin
at pudic onoarea, gloata s-a repezit la Senat pentru a afla cine fusese ales si,
vznd c nu fusese desemnat nici un mprat, a amenintat c sparge portile. Senatorii nnebu
niti i-au oferit tronul lui Iustin care, din nou, a refuzat. Dezordinea n-a fcut
dect s sporeasc, savant orchestrat de partizanii lui Iustin, pn cnd toti, soldati, sena
tori si popor, l-au implorat pe Iustin s accepte coroana. A ncuviintat n cele din u
rm, ca si cum s-ar fi supus vointei populare.
Dar Iustin devenea ngrozitor de plicticos cnd se avnta n amintirile lui de rzboi, ntr-
o zi, cnd mi-a povestit pentru a douzecea oar campania din Isauria, mi-am nbusit un cs
cat si, exact n clipa aceea, privirea mea s-a ncrucisat cu cea a uneia dintre cele
dou grzi care stteau la us, nemiscate ca niste statui si prnd c nu vd nimic, nu aud n
ic, nu se manifest nicicum. Am zrit o lucire amuzat n ochii lui albastri. Era foarte
tnr, poate nici optsprezece ani, dar, chiar si asa, prea mare si puternic. Era foa
rte frumos. Prul blond i trda originea barbar... A doua zi nu mai era acolo si am fo
st uimit eu nsmi de dezamgirea pe care am simtit-o. S-au scurs trei zile pn l-am regsit
la locul lui, lng us. N-am schimbat nici un semn de recunoastere, dar simteam c mi a
runc priviri furise.
Am aflat c era fiul unui sef got trimis dup obicei la Curte, ca s fie crescut acolo
, l chema Ruderic. ntruct prea dezghetat si plin de caracter, mi-am promis c m voi ocu
pa de cariera lui si i voi obtine o avansare. Mrturisesc c n zilele cnd era el de gar
d mi se prea mai usor s-l ascult pe btrnul Iustin plvrgind.
Din contr, mpratul mi-a trezit nespus de mult interesul cnd mi-a dezvluit trecutul lu
i lustinian, pn
129
atunci acoperit de un vl de mister. II WIluswa uu aiai maj bine cu cat era nscut n
acelasi sat din Iliria, n aceeasi coliba, lustinian fusese copil de tran, si unc
hiul lui , adusese la Constantinopol, dup moartea prematur a printilor si. ntruct nu
voia ca nepotul lui s sufere de aceleasi lipsuri ca si el, i dduse cea mai aleas ed
ucatie Apoi, la rugmintea lui, lustinian ncepuse acea carier militar care se mpca att d
e prost cu temperamentul su pasnic. Ajunsese la rangul de ofiter n prestigiosul Re
giment ai scolarilor. Atunci si-a schimbat numele. Spre marea mea surprindere, a
m aflat c pn atunci l chemase Petrus babatus, dup numele tatlui su, dar c, probabi
considernd c nu sun suficient de nobil, si-l alesese pe acela sub care l cunosteam e
u. Acest detaliu mi-a confirmat m ce msur era rusinat sotul meu de un trecut umil.
Iustin era preocupat de ideea de a lsa imperiul pe mam, bune, dar stiam, de aseme
nea, c se temea ntr-un fel ca urmasul lui s nu-i umbreasc domnia si s-l arunce n uitar
e. De fiecare dat cnd unchiul lui mi vorbea de el profitam pentru a-i aminti virtut
ile lui lustinian. Serios, silitor! muncitor, bun administrator, nu avea alt grij
dect binele statului^ insinuam c, dac Germanus ar ajunge ntr-o bun zi mprat, acest seni
or strlucitor, nobilissima lui sotie si Curtea nfloritoare pe care artine-o vor st
erge pn si numele unui mprat tran precum Iustin, n vreme ce, dac lustinian ar avea posi
bilitatea s domneasc, modestia lui fireasc ar face ca imperiul s pstreze pe veci amin
tirea unchiului su... Acest ultim argument a mcinat probabil spiritul ncetosat de
vrst al mpratului Iustin, pentru c, n cele din urm, s-a hotrt.
Cu trei zile nainte de Pastele din anul 527, am fost ncoronat, amndoi, lustinian si
cu mine. Eram suverani
130
T
asociati, din moment ce Iustin tria nc. Aceasta a fost, cred, singura dat din viata
mea cnd m-am trezit prea devreme. Teama, nelinistea si n acelasi timp nerbdarea m-a
u mpiedicat s dorm. lustinian si pstrase calmul obisnuit, ntreaga lui persoan trda o pr
ofund reculegere.
nc din zori ncepusem s m pregtesc. Tunica lung din catifea purpurie mpodobit cu benzi
e din mtase aurie sclipea la fiecare pas. Mi-am amestecat n pr siraguri de perle si
nestemate care mi cdeau n valuri pe umeri. Mi-am strns n jurul gtului un lant din aur
ncrustat cu smaralde si safire si mi-am pus n urechi cercei att de grei c mi le def
ormau.
Voiam s fiu demn de sotul meu la aparitia n public si m-am contemplat cu un ochi ne
milos n oglind. Dusmanii mei si obisnuitii palatului lui Germanus afirmau c eram pi
tic, mi compensam talia minuscul tinndu-m att de dreapt si purtndu-mi capul att de su
pream cioplit n marmur. Slbut, aveam un aspect fragil, pe care mi plcea s-l sublinie
rtnd bijuterii enorme. Aveam trsturi fine si nasul drept, dar ochii constituiau pri
n ei nsisi principala mea podoab. Imensi, usor migdalati, preau lacuri ntunecate tra
versate de fulgere. Tenul rmnea prea nchis pentru o mod care continua s prefere blond
ele. Fata purta urmele aproape imperceptibile ale unui vrsat de vnt din copilrie, s
i poate c eram singura care le observa, dar care mi displceau la fel de mult. Arian
a m ajutase s-mi corijez mersul prea rapid si prea teapn. Dar, n pofida acestor defe
cte, ceea ce am vzut n oglinda mea m-a multumit. Aveam s-i plac lui lustinian.
Fiind nevoit pentru prima dat s apar n plin lumin n fata multimii, n-am ezitat s-mi ex
erez machiajul si s-mi subliniez ochii cu fard negru mai pronuntat ca de
131
obicei. Pentru a plcea chefliilor care frecventau Mgarii Paradisului sau pentru a
seduce un popor sunt valabile aceleasi artificii. Nobilele doamne din aristocrat
ie n-aveau dect s m critice, mcar voi fi vzut de departe.
n cele din urm, lustinian a venit s m caute. Am luat loc n cortegiul curtenilor, naint
am prin galeriile si curtile Palatului Sfnt, ntre dou siruri de grzi n uniforme cu al
b, rosu si auriu, spre catedrala Sfnta Sofia.
Cnd am intrat, am avut impresia c ptrund ntr-un nor de aur. De aur erau mozaicurile
de pe pereti si cupolele, ornamentele prelatilor, tinutele demnitarilor, de aur n
cetosat de norii de tmie era lumina miriadelor de fclii si torte, lustinian mi-a zi
s mai trziu c plisem att de tare, nct a crezut c o s pic din picioare. M-a privit, mi-
zmbit si n felul acesta mi-a redat puterile. Pentru a putea continua, nu l-am mai
slbit din ochi. Niciodat nu mi se pruse mai impuntor, cu tunica lui aurie, centura s
clipind de pietre pretioase. Era prima dat cnd purta ncltmintea rosie cu vulturii imp
eriali.
Am urcat n amvon, situat n mijlocul bisericii, mii si mii de priviri s-au atintit
asupra noastr. Patriarhul s-a apropiat, a pus pe umerii lui lustinian o mantie ma
re de purpur. A apucat de pe un altar portabil marea coroan cu ciucuri si i-a asez
at-o pe cap. Noul mprat, cu crucea n mn, a asistat la slujba Domnului.
n momentul n care moastele sfinte au fost aduse n procesiune, diaconii au ngenunchea
t n fata lui si, cnd a trecut n fruntea procesiunii si I-a salutat pe patriarh, pen
tru prima dat acesta i-a rspuns. Cci devenise Alesul lui Dumnezeu, Aprtorul lui Dumne
zeu, Vicarul lui Dumnezeu pe pmnt, rege si preot, si primea titlul de Isapostolos,
egalul unui apostol. Nu n armele mele, nici n soldatii mei, nici n
132
generalii mei, nici n propriul geniu nu am ncredere, a declarat el, ci n providenta
Sfintei Treimi mi pun toat speranta."
Comuniunea s-a ncheiat. Momentul, momentul meu se apropia. Am avut o viziune brus
c a dificulttilor, ncercrilor, eforturilor care m asteptau si, cu toate acestea, am pt
runs cu pasi siguri n noua mea viat, cci eram constient c vreau mult si pot mult si m
stpnea certitudinea c eram sustinut de Dumnezeu si de lustinian. Am naintat indiferen
t la greutatea inuman a giuvaerurilor si a brocarturilor mele si am ngenuncheat n fa
ta lui. A apucat de pe altar o a doua coroan, mai mic dect a lui, dar sclipind de n
estemate, si mi-a asezat-o pe cap. Afcut-o cu atta usurint, c la nceput nu i-am simti
t apsarea. Aveam chef s plng, s rd. Tremuram, strluceam, toate acestea n sinea mea, fii
ndc n exterior rmneam ntepenit, incapabil s m ridic, ca si cum o pelerin de plumb m-
tinut la pmnt. Atunci am vzut o mn ntinzndu-se, cea a lui lustinian, am ntins si eu m
i apuc si m-am ridicat ndat. Cu coroanele pe cap, mantiile de purpur pe umeri, am rm
as fat n fat, privindu-ne ndelung.
Dup Dumnezeu, poporul. La plecarea din Sfnta Sofia ne-am dus, conform obiceiului,
direct la hipodrom, pentru a ne prezenta locuitorilor Constantinopolului. n timp
ce aclamatiile urcau spre noi, mi-am amintit de srntoaca slbnoag si insultat care sttus
e tremurnd n fata aceleiasi kathisma n care aveam s tronez de-acum. Am avut vreme s m
gndesc la drumul parcurs si la cei care mi-l trasaser, mi pusesem deseori ntrebri pri
vind itinerarul sinuos care, cu ctiva ani n urm, m adusese la Constantinopol. M ndoiam
c misiunea pe care mi-o
133
ncredintase patriarhul Timotei fusese n realitate att de important sau c ntlnirea mea c
u Macedonia fusese cu adevrat ntmpltoare, n ciuda sincerittii si a spontaneittii priete
niei care ne unise, ea nu se apropiase de mine fr gnduri ascunse si m antrenase inte
ntionat n lumea n care mi uitasem vocatia, n plus, fusese nevoie ca superiorii mei s
se arate prea indulgenti fat de mine.
Aveam impresia c, de la plecarea din Alexandria pn la prima ntlnire cu lustinian, tre
cusem cu ochii legati prin mai multe probe initiatice. Cutasem mult timp s aflu ci
ne o informase pe Macedonia despre fosta apartenent a familiei mele la partidul V
erzilor. Un singur om care mi cunostea tot trecutul ar fi putut s-o fac: patriarhu
l Timotei. Dac stteam s m gndesc, faptul c sfntul prelat si dansatoarea cu reputatie du
bioas aveau ceva n comun nu era chiar asa de nenchipuit. seful unei minoritti religi
oase amenintate voia s mpiedice dezlntuirea persecutiilor mpotriva enoriasilor si si
pentru asta era gata s apeleze la orice instrument. Iar instrumentul cu pricina f
usese nimeni altul dect ncnttorul idol al publicului Antiohiei, n realitate un sef po
litic care nu se gndea dect la extinderea puterii Albastrilor - partidul ei - si a
celei proprii. Amndoi se nteleseser s m manipuleze.
Or, n pofida aparentelor si a presiunilor, nu fusesem un instrument. M gsisem acolo
unde trebuia la momentul potrivit si dac beneficiasem de sans asta se ntmpla pentru
c stiusem s o provoc. Nici intrigantii, nici hazardul nu asezaser o fost curtezan pe
tronul imperial, l cstigasem n lupt aprig, modelnd oamenii, evenimentele si chiar des
tinul dup voia mea.
Cteva zile mai trziu, noua mprteas a avut onoarea inedit de a face o vizit de adio cel
mai tnr
134
general al imperiului, lui Belizarie, care pleca din nou s se bat n Arabia cu tribu
rile rsculate. Locuia n regiunea a unsprezecea, un cartier care se ntindea de-a lun
gul micului fluviu Lycus, unde cresteau noile palate, si care era aproape la fel
de elegant ca regiunea a zecea. Toti locuitorii din mprejurimi erau la ferestre
cnd cortegiul s-a oprit n fata locuintei lui Belizarie. Aceasta era mic, dar distin
s, cu curtea mrginit de coloane de marmur si mpodobit n centru cu o fntn .delicat sc
porfir.
Belizarie, dup cum era obiceiul, si convocase rudele si prietenii ca s m ntmpine. Nu m
i-am putut nfrna un zmbet amuzat recunoscnd-o printre ei pe Antonina. Asadar, si croi
se drumul de cnd o alungasem de lng mine. N-a prut s-mi poarte pic si s-a nclinat n fa
mea mai adnc, mai gratios dect toate celelalte. Belizarie m-a condus la primul et
aj, n sala de receptie a casei de iarn.
n timp ce mi fcea onorurile locuintei, m-am lsat pentru a doua oar emotionat de aceast
frumusete viguroas si cinstit, de aceast virilitate expus fr ncetare. Imaginea pe care
mi-o lsase dup prima noastr ntlnire mi alungase resentimentele si venisem sub actiunea
unui impuls, foarte periculos tinnd seama de pozitia mea.
Dup oferirea dulciurilor si a rcoritoarelor, am rmas ntre patru ochi si i-am spus ce
ea ce voiam s-i spun. stiam c la nceput manifestase o oarecare ostilitate fat de min
e. i propuneam s uite ce se petrecuse, asa cum voi uita si eu. Usa mea i va fi mere
u deschis si voi fi fericit s-l ajut n orice mprejurare, mi foloseam toate farmecele p
entru a pleda nu cauza mea, ci pe a lui. Nu voiam, ntr-adevr, s m vd constrns s devin
versara prietenului mpratului, cci el ar fi cel care ar avea de ptimit, n timp
135
ce vorbeam, m devora din priviri, dar n spatele admiratiei brbatului pentru femeie
exista n ochii lui un dispret care m dezarma, l-am cerut totusi s m slujeasc cu credi
nt, ceea ce era echivalent cu a-l sluji pe mpratul cruia jurase s-i fie devotat pn la m
oarte. Belizarie s-a ridicat:
Sunt n slujba imperiului, si nu a mprtesei. Hotrt lucru, poate c era un bun militar,
r se arta
mult prea obtuz. Mi-am ascuns iritarea sub gesturi gratioase, dar n-am mai zbovit
si, la plecare, i-am aruncat:
Un sfat, generale, s nu aveti ncredere n aceast Antonina care v d trcoale. Dac v ap
i prea mult de ea, ati putea regreta ntr-o bun zi.
Nici de data aceasta nu prea s nteleag. Cteva zile dup aceea, chipul lui Belizarie m-a
bntuit, si amintirea lui m scufunda ntr-o dispozitie execrabil.
Rana de la piciorul mpratului Iustin s-a infectat. Cangrena i-a cuprins tot trupul
si a ajuns n cteva sptmni la cellalt capt, lustinian si cu mine asistam la agonia lui.
Camera era plin de curteni nemiscati care asteptau inevitabilul, de medici cople
siti de neputinta lor si de preoti mormind masluri. Mirosul de tmie nu reusea s acop
ere duhoarea crnurilor putrezite. Stteam amndoi la picioarele patului mare cu cuver
turi de purpur. Corpul plin de vigoare era descrnat, chipul tnr si roz, devenit cenu
siu, se ascutise. Opiul pe care i-l dduser pentru a-i calma durerile insuportabile
l cufundase ntr-un soi de stupoare. Pulsul i scdea. stiam c mi va prea ru dup btrn
ar care trisa la sah si care contribuise la ascensiunea mea.
Totusi, priveam decorul feeric al camerei imperiale care n scurt timp avea s fie a
noastr: imensa cruce verde pe fond auriu ocupa centrul cupolei din plafon, punul s
i
136
desfsura penele pe mozaicul de pe jos, alte mozaicuri nftisnd buchete mari de flori n
veseleau peretii, apoi, sus de tot, se nsirau portretele fostilor ocupanti, mprati
si mprtesc de mult uitati. Atunci am nteles c aceast somptuozitate neegalat nu-mi va ap
artine niciodat si c voi fi doar pstrtoarea ei, tot asa cum voi fi doar ocupanta efe
mer a acestei ncperi n care mi-am promis s adaug ns efigiile noastre.
n cteva clipe, n cteva ore, viata mea si a lui lustinian aveau s se schimbe. El se pr
egtise pentru sarcina precis care l astepta, eu m pregtisem pentru orice, fr a cunoaste
nimic. El avea cultur, educatie, eu aveam instinct. El era sigur pe sine, eu era
m sigur numai de el. stiam c va continua s fie ca n trecut, sobru si blnd, nesturat n s
etea lui de dreptate, simplu si modest. Nu m ndoiam c va fi un mprat foarte mare.
Trebuie s-mi fi ghicit gndurile, poate pentru c erau la fel cu ale lui, cci s-a aple
cat spre mine si mi-a soptit:
Atunci cnd, peste putin vreme, voi fi n fata poporului meu, asta va fi nu numai pen
tru c asa a vrut destinul, ci si pentru c, fr s-o recunosc cu adevrat, am stiut ntotde
auna c ntr-o bun zi m va astepta aceast ndatorire. Singurul lucru pe care nu l-am stiu
t a fost c alturi de mine se va afla o fiint, o femeie, care s m ajute s port greutate
a. Datorit tie, responsabilitatea mea va deveni un privilegiu.
Draperiile grele din catifea brodat, trase ca ntotdeauna ca precautie n caz de boal,
fceau atmosfera irespirabil. Am poruncit s fie trase si nici un curtean, nici un m
edic nu a ndrznit s protesteze. Atunci o lumin strlucitoare a inundat ncperea, fcnd s
ceasc aurul mozaicurilor, n fond, cstoria noastr fusese unirea a
137
dou vointe, a dou complicitti politice, a dou pasiuni pentru putere. Legtura cea mai
puternic ce ne unea, de altfel o legtur destul de inconstient, era asemnarea originil
or noastre. Nu fuseserm nevoiti s ne explicm motivele unul altuia sau s ne scuzm. Put
eam s ne simtim n largul nostru mpreun, fiindc eram amndoi din aceeasi plmad. Aliati
entur, ne avntaserm cu acelasi entuziasm pe aceeasi cale. Legturile dintre noi erau
mai puternice dect pasiunea sau dragostea, cci erau tesute din camaraderie, intere
se comune, complicitate intelectual si nencredere fat de toti ceilalti...
La amiaz, mpratul Iustin a ncetat s mai respire, lustinian si cu mine deveniserm suver
anii celui mai mare, celui mai puternic, celui mai frumos imperiu din lume.
PARTEA A DOUA
Capitolul 9
D
evenisem Gloria Purpurii, Bucuria Lumii, prea-pioasa si preafericita Augusta, Vas
silissa iubit de Dumnezeu". Locuiam de-acum n gineceu, aripa rezervat mprtesei, n care
pratul avea si el un apartament privat, ns lucra ntr-o alt arip a palatului Daphne.
mpratul mi desemnase un personal comparabil cu al lui. Marele meu sambelan sau prae
positus era sef peste o multime de sambelani, referendari, usieri si silentiaire
s, acestia din urm fiind nsrcinati cu impunerea linistii n prezenta mea, n semn de re
spect. Aveam propriile grzi, alese cu mare grij dintre eunucii palatului. Marele m
aestru si seful degusttorilor se ocupau de meseie mele. Ariana, pe care o numisem
mare maestr, se vedea rspltit cu titlul fermector de patrician a ghirlandei, mpreun c
protovestiaire domnea peste regimentele de doamne si domnisoare de onoare alese
pentru ireprosabila lor virtute. Toate purtau rochii aurii, mantii albe si voalu
ri lungi peste o bonet n form de turn. tineam la acest serviciu de onoare impuntor,
foarte stnjenitor si chiar inutil, pentru a-mi pstra prestigiul pozitiei. De aceea
n-am ezitat s dublez numrul femeilor din anturajul meu.
Fiind permanent nconjurat de lume, aveam impresia c triesc n public, ns n copilria me
zeria nu ne forta s stm claie peste grmad ? De-acum curtenii aveau s-i nlocuiasc pe vec
ini, iar promiscuitatea nu era cu nimic
140
schimbat. Asistam la anumite ceremonii ale Curtii. Ieseam uneori din Palatul Sfnt
ca s m duc, nconjurat de un cortegiu numeros, s vizitez vreo biseric sau mnstire. Dar,
cea mai mare parte a timpului, obiceiul spunea c mprteasa trebuie s rmn n gineceu. Oc
iile ei depindeau de initiativa, puterea si personalitatea ei. Regretam libertat
ea strzii cu care fusesem obisnuit, ns acesta era pretul pe care trebuia s-l pltesc pe
ntru c fusesem ncoronat.
Am nceput prin a nivela terenul n jurul meu. Am suprimat cinele n familie, precum c
ea la care asistasem cu ocazia prezentrii mele la palat. N-aveam nici un chef s-i
revd pe Germanus, Passara si clanul lor, pentru ca apoi s m critice si mai mult pe
la spate. Cu ct veneau mai rar la Palatul Sfnt, cu-att era mai bine. l-am cerut lui
lustinian o favoare, aceea de a-l nltura pe vrul su din postul de sef peste soldati
i din Tracia. Lipsit de autoritate, intrigile lui ar fi mai putin periculoase.
Ca dar de nscunare i-am oferit lui Comito un sot, un militar de viitor, pe nume Si
tas... concurent direct al lui Belizarie, pe care l-am asezat n postul-cheie de s
ef al soldatilor din Armenia. M-am hotrt, de asemenea, s o mrit pe fiica mea, Irina,
operatiune pe care Indaro a negociat-o n locul meu. A gsit un tnr de familie bun, cu
chip plcut, cu caracter amabil, care a acceptat s ia de sotie o orfan de origine n
ecunoscut din cauza zestrei sale fabuloase, l-am druit foarte multe pmnturi n Caria,
una dintre provinciile cele mai frumoase ale imperiului, foarte fertil, nvecinat cu
marea, unde ea si sotul ei puteau duce o viat ct se poate de plcut... departe de Co
nstantinopol, departe de mine.
M gndisem deseori la Macedonia, cu care ntretineam o corespondent care se rrise de cnd
m
141
cstorisem. Fusese prietena mea, ns o mprteas nu are dreptul s aib asa ceva. S-ar fi
crede demiurgul meu, ns Theodora nu avea nici unul, n afar de ea nssi. Pe Arsenius nsus
i l-am trimis la Antiohia, cci n-as fi ncredintat nimnui n afara lui misiunea cu car
e era nsrcinat. !-a oferit Macedoniei din partea mea o sum colosal si proprietti imen
se n Cilicia, n schimbul tcerii si al promisiunii unei vieti retrase. La ntoarcerea
sa, Arsenius mi-a povestit reactia dansatoarei. Dac fusese uimit, nu lsase s se vad n
imic, l-a declarat cu cel mai minunat surs: Viata monden din metropol m plictiseste.
Am poft s triesc la tar. S-i zici mprtesei c singura mea dorint va fi s o multumesc
na si s-i mai spui c m voi ruga mereu pentru fericirea ei."
Chiar a doua zi si-a fcut bagajele si disparitia ei a fost att de rapid, nct a iscat
cele mai extravagante speculatii. Prezenta amantului iubit i-a ndulcit exilul ndes
tulat, dar nu era suficient pentru a-i explica plecarea. De fapt, fusese inspirat
de ntelepciune si m cunostea prea bine pentru a nu se teme de mine.
Ne suiserm pe tron plini de bunvoint, gata s ne apucm de treab cu nflcrare pentru bin
imperiului, ns imediat am fost asaltati de o serie de conflicte si catastrofe, pre
cum si de una dintre acele furtuni ngrozitoare care rscolesc Pontul Euxin. n Italia
am crezut c pacea cu gotii, adversarii nostri tenace, se profila n fine la orizon
t, cci noua lor regin, Amalasuntha, cuta s se apropie de noi, cnd o lovitur de stat a n
lturat-o brusc de la putere. Pornind din Africa, vandalii dominau toat Mediterana
apusean si constituiau pentru noi o amenintare direct, n cellalt capt al imperiului,
persii, dusmanii nostri seculari, si
142
T
nmulteau zmbetele prietenoase care ascundeau attea masinatiuni periculoase. Marele
lor rege, pentru a asigura coroana celui de-al treilea fiu al su, favoritul, Chos
roes, i propunea lui lustinian s-l adopte, aceast anomalie fiind deja ntlnit n trecut.
Sotul meu a vzut n asta ocazia de a restaura autoritatea n partea aceea a lumii si
eu am fost cea nevoit s-l opreasc n ultima clip: Cezar, l-am ntrebat eu, acest fiu adop
tiv n-ar putea pretinde oare ntr-o zi mostenirea tatlui su, adic imperiul ?" lustini
an a vzut capcana n care fusese pe punctul de a cdea. Pentru a-l calma pe marele re
ge i-a trimis o solie pompoas, suprancrcat cu daruri splendide, si I-a desemnat n fru
ntea ei pe Hypatius, nepotul hodorog al mpratului Anastasius. El n-a reusit s-l con
ving pe marele rege care, furios, a nceput o serie de incursiuni ucigase n imperiu.
A fost nevoie s-l trimitem din nou pe Hypatius, de aceast dat nu ca sol, ci ca gen
eral. A fost nvins umilitor, esund att n rzboi, ct si n pace.
De parc politica n-ar fi fost de ajuns, natura ne agresa si ea. Antiohia a suferi
t cel mai groaznic cutremur din ultimele secole, care a omort dou sute cincizeci d
e mii de oameni. Atrocea veste a miscat n mine vechile amintiri si am plns. Laodic
eea, Amaseea au fost si ele distruse de cutremure crora li s-a adugat n scurt timp
o secet crunt, cum nu s-a mai vzut de zeci de ani, care a adus imediat n tot Orientu
l amenintarea foametei.
Samaritenii, evreii aceia disidenti, s-au revoltat, ne-au masacrat garnizoanele
si au proclamat un uzurpator care a avut ndrzneala de a ne maimutri, ntr-o clip, Pale
stina a fost trecut prin foc si sabie. Ereziile i puneau probleme de nerezolvat lu
i lustinian care, fiind vicarul lui Dumnezeu pe pmnt, se voia strict catolic: Este
drept, repeta el, ca aceia
143
care nu-l ador pe Dumnezeu n modul corect s fie privati de avantajele pmntesti." Pute
am din pricina aceasta s-i urmrim pe arieni, cnd attia mercenari goti din armatele n
oastre respectau aceast dogm ? Puteam s-i condamnm pe pgni, cnd toti profesorii de la u
niversitatea din Atena, cea mai prestigioas, cea mai venerabil, cea mai veche din
imperiu, rmseser pgni ? i puteam arde pe maniheisti, cnd attia brbati si femei din ce
i nalt societate, din elita imperiului mbrtisaser aceast deviere ? n fine, Biserica cat
olic si Biserica monofizit schimbau ntre ele enciclice ucigase si, n pofida tuturor
eforturilor mpratului, nu se putea gsi nici o cale de ntelegere.
Nici nu apucaserm s ncepem guvernarea c deja riscam s fim dezrdcinati, lustinian si p
se sngele rece. Nu se gndea dect s-si mplineasc visul si s-si pun n aplicare marea op
eforma legislativ.
n ciuda gravittii evenimentelor, am amintiri fericite din perioada n care muncea cu
entuziasm si ncrncenare la refacerea legilor mpreun cu o comisie pe care o alctuise n
acest scop. Poporul, mi-a explicat el, nu se mai regseste n mijlocul acestui talme
s-balmes de dispozitii ngrmdite secol dup secol. Vreau s fac legi simple, clare, acce
sibile. Vreau s croiesc un drum prin htisul de erori si contradictii si s ies din a
cest ghem nclcit." Cu ct avea mai multe lucrri de corectat, cu-att era mai multumit.
si evoca aproape fericit cele dou mii de opere pe care trebuia s le compileze, cel
e trei milioane de rnduri pe care trebuia s le reduc. Nu avea n cap dect legi, se gnde
a la ele zi si noapte si chiar n momentele noastre de intimitate tot despre asta
vorbea, l comparam n glum cu un mcelar al cazuisticii. Rznd, mi reprosa c nu pricep ni
c din legi pentru c nu sunt obisnuit s le respect. Si totusi, entu-
144
ziasmul lui era contagios. stia s dea viat acestui corp inert de edicte, s traduc n l
imbaj transparent aceste sarade si s transforme plicticosul subiect ntr-o aventur p
asionant. Am realizat c era pe cale s cldeasc o oper nemuritoare si m-a ambitionat s-mi
aduc contributia, s-mi las si eu numele n istorie, pentru ca posteritatea s repete
c alturi de lustinian a existat o femeie.
Pentru a aduga o piatr la edificiu fr a-i rpi din timpul pretios, m-am gndit s-l chem p
e responsabilul acestei lucrri monumentale, pe seful nsrcinat cu aceast refacere, l c
hema loan din Cappadocia. Acest functionar mrunt stiuse, prin calittile sale extra
ordinare, s-i atrag atentia lui lustinian care l promovase rapid, pn la a-l numi pref
ect al orasului, adic seful guvernului. Era de origine umil si nu avea nici un pic
de cultur, lustinian rdea de greselile pe care le fcea n latin, iar n greac scria mult
mai prost dect mine. Din aceste motive mi era foarte simpatic.
A nceput prin a ntrzia. Am vzut intrnd un brbat gras, glbejit, cu nasul gros si coroiat
, cu degetele bondoace si pline de inele stridente, cu o tunic de mtase ptat. L-am ntm
pinat gratios pe consilierul preferat al mpratului. A executat trei plecciuni, de p
arc ar fi fost vorba de un efort insuportabil, gfind zgomotos si chiar cnd se ridica
a rgit. M-am ntrebat dac era beat, fiindc se zicea c bea prea mult.
Stpnindu-mi scrba, am abordat subiectul care m frmnta si i-am mprtsit ideile mele pri
anumite dispozitii din noul cod.
Legea e pentru brbati, nu pentru femei, m-a ntrerupt el cu grosolnie.
Fcnd un efort ca s nu-mi pierd rbdarea, am evocat
145
protectia curtezanelor si suprimarea proxenetilor, loan din Cappadocia a izbucni
t n rs.
Pestii sunt utili att fiscului, ct si societtii. Fr ei n-ar fi curtezane. Fr ele, ar
sfrsitul civilizatiei.
Nici de aceast dat nu mi-am pierdut calmul si i-am cerut ajutorul pentru mnstirea pe
care voiam s o ntemeiez, menit s adposteasc pe curtezanele pocite. A continuat s m i
ste picior:
Srmanele fete, s-ar simti ca la nchisoare acolo si ar ncerca s evadeze prin orice mi
jloace. Sunt mult mai fericite n libertate.
Apoi, sub pretextul c este asteptat de mprat, s-a retras fr s astepte s-i dau ncuviint
ea.
Asadar, am fost nevoit s-mi pun n aplicare planurile fr ajutorul nimnui. O doz de ndr
l era suficient pentru a reusi. La ordinele mele, grzile au adunat curtezane si pes
ti ct putea cuprinde sala mare a gineceului. nconjurat de suita mea n formatie compl
et, m-am dorit mai maiestuoas ca de obicei, arbornd cele mai scumpe bijuterii si dr
apndu-mi cu grij pliurile brocarturilor pe treptele tronului. Curtenii si specimen
ele de cea mai joas spet se priveau uluiti c se treziser fat n fat. Mutrele de banditi
ale pestilor nu m impresionau, eram obisnuit. Dar m uitam cu inima nsngerat la fetele
prea machiate, cu zdrentele lor tiptoare, care afisau atitudini insolente, prefcndu
-se c nu sunt intimidate.
Statul a numit magistrati pentru a pedepsi pe hoti si pe jefuitori. Nu este oare
rezonabil s-i urmrim pe cei ce au furat onoarea si castitatea ?
Asa mi-am nceput discursul, pentru a ncheia prin a-i ntreba pe pesti cu ct le cumpras
er pe nefericite. Nici unul nu a ndrznit s deschid gura.
146
Cu ct? am urlat eu, aruncndu-le o ploaie de njurturi a cror grosolnie le-a dezlegat l
imba, desi mi-a ofensat curtenii.
' Cinci solidi de aur e cursul actual, a mrturisit unul dintre ei.
Mai scump ca pe vremuri, m-am gndit eu. Pestele meu nu m cumprase dect cu doi solidi
. Am rscumprat toate fetele de-acolo, apoi i-am alungat pe pesti, poruncindu-le s-s
i gseasc alt meserie. Am mprtit fiecrei fete cte un solid de aur, o tunic nou si le-a
imis la printii lor.
lustinian, informat despre aceast scen, m-a admonestat:
Palatul Sfnt nu este taverna Mgarii Paradisului, ironia binevoitoare fiindu-i car
acteristic.
Trebuia s m ocup singur de situatie. Dac vorbesc cu prefectul tu, nu m ascult.
Am profitat pentru a da o lege care-i expulza pe pesti din capital si un decret p
rin care primeam un teren pe malul asiatic al Bosforului pentru a construi pe el
un stabiliment menit s le gzduiasc pe curtezanele pocite. Am obtinut chiar ca n cod
s se adauge o dispozitie legislativ care punea capt conditiei inferioare a actritel
or si le acorda egalitate cu ceilalti cetteni. S-ar fi putut sustine c trecutul me
u sttea la baza acestor msuri. Ce conteaz! Nu vorbeam dect despre ce stiam si nu int
erveneam dect pe teren cunoscut, mpratul mi aplauda, mi ncuraja initiativele fr s mi-
un, dar acordndu-mi tot ce-i ceream.
De optsprezece luni stimula el nsusi zelul legiuitorilor, prin pertinenta si prof
unzimea comentariilor sale. Datorit acestei vigilente, proiectul s-a realizat ntr-
un timp-record.
n scurt timp, a fost publicat noul cod care trebuia s poarte pe bun dreptate numele
lui lustinian, o oper legisla-
147
tiv fenomenal, care nu are pereche nicieri n istorie. Mi-a acordat onoarea de a-mi p
omeni numele n preambul si de a afirma, n fata posterittii, c, nainte de a-si lua dec
iziile, se nconjura de sfaturile preaveneratei sotii" pe care Dumnezeu i fcuse favoa
rea de a i-o drui.
Aceast recunoastere oficial a ajutorului modest pe care l-am putut aduce, aceast mngi
ere a vanittii mele nu mi-au permis, totusi, s uit ironia lui loan din Cappadocia.
Nu m-am cobort pn la a m plnge mpratului de preferatul su, cu att mai mult cu ct im
dup publicarea codului era nsufletit de o poft nemsurat de munc. Sobru si frugal din f
ire, abia apuca s mnnce si s doarm. Atunci cnd eu m culcam, epuizat de asteptare, era
a la care, dup plecarea colaboratorilor, se cufunda n dosarele lui. Lucra practic
singur, noaptea, fiindc din consideratie fat de secretarii si i forta s se duc la case
le lor.
Dimineata, cnd deschideam ochii, descopeream deseori ca venise n zori lng mine, n cam
era noastr, cu mare grij s nu m trezeasc. Era deja asezat n tinut de noapte n fata une
msute pliante, redactndu-si instructiunile, adnotnd decretele cu scrisul lui mare cr
uia cerneala rosie, rezervat mpratului, i ddea elegant.
Cum de-abia avea timp s m informeze despre reformele n care se aruncase si care se
refereau la toate subiectele, l-am convocat din nou pe loan din Cappadocia s m tin
la curent. Acesta n-a venit, fr mcar s-si dea osteneala de a se scuza, n noaptea cu p
ricina, am nghitit o multime de ceaiuri ntritoare ca s pot rmne treaz pn la sosirea l
ustinian. Cnd s-a culcat alturi de mine, l-am ntrebat inocent dac ministrul l ajutase
n seara aceea. Mi-a rspuns c loan din Cappadocia, epuizat, plecase de mult s se cul
ce.
148
Cu vreo fat sau vreun tigan, am replicat eu. Ar trebui s stii c nu doarme niciodat.
Sunt uimit c n-a rmas s te ajute, Cezar.
si mi-am pornit atacul mpotriva favoritului su.-Pentru acest prim asalt n-am folos
it dect arme usoare, l-am denuntat grosolnia, betia, lcomia, desfrnarea si necinstea
, lustinian s-a ridicat putin si, sprijinit n cot pe o pern de purpur, mi-a zis des
tul de sec:
Asadar, nu apreciezi opera lui loan ? S-a aruncat n viesparul administratiei, i-a
restrns rndurile umflate de secole de favoritism, a ndrznit s pun sub asediu fortrete
le coruptiei si venalitatea birourilor. Dac vreau s-mi continuu politica si s nu fi
u o marionet ncoronat, trebuie s dau o lovitur acestei armate de scribi, notari, subs
ecretari, contabili si alti functionari. De altfel, el umple sipetele statului
recupernd restantele si diminund cheltuielile. A avut curajul nenchipuit de
a repartiza mai corect taxele si de a-i face pe bogati s plteasc cel mai mult. A pu
s capt privilegiilor, imunittii si abuzurilor lor. Binenteles exist proteste, strigte
, binenteles c loan si-a fcut dusmani, dar cine sunt ei? Aristocratii. Le iei si tu
partea ? i vei apra ?
Nu l-am vzut niciodat pe lustinian att de vehement. Discutia nu avea rost.
Sper, Cezar, c nici loan, nici vreun alt ministru nu se vor bga niciodat ntre noi do
i, m-am multumit eu s spun.
Asa cum prevzuse mpratul, furtuna care ne scuturase la nceputul domniei s-a linistit
la fel de brusc cum se dezlntuise. n Africa, un nou rege al vandalilor a urcat pe
tron, a crui mam era printes bizantin. De aceea s-a proclamat cettean al imperiului,
si provinciile africane s-au
149
ntors singure sub aripa noastr. Revolta samaritenilor a putut fi nbusit cu un pret gr
eu, n snge si ruine, dar linistea s-a reinstalat n Palestina, mpratul, dup nenumrate te
ntative, a reusit n cele din urm s reuneasc n jurul aceleiasi mese pe reprezentantii
Bisericii catolice si pe cei ai monofizitismului. A prezidat el nsusi sedinta ina
ugural, n fine, un mesager grbit ne-a adus vestea pe care o asteptam de atta vreme:
moartea marelui rege al persilor. Urmasul lui desemnat, cel de-al treilea fiu, C
hosroes, fiind la concurent cu alti pretendenti, nu putea n acelasi timp s se rzboia
sc cu noi, asa c a cerut s negociem, mpratul i-a trimis imediat o ambasad si n scurt ti
mp a semnat cu el un tratat care, conform expresiei printului, trebuia s fie cel
al Pcii Vesnice.
Sfrsitul rzboiului I-a lsat liber pe Belizarie, care s-a ntors la Constantinopol. Am
aflat fr ntrziere, din zvonurile de la Curte, c se ndrgostise nebuneste de Antonina si
c ar fi vrut s o ia de sotie, ns se temea de reactia mea. l-am primit pe amndoi ntr-o
audient privat. Au intrat ca si cum le-ar fi fost team s nu-i mnnc. Antonina se agta d
e bratul victimei sale si si luase un aer de fecioar. Credeam c ar fi n stare s mimez
e un lesin si c nu se va mai ridica din plecciunea adnc. Mcar nu ezitase s caute ct mai
sus. Masiv, superb, cu ochii atintiti ntr-ai mei, Belizarie prea s-si foloseasc tru
pul ca meterez pentru a o apra pe Antonina, dar l simteam destul de stnjenit. Nefer
icitul nu rezistase probabil scenei cu vduva nobil si lipsit de aprare, fr s-si dea sea
ma c o doamn respectabil nu avea de unde s cunoasc metodele de budoar care l nltau n
aptelea cer. Am lsat s se scurg cteva clipe de tcere pentru a le spori nelinistea, ap
oi i-am anuntat c nu-mi doream altceva dect
150
^
s fie fericiti. Mi-ar fi prut foarte ru s fiu o piedic n fata cstoriei lor. Nu numai c
autorizam, ba chiar mi-o doream din tot sufletul. Recunostinta i-a fcut s se arunc
e la picioarele mele si s-au retras strlucind de fericire.
Lui Indaro, care n intimitatea gineceului se amuza copios de acest mariaj ridicol
, m-am abtinut s-i mrturisesc sentimentele mele, dar zmbeam n sinea mea, cci spunea e
xact ceea ce doream s aud.
Capitolul 10
La sfrsitul anului 531 s-a produs un fenomen ciudat. Mai multe zile la rnd soarele
a plit, apoi, ntr-o noapte, a aprut o comet. La fel ca restul orasului, am urcat mpr
eun cu lustinian pe teras ca s o admirm. O bil de foc a traversat ncet cerul, lsnd n
e sclipitoare, si am rmas mult timp acolo, ptrunsi de frumusetea fenomenului. Aces
ta s-a repetat a doua zi si n zilele urmtoare. Astronomii nostri l cunosteau. Calcu
laser, de fapt, c respectiva comet vizitase Pmntul de patru ori n revolutiile ei, care
durau fiecare cinci sute saptezeci si cinci de ani. Astrologii, la rndul lor, au
vzut n asta preludiul unor mari tulburri din care se va naste o nou epoc de aur, dar
expresia lor cnd mi-au anuntat previziunile nu mi s-a prut prea convingtoare. Atun
ci am poruncit s fie chemat Photini, ghicitoarea mea din adolescent. Pe vremea acee
a mi ceruse o singur favoare, s-mi amintesc de ea mai trziu, si mi tineam promisiunea
. Membrii Casei mele ncepuser se s obisnuiasc cu vizitatori neobisnuiti.
Photini a sosit, nvesmntat n niste vechituri pestrite, de o murdrie respingtoare, legn
u-se pe picioarele groase.si scurte. Nu prea uimit s se gseasc n fata mprtesei. Prev
asa se va ntmpla. Am ntrebat-o despre comet. Mi-a rspuns c nu reusea s vad nimic. Poat
c nu voia s vad. Dar a adugat c poporul se astepta la nenorociri ngrozitoare... Poporul
este nemultumit,
152
poporul bombne", a mai spus. Desi am refuzat s m alarmez, nu am reusit s-mi alung ne
linistea cteva zile.
ntr-o dimineat, la nceputul anului 532, n pofida frigului si a umidittii, hipodromul
era plin de lume. Luasem loc n spatele ferestrelor aprate de zbrele ale bisericii d
e lng Sfntul stefan, ntr-adevr, poporul nu doreste s o vad pe mprteas n public. Fe
, ea trebuie s rmn n cmin, adic n gineceu. Percepeam atmosfera tensionat, n aer plut
stilitate aproape palpabil, care m ngrijora. Cu o zi nainte, orasul fusese din nou nsn
gerat de unul dintre acele incidente de-acum obisnuite, dar care, de aceast dat, l
uase proportii neasteptate, ntruct provocase moartea ctorva zeci de oameni, ntreaga
populatie, si Verzii mai mult ca oricine, i acuza pe Albastri. De la urcarea noas
tr pe tron, acestia si nchipuiau c ei l ntronaser pe mprat si insolenta lor scpase t
de sub control. De-acum erau bande de tlhari care terorizau locuitorii... si ndeo
sebi pe vechii lor dusmani, Verzii. Iar acestia se saturaser pn peste cap s fie brut
alizati, jefuiti, ucisi...
Anuntat de sunetele trompetelor si precedat de grzile cu panas rosu, mpratul si-a fc
ut aparitia n kathisma, marea loj imperial.
Imediat, din locurile lor, Verzii s-au pus pe fluierat, desi respectul si protoc
olul impuneau liniste desvrsit n prezenta persoanei sacre a suveranului, ceea ce m-a
fcut s bnuiesc ce putea fi mai ru. Nu ncetau s huiduiasc, s urle, s protesteze. S-au
t, Dumnezeu stie de ce, de marele sambelan, Calopodius, pe care l acuzau c e cel m
ai fanatic dintre Albastri si responsabil pentru nenorocirile lor.
Aparitia carelor n captul pistei a linistit putin agitatia. Vizitiii s-au aliniat
la linia de pornire. Semnalul a fost dat. Caii s-au avntat pe pist. Gloata s-a ncin
s.
153
Prima curs s-a desfsurat de bine-de ru fr probleme, n timpul pauzei, nemultumitii au l
uat-o de la capt, cu si mai mult nversunare, n asemenea msur nct l-am vzut pe mprat
nd dintr-un gest ca dansatorii si jonglerii s se opreasc. L-a trimis pe unul dintr
e emisarii de lng el s ntrebe ce voiau Verzii. Acestia au nceput s protesteze mpotriva
nedrepttilor crora le cdeau victime. La nceput, respectuosi fat de mprat, au fcut aluz
obscure. Apoi, nclzindu-se din ce n ce mai tare, au nceput s ameninte cu pedeapsa di
vin pe oricine i-ar ataca, mpratul, indignat de aceast insolent, a vrut s-si impun auto
ritatea si, din naltul tronului su, a strigat la Verzii comasati pe partea cealalt
a hipodromului:
Ati venit aici ca s asistati la curse, nu ca s v insultati conductorii !
l-a rspuns un concert de vociferri. Emisarul a fcut atunci greseala de a-i jigni pe
Verzi:
Liniste ! a urlat el. Ereticilor, blasfemiatorilor ! Liniste, altfel vor cdea cap
ete !
n loc de rspuns, Verzii l-au potopit pe mprat cu injurii.
luda ! Clule ! Asasinule ! Mai bine n-ar fi vzut tai-c-tu lumina zilei, dect s fi zm
t un asemenea asasin !
O dat cu lsarea serii, frigul se ntetea, dar nimeni nu-l simtea. Din contr, spectato
rii nclziti si scoteau la unison, cu gesturi spasmodice, hainele de iarn. Lumina cen
usie ca fierul, care cdea pe marmura alb a hipodromului, le ddea un aspect funebru.
Verzii continuau s strige, plngndu-se care mai de care c erau tinuti departe de pala
t si de guvernare, c si-au pierdut libertatea si c sunt n permanent victime ale auto
rittilor corupte.
n fine, acuzatia suprem de care m temeam a sosit:
154
Ti lsati pe Albastri s ne asasineze si, mai ru, tot pe noi ne pedepsiti!...
Deodat, Albastrii au intrat n joc si au nceput s arunce si ei insulte, alturi de emis
arul imperial:
Ar trebui s fiti atrnati n streang, dusmani ai lui Dumnezeu ce sunteti! Nu mai tceti
odat ?
Verzii si premeditaser actiunea, dup cum se vedea. si-au ales un emisar care a lans
at vestita apostrof:"
Noi l vom respecta pe mprat n ciuda indiferentei pe care ne-o arat. stim tot ce face,
tot ce urzeste. Noapte bun, dreptate! Ai murit. Noapte bun tuturor! Noi plecm. Mai
degrab ne facem pgni dect Albastri.
Verzii s-au ridicat toti o dat si au prsit hipodromul. Cursele au fost anulate, mprat
ul s-a retras cu pompa obisnuit, ca si cum nu s-arfi ntmplat nimic, iar Albastrii,
la rndul lor, s-au mprstiat, spumegnd de furie.
ntorsi la palat, am discutat cu lustinian despre incident. L-am readus la proport
iile corecte, cci nu era primul de acest gen. Din cele mai vechi timpuri, cursele
de la hipodrom ddeau oamenilor ocazia de a-si exprima sentimentele. Verzii se ri
dicaser cu o jignire de neiertat mpotriva Persoanei Sacre, dar, la urma urmei, asa
era obiceiul. Oricum, nu puteau fi dect n opozitie, din moment ce noi i protejam p
e dusmanii lor dintotdeauna, pe al cror sprijin puternic si neconditionat ne pute
am baza oricnd, n seara aceea de ianuarie, mpratul a rmas ncreztor si m-am ntors n gi
u fr nici o neliniste. Incidentul era nchis.
Peste dou zile, spre orele amiezei, le primeam n audient pe sotiile senatorilor, ca
re strluceau de fericire c veneau la mprteas. Se schimbau complimentele de rigoare si
m plictiseam de moarte. Brusc, un zumzet ndeprtat a intrat prin fereastra deschis, a
trgndu-mi
155
MICHBL DE GRECE
atentia. Am ciulit urechile, auzeam tipete si strigte, dar nu le ntelegeam sensul.
Am trimis un eunuc la fereastr, l-am vzut expresia schimbndu-i-se de la uluire la
incredulitate, apoi la groaz. A venit s-mi sopteasc la ureche c auzise clar strigtul:
Triasc Verzii si Albastrii uniti!" Am refuzat s cred. La naiba cu protocolul, audie
nta si sotiile senatorilor, m-am ridicat brusc de pe tron si am alergat la ferea
str. Aceast nclcare a bunelor maniere le-a uimit pe femei mai mult dect dac le-ar fi cz
ut tavanul n cap. Atunci am auzit clar: Triasc Verzii si Albastrii uniti n mizerie!"
Verzii si Albastrii uniti, nu-mi venea s-mi cred urechilor. Nicicnd n istoria Const
antinopolului nu se ntmplase asa ceva. Era de nenchipuit, imposibil, nspimnttor. L-am t
rimis ndat pe marele sambelan s-mi aduc ultimele noutti si le-am trimis acas n grab pe
otiile senatorilor, care nc nu stiau ce se ntmpl, mpratul nsusi a venit s m anunte c
necazuri n oras.
Scnteia o provocase aberatia de neconceput a stupidului prefect Eudemon. Din exce
s de zel, i arestase pe cei mai zgomotosi scandalagii de pe hipodrom si i condamna
se pe mai multi dintre ei la moarte, pe doi dintre acestia - ia spnzurtoare. Clul s-
a dovedit a fi att de nendemnatic, nct streangul s-a rupt de trei ori la rnd sub greut
atea victimelor. Atunci gloata, care pn atunci nu fusese mnat dect de o curiozitate m
orbid, cuprins de mil a cerut gratierea condamnatilor. Clul a vrut s-i spnzure si a pat
ra oar. Multimea i-a eliberat pe condamnati si, urlnd La biseric, la biseric!", i-a o
bligat pe clugrii de la mnstirea nvecinat cu Sfntul Cosma s le acorde azil. S-a nimeri
c unul dintre supravietuitori era Albastru si cellalt Verde. Cele dou factiuni unit
e au cerut gratierea condamnatilor de ctre mprat pe care,
156
binenteles, nu s-a gndit nimeni s-l pun la curent.
Albastrii si Verzii amestecati s-au mprstiat pe Mesa, strignd Nika", adic victorie. N
umele revoltei era gsit nc dinainte ca ea s izbucneasc.
mpratul a fost informat doar atunci cnd multimea a luat cu asalt si a jefuit locuin
ta prefectului considerat responsabil de trista soart a condamnatilor. Toat noapte
a manifestantii au btut strzile urlnd. Toat noaptea n Constantinopol a rsunat ngrozitor
ul slogan Verzii si Albastrii uniti. Nika! Nika!"
A doua zi, cnd m-am trezit, marea maestr Ariana m-a anuntat c gloata asedia Palatul
Sfnt. Portarul care, conform obiceiului, deschisese la sase dimineata portile ma
ri din bronz ale palatului Chalke, abia apucase s le nchid la loc. Manifestantii ce
reau imperios demiterea imediat a prefectului Eudemon si pe cea a marelui sambela
n Calopodius. Dar n special cereau plecarea lui loan din Cappadocia. Peste noapte
, miscarea se transformase n presiune politic, mpratul si-a dat seama imediat de per
icol si mi-a fcut onoarea de a veni s m consulte n legtur cu decizia care trebuia luat,
nclina s dea ascultare cerintelor populatiei. Dumnezeu stie c as fi vrut s-l vd pe l
oan din Cappadocia concediat brutal si chiar umilitor, dar l-am sftuit pe mprat s nu
cedeze n fata multimii. Atunci, ce s fac?" m-a ntrebat el. S adoarm poporul cu promis
iuni si, dac asta nu era de ajuns, s-i acorde concesii, dar altele dect cele pe car
e le cerea, mpratul s-a retras pentru a se pune de acord cu consilierii reuniti n g
rab si regretam amarnic c, femeie fiind, nu puteam s particip la aceast deliberare, n
scurt timp, strigtele de Triasc lustinian!" care se nltau din multime m-au fcut s nt
c poporul cedase.
157
Un ofiter din garda mea a venit s m anunte c manifestantii se mprstiau n liniste. Pent
ru a doua oar, incidentul era nchis, dar nu fr pierderi. Culmea era c deplngeam plecar
ea lui loan din Cappadocia pentru c, acceptnd s se despart de el, mpratul si dovedise s
lbiciunea.
A doua zi, gloata revenise n fata palatului. De aceast dat, am refuzat s m supun sfat
urilor anturajului meu. Voiam s vd si m-am ctrat, nsotit de cei mai putin speriosi din
tre eunucii mei, pe terasa crenelat a palatului Chalke, de unde aveam o vedere ex
celent spre Augusteum si ocupantii lui. Nu mai era lumea bun a Constantinopolului,
ci mai degrab drojdia cartierelor mrginase, printre care zream o grmad de mutre dubi
oase. Fr s par agresivi, se tineau grupati ntr-un colt al pietei largi, susotind si prn
d s astepte nu-stiu-ce. Numerosi locuitori veniser si ei s caste gura si i nconjurau
curiosi, n spatele meu, n curtile palatului, regimentele de barbari echipati pentr
u btlie se adunau.
Am vzut chiar sub postul meu de observatie miile de brbati narmati, cu coifuri si a
rmuri, ale cror sbii grele luceau n razele soarelui ngrmdindu-se n fata portilor Palatu
lui Sfnt. Au naintat n ordine de lupt spre manifestantii care ddeau napoi cnd preotii b
isericii nvecinate cu Sfnta Sofia au aprut n prag, cu crucile si icoanele n fat. Voiau
s evite masacrul si ncercau s intervin ntre multime si soldati, niste barbari care n
u cunosteau respectul datorat clerului nostru, l-au mbrncit pe prelati, trntindu-i
si rnindu-i usor pe ctiva. Imediat cetele de gur-casc, pn atunci neutre, au intervenit
. Au nceput s arunce n barbari cu tot ce le pica n mn. Btlia s-a deplasat spre marile
tere de circulatie, si Augusteumul s-a golit ct ai clipi.
158
Tn momentul acela, pe terasa palatului Chalke si-a fcut aparitia comandantul spat
haro-cubiculaires, grzile eunuce de la palat, implorndu-m s m adpostesc. L-am mustrat
pe brbatul micut, cu nftisare firav si alur delicat, l chema Narses si abia atunci l-am
remarcat. S m retrag cnd Augusteumul era pustiu ! M-a asigurat c n foarte scurt timp
revolta va ajunge la zidurile palatului. Am replicat c meterezele groase m vor apr
a de pericol. A insistat respectuos, dar ferm. Spiritele erau att de ncinse, dup pre
rea lui, nct trebuia s ne temem de tot ce putea fi mai ru. Pesimismul lui Narses m-a
impresionat mai putin dect aerul lui calm si hotrt. L-am ascultat si m-am ntors n gi
neceu.
Am aflat apoi c regimentele de barbari fuseser nevoite s bat n retragere n fata multim
ii furioase si se repliaser rapid n interiorul palatului. Locuitorii cartierelor d
in jurul Augusteumului, ndeosebi femeile, aruncaser cu pietre si crmizi n soldati, asa
sinii preotilor", care fuseser luati prin surprindere de aceast agresiune neastept
at. Constantinopolul trecuse de partea revoltatilor.
Tcerea care domnea n gineceu prea s se fi mprstiat peste tot orasul. Am asteptat o or,
poate dou, nconjurat de eunuci si de femeile mele lesinate de fric. Mirosul a fost p
rimul care ne-a alertat. Am alergat la ferestre. Suluri imense de fum negru se nlt
au n oras, nnegrind iute soarele palid de iarn. Principalele cldiri din jurul August
eumului, Senatul, bile lui Zuxippus si chiar catedrala Sfnta Sofia czuser prad flcrilor
, n scurt timp, trosniturilor ndeprtate ale incendiilor li s-au adugat zgomotele une
i btlii care se desfsura undeva n apropiere de palatul Daphne, unde ne gseam. Mirosul
acru de ars a devenit mai puternic si norii negri care pn atunci
159
preau s se nalte de undeva din fat au nceput s se ridice chiar de lng aripa anexelor.
latul Sfnt avea s fie invadat? Ce fcea garda? Aveam s fim masacrati cu totii acolo?
Nu venea nimeni si nu ndrzneam s ies din gineceu. Rmsesem acolo, ncremeniti ca niste s
tatui, cu urechile ciulite, constienti de neputinta noastr.
n cele din urm, un mesager al mpratului si-a fcut aparitia. Am recunoscut imediat och
ii albastri ironici si sub barba blond chipul copilros al lui Ruderic, tnrul ostatic
got care se amuza cnd cscam la povestile de foc si snge ale btrnului mprat Iustin. Asa
cum mi promisesem, l mutasem la excubitors', nltimea i permitea, ntr-adevr, s intre
est corp de elit al grzilor, alctuit numai din uriasi, i obtinusem o avansare rapid,
pretextnd n fata mpratului c aceast promovare nu putea dect s flateze triburile de got
comandate de tatl su. Venea din partea lui lustinian s-mi propun s m refugiez lng el.
Asadar, crezi c voi fi mai bine aprat de multime acolo ? l-am ntrebat.
Mcar compania brbatilor este mai linistitoare, a replicat el cu acea ironie amuza
t pe care mprejurrile nu-l fcuser s si-o piard.
si ti nchipui c brbatii aceia ar fi capabili s ne apere de populatia dezlntuit si dor
c de mcel ?
Schit un gest comic de ndoial:
Mcar eu voi fi acolo ca s v apr. Entuziasmul fr fanfaronad al tineretii lui m-a ncl
Spune-i mpratului c stau foarte bine n gineceu, c n-am de gnd s m misc de aici. Apoi
te s vezi ce se ntmpl si ntoarce-te la mine s-mi povestesti.
S-a ntors dup o or, negru de fum, cu mantia alb rupt, fibula de aur cu monograma lui
Hristos smuls,
160
penele rosii de la coiful auriu atrnnd lamentabil. Era plin de snge de la cteva rni a
parent usoare. Nimicuri", a afirmat el, respingnd agasat solicitudinea femeilor. M
i-a dat raportul. Gloata reusise s invadeze palatul Chalke, i dduse foc, la fel cazr
milor de lng gard, dar putuse fi respins n cele din urm dup o btlie crncen. Situati
deloc strlucit.
n zilele urmtoare, palatul a trit sub asediu. Nimeni nu putea scoate nasul afar. Noa
ptea, curtenii dormeau care pe unde apucau, n galerii, n slile de receptie, pe pern
e aruncate direct pe jos. nc din prima zi lustinian i trimisese la casele lor, ct nc e
ra posibil, pe senatorii veniti s-si ofere serviciile si, printre ei, pe Hypatius
, nepotul mpratului Anastasius, nefericitul general nvins pe vremuri de ctre persi, n
care nu avea ncredere.
Afar, incendiul s ntinsese. Biserica Sfnta Irina, bile lui Alexandru, marele spital a
l lui Samson nu mai erau dect drmturi nnegrite. Bazarul, palatele particulare, ntreg s
uperbul cartier dintre Augusteum si forul lui Constantin era n flcri. Cel mai frumo
s sfert din Constantinopol era nimicit de acest cataclism. Pe jumtate sufocati si
orbiti de fum, clcnd n jratic, ivindu-se dintre ruinele fumegnde, oamenii, ca niste
fiare slbatice, se bteau ntre ei, jefuiau, ucideau si, mai ales, continuau s dea foc
peste tot unde puteau. Chiar n palat, mirosul de ars ne muta nasurile si cenusa
adus de vnt ptrundea prin toate deschizturile, acoperind mobilele, covoarele si marm
ura de pe jos. Pretutindeni domnea confuzia sau mai degrab frica. Cine ne va apra
dac vom fi asaltati din nou ? Grzile imperiale, spatharo-cubiculaires ? Comandantu
l lor, micul Narses, avusese curajul s afirme c frumosii lui soldati de parad erau
lupttori mediocri, pe
161
loialitatea crora nu prea avea rost s ne bizuim. Cele cteva regimente de mercenari
recent ntorsi de pe frontul persan sub comanda generalului Belizarie, cele trei m
ii de barbari care treceau absolut ntmpltor prin Constantinopol n momentul acela si
care, clcndu-i n picioare pe prelatii nostri, sttuser la originea revolutiei, ce pute
au face aceste ajutoare firave n fata unei multimi nenumrate, constient de forta ei
, nvingtoare ?
Trei zile s-au scurs, trei zile de foc si snge n oras, trei zile de neliniste si i
ncertitudine la palat, trei nopti fr somn. Nu att amenintarea, ct lipsa de actiune mi
tinea nervii ncordati. Nimeni din jurul meu nu reactiona. Asteptam ca bunul nost
ru popor s binevoiasc s apar s ne reteze beregatele n paturile noastre. Aveam senzatia
, chinuitoare pentru mine, c suport tot ce se petrece n jur fr a misca un deget. Fie
rbeam la foc mic si mi simteam fortele topindu-se. Cu cteva zile mai devreme putus
em s trimit la casele lor pe majoritatea curtenilor. Mai rmseser lng mine doar cteva do
amne speriate si ctiva eunuci care tresreau la cel mai mic zgomot. Ba se prvleau cop
lesite, ba se pierdeau n treburi superficiale, si m tem c nu i-am ajutat deloc s-mi
suporte starea de spirit. Trebuia, totusi, s actionm. Pe mprat, care venea de mai mu
lte ori pe zi s m tin la curent si s-mi cear prerea, I-am sftuit s fac un efort supre
se prezinte la hipodrom si s vorbeasc poporului. M inspiram de la mpratul Anastasius,
care m socase n adolescent prin felul n care ntorsese multimea n favoarea lui prin cu
vinte frumoase, lustinian, care nu stia ce este spaima fizic, a acceptat.
Nu stiu cum au reusit crainicii s anunte poporul c suveranul l convoca la hipodrom.
La ora unsprezece, portile de bronz ale lojii imperiale s-au deschis larg si mpra
tul a
162
aprut, cu Biblia n mn. Eu stteam alturi de el. In pofida implorrilor lui si ale anturaj
ului nostru, cerusem s-l nsotesc. Nu aveam de gnd s-l las s nfrunte singur pericolul l
a care l trimiteam, dar am interzis tuturor femeilor s m urmeze. Pentru aceast apari
tie, care ameninta s fie ultima din domnia noastr, mi elaborasem mai mult ca oricnd
tinuta. M-am coafat si m-am machiat cu grij si, acoperit de bijuteriile Coroanei,
mi-am fcut aparitia n fata poporului, mpratul, asezat lng mine pe tron, a luat cuvntul:
Eu sunt singurul responsabil pentru toate acestea. Din cauza pcatelor mele am ref
uzat ceea ce mi-ati cerut n prima zi pe hipodrom.
A asteptat cteva clipe, pentru ca fiecare s priceap acest act neobisnuit de umilint
imperial.
Mincinosule, mgarule, prefcutule, porcule! urla de pretutindeni multimea, Albastr
i si Verzi amestecati.
si a nceput s plou cu pietre n loja imperial, din fericire fr s ne ating.
Hoato, desfrnata, trf ce esti!
Multimea m ataca si pe mine. Nu m-am miscat sub insulte. Minile mele nu s-au crisp
at, buzele mele nu tremurau, nici nu clipeam. M strduiam s rmn ct mai dreapt pe tron, s
clipind de giuvaeruri, ca un idol impasibil, mai presus de gloat. Ce simteam n sin
ea mea prefer s nu mrturisesc nimnui.
Tumultul crestea de la un minut la altul, proiectilele se nmulteau, tirul devenea
mai precis si deja mai multe grzi, n ciuda armurilor si a coifurilor aurite, fuse
ser coplesite. Nu ne mai rmnea dect o solutie: retragerea. si nc una rusinoas. Nici mc
n-am luat-o prin galeria principal. Ne-am repezit pe scri si pasaje secrete care
ddeau n inima rezidentei imperiale.
163
Eu eram singura care nu se grbea. Deodat, am simtit pe cineva n spatele meu nfsurndu-m
i mantia lunga si mpingndu-m usor. Era prietenul meu blond si brbos Ruderic. L-am fu
lgerat cu o privire furioas:
Nu vreau s fug.
Nu fugiti, faceti o repliere necesar si strategic, a avut el ndrzneala de a-mi rspund
e.
Bratele lui m strngeau, m ducea ct de repede putea. M-am eliberat brusc:
Ce repliere strategic ? Toti cred c am pierdut.
Dati-le curaj,
Eu, o femeie!
Sunteti singura de-aici creia nu-i este fric. Zicnd acestea, mi-a zmbit. L-as fi put
ut plmui
pentru zmbetul acela.
Las-m! i-am poruncit.
N-a reactionat. S m zbat, s strig dup ajutor ? S adaug orelor teribile prin care trec
eam nc un detaliu grotesc? Respectul uman mi-a nfrnt rezistenta. Picioarele mele nu
mai atingeau pmntul. Ruderic m cra zmbind si, n fundul ochilor lui albastri, sclipeau
firisoare de aur. n felul acesta am revenit n gineceu.
La nceputul dup-amiezei, poporul a ales un nou suveran. Acesta era Hypatius, nepot
ul mpratului Anasta-sius, hodorogul acela pe care l considerasem ntotdeauna un incap
abil. Rebelii veniser s-l scoat din cas, unde l trimisese mpratul, si i-au oferit tronu
l. Sotia lui fcuse tot ce-i sttea n putint ca s-l mpiedice s li se alture, n cele din
dus la forul lui Constantin, cocotat pe un scut, mpodobit cu un colier de aur n c
hip de coroan, fusese proclamat mprat. A fost acoperit cu o mantie de ceremonie pur
purie, brodat cu aur care, furat cu ocazia incendiului de
164
f*~
la Chalke, reapruse n mod misterios, apoi multimea l-a condus la hipodrom, unde l-
a suit n loja imperial. Rebelii au adunat pe toti mizerabilii, nemultumitii si pri
zonierii eliberati ca s-l aclame. S-au gsit chiar ctiva senatori si destui nobili s
uficient de abjecti nct s vin s-i prezinte omagiile lor. Atunci Hypatius, linistit si
nclzit de aplauze, a crezut cu adevrat c ncepea domnia lui. Aceast parodie de ncoronar
e a fcut situatia noastr si mai precar.
Palatul practic lipsit de aprare, orasul n flcri, hipodromul n minile rebelilor, si ac
um poporul aclama un uzurpator- imperiul mi se prea la marginea abisului. Dati-le
curaj, cci dumneavoastr nu v e fric!", mi zisese Ruderic. Nu-mi era fric! Trebuia s-o
dovedesc ns. M-am dus la fereastr si am descoperit afar un spectacol care m-a lovit n
suflet, n grdini, un alai de furnici fcea ture dus-ntors ntre palat si unul dintre p
orturile private. Erau sclavii care transportau Tezaurul Coroanei la bordul nave
i care tocmai ancorase acolo. Am nteles c mpratul strngea tabra, c fugea din capitala s
a, de poporul su, din imperiul su.
Atunci s-a declansat ceva n mine, un mecanism pe care nimic nu-l putea stvili. Am
iesit din camer trntind usa. Oamenii mei erau prea abtuti ca s m mai urmeze. Galeria,
slile de receptie prin care am trecut, n general ticsite, erau pustii, n afara ctor
va grzi de la usi. Aproape alergam si pasii mei rsunau pe marmur, ntr-o liniste mai n
spimnttoare dect cel mai asurzitor vuiet, pentru c era preludiul unei catastrofe inev
itabile. Am grbit si mai mult pasul pentru a ajunge la cabinetul de lucru al mpratu
lui. Am deschis brusc usa dubl. Ochii mei au nregistrat ntr-o clip scena. Putini cre
dinciosi rmseser n jurul lui lustinian, Belizarie, Narses, ctiva generali, o mn de
165
sambelani. Unii se molesiser prin colturi, prea consternati pentru a se putea mis
ca, altii mergeau n sus si-n jos, agitndu-si nervosi bratele si vorbind singuri cu
voce tare. mpratul, asezat n jiltul lui nalt din argint cizelat, sttea cu capul ntre
mini. Nu vedea, nu auzea, pierdut n cine stie ce gnduri sinistre.
Toti au tresrit la venirea mea si m-au scrutat de parc as fi fost o aparitie de pe
lumea cealalt. Fr nici un machiaj, eram palid si ochii mei semnau cu dou bile incande
scente, mi scosesem bijuteriile cu care m mpodobisem la hipodrom si eram mbrcat din ca
p pn n picioare n purpur, culoarea-simbol, tunic purpurie, mantie purpurie, papuci pur
purii, vl purpuriu. Am naintat apsat si m-am asezat pe un tron, n fata mesei de cons
iliu. Fr s scoat vreun cuvnt, au venit cu totii lng mine si s-au asezat cuminti. Am nt
bat ce hotrser. Fiecare a emis o opinie diferit. Mai multe planuri de retragere, div
erse proiecte de rezistent. Dar toate implicau abandonarea imediat a palatului de
la Constantinopol. O singur posibilitate rmnea nc deschis: s urmeze Tezaurul imperiului
si s ridice ancora ct mai curnd posibil. Rebelii ghiciser aceast stare de spirit si
rspndeau n oras zvonuri despre fuga mpratului si a mprtesei. Cnd lustinian, care nu s
scase de la venirea mea, a ridicat capul, a fcut-o pentru a spune:
Nu mai exist alt sperant dect fuga.
Toti au cltinat melancolic din cap. Atunci m-am ridicat att de brusc, nct tronul s-a
rsturnat. Discursul pe care i l-am adresat lui lustinian, cu ochii atintiti spre
el, cu voce tioas, este reprodus n toate cronicile. L-am dictat eu nsmi, cci tin la l
egenda mea.
Dac nu mai rmne nimic de fcut dect s cutm siguranta prin fug, eu nu voi alege fuga
care
166
au purtat coroana nu trebuie s supravietuiasc pierderii ei. Nicicnd nu voi vedea zi
ua n care nu voi mai fi salutat ca mprteas. Dac tu vrei s fugi, Cezar, ti urez noroc!
bani, navele tale sunt pregtite, marea e deschis. Eu, una, voi rmne, mbrtisez vechea m
axim care spune c purpura este cel mai nobil lintoliu...
n realitate, nu peroram ca un senator format la scoala antic, fiindc n emotia moment
ului mi-am regsit vorbele din prima tinerete: M faceti s vomit. Sunteti niste lasi,
niste curci plouate. Ghiar nimeni de-aici n-are pic de curaj ? Nu e nici unul ai
ci chitit s lupte ca un brbat, n loc s se smiorcie ca o muiere, nici tu, Cezar? sterg
eti-o de-aici, dac aveti chef s plecati... M dezgustati prea tare ca s vin cu voi."
Am tcut, cu ochii tint n cei ai lui lustinian. Atunci nu stiu ce i-a apucat, dar to
ti, instantaneu, n-au mai avut alt idee dect s reziste. Erau srguri c vor nvinge ? Ni
ci mcar. Erau constienti c soarta lor, viata lor nu se mai tinea dect ntr-un fir? Cu
sigurant, nu. Deodat, n-a mai existat alt posibilitate, alt solutie dect s rmn s se
atul, transfigurat, a redevenit brbatul pe care-l vedeam zilnic, analiznd situatii
le cu snge rece, inventnd solutii. A dat ordine cu luciditate, rapiditate si preci
zie. Belizarie a fost nsrcinat cu organizarea operatiunilor. El va fi cel care va
culege gloria, dac va fi glorie ? Asa s fie. si Narses ? De la nceputul revoltei, a
cest fost sclav armean, acest eunuc cu aspect fragil m impresionase prin hotrrea, l
uciditatea si energia lui. l se ddea ocazia de a fi pus la ncercare. La insistente
le mele, mpratul i-a ncredintat o misiune care necesita rapiditate si abilitate. Ap
oi, dup ce si-au primit instructiunile, s-au mprstiat toti n toate directiile si am
rmas singuri, mpratul si cu mine, s asteptm.
167
Tntrebndu-m ce fort m mpinsese, mi-am dat seama c furia sttuse la originea initiativei
mele. Nu aveam deloc intentia de a lsa capul jos n fata unei adunturi de rebeli. Or
ice, chiar si masacrul, mai degrab dect s-i las s nving. Aceasta a fost reactia mea in
stinctiv. Poate c, n clipa urmtoare, as fi preferat s aleg calea sigurantei si as fi
fugit mpreun cu sotul meu si cu Tezaurul Coroanei ca s triesc ntr-un exil ndeprtat si a
urit. Totusi, m-as fi putut mbarca sub ochii lui Ruderic? Ce s-ar fi ntmplat cu ncre
derea, cu veselia din privirea lui atunci ? Nu mi-a dat el un exemplu, tnrul acest
a barbar? Am rmas, eu si mpratul, n asteptarea evenimentelor, dar eu stiam deja c era
m victoriosi.
Pericolul nu prsise nc zidurile palatului, dar eram convins c imperiul nu se putea prbu
si, c lustinian nu putea disprea de pe scen, Dumnezeu nu ar fi ngduit asta si i eram r
ecunosctoare pentru ocazia pe care mi-o druise ca s-i slujesc o clip drept resort to
varsului meu de viat.
Narses reusise s ias din palat cu o parte din fondurile secrete, fr s fie interceptat
. S-a fofilat pn la casele celor mai importanti Albastri, pe care-i cunostea pe to
ti, din moment ce apartinea factiunii lor. Pe jumtate convingndu-i, pe jumtate cumprn
du-i, cu bani si cu promisiuni, i-a ntors unii dup altii n favoarea noastr. La rndul
lor, ei au transmis instructiuni clientilor" lor, rude srace, cunostinte, lucrtori,
care nu-si prseau niciodat locuintele, mai ales n aceste vremuri tulburi. Acestia s
-au mprstiat prin oras pentru a aduna partizani si au nceput s strige sloganuri n fav
oarea mpratului.
ntre timp, Belizarie, n fruntea trupelor proaspt revenite de pe frontul persan, si-
a croit drum prin palatul Chalke peste mormanele de drmturi si ruine fumegnd si
168
"W-
a intrat pe hipodrom prin porticul Albastrilor, n acelasi timp, aghiotantul lui fc
ea turul cldirii cu regimentele barbare si ptrundea prin Poarta Mortilor, nume foa
rte potrivit n momentul acela. Fcndu-si aparitia pe hipodrom prin cele dou extremitti
, trupele i-au atacat pe rebeli, n vreme ce detasamentele de arcasi, cocotate pe
scrile interioare pn la galeria de plimbare, trimiteau o ploaie de sgeti peste ei. nt
r-o secund, trufia lor s-a transformat n panic. Erau nconjurati din toate prtile si, n
ciuda numrului lor, cu mult mai mare dect cel al soldatilor, s-au artat incapabili
s se opun veteranilor. Instructiunile erau clare: nici mcar un singur rebel nu tre
buia crutat. Soldatii urmau s-si nfig sbiile n zidul compact de carne. Masacrul a dur
at pn dup cderea noptii.
Belizarie, lsndu-si trupele s termine treaba, s-a ntors la palat. Narses l precedase.
Revolta Nika, dup ce zguduise imperiul, si gsise sfrsitul.
mpratul s-a ntors spre mine.
Niciodat nu-mi va pieri din minte imaginea ta la consiliul acela tragic. Preai mai
nalt dect cele mai nalte, att erai de maiestuoas. Te urtisesi intentionat, ns niciod
ai fost mai fascinant, mai frumoas. Nemesis cu vluri asemenea drelor de snge nchegat,
fort obscur venit din fundul veacurilor, dac ai fi fost constient de ceea ce fceai...
Se va spune c imperiul a fost salvat de o femeie... De tine, Despina, de tine, Va
ssilissa iubit de Dumnezeu. De tine, Theodora mea!
Acest omagiu mi-a dat fort s continuu, s mplinesc ceea ce trebuia mplinit, s-l apr mai
bine pe mprat de toti si ndeosebi de el nsusi. Eram prezent n marea sal de audiente hri
sotriclinium, asezat pe tronul dublu din porfir
169
cnd, n prezenta ntregii Curti, a guvernului si a tuturor autorittilor, a fost adus H
ypatius. Smuls din kathisma de la hipodrom, de unde si nchipuise c va ncepe domnia l
ui, nlntuit, pstrase pe cap, czut grotesc ntr-o parte, colierul de aur care-i slujise
drept efemer coroan. Avusese ntotdeauna, chiar si n vremurile sale cele mai prosper
e, expresia lamentabil a unui nvins, dar si pstrase o urm de demnitate si nu implora
iertare.
Ai fost ademenit de ctre rebeli, mai degrab dect ai condus evenimentele, a comentat
mpratul. Te-ai lsat atras, mai degrab dect ai complotat, n amintirea augustei tale ru
denii cu mpratul Anastasius, ca rsplat pentru serviciile pe care le-ai adus pe vremu
ri imperiului si ca dovad a vechii noastre prietenii, ti acord iertarea.
M-am ridicat brusc.
Opreste-te, Cezar! Clementa ta va deschide calea altor nebuni, altor ucigasi, al
tor tentative. Viitorul cere un exemplu.
Victoria, Despina, cere ndurare.
si cele cincizeci de mii de lesuri care putrezesc pe hipodrom i-au dat iertare ?
S-au rsculat, e adevrat, dar ei sunt nevinovati, cci sunt oameni simpli care s-au
aventurat ntr-o experient funest. Au murit fr s nteleag, n vreme ce conductorii nte
upravietuiesc. Cine au fost, asadar, dusmanii statului, uneltitorii? nalti func
tionari, generali intriganti, mari proprietari de pmnturi, aristocrati, ntr-un cuvnt
mediocrii", dusmanii vesnici ai oricrui progres, ai oricrei evolutii. Ei sunt egoi
sti, trufasi, superbi si vanitosi. Nu au iertat abolirea privilegiilor lor si
legea egalizrii impozitelor, pe care ai adus-o tu, Cezar. Atunci s-au speriat s
i si-au jurat c ne vor face s disprem. De ce s avem mil, cnd ei n-au avut mil fat de t
pele lor
170
nevoiase ? Pe ei trebuie s-i pedepsim, pe acesti mediocri", s\ n primul rnd pe purtto
rul lor de cuvnt, pe suveranul pe care si l-au ales, mediocrul mprat al mediocrilor
. Jur-mi, Cezar, c vei fi fr mil fat de Hypatius, fat de senatorii si nobilii care l-au
sprijinit! Mortii ti-o cer!
Au avut rzbunarea lor, nu numai mpotriva marionetei ncoronate pentru o clip, ci si mp
otriva mai-marilor" care se prosternaser n fata tronului su iluzoriu. Hypatius a fos
t executat.
Capitolul 11
Aceast ncercare l-a schimbat pe lustinian si l-a rspltit cu un cinism necunoscut de
el pn atunci. Arsenius mi-a raportat, ntr-adevr, insolitele foloase pe care le trgea m
pratul de pe urma puterii sale judiciare. Totul a nceput n ziua n care un anume Leon
, preabogat proprietar de pmnturi, aflat n proces pentru dobndirea unui teren contes
tat, i-a oferit jumtate din valoarea acestuia lui lustinian pentru ca el s hotrasc n
favoarea lui; ceea ce a acceptat imediat, pentru a ncasa comisionul. Gheata era d
eja spart, n scurt timp, a acaparat averi fabuloase, sub felurite pretexte, pentru
a le mprti apoi colaboratorilor si sau afaceristilor de origini umile, care stiuse
r s-i atrag atentia si crora le oferea bogtii peste bogtii. Generos era din fire, ncep
cu mine, cci mi druise attea proprietti n Pont si Paflagonia, nct fusesem nevoit s
un organism special pentru a le administra; ns pe acesti necunoscuti de ce i mbogtea
? Bnuiam motivul, dar am vrut s-l aud din gura lui. N-a fcut pe misteriosul:
Nu are rost s ncercm s-i atragem pe aristocrati de partea noastr. Am constatat ce le
poate pielea n timpul rscoalei Nika. Orice am face, ei vor fi mereu mpotriva noastr,
din instinct, visceral. Or, noi avem nevoie de o clas care s ne sustin si s ne perm
it s ne ducem planurile la ndeplinire. Aceasta nu exista, asadar, trebuia creat, n fe
lul acesta, sporeste numrul nou-mbogtitilor care au tot
172
interesul s ne mentin pe tron, cci, dac am fi alungati, ar avea ei nsisi de pierdut.
Punctele mele de vedere erau att de asemntoare cu ale lui lustinian, nct l-am sftuit i
mediat s preia n folosul Coroanei bogtiile unuia dintre fratii lui Germanus, Boraid
is, care tocmai murise, pentru a-i mpiedica pe dusmanii nostri s-si rotunjeasc aver
ile. A mbrtisat pe loc sugestia mea. Poate c se temuse c l voi critica si a fost usur
at s descopere n mine un complice. Legiuitorul, reformatorul, cuceritorul, mpratul c
are detinea lumea ntreag putea s se lase ns tentat de mostenirea unui particular si s
cumpere ceva ce nu avusese nc... In voluptatea lui de a vedea aurul scurgndu-i-se n
encetat printre degete, supravietuiau amintirile copilriei sale srace, sentiment pe
care l ntelegeam pe deplin, din moment ce l mprtseam. Eu voisem s mi-o sterg din memor
ie pe a mea, lustinian a sters-o pe a lui de pe hart. Se nscuse si crescuse n fundu
l Iliriei, ntr-un ctun mizerabil numit Taurisium. L-a ras de pe fata pmntului si a c
ldit n loc o cetate superb, udat de un apeduct, plin de biserici, piete, fntni, bi pub
ce si bazaruri. A numit-o Tetrapyrgia, orasul cu patru turnuri, si i-a atribuit
pe deasupra un arhiepiscop, n felul acesta a vrut s ngroape sub splendidul oras col
iba umil n care trise un anume Petrus Sabatus, disprut si el pentru a deveni lustini
an.
Pentru a-l ajuta ct mai bine pe mprat n problemele delicate cu care se confrunta zi
de zi, hotrsem s intervin n numirile din administratie, din guvern, din armat si chia
r din biseric. M obisnuisem s abordez acest capitol la micul-dejun, pe care mpratul s
i cu mine l luam mpreun. Nu mai aveam chef s recurg la soaptele de budoar", adic la oc
aziile acelea att de utile pentru o femeie cnd, n
173
intimitatea patului conjugal, reuseste s fac un brbat s i accepte punctul de vedere fr
prea mult mpotrivire. Ritmul de lucru al mpratului ne silise s avem camere separate.
El muncea pn noaptea trziu si cteva ore de somn i erau suficiente. Luase hotrrea s se
lce la locul de munc si instalase n coltul cabinetului un pat simplu de campanie,
pe care se ntindea cnd ajungea la captul puterilor. La mas, scpat de problemele la ca
re muncise toat noaptea, ct nu fusese nc nevoit s nfrunte dificulttile zilei, era mai d
ispus ca oricnd s m asculte.
Dup cum aveam chef, porunceam ca masa s fie pus ntr-una sau alta din camerele ginece
ului, cu conditia s nu fie prea departe de camera mea de culcare, unde stteam n cea
mai mare parte a timpului, ntr-adevr, nu-mi plcea nici s m misc, nici s m deplasez. Nu
m duceam, practic, niciodat n biblioteca privat si nici n muzeul gineceului, pe care
mpratul l umpluse cu cele mai admirabile statui ale Greciei antice. Din contr, petr
eceam ore ndelungate ntr-o ncpere vast, amenajat special pentru a pstra acolo bijuterii
le si stofele pe care le strngeam cu pasiune.
Din respect fat de mprat, am adoptat o regularitate a orarului zilnic foarte nepotr
ivit cu firea mea. Dormeam n general putin si prost. Trezit n zori, pluteam ntr-o sta
re de semiconstient pn la trezirea oficial, care avea loc la ora nou. Atunci m ocupam
de toalet, transformat n rit ceremonial. Mai multe ore erau consacrate unei bi prelu
ngite, masajelor si ngrijirilor corporale ca s fiu gata la ora la care m ntlneam cu mpr
atul. El abia se atingea de mncruri, nu bea dect ap si era servit cu amestecul lui p
referat de ierburi de munte fierte. Eu, din contr, m hrneam zdravn, mncm fructe proasp
ete sau uscate,
174
dulceturi, prjituri cu miere si gru dup care eram nnebunit. M serveam de mai multe ori
din zeama sfnt", supa aceasta de ceap, hrana sracului, cu care m obisnuise trecutul m
eu. Apoi nghiteam o lingurit de sare de Sfntul Luca mpotriva durerilor de cap care m
chinuiau si sare de Sfntul Grigore Teologul, care mi permitea s-mi pstrez sntatea si c
uloarea prului negru, pe care nu fusesem nevoit s-l vopsesc niciodat. stiam c mpratul n
u va zbovi mult. De aceea, n timp ce mncm, discutam cu el numirile n functie. Deja su
primase vnzarea functiilor, pentru a le atribui celor mai merituosi. Mai trebuia
s-i descopere pe candidati n rndul multimii.
Am nceput prin a porunci astrologilor s ntocmeasc horoscopul celor mai capabili. Dac
un brbat era nscut sub semnul lui Jupiter sau al lui Venus, eram nclinat s-i accept c
andidatura. Saturn si Marte erau exclusi. Soarele era considerat o posibilitate,
dar cu rezerve. Ct despre Lun si Mercur, nu aveam ncredere, fiindc nativii acestor
semne sunt cunoscuti pentru firea lor schimbtoare, n realitate, astrii erau subord
onatii mei cei mai credinciosi. Dup decizia lor, considerat ca fiind fr drept de ape
l, m ncredeam exclusiv instinctului meu. stiam c aveam ochiul format pentru a desco
peri sub nftisarea cea mai stears spiritul cel mai remarcabil, caracterul cel mai i
ntegru, energia cea mai capabil, si m pot luda c am stiut s inventez" personaje care v
or rmne tot attea podoabe ale domniei.
n primul rnd, Narses. mpratul l avea pe Belizarie, eu l aveam pe Narses. Privirea lui,
autoritatea si devotamentul de care dduse dovad n timpul revoltei Nika m cuceriser d
efinitiv, l-am cerut lui lustinian s-i acorde rangul de general-sef, amnnd pe mai tr
ziu gsirea unei functii demne de talentele sale. lustinian mi-a fcut imediat aceas
t
175 .
favoare, apoi s-a ntristat. Era ngrijorat de situatie, mi-a mrturisit el. Prefectul
orasului, care i urmase lui loan din Cappadocia n fruntea guvernului, se arta inca
pabil s scoat statul dintr-o situatie financiar deja precar naintea revoltei Nika si
care acum ajunsese catastrofal. Luat din scurt, am propus mai multi candidati, pe
care mpratul i-a respins din motive foarte ntemeiate. El nsusi a rostit numele ctorva
personalitti ct se poate de nepotrivite, asa nct m ntrebam unde voia s ajung. L-am pr
it ndelung, cum sttea asezat n fata mea. Din el emanau simplitatea, bunvointa, dorin
ta de a-i ajuta pe ceilalti, n ciuda celor cincizeci de ani mpliniti, si pstra tenul
proaspt, silueta elegant si talia fin. Vocea lui blnd, gratia din priviri, sursul tim
id, un aer usor distrat i ddeau un farmec firesc care m nvluia, m adormea.
Ar fi cineva... dar... a soptit el.
Mi-am dat seama n sfrsit ce voia, dar am fcut pe nevinovata:
Cine mai e, Cezar?
Singurul capabil s scoat tara la liman, loan din Cappadocia.
F cum doresti, Cezar, m-am multumit s zic.
Ca de obicei, si alesese foarte bine momentul pentru c, dup ce obtinusem de la el p
romovarea lui Narses, mi-era greu s protestez mpotriva ntoarcerii ministrului, lust
inian a scos din mnec un decret pe care l pregtise deja si m-a rugat s-l citesc. Nu fc
use economie de nflorituri pentru fostul su favorit:
fi multumim pentru c a pus att la inim binele nostru si i acordm ncrederea noastr oarb
retiosului si devotatului nostru servitor.
. 176
Nu-mi convenea deloc acest decret, ns i l-am dat napoi fr nici un comentariu. Adversa
rul meu era din nou pe pozitie, si mult mai solid ca nainte.
Mi-am calculat prost urmtoarea lovitur si am dat gres cnd a venit vorba de cumnatul
meu, Sitas. Sora mea Comito tocmai i druise o fat pe nume Sofia si am vrut s-i ofer
o provincie mai prestigioas si mai putin periculoas ca Armenia; fr s-mi dau seama, a
m atins rnile secrete lsate de revolta Nika n sufletul lui lustinian. El i reprosa l
ui Sitas, fr a o spune cu voce tare si foarte pe nedrept, c nu fusese acoio pentru
a-l apra si, fr a-l decdea propriu-zis n dizgratie, l-a condamnat la obscuritate.
Nika lsase n fiecare dintre noi cicatrice adnci. Cum as fi putut s neg acest lucru cn
d, chiar a doua zi dup nbusirea revoltei, l primisem pe Ruderic singur. Ariana, marea
maestra a Casei mele, protestase la aceast abatere de la protocol, i ddusem preced
ente istorice. De altfel, prea putin m interesa prerea ei. Le-as fi inventat, att m
atasasem de tnrul got, si i eram recunosctoare pentru curajul pe care stiuse s mi-l i
nsufle n clipa n care mi-l pierdusem. Cel putin, asta voiam s cred. Dup multumirile
rapide am ajuns la confidente, cci el m inspira s am ncredere s^mi descarc sufletul.
Apoi, pentru a strpunge armura lui Ruderic, l-am fcut s vorbeasc despre el. Nu mai t
inea minte mare lucru despre Italia lui natal si despre confratii lui, pentru c fu
sese trimis de la vrsta de cinci ani la Constantinopol. Nu-si regreta nici famili
a, nici patria. Era fericit aici. Avea, cu sigurant, o logodnic, am insinuat eu. M
ulte, a mrturisit el rznd, i poruncisem sa se aseze pe treptele tronului meu de fild
es, si scosese coiful si privea drept nainte. Capul lui, ceafa m atrgeau ca un magne
t si am riscat s-l mngi usor pe pr. L-am simtit crispndu-se,
177
dar nu s-a miscat. N-am ncercat s aflu dac aceast supunere era rspunsul la invitatia
unei femei sau respectul datorat mprtesei.
Am rmas o bun bucat de vreme nemiscati, tcuti, iar eu simteam c inima mi btea nebuneste
. Nu m mai puteam stpni. O natur imperioas, ascuns n adncurile fiintei mele, reaprea,
le din urm, mi-am revenit si i-am fcut semn s se retrag, ncercnd totusi s-l revd, I-am
umit curopalat, adic nsrcinat cu administrarea palatului, post prestigios si foarte
cutat. Barbarii nu erau foarte populari la Curte, unde conservatorii ne acuzau c
le dm prea mult atentie; pe de alt parte, Ruderic era prea tnr pentru aceast promovare
. Cu toate acestea, mpratul nu plecase urechea la nici o presiune si mi mplinise dor
inta. Ruderic avea de-acum dreptul de a intra n gineceu la orice or din zi si din
noapte.
mi nchipuisem c prezenta lui avea s-mi aduc liniste. Zi de zi l aveam sub ochi, i auzea
m vocea, i urmream miscrile, i ntlneam privirea. Numindu-l n Casa mea, fcusem o gresea
i ratiunea mi poruncea s-l ndeprtez ct mai iute. ndat ce-l vedeam, hotrrea mea slbea
extam o asa-zis afectiune matern. Din pcate, eram prea direct pentru a folosi siretl
icuri si, nemaiputnd renunta la prezenta lui, o ceream n orice mprejurri. Cu o rezer
v pe care nu stiam dac trebuie sau nu s o atribui deferentei, el se supunea tuturor
capriciilor mele.
n scurt timp, situatia din Africa a devenit ngrijortoare. Regele probizantin al van
dalilor, care domnea n partea aceea a lumii, fusese dat jos de pe tron. n locul lu
i, rzboinicii si nobilii vandali aleseser o cpetenie tnr, Gelimer, care s-a declarat i
mediat dusmanul nostru
178
nempcat. Calittile lui l-au transformat ndat ntr-un grav pericol pentru noi. Fr s mai
epte, mpratul a decis s trimit acolo armatele, sub comanda lui Belizarie.
Cu o zi nainte de plecarea sa, am asistat la botezul protejatului su, un tnr got car
e se hotrse s renunte la erezie si cruia el si Antonina urmau s-i fie nasi. n timpul c
eremoniei, m-am amuzat foarte mult interceptnd privirile pe care i le arunca Anto
nina catehumenului - care nu erau nicidecum cele ale unei nase ctre finul ei -, fr
s-mi dau seama c si eu fceam acelasi lucru cu Ruderic.
Dup ceremonie, am primit-o singur pe Antonina. Nu o mritasem cu cea mai bun partid a
imperiului doar ca s-i fac plcere si ea a nteles foarte bine c asteptam ceva n schimb
. Mi-a descris fericirea ei conjugal. Ascultnd-o, ai fi zis c tria mpreun cu Belizarie
ca n paradis, fericirea aceasta fiind ncununat de nasterea unei fiice, Ioana, si m
ie mi datora toate acestea. Nu i-ar fi fost de ajuns o viat ntreag pentru a-mi doved
i recunostinta. Nu trebuia dect s poruncesc, ea mi era sclav, era o unealt n mna mea. A
m rugat-o, pur si simplu, s-mi dea vesti, fiindc trebuia s-si nsoteasc sotul n Africa:
Poti s-mi scrii scrisori n care s povestesti campania n cuvintele tale, poate chiar
cu mici indiscretii, n orice caz altfel dect n rapoartele oficiale.
A priceput repede c i ceream n schimbul mariajului ei s spioneze pentru mine. Ca de
obicei, a vrut s fac exces de zel. Mi-a promis s noteze toate greselile generalissi
mului. Am protestat: Nu ti-am zis s-l denunti pe sotul pe care sustii c l iubesti att
. Noteaz numai ceea ce vezi."
A doua zi, flota care se pregtea de plecare spre Africa a defilat n fata multimii.
Prin traditie, mprteasa nu trebuia s asiste la plecare. De aceea, eu nu eram mpreun c
u
179
Curtea si guvernul pe metereze, ci m retrsesem pe terasele palatului Daphne. mpratul
l nsotea pe patriarhul Anthimus, care binecuvnta cele cinci sute de nave cu saispr
ezece mii de soldati si treizeci de mii de marinari. Era cea mai mare expeditie
vzut pn atunci. Un soare vesel lumina pdurea de pnze de toate dimensiunile si vntul put
ernic flutura stindardele lungi brodate cu efigia Fecioarei Mria si cu chipurile
sfintilor. Acest spectacol splendid m lsa indiferent si eram sensibil mai degrab de p
rezenta lui Ruderic la ctiva pasi de mine. Curtenii, obisnuiti s nregistreze cele m
ai imperceptibile semne, se distrau probabil copios de ocheadele mele furise. Nu
mi mai puteam ascunde atractia pe care o simteam pentru el. Cu att mai mult cu ct m
i fcea din ce n ce mai mult plcere s-i povestesc despre politic, s-i dezvlui dedesubtu
le si mecanismele ei. Avea darul de a se interesa de orice si, avnd un asemenea u
cenic, triam o experient care mi mbogtea spiritul. Acest neofit vedea lucrurile dintr
-un unghi neasteptat, iar remarcile lui, ntotdeauna pertinente si personale, m dis
trau de fiecare dat. Vzut prin el si cu el, puterea mi se prea mai usoar, iar intrigi
le ei, din sordide, deveneau amuzante. Campania din Africa l pasiona.
nceputul a fost strlucit. Flota noastr, scpnd de pndasii inamici postati pe fiecare in
sul din Mediteran, a trecut printre navele flotei vandale trimise s o opreasc si a nfp
tuit o debarcare-surpriz care l-a luat pe Gelimer pe nepregtite, ntr-o prim mare btlie
, trupele noastre 1-au zdrobit si n scurt timp au intrat triumftoare n Cartagina. G
elimer s-a ascuns prin mprejurimi si a avut ideea de a oferi locuitorilor din zon
recompense pentru fiecare soldat bizantin ucis. Ideea i-a costat scump pe imprud
entii care
180
s-au aventurat n afara zidurilor: piramidele de capete se nltau zi de zi tot mai su
s. Credincioas promisiunii pe care mi-o fcuse, Antonina mi scria des. Trecnd repede
peste chestiunile militare, se plngea de toate. Cldura o sufoca, furtunile de nisi
p o fceau s tuseasc, tntarii o piscau, mici neplceri pe care le cunosteam prea bine.
Citeam printre rnduri satisfactia acestei fete a strzii de a se lfi n asternuturile u
nui rege, desi ea considera palatul abandonat de Gelimer lipsit de orice confort
. Cartagina nu se compara cu Bizantul, produsele de pe piat erau de calitate ndoie
lnic, iar vinurile locale att de scrboase, nct ea si le aducea din Constantinopol. Ct
despre Belizarie, nu-l vedea, practic, niciodat si cnd venea s o caute era pentru a
bombni sau pentru a adormi imediat, fr s-i observe mcar eforturile.
Datorit slujitoarei ei, mituit de Arsenius ca s o spioneze pe spioana mea, mi comple
tam informatiile.
Belizarie si Antonina l luaser mpreun cu bagajele si pe proasptul lor fin Theodosius,
angajat sub stindardul imperiului. Pe nava-amiral care o transporta n Africa, An
tonina se plictisise ngrozitor si, datorit duratei cltoriei, interesul ei pentru The
odosius s-a intensificat tot mai mult, astfel nct nainte chiar de debarcare si-l tr
ansformase n amant. Discret la nceput, excesele pasiunii ei au fcut ca legtura s devin
public, n scurt timp, nu mai exista nimeni n armat n afar de Belizarie care s nu vad c
se petrece. Cu toate acestea, inevitabilul s-a produs la Cartagina, n palatul lui
Gelimer, rechizitionat de armata bizantin. Ca n comediile pe care le mimam n adole
scent, ntr-o bun zi sotul a intrat fr s bat n iatacul sotiei si a surprins-o n bratel
antului. Fireste, l-a apucat o furie violent, care n-a descumpnit-o pe Antonina. A
sustinut sus
181
si tare c Theodosius si cu ea se pregteau, pur si simplu, s coboare n pivnit anumite
obiecte de pret luate ca prad, pentru a se asigura c nu vor cdea n minile mpratului. Ce
l mai ciudat a fost c Belizarie a crezut-o. Fiul Antoninei din prima cstorie, Photi
us, s-a amestecat n afacere, ncercnd s-i deschid ochii tatlui su vitreg. Belizarie a pr
eferat s cread incredibilul, adic pe sotia lui. Ea nu ajunsese ns la captul emotiilor.
Una dintre femeile din anturajul ei, pe care o conce-diase, s-a dus la Belizarie
si i-a povestit totul, sustinndu-si spusele cu mrturia a dou sclave aflate n slujba
Antoninei. Aceasta si-a convins sotul c era victima unei conspiratii odioase. Da
r, pentru a pune capt acestor acuzatii infame, slujitoarea si cele dou sclave au f
ost tiate n bucti, buctile puse n saci, sacii azvrliti n mare... cci pentru a si-l ps
pe Theodosius Antonina nu se ddea napoi de la nimic. Ruderic gusta cu aceeasi plcer
e ca mine aventurile acestea picante.
Din pcate, vestile proaste din Africa mi-au ntrerupt distractia. Dup cum presimtise
mpratul, regele Gelimer era departe de a fi nfrnt. Liniile noastre de comunicatii rmn
eau periculos de fragile. Meterezele Cartaginei se transformau n ruine. Populatia
, care n sinea ei ne ura, i prefera pe vandali. Agentii lui Gelimer, infiltrati pe
ste tot, s-au apucat s ne corupa regimentele de mercenari, n restul trii, Gelimer n
e hrtuia permanent trupele, n tabra imperiului, domneau dezertrile si descurajarea.
Desi nu lsa s se vad, mpratul era mcinat de incertitudine. Un esec ar fi nsemnat abando
narea oricrei sperante de a recupera nu numai Africa, ci si toate provinciile pie
rdute pe care jurase, la suirea pe tron, s le recucereasc, iar acest esec nu era i
mposibil.
182
ncetineala cu care soseau stirile i sporea nelinistea, ntr-adevr, emisarii trebuia s
cltoreasc pe mare pn la un port din Peloponez, apoi pe jos pn la Constantinopol. Aceast
tcere mi tinea nervii ncordati la maximum, n sfrsit, ntr-o zi de noiembrie a anului 53
3, a venit minunata veste. Armatele noastre, stule de atta hrtuial, se hotrser s preia
nitiativa si s-l nfrunte pe Gelimer. In ultimul moment, mercenarii ne-au rmas credi
nciosi si n cteva ore trupele vandale au fost atacate, respinse, doborte, sfsiate n b
ucti. Gelimer a scpat cu numai ctiva oameni din masacru. Din acel moment, a fost de
negsit. Regatul vandal din Africa fusese nvins.
Mndria, veselia mea s-au amestecat cu o admiratie profund pentru regele nvins. Fuga
r, fr coroan, fr armat, fr adepti, Gelimer compunea poeme n latin despre nenorociril
si atunci cnd, nemaiavnd de ales, a negociat termenii predrii, n-a cerut dect trei
lucruri: o lir ca s-si acompanieze cntecele funebre, un burete ca s-si stearg lacrimi
le si o bucat de pine, conditii care, binenteles, au fost acceptate.
O dat cu mretia sufletului unuia dintre sefii lor, descopeream vitejia, onestitate
a si mndria acestor barbari pe care regretam c nu i-am cunoscut atta timp si pe car
e i lsam s fie dispretuiti de mediocri"... Barbarii din rndurile crora provenea Ruderi
c.
Pentru a srbtori victoria, am reintrodus obiceiul czut n desuetudine al triumfului r
oman. Spectacol pretios, pe care l revd si acum cu ochii mintii, mpratul clrea un pur-
snge arab complet alb. Armura lui strlucea, grzile purtau platose si lnci aurii, iar
n centrul scuturilor lor era pictat un ochi nconjurat de un cerc de aur. Cubicula
rii i
183
urmau mpreun cu protospatarii - eunucii militari -, senatorii drapati n tunicile lo
r de aur, functionarii civili n alb si rosu. O procesiune lung de nobili vandali p
rizonieri le scotea n evident statura impozant si virilitatea. Dromaderi albi, patr
u cte patru, purtau comoara cucerit de la nvinsi. Averea unei natii se desfsura n vzul
tuturor, armurile bogate, tronurile de aur, carul folosit de regii vandali, spl
endidul mobilier al banchetelor regale, pietrele pretioase, statuile, vazele, cu
ferele pline ochi de monede de aur.
n semn de bucurie, oamenii din popor si puseser coroane de flori n jurul gtului sau t
ineau buchete n mini. Linii nchise vopsite pe jos tineau gloata la o distant respect
uoas. Sute de copii aruncau cu smirn si rozmarin. Albastrii si Verzii, purtnd bonet
e de catifea neagr si mpodobiti cu trandafiri, agitau batiste brodate si strigau nt
r-un glas urrile rituale, asa cum spune proverbul: Mai multe dect stelele din cer s
unt aclamatiile Bizantului."
Prefectul cettii i-a ntins dou ghirlande, una din aur si cealalt din laur verde mpratu
lui, care si le-a pus pe brat. Suveranul a ajuns la Augusteum si s-a oprit n fata
marii statui cu patru fete a lui lanus, zeu al rzboiului, dar si zeu al pcii. A d
esclecat, n fata lui, catedrala Sfnta Sofia lsa s se scurg prin portile ei clerul nvesm
tat n robe de toate culorile.
mpratul a ptruns n biseric, a ngenuncheat si s-a rugat, apoi eunucii i-au nlocuit coifu
l cu o coroan, l-au nmnat hlamida de aur si ncltrile purpurii, simbol al puterii sale
spirituale. A urcat ncet treptele care duceau spre crucea de aur si a luat-o n mn. A
tunci domnul rzboiului a redevenit o imagine a lui lisus. Aprinznd o fclie, si ilust
ra functia de lumin a lumii si, la semnul acesta, sute de mii de lumnri s-au aprins
pe strzi, la fiecare fereastr, n fiecare biseric.
De la biseric, mpratul s-a dus la hipodrom. Imnul
184
victoriei intonat de coruri i-a ridicat n slvi aparitia: Salutare, mprat si rege, ncnta
re a universului pe care Sfnta Treime I-a condus ctre victorie, nemaivzut conductor,
pzitor al lumii!"
Cnd mpratul a luat loc pe tronul dublu de porfir unde l asteptam eu, generalii, cond
uctorii flotei i-au adus pe prizonierii vandali cei mai importanti si i-au arunca
t la piciorul crucii de aur pe care lustinian o tinea n mna dreapt. Arhicancelarul
le-a plecat capetele pn cnd buzele lor au atins piciorul mpratului. Apoi Gelimer a nai
ntat ncet spre noi. Era foarte nalt, mult mai nalt ca oricare dintre compatriotii si
. Din el emanau mndria si autoritatea, mbrcat ntr-o rob purpurie, si pstra mretia de r
e. Era probabil mai maiestuos n momentul acela dect fusese vreodat pn atunci. Nici o
lacrim nu i-a czut din ochi, nici o plngere nu i-a scpat printre buze. Senintatea, pi
etatea lui si gseau poate sursa n vreo consolare secret, fiindc l-am auzit clar sopti
nd spusele lui Solomon: Trufie, trufie, totul e trufie..." ntr-o nscenare voit agre
siv, demnitarii nostri i-au smuls mantia de purpur si I-au fortat s se ncline n fata
tronului.
Exact n clipa aceea, solistii corurilor imperiale si-au nltat vocile: Cine e mai mar
e ca Dumnezeu dect Dumnezeu, Dumnezeul acesta care face minuni, dusmanii nostri a
u fost respinsi de judecata domnului nostru..."
Prizonierii, prosternati n continuare, au primit n sfrsit ncuviintarea s se ridice. A
tunci, deodat, n uraganul sonor al orgilor de argint, poporul ntreg, grzile, oficial
ii, generalii, conductorii flotei au intonat ntr-un glas: Salutare tie, Basileus, r
ege, mprat, mereu nvingtor, preaiubit de Dumnezeu, aprat de Dumnezeu. Viat lung tie, ca
re tii cu bratul tu echilibrul lumii!"
185
Att de puternice si de sincere erau aclamatiile, att de bucuroase, nct s-au auzit pn d
eparte, dincolo de Bosfor, pe malul asiatic. si asa cum e scris n Cartea ngerilor:
Ei cnt, ei strig, ei preamresc, ei vorbesc de mretia mpratului nostru."
mpratul, fidel firii sale, a dat dovad de cea mai mare clement, n loc s-i imite pe atti
a predecesori care i-au trimis pe dusmanii lor n lanturi sau la moarte, i-a acord
at lui Gelimer libertatea, onorurile suverane si pmnturi considerabile n Galatia, u
nde putea duce o viat ndestulat.
n gineceu, am ntmpinat-o pe Antonina ca pe o triumftoare, asa cum se cuvenea, l-am a
nuntat, gratioas, c aveam de gnd s obtin de la Belizarie s-l numeasc pe tnrul Teodosiu
finul ei, sambelanul sotiei lui. Voiam s-i dau de nteles c stiam de legtura ei si c e
ram hotrt s o protejez. Ea era deja sclava mea zeloas, ns din momentul acela mi-a deven
it supus entuziast.
Am primit apoi, la cererea lor, o solie a evreilor din capital. S-au prezentat mbrc
ati n negru cu totii, condusi de un rabin foarte btrn, care a vorbit n numele lor. n
prada adus de la Cartagina de armatele noastre se afla bunul cel mai sacru, cel m
ai venerabil al rasei lor, comoara Templului, care trebuia s se ntoarc la Ierusalim
.
Noi, Maiestate, suntem cei mai umili ntre cei mai umili supusi ai imperiului, noi
nu ne punem la socoteal, ns blestemat fie acela ce pune mna pe candelabrul cu sapte
brate, blestemat fie acela ce nu-l napoiaz poporului lui Israel.
si mi-au nsirat toti hotii celebri crora prada le-a purtat ghinion, dintre care Ge
limer, care si-a pierdut regatul, era ultimul de pe lunga list. Am obtinut de la mpr
at s le
186
acorde satisfactie, i-am povestit eu lui Ruderic, nu trebuie niciodat s ti-i pui p
e evrei mpotriv."
i-am prezentat perfid generozitatea lui lustinian, n opozitie cu avaritia lui Bel
izarie, care si pstrase imensa prad, din care de altfel o parte trebuia s revin Coroa
nei.
Ruderic, cu stilul lui direct de a vorbi, care avea deseori ceva proaspt, mi-a at
ras atentia c Belizarie era totusi nvingtorul din Africa. N-am vrut s m supr pe acest
nestiutor:
Numai mpratul a gsit fondurile inepuizabile pentru aceast expeditie, numai mpratul est
e autorul victon'ei noastre.
Asadar, n cazul acesta el a poruncit masacrele.
Ce masacre ?
Srisem din scaunul meu si m repezisem la el, gata s-l strng de gt.
Ce masacre ? a rspuns ei cu un calm sub care se ascundea o ironie dureroas. Nu sti
ai, asadar, Glorie a Purpurii, c soldatii nostri au dobort fr diferentiere pe toti p
rizonierii barbari, precum si pe berberii bstinasi, mpreun cu sotiile si copiii lor
? Ucideau, ucideau, nu se puteau opri din omoruri, de parc ar fi ncercat s nimiceas
c o ras ntreag. Mortii au fost numerosi ca firele de nisip, iar distrugerile au fost
att de ngrozitoare, nct cltorul trece acum printr-un pustiu, acolo unde prospera
u nainte bogatele provincii att de populate.
Eram cu att mai ngrozit cu ct Ruderic vorbea fr urm de repros sau pasiune, doar pentru
a m informa. Vorbele lui erau inspirate numai de simpatia spontan a unuia dintre f
iii gotilor, mpotriva crora lupta imperiul, pentru vandalii pe care imperiul i nvins
ese.
Cine ? Bine, dar cine a poruncit grozvia asta ? am reusit s ngaim.
Ruderic m-a privit drept n ochi si nu mi-a rspuns.
187
mpratul, eram convins, nu stia mai multe dect mine. Belizarie, trebuia s recunosc, n-
ar fi svrsit niciodat o asemenea prostie. Responsabilitatea i apartinea, fr ndoial, vr
nui general obscur, n orice caz, numele lui nu conta prea mult. Responsabilitatea
acestor mii de cadavre cdea pe umerii lui lustinian, pe ai mei.
Am descoperit c ni se ascundea adevrul, cnd eu m mndream cu contrariul. Credeam c noi
conducem totul, manipulm totul si, de fapt, eram doar niste ucenici vrjitori. De c
e s ne pierdem vremea controlnd, dnd instructiuni, ascultnd rapoarte din moment ce n
u stpneam situatia ? De ce s fim siliti s renuntm s trim din moment ce domneam peste o
iluzie ?
La sfrsitul acelei dimineti, eram n camera mea, unde nimeni nu avea voie s m deranje
ze, singur cu Ruderic, si el m vedea pentru prima dat descumpnit. Aveam nevoie s m conf
esez cuiva, ncet-ncet, m cuprindeau vechile regrete.
Experienta tineretii mi-a smuls orice sentimentalism, orice idealism. Mai trziu,
ambitia mi-a sufocat orice fericire. De-acum sunt permanent n spectacol... Viat ncr
emenit, viat nghetat, n spatele fatadei sclipitoare, corpul amorf n care m-am transfor
mat a devorat orice urm de fiint uman din mine. Nu mai sunt femeie.
Ruderic m-a ntrerupt pentru a protesta si pentru a-mi luda frumusetea. Frumusete,
poate, ns artificial, fals, am replicat eu. Mi se ntmpla s trezesc admiratia celorlalti
, dar eram un corp steril si uscat. M-am nduiosat de propria soart si ochii mi s-a
u umplut de lacrimi, pe care am vrut s le ascund de Ruderic si m-am ntors cu spate
le la el. S-a apropiat de mine, pe la spatele meu, m-a apucat de umeri. M-a rsuci
t si m-a srutat pe gur...
'W"
Capitolul 12
um a ptruns tnrul barbar n odaia mprtesei fr s fie observat de nenumratele grzi n
prarea ei? E suficient s spun c n aceeasi noapte a devenit amantul meu. Pentru prima
dat l-am binecuvntat pe lustinian pentru hotrrea care m costase att pe vremuri, de a
avea camere separate.
Noapte de noapte tnrul rzboinic blond a venit la mine. Toat ziua asteptam s apun soare
le, s amuteasc palatul pentru a renaste. Am fost suficient de nechibzuit pentru a f
i fericit. Anii se estompau, purpura imperial si pierdea strlucirea. La fel ca orice
fiint uman din imperiu, am cedat dorintei absurde de a tri mcar o dat. Voiam s cred c
secretul va rmne bine pstrat, dar eram totusi constient c aceast legtur punea n peric
pera unei vieti ntregi, scopul cruia mi nchinasem toate eforturile si toate sacrific
iile. Existaser n trecut mprtese adultere prinse n flagrant si repudiate. M uram pentru
propria imprudent, propria slbiciune m umilea si, cu toate acestea, mi purtam iubir
ea ca pe o diadem invizibil si mult mai frumoas dect toate cele cu care m mpodobeam zi
de zi.
Am ncercat, n legtur cu Ruderic, s-mi pstrez controlul pentru a nu-l ndeprta prin viol
ta pasiunii mele. Voiam ntotdeauna mai mult. Ce ? Nu stiam, n pofida orelor extati
ce si a fulgerelor de fericire, aceast legtur avea pentru mine o rezonant dureroas, n
asemenea msur
189
nct de multe ori plngeam fr un motiv anume. O neliniste vag, ns tenace m-a fcut s o
e Photini, btrna vrjitoare, ca s-mi vorbeasc despre amantul meu. Fereste-te de o femei
e, asta a fost predictia ei. O femeie nalt si frumoas, o strin care poart diadem." Nu a
veam nici cea mai vag idee despre ce putea fi vorba si nu m-a interesat. Am ridic
at din umeri. Numai Ruderic si viitorul nostru contau pentru mine.
Sora mea m cunostea de prea mult vreme ca s nu-si dea seama ce-mi trecea prin cap,
si ea era ultima care s m condamne. Cu toate acestea, de cteva zile o vedeam preocu
pat. Am evitat-o, pentru c mi-am nchipuit c era lacom de confidente. A reusit, totusi
, s m prind singur ntr-o dup-amiaz dup masa de prnz, cnd m pregteam s-mi fac sies
rima dat, a prut intimidat de prezenta mea si a ezitat nainte de a deschide gura:
Circul zvonuri despre tine, Despina. Nu vreau s cred.
Atunci, nu crede... Ce fel de zvonuri ?
Cic unul dintre administratorii palatului, un tnr barbar, ar fi ndrznit s ridice ochi
i la Perla Imperiului.
Nu mai blmji ca restul curtenilor. stii bine c e adevrat. Cine vorbeste ?
Toat lumea, n gineceu, la Curte. Tot palatul vuieste de brfe.
ti multumesc pentru amabilitate. Esti ngrijorat pentru mine sau pentru soarta ta, n
caz c purtarea mea m-ar ndeprta de pe tron ?
mi plcuse ntotdeauna s-mi ntep" sora mai mare.
stiam din experient c era imposibil s ascunzi orice ntr-un palat, dar credeam c luase
m toate msurile de precautie. De cnd mi petreceam noptile cu Ruderic, l vedeam ct mai
putin posibil ziua, si n public nu-i acordam
190
aproape deloc atentie. Imprudenta nu mai era important. Iubirile secrete sunt ntot
deauna evidente pentru observatori.
Cine st la originea acestor zvonuri ? Vreau s stiu. Comito, plecnd capul, a murmura
t numele Arianei,
ncntat s o denunte, fiindc o detesta.
Ariana, am exclamat eu, e imposibil! Inventezi.
ntr-o dimineat, n zori, l-a zrit pe tnrul barbar care iesea din camera ta.
Ce fcea la ora aceea n apartamentele mele ? Ariana era n stare s inventeze totul pen
tru a-si alimenta rutatea. Voiam totusi s fiu cu inima mpcat. -Cu ea stiam c trebuie s
merg direct la obiect.
M spionezi ? am certat-o eu.
S-a uitat drept n ochii mei, tantos pe picioarele ei scurte si grase, cu o privire
indolent si cu bratele ncrucisate. Credea oare c dac mi descoperise aventura nu pute
a fi pedepsit ?
Multi au disprut fr urm pentru mai putin de-att, i-am atras eu atentia.
Am vzut spaima din ochii ei. S-a ludat pentru a se apra, lsnd s-i scape mrturisirea pe
care avea s o regrete n clipa imediat urmtoare:
Nu m puteti atinge. Am protectori puternici.
Mai puternic dect mprteasa era un singur personaj n tot imperiul, mpratul. Asadar, lust
inian i poruncise s m spioneze. Probabil cu mult nainte de a avea de-a face cu Ruder
ic si aproape sigur chiar din ziua n care o angajasem ca s m nvete bunele maniere, nt
r-adevr, era tipic pentru sotul meu s nu lase nimic la voia ntmplrii. Era mai bine s o
mpiedic pe Ariana s nvenineze si mai mult lucrurile, ceea ce constituia ocupatia e
i preferat. Am vrut s o mblnzesc, cerndu-i s o sftuiasc pe fosta ei
191
elev. Nu s-a mbunat deloc si mi-a rspuns:
O mprteas nu are curtezani.
Aceast ultim prostie mi-a confirmat bnuielile. Era pornit mpotriva mea. l-am primit pr
erea stupid cu deferenta datorat profesorului care m-a nvtat totul, cci aveam nevoie
s-i adorm nencrederea.
Ea a avut, cu toate acestea, avantajul de a m trezi dintr-un vis. Mi-am dat seama
brusc si n ntregime de comportamentul meu si de implicatiile care decurgeau din e
l. M-am gndit la lustinian, pe care iubirea l alungase din inima mea.
n fiecare dimineat, tineam un consiliu cu sefii serviciilor mele. Marele sambelan m
i citea lista audientelor. seful degusttor mi propunea meniurile zilei. Cu Ariana,
marea maestr, discutam despre tinutele pe care s le mbrac. Protovestiarul mi cerea
s iau decizii privind problemele domestice. Ct despre Ruderic, care reprezenta adm
inistratia palatului, el mi aducea zilnic socotelile gineceului.
Dup ce mi-am compus cu grij spectacolul, am examinat coloanele de cifre pe care le
ntocmise si le-am criticat. Cheltuielile pentru mncare nu erau suficient de disti
ncte de cheltuielile pentru garderob. Apoi am aruncat tabletele lui att de tare c s
-au rupt. Am strigat c socotelile erau prost tinute. Am simulat perfect o furie c
rescnd. M-am artat indignat de subordonatii incapabili. N-as fi avut nici o jen s-l in
sult n public pe Ruderic, dac ar fi fost suficient de subtil pentru a intra n jocul
meu. ns el se nrosise, asuda cu picturi mari. i vedeam pe chip uimirea, mnia, tristet
ea, n cele din urm, s-a ridicat brusc si a prsit ncperea, sfidnd protocolul. M-am adres
at marelui sambelan:
192
Trebuie s-l pedepsiti... S continum.
Atitudinea lui mndr m stnjenise, mai degrab dect m afectase. Am asteptat ns cu nerbd
mentul s-i explic de ce procedasem asa. Mi-a luat mult timp s-i vindec rana, mai a
les c nu era de acord cu stratagema creia i fusese victim.
ntr-o sear, Indaro a intrat ca o furtun s cear dreptate. Tocmai fusese adus la ea aca
s amantul ei, un negustor extrem de bogat. Fusese torturat pn la moarte. Nici o buct
ic din trupul lui nu rmsese intact, mi-a povestit ea, astfel nct bietul om semna cu unu
l dintre animalele acelea jupuite, vndute de mcelari nainte de Pasti, l acuza pe min
istrul loan din Cappadocia pentru aceast barbarie. Intr-adevr, pentru a strnge tot
mai multi bani n cuferele sale, pentru a-si satisface lcomia nestioas, jefuia orasel
e, sacrifica fr mil, fr remuscri vieti umane, si amenajase n palatul su sli de tortu
ctionate si inventase el nsusi instrumente de provocat suferinte. Cei care ncercau
s-si ascund bunurile de el aflau n aceast vgun sinistr de ce era n stare. Constantin
itanii sopteau c din prefectur iesi ori fr bani, ori fr viat. Amantul lui Indaro aleses
e a doua variant. Convocat de loan din Cappadocia, care cunostea probabil la ct se
ridica averea lui, refuzase mai mult ca sigur s i se supun...
Am fost nevoit n primul rnd s-mi consolez singura prieten. stiam c de mult timp visa s-
si ia un sot si c se bizuia pe amantul ei, dar, cunoscnd-o, presupuneam c avea deja
alt candidat n minte, al crui nume nu mi-a fost greu s i-l smulg. Era vorba de Sat
urnius, un om de afaceri nemaipomenit de bogat, fiu de magistrat. Att doar, a
193
adugat timid Indaro, c era deja logodit cu o verisoar de-a lui. Dac asta era singura
piedic, n-aveam dect s rupem logodna, ceea ce am si fcut. Cstoria a urmat la putin tim
p dup aceea, permitndu-i lui Indaro s capete respectabilitatea la care aspira. Dup n
oaptea nuntii, Saturnius a povestit oricui voia s-l asculte despre greselile din
trecutul tinerei sale mirese. De aceea am poruncit s fie biciuit, ca s nvete s respe
cte sexul slab.
Mai rmnea loan din Cappadocia. Nu puteam lsa crima nepedepsit, mai ales cnd victima e
ra cineva care m afecta, chiar si indirect. Dac i ceream mpratului s-l pedepseasc, m-ar
fi refuzat aproape sigur, iar legtura mea m punea n pozitie de inferioritate. Treb
uia, asadar, s improvizez, lucru de care mi-e cel mai groaz, si s m multumesc s-l ame
nint pe favorit.
Am ales momentul cnd ieseam din biserica Sfnta Irina, biserica mare a palatului, d
up slujba de duminic. Am cobort din strana care mi era rezervat la galerie si m-am alt
urat mpratului n curte. A trecut ctva timp nainte de formarea cortegiului, timp de ca
re am profitat pentru a vorbi cu unii sau cu altii. M-am apropiat de ministru, m
ai unsuros si mai glbejit ca oricnd, semnnd cu un eunuc imens, desi i erau atribuite
numeroase succese att masculine, ct si feminine. tineam s-l avertizez pentru ultima
dat: dac se bga n calea mea, avea s-o regrete pentru totdeauna. Rzbunarea mea avea s-
l ajung oriunde s-ar gsi, oriunde s-ar adposti. Atunci, a ndrznit. M-a apucat de brat
. Duhoarea de alcool care i-a iesit pe gur aproape m-a sufocat:
Esti prea frumoas, mprteaso, ca s fii rea. D-mi si mie sansa mea.
M-am smuls, iar el mi-a tras o palm usoar pe spate ca unei fete oarecare. Din feri
cire, incidentul a fost att de
194
rapid, nct putini curteni l-au observat. L-am fixat ostentativ pe lustinian, fr s m ndo
iesc c va porunci arestarea si executarea insolentului. M-a privit ca si cum as f
i fost transparent, apoi s-a ntors spre marele maestru al Curtii si i-a vorbit des
pre detaliile organizrii unei ceremonii, mpratul nu voise s intervin. Scandalul era p
rea mare si toat lumea a preferat s nu observe nimic. M-am resemnat, n pofida voint
ei mele, s le urmez exemplul, loan din Cappadocia ndrznise ceva de nenchipuit mpotriv
a mea, si n public, lustinian i permisese s-o fac. Asadar, trebuia s fie la mijloc m
ai mult dect legtura mea cu Ruderic, dar ce ?
ntoars la gineceu, i-am dat instructiuni lui Arsenius s afle exact ce se ntmpla n secr
et n cabinetul de lucru imperial; mpratul, poruncind s fiu spionat de Ariana, mi-a art
at calea de urmat. S-l pun pe Arsenius s-si plaseze ct mai rapid posibil agentii la
fata locului.
Maiestate, am avut deja ocazia de a-i cumpra pe ctiva apropiati de-ai mpratului. sti
am c ntr-o zi veti avea nevoie.
Arsenius ducea geniul intrigii pn la a-mi ghici dispozitiile. Datorit acestui lucru
mi-a confirmat fr ntrziere intuitia, n inima intrigii, se afla o femeie.
Din Italia, regina gotilor, Amalasuntha, ndeprtat de la putere si speriat pentru via
ta ei, si anuntase sosirea la Constantinopol, unde venea s-i cear mpratului s-i redea
tronul, n schimbul acestui sprijin, ea urma s se declare vasal a imperiului. Supune
rea gotilor si reintegrarea Italiei n imperiu constituiau zestrea ei, cci se punea
problema cstoriei ei... cu lustinian. Arsenius nu stia de la cine venea proiectul
, n schimb, loan din Cappadocia l ncuraja din ce n ce mai mult. mpratul ajunsese pn la
-l
195
pomeni n fata vrului su, Germanus, iar Passara anunta n fata apropiatilor ei repudie
rea mea iminent. Photini, vrjitoarea, vzuse corect, avertizndu-m n privinta unei strin
cu diadem".
Parc am simtit o lovitur de pumnal si tocmai lustinian era cel care mi-l nfigea n sp
ate. Eu l nselam, iubeam un tnr barbar si m druisem acestuia, dar tovarsul, aliatul, co
mplicele rmnea lustinian. Chiar avea de gnd s se nsoare cu Amalasuntha si s m alunge ?
Nu conta. Simplul fapt c ascultase asemenea propuneri era suficient, nainte de a a
lege tactica pe care s o aplic n continuare, trebuia s analizez pericolul sub toate
aspectele si n toat amploarea sa.
M-am gndit la avocatul acela sirian care fusese ambasador la Curtea gotilor si ca
re sttuse acolo mai multi ani. Am poruncit, asadar, s fie adus Petru Patricianul s
i l-am interogat n mai multe rnduri. Voiam s stiu totul despre regina gotilor, desp
re felul ei de a fi, de a se mbrca, de a tri, de a se machia, despre viata ei publi
c si despre cea privat. Dup portretul descris de el, Amalasuntha era ambitioas, ndrzne
at si avea atta rceal n ochi nct nimic nu o oprea. Mai tnr dect mine, frumusetea ei
fida artificiile. Era cultivat, rafinat ca spirit si ca gusturi, iar farmecul ei n
atural era completat de o demnitate autentic, n sfrsit, era perfect constient c era s
tpna legitim a unui regat opulent si c apartinea unei linii dinastice prestigioase..
. Desi era suveranul celui mai mare imperiu din lume, mpratul si resimtea aprig ori
ginile umile si precaritatea dinastiei. Dar iat c i se oferea posibilitatea de a s
e uni cu o regin de snge nobil... Aceast eventualitate mpreun cu calittile Amalasunthe
i fceau ca amenintarea s fie mai grav dect as fi bnuit.
196
f. "'" ~
Nu puteam nici s ezit, nici s pierd timpul, nici mcar sg rnai petrec nc o noapte cu R
uderic. L-am chemat dup ce mi-am terminat siesta, ntlnirea la o or neobisnuit l-a uim
it. Cnd a intrat, l-am simtit ncordat. Pentru a-mi face curaj, am recurs la cele m
ai vechi artificii ale teatrului si mi-am reluat, att la propriu, ct si la figurat
, locul pe tron. Am nceput prin a declara c demnitatea mea de mprteas mi interzicea ori
ce legtur. De aceea, n ciuda iubirii mele pentru el, m vedeam obligat s iau sfsietoarea
hotrre de a ne desprti... Ruderic, fr s vrea, si-a regsit atitudinea respectuoas dato
t suveranei, ns buzele i tremurau si ochii i se umpluser de lacrimi. Cu toate acestea
, nu voia nici s plng, nici s se lamenteze, nici s implore. Mi-a expus nemultumirile
lui, fr furie, fr amrciune, ca pe niste simple constatri. Mi-a reprosat c m folosi
de el ca de o jucrie si c pictasem n culorile puternice ale dragostei ceea ce nu fu
sese n realitate dect un capriciu. Mi-a imputat... Dar ajunge! Mi-e prea penibil s
adun frnturile de amintiri ale acestei scene ca s o repet sau s repet n detaliu cuvi
ntele schimbate. E suficient s spun c m-a acuzat de destule lucruri de care nu era
m ntotdeauna nevinovat, n pofida oricrui ru pe care i l-as face, a ncheiat el, va avea
mereu aceleasi sentimente fat de mine. Am profitat de aceast mrturisire pentru a-i
smulge dou promisiuni. Prima - dictat de prudent -, l-am pus s jure c va pstra tcerea
privinta ccior petrecute ntre noi. A doua - femeia din mine vorbea -, l-am fcut s
promit c nu va iubi nici o alt femeie. A binevoit s-mi jure tot ce l-am rugat. Binent
eles, nu se punea problema s rmn la Curte, n oras. Nu eram sigur pe mine nsmi si nu do
am s-i provoc o suferint inutil. L-am trimis n armat, pe care n-ar fi trebuit s o prse
c niciodat, si
197
^pPffffl
i-am obtinut un brevet de ofiter. La interventia mea, a fost trimis peste mare,
pe frontul din Italia, si atasat statului-major al lui Belizarie, recomandndu-l s
otiei acestuia. Momentul desprtirii sosise. As fi vrut s m arunc n bratele acestui tnr
strlucitor si temerar, si am fost silit s-mi nfig unghiile n carne ca s rmn nemiscat
tron. El a executat cele trei plecciuni obligatorii cu o ncetineal exagerat, pentru
a m tenta sau pentru a retine timpul care fugea. Apoi s-a ndeprtat pentru totdeauna
, fr ca eu s m fi miscat. Am poruncit s fie dus la el acas un cufr plin cu aur si bijut
erii, de parc acest dar l-ar fi putut consola sau mi-ar fi linistit remuscrile.
M-am nchis trei zile si trei nopti, pretinznd c sunt bolnav; n-am acceptat s vd pe nim
eni, nici pe curteni, nici pe mprat si m-a slujit doar Indaro. Nimeni n-a pus ntrebr
i. Crizele de apatie alternau cu orele de agonie n care plngeam, tipam, mi smulgeam
prul; m urteam intentionat si mi provocam singur rni... fr martori. Legtura mea nu d
e dect cteva luni, nu cunoscusem dect cteva nopti de dragoste, din care mi aminteam f
iecare clip. si, cu toate acestea, mi s-a prut insuportabil s m despart de Ruderic s
i s-l alung din sufletul meu. El fusese singurul cruia m confesasem, singurul cruia
m druisem.
Cu lustinian, lungii ani de intimitate hrniser o ncredere reciproc. De altfel, eram
dou forte nltate una n fata celeilalte, rmneam permanent n ntrecere. Prin contrast, el
ul care m aruncase n bratele lui Ruderic rmnea n ntregime gratuit. Avusesem de ales ntr
e viat si putere. Poate c as fi preferat-o pe prima, asa precar cum prea, dac n-as fi
sacrificat attea pentru a doua. Nu puteam da cu piciorul tuturor sacrificiilor s
i suferintelor prin
198
care trecusem pentru a o avea. Nu puteam arunca la gunoi chinurile pe care mi le
impusesem pentru a mi-o asuma, n sfrsit, eram datoare imperiului, mpratului si nu a
veam dreptul s-mi trdez angajamentul. Renuntarea a fost ns atroce. Mi s-a prut c toate
luminile s-au stins brusc n mine. M-am nchis intentionat n fata oricrei sensibilitti
si poate c din aceast experient sfsietoare s-a nscut cruditatea aceea care avea s-mi
fie reprosat.
Atunci cnd, n a patra zi, mi-am fcut aparitia dup izolare, cu ochii uscati, cu spiri
tul rece, cu buzele pecetluite peste secretul meu, nu m-am mai ntrebat dac era nec
esar s i frng inima amantului meu si s mi-o mpietresc pe a mea pentru totdeauna. M ast
eptau vesti din Italia. Regina Amalasuntha, dup ce a poruncit asasinarea principa
lilor ei adversari, si recptase puterea. Dintr-o dat, si-a anulat venirea la Constan
tinopol, cci s-a crezut n msur s se lipseasc de sprijinul nostru. A continuat s vorbeas
c de prietenia ei, dar nu se mai punea nici problema vasalittii, nici a cstoriei, ca
re ar fi fost acelasi lucru, sub o alt form.
Desi amenintarea fusese ndeprtat, i-am purtat n continuare pic acelei femei care se gn
dise s se mrite cu lustinian. Ea trezise n mine o fiar gata s sfsie pe oricine ar fi nc
ercat s mirl smulg.
Cteva luni mai trziu, printr-una din acele rsturnri de situatie deja obisnuite n rega
tul Italiei, o a treia lovitur de stat a alungat-o din nou pe regina Amalasuntha n
folosul unuia dintre verii ei, regele Theodahad, dusman declarat a imperiului. D
e aceast dat, Amalasuntha nu era, pur si simplu, alungat, ci tinut prizonier si bine
pzit pe o insulit de pe lacul Bolsene. Imediat, mpratul a hotrt s protesteze mpotriva
talittii comise fat de aliata lui si a
199
avut inspiratia de a-l alege pe Petru Patricianul pentru aceast misiune spinoas pe
lng noul rege al gotilor, ntre timp, eu m informasem despre avaritia si ambitia ace
stuia din urm, calitti care nu stricau deloc, si, cu o zi nainte de plecarea lui n I
talia, l-am primit ntr-o lung ntrevedere ntre patru ochi, n care a stiut s-si vad inter
esul.
De-abia ajuns la Ravenna, a aflat c, n nchisoare, regina Amalasuntha era n pericol d
e moarte, dusmanii ei avnd de gnd s-si ncheie socotelile cu ea. S-a repezit la palat
ul lui Theodahad. Acolo, n fata ntregii Curti a gotilor, l-a intimidat pe regele l
or, avertizndu-l c, dac fosta suveran ptea ceva si dac nu era repus pe tron, mpratul
nvada regatul imediat. Apoi a cerut o ntrevedere particular cu Theodahad. l-a expl
icat c amenintrile pe care tocmai le proferase nu aveau alt scop dect s ia ochii lum
ii. De fapt, guvernul imperial nu era interesat de Amalasuntha, aliat pe care nu
se putea baza. Pentru a-si dovedi bunele intentii fat de noul rege, cu care spera
s ntretin relatii excelente, i lsa n seam soarta Amalasunthei, nu va face nimic pentru
a o salva n afara unui protest public si nu va reactiona n caz c ea va disprea brus
c... Petru Patricianul si nvtase bine lectia, n scurt timp, am primit o misiv n care n
e anunta c, n ciuda eforturilor sale, dduse gres, iar regina Amalasuntha fusese sug
rumat n celul de rudele uneia dintre victimele ei. mpratul a decretat doliu la Curte
si, chiar n aceeasi zi, a poruncit sefului soldatilor din Iliria s invadeze Dalmat
ia gotilor, n timp ce Belizarie se mbarca n fruntea unui corp expeditionar nsrcinat c
u recucerirea pe ap a Siciliei. Italia urma s fie prins ca ntr-un cleste.
A doua zi, mpratul, care venise s ia masa cu mine, a arborat o min potrivit mprejurrilo
r, la unison cu curtenii mbrcati n negru. Femeile mele, cu lungile lor vluri
200
funebre, semnau cu niste psri de noapte, spre deosebire de eunucii rmasi n haine albe
care, agitndu-si mnecile largi, preau psri de zi. lustinian si cu mine purtam culoar
ea doliului imperial, purpura fr galoane, fr broderii si fr nici un alt ornament. Ridi
cnd ochii spre sfintii si sfintele din mozaicurile care l binecuvntau, mpratul a depln
s moartea Amalasunthei si i-a ludat calittile, panegiric pe care l-am ascultat cu
cea mai profund comptimire. L-am ntrebat dac n-ar fi drept s-l rsplteasc pe cel care
case s o salveze, Petru Patricianul. Pentru a le arta clar gotilor ce credem despr
e odioasa lor nelegiuire, rsplata trebuia s fie enorm. Am cerut, asadar, pentru el
postul de sef al oficiilor, adic sef peste birourile palatului si ale Casei imper
iale, ceea ce mpratul mi-a acordat cu plcere.
Apoi a tras concluziile acelei odioase nelegiuiri":
Trebuie s recunosc c cei responsabili de moartea reginei Amalasuntha mi-au mplinit
o dorint secret, cci crima lor mi-a oferit casus belii pe care l asteptam de atta vre
me. Fr s vrea, au fcut posibil invadarea Italiei, care va aduce din nou aceast provinc
ie sub steagul imperiului. De aceea, ucigasii ei ar merita recunostinta mea vesn
ic.
mi cunoscuse dinainte planurile si m lsa s nteleg c prin faptele mele i fusesem de folo
s n politica lui ?
Unele spirite rtcite, a continuat el, si-au nchipuit c m-as putea cstori cu regina Am
alasuntha. Ar fi nsemnat mai nti s uit c sunt cstorit si, din fericire, cu cea mai perf
ect sotie. Acest zvon a fost lansat poate pentru a o pcli pe Amalasuntha, o barbar c
redul, cci trebuie s fii cu adevrat nebun ca s-i dai ctusi de putin crezare.
Poate c mpratul nu mintea. Dar ar fi sustinut aceeasi teorie dac Amalasuntha ar mai
fi fost pe lumea
201
asta ? Preferam s m fi descotorosit de o rival, dect s fiu silit s rspund acestei ntr
Atta vreme ct ea era n viat, orice s-ar spune, ar fi constituit un posibil pericol
pentru mine. si nu i iertasem c si-a nchipuit c ea era totul, iar eu nimic. Ironia a
fost singura rzbunare pe care si-a permis-o lustinian. Aceasta i-a nlesnit s renun
te la ranchiuna pe care o cptase fat de mine, tot asa cum moartea Amalasunthei a di
strus-o pe cea pe care o simteam eu fat de el.
Aflasem c de-acum trebuia s m protejez de toat lumea, chiar si de lustinian. si este
mai dificil s distrugi o imagine, dect o fiint uman. De aceea am hotrt s m transform
tatuie inalterabil. Am prsit efemeritatea lumii pentru imuabilitatea stilului pe ca
re mi l-am creat. Mi-am conceput n cel mai mic detaliu tinutele pentru a produce
la fiecare din aparitiile mele o impresie de neuitat. Indaro mi tot reprosa c mi lsa
sem obrajii s se rideze, c mi pierdusem pielea catifelat, care devenise aproape luci
oas, eu nu m lecuiam: N-o s te vrea nici un brbat", mi repeta ea n limbajul acela direc
t, amintire a tineretii noastre. Ce conta! Nu portretele ei semnau cu Theodora, c
i Theodora semna cu portretele ei, acele imagini ale mele, mozaicuri de un rosu a
prins care, n fundul sanctuarelor, mi fixau pentru totdeauna nftisarea intangibil, n a
celasi scop am restrictionat limitele respectului protocolar datorat mprtesei sau m
ai degrab le-am stabilit ca regul pe cele folosite de lingusitori, si nu pe cele a
le conservatorilor. Am cerut trei plecciuni n loc de una, srutarea ambelor picioare
, n locul unuia singur, apelativele de stpn" si maiestate", n loc de mprteas" si r
a umilii sclavi" care mi se adresau.
202
n ciuda onoarei pe care i-o fcusem de a o numi mare maestr, Ariana s-a crezut sufic
ient de nobil pentru a lua peste picior noul ceremonial, mpreun cu prietenii pe car
e si-i pstrase n aristocratie. Am profitat de faptul c, bolnav fiind, czuse la pat si
am ndeprtat-o de pe o zi pe alta. M-a implorat s o primesc napoi, am refuzat-o. Mer
ita s sfrseasc ntr-una din acele uitri n care eram acuzat c-mi arunc attia dusmani,
de recunostint pentru serviciile pe care mi le adusese, m-am multumit s o trimit n
tr-o arip ndeprtat a Palatului Sfnt, n felul acesta era suficient de aproape de paradi
sul Curtii pentru a-i adulmeca parfumul si, n acelasi timp, la fel de departe ca n
tr-un exil n fundul vreunei provincii uitate, lustinian nu a protestat mpotriva co
ncedierii spioanei sale credincioase si nu i-a mai rostit niciodat numele n fata m
ea. De cnd o demascasem, i devenise nefolositoare.
La simplul zvon al unei eventuale cstorii a mpratului cu regina Amalasuntha, anticam
erele mele se goliser pe jumtate. Situatia era oricum mai ncurajatoare ca pe vremea
revoltei Nika, cnd aceleasi anticamere rmseser pustii. De la moartea reginei gotilo
r, ele erau din nou ticsite. Atunci, s se adune, acesti mediocri" care se scurgeau
ca valurile mrii, s se adune strns n galeria palatului Daphne! S astepte cu orele bu
nvointa mea! S se ntoarc zi de zi, sptmni ntregi, luni ntregi! S se mbrnceasc, s
vrfuri ca s ncerce s se fac remarcati de eunucii mei!
S-l lum pe patricianul Iulian. Vreme de dou luni, i-am lsat pe ceilalti solicitanti
s-l mping pn la ultimul rnd, apoi am poruncit s fie chemat. Am observat, cnd a aprut
gul slii de audiente, c a dat putin napoi.
203
Aranjasem totul pentru a-l impresiona. M nconjurasem nu numai de doamnele de onoar
e obisnuite, ci si de domnisoare de onoare extraordinare, nvesmntate din cap pn n pic
ioare n mtsuri viu colorate, brodate cu aur si arbornd ct de multe bijuterii sclipito
are si puteau pune, ca niste flori unele mai somptuoase si mai strlucitoare dect ce
lelalte.
Eram asezat pe un tron foarte nalt din fildes sculptat n ntregime cu scene delicate.
Penele marelui pun de pe mozaicul care se ntindea pe jos preau s urce de-a lungul t
ronului cuprinzndu-m, cci mantia mea reproducea exact aceleasi tonuri si motive. Di
n aur erau brtrile care-mi nconjurau gleznele, din aur vlul prins pe cap. Coliere si
brtri ncrustate cu nestemate uriase mi ngreunau umerii ngusti si ncheieturile firave.
Pietrele pretioase montate n inele sclipeau pe fiecare dintre degetele mele ale cr
or capete ptrtoase mi trdau originea plebee. Coroana imens cu ciucuri mi-ar fi strivi
t chipul prea subtire, fr flacra ochilor mei. Sprncenele smulse pn la o liniut curb m
au o expresie permanent uimit.
L-am vzut cu mult plcere pe patricianul Iulian executnd plecciuni att de profunde, nct
ea s se afunde n pmnt. O, stpn, este trist pentru un muritor s aib nevoie de bani! N
or ca mine le este rusine s pomeneasc acest lucru..." M ruga umil s l ajut s scape de
creditorii si. A avut prudenta s nu mentioneze drepturile sale", din moment ce unul
dintre eunucii mei i mprumutase o sum foarte consistent, n loc de orice rspuns, am nce
put s bat din palme cntnd Iulian patricianul, Iulian patricianul", la care eunucii m
ei, bine dresati, au reluat ca un cor bisericesc care i d rspunsul patriarhului: Are
crampe, crampe grave, grave crampe." Btrnul era de descendent foarte nobil si priet
en cu
204
Hilaria, noua mea mare maestr. ncremenit n rusinea lui de solicitant, de fiecare da
t cnd ncerca s ridice putin vocea, aceasta era acoperit de corul eunucilor care repet
au: Are crampe, crampe grave, grave crampe". N-a avut curaj s insiste si, cltinndu-s
e, tulburat, descumpnit, s-a retras, uitnd de altfel s efectueze si cea de-a treia
plecciune de adio.
Farsa grosolan nu mi-a displcut niciodat, iar Iulian era vrul preaiubit al Passarei,
care m crezuse deja repudiat.
Capitolul 13
Plecarea lui Ruderic din viata mea mi-a ntrit puterea vointei. Incidentul cu regin
a Amalasuntha m nvtase c, cu ct mi extindeam puterea, cu-att aveam mai multe sanse s o
trez. Afacerile Bisericii au necesitat n scurt timp interventia mea. Deja, sub mpra
tul Iustin, n toiul persecutiilor mpotriva monofizitilor si cu riscul de a-mi comp
romite favorurile proaspt obtinute, i trimisesem mesaje clugrului Marras, cerndu-i s v
in la Constantinopol, alturi de mine. Cu ambitia mea entuziast, pornit s cuceresc tro
nul, aveam nevoie neaprat de prezenta lui, de spusele lui, de exemplul lui. ns refu
zase.
ndat ce a urcat pe tron, l-am implorat pe lustinian s opreasc persecutiile. Nu i-am
cerut s aboleasc ngrozitoarele legi, ci pur si simplu, fr vlv, s le aplice mai putin s
ict. A acceptat, asa c urmririle au ncetat treptat, exilatii s-au ntors, si libertat
ea credintei a fost restabilit ncet si discret. Ca urmare, mpratul a reusit minunea
de a-i aseza la aceeasi mas pe monofiziti si pe catolici, ns aceast tentativ de aprop
iere a esuat n fata intransigentei celor din urm.
Papa Agapetus fiind n drum spre Constantinopol, ne ntrebam ce intentii l animau, sp
ernd, fr prea mult convingere, c era vorba de mpcare, n dimineata aceea de martie a an
ui 536, trebuia s debarce n principalul port privat al Palatului Sfnt si urma s fie n
tmpinat cu o pomp
206
extraordinar. Un soare palid n mijlocul unui cer lptos rspndea o lumin incolor peste cu
pole, chiparosi, platani si aranjamentele florale rrite de iarn. Pe marmura t
eraselor si a scrilor fuseser mprstiate ierburi mirositoare. Norii de tmie si smirn se
tau din vasul mare de bronz n aerul nemiscat. Ferestrele si balcoanele cldirilor
palatului fuseser decorate cu draperii mari din brocart si mtase, brodate cu aur
si argint. Senatul, Curtea, Comitatus si celelalte autoritti ale imperiului acope
reau cheiurile micului port. Numerosi episcopi, nenumrati clugri si diaconi l nconj
urau pe patriarhul Constan-tinopolului, venerabilul Anthimus, protejatul meu, pe
ntru care intervenisem s fie numit cu doi ani mai devreme si pe care m bizuiam s ne
apere punctele de vedere n fata eventualelor exigente ale papei, nvesmntat n roba l
ui din satin albastru, brodat cu crucea de aur, trona alturi de mprat. Majoritatea
demnitarilor bombnea mpotriva acestei corvezi, pentru c dinspre Pontul Euxin sufla
un vnt aspru. Eu mi aruncasem pe umeri o sub mblnit, fiind friguroas din fire, si de pe
terasa gineceului, unde mi impunea protocolul s stau, am remarcat c anumiti minist
ri si episcopi nu se jenaser s se adposteasc ntr-un pavilion. Nici mcar nu ncercau s
imite stoicismul mpratului. Insensibil la temperatur, asezat pe un tron adus din Te
zaur, n ntregime acoperit cu plci de aur, ncrustat cu berii roz si peridot verde pal
, astepta netulburat, cu fata spre mare, schimbnd din cnd n cnd politeturi cu patria
rhul Anthimus.
O miscare n gloata nghesuit jos, pe chei, mi-a atras atentia. Flotila care l aducea
pe pap se vedea n zare si fiecare s-a grbit s-si ocupe locul n jurul tronului, n scurt
timp, la extremitatea portului au aprut mai multe galere mari
207
________
cu catarge aurii si pnze pictate, umflate de vntul care unduia imensele stindarde
decorate cu imagini pioase. Tonajul prea mare al navelor mpiedicndu-le s ptrund n port
, unul dintre marile slepuri imperiale care asigurau transportul Curtii de pe un
mal al Bosforului pe cellalt a venit alturi de cea mai spatioas dintre trireme. Du
p ce a mbarcat pretioasa ncrctur, s-a ndreptat spre chei cu toat viteza celor saptezec
si doi de vslasi ai si. Sute de brci albastre si roz l nconjurau, lsnd s pluteasc n
e lor, pe valuri, panglici de brocart, astfel nct marea ntreag prea acoperit cu aur. L
a apropierea momentului solemn, mpratul si patriarhul Anthimus s-au ridicat si s-a
u ndreptat spre treptele late de marmur care se pierdeau n mare.
Atunci, trompetele au nceput s sune, cimbalele si flautele si-au nceput dulcele flu
ierat, corul imperial a nceput prin a-l saluta pe suveranul nostru cu celebrul im
n: Salutare, rege al romanilor, ncntare a universului, pe care Sfnta Treime l-a ndrum
at ctre victorie. Stpn fr pereche, nemaintlnit pzitor al lumii, tu poti, acum si n vi
, s unesti natiile prin arma sacr a piettii tale!"
slepul a acostat. Primul care a psit pe covorul de purpur ce ducea la tron a fost
un diacon agitnd o cruce din aur foarte mare si foarte nalt, sclipind de nestemate,
n spatele lui, nainta ncet Sfntul Printe, papa Agapetus. De departe mi s-a prut extre
m de nalt, iar barba lui cenusie, extrem de lung. Roba lui din brocart verde era b
rodat cu scene din Vechiul Testament, iar tiara lui strlucea de bijuterii. seful c
orului imperial a lansat aclamatia ritmat: lisus e salvarea noastr!" La care toti c
ei de fat, ntr-un glas, au rspuns pe acelasi ton: El e de-a pururi nvingtor!"
Atunci cnd suveranul pmntesc si suveranul spiritual s-au gsit fat n fat, si-au scos unu
l coroana,
208
cellalt tiara, pe care le-au nmnat sambelanilor, apoi, n acelasi timp, s-au prostern
at amndoi cu fruntea pn la pmnt unul n fata celuilalt.
Dup ce s-a ridicat, mpratul i-a fcut loc patriarhului Anthimus. Momentul solemn, mom
entul critic sosise. Sensul venirii papei avea s fie dezvluit. Anthimus a ngenunche
at pentru a sruta inelul Sfntului Petru. Papa si-a tras mna brusc si, fr nici o privi
re, si-a continuat drumul de parc cellalt n-ar fi existat. Vzusem destul, asa c m-am
retras.
A doua zi, Agapetus a cerut condamnarea solemn a monofizitismului. A refuzat s-i v
orbeasc lui Anthimus, afirmnd c acesta ocupa ilegal patriarhia de la Constan-tinopo
l. mpratul a fost, asadar, silit s-l nlocuiasc ia negocieri. Valurile persuasiunii si
ale seductiei sale se sprgeau n fata stncii ncptnrii papale si n fiecare zi pierdea
n. El era tolerant din fire, cu toate acestea, nu ndrznea s se ridice mpotriva presi
unilor papei, pe care l considera pzitorul unittii religioase a imperiului.
Bine, Cezar, dar tocmai unitatea imperiului este n pericol dac cedezi n fata papei,
i-am replicat eu.
Constantinopolul, ntreg Orientul, jumtate din imperiu refuza de fapt s se supun aces
tei autoritti ndeprtate, strine care, fr a cunoaste nevoile enoriasilor si, fr s le
e cererile, le impunea legile sale. lustinian a insistat
Imperiul va dinui atta vreme ct vor dinui ordinea si uniunea; or, acestea dou vin d
e la pap si de la mprat.
Poruncisem eunucilor si femeilor s ne lase singuri n camera mea. Eram asezati unul
n fata celuilalt pe jilturile din argint, mpratul si scosese mantia de purpur si pur
ta o tunic simpl, din in verde-nchis. Eu mi schimbasem tinuta ngreunat de broderii cu
o tunic de interior foarte larg, din
209
mtase usoar, albastr ca noaptea, pe care el o numea rochia mea de vrjitoare". Priveam
prin fereastra deschis stolurile de corbi croncnitori care zburau foarte sus pe c
erul rosu al serii aceleia de iarn, ncercam s-i deschid ochii lui lustinian. Purta
greutatea istoriei, iar memoria lui era ncetosat de mretia vechii Rome. Tria cu trad
itii defuncte, cu visul unui imperiu ngropat de cteva secole. M gndeam la printele Ba
rtolomeu si, n aceast mprejurare, regretam mai mult ca oricnd disparitia lui. El ave
a credinta celor simpli. M nvtase cteva cuvinte n latin si mi aminteam cum bombnea mp
va acestei limbi pe care mruntaiele lui nu prea o mistuiau si, n tain, si rostea rugc
iunile n greac, la fel ca toat lumea din Constantinopol. Protesta mpotriva riturilor
impuse de Roma, mpotriva episcopilor numiti de pap si prin el se exprima un popor
ntreg. Acest popor era nteles de noi, de printele Bartolomeu si de mine, pentru c n
oi l cunosteam si, prin urmare, l iubeam. Tu, Cezar, iubesti politica."
Acest ultim argument, n pofida adncii sale nedreptti, trebuie s-l fi atins, cci a pro
mis s ncerce s-l nfrng pe Agapetus. nc o dat, a dat gres. Atunci am preluat initiativ
am cerut o ntrevedere cu papa. Acesta m-a primit n capela apartamentelor pe care
i le pusesem la dispozitie n Palatul Sfnt. Trona la o catedr mpodobit cu lemn aurit s
i purta o tiar sclipitoare. Barba lui lung se desfsura pe roba alb cu cruce neagr. Da
c ncerca s m impresioneze, n-a reusit. Din contr, m-a enervat adpostindu-se n spatele p
rotocolului ca s nu se ridice cnd i-am srutat inelul si ca s neglijeze s-mi ofere un
scaun. L-am ntrebat dac intransigenta lui fat de monofiziti nu risca s ndeprteze de el
milioane de credinciosi. Adevratii crestini vor sti s gseasc drumul Domnului,
210
mi-a rspuns el. Nu se temea, am insistat eu, s vad pro-vinciile rsritene, Siria, Egip
tul, desprinzndu-se de imperiu pentru a fugi de persecutii? Cuiburile acelea de e
retici trebuia curtate, a tunat el.
Asadar, un masacru, Preasfnt Printe.
Nu, fiica mea, o purificare!
Ar fi suficient, totusi, un singur pas, un gest mrunt pentru ca monofizitii s v recu
noasc autoritatea.
A scuturat din cap cu ncptnare. El voia o supunere deplin si total. Ce s-ar ntmpla, am
nsinuat eu, dac mpratul, pentru a salva unitatea imperiului, ar tia legturile cu papa
litatea si ar mbrtisa monofizitismul ?
Biserica noastr, a rspuns el, posed o retea universal, care si ntinde ramurile pn
mai mrunt ctun. De la o zi la alta aceast putere omniprezent si insesizabil s-ar ntoar
ce mpotriva unui suveran necredincios, ar predica mpotriva lui si ar cere detronar
ea lui.
ncptnarea lui Agapetus, refuzul lui de a admite realitatea m-au deconcertat. Am comi
s atunci greseala de a-i oferi abrupt dou sute de mii de solidi de aur, ntrebndu-m,
de altfel, de unde as putea face rost de o asemenea comoar.
Afar de aici, fiic a lui Satan! a urlat, ridicndu-se de la catedra lui.
M-am ntors cu spatele, m-am dus la iconoclast, am srutat linistit fiecare icoan, m-a
m nchinat, apoi am iesit ncet, cu capul sus, fr s-i dau nici un pic de atentie lui, c
are spumega de furie.
n aceeasi sear, tocmai cnd m pregteam de culcare, praepositus m-a nstiintat c unul dint
re membrii din suita papei, diaconul Vigilius, solicita o audient. Uimit de ora trz
ie si neasteptat a acestei vizite, l-am lsat s intre.
211
Am vzut aprnd un prelat gras, cu brbuta cenusie, figura jovial si ochi ptrunztori. Piep
tul su lat era mpodobit cu mai multe cruci ncrustate cu nestemate. A nceput prin a-m
i luda puritatea sufletului, nemaipomenita moralitate, puterea inteligentei care,
dac i-as fi dat ascultare, era superioar celei a tuturor femeilor din vremea mea.
A mai urcat cteva trepte n linguseal, comparndu-m cu pioasa si Sfnta Elena, mama mpra
lui Constantin. Ca si ea, eu eram adevrata primitoare a tuturor harurilor lui Dumn
ezeu". Asteptam curioas urmarea. Vigilius aflase de ntlnirea mea cu papa si de atit
udinea lui revolttoare. M sftuia s trag de timp cu orice pret. La ce bun ? am ntrebat
eu. Se prea c nimic nu-l putea ndupleca pe papa Agapetus.
Ba da, moartea, a replicat diaconul. Sfntul nostru Printe este grav bolnav, zilele
i sunt numrate. Rezistati pn atunci si actionati apoi n asa fel nct urmtorul pap s
i aproape de idealurile dumneavoastr.
L-am ntrebat care ar fi cel mai bun urmas al lui Agapetus.
Eu. Faceti n asa fel nct s fiu ales eu si promit s-i protejez pe monofiziti.
l-am acceptat oferta, mi plcea felul iui direct de a negocia.
A doua zi dimineat, m pregteam s-i repet lui lustinian sfatul lui Vigilius, dar naint
e s apuc s deschid gura m-a anuntat c patriarhul Anthimus era detronat. Nu numai c d
eja contrasemnase decretul, dar cedase la toate exigentele papei Agapetus. Condu
ctorii monofizitismului se vedeau expulzati din Constantinopol, crtile lui sfinte
erau condamnate s fie arse, iar preotii lui primeau interdictia de a predica si d
e a administra tainele bisericesti. Dar de ce, de ce atta nerbdare, ntrebam eu fr ncet
are, n graba lui
212
' de a scpa de presiunile mele, mpratul s-a ascuns n
' spatele amenintrii proferate de Agapetus. Noul patriarh al
j Constantinopolului era deja numit, abatele Menas.
j Nefericitul Anthimus trebuia totusi anuntat de
l condamnarea sa. Atunci a nceput misterul. A fost cutat
j pretutindeni, dar n zadar. Oamenii papei i-au scotocit palatul,
Sfnta Sofia, bisericile n care s-ar fi putut refugia, mnstirea
Sfntul Sergiu, vestit ca fiind ticsit de adeptii si. Agentii
papei au ndrznit chiar s caute n Palatul Sfnt si n
particular, n paraclisul Arhanghelului Mihail, urmnd zvonul c
Anthimus s-ar fi ascuns acolo. A rmas de negsit. Lumea
afirma c l-a vzut cnd aici, cnd acolo. A fost cutat peste
tot, fr rezultat. S-a ajuns pn la a ntreba copiii de pe strad
pentru a descoperi vreun indiciu. Tot degeaba. Nu s-a gsit
nici cea mai mic urm si nimeni n-a reusit s-si dea seama
ce se ntmplase cu el. Speculatiile nfloreau. Fusese rpit de
agentii papei? Agapetus nu avea ns nici un interes s
procedeze astfel, din moment ce avea condamnarea
patriarhului n buzunar. Fusese ascuns la porunca mpratului
pentru a fi scutit de nenorocirile sortii? n acest caz, era
imposibil s nu se fi stiut nimic. Fusese ascuns de adeptii si ?
S-ar fi aflat. Pe scurt, misterul a rmas de neptruns, mai putin
pentru mine. Ca toti cei care l cunoscuser si l veneraser pe
Anthimus, am asimilat disparitia lui cu o minune, ngerii cerului
l rpiser din minile dusmanilor si. Din contr, papa
Agapetus, persecutorul su, n-a mai trit mult. O lun mai
trziu, asa cum prezisese Vigilius, a murit. Catolicii au crezut
c a fost o manevr a monofizitilor. Dusmanii.niei m-au acuzat
c l-as fi otrvit. Eu, pur si simplu, l-am multumit Domnului
pentru acest minunat exemplu de dreptate divin.
ntre timp, planurile mpratului pentru recucerirea Italiei reuseau pe deplin. Napol
i a fost eliberat, apoi Roma si,
213
unui dup altul, orasele italiene reveneau sub stindardul imperiului. Belizarie co
nducea campania cu surle si tobe, ajutat de lipsa de geniu a adversarului su, reg
ele Theodahad, nlocuitorul Amalasunthei, si de lipsa de initiativ a gotilor. Sfntul
Scaun era, de asemenea, foarte grbit si, cnd Vigilius a ajuns la Roma ncrcat cu sac
ii de aur pe care: conform ntelegerii noastre, i ddusem pentru a cumpra Sfntul Colegi
u, s-a trezit n fata unui, nou pap. Era clugrul Silverius, mostenitor devotat al lui
Agapetus, fanatic de intransigent. Ddusem gres.
De-abia ales, papa s-a pus imediat pe treab, mpreun cu creatia lui, patriarhul Cons
tantinopolului, Menas, care l nlocuise pe Anthimus al meu. mpratul nu s-a opus ca ce
i doi s dezlntuie un nou val de persecutii n Orient si chiar, pentru prima dat, n Egi
pt, care pn atunci fusese scutit. Am avut impresia unei repetitii si sub precizia
rece a rapoartelor oficiale descopeream povestiri trite, pe care le ascultam si c
are mi se ntipreau cu litere de foc n minte. Mnstiri nchise, clugri mprstiati cu bru
te, predicatori azvrliti n carcer, torturati, peste tot se aprindeau ruguri pentru
a-i arde pe monofizitii care refuzau s-si renege credinta. Torte ale rusinii, flcri
ale falsei religii, semnale ale fanatismului care s-au rspndit din oras n oras, su
feream cu ncrncenare pentru c nu putusem opri aceast dezlntuire de atrocitti.
Am plecat la apele calde ale Pythiei, n Bithynia. Un ministru n functie, cornitele
afacerilor private, o deputtie a Senatului, condus de Arsenius, si o multime de s
ambelani, eunuci, doamne de onoare, secretari, clugri, ofiteri mi escortau litiera.
Trei mii de soldati mi asigurau protectia. Interminabilul cortegiu de care si ca
valeri serpuia peste cmpuri, cu stindardele n vnt, nltnd nori de praf, si cnd
214
tranii l vedeau trecnd se opreau din munc, ngenuncheau si se nchinau. Aceast pomp neob
nuit era intentionat menit s conving populatia de mretia imperiului. Ct despre generoz
itatea ei, o marcam prin daruri ctre bisericile, mnstirile, orasele si ctunele ntlnite
n drum. Practic, golisem Palatul Sfnt de fauna lui si nu eram deloc nemultumit s-mi
dovedesc n felul acesta puterea celor rmasi, si ndeosebi Marelui Rmas, mpratul. Desti
natia pe care o alesesem era suficient de aproape de capital ca s pot primi n conti
nuare vesti din Palatul Sfnt cu ajutorul curierilor si totodat suficient de depart
e pentru ca mpratul s nu poat veni n vizit. Era destul de subtil pentru a ntelege c l
epseam.
Pythia era un orsel cochet, asezat pe o coast a Olimpului, n Frigia. La picioarele
lui, livezile, viile si plantatiile de mslini se ntindeau pn la marea al crei albastr
u se confunda cu cel al cerului. Primvara scurt aprinsese n cmpuri flori fr numr, viole
t, galbene, albastre, albe. mi stabilisem resedinta n vila construit alturi de izvoa
rele termale pentru oaspetii de seam ai statului. Apartamentele erau insuficiente
pentru a-mi adposti suita, si confuzia instalrii mi-a oferit o distractie de cali
tate. Pe scurt, Pythia era idilic si m plictiseam de moarte. Am detestat ntotdeauna
orselele de provincie si Constantinopolul, pe care jurasem s nu-l mai prsesc niciod
at din ziua n care revenisem acolo, mi lipsea. Singura consolare era s aflu c mpratul r
ea descumpnit prin gineceul pustiu, cernd fr ncetare vesti despre ntoarcerea mea. Dac m
-ar fi chemat la el, as fi venit n fug, ns nu i sttea n fire s cedeze asa de usor. Iar
u nu ncetam s m ntreb care dintre noi doi va rezista mai mult: eu, n plictiseala mea,
sau el, n singurtatea lui.
215
La Pythia, protocolul era n vacant, diferentele deveneau mai putin stricte, discut
iile mai libere. Seara, pe teras, n fata soarelui care se cufunda ncet ntre dealuri,
lumina strlucitoare a zilei se mblnzea, si umbra rcoroas acoperea peisajul. Discutam
despre situatia destul de ngrijortoare din Italia, a crei recucerire, dup ce ncepuse
att de bine, stagna. Gotii, prinsi la nghesuial, i chemaser n ajutor pe franci. Acest
i rzboinici de temut ajunseser la Alpi n numr mare si coborser panta spre cmpia lombard
Dusmanii tineau sub asediu Milano, Rimini si majoritatea oraselor eliberate de
curnd. Toti cei din jurul meu se ntrebau dac trupele noastre vor rezista si dac Beli
zarie va reusi s-o scoat la capt de unul singur. ,Ar fi suficient s-i fie trimis Na
rses cu ntriri", am sugerat pe tonul cel mai detasat. Un lingusitor, asa cum se gse
au ntotdeauna destui n anturajul meu, mi-a ludat ndat ideea si m-a ncurajat s o pun n
licare, mi venea s-l strng n brate, cci interventia lui stupid mi permitea s dau repli
pe care abia asteptam s o plasez: mpratul este cel care decide. Eu nu pot face nimi
c, sunt doar umila lui supus." Cunoscnd indiscretia curtenilor, m asteptam ca vorbe
le mele s-i fie repetate lui lustinian. Va prinde din zbor mesajul si va actiona n
sensul n care voiam ? Mi-am reluat asteptarea, plictiseala mpletindu-se acum cu n
erbdarea.
Zece zile au trecut, zece zile s-au scurs, n care am admirat peisajul si mi-am ro
s unghiile. Zece zile nainte ca un curier imperial s-mi aduc un plic de la chestoru
l Palatului Sfnt. La ordinul mpratului, acesta mi trimitea copia dup decretul prin ca
re Narses era numit general-sef al armatei din Italia, cu acelasi grad ca Beliza
rie. Era modul indirect si caracteristic inventat de lustinian pentru a m ruga s m n
torc, mi mplinise vrerea, asadar, si eu m-am grbit s-i
216
^IP
fac pe plac. lustinian mi simtise lipsa, asa cum pe mine absenta lui m ndurerase, n
mod hotrt, eram fcuti unul pentru cellalt.
M-a ntmpinat cu aspasmos, protocolul restrns al ntlnirilor noastre publice. Nu si-a e
xteriorizat sentimentele, ns a cobort n portul palatului pentru a m primi. Onoare abs
olut neobisnuit, menit s sublinieze bucuria ntoarcerii mele. lustinian se exprima cu
o subtilitate care marca n existenta noastr borne fine si elegante, cu tot attea s
emnificatii.
Nici o clip nu mi-am pierdut din vedere obiectivul. Neputnd mpiedica dezlntuirea per
secutiilor, am hotrt s lovesc n vrf. Voiam s m descotorosesc de papa Silverius, ale cr
actiuni constituiau toate sfidri ia adresa mea.
Pentru a-mi spori avantajul, am profitat de prezenta Antoninei la Roma, unde si u
rmase brbatul, ca de obicei. La indicatiile mele, s-a nteles cu diaconul Vigilius,
pe care papa, nestiind de intrigile sale, l pstrase n anturajul su apropiat, mpreun,
ei au stiut s confectioneze o acuzare de trdare de toat frumusetea mpotriva acestuia
. Totusi, Belizarie, pretinznd c este prea ocupat cu rzboiul mpotriva gotilor, a ref
uzat s se implice. L-a convocat ns pe pap, sftuin-du-l, pur si simplu, s se arate mai m
pciuitor cu monofizitii si mai flexibil cu mprteasa, n loc de orice rspuns, Silverius
a plecat, a ntrerupt negocierile si s-a nchis cu demnitate n catedrala Sfntul Petru.
Belizarie, din proprie initiativ, a ncercat n mai multe rnduri s-l nduplece, s-l fac
riceap situatia, n zadar. Eu, la rndul meu, o hrtuiam pe Antonina s preia controlul, n
tr-una din scrisorile ei, mi-a povestit cum si asedia sotul pentru ca el s accepte
s intre n complot si s-l convoace din nou pe pap. Acesta,
217
ofensat, a refuzat s prseasc refugiul catedralei Sfntul Petru, n cele din urm, s-a rese
mnat, dar a avut grij s fie nsotit de o suit numeroas si bine narmat. Sosit la palatul
lui Belizarie, a fost separat ndat si introdus alturi doar de Vigilius, pe care cre
dea c se poate bizui. Spre marea lui surprindere, a gsit-o pe Antonina ntins pe o pe
rn, ca o regin, si, asezat la picioarele ei, tcut, jenat, umil, sedea sotul ei, gen
eralissimul. Antonina l-a fcut cu ou si cu otet pe Silverius, i-a aruncat n fat val
uri de reprosuri, amestecnd acuzatiile cele mai scandaloase care-i veneau n minte.
Sufocarea si indignarea papei au fost att de puternice, nct nici nu si-a dat seama
c Vigilius i smulgea de pe umeri pallium-u\, emblema rangului su. Nici mcar n-a avu
t ocazia s deschid gura pentru a protesta mpotriva tratamentului la care era supus,
pentru c a fost imediat mbrncit n camera alturat, tuns, mbrcat n haine de clugr, d
, mbarcat si trimis n Orient.
Cteva zile mai trziu, un conciliu ametit de evenimente si constrns conditionat de b
ani si de amenintrile pe care Antonina le alterna cu ndemnare, l alegea pe Vigilius
pap. Monofizitismul si gsise, n sfrsit, aprtorul.
Atunci, a cptat sens toat protectia pe care o acordasem cstoriei Antoninei cu Belizar
ie si pasiunii ei pentru tnrul Theodosius, care continua de altfel fr s o tulbure nim
eni. Nu luasem aceast hotrre pentru a-mi ridiculiza adversarul. Rzbunarea simpl nu es
te, de fapt, dect un arbore uscat. Mizasem foarte mult pe ambitia si desfrul Anton
inei. Din aceste motive, ea era n totalitate n minile mele si detineam controlul as
upra lui Belizarie, a crui interventie era indispensabil n realizarea planurilor me
le. Amestecndu-m n povestioarele*de alcov, ajunsesem s influentez politica religioas
a imperiului. Usor de
218
povestit, asadar, s-ar putea crede, usor de fcut si totusi, pe moment, cte ezitri p
rivind mijloacele, cte ndoieli privind agentii, cte piedici de depsit, ct nerbdare de
rnat, cte temeri de alungat! Lumea zice c premeditam totul, ns m confruntam fr ncetar
neprevzutul.
La putin timp dup detronarea papei Silverius, s-a ncheiat reconstruirea catedralei
Sfnta Sofia, ars n timpul revoltei Nika. mpratul, care umpluse imperiul cu realizrile
sale, hotrse s fac din sanctuar capodopera suprem, rezumatul actiunilor, domniei, gnd
irii sale, cea mai mare, cea mai frumoas, cea mai vestit catedral din lume. Zece mi
i de muncitori au lucrat la ea vreme de cinci ani fr ntrerupere. Pentru sfintirea e
i, mpratul a dorit un protocol de zile mari. nconjurati de ntreaga Curte si de autor
ittile statului, am mers n cortegiu de la palatul Chalke, prin tot Augusteumul, pn l
a porticul Sfintei Sofia, un sarpe lung din aur, sclipind n soare si naintnd prin m
ijlocul gloatei. Patriarhul Menas ne-a ntmpinat. De la detronarea lui Silverius, a
m constatat cu satisfactie c se cumintise si cuta s-mi ciuguleasc din palm cu orice o
cazie. saizeci de preoti, o sut de diaconi, nouzeci de subdiaconi, o sut de lectori
, o sut de usieri si douzeci si cinci de cntreti l nconjurau, numiti de lustinian s se
ocupe de minunea pe care o nchina lui Dumnezeu, si exprimase dorinta de a intra pr
imul, singur, asa c eu m tineam putin n spate, cnd, n ultimul moment, s-a rzgndit. M-a
luat de mn si am ptruns amndoi n cldirea din aur, argint si marmur. De aceast dat, m
nu si-a ascuns sentimentele, privea peste tot, fermecat, uluit, tulburat. A ridi
cat ochii spre cupola impresionant, n mijlocul creia un Hristos imens prea s-l scrute
ze, a ntins bratele n aer, de parc ar fi vrut s-L
219
ating, si a strigat: Slav Domnului, care m-a socotit demn s nchei aceast oper. Solomon,
te-am depsit." Acest strigt de trufie era ndrepttit. Nicicnd mna omului nu crease o a
semenea perfectiune, o asemenea armonie, a crei semnificatie i-a fcut plcere s mi-o
laude:
Aici, vezi tu, Theodora, frumusetile lumesti trebuie s arate armonia frumusetilor
si mai mari ale vesniciei. Aceast catedral este o sfer pur spiritual, ale crei eleme
nte sunt gloriile unui regat din alt lume. Oricine ptrunde aici trebuie s priceap nda
t c ea n-a fost cldit prin puterea sau miestria uman, ci sub influenta divin. Spiritul
credinciosului trebuie s fie aspirat de Dumnezeu, trebuie s-l simt apropierea. Domn
ului i place acest loc, pe care El I-a ales. si noaptea vreau ca marinarii de pe
Bosfor s se bucure la vederea nenumratelor ferestre luminate strlucitor, ridicndu-se
deasupra promontoriului ntunecos. Sfnta Sofia le va arta drumul, asa cum muritoril
or le arat calea Domnului. Priveste, Theodora, geometria simplificat a acestor fig
uri. Ele sunt hotarul dintre materie si lumin.
si mi-a artat sfintele paradisului, nsirate pe fond auriu. Atunci am zmbit, cci avea
u ochi negri, imensi, nasul drept, o gur mic si fruntea nalt. Toate mi semnau. Atentia
m-a miscat, la fel ca monograma mea mpletit cu a lui pe fiecare capitel. Dragoste
a l mpingea s pretind c Sfnta Sofia era opera noastr comun, desi era numai a lui.
si sporea astfel dovezile atasamentului su, unica surs a puterii mele, singurul pil
on fragil si totodat solid pe care m sprijineam. Nu comentase la detronarea papei
Silverius si, desi i sustinea pe catolici, m lsase s procedez cum doream. Dac m-ar fi
dezaprobat, ar fi gsit mijlocul s m nstiinteze. De fapt, nu voia s se opun
220
monofizitilor de team s nu-i piard, ns nu putea nici s-i aprobe pe fat. Atunci ne-am m
it responsabilittile, el sustinnd Biserica oficial, eu, protejndu-i pe monofiziti. A
sa hotrserm noi, cu cinism, dup discutii si trguieli ? Nici mcar, ntelegerea noastr er
tacit. El mi acorda o mare putere si mijloacele de a mi-o exersa, dar nu mi-a dat
niciodat vreo indicatie, n-a schitat nici o linie, n-a trasat nici o limit, tot as
a cum nu m-a prevenit niciodat de capcanele care m asteptau. Refuzam s-mi nchipui re
actia lui, inspirat din ratiuni de stat, n cazul n care as fi comis o greseal compro
mittoare. Sub privirea lui ascutit, atent si totusi binevoitoare, continuam s naintez
pe o frnghie ntins. De aceea, pentru a nu cdea, eram silit s-mi iau toate msurile de p
recautie...
Papa deportat n Licia fusese ncredintat grzii episcopului de Ptar, un nerod cu mintil
e aburite de butur. Prelatul, dus cu vorba de Silverius si convins de buna lui cre
dint, a dat fuga la Constantinopol si a fost primit... de ministrul favorit, loan
din Cappadocia. Acesta, dup ce l-a ascultat cu atentie, s-a repezit la mprat. Papa
Silverius era un om sfnt, nzestrat cu toate virtutile, cel mai zelos aprtor al unitt
ii Bisericii, iar detronarea lui fusese o monstruozitate, loan din Cappadocia a
stiut s aduc argumente convingtoare, asa c a iesit triumftor din ntrevedere, mpratul p
uncise o anchet privind cderea lui Silverius - si favoritul a nceput s pretind c n-ar
fi imposibil s-l revad pe fostul pap readus pe tronul pontifical.
Am fost imediat informat de aceste masinatiuni. loan din Cappadocia ilustra mai m
ult ca oricnd zicala pe care poporul, n ntelepciunea sa, o aplica confratilor si: Cap
padocienii au o fire diabolic. D-le o functie, atunci devin mai ri. Arat-le cum s fac
bani, atunci vor deveni si
221
mai insuportabili." In scurt timp, mpratul, fr s-si fac griji c mi-ar aduce un afront,
a poruncit ca Silverius s fie dus la Roma.
Din Cetatea Etern, Vigiiius mi trimitea tot mai des scrisori nelinistite, si pierdu
se capul. Neavnd timp s-mi astepte instructiunile, Antonina a actionat din proprie
initiativ. Prin ce mijloc, prin ce minune, prin ce potiune fermecat, nu stiu, dar
a reusit s-l conving pe Belizarie s-l ncredinteze pe Silverius... lui Vigiiius, adi
c s-l dea pe fostul pap pe mna papei n functie. Silverius, care naviga spre Italia, a
fost deturnat spre mica insul Palmaria, unde a fost condamnat la pinea tristetii s
i apa nelinistii". Temnicerii lui si-au executat instructiunile cu atta rvn, nct btrnul
a murit dup numai cteva sptmni... de moarte natural. Am felicitat-o din tot sufletul
pe Antonina pentru initiativa ei. mpratul, descumpnit, n-a ndrznit s spun nimic, loan d
in Cappadocia si-a btut gura degeaba. Silverius ardea n iad, iar monofizitii erau
salvati.
U
Capitolul 14
na dintre orele mele preferate din zi era aceea din mijlocul diminetii cnd, dup o
baie fierbinte si parfumat, urmat de o odihn plcut, m lsam n minile costumierelor, al
afezelor si ale machiorilor. Aceste operatiuni se desfsurau ntr-o cmrut impenetrabil,
expus chiar la est, pentru a primi lumina diminetii. Oglinzile mari alternau cu e
tajerele suprancrcate cu flacoane, cutii, cutiute si instrumente destinate mprosptrii
frumusetii feminine. Ce dac rupeam traditia virtuoaselor mprtesc romane care refuza
u cel mai mic artificiu si dac preferam s mprumut arta fabuloaselor suverane ale Or
ientului ? Zi de zi, aceast ceremonie initiatic m transforma n idol capabil s-i soche
ze pe oameni si s se ntipreasc pentru totdeauna n mintea lor.
ntr-o dimineat de martie a anului 539, praeposi-fcvs-ul, n ciuda instructiunilor me
le stricte de a nu fi deranjat sub nici un pretext, a intrat valvrtej n ncpere si mi-
a ntins niste scrisori pe care tocmai le adusese un curier din Italia. stiri impor
tante", s-a scuzat el. si proaste", m-am gndit eu, vzndu-i expresia descompus, cci, ca
un bun eunuc si curtean, se informase deja cu discretie despre continutul lor.
Milano, orasul cel mai bogat, cel mai populat, cel mai muncitor, cel mai frumos
din Italia, Milano hrtuit de goti czuse n minile lor. Atunci acesti barbari, ca nist
e fiare slbatice, se mprstiaser pe strzile orasului, trecndu-l
223
prin foc si sabie. Au ars, au drmat, au prdat, au furat, au torturat, au masacrat t
oat populatia: brbati, femei, btrni, copii. Trei sute de mii de lesuri putrezeau n me
tropola nimicit. O alt scrisoare anunta pe deasupra cderea Paviei, cci vestile, care
circulau greu, ajungeau toate o dat. si acolo, gotii, dar ndeosebi francii, aliat
ii lor, comiseser grozvii de nenchipuit, masacre abominabile, n durerea si furia mea
, am respins-o cu un gest necontrolat pe slujitoarea care mi pieptna prul, att de vi
olent nct a czut pe spate, mpratul si-a anuntat sosirea. A poruncit ca femeile s ias, a
poi m-a nstiintat c tocmai ordonase concedierea lui Narses. Am asteptat s-mi explic
e motivele lui, nainte de a protesta. Cderea Milanului, mi-a zis el, avea s-i ncuraj
eze pe dusmanii imperiului s profite de presupusa lui slbiciune pentru a-l ataca s
i voia s-l aib pe Narses la ndemn pentru a-l trimite pe vreun front nou care s-ar put
ea ivi. Vznd c nu m-a convins, a nceput s critice actiunile lui Narses. Am argumentat
c el a eliberat Rimini, n vreme ce Belizarie a pierdut Milano. si tot primul era n
vinuit, prin aceast concediere. De-acum, trupele se vor supune numai lui Belizarie
", mi-a trntit lustinian, pe un ton care nu admitea replic. Pentru a-mi linisti fu
ria crescnd, a afirmat c Narses nsusi ceruse sa se ntoarc. N-am vrut totusi s par c m
esc de aceast ultim precizare suspect nainte de a sti mai multe, ceea ce i-a permis
lui lustinian s ncheie usurat ntrevederea noastr. M-a uimit atunci c Antonina, n scris
orile ei, nu mi-a furnizat nici cea mai mic indicatie privind motivele care ar fi
provocat cderea n dezgratie a lui Narses. M-am ntrebat dac ntr-adevr nu vzuse nimic sa
u adormise pe lauri, dup eliminarea papei Silverius. n orice caz, ncrederea mea n ta
lentele ei de informatoare s-a cltinat. Pentru a
224

| desclci intriga, nu mai aveam dect o metod, care se f numea Ruderic. Se ntelege, p
entru a dezgropa si a scoate t la lumin adevrul nu uitasem modul n care mi dezvluise
l masacrele campaniei din Africa. si din moment ce eram | fortat de mprejurri, nu-m
i displcea ideea de a relua i legtura cu el... Scrisoarea mea a fost n toate privin
tele l demn de cea a unei mprtese ctre un tnr ofiter, dar ' am stiut s inserez formule
ai personale, care lsau s se
bnuiasc, desi nu o spuneau, o afectiune profund.
Ruderic mi-a rspuns fr ntrziere printr-un raport precis,
n care n-am depistat mrturia nici unui sentiment.
De la sosirea lui Narses, ntre cei doi generalissimi a mocnit tot timpul conflict
ul, ei fiind dusmani declarati. Era suficient ca unul s propun un plan pentru ca c
ellalt s propun altul, diferit. Belizarie a vrut s ne concentrm fortele pentru a salv
a Milanul. Narses a insistat s eliberm mai nti Rimini. Asadar, din cauza lui am pier
dut metropola lombard. Egalitatea de rang acordat celor doi sefi si instructiunile
contradictorii pe care si le-au dat unul altuia au paralizat complet armata. Fr n
ici un fel de exagerare, putem spune c numirea lui Narses ca sef al armatei din I
talia s-a dovedit a fi o greseal catastrofal.
Voisem adevrul, l aveam. Ruderic n-avea cum s nu stie c eunucul era protejatul meu s
i parc vedeam satisfactia cu care expunea att de crud aceste fapte care nu puteau
dect s-mi displac. Un rnd referitor la Antonina mi-a dat de gndit:
n cursul acestei campanii dezastruoase, sotia lui Belizarie a dat dovad de un cura
j iesit din comun. Ea n-a
225
ezitat s traverseze liniile inamice ca s-l caute pe Narses si s-/ implore s i se altu
re lui Be/izar/e, pentru a apra Milanul. Acest remarcabil exemplu de devotament c
onjugal i-a atras simpatia armatei.
Am fost fericit c nscocisem o nou functie pentru Ruderic. Prin acelasi curier, i-am
multumit pentru franchete si I-am rugat s-mi trimit de-acum rapoarte regulate.
Gndindu-m la cele petrecute, mi-am dat seama c lustinian n-arfi avut niciodat din pr
oprie initiativ ndrzneala de a-l alunga att de brutal pe Narses si bnuielile mele s-a
u ndreptat asupra lui loan din Cappadocia. Mai crud, mai hot, mai bogat, mai dezmt
at, mai sfruntat ca oricnd, impopularitatea lui sporea de la o zi la alta. Mi s-a
povestit c se mbrca n mtase verde, chipurile pentru a-si scoate tenul n evident, si de
fila pe strzi n litier, nconjurat de un cortegiu de curtezane cu rochii transparente
si de efebi care l acopereau cu mngieri, imagini desfrnate la care nici nu m gndeam s
zmbesc, n ceea ce m privea, renuntase la orice urm de respect si, atunci cnd m vedea,
m fixa cu un aer insolent, atitudine care deja nu m mai surprindea.
Eram revoltat la ideea c un asemenea om se bucura de favorurile neclintite ale mprat
ului, individ drept si binevoitor din fire. La toate insinurile, el obiecta c dato
rit favoritului imperiul avansa si progresa. I-am recomandat lui Arsenius s-si ndoi
asc supravegherea. N-a ntrziat s dibuie pasrea rar, un membru al grzii pretoriene, deta
sat pe lng loan din Cappadocia care, stiindu-se urt, pretindea msuri de securitate i
esite din comun. Ministrul a intuit neobisnuita abilitate financiar a acestui sir
ian si I-a fcut unul dintre oamenii si de ncredere. Am aflat c acest Barsyme se ocup
a la nceput cu schimburile de bani si c,
226
acuzat n mai multe rnduri de furt, reusise de fiecare dat s-si conving judectorii de o
nestitatea sa. Era omul providential. A acceptat ndat oferta de a m sluji si a prim
it cu lcomie banii pe care i-am trimis, l-am acordat onoarea de a-l primi persona
l. Bine am fcut, dat fiind importanta informatiilor sale. De la o vreme, loan din
Cappadocia, renuntnd la aluzii si insinuri, trecuse la critici deschise. Pictur cu p
ictur, turna otrvuri n urechea mpratului. De fapt, concepuse neobisnuitul plan de a-l
desprinde de mine, n scopul de a domni singur asupra stpnului lumii. Nu mi-era greu
s mi-l nchipui pe acesta ascultnd, impasibil si impenetrabil, calomniile scuipate
de loan din Cappadocia n privinta mea. Acesta, n ciuda influentei si a puterii sal
e de ptrundere, nu trebuia s-i ghiceasc reactiile. Dar un brbat nu are secrete fat de
sotia lui, mai ales dac aceasta se numeste Theodora, si stiam c mai devreme sau m
ai trziu lustinian avea s se trdeze. Atitudinea lui avea s-mi dicteze atunci cum s m c
omport. Am avut o clip de slbiciune. Abia obtineam o victorie, abia cstigam teren c
aprea o nou amenintare, n permanent noi riscuri, noi conflicte mi ddeau impresia c m a
am exact acolo de unde pornisem. Aceast rencepere perpetu m consuma.
Am tinut ochii atintiti asupra Italiei, tulburati de vestile care veneau de acol
o. De aceea nu am dat mult atentie unei revolte care a izbucnit n captul cellalt al
imperiului, n Armenia. Aceasta era totusi cheia Orientului, zaua slab a hotarelor
noastre, aprat de generalul Sitas, cumnatul meu, care a fost asasinat acolo. A lsat
n urm o vduv, Comito, care l nsela, o fiic, Sofia, care practic nu-l cunoscuse, si nic
i un regret n sufletul mpratului, care nu i-a iertat niciodat
227
absenta din timpul revoltei Nika. Acesta l-a trimis n locul lui pentru a restabil
i ordinea pe Bouses, un general capabil cu sigurant, dar n care instinctul mi dicta
s nu m ncred. Primul lui raport secret insinua c aceste necazuri nu erau nici izola
te, nici spontane si c el l bnuia pe marele rege al persilor c ar fi instigatorul. E
xistenta Pcii Vesnice semnat ntre Imperiu si Persia ne-a mpiedicat s-l credem. Chosro
es era el cel mai redutabil politician, ns ar fi fost de nenchipuit s ncalce n fata ntr
egii lumi jurmintele cele mai solemne!... Cu toate acestea, am deschis bine ochii
.
ns iat c foarte departe de acolo, n Mesopotamia, grzile au arestat un sirian care ncerc
a s treac hotarele noastre noaptea si pe ascuns, sub pretextul c face o vizit famili
ei. A protestat, a pretins c se afl sub protectia unor persoane importante, a refu
zat s rspund la ntrebri, a fcut pe misteriosul si si-a dat important. Vamesii, ncurcat
l-au trimis la Constantinopol pentru a scoate de la el mai multe informatii. In
trusul si-a pierdut mult din prestant, dar si-a continuat fanfaronada. Agentii l-
au strns cu usa, a nceput s cedeze, l-au amenintat si deodat s-a prbusit. A nceput s vo
rbeasc att c n scurt timp nu-l mai putea opri nimeni. Era un torent de cuvinte, un s
uvoi de dezvluiri... Cu cteva sptmni mai devreme, la palatul Ctesiphon, servise drept
interpret ntre doi preoti italieni si Marele Rege. Cine erau oamenii aceia sfint
i ? Unul se pretindea episcop, cellalt diacon, n orice caz, purtau hainele preotes
ti ale acestor functii, datorit crora putuser cltori prin tot imperiul, fr s fie remar
ti si mai ales fr s fie arestati si interogati. si ce cltorie! Plecati din Italia de
Nord, fuseser trimisi de regele gotilor s-l pun n gard pe Marele Rege n privinta victo
riei absolute a imperiului n Italia, care l-ar pune pe el, Chosroes, n mare perico
l.
228
Inevitabil, aveam s ne ntoarcem mpotriva lor, putnd s ne concentrm toate fortele pentr
u a-i invada statul. Marele Rege nu avea alt solutie dect s se alieze cu gotii... S
irianul nu cunostea urmarea, fiind ntre timp nsrcinat cu o misiune de spionaj n tara
lui de bastin.
Rspunsul persilor nu lsa, totusi, nici o urm de
ndoial. Cci aveau prea multe interese s se alieze cu gotii
pentru a nu profita de ocazie. Daca trebuia s ne batem pe
dou fronturi, era evident c nu puteam rezista. Imperiul
risca s fie invadat si dezbinat. Aceast eventualitate m-a
hrtuit toat ziua si toat noaptea. Nereusind s dorm, m-am
trezit si m-am dus s-l caut pe lustinian. Acesta msura
cabinetul n sus si-n jos cu pasi mari. Ba se oprea brusc pe
steaua de porfir care mpodobea centrul marmurei de pe jos,
ba ridica ochii spre cupol si-l contempla pe marele Hristos
din mozaic ca pentru a-l cere o idee. Nu scotea nici un
cuvnt, se gndea. sambelanii si secretarii i asteptau de
atta vreme ordinele, nct fuseser doborti de oboseal si
adormiser rezemati de ziduri. Eu am rmas tcut, multu-
mindu-m s-l privesc, n timpul revoltei Nika, l vzusem
resemnndu-se la lasitate, n timp ce pe mine inconstienta
m mpingea la ndrzneal, iar acum, n criza aceasta,
fermitatea lui rspundea descumpnirii mele.
Toat noaptea a mers, toat noaptea a cntrit alternativele, n zori, a luat o hotrre, cea
mai penibil si cea mai nteleapt: va renunta la proiectul cel mai scump, va opri rzbo
iul cu gotii pentru a-si putea retrage trupele din Italia ca s lupte mpotriva lui
Chosroes. Mai trebuia s-i conving pe goti s ncheie pacea. Avea s le trimit ct de repede
negociatori nsrcinati s o obtin cu orice pret. Nici o clip nu si-a subestimat advers
arul persan care, din vremurile ndeprtate cnd fusese silit s lupte pentru tron
229
contra fratilor si, si arogase puterile depline erodndu-le pe cele ale personajelor
mai importante ca el. Crendu-si o armat formidabil, se impusese ca rival al mpratulu
i. Din pcate, nu ducea lips de partizani n imperiu, din motivul absurd c se legase d
e elenism. De fapt, tradusese n persan capodoperele literaturii noastre antice si n
vtase pe dinafar citate masive din acestea. Aceast operatiune de seducere dduse road
e pentru c mediocrii", mereu gata de orice josnicie, l ludau zi si noapte pe marele
om, fr s-si dea seama c era dusmanul nostru cel mai aprig.
mpratul a nceput prin a-i reaminti obligatiile Pcii Vesnice si l-a rugat s opreasc ime
diat pregtirile militare. Chosroes n-a rspuns, refuznd s accepte oferta. Atunci, lus
tinian, cednd dorintei lui de pace, a cobort nc o treapt a umilintei. Mi-a cerut s scr
iu si eu n Persia. Nicicnd pn atunci nu participase vreo mprteas att de direct la tre
le statului. Am vzut n asta o dovad de ncredere din partea mpratului, ca pentru a-mi a
firma c rmnea surd la calomniile lui loan din Cappadocia. Gresisem cnd m ndoisem de el
.
Nu m-am adresat direct Marelui Rege, ci unuia dintre vizirii si, pe care l ntlnisem
cnd fusese ambasador la noi. L-am implorat s-si influenteze stpnul n sens pacifist, i
-am promis, dac reusea, o rsplat imens si, pentru a-l face s m asculte si s acorde un p
ic de ncredere demersului meu, I-am asigurat c mpratul nu lua nici o decizie fr s m co
ulte. Nefericit fraz, creia Chosroes a avut perfidia s-i dea un mare rsunet, sustinnd
c un imperiu condus de o femeie nu mai rezista dect printr-o minune. Mediocrii" au
auzit si ei, datorit lui, si mi-au ironizat nfumurarea. Tiranul, care tinea Persia
cu o mn de fier, era, de asemenea, un personaj grosolan.
230
Totusi, corespondenta aceasta si intentia noastr declarat de a mentine pacea l-au
mai ntrziat pn cnd am obtinut indispensabilul armistitiu cu gotii, a crui veste mult-a
steptat ne-a parvenit n scurt timp. Invazia att de temut era inevitabil, ns trupele pe
care mpratul le chemase din Italia avuseser vreme s ajung la hotarele noastre de rsrit.
Puteau rezista ? Atentia noastr se concentra asupra Mesopotamiei, cnd un curier a
sosit n goan din nordul imperiului, informndu-ne c bulgarii atinseser Dunrea, invadau
Balcanii, distrugnd, arznd, ucignd totul n calea lor. Ajunseser deja pn n inima Greci
, n Corint, n plus, o revolt foarte grav a izbucnit n garnizoanele noastre din Africa
. Soldatii nostri, hrtuiti de berberi, n loc s lupte, li s-au alturat si au ameninta
t Cartagina, pe care ne chinuisem atta s o recuperm din minile lui Gelimer.
n mijlocul acestei cascade de vesti proaste, nu aveam dect un singur gnd: Antiohia.
Antiohia cea splendid, cea bogat, ilustra metropol a imperiului, pe care Chosroes
o asediase. Antiohia, unde curajul garnizoanei era dublat de eroismul locuitoril
or, n ciuda disproportiei dintre forte, si aprau orasul de cteva sptmni ca niste fiare
slbatice. Noi voiam s credem c vor rezista! ns ce puteau face ei, nefericitii, mpotriv
a unei armate nenumrate si bine antrenate? Atunci a venit vestea ngrozitoare. Anti
ohia fusese luat cu asalt si cucerit. Templele crestinismului au fost pngrite, desac
ralizate si la fiecare rspntie s-au aprins, la porunca Marelui Rege, ruguri ale cro
r flcri urcau pn la cer, proclamnd suprematia zeului Soare.
Cderea giuvaerului imperiului a rsunat pe toat ntinderea acestuia ca un tunet, n regi
unile de granit s-a instaurat panica. Valuri de refugiati s-au mprstiat n Anatolia s
i pn n capital. Eu m revoltam la ideea c
231
orasul n care locuisem, unde adunasem attea amintiri plcute, unde se hotrse viitorul
meu czuse n minile dusmanilor. M gndeam la Macedonia, la clugrii care m gzduiser si
deam pentru a plnge, mprteasa, de fapt, nu are dreptul s se nelinisteasc pentru priete
nii ei, cci ea nu are preferinte, fiind mam neprtinitoare pentru toti copiii ei. De
altfel, n-as fi avut posibilitatea s m las mult timp n voia disperrii.
Catastrofa suferit de imperiu nu-l oprise nici o clip pe loan din Cappadocia n camp
ania lui pentru a m distruge, iar Barsyme m tinea la curent aproape zi de zi cu ur
zelile lui. Fcea parte dintre oamenii pe care i primeam n secret. S-ar crede c, dac e
sti nconjurat si pzit zi si noapte, ti pierzi orice intimitate, ns, n mijlocul multimi
i care observa cele mai mici gesturi ale mele, mi-era suficient un numr restrns de
doamne si eunuci n care aveam ncredere pentru a-mi sluji de paravan. Discretia lo
r fusese rspltit regeste, dar un cuvnt n plus i-ar fi condamnat s dispar de pe fata pm
lui.
n unii aveam ncredere aproape deplin. Mai fideli ca umbra mea, ei erau fpturile mele
, pe care unii i vor numi sufletele mele blestemate. Arsenius, sora mea Comito si
ndeosebi Indaro, de departe cea mai dezinteresat. Cine alta n afar de ea m-ar fi pu
tut forta n aceast perioad de dificultti si tensiuni s primesc fiinta de a crei prezen
t m temeam cel mai mult: fiica mea ?
Aceasta se speriase la cderea Antiohiei si fugise mpreun cu ai ei pn la Constantinopo
l. S-ar fi putut cruta de oboseala unei cltorii att de lungi, am ironizat-o eu, cci
armatele Marelui Rege nu vor ajunge asa de repede la zidurile capitalei. Indaro
a recurs atunci la lacrimi, care nu m-au impresionat prea tare. S o primesc pe fi
ica mea!
232
S-mi recunosc bastarda! In momentul n care loan din Cappadocia m vna si imperiul era
scuturat de furtun! Indaro si-a pierdut mintile. N-am reusit s-o descurajez pe n
eghioab: s-a trt la picioarele mele. Irina, zicea ea, nu avea dect o singur dorint: s-s
i vad mama, fie chiar si cteva clipe, si apoi s nu mai ncerce niciodat s se apropie de
ea. Stul s m rzboiesc cu ea, am cedat.
ntrevederea a avut loc ntr-un paraclis al gineceului, o ncpere micut, cu peretii din
alabastru si tavanul acoperit cu mozaic nftisnd bolta cereasc. Indaro a adus-o n secr
et pe fiica mea. Era foarte nalt, destul de voinic, stngace, fr gratie. Nu mi-a trecut
prin cap s o mbrtisez. De la prima vedere am constientizat cum se scurg anii, nu c
m-as fi crezut tnr, dar avusesem pn atunci impresia c nu-mi trdam vrsta, si mi-am dat
ama subit c m apropiam de cincizeci de ani.
Am ntrebat-o pe Irina cum aflase de identitatea mamei ei. Indaro i-o dezvluise atu
nci cnd s-a mritat si, dac solicitase o audient, o fcuse la sfatul tatlui ei, cu care
coresponda, acel Pharas despre care o alt minciun de-a lui Indaro m fcuse s cred c era
mort. Asadar, primul meu amant tria.
Un val de nostalgie, de ur, de dragoste m-a cuprins. M cltinam att de tare, nct am fos
t nevoit s m sprijin de perete, a crui piatr rece m-a nviorat. Am ntrebat-o cu severita
te pe Irina ce voia. Nu avea tot ce-si putea dori ? Nu-i ddusem totul ? Mi-a rspun
s printr-un torent de reprosuri, conchiznd c nu m va ierta niciodat c am lsat-o s cread
c e orfan. Ochii mici si ri care m fixau mi-au adus aminte de mama si detestam aceas
t amintire. Am nteles c, dac-si prsise provincia, nu era nici de frica persilor, nici
233

din dragoste filial, ci pentru a fi recunoscut ca fiic a mprtesei si pentru a obtine o

pozitie demn de rangul ei. Am ncercat s-i explic c era imposibil ca ea s rmn la Const
tinopol sau la Palatul Sfnt. Dac n-o faci pentru mine, mcar f-o pentru fiul meu, ns mi
hipui c nu stii c esti bunic", mi-a aruncat ea. Ba da, stiam, l chema Anastasius si
tocmai mplinise nou ani. Avea prul blond, ondulat, ochii cprui-deschis, o frunte joa
s. Era un copil linistit si afectuos, un elev silitor, care vorbea deja latina n a
far de greac. M-a privit uluit, descoperind c acolo, n fundul ndeprtatei sale Caria, se
afla sub supravegherea mea si c le cunosteam existenta n cel mai mic detaliu. Poa
te c n-o artam, dar nu puteam fi acuzat c nu m interesa soarta lor. Aceast femeie masi
v era exact contrariul fiicei pe care mi-as fi dorit-o, dar poate c ar fi fost alt
fel dac ar fi primit dragostea matern, totusi rmnea carne din carnea mea. Trebuia s m
adun rapid si s-mi art fermitatea dac nu voiam s m las necat ntr-un sentimentalism pe
re l-am evitat toat viata. Vei obtine tot ce ceri, i-am declarat eu, dar cu o sing
ur conditie: s pleci imediat, s prsesti Constan-tinopolul si s nu te mai ntorci nicioda
t."
Pstreaz-ti cadourile! a scrsnit ea.
Totusi, pn acum, ti-au prins foarte bine, i-am ntors-o eu.
Furioas, simtind c pierduse partida, a prsit ncperea fr o privire, fr un salut. N-as
zistat nici un minut n plus. Gfiam, sudoarea mi curgea pe fat si o migren nemiloas mi
rngea tmplele n menghin. Am poruncit ca o escort de onoare s o nsoteasc pe fiica mea p
tru a m asigura c va trece Bosforul chiar n aceeasi zi si se va ntoarce ct mai curnd n
provincia ei.
234
Zvonul existentei Irinei si al vizitei sale s-a scurs n afara zidurilor Palatului
Sfnt. De aici legenda rspndit de Germanus si Passara c mi-as fi fcut fiica s dispar.
daro s-a pierdut n scuze, s-a ncurcat n explicatii si m-a implorat s-i iert minciuni
le. Poate c, la urma urmei, nu gresise prea tare, dar abia reuseam s o ascult. Min
tea mea era n alt parte. Pharas era nc n viat n acest oras, nu departe de mine, si amin
tirile amare m sufocau. Pharas putea suporta, dup attia ani, rzbunarea mea. Dar pute
am face una ca asta tatlui fiicei mele, mai ales dup ce am vzut-o? Ct despre ideea d
e a-l revedea, nu voiam ca un brbat urtit si mbtrnit s-mi murdreasc vechea imagine pe
re o pstram despre el si, pentru a ndeprta tentatia, peste chipul ntunecat si frumos
al tineretii lui am suprapus figura luminoas si zmbitoare a lui Ruderic. Abia atu
nci am plns, fr s stiu dac pentru cele dou iubiri moarte sau pentru Antiohia, al crui l
ung martiriu era detaliat n rapoarte.
Persii nu erau barbari nici pe departe. Jefuiau, furau, masacrau nu n dezordine,
ci metodic si numai la ordinele ofiterilor lor. Marele Rege nu lsa nimic n voia ntmp
lrii: dup ce orasul a fost golit de comori, a poruncit s fie ras de pe fata pmntului,
n acest fel, din pricina lui, Antiohia care strlucise attea secole n istoria lumii
nu mai exista. Rarii supravietuitori, deportati n strfundurile Persiei, n provincia
cea mai arid, au fost siliti s construiasc alt oras, cruia Chosroes i-a dat numele
victimei sale... mi nchipuiam, copilreste, c, dup o asemenea catastrof, destinul nefas
t va nceta s ne chinuiasc si c furtuna se va opri. M nselam, cci valul de vesti proaste
nu prea ncetinit de nimic si fiecare zi ne aducea o nfrngere, pierderea unei fortret
e, cderea unui oras. Mi se ntmpla s m ntreb dac nu strnisem furia divin si m
235
gndeam n zadar ce am fi putut svrsi pentru a-L ofensa pe Dumnezeu, n toat aceast perioa
d, n-am ncetat s-l admir pe lustinian. Antiohia fiind stears de pe hart, hotrse nu numa
i s recucereasc terenul pe care fusese asezat, ci si s o reconstruiasc mai frumoas, ma
i mreat ca nainte. Nici o zi, nici o clip n-a prut obosit, nici mcar slbit. Nu era conv
ins de victoria final, cci nu manifesta nici optimism, dar nici pesimism, se multu
mea s guverneze constiincios, metodic. Datorit acestei atitudini ne sustinea si pe
mine, si pe colaboratorii nostri. Ne mpiedica s disperm. Nu renunta s se bat cu Chos
roes si n vis se gndea doar la revans si l-a rechemat pe Belizarie n tar pentru a pre
gti urmtoarea campanie n Orient.
mpreun cu statul su major, generalissimul a revenit la Constantinopol, si Ruderics-
a ntors ntre zidurile orasului. M sfsia tentatia de a-l chema la palat si de a-l rev
edea. Cu toate acestea, nu puteam si nu trebuia. Nu aveam s renunt la sacrificiul
fcut si nici nu voiam, dup ce l-am fcut s sufere din pricina ei, s-i dezvlui nestator
nicia mea. Zilele treceau, rezistenta mea slbea si m rugam lui Dumnezeu ca Belizar
ie s plece ct mai iute din capital. De fiecare dat cnd se deschidea usa camerei mele,
tresream ca si cum ar fi trebuit s apar Ruderic, uitnd c era, practic, imposibil, n d
up-amiaza aceea, cnd balamalele de argint s-au rsucit n ttnile lor, nu m-am putut abti
ne s nu tresar; dar n locul tnrului ofiter a intrat o vduv. Era Antonina, mbrcat n v
doliu. A vrsat un suvoi de lacrimi, scotnd gemetele cele mai patetice. Din aceast
tnguial funebr reiesea c amantul ei, Theodosius, o prsise. Am linistit-o si am rugat-o
s-mi povesteasc totul.
Curtezanul fugise din Constantinopol pentru a se
236
THEODORA, > IPARATEASA BIZANtULUI
nchide ntr-o mnsti; . Asadar, fusese atins dintr-o dat de gratia divin ? am ntreoat eu.
Antonina afirma contrariul. Ce motiv l mpinsese atunci s-si caute salvarea n religi
e ? S-a pierdut ntr-o nsiruire de minciuni, pn cnd am silit-o s mrturiseasc adevrul,
se din nou s hohoteasc si, printre sughituri, mi-a mrturisit c tnrul Theodosius contin
uase s o copleseasc, ns ea ceruse prea mult de la el si, n pofida tineretii sale, si p
ierduse puterile. Epuizat dup attea servicii vitejesti, buimcit, si gsise salvarea n f
ug. Antonina jura c o s moar de durere. Catastrofele care scuturau imperiul nu nsemna
u nimic n comparatie cu drama pe care o tria. Mi-am nbusit un hohot de rs si, ntr-un f
el, i-am fost recunosctoare, fiindc, fr s-si dea seama, m nveselea n momentul n care
eam cel mai mult nevoia. Inspiratia mi-a suflat s o sftuiesc s cear ajutorul sotului
ei. Am nteles din reactia ei c se ntreba dac nu cumva mi bat joc de ea, dar m-a prsit
seninat. A reusit s-l conving pe Belizarie c pierduse n Theodosius colaboratorul ce!
mai fidel, prietenul cel mai fermector si c era necesar s fac totul pentru a ncerca s-
l recupereze. Belizarie s-a conformat imediat, cu graba care l caracteriza, si a
cerut o ntrevedere cu noi, nu pentru a vorbi despre rzboi, ci despre tnrul ale crui s
ervicii i erau indispensabile, sustinea el, implorndu-l pe mprat s-l cheme napoi, lust
inian, nentelegnd nimic din afacerea aceasta, m-a lsat pe mine s-i dictez cum s proce
deze. La ndemnurile lui, Theodosius a acceptat s ias din mnstire. Antonina, regsindu-s
i amantul datorit sotului ei, nu mai putea de fericire si cel mai perfect menaj n
trei s-a refcut ca n trecut. Mcar a existat o femeie fericit n perioada aceea de nefe
ricire.
Capitolul 15
T
oate aceste evenimente dramatice mi deturnaser atentia ntr-att nct neglijam s cercetez
viata de zi cu zi. Schimbarea avusese deja loc atunci cnd mi-am dat eu seama, imp
erceptibil pentru toat lumea, dar semnificativ pentru mine. Aprea un punct asupra cru
ia lustinian insista, altul, asupra cruia nu era de aceeasi prere cu mine, o favoa
re minuscul pe care refuza s mi-o acorde, de altfel din cele mai ntemeiate motive p
osibile. Aceast fisur, o mic zgrietur la suprafata bunei noastre ntelegeri, a fost suf
icient pentru a m alerta. Asadar, ncrederea pe care mi-o artase, ncredintndu-mi sarcin
a de a le scrie persilor, nu fusese dect o momeal. Se folosise de mine pentru c m cr
ezuse util, ca s-si dea seama, de altfel, c se nselase. Pericolul m pndea, si ameninta
rea mi invada viata cotidian, loan din Cappadocia era hotrt s m elimine, iar eu eram h
otrt s-l mpiedic s-o fac. Duelul a nceput, inexorabil, pn la moarte.
Fr a m astepta la vreun rezultat, l-am luminat pe mprat asupra golurilor din administ
ratia favoritului su si asupra nemultumirii generale pe care o strnea. Evitnd s ment
ionez necazurile personale, am fcut apel la bunul lui simt politic, la dorinta lu
i de a aduce fericire popoarelor sale, pe care ministrul, n numele lui, le fcea ne
fericite. Asa cum m asteptam, am auzit rspunzndu-mi-se c loan din Cappadocia era gen
iul cel mai capabil al timpului su.
238
Atunci, strategia mea s-a desfsurat mai insidios si am ncercat s-i trezesc lui lust
inian bnuielile n privinta ambitiilor favoritului su. O clarvztoare i prezisese c va pu
rta vesmntul lui Augustus, suveranul care a ntemeiat imperiul. Sigur c va deveni el
nsusi mprat, nu ezita s se dedea la incantatii magice pentru a grbi acest moment bin
ecuvntat. Noaptea, la el acas, se mbrca n mare preot si-i ruga pe demoni sau pe cini s-
l nvesteasc cu puterea suprem, lustinian, oricnd dispus s ciuleasc urechea la asemenea
zvonuri, a rmas de data aceasta surd. Mi-am dat seama atunci n ce msur nu mai eram
nici prima, nici cea mai puternic. Binenteles, lustinian m iubea la fel ca pe vremu
ri, dar nu mai eram eu ochii lui, cci vedea prin altcineva, nu mai eram eu urechi
le lui, cci asculta de un altul. N-am avut de ce s caut mult timp motivele acestui
dezastru. Un altul n afar de mine descoperise secretul cel mai intim al mpratului:
slbiciunea lui. loan din Cappadocia l domina pe lustinian att de mult, nct acesta nu
se mai putea desprinde de influenta lui.
Atunci am fost nevoit s m tocmesc cu caracterul meu. Pn atunci, n toate mprejurrile, m
stisem drept nainte, fr ezitri, fr s cedez, poate fr mil si fr scrupule. Pentru pr
fost silit s m resemnez. Am fost obligat s fiu tot ce nu fusesem niciodat nainte, adic
scuns, rbdtoare si viclean. Cu toate acestea, cmpul meu de manevr rmnea extrem de mrg
, n fata ncptnrii lui lustinian de a-si absolvi favoritul, mi-am dat seama c era prea t
ziu pentru a-i dezvlui rzboiul ucigas pe care l ducea mpotriva mea. Ct despre ideea d
e a m descotorosi de el ntr-un mod mai expeditiv, era att de bine pzit, nct nici nu pu
team visa la asa ceva. loan din Cappadocia era att de nencreztor n
239
II
privinta mea, nct nu gusta dect mncrurile preparate n fata lui. Noapte si zi, mii de gr
zi l aprau si, n ciuda precautiilor lui, informatorii mi raportau c avea somnul tulbu
rat mereu de cosmaruri n care se vedea njunghiat de vreun mercenar pe care i-l tri
misesem eu. Spaima lui devoratoare nu m consola nici un pic, din moment ce cstiga
teren de la o zi la alta. si cea mai mic tentativ se ntorcea mpotriva mea. lustinian
ncepea s m priveasc cu ochi nencreztori, iar ruptura s-a lrgit fr ncetare.
Cu rceal, cu disperare, asteptam momentul n care avea s devin o groap, apoi o prpastie
pe care n-o mai puteam depsi, mpratul era, practic, nvluit. Riscam ce putea fi mai ru,
dar sub nici o form nu trebuia s-i art spaimele mele. Deja Curtea se ntorcea subtil
, suav, dinspre mine. Anticamera mea era mereu plin, dar, cu toate acestea, mai p
utin ca de obicei, nc exista o gloat de solicitanti, dar numrul acestora se diminua
de la o zi la alta. loan din Cappadocia avea multi dusmani, ns acestia socoteau c,
o dat descotorositi de mine, le va fi cu att mai usor s fac acelasi lucru cu el. Sim
team c-mi fuge pmntul de sub picioare, dar, dac cedam nelinistii, eram pierdut. Cu mi
ntea rece, mi-am concentrat toate puterile pentru a descoperi cea mai mic fisur n z
idul reprezentat de adversarul meu.
Fiara nemiloas avea totusi o inim, bine ascuns sub viciile si crimele sale, o inim p
e care o pstra doar pentru unica lui fiic, Eufemia, o adolescent proaspt, fermectoare
si naiv, bucuria si mndria lui. Antonina, rmas la Constantinopol dup plecarea lui Bel
izarie si a statului su major n Rsrit, s-a mprietenit cu tnra, i fcea vizite sau o in
pe la ea aproape n fiecare zi. A profitat de absenta
240
tatlui, plecat n inspectie n provinciile din Est, cci acesta, bolnvicios de bnuitor, s
-ar fi putut arta nencreztor fat de o prieten a mprtesei.
ntr-o zi, avnd chef de confesiuni, Antonina n-a ezitat s-i fac Eufemiei cele mai gra
ve destinuiri. A nceput prin a pomeni adnca nemultumire pe care o simtea fat de sotu
l ei, Belizarie. Cucerise Africa, Italia, Mesopotamia, mbogtise nencetat imperiul c
u przile sale de rzboi, pentru a nu primi n schimb dect cea mai neagr nerecunostinta.
si-a vrsat amarul, ajungnd s critice aspru puterea si pe cei care o detineau. Pent
ru Eufemia care, stiind-o pe mprteas dusmana tatlui su, o detesta, cuvintele ei erau c
a mierea. Foarte ncntat, a ntrebat-o nevinovat pe Antonina de ce ndura Belizarie attea
nedreptti cnd avea toat armata pe mn. O lovitur de stat ntr-un cmp de lupt ndeprta
a nici o sans de reusit, a replicat Antonina, dac nu exista chiar n capital un aliat
solid si puternic.
Imediat ce s-a ntors tatl ei, Eufemia s-a grbit s-i repete aceste discutii, ncntarea a
fost mai puternic dect nencrederea. Dac Belizarie si armata si uneau fortele cu ale
lui, era sigur c va pune mna pe coroan. A trimis-o s-i spun Antoninei c ar fi fericit
s se ntlneasc a doua zi. Antonina s-a crispat, nnebunise, ce naiba? Tot orasul colcia
de spioni ai mpratului si mprtesei; ntrevederea lor ar iesi la iveal imediat si ar trez
i o multime de suspiciuni. Dar, adugase ea, trebuia s plece n cteva zile s i se alture
sotului ei pe front si avea s nnopteze ntr-o cas izolat pe care o detinea n mprejurimi
. Ministrul ar putea s se ntlneasc acolo cu ea fr nici un pericol. Acest exces de prec
autie i-a plcut lui loan din Cappadocia, asigurndu-l c avea de-a face cu o femeie s
erioas.
" n noaptea convenit pentru ntlnire, s-a dus ct mai
241
discret posibil la casa cu pricina, lund cu el doar cteva grzi. Antonina l astepta,
singur, n grdin. S-au gsit doi aliati. S-au recunoscut doi complici. S-au nteles din v
reme asupra mijloacelor si asupra scopului si cu cea mai bun dispozitie au pus la
punct complotul lor. loan din Cappadocia a promis tot ce a cerut Antonina si a
jurat solemn s-si foloseasc toate puterile pentru doborrea mpratului si a mprtesei, n
entul acela, din tufele din mprejurimi au iesit doi brbati. Erau Narses si unul di
ntre aghiotantii lui. S-au npustit asupra favoritului, care a nceput s strige dup aj
utor. Grzile lui au sosit n goan. Soldatii lui Narses, prsindu-si ascunztorile, au apru
t pretutindeni. A urmat o btlie n toat regula, cu lovituri si rni. n ncierare, ministr
a reusit s fug si, revenit n vitez n oras, a alergat s se refugieze la Sfnta Sofia.
Pn atunci, mpratul refuzase s cread n vinovtia lui, chiar si atunci cnd se dduse de
licitnd o ntrevedere cu Antonina. Avusesem cele mai mari dificultti s-l conving s acc
epte stratagema noastr. Cu o zi naintea ntlnirii fatale, cuprins de un incredibil ac
ces de afectiune, l-a sftuit insistent pe loan din Cappadocia s nu se duc n casa Ant
oninei. Fr s se mai mire c stpnul lui era la curent cu modul n care si petrecea timpul
iber, n-a dat nici o atentie avertismentului su. Cuvintele lui trdtoare, apoi fuga
lui i-au deschis ochii, n cele din urm, mpratului si mi-au ngduit s cer destituirea lui
imediat.
A doua zi, Sfnta Sofia a fost martora unei scene uluitoare, pe care am poruncit m
ai multor persoane s mi-o povesteasc, att de tare m ungea la inim. Biserica era nconju
rat de forte armate care nu lsau pe nimeni s ias, dar permiteau s intre oricui voia. n
interior, clugrii l
242
tineau aproape cu forta n genunchi pe loan din Cappadocia, n vreme ce unul dintre
ei l tundea, iar preotii, vizibil ngroziti, murmurau rugciuni. Spectatorii nu-si re
veneau din soc. Era acelasi loan din Cappadocia care chiar n ziua precedent se mpuna
n culmea puterii... i nscenasem pedeapsa chiar n interiorul refugiului pe care si-l
alesese; obiceiul cerea ca ministrii czuti n dizgratie s se clugreasc... de bunvoie sa
u cu forta. Grbiti s termine ct mai repede, preotii l dezbrcaser pe ministru si se pre
gteau s-i pun rasa, cnd si-au dat seama c aceasta lipsea. Au nceput s ridice bratele sp
re cer, s se agite, s se insulte reciproc si chiar s njure ntr-un mod foarte nepotriv
it unor fete bisericesti, n cele din urm, l-au zrit pe clugrul paznic al comorii cate
dralei, care se tinea deoparte, cu ochii lrgiti de fric. Cu riscul de a-l lsa n piel
ea goal, i-au smuls sutana de dimie si i-au pus-o lui loan din Cappadocia. seful
guvernului, stpnul imperiului dup Dumnezeu si mprat, nu mai era dect clugrul loan.
Oracolul avusese dreptate s-i spun c ntr-o zi va purta haina lui Augustus, cci acesta
era numele paznicului comorii.
Am lsat grija de a-i numi un succesor pe seama mpratului, care l-a ales pe Theodatu
s, un nalt functionar cu reputatie excelent.
Obtinusem victoria dup lupte grele. Satisfactia mi-a fost totusi umbrit de blndetea
pedepsei acordate dizgratiatului. mpratul, ca si cum ar fi fost n continuare vrjit,
s-a multumit s-l exileze nu departe de Constanti-nopol, la Cizic, napoindu-i o ma
re parte din bunurile pe care 'a nceput i le confiscase. Acestora li s-au alturat
roadele furturilor pe care loan din Cappadocia avusese prudenta s 'e ascund si car
e i-au permis s triasc pe picior mare. Nu
243
rzbunarea mi inspira regretele, ci prudenta. Fostul favorit si pstra viata, averea s
i libertatea. Dar el dovedise c era capabil de orice... pn la a dori s o elimine pe m
prteas si s-l nlocuiasc pe mprat.
Preocuprile mele au fost date peste cap ntr-o zi din primvara anului 541, cnd am afl
at c n Orient, unde ostilittile rencepuser, trupele noastre cuceriser fortreata Sisaura
non. Unde mai era si aceast Sisauranon? Binenteles, mpratul stia. Ct despre mine, m-a
m repezit la hart. Sisauranon era situat n teritoriul persan. O fortreat modest, un lo
c de mna a doua, poate, dar prima noastr reusit. Era un semn, un simbol, si-mi amin
tesc c am strigat de bucurie la aflarea vestii.
Pentru aceast campanie, mi scria Ruderic n raportul lui, Belizarie i-a chemat pe to
ti aliatii nostri. S-a dus chiar s-l scoat din ascunztoare pe un anume Harith Ghass
anidul, un mic rege indigen care se purta cu o mare fidelitate fat de imperiu si
Biserica... monofizit. Aliatii de teapa lui nu valoreaz prea mult Belizarie I-a tr
imis n teritoriul persan ntr-o misiune de recunoastere, n fruntea celor dou mii de c
avaleri ai si. Harith a stiut asa de bine s-i conving pe ofiterii care l nsoteau de a
propierea unei masive armate inamice, nct acestia s-au retras fr a cerceta mai depar
te, n felul acesta, arabul a putut s pun mna linistit pe toat regiunea si s-si nsuseasc
singur ntreaga prad de rzboi. Generalissimul i-a adresat reprosuri pentru purtarea
lui, pe care acesta a avut insolenta s le conteste.
Cu toate acestea, datorit informatiilor acestui aliat bizar, armatele noastre au
putut atinge Tigrul. Am obtinut de
244
la mprat s-i acorde lui Harith titlul de patrician. Ce dac Belizarie dezaproba aceas
t rsplat ?
Regele persilor, ncreztor si sigur de victorie, si naintase prea mult trupele. Desprt
it de ariergard, si lsase regatul fr aprare. Armatele noastre au crezut c ntreaga Asir
se afla la mila lor. n momentul n care se pregteau s se npusteasc asupra przii oferite
, au primit deodat ordinul de a face cale ntoars. Belizarie ntrerupea campania n plin
reusit. O epidemie brusc l mpiedica s continue ofensiva. Acestea erau explicatiile cro
ra mpratul le ddea crezare. Asta era ceea ce mi afirma Ruderic n scrisorile sale si c
eea ce refuzam s cred.
ndoielile mele au fost confirmate n scurt timp de minciunile nnebunite ale Antonine
i. Ca sotie devotat, se hotrse s i se alture lui Belizarie pe front. Binenteles, l luas
e si pe Theodosius, dar l lsase, prudent, la Efes. tranul urcios de Photius, fiul ei
din prima cstorie, reusise de data aceasta s-si conving tatl vitreg de ghinionul su. s
i Belizarie, grbit s o fac s dea socoteal, galopase, pur si simplu, n calea ei, dup ce
le-a poruncit trupelor sale o repliere strategic". Victoria total asupra Marelui Re
ge n-avea dect s astepte alt ocazie!
Pentru prima dat de la cstoria lor, i-a rezervat Antoninei o primire glacial. Aceast
a, deja ncercat, a aflat c amantul ei, Theodosius, fusese rpit, fr s se stie nici de ci
ne, nici de ce. Am primit de la ea cereri patetice de ajutor si am vrut s-i doved
esc c, dac m slujea bine, avea dreptul la recunostinta mea netrmuit. Convins c Photius
se afla n spatele disparitiei misterioase a lui Theodosius, am poruncit s fie ares
tat, adus la Constantinopol si azvrlit n temnitele Palatului Sfnt. Pentru a-l face
jnai maleabil, am poruncit s fie biciuit ca un sclav de rnd.
245
Credeam c durerea i va dezlega limba. Spre surprinderea mea, acest brbat fragil si
cu sntate subred a dat dovad de o rezistent neasteptat. Torturat, a refuzat s dezvluie
scunztoarea n care l tinea prizonier pe Theodosius. Atunci am ordonat, pur si simpl
u, torturarea slugilor lui care au vorbit ndat... Eu aveam grij s-mi fac fericit o pr
ieten, n vreme ce mpratul se ocupa de repararea greselilor comise de sotul ei.
Marele Rege al persilor avea prtile lui bune. A oprit imediat ostilittile cnd a auz
it clinchetul aurului: era suficient s aud cteva monede ciocnindu-se pentru a lsa ar
mele jos. Dou mii de livre de argint au permis orasului Hierapolis din Siria s sca
pe de ce putea fi mai ru. Pentru o mie de livre, a renuntat la asediul Drei. Din c
ontr, Berrhoea, neputnd plti cele patru mii de livre de argint cerute, a fost cucer
it si ars. Locuitorilor din Edessa le-a propus s-si rscumpere prizonierii pe care i c
apturase cu un an nainte din Antiohia. ntreg orasul s-a stors si s-a scremut, de l
a prostituate pn la tranii din mprejurimi, n cele din urm, Marele Rege a consimtit pol
iticos s treac din nou 'granita... pentru cinci mii de livre de aur si un tribut a
nual de cinci sute de livre...
La ntoarcerea lui Belizarie n Constantinopol stiam de-acum la ce s m astept, ntr-adevr
, Antonina a aprut din nou n fata mea, deghizat n vduv, cerndu-l pe Theodosius al ei si
jurnd c prefera s se omoare dect s rmn desprtit de el. Drag prieten, i-am zis, p
oate din durerea ei, un giuvaer nepretuit a czut ieri n minile mele, o minune pe ca
re nimeni pe lume n-a avut-o niciodat. Dac te ncnt, mi-ar face plcere s te las s-l adm
i." t
246
Desi si plngea amantul cu lacrimi de snge, Antonina nu-si pierduse pasiunea pentru
tot ce strlucea. Curiozitatea fiindu-i strnit, m-a implorat s-i art achizitia mea. M-
am prefcut c ezit, am fcut pe misterioasa, pentru a o aduce n culmea nerbdrii, apoi m-
am ridicat si m-am dus n fundul ncperii. Am tras o draperie si n spatele ei a aprut T
heodosius n persoan. Datorit indicatiilor slujitorilor lui Photius, gsisem locul n ca
re era tinut Theodosius si poruncisem s fie adus la Constantinopol n cei mai mare
secret, pentru a-mi pregti surpriza. Antonina a alergat la amantul ei, care sttea n
picioare, cu o mutr stnjenit, l-a strns la piept mai s-l sufoce, apoi a czut la picio
arele mele si mi-a strns genunchii att de tare nct era s cad. S-a ridicat pentru a se
npusti la amantul ei, apoi s-a ntors s se agate de tunica mea, numindu-m salvatoare
a ei, stpna ei, binefctoarea ei.
Mai rmnea s-i mpac pe cei doi soti, cci am fost ntotdeauna o adversar feroce a divortul
ui, mpratul, la ndemnurile mele, a binevoit s discute cu Belizarie si, prin grija me
a, menajul s-a refcut pentru a treia oar. M gndeam c m pot culca pe o ureche, cnd acest
Theodosius pentru care m strduisem att a murit, dup o boal scurt. M pregteam s fiu i
at de un suvoi de lacrimi. Antonina a manifestat ntr-adevr durerea cea mai arztoare,
dar mi s-a prut c mai degrab voia s fie consecvent cu ea nssi. De fapt, n-am simtit-o
prea afectat. Poate c se sturase de distractia Theodosius...
Aceste valuri linistindu-se, m-am ntors la problemele mai grave. Nu dusesem o lup
t aprig mpotriva lui loan din Cappadocia pentru a-l vedea nlocuit de un neputincios
notoriu. Un singur om mi se prea apt s relanseze la ap nava statului, care, ca de o
bicei, lua ap prin toate prtile:
247
Barsyme. Anii lui de colaborare cu loan din Cappadocia l familiarizaser cu afaceri
le publice, mi dovedise loialitatea lui, iar originile umile ne garantau fidelita
tea lui. Mintea i era att de iute, att de strlucitoare, att de plcut, nct uitam de ur
lui iesit din comun, nu mai observam capul acela prea mare pentru corpul sfrijit
, gura mare plin de dinti lungi, prost nsiruiti, limba aceea cu care si umezea tot
timpul buzele si din care plescia ca o broasc.
lustinian, nduplecat de argumentele mele, l-a numit prefect al orasului.
Credeam c pusesem mna pe un ministru abil. Am descoperit ns un vrjitor. Banii intrau n
valuri n vistieriile statului, de regul goale, precum si n cuferele private ale mpra
tului si mprtesei. Pentru a rspunde acuzatiilor, recunosc c fura. Dar ce ministru, ce
apropiat al puterii n-a furat? Sora mea, care nu rata nici o ocazie s-mi dovedea
sc slugrnicia ei n chip de afectiune, nu recurgea la comisioane, n numele influentei
pe care si-o atribuia sau pe care presupuneau altii c o are? Iar Arsenius, credi
nciosul meu Arsenius, nu bga la buzunar sume frumoase pentru fiecare recomandare
? si chiar curajoasei Indaro, cu inima mare, nu i se ntmpla si ei s-si rotunjeasc ve
niturile cu cte o spag pe care i-o nmnau solicitantii dornici s-si vad cerintele ndepli
nite mai repede ?
mpratul si cu mine am hotrt s tiem ghearele aristocratiei. Pentru a reduce influenta a
cestor mediocri", a refuzat s le usureze taxele si i-a lsat s se ngroape n datorii tot
mai mari. Din spirit de democratie, le-am ngduit oamenilor de rnd s aib acces la fun
ctiile rezervate altdat numelor mari si am creat unele noi. De aceea s-au nmul-
248
tit gloriosii", magnificii", clarissimii", ilustrissimii", alesii" si alte titluri cu
care se ndopase pn atunci doar nobilimea.
Dintr-o dat, denunturile s-au dublat. Dac primeam un cadou de la seful vmilor imper
iale ale Strmtorii, imediat acesta era denuntat pentru piraterie, iar noi eram ac
uzati c am fi complicii lui. Dac porunceam s fie confiscate baloturile de mtase vndut
e de negustori peste pretul fixat, imediat eram nfierat c as fi deturnat stocul n fo
losul meu. Nu s-a sustinut c eu l-as fi sustinut pe falsificatorul acela vestit n
umit Priscus, care imita perfect semntura defunctilor bogati si, dup moartea lor,
confectiona contracte de mprumut n favoarea lui ?
Mediocrii" mi-au imputat c nu m-am sturat niciodat de putere si c m-am ntins ca o pat d
e ulei n tot imperiul. Ct despre mprat, au vzut n el pe nimeni altul dect pe diavolul r
encarnat. L-au citat pe clugrul acela care, chemat n audient sacr, se oprise paralizat
de groaz n usa slii, cci vzuse pe tron un brbat cu chipul Satanei. Au mpins mrsvia p
invoca mrturia mamei mpratului. Prietenilor ei cei mai intimi ea le-ar fi destinuit
c primise, cu nou luni nainte de nasterea fiului ei, vizita diavolului si imediat
dup aceea a rmas nsrcinat... Diavolul! Srmanul lustinian!
Aceast revolt suscitat de administratia sever, dar eficace a lui Barsyme ne silea s n
e sprijinim si mai mult pe partizanii nostri, ndeosebi pe Albastri, care, de la N
ika, ne sustinuser ntotdeauna. Dar de la o vreme acestia se simteau trdati de mprat,
din pricina unui incident pe care l-au considerat o insult grav adus factiunii lor.
Guvernatorul orasului Tars reusise, prin pretentiile lui, s-i exaspereze pe locu
itori, printre care numerosi Albastri, n cursul unei ceremonii publice, mai multi
au vrut s-si manifeste nemultumirea si au
249
avut proasta inspiratie de a-l ucide pe scutierul su, care ncerca s-l apere. Aresta
ti, ei fuseser gsiti vinovati si executati, n ciuda indulgentei sale binecunoscute
fat de Albastri, mpratul, voind s-si dovedeasc neprtinirea total, confirmase sentinta,
fr s-si dea seama cu adevrat c n felul acesta i provoca pe partizanii nostri. Mie mi r
enea sarcina de a remedia situatia... cu ajutorul lui Barsyme. Dac l adusesem n fru
ntea guvernului, era pentru binele imperiului, pentru odihna mpratului si pentru a
-mi executa docil planurile. Sosise ocazia de a-l pune la ncercare.
A nceput prin a-mi detalia circumstantele acelei afaceri penibile din Tars. Am ntr
ebat dac guvernatorul, att de sever cu Albastrii, apartinea partidei Verzilor, ntr-
adevr, asa era, mi-a confirmat Barsyme.
Cum l cheam ?
Calinicus.
Este acelasi Calinicus care e fiul lui Dessius, fratele sefului soldatilor din E
pir?
Chiar acela.
S fie tras n teap pe mormntul Albastrilor pe care i-a executat.
Maiestate, dar comand o cetate a imperiului. Trebuie un ordin personal de la mprat
.
Este acelasi Calinicus a crui familie a avut o proprietate n afara zidurilor Cons
tantinopolului, nu departe de Sfnta Mria a Izvorului ?
Asa cred, Maiestate, dar nu vd...
N-are rost s vezi, multumeste-te s te supui poruncilor mele.
Ce-o s zic mpratul, Maiestate ? Calinicus se bucur de ncrederea lui.
Ori el, ori tu vei fi tras n teap, alege! am strigat
250
scoas din fire.
Barsyme a fcut o grimas foarte asemntoare cu sclmbielile cimpanzeilor din menajeria pal
atului, cu care, de altfel, semna uimitor de mult. Atunci am stiut c neinspiratul
Calinicus va avea soarta pe care i-o alesesem.
Am avut grij s nu-i dezvlui lui Barsyme amintirile care rn asaltau ascultndu-l. Sunt
fetit, fug de-acas, iat-m n afara zidurilor orasului, alerg peste cmpuri pn la incinta
ast a unei proprietti magnifice, m cocot ntre dou creneluri, copiii se joac n grdina m
unat, mica Eudoxia se apropie de zidul care m adposteste. M zreste, mi ntinde ppusa ei
fratele ei o dojeneste, o mbrnceste, ppusa cade si se sparge. Fratele o amenint pe i
ntrus: Dispari de-aici, jegoaso, sau sclavii mei te vor biciui." nc i aud vocea, l che
ma Calinicus. si dup attia ani, gsise mijlocul de a se oferi rzbunrii mele. Cu toate
acestea, dac l condamnam la o soart att de teribil n-o fceam pentru a alunga un cosmar
din copilrie, ci pentru c politica mi dicta s dau un exemplu, mpratul i defavorizase p
e Albastri, mprteasa i pedepsea pe Verzi, iar echilibrul era restabilit.
Capitolul 16
iuma s-a ivit n inima mlastinilor din Pulusium, pe valea Nilului, l-au dat naster
e aerul umed si sttut, apele n care putrezeau lesurile animalelor si tulpinile de
lotus. S-a ntins rapid pn n Siria, apoi, din provincie n provincie, a vizitat granite
le rsritene ale imperiului. Am crezut c locurile ndeprtate vor fi scutite. Insulele c
ele mai izolate, muntii cei mai inaccesibili au fost atinsi. Unele orase care au
scpat de epidemie la trecerea ei si ai cror locuitori si nchipuiau c scpaser au fost l
ovite de o a doua vizit a npastei. Parc nsusi vntul transporta veninul subtil.
Constantinopolul simtea naintarea nemiloas a rului, refuznd s admit ns c l-ar putea a
a. Farul universului era invulnerabil. Metropola artelor, a luxului, a plcerilor
era protejat. Orasul Domnului va fi aprat prin miracole... si locuitorii continuau
s se distreze, s cheltuiasc, s rd fr griji.
Epidemia s-a abtut aproape surprinztor la sfrsitul primverii anului 542 si s-a mprstia
t cu viteza fulgerului, n cteva zile, numrul victimelor a crescut n ritm ametitor. C
ei care ncepeau s verse snge mai puteau trece noaptea, ns cei al cror trup se acoperea
de pustule negre nu mai aveau de trit dect cteva ore.
Confuzia si dezordinea sporeau fr ncetare. Sclavii rtceau lipsiti de stpnii lor; stpn
are fuseser obisnuiti toat viata s fie serviti de altii se trezeau cu un
252
singur slujitor care s-i ajute, chiar cnd erau bolnavi sau muribunzi. Imobilele, g
rupuri ntregi de case rmneau fr nici un locuitor. Strzile, de regul att de nsufletite
au golit cu desvrsire. Oamenii rmneau nchisi n cas, pentru a-si ngriji sau pentru a-si
lnge rudele. Constan-tinopolul a devenit un oras mort. Administratia fiind parali
zat, toate serviciile publice au ncetat s mai functioneze. Aprovizionarea a fost ntr
erupt. Morile si brutriile si-au nchis portile. Foametea a nsotit n scurt timp moarte
a. Aparitiile s-au nmultit. Multi au vzut nltndu-se n fata lor demoni, nainte de a fi l
oviti de boal. Unii i vedeau n vis si, imediat ce se trezeau, simteau primele simpt
ome. Altii i auzeau pe acesti demoni strigndu-i pe nume si atunci se baricadau n sp
atele mai multor usi, fiind convinsi c ciuma venise peste ei si refuzau s le mai d
eschid apropiatilor. Sperau s scape n felul acesta de demoni, de contagiere, din pca
te fr succes. Supravietuitorii au alergat n biserici. Zi si noapte umpleau sanctuar
ele, rugndu-se, implornd, sau se spovedeau si se pregteau de moarte.
La palat, eram tinuti la curent cu situatia, or de or. mpratul si pstra sngele rece, da
r eu stiam c pentru el fiecare moarte era o nou ran, o nou suferint. Eu nsmi eram epuiz
at si, totodat, sfsiat de durere. Nu mai puteam nici s mncm, nici s dormim. Aveam impr
ia c ne batem sau mai degrab c ne zbatem n fata unei fantome insesizabile, omnipreze
nte, care lovea fr ncetare pretutindeni n imperiu. Sub povara acestui sentiment ngroz
itor, insuportabil de neputint, tineam s ducem o viat ct de ct normal, ns trezirea dim
eata, mbrcatul, ndeplinirea gesturilor zilnice cereau de fiecare dat un efort-Angoas
a ne anchiloza pe toti. Viata de la palat era comp|et dezorganizat. Binenteles, nu
mai erau ceremonii, audiente
253
solemne si cu att mai putin banchete. Linistea surprindea cel mai mult n aceast loc
uint imens, att de sonor de regul, att de plin de murmur, si aceast liniste apsat de
ntri mi sporea angoasa.
si apoi erau cei pe care nu-i mai revedeam, curtenii, membrii guvernului, pn la eu
nuci, grzi si slugi; cel care cu o zi nainte sau doar cu cteva ore mai devreme era
acolo nu mai aprea. Nimeni nu punea ntrebri. Nu se vorbea despre ei, nu li se pomen
eau numele, fiecare si vedea de treab, ntrebndu-se cine va fi urmtorul.
ntr-o dimineat, n camera mea, n timpul toaletei, unul dintre eunuci a nceput s se clat
ine. Mi se pruse c avea o expresie ciudat, dar cine mai ddea atentie unor asemenea a
mnunte? Nefericitul s-a rsucit pe clcie, apoi s-a prbusit, cu ochii scosi din orbite.
O limb enorm, violacee i iesea din gur, l sufoca. Femeile, ceilalti eunuci se dduser c
iva pasi n spate. Pentru nimic n lume nu l-ar fi ajutat, nu l-ar fi atins, ntr-un e
fort nemaipomenit de a-mi nfrnge lasitatea, m-am aplecat asupra bolnavului si am p
us mna pe fruntea lui care ardea de febr. Am simtit nu att fric, ct un dezgust nfiortor
, de nenvins, involuntar, pe care mi-l reprosam si pe care mi-era team s-l art... n c
ele din urm, au sosit ajutoarele pentru a lua bolnavul. Crtorii l-au nhtat brutal pe
srmanul meu eunuc. Mnecile lui lungi, albe, se trau pe jos si capul i tresalt mecanic
. Mi-am ferit privirea, nfiorat.
Mortii, mult mai numerosi dect viii, puneau probleme urgente, mpratul s-a ocupat n p
rimul rnd de ei. Din moment ce nu mai existau destule brate pentru a-i ngropa, ace
stia se descompuneau n case, pe strzi, n piete. Printr-o ironie a sortii, anul acel
a a adus una dintre verile cele mai toride pe care le suportasem vreodat. Cldura a
ccelera
254
procesul de putrefactie si sporea mirosurile pestilentiale. Nu puteam lsa cadavre
le s se nmulteasc la nesfrsit.
mpratul l-a nsrcinat atunci pe Theodorus, marele referendar al Curtii, cu o misiune
de curtare, n ciuda pericolului, a acceptat cu un curaj exemplar. A strns voluntari
si s-a dus n oras, s sape gropi peste tot. Nimeni nu mai avea putere s tin slujbe d
e nmormntare. Cadavrele erau aruncate n gropi, ngrmdite unele peste altele, n scurt tim
p, acestea n-au mai fost suficiente: gropile comune s-au umplut toate pn la refuz,
iar numrul mortilor crestea att de repede c nu mai era timp s fie spate altele noi.
Problema devenise crucial. Ne nhmasem cu totii, inventnd solutiile cele mai nebunest
i, pentru a face s dispar cteva mii de cadavre pe zi.
n cele din urm, unul dintre noi, nu mai tin minte cine, a sugerat o initiativ pus n p
ractic imediat: scoaterea acoperisurilor tuturor meterezelor Galatei, pe partea c
ealalt a Cornului de Aur si, de sus, aruncarea cadavrelor n interior, nu conteaz cu
m, ct mai repede. Cnd se umplea un turn, acoperisul era sigilat. Curnd toate turnur
ile au fost pline. Atunci au fost chemati noi voluntari, nsrcinati s care ct mai mul
te cadavre pn pe falez si s le arunce n Bosfor, n speranta c vor fi duse de curenti dep
arte de Constan-tinopol. mpratul a mers pn la a-i invita pe sefii Albastrilor si ai
Verzilor ca s-i roage s ncheie un armistitiu. Acestia au consimtit. Cele dou factiun
i rivale, s-au unit n numele mortilor si se putea vedea imaginea neobisnuit a unui
Albastru crnd cadavrul unui Verde si invers.
mpratul a vrut, de asemenea, s reteze rul din rdcin, l-a convocat n capital pe cei ma
ni medici ai imperiului, a improvizat laboratoare n anexele palatului, a fcut rost
de cadavre... n-a fost greu, grdinile erau ticsite...
255
si practicienii le-au disecat, le-au analizat, au experimentat zi si noapte.
Dup ce ne-au lsat s ne perpelim mai mult de dou sptmni, n-au putut dect s-si mrturis
rplexitatea. Unii bolnavi, initial scutiti de cium, mureau brusc, altii, atinsi s
i condamnati, supravietuiau, desi nu li se mai ddea nici o sperant. Acelasi tratam
ent aplicat mai multor persoane ddea rezultate diferite, n concluzie, nu s-a gsit n
ici un remediu, nu s-a putut recomanda nici o msur de precautie si, dup prerea medic
ilor, boala nu intra n domeniul ratiunii umane. Ciuma parc a profitat de aceast nep
utint. si-a ndoit pofta devoratoare, fcnd si mai multe victime. Spre Rsrit, orase ntreg
i, si nu putine, au fost complet depopulate, n Apus, recoltele putrezeau pe cmpuri
fiindc nu mai avea cine s le recolteze. La Con-tantinopol ajunsesem la saisprezec
e mii de morti pe zi, adic numrul total al fortelor noastre armate n Italia si, mai
trziu, cnd epidemia s-a potolit n sfrsit, numrul victimelor a urcat la trei sute de
mii.
Aceste cifre, orict de impresionante ar fi, nu pot da nici o idee despre nenoroci
rea pe care o triam, n fata attor morti, n fata acestei tragedii pe care o suferea nt
reg poporul, m cuprindea groaza. Listele macabre care-mi erau aduse zilnic rsunau
fr ncetare n capul meu, pn aveam impresia c vd piramide, grmezi, munti de cadavre ng
du-se n fata palatului; si ce s mai spun de ngrijorarea legat de cei dragi, de privi
rile aruncate pe furis pentru a-i observa pe apropiati, pentru a depista unul di
ntre semnele acelea pe care nvtasem cu totii s le recunoastem, n fine, cel mai ru, fr
ica pentru sine, acel sentiment care pune n permanent un nod n gt si ziua, si noapte
a. Acesta ne epuiza, ne storcea putinele forte rmase, si, n
256
plus, trebuia s ni-l ascundem din pudoare, pentru a nu-i lipsi ne ceilalti de ult
ima lor frm de curaj.
Toamna a sosit si, brusc, epidemia s-a oprit o vreme, ncepusem s credem c rul trecus
e cnd, ntr-o dimineat, mpratul s-a trezit cu febr, o febr att de .nensemnat, att de
nici pulsul, nici pielea nu o trdau; si totusi, stia si el, stiam si eu. Era ati
ns de cium, n aceeasi sear, glandele i se umflaser considerabil, ndeosebi dup urechi s
i la subsuori, n timpul noptii, febra a crescut ngrozitor si a trecut de la letarg
ie la delir. A doua zi, apruser buboanele, acele buboane nspimnttoare de care ntreg uni
versul nvtase s se team si care nsemnau aproape inevitabil moartea. Exista o slab, foa
rte slab sans de a scpa. Dac buboanele rmneau doar n stadiul de a se umfla si de a supu
ra, bolnavul mai avea o sperant de a fi salvat, dar, dac urmau s se ntreasc si s se usu
ce, moartea venea n cel mult cinci zile. lustinian avea gtul att de umflat c nu pute
a nghiti nimic, riscnd, ca attea alte victime, s moar de foame. Din fericire, firea l
ui frugal l nvtase s se multumeasc cu foarte putin mncare. Nu plecam de la cptiul l
noaptea, nici ziua. n cea mai mare parte a timpului l tineam de mn, ca si cum as fi
vrut s-i transmit vitalitatea mea. Ba ngenuncheam n fata icoanelor si m rugam din to
ate puterile, ba mi se ntmpla s m revolt mpotriva lui Dumnezeu. Oscilam ntre disperare
si, uneori, o lucire de sperant, ncercam s-mi ascund slbiciunea si a fost nevoie ca
el s-mi pomeneasc de cteva ori numele n delirul lui ca s izbucnesc n hohote.
Demnitarii veneau s-mi cear ordine si eu nu stiam ce s le rspund, ceea ce de altfel
nu m preocupa prea
257
tare. In oras se aflase c mpratul era contaminat sj pretutindeni domnea consternare
a. Oamenii baricadati n case de frica rului si-au prsit adpostul si au venit la palat
s astepte vesti. Cinci zile s-au scurs, cinci zile pe care le-am petrecut suprav
eghind respiratia lui lustinian... cinci secole. Apoi, ntr-o bun dimineat, bubele m
i s-au prut mai moi si mai putin umflate. Dup-amiaz, febra a sczut putin. Viata triu
mfa.
Ieseam din infern. Dar n ce stare! M-am speriat cnd m-am vzut prima dat ntr-o oglind.
Zile la rnd nu avusesem deloc grij de mine. Prul meu cdea tern si lins, ochii erau c
ufundati n chipul descrnat si cenusiu. Mergeam ncovoiat, ca o btrn. Sufletul meu era si
el mbtrnit. Oboseala, ngrijorarea uscaser totul. Nu mai eram dect o carapace goal. Era
m incapabil s actionez, s vorbesc, s gndesc, s simt ceva. si totusi, aceast ncercare,
a mai grea din viata mea, nu fusese inutil, pentru c aceast lung cufundare n suferint
m purificase de cea mai mic ndoial pe care as fi putut-o avea n privinta dragostei me
le absolute si a necesittii misiunii mele. Fusesem la un pas de a-mi vedea putere
a prbusindu-se si opera disprnd. Dar ce nsemna asta n comparatie cu frica pe care o s
imtisem pentru lustinian ? Probabil c nu l-am iubit niciodat mai mult ca n zilele a
celea n care a luptat mpotriva mortii. Dup ce m-am temut pentru viata lui, am stiut
c nu m mai poate nfricosa nimic, nici mcar propria moarte.
Grijile si incertitudinile nu m-au prsit ns, cci rmsese foarte bolnav si foarte slbit.
esi era perfect lucid, de-abia putea vorbi. Cum ar fi fost capabil s-si asume din
nou ndatoririle functiei sale? Atunci, n soapt, m-a rugat s accept s guvernez. Binent
eles, nu-l puteam
258
refuza. Am fost silit s plec de la cptiul lui ca s m adncesc n dosare, s primesc dem
, s iau hotrri, s dau ordine. Pe deasupra, trebuia s afisez n fata tuturor ncredere dep
lin n fortele proprii, i simteam scrutndu-m pentru a ghici adevrata stare de sntate a
tului. Deseori n viat jucasem teatru, dar ntotdeauna de bunvoie si pentru a-mi duce
planurile la ndeplinire, ns de data aceasta eram nevoit, n ciuda vointei, s m prefac se
nin, bine dispus, ncreztoare, desi spaima m rodea pe dinuntru. A fost momentul n care m
-am simtit cel mai singur n viat. Ruderic mi lipsea dureros de mult. Ar putea prea pa
radoxal c-mi era dor de amant la cptiul unui sot att de drag. Aveam, pur si simplu, n
evoie de optimismul si vioiciunea unuia pentru a compensa lipsa celuilalt.
Nu aveam aproape pe nimeni care s m ajute. Epidemia i decimase pe ministri si pe nal
tii functionari. Desigur, Barsyme si Narses m asistau, dar nu erau suficienti pen
tru cte probleme aveam. Am fost silit s apelez la nou-veniti, strini de afacerile st
atului. De la cstoria noastr, lustinian m tinuse la curent cu politica, dar nu cunos
team mecanismele administratiei si functionarea diferitelor servicii. M-am confr
untat si cu crize internationale. Pentru prima dat am auzit vorbindu-se de Totila
, noul rege al gotilor, ndeprtatul urmas al Amalasunthei. Profitnd de ravagiile fcut
e de cium n rndurile armatelor noastre si de neputinta mpratului, a pus mna practic fr
upt pe aproape toat Italia, n scurt timp, imperiul n-a mai rmas dect cu Roma si Raven
na. Atunci, Totila a cerut s negocieze cu mine, convins c, n pozitia mea precar, voi
accepta un pact. Am refuzat n numele demnittii imperiului... cu toate riscurile s
i amenintrile pe care le implica un asemenea rspuns.
259
n toat aceast perioad, n-am avut alt sprijin dect nvtturile pe care mi le dduse demul
tul, mi repetase deseori c mai bine este dusmanul binelui. M-am mrginit, asadar, s f
ac ce-mi sttea n puteri, fr a ncerca imposibilul.
Tot el m nvtase c, pentru a ncheia o oper, nu era neaprat necesar s ntocmesti planuri
l mai important este s ncepi s muncesti. Atunci, cnd cel mai dramatic hazard m-a ase
zat pe neasteptate n fruntea imperiului, i-am urmat sfatul. Contrar ideilor mpmnteni
te, cred c o femeie trieste mai bine n miscare dect n inactivitate. Astfel, activitat
ea a devenit singurul meu leac mpotriva migrenelor care m chinuiau de la nceputul a
cestei grele ncercri. Nu munceam pentru mine, ci pentru mprat si pentru imperiu. Nu
puteam da gres.
n acest rstimp, lustinian nu-si revenea. Petrecea ore ntregi apatic, absent, uneori
cu crize de delir. Slbiciunea extrem a organismului su ne fcea s ne asteptm n orice cl
ip la un nou atac de cium care i-ar fi fost fatal, cci epidemia nu fusese nc oprit. At
unci s-a rspndit brusc zvonul mortii sale. Nu cred c Ia originea lui s-au aflat rea
ua intentie, intriga sau minciuna deliberat. Era vorba mai degrab de una dintre ac
ele nscociri nentemeiate care trebuie atribuite, pur si simplu, gustului pentru dr
am de care d mereu dovad poporul nostru. Cei mai multi se ncptnau s considere cert cee
ce persoanele autorizate dezminteau, martorii jurau c vzuser ceea ce nu se ntmplase n
iciodat, altii aduceau acele detalii inventate de la un cap la altul care sun cred
ibil. Aceast campanie ntmpltoare a dat nastere unei agitatii incontrolabile. Auzind
fr ncetare c eram bnuit c ascund moartea lui lustinian, mi simteam curajul tot mai sub
zit. Cu att mai mult cu ct,
260
cu acest prilej, spectacolul lasittii umane s-a desfsurat n toat splendoarea lui. Ac
easta nu se etala deschis. Mai ru, se rspndea pe ascuns. Oamenii ne evitau, refuzau
s vin s ne vad, s lucreze pentru noi, si asta sub cele mai felurite pretexte. Privea
u cu totii viitorul ca si cum mpratul ar fi fost deja mort. Hienele ddeau trcoale su
ccesiunii imperiului, mpratul, lovit pe neasteptate de boal, neavnd un urmas desemna
t, speculatiile s-au dezlntuit n voie, la fel intrigile. Ruda lui cea mai apropiat
rmnea vrul, Germanus. El si sotia lui erau mult prea inteligenti pentru a-si manife
sta n vreun fel sentimentele sau ambitiile, si pzeau cel mai mic gest, fiecare cuvi
ntel. Au mpins ipocrizia pn la a veni la Palatul Sfnt pentru a afla ultimele noutti.
Cu ei n-avea rost s m prefac optimist sau amabil, l-am primit asezat pe tron, mbrcat c
ochia de vrjitoare" din mtase albastr ca noaptea. Coroana mea grea ncrustat cu smaral
de, safire, diamante, cu ciucuri lungi din perle le-a reamintit c eu eram stpna. Au
cerut imperios s-l vad pe lustinian si nu i-am putut refuza. Ar fi repetat n stnga
si-n dreapta c l sechestrasem sau, mai ru, c era mort.
Am intrat n marea camer circular, camera noastr, unde l mutasem nc de la nceputurile b
ii. Linistea si calmul domneau n ncperea pe care o tineam permanent n semintuneric pe
ntru a-i linisti ochii iritati. S-au apropiat de patul mare n care atipise. Germa
nus si-a nclinat silueta nalt. Arborase o min de circumstant si sprncenele ncruntate i
ccentuau asemnarea cu lustinian. Passara, de data aceasta tcut, a lsat capul ntr-o pa
rte, cu un aer trist. A avut chiar ndrzneala de a vrsa cteva lacrimi. Spun ndrzneal pen
tru c, n spatele atitudinii dezolate, simteam speranta lor hidoas. Nu pe lustinian l
contemplau,
261
ci coroana pe care si-o nchipuiau aproape de minile lor. Asteptau cu nerbdare clipa
n care s-l ngroape pe mprat, s m alunge, s ne fure locul.
Am ngenuncheat lng pat, am luat mna pe care lustinian o lsase s atrne, am srutat-o, ap
, fr s-i privesc, le-am spus: Nu e mort, n-o s moar. Acum plecati!" Nu-i urasem niciod
at att de tare si, n mod curios, sentimentul acesta a actionat ca o lovitur de bici.
De altfel, aveam nevoie de asa ceva n mijlocul attor furtuni.
n acel moment, unul dintre ofiterii mituiti de Arsenius ca s ne tin la curent cu st
area de spirit a armatei a sosit din Orient. De fapt, pentru a preveni orice ata
c inopinat al Marelui Rege, pstram trupe nsemnate la granite, mpratul l trimisese pe
Belizarie s le comande. Dup performantele cu. care ne rspltise generalissimul, m ndoia
m de eficacitatea acestei precautii. Ofiterul nostru ne-a informat c zvonul morti
i mpratului ajunsese pe front si se mprstiase cu viteza fulgerului. Imediat au aprut
soapte, speculatii, bombneli. Anumiti ofiteri, n loc s strng rndurile si s rmn vigil
fata dusmanului, s-au pus pe intrigi, urzind planuri de viitor. Unii au declarat
c nu vor accepta niciodat un nou mprat numit fr asentimentul lor. De fapt, nu aveau n
ici un pic de ncredere n mine si voiau s se asigure c nu voi pune pe tron pe vreunul
dintre protejatii mei.
Informatorul nostru rmsese convins c aceast stare de spirit, deloc ntmpltoare, era rezu
ltatul unei conspiratii urzite de anumiti ofiteri superiori ostili n secret. Cine
erau acesti sefi militari dispusi s ne njunghie pe la spate? Sprijinindu-se pe pr
etinsa disparitie a mpratului, acestia m insultau, mi negau autoritatea cu care fuse
sem nvestit, profitau de faptul c mprejurrile aduseser pentru moment o femeie la puter
e pentru a resuscita vechii
262
demoni ai rzboiului civil. Unul singur ne putea spune numele lor: ofiterul care t
ocmai ne dezvluise existenta acestei conspiratii. Arsenius stia s-si aleag oamenii,
cci informatorul nostru, dup ce s-a napoiat la armata din Orient, a reusit n scurt
timp s ne avertizeze c unul dintre principalii vinovati era generalul Bouses, nlocu
itorul cumnatului meu n Armenia, n care nu avusesem niciodat ncredere.
L-am convocat imediat la Constantinopol, apoi l-am invitat s-mi fac o vizit n ginece
u, sub pretextul de a-mi da raportul si de a primi instructiuni. De-abia ajuns n
fata mea, i-am repetat discutiile subversive pe care le purtase, am poruncit s fi
e arestat si l-am azvrlit ntr-o temnit subteran. Poruncisem, din moment ce-si nchipui
se c vede prea departe, ca celula s rmn permanent cufundat n ntunericul cel mai negru
, din moment ce vorbise prea mult, ca nici unul dintre paznicii si s nu-i mai vorb
easc vreodat. Avea s rmn nchis astfel vreme de doi ani, dup care, cuprins de mil, l-
berat. Dusmanii mei au afirmat c, atunci cnd a iesit din temnit, ajunsese de nerecu
noscut si orb, si c sntatea lui era compromis pentru totdeauna. Simple exagerri! l ped
epsisem aspru, dar nu mi-a prut ru, pentru c nu i-am iertat niciodat pe cei care se
bizuiser pe moartea lui lustinian.
Informatorul nostru ne dduse de nteles c exista aproape sigur un alt ofiter superio
r care mnuia din umbr sforile conspiratiei. L-am hrtuit pentru a-i descoperi identi
tatea. Am fost siliti s asteptm mai multe sptmni apoi, ntr-o bun zi, Arsenius mi-a adus
un bilet anonim care nu continea dect un singur nume...
Uneori, am avut ncredere n cei de care se fereau toti si alteori n-am crezut n cei n
care aveau toti ncredere.
263
Aproape ntotdeauna timpul mi-a dat dreptate. Sunt nzestrat cu o intuitie misterioas?
Din contr. Am observat mereu oamenii cu un alt instrument n afar de inteligent, l-a
m privit printr-un strat foarte subtire, cel al iubirii mele pentru mprat.
Sunt foarte exigent cu prietenii sau colaboratorii mei. Nu-i pot suporta n preajm d
ect pe cei n care cred. si dac sunt exagerat de nencreztoare, o fac pentru c principal
a mea ndatorire const n a apra un om. El are plcerea de a-si drui ncrederea, eu sunt ob
ligat s o msor fr ncetare, pentru a-l proteja.
Toate acestea pentru a spune c numele rsuntor al lui Belizarie scris pe bilet de in
formatorul nostru nu m-a uimit. Era posibil ca generalissimul s trdeze, ca acest br
bat care i datora totul mpratului s se ntoarc mpotriva lui, ca sub pretextul de a da pu
terea armatei s urmreasc de fapt coroana, smulgnd-o de pe fruntea binefctorului su muri
bund ? Da, toate acestea erau posibile si mi vedeam, n sfrsit, justificat repulsia p
e care o simteam pentru el.
L-am convocat si pe el la Constantinopol, sub acelasi pretext ca pe Bouses. Rege
nta l chema la raport pe seful armatei.
Guvernarea ridica destule probleme unei femei. Nefiind dect regent provizorie, si
nu mprteas de drept, oamenii nu m-ar fi vzut cu ochi buni dac foloseam slile de recepti
e si cabinetele mpratului. Rmneam, asadar, izolat n gineceu, unde nu puteam primi, con
form obiceiului, dect brbati alesi la intrare, intimi, si nu multimea creia mpratul i
permite s se apropie. Trebuia s guvernez prin intermediari. Foloseam ca ncpere de lu
cru biblioteca gine-ceului, pe care mi-o amenajase mpratul si n care nu pusesem, pr
actic, niciodat piciorul, ngrmdisem ntr-un
264
colt pretioasele manuscrise pe care mpratul le adunase cu atta dragoste pentru mine
. Am aruncat pe rafturi edictele, rapoartele si corespondenta. Pe ct de strict or
donate mi tineam vesmintele si accesoriile, pe-att de dezordonate erau documentele
statului. Spre deosebire de mprat, ursc hrtoagele, nu-mi place s citesc, nu-mi place
s scriu. Am nevoie s vd oameni, s le vorbesc, s-i ascult. Datorit contactului uman m i
nformam si luam decizii.
L-am primit, asadar, pe Belizarie n bibliotec si i-am declarat nc de la intrare c lua
sem hotrrea s-l nltur de la comand. M-a ntrebat din ce motiv, cu vocea lui surd si cu
ea rostire foarte nceat care m lsase ntotdeauna s cred c nu-l prea ducea mintea. Sttea
fata jiltului meu, calm si drept, masiv, tnr pentru vrsta lui, superb cu platosa si
coiful de aur, cu mantia si penele rosii.
De ce, generale ? Pentru c ai conspirat mpotriva mpratului.
N-am rostit nici un cuvnt, n-am fcut nici un gest mpotriva mpratului, pentru care mi-
as da viata. Dar este adevrat, Despina, c mi-am exprimat nencrederea n privinta dom
niei tale, cci asa am considerat necesar.
Uiti, generale, c mpratul si mprteasa sunt una si aceeasi persoan. Atacnd-o pe una,
aci si pe cealalt.
Apoi I-am anuntat c l condamnam la arest la domiciliu.
Dac ti dau o pedeaps att de blnd, tinnd cont de greseala ta, o fac de dragul prieteni
pe care mpratul ti-a dovedit-o cu atta credint si a celei pe care am simtit-o dinto
tdeauna pentru sotia ta, Antonina...
Vzndu-l rsuflnd usurat, mi-am dat seama ct de ncordat fusese pn atunci. Belizarie nu m
tea face s tremur. Chipul acesta plin, cu trsturi regulate, nconjurat
265
de bucle lungi, blonde, trupul acesta mare, musculos, cu bratele si picioarele g
oale, aceast masivitate aparent acoperea o vulnerabilitate pe care o descopeream a
cum. Dac l-as fi imitat pe mprat, care ndrgea aluziile la antichitatea pgn, as fi zis
usi Apollo se afla n fata mea.
Pentru prima dat de la boala mpratului mi ngrijisem tinuta, mi fcusem timp s m coafez
machiez, s aleg o tunic pe care nu o mai purtasem de mult, purpurie cu benzi late
verticale din aur, mpodobite cu flori, mi aruncasem pe umeri un voal alb brodat cu
cercuri din aur si purtam perle, doar perle, siraguri de perle. M ntrebam ce moti
v m mpinsese la toate aceste pregtiri. E adevrat c m emotiona ideea de a-l revedea pe
brbatul acesta care era, n sfrsit, sub puterea mea, dup ce m sfidase atta vreme. Const
iinta ndurrii mele mi-a atenuat ura si am avut un acces de nostalgie:
Totul ar fi putut fi altfel ntre noi, generale, i-am mrturisit eu.
Desi esti foarte frumoas, Despina, n-am fost niciodat atras de tine, mi-a rspuns e
l.
L-am urt pentru dispretul lui. M obliga s-i precizez c l iubeam pe lustinian si c legtu
rile la care m referisem erau numai de natur politic. Hotrt lucru, avea s m dezamgeasc
t timpul.
Binenteles, am reluat eu, impunitatea ta are un pret si I-am fixat la dou sute sai
sprezece mii de solidi de aur.
A ntrebat cu rceal de unde mi nchipuiam eu c va gsi o asemenea comoar, mai mare dect
urul statului. La care am replicat:
Aceast comoar, cum o numesti tu, generale, nu este dect o mic parte din furturile ta
le. N-ai dect s scotocesti n prada de rzboi pe care ai strns-o de la
266
vandali n Africa, de la goti n Italia si pe care ai pstrat-o ilegal pentru tine.
Mi-a rspuns c tot ce avea cstigase cinstit. Spusese asta cu fermitatea convingerii
si cu emfaza virtutii. Mi-am dat seama atunci c era convins de adevrul vorbelor sa
le si de integritatea sa.
* si-a mestecat o vreme cuvintele, apoi m-a ntrebat de ce urmresc s m rzbun pe el.
Pentru c ai vrut s-l mpiedici pe mprat s m ia de sotie, pentru c ai ncercat s-i al
icirea, pentru c, afl si tu, generale, aceast fericire eu i-am druit-o.
Dar ai adus nefericirea imperiului. Trf ai fost, Despina, trf esti si-acum, dar de
data asta cu un singur client, imperiul, i iei banii si-l prsesti.
La drept vorbind, nu stiam c Belizarie avea atta spirit. Trebuie s recunosc c l provo
casem pn la limit, ceea ce rui scuza totusi aceast franchete cazon, n-crncenndu-m s-
esc, n-am ezitat s apelez la armele cele mai viclene. Mi-am promis s fiu sincer n ac
east povestire, desi au existat momente ca acesta, care mi-au fost foarte penibil
e. Frustrarea si furia m-au fcut ntr-adevr suficient de slab pentru a-i spune lui Be
lizarie:
Poate c am fost trf, dar o trf care a reusit. Tu, ca toti ncornoratii din lume, ai dat
gres.
Nu s-a clintit, dar I-am vzut clipind, ca pentru a-si nfrna lacrimile care-i veneau
n ochi. L-am simtit cutn-du-si cuvintele pentru a-si formula rspunsul:
ntr-adevr, Antonina m nsal. stiu totul. Am suferit amarnic cnd l-a avut amant pe Theo
dosius. Dar am nchis ochii pentru c o iubesc si voi continua s o iubesc pn la moarte.
De altfel, si ea m iubeste, n felul ei, iar tu, Despina, nu poti face nimic.
267
M-a coplesit rusinea. Pentru a nu m recunoaste nvins, l-am dat afar.
Revolta din rndurile armatei din Orient fiind nbusit din fas, nu mai visam dect s renun
t la regent, ns n-am putut s-o fac imediat. Am fost silit s admit inadmisibilul si s s
uport rana intolerabil adus geniului: n urma bolii, mintea mpratului fusese atins mai
grav dect trupul. Mai multe luni dup aceea, a dat dovad de ezitare si nestatornicie
. De aceea am fost nevoit s-l nlocuiesc n continuare la conducerea statului.
Dusmanii mei nu vor ntelege niciodat c nu voiam s domnesc. Pentru mine, puterea nu ns
emna dect plcerea de a o mprti.
PARRTEA A TREIA
Capitolul 17
XV
In numele Domnului Atotputernic si al singurului fl Su Fiu lisus Hristos, prin Sfn
tul Duh, prin cei patru evanghelist!, prin sfintii arhangheli Mihail si Gavril,
jur s-i slujesc cu credint pe preapiosul si preasfntul lustinian si pe Theodora, so
tia Maiesttii Imperiale." Prin aceast modificare fr precedent a textului imemorial,
episcopii si magistratii, generalii, guvernatorii provinciilor si ceilalti funct
ionari depuneau de-acum jurmntul si n fata mprtesei, asa cum fceau nainte doar n fata
ului. Silueta mea a aprut pe marele sigiliu mprtesc, alturi de a lui. Prenumele meu f
igura alturi de al lui pe basorelieful de consacrare a cldirilor oficiale. Statui
de-ale mele au fost nltate n mai multe orase, dintre care unele au fost botezate Th
eodora, Theodoriada, Theodoropolis. n acest fel, mpratul a vrut s-mi omagieze regent
a. A fost prima decizie pe care a luat-o dup ce s-a nzdrvenit.
l informasem treptat despre afacerile statului n timpul convalescentei sale. Atunc
i cnd, ntr-o bun zi, si-a cerut dosarele, am stiut c era vindecat si am cunoscut mul
tumirea intens de a repune puterea n minile sale. Bucuria mea a fost att de mare, nct
i s-a prut un moment potrivit pentru a-mi cere s-l iert pe Belizarie. Nu fusese pe
depsit destul? m-a ntrebat el. ntr-adevr, nimeni nu ndrznea s-l viziteze pe dizgratiat
, nici mcar apropiatii lui. Singurtatea, lipsa de activitate l afectau. Cdea n
270
gndurile cele mai negre si avea crize din ce n ce mai lungi de descurajare. Strict
a supraveghere la care era supus, amenintrile pe care si le nchipuia plannd asupra
lui l schimbaser mult. Convins c risca s fie asasinat n orice clip de zbirii mei, gene
ralul cel mai impuntor al imperiului devenise un bicisnic: Poate c l rod remuscrile",
i-am rspuns mpratului care mi descrisese acest tablou patetic. Atunci, schimbnd tact
ica, mi-a artat scrisorile generalilor nostri care comandau armatele din Italia,
unde situatia se deteriorase dramatic, care cereau cu totii prezenta lui Belizar
ie, singurul capabil s ne mpiedice s pierdem din nou peninsula.
A fost un trdtor, a uneltit, si o stii si tu, Cezar, am obiectat eu.
Poate, dar este singurul sef militar demn de acest nume pe care l avem. A putut s
se conving cum se plteste complotul. S-i mai dm o sans.
L-am lsat pe mprat s se ntrebe care-mi sunt intentiile, ntr-o dimineat, I-am convocat p
e Belizarie la Palatul Sfnt. L-am lsat s astepte mult timp n galeria solicitantilor
de la palatul Daphne. Aceiasi curteni care, pe vremuri, se ddeau peste cap s-i int
re n gratii i ntorceau ostentativ spatele. Altii nu s-au abtinut s-i arunce grosolnii
si s-l insulte. L-am primit dur, cu sprncenele ncruntate, arbornd aerul meu cel mai
sever. Se schimbase considerabil fat de ziua aceea, cu cteva luni mai devreme, cnd
aproape m emotionase. Unde erau atitudinea lui superb, puterea trupului, frumuset
ea chipului la brbatul acesta slbit, cu pielea flasc si gura ntredeschis ? L-am ntreba
t dac se caise si, nc o dat, i-am repetat crimele de care se fcuse vinovat. Am exager
at att de tare, nct a plecat de la mine convins c aveam de gnd s-l trimit ntr-o
271
lume mai bun. Ti interzisesem s clreasc; s-a ntors acas pe jos, nsotit doar de ctiva
itori, n timp ce mergea, se uita fr ncetare n spate, asteptnd-se n orice clip s-i vad
cigasi npustindu-se asupra lui. Ajuns la palatul su, s-a baricadat nuntru, a petrecu
t toat ziua tremurnd din toate mdularele, asudnd cu picturi mari, chinuit de cea mai
abject groaz. Or de or eram tinut la curent cu starea lui. Seara, i-am trimis un mesa
ger care, ivindu-se n apartamentele lui private, i-a aprut n fat ca ngerul Judectii de
Apoi. Vzndu-l, Belizarie s-a repezit n coltul cel mai ndeprtat al ncperii si s-a ghemu
it acolo, n asteptarea loviturii fatale, lipsit de orice urm de brbtie, ns acesta s-a
mrginit s-i nmneze o scrisoare de la mine. Abia a reusit s-o deschid, att de tare i tre
murau degetele. Cuvintele i dansau n fata ochilor si nu-i venea s cread ce citea. De
fapt, l anuntam c, pentru a rspunde implorrilor sotiei sale, binevoiam s uit de acuz
atiile care i fuseser aduse, napoindu-i functiile si averea. Conform aranjamentului
pe care l pusesem la punct minutios mpreun cu Antonina, aceasta a aprut n pragul cam
erei lui. Usurarea sotului a fost att de mare, nct s-a repezit la picioarele ei, mngi
ndu-le, srutndu-le, proclamnd c ea era viata lui, salvarea lui, jurndu-i c de-acum nu
mai voia s fie dect umilul ei sclav.
mpratul dorise s-l trimit pe Belizarie comandant n Italia. Eu depusesem armele, renun
tnd s-l propun pe Narses, care, dup prerea mea, era mai convenabil. N-am vrut s tulbu
r armonia care domnea de la nsntosirea mpratului, mi fusese suficient, nainte de a-i re
da favorurile mele, s-l transform pe erou n las.
Voisem, de asemenea, s aflu de partea cui era Antonina, despre care sotul ei afir
mase c l iubeste si l
272
sustine. Pentru a o pune la ncercare, o nsrcinasem s contribuie la terorizarea subti
l si treptat a lui Belizarie, si se descurcase admirabil, repetndu-i cele mai nspimntto
are zvonuri despre intentiile mele, prefcndu-se c se teme de planurile mele. Ea a f
ost cea care a propus stratagema final, acea audient de la care Belizarie a plecat
convins c poruncisem uciderea lui. Gndindu-m mai bine, aceast crud mistificare avuse
se ca scop principal s-l readuc la o viat normal pe Belizarie si asta era ceea ce ur
mrise nc de la nceput Antonina. Dac intrase cu inima usoar n planurile mele cele mai fe
roce referitoare la sotul ei, o fcuse, n definitiv, pentru a-i recstiga gratiile me
le. Belizarie avusese dreptate, Antonina l slujea bine.
O vd nc ciripind, flfind din gene, fcnd pe proasta. La fiecare cuvnt si cltina prul
de un blond mai mult dect suspect, si agita cerceii lungi, si zornia numeroasele brtri
si coliere. Era convins c frivolitatea ei aparent m pclise, c nu ntelesesem nimic, cr
ea c avusese ultimul cuvnt. Atunci i-am declarat c n semn de prietenie si recunostin
t hotrsem s-i ofer ce aveam eu mai pretios, rodul crnii mele, ntr-un cuvnt, s-l csto
e nepotul meu, Anastasius, cu fiica ei, Ioana. A reactionat suficient de prompt
pentru a-si disimula sentimentele. S-a prbusit la picioarele mele, acoperindu-mi
minile cu srutri si lacrimi de emotie, repetndu-mi c n-ar fi sperat niciodat la o onoa
re att de neasteptat si la o bucurie att de absolut. Binenteles, a adugat ea, cei doi
erau prea tineri pentru a se cstori si va fi nevoie sa mai asteptm ctiva ani. N-am p
utut dect s fiu de acord. Mi se smulsese revenirea lui Belizarie. n schimb, am obti
nut de la lustinian permisiunea de a-mi invita nepotul la Curte si de a-l logodi
cu fiica Antoninei, cea mai bogat mostenitoare din imperiu,
273
Eram de-acum n msur s mrturisesc existenta lui Anastasius si s-l pregtesc pentru viitor
ul strlucit pe care i-l aranjasem. Regenta mi consolidase pozitia si nu mai aveam
dusmani suficient de puternici pentru a o zdruncina scotocind n trecutul meu. Nu
uitasem vizita din urm cu patru ani a fiicei mele, nici reprosurile cu care m copl
esise. Amintirile penibile de care era legat si nssi personalitatea ei m ndeprtau de e
a. ns de acest copil, de a crui existent m nvinuise c nici nu stiam, eram hotrt s m
ar el rmsese imun la miasmele care mi otrviser relatiile cu familia. si apoi, portret
ul pe care mi-l descriau informatorii mi plcea.
Am trimis, asadar, un curier imperial n Caria pentru a-l aduce. Acesta s-a artat f
oarte srguincios, folosind cile postei imperiale si n scurt timp Anastasius a fost n
fata mea. Hotrsem s-l ntmpin nconjurat de toat Curtea, pentru a evita iesirile sentim
tale. Nu era nalt, dar era bine cldit. Prea mai mare dect cei paisprezece ani ai si,
deja un brbat iesit din adolescent. Nu era deosebit de frumos, ns prul blond si ondul
at, tenul mat, mostenit de la mine, si ochii limpezi care m fixau cu curiozitate l
fceau atrgtor. Nendoielnic, n nftisarea lui exista ceva din Pharas, dar mai putin mesc
hin, mai viril. Nu prea nici un pic descumpnit de ceea ce i se ntmpla. Totusi, doar
sosirea curierului imperial care i cerea s vin la Constantinopol i fortase pe printii
lui s-i dezvluie rudenia cu mprteasa. Pn atunci nu stiuse nimic si, dup cum mi-a mrt
it, s-a ntrebat care erau motivele acestei discretii, i tinuse piept mamei sale ca
re se opunea acestei confruntri si venise s o vad de aproape, cu ochii lui, pe acea
st bunic att de vestit. L-am pus s vorbeasc despre viata lui, cu toate c stiam aproape
totul datorit informatorilor mei. si ajuta
274
mama s administreze fermele pe care le detineau si, desi devenise aproape liric p
ovestind despre agricultur, subiectul nu m pasiona n mod deosebit. Anastasius era u
n fermier nzestrat cu originalitate si aplomb, dou calitti care mi plceau. Atunci cnd
i-am pomenit pe printii si, i-am simtit reticenta fat de mama lui, asa cum el a ses
izat dispretul cu care I-am interogat n legtur cu tatl lui. l iubea pe acesta, dar st
ia c era slab sub dominatia sotiei sale: Mama este cea care comand", a repetat el.
Nu se plngea, constata.
L-am cazat nu departe de gineceu, ntr-un apartament din palatul Daphne. Am fost n
evoit s recunosc c fiica mea gsise mijloacele s-i druiasc educatia cea mai aleas, acol
n fundul ndeprtatei Caria. Cu toate acestea, intentionam s o perfectionez. La sfatu
rile mpratului, I-am nconjurat de profesori remarcabili. Binevoise s-l gseasc ncnttor
acest nepot prin aliant cu care i fcusem o surpriz, i aprecia, zicea el, ndrzneala, fra
nchetea si, dup ce l-a interogat, l-a declarat cult si inteligent.
n pofida tineretii sale, n-am vrut sri nfrumusetez adevrul privind viata si grijile
noastre. De aceea, evitnd s-l mpovrez cu prea multe informatii, i-am dat cursuri pol
itice pe viu. La putin timp dup sosirea lui, ntmplarea mi-a furnizat ocazia de a-l
face s cugete asupra unui capitol important.
Att de mare a fost scandalul care a avut loc n hrisotriclinium, nct agitatia a ajuns
repede la gineceu. Trimis de Belizarie, unul dintre generalii si, loan, nsusi nep
otul lui Vitalian, sosise la Constantinopol. Conform obiceiului, venise s-si aduc
omagiul mpratului n cursul unei audiente pur formale, n linistea total impus de Prezen
ta Sacr, a ndrznit s ridice vocea n fata domnului
275
uns de Dumnezeu, mostenitorul preotilor monarhi, Basileul superior Cezarului pgn,
pentru a-l implora s trimit ajutoare armatei din Italia. Acestei blasfemii avusese
insolenta de a-i aduga afirmatia c n-ar fi gsit alt ocazie de a-i vorbi mpratului, al
e crui rapoarte erau trunchiate de ministri, lustinian, n mrinimia lui, l iertase, l
oan se avntase atunci ntr-un discurs care l punea n gard mpotriva regelui gotilor. Tot
ila nu era un rege ca oricare altul, cci stiuse s-si cstige bunvointa populatiei loc
ale, datorit unei adevrate revolutii, i ademenise pe trani mprtind marile proprietti si
suprimnd corvezile, nrolase sclavii, eliberndu-i. Negustorii si mestesugarii i deve
niser adepti pentru c le amnase impozitele. Toat Italia l iubea pe Totila. La rndul su,
Belizarie, debarcnd, lansase o proclamatie care nu trezise nici un ecou, chemnd p
opulatia s se supun suveranului ei legitim, mpratul. Din contr, la Roma, al crei guver
nator fusese pn atunci loan, proclamatiile apruser pretutindeni, isclite de Totila, d
eclarnd c romanii nu aveau de ce s se team de goti. Dusmanul avea complici peste tot
, soldatii nostri dezertau, garnizoanele se goleau, n Emilia, comandantul general
rmsese, practic, fr efective, n Italia Central, gotii puneau mna pe fortretele noastr
lsate fr aprare. Motivul acestei dezordini era c trupele noastre nu-si mai primeau s
olda, pe care Belizarie, ntr-un gest mrinimos, se angajase s le-o dea din propriul
buzunar. Dar apoi s-a jurat c nu mai avea nici o letcaie, desi jefuise fr mil Sicili
a, Ravenna si alte locuri pe care le strbtuse, tratament care i-a aruncat pe itali
enii bogati n bratele gotilor, loan cerea ntriri si bani, iar Barsyme i-a rspuns c im
periul n-avea nici una, nici alta. loan a amenintat atunci c imperiul va vedea Ro
ma cucerit de Totila si de goti. Barsyme a
276
remarcat, pe bun dreptate, c, dac Roma cdea, atunci cderea ei ar fi mult mai putin ca
tastrofal dect cea a Milanului de-acum sapte ani, din care imperiul si revenise tot
usi. Atunci, loan s-a mniat. Roma era simbolul imperiului, scena gloriilor noastr
e trecute, mostenirea sacr. Pentru a apra aceast floare, trebuia s topim aurul palat
elor si al bisericilor, s strngem trupe din toate colturile trii. Argumentele lui n
u l-au impresionat pe ministru, atent la binele statului, loan a ndrznit atunci s i
nsinueze c ura pe care se presupunea c i-o purtam eu lui Belizarie ne mpiedica s le
trimitem ntriri, mpratul, mnios, l-a dat afar.
La putin timp dup acest incident, Germanus si Passara mi-au cerut o audient, demer
s extrem de neobisnuit. Avnd de pltit cteva polite vrului mpratului, i-am pus s vin la
alat patru zile la rnd nainte de a accepta s-i vd din nou. n loc s execute proskinisis
, Germanus s-a multumit s pun un genunchi n pmnt n fata tronului meu, iar Passara a sp
art tcerea protocolar pentru a rosti cu voce tare: Salutare tie, mprteas!", neglijnd s
umeasc Maiestatea Voastr". Respectau vechiul ceremonial, neglijnd modificrile pe care
i le adusesem. Cereau binecuvntarea mea pentru logodna fiicei lor, Iustina. Acea
sta depsise de mult vrsta obisnuit a cstoriei si printii ei tocmai ncepuser s se ngr
e n legtur cu soarta ei cnd a aprut un pretendent care, imediat, le-a cstigat simpatia
. Acesta era loan. Obiceiul cerea ca mprteasa s-si dea spontan ncuviintarea pentru ce
ea ce era doar o formalitate. Cum ? Aveam s las averea acestor uneltitori ascunsi
, popularitatea acestor ambitiosi feroce, descendenta acestor aroganti s se uneas
c cu prestigiul si autoritatea unui tnr general ? Am rspuns c originile lui loan nu-l
fceau demn s se uneasc
277
cu o nepoat de mprat, urmas, n plus, a uneia dintre cele mai de vaz familii din Roma.
Passara, att de mndr de descendenta ei, n loc s se simt flatat a avut ndrzneala s-mi
Nimeni de rangul su n-a vrut-o pe fiica noastr, iar mprteasa cunoaste motivele mai bi
ne ca oricine.
Pretindea prin asta c antipatia mea pentru ea si sotul ei i ndeprtase de la fiica lo
r pe candidatii cei mai buni. Aceast aluzie a avut darul de a-mi strni mnia si, cu
un gest pe care obisnuiesc s-l fac n asemenea mprejurri, mi-am tras colierul cu atta
nervozitate, nct i-a czut un smarald care s-a rostogolit pe podea, lovindu-se de pe
retele din marmur.
Aceast cstorie nu trebuie s aib loc si nu va avea loc! am strigat eu.
Am vzut uimirea, apoi furia ntiprindu-se pe chipurile lor, si n cele din urm au execu
tat plecciunile de iesire ca si cum m-ar fi sfidat.
si sfidare a fost. Fr a mai pierde vremea, loan s-a cstorit pe ascuns cu Iustina si,
n aceeasi noapte, s-a mbarcat mpreun cu ea spre Italia, pentru a se ntoarce la postu
l su. Considerase prudent s lase o oarecare distant ntre mine si el. Nu puteam trece
cu vederea o asemenea nerusinare. Asasinatul mi s-a prut ntotdeauna arma celor sl
abi si pot s jur c n-am poruncit nici unul. l-am aruncat n temnit, i-am executat, i-
am fcut s dispar pe vinovati, dar, crim, niciodat, mpotriva lui loan nu aveam, de altf
el, nici un cap de acuzare: nfruntarea vointei mprtesei pentru a se cstori nu era sufi
cient ca s-l trsc pe ndrznet n fata judectii. Cu toate acestea, trebuia s-mi pstrez r
atia. Mult mai mult dect cruzimea mea, teama de aceast cruzime era cea care mi ntrea
puterea. N-am avut dect
278
s m folosesc de legenda mea. l-a fost usor lui Arsenius s mprstie printre apropiatii
lui Germanus si ai Passarei zvonul c mprteasa hotrse uciderea lui loan, c i dduse ins
tiuni Antoninei, c aceasta trebuia s-l otrveasc imediat ce ajungea n tabra lui Belizar
ie. Aceste zvonuri, urzite cu grij, s-au transformat n certitudine, au trecut mare
a si au ajuns la loan, care tocmai debarcase n sudul Italiei. Frica l-a fcut s calc
e strmb si s se ascund. A continuat a se rzboi cu gotii, dar unde voia el, refuznd ca
tegoric s i se alture lui Belizarie. Asadar, nu se supusese ordinelor, reputatia l
ui a avut de ptimit si eu am primit o nou confirmare a faptului c manipularea minti
i omenesti era uneori o arm mult mai eficace dect otrava sau tisul sbiei.
Orict de ascutit ar fi fost intuitia mea, nu era infailibil, si m-a trdat atunci cnd
s-a pus problema nlocuirii lui loan. Bessas era un militar btrn, care slujise si su
b mpratul Anastasius. De la suirea lui lustinian pe tron, nu primise, practic, nic
i o avansare, ceea ce ar fi trebuit s m alerteze. La fel avertismentele lui Narses
. ns Bessas stia s m curteze, si sustinea nencetat loialitatea fat de noi. Nu afirma el
c poart ntotdeauna n jurul gtului, n chip de medalie pioas, un solidus de aur, pentru
a avea tot timpul portretul mpratului la inim ? Am gresit, cci ar fi trebuit s rmn inse
nsibil la aceast nerozie. De data aceasta, am confundat linguseala, pe care o ursc,
cu servilismul, care nu-mi displace deloc. Bessas a fost numit guvernatorul Rom
ei.
Dup izbucnirea provocat de loan, viata de la Curte si regsise ritmul imuabil, rutin p
entru noi, o noutate pentru Anastasius, pe care doream s-l initiez n aceste taine.
De
279
aceea, a asistat la Adorarea Purpurii, la palatul Magnaure, n hrisotriclinium, co
nsiderat pe bun dreptate cea mai frumoas sal din lume.
Eu tronam alturi de mprat pentru a primi omagiile demnitarilor n mijlocul cupolei im
ense. Un Hristos gigantic, luminat prin saisprezece ferestre, amintea celor prez
enti c mpratul avea puterea de la Dumnezeu. Fiecare dintre cei opt pereti, opt fiin
d cifra sacr, era alctuit dintr-un soi de absid semicircular, cea situat chiar n fata
intrrii adpostind dublul tron din aur ncrustat cu pietre pretioase pe care ne aseza
sem. Dou acvile cu aripile desfcute ne ncadrau, si deasupra noastr se nlta un baldachi
n aurit, sustinut de patru coloane de argint. Atunci cnd draperia imens din mtase b
rodat cu animale mitologice care masca intrarea n hrisotriclinium se nlta ca prin fa
rmec, primul demnitar primit n audient era imediat apucat de brate de doi eunuci d
e rang nalt. Acestia ntruchipau ngerii, calicii albe ale nemuririi, ntr-o ierarhie s
trict, care nconjurau gloria divin, a crui form muritoare era reprezentat de bazileu.
Ca si serafimii, ti luau ochii cu mnecile lor lungi, albe si strlucitoare ca niste
aripi si cu vocea lor limpede de castrati si nltau imnul spre domnul de aur: Noi car
e simbolizm n tain heruvimii, noi cntm psalmul de trei ori divin al Sfintei Treimi, c
are druieste viat, si renuntm la gndurile omenesti pentru a-l primi pe regele univer
sului." l purtau literalmente pe sus pn la tron pe cel ales, pentru a simboliza c Ma
iestatea Sacr era att de redutabil, nct nimeni nu se putea apropia de ea fr s fie ajut
, si acesta urca trndu-se cele trei trepte de porfir din fata tronului, nainte de a
sruta pmntul, piciorul sau genunchiul mpratului, n functie de rang.
Ne tineam att de tepeni, lustinian si cu mine, nct pream pierduti n nvelisul nostru de
giuvaeruri si brocarturi.
280
pieptul mpratului care se ridica imperceptibil pentru a respira misca din cnd n cnd n
estematele colierului care, prinznd lumina unei fclii, arunca fulgere scurte, n jur
ul nostru, totul era tcut si nemiscat. Membrii Curtii si ai Comitatusului erau to
t attea statui multicolore si sclipitoare. Cu coltul ochiului l observam pe Anasta
sius urmrind, uluit, desfsurarea ceremoniei. Gesturile eunucilor care naintau doi ct
e doi, aruncndu-i pe demnitari la piciorul dublului tron, apoi i ridicau si i ducea
u de-acolo aveau precizia unor marionete, si repetarea lor m hipnotiza. M gseam, as
adar, ntr-o stare de ameteal cnd draperia a fost dat brusc la o parte. Atunci a intr
at, vizibil neinvitat, un clugr foarte nalt si foarte slab care, din fundul slii, a
urlat:
Am venit s v mustru, lustinian, si pe tine de asemenea, Theodora!
Toti s-au ndeprtat ca atinsi de o groaz sfnt. A naintat cu pasi mari ctre tron. Tunica
lui era att de crpit, att de tocit, nct cel mai srman nevoias ar fi preferat s mearg
iat dect s o mbrace. Barba si prul nu erau dect o claie nclcit, care nu vzuse un piep
niciodat. Avea tenul nrosit de soare si chipul i era marcat de numeroase pustule.
Clugrul era nfiortor de murdar, putea ngrozitor. Dar era sublim, cci Dumnezeu era n el.
Era Marras.
Desi nu ne vzusem din vremurile ndeprtate ale adolescentei mele, I-am recunoscut im
ediat dup ochi. Foarte nfundati sub sprncenele stufoase, ardeau, strpungeau ca sabia
credintei. Am cobort treptele tronului, m-am prosternat n fata lui, i-am srutat pi
cioarele nnegrite de jeg si i-am cerut umil binecuvntarea, mpratul a ngenuncheat si e
l n fata lui si a nclinat capul, ceea ce nsemna c usile palatului nostru erau oricnd
larg deschise mesagerilor
281
Domnului. Marras a refuzat s ne binecuvnteze atta timp ct nu ne ciam, cci pcatuisem pri
n trufie, prin neglijent, printr-o credint ngust, prin lipsa noastr de zel n a-L sluji
pe Domnul. Nu ezitase s prseasc senintatea pustniciei sale pentru a ne reprosa c nu l
-am adus multumire lui Dumnezeu pentru mrturia pe care ne-o dduse despre puterea s
i buntatea Lui. Fcea aluzie la cei Patruzeci de Mucenici. Cu multe secole mai devr
eme, patruzeci de legionari romani muriser pentru credinta lor, fr ca poporul din C
onstantinopol s gseasc vreodat locul n care au fost ngropati, ns, de curnd, zidarii s
ser la iveal, dintr-unul din zidurile orasului, o lad cu oseminte. O femeie din mpre
jurimi, bolnav de erizipel, s-a nsntosit ndat ce le-a atins. Atunci se rspndise zvonul
au fost descoperite moastele celor Patruzeci de Mucenici, ns noi neglijaserm s cldim
un sanctuar la locul acestei minuni, pretinznd c eram prinsi n treburile statului.
l-am promis lui Marras c vom construi nentrziat un sanctuar, cel mai frumos, cel ma
i bogat pentru a adposti moastele, mpratul, voind s se scuze, s-a ascuns n spatele Bi
sericii, care nu recunoscuse niciodat osemintele ca fiind autentice. Acesta era u
n argument care i putea fi adus lui Marras care stia, fiindc i vorbea Dumnezeu" ? n f
uria lui sacr, ne-a amenintat cu cele mai crncene pedepse. Om al Domnului, om al Do
mnului, ai mil de noi, ai mil de noi", numai asta puteam s repet. Prad disperrii, am
poruncit s fie adus sacul de aur, care era pstrat ntotdeauna n hrisotriclinium pentr
u eventualii solicitanti, si i l-am ntins. Marras a luat gestul meu drept o insul
t. Mi-a smuls aproape sacul din mn si, apucnd monedele de aur cu pumnii, le-a azvrlit
la picioarele tronului nostru. Aurul, rostogolindu-se pe porfir, a rsunat strani
u n tcerea ncremenit.
282
Slujitorul Domnului nu vrea nimic de la tine, a tunat el, dect dac nveti s ai fric de
Domnul, asta doar dac esti capabil de asa ceva.
nc o dat, mi citea n suflet. Prea mult vreme fusesem sigur pe mine nsmi. Prea mult v
ocupasem numai de lucruri trectoare. Prea mult vreme uitasem s m cufund n mine nsmi, pe
ntru a-mi cerceta constiinta.
mpratul nu era familiarizat, ca mine, cu limbajul pustnicilor din desert, acesti n
ebuni ai Domnului. A vrut s-l linisteasc pe Marras si s-a avntat ntr-unul din acele
discursuri nclcite pe care le rezerva negocierilor dificile:
Cele mai mari binecuvntri ale omenirii sunt darurile lui Dumnezeu, clerul si auto
ritatea imperial, care au fost acordate prin gratia providentei. Nimic nu ne preo
cup mai mult ca demnitatea si cinstirea clerului, cu att mai mult cu ct acesta nalt n
encetat Domnului rugciuni din partea noastr. Dac clerul stie s rmn nevinovat si plin d
credint n Dumnezeu si dac autoritatea imperial slujeste cu dreptate si devotament st
atul care i este dat n grij, se instaureaz o bun ntelegere fericit, care va face s plo
u lucruri bune peste omenire.
Marras nu s-a lsat dus de nas si a rspuns cu o voce morocnoas:
n ziua n care Dumnezeu te va chema la judecata Lui, atunci vei avea de dat socotea
l pentru tulburrile la care i supui pe adevratii crestini...
Aceast apostrofare i-a strnit mpratului o furie neobisnuit. De cteva zile l supra o du
re la genunchi, nct a provocat aceast explozie care m-a luat prin surprindere si pe
care n-am putut s-o potolesc la timp:
Voi sunteti cei care aduc tulburri, a urlat el, voi sunteti cei rzvrtiti, si papa
are dreptate! Nu mai scoate nici
283
un cuvnt, pustnicule, tine-ti gura! Dac ai dreptate, asa cum sustii, Dumnezeu mi va
da un semn. Altfel, toti cei care ndrznesc s se ridice mpotriva papei vor fi trimis
i la moarte!
Este adevrat c, n public, mpratul trebuie s apere Biserica oficial. Dar n-a fost prea i
nspirat din partea lui s-si nchipuie c un monofizit att de convins precum Marras se
va lsa impresionat de o asemenea amenintare.
Pn si ngerii din Ceruri l ursc pe al tu pap, a replicat el, adevratii credinciosi n-
evoie de semne ceresti pentru a-si sustine credinta. Dar stai linistit, Dumnezeu
ti va trimite un semn, special pentru tine.
si, maiestuos, ne-a ntors spatele si s-a ndreptat spre poart, fr ca eu s fi putut inte
rveni; frica, groaza m transformaser n statuie de sare.
A doua zi, junghiurile de la genunchi l-au chinuit pe mprat, nelsndu-l s se odihneasc
deloc. Acesta era semnul prezis de omul sfnt al desertului, mpratul a refuzat s recu
noasc, a refuzat s admit c e bolnav, a refuzat s se ngrijeasc. Dormea si mnca mai puti
muncea pn la epuizare si rmnea ore ntregi n picioare cu ocazia ceremoniilor, fr s ac
e s se aseze. Medicii s-au lsat pgubasi, iar boala lui s-a nruttit, n scurt timp, n-a m
ai putut s-si prseasc patul. Se contorsiona n asternut, fr s-si poat stpni urletele
re. Infectia de la genunchi a declansat o febr att de violent, nct a nceput s delireze.
Trupul i s-a acoperit de eczeme, fata i s-a umflat, ochii i s-au acoperit de al
beat, orbind temporar. Medicii, nnebuniti, i ddeau toate tratamentele care le trecea
u prin minte, unele mai ineficiente ca altele. Gineceul era ntors pe dos. Curtea
colcia de zvonuri si ncepea s se astepte la ce putea fi mai ru. Nelinistea i stpnea pe
toti... mai putin pe mine.
284
Marras si nclcase jurmntul de a rmne n desert pn la moarte pentru a ne salva suflete
nintate de pierzanie. Se putea, oare, ca pcatul nostru s se mrgineasc doar la ntrziere
a construirii unui sanctuar al celor Patruzeci de Mucenici ? Pentru ca el s fi co
nsimtit la un sacrificiu att de mare, trebuia ca greseala noastr s fie extrem de ma
re. Nu mi-o dezvluise, stiam. Trebuia s o descopr singur, n adncul constiintei mele. M
arras voia s m gndesc, s meditez...
nsufletit de un spirit de tolerant si de o dorint de unitate, lustinian nu renuntas
e niciodat la ideea de a apropia Biserica oficial si monofizitismul. Crezuse c-si v
a putea mplini dorinta cea mai drag atunci cnd tronul Sfntului Petru ajunsese s fie o
cupat de un pap ales de noi. Dup attia ani petrecuti pentru punerea la punct a unei
formule susceptibile de a face o minune, promulgase un edict numit al celor Tre
i Capitole care, dup prerea lui, constituia un credo acceptabil pentru cele dou prti
. Rmnea simpla formalitate de a-l pune pe papa Vigilius s-I contrasemneze. Din nefe
ricire, adevrata lui fire a iesit la iveal, si vnduse sufletul pentru tiar, dar, imed
iat dup ce fusese ales, ncepuse s-i abandoneze viclean pe monofiziti, contrar jurmin
telor pe care mi le fcuse. Atunci o trimisesem repede pe Antonina la Roma, pentru
a-i reaminti promisiunile fcute. Degeaba. Ajuns pap, si nchipuia c nu mai datoreaz ni
mic nimnui. Cocheta chiar cu ideea de a lua noi msuri de restrngere si combatere a e
reziei". Aveam s asist cu bratele ncrucisate la renasterea persecutiilor mpotriva m
onofizitilor crora le eram datoare ? Aveam s-l las nepedepsit pe pontiful care i trd
a ? Asadar, slbiciunea mea era cea care venise Marras s mi-o reproseze.
285
A doua zi dimineat, mpratul a fost transportat ct mai discret posibil la pavilionul
Perlei, unde am interzis accesul oricui, ndeosebi al doctorilor, n anul acela nu a
vusesem nc plcerea de a ne muta n aceast locuint de var ale crui porticuri se deschide
spre grdinile stufoase care ne ofereau rcoarea umbrei si a fntnilor. Situat mai depa
rte, mi permitea s-l ascund pe lustinian, cruia boala i dduse o nftisare respingtoare.
entru c, dac este permis s contempli un mprat muribund, este interzis s-l vezi distrus
. Era un monstru chel, buhit si bubos care horcia n acest lux rafinat si somptuos a
l camerei nuptiale cu bolta de aur sustinut de patru mozaicuri nftisnd scene de vntoar
e. Mi se rupea inima n fata acestei imagini a suferintei, dar abtusem aceast ncercar
e prin greselile noastre.
Am trimis pe cineva dup Marras. Acesta a binevoit s rspund rugmintilor mele. n picioar
e, la capul patului lui lustinian, a contemplat ndelung ngrozitoarea sa oper si a s
frsit prin a murmura:
Acum ai semnul pe care l-ai cerut, cci inexorabil este dreptatea divin.
M-am aruncat la picioarele lui si i-am jurat solemn c monofizitii nu vor mai avea
de ce s se team si c papa va nceta s-i ameninte.
Sfntul a poruncit s i se aduc lada care continea osemintele celor Patruzeci de Muce
nici. Cnd a avut moastele n ncpere, a ngenuncheat si s-a rugat. Apoi a luat lada si a
pus-o pe trupul mpratului inconstient. Imediat, a avut loc minunea. Mirul sfant a
nceput s curg din lad, rspndind un parfum mbttor. Cum l atingea pe mprat, acesta
usurat. A deschis ochii si s-a ridicat pe perne. Durerile i-au disprut, si-a recpta
t aspectul
286
obisnuit, era vindecat. Uleiul curgea att de abundent, nct i-a udat complet cmasa de
mtase purpurie pe care o pstrez si n ziua de azi ca pe o relicv pretioas.
n ziua urmtoare, lustinian a aprut perfect refcut si cteva zile mai trziu si-a putut r
elua activitatea ca de obicei.
Papa Vigilius avea obiceiul de a tine slujba n diferite biserici din Roma, prin r
otatie, n ziua n care s-a dus la Sfnta Cecilia din Trastervere, biserica a fost ncon
jurat discret de un cordon de soldati. Imediat dup mprtsanie, guvernatorul orasului,
Bessas, a poruncit fortarea usilor sanctuarului. A urcat la altar, a pus mna aprat
de mnusa de fier pe umrul papei si i-a poruncit s-l urmeze fr ntrziere. Cei de fat era
prea ngroziti pentru a-si da seama ce se ntmpl, ceea ce i-a permis lui Bessas s-l rpea
sc pe Vigilius din fata enoriasilor si. L-a trt pn n port si I-a mbarcat pe o trirem
a ridicat ndat ancora, ndreptndu-se spre Sicilia. i dictasem lui Arsenius ordinele p
e care trebuia s i le dea guvernatorului Romei: Arestati-l pe Vigilius oriunde, ma
i putin n biserica Sfntul Petru, si aduceti-l la noi! Dac nu v conformati fr ntrziere,
ur n fata lui Dumnezeu c v voi jupui de vii!"
Speriat de aceast amenintare, Bessas actionase exact la timp. ntr-adevr, trei zile
mai trziu regele Totila, n fruntea armatelor gotilor, ncercuia Roma si o punea sub
asediu. Vigilius ar fi fost atunci de neatins si chiar ar fi preferat s cad n minile
celui mai feroce dusman al imperiului care, probabil, n ochii lui, era mai putin
nfricostor dect mine.
Capitolul 18
In toamna aceea a anului 546 soarta Romei s-a agravat foarte repede. Orasul nu m
ai era aprat dect de trei mii de soldati de garnizoan, care nu erau suficienti pent
ru a apra pe toat lungimea lor meterezele, de altfel foarte deteriorate. Belizarie
fugise s l elibereze si reusise s ajung la gura Tibrului, dar regele Totila, pentru
a-l opri, nltase pe fluviu poduri si turnuri din lemn ticsite de soldati de elit s
i asezase n locuri strategice detasamente de arcasi goti foarte bine antrenati. F
lota lui tiase naintarea ariergrzii, ceea ce ne mpiedica s trimitem ntriri. Din lips d
provizii, ratiile locuitorilor Romei fuseser reduse la minimum.
n lumina rece a rapoartelor, aceast situatie si pierdea orice viat. Mesagerii ne nftis
au fapte a cror nsiruire insensibil acoperea realitatea arztoare n care m cufundau scr
isorile lui Ruderic. Spionii tineau zilnic la curent statul-major al lui Belizar
ie cu starea orasului asediat. Ruderic se afla, asadar, n rndul din fat pentru a ob
serva, pentru a m informa, dar si, eventual, pentru a primi o sgeat sau o lovitur de
sabie, n secret tremuram pentru el, si el tremura pentru romani:
Inamicul ncercuieste complet fosta capital a imperiului, nelsnd s intre nici mrfuri, n
ici oameni, nuntru domneste foametea. Doar bogatii mai pot gsi ceva de mncare, cci un
pumn de fin a ajuns la sapte monede
288
de aur, iar o bucat de carne putrezit la cincizeci de monede de aur. n fata acestor
preturi, soldatii din garnizoan, desi mor si ei de foame, prefer s-si vnd ratiile. U
n amestec fr gust si nesntos, alctuit din trei sferturi tarate si un sfert fin, a putut
astmpra cteva sptmni foamea sracilor. Apoi s-au resemnat treptat s se hrneasc cu le
e cai, de cini, de pisici si de soareci. Acum au ajuns s culeag iarba si smulg pn si
scaietii care cresc n crpturile ruinelor.
Situatia este att de disperat, nct numerosi locuitori nclin s predea armele. Numerosi p
relati - avndu-l n frunte pe diaconul Pelagius, care l nlocuieste pe papa Vigilius,
care a prsit n mod misterios orasul - se dedic n totalitate enoriasilor lor si cheltu
iesc spre folosul acestora propriile averi. Se zice c ar fi reusit s duc negocieri
secrete cu regele Totila pentru a-i preda orasul. Se povesteste c un tat de famili
e, nemaisuportnd s aud plansetele celor cinci copii nfometati ai si, s-a dus pn pe malu
l Tibrului si acolo, acoperindu-si fata, s-ar fi aruncat n fluviu, n fata familiei
si a poporului roman.
Unii locuitori dintre cei mai avuti au ncercat s fug din capitala condamnat, ns au fos
t prinsi si masacrati de soldatii inamici.
Cineva este totusi responsabil de aceast foamete atroce, nimeni altul dect guverna
torul Romei. El este cel care a pus mna, prevztor, pe cantitti nsemnate de gru adunate
de clerul roman, pentru a le mprti numai soldatilor si sau pentru a le vinde la pr
eturi exorbitante celor bogati. Populatia a aflat destul de iute, de aceea un co
rtegiu de fiinte scheletice, contaminate de boli, n ultimul stadiu de epuizare si
disperare, a venit s-l caute pentru a-i reaminti c datoria stpnului const n a-si ntret
ine sclavii si pentru a-l ruga
289
umil fie s se ngrijeasc de supravietuirea lor, fie s le ngduie s fug, fie s porunceas
cutarea lor imediat.
Netulburat, Bessas le-a rspuns c era imposibil s-i hrneasc, periculos s-i lase s plece
si ilegal s-i ucid pe supusii mpratului. Dar cererea lor i-a dat idei, cci a nceput s v
d, tot foarte scump si tot numai bogatilor, permise de iesire. Pentru a linisti p
oporul prea epuizat ca s se mai revolte, dar care este nc n stare s le deschid gotilor
portile orasului, proclam zilnic sosirea iminent a unor flote si armate imaginare
, himere n care nici locuitorii nu cred mai mult ca el...
Ruderic mi spunea tot ce nu spuneau rapoartele. stiusem c m puteam bizui pe onestit
atea, pe luciditatea iui. Asta nu nsemna c Bessas nu era alesul meu, greseala mea.
Nu-mi plcea s-o recunosc, dar, una peste alta, n ciuda faptelor saie respingtoare,
nu era el responsabil nici pentru rzboi, nici pentru asediu. Rolul su nociv se li
mita la accentuarea declinului unei situatii deja tragice. Am ales, asadar, s nu
fac nimic, considernd c n acest caz era mai bine s m ncptnez n greseal dect s-mi
iciunea, ceea ce nu m-a mpiedicat s stau n continuare ca pe ace. De aceea m-am nfior
at cnd Ruderic m-a anuntat c n curnd Belizarie va risca totul pentru o tentativ de el
iberare a Romei. Dac generalissimul reusea s salveze cetatea si, prin aceasta, s st
earg delictele lui Bessas, mi-am promis s-i fiu recunosctoare pe viitor, l-am cerut
iui Ruderic s-mi trimit noutti printr-un curier special, adresat numai mie, cci voi
am s fiu prima care afl de eliberarea Romei si a constiintei mele. Am smuls cu feb
rilitate sigiliul si am nceput s-i citesc scrisoarea urmtoare:
290
Belizarie n-a vrut s mai astepte ntririle care ntrziau. A hotrt s ncerce o ptrundere
s elibereze orasul. Dou sute dintre navele noastre, ncrcate cu soldati, arme si muni
tii au urcat pe Tibru. Belizarie, cu jumtate din armata lui, a naintat n paralel pe
trmul sudic. si-a implicat toate Jrupele, toate rezervele n aceast actiune. N-a lsa
t n spate, n tabra imperial, dect forte slabe, sub comanda aghiotantului su, generalul
Isaac. Bessas nu s-a clintit. Bessas n-a fcut nici o iesire. Bessas a rmas la Rom
a. Belizarie a hrtuii forte de zece ori mai numeroase. A cstigat teren. Flota lui
a rupt lanturile care barau Tibrul. Posturile de gard au fost luate cu asalt. Arm
atele gotilor au fost prinse la nghesuial. Belizarie nu mai avea n fat dect podul de
lemn nltat de regele Totila si puternic aprat. stia c, n elanul su, va dobor si acest u
ltim obstacol. Apoi era Roma. Roma la ndemn, fr nici mcar un sir de soldati inamici ca
re s-i apere intrarea. Nimic nu mai putea mpiedica Roma s fie salvat. Din naltul mete
rezelor, locuitorii garnizoanei urlau de bucurie.
Atunci un mesager care-si pierduse suflul de ct alergase l-a ajuns din urm. Detasa
mentele de goti i atacaser si cuceriser tabra, i luaser prizonieri pe toti cei de-acol
o. Confruntat cu o alegere, care nu putea suferi amnare, a nteles c Roma trebuia s m
ai astepte. Era mai urgent s-si recupereze tabra, s elibereze prizonierii, s restabi
leasc legtura cu ariergarda. A ordonat retragerea.
Nu, aceast explicatie era inacceptabil, nu voiam s o admit. Ruderic pctuia prin exces
de loialitate fat de seful lui, dar aveam alte surse de informare, pe care mi plce
a s le consider mai veridice. Belizarie aflase c sotia lui, rmas n tabr, se afla printr
e prizonierii gotilor, l s-a
291
urcat sngele la cap si armata... a fcut stnga-mprejur. Cucerirea Romei era mai puti
n important dect sotia lui. Aceasta demonstrase, de altfel, un curaj pe care m bucu
ra s-l recunosc. De fapt, gotii atacaser att de brusc si violent, nct ajunseser imedia
t n inima taberei imperiale. Antonina, n cortul ei, auzise chiar de partea cealalt
a peretelui din pnz zgomotul sbiilor. Sigur c avea s fie capturat, nu si-a pierdut sng
e rece si, hotrt s nu cad vie n minile barbarilor, scosese fiola de otrav pe care o av
tot timpul la ea si al crei continut l oferise deseori altora. Se pregtise s moar pr
ecum eroinele de pe vremuri. Att doar c n-a czut deloc prizonier. Slaba garnizoan lsat
de Belizarie avusese timp s se adune si putuse, n ultimul moment, s-i resping pe ata
catori. Mesagerul fcuse exces de zel enumerndu-i pe prizonierii gotilor, iar Beliz
arie ar fi putut profita n continuare de avantajul pe care l obtinuse n fata lui To
tila. Altdat renuntase la invadarea Persiei din ur fat de Antonina, acum tocmai renu
ntase la eliberarea Romei din dragoste fat de aceeasi Antonina. Ciudat si strlucit
or exemplu al nestatorniciei brbatilor...
ntr-o zi de ianuarie a anului 547 mpratul a aprut la micul dejun, pe care l mncm ntotd
una singur, si mi-a spus simplu: Roma a czut... exact pe 17 decembrie". Se nclinase n
fat, deschisese larg ochii rotunzi, apoi i nchisese precum o bufnit deranjat de lumi
n. Nu avusese niciodat un aer att de tineresc. Cu tonul cel mai detasat posibil, am
remarcat c aceast cdere a Romei nu era o surpriz pentru nimeni, din moment ce desti
nul ei fusese pecetluit de la esecul tentativei lui Belizarie. De altfel, import
anta ei strategic si militar era inexistent, iar pierderea ei
292
era nensemnat din punctul de vedere al rzboiului.
A fost de acord, dar a adugat c, pentru moralul oamenilor, lovitura era foarte gre
a. Aflase vestea n plin Comitatus. Se aflau acolo ministri nsotiti de sefii lor de
departamente, eunucii camerei sacre, seful soldatilor din Constantinopol, corni
tele servitorilor, usierii, secretarii care tineau procesul-verbal al sedintei s
upravegheati de pritniserius notarium, seful secretariatului guvernamental. Aces
te reuniuni sptmnale se tineau ntr-unul dintre locurile mele preferate, sala Iris, c
elebr pentru stalactitele sale din lemn aurit. Acestea preau cascade de aur nfipte n
aurul mozaicurilor. Partea de jos a peretilor si pardoseala erau din marmur de C
aria, alb si aproape transparent, care semna cu cristalul.
Atunci cnd marele sambelan a anuntat cu voce tare c Roma fusese ocupat de goti, nu
s-a auzit nici un comentariu, nici o soapt, protocolul interzicea aceste iesiri, n
s lustinian vzuse privirile tulburate, capetele plecate brusc, minile crispate pe s
ptarele scaunelor, lacrimile care curgeau n tcere pe chipurile acestor oameni. Eu u
na nu plngeam, fierbeam. Istoria dup care era att de nnebunit mpratul tocmai i trsese
palm groaznic. Dar tocmai asta era, istoria vzuse si alti suverani, pentru care ase
menea evenimente erau ceva obisnuit, ceea ce-l nvta s fie rbdtor. Eu nu eram mbibat de
istorie. Reactia mea era strnit de momentul n sine. si pe moment simteam o umilire
insuportabil, pe care nici o explicatie nu mi-o putea usura. Prima putere a lumii
era, asadar, att de slab nct se lsa transformat n ruine de ctre acesti barbari ? Fr
spunem, lustinian si cu mine am czut de acord s afism un calm care mi se prea cu att
mai dificil cu ct m simteam responsabil de dezastru. Cu toate acestea,
293
atitudinea lui Bessas, exemplul pe care l dduse, asa cum mi-a raportat Ruderic, m-
a ars ca un fier nrosit:
Roma a czut prin trdarea anumitor soldati chemati s o apere. Dup ce s-au nteles cu go
tii, le-au deschis una dintre portile orasului. Inamicii s-au strecurat nuntru cu
cea mai mare prudent, asteptndu-se la o ambuscad, neputnd s cread c fusese att de usor
Erau siguri c puteau fi surprinsi n orice clip de regimentele garnizoanei, conduse
de guvernatorul Bessas. ns si fceau griji degeaba. Bessas si toti ofiterii fugiser di
n orasul pe care nu-l apraser. si atunci cnd i s-a propus regelui Totila s-i urmreasc,
acesta a replicat c nici o imagine nu i se prea mai plcut dect cea a unui dusman pus
pe fug. Dup un asemenea triumf pentru el si o asemenea rusine pentru noi, putea f
ace pe mrinimosul. Atunci cnd diaconul Pelagus, nlocuitorul papei Vigilius, i-a cer
ut s renunte la masacrarea romanilor refugiati n sanctuarul Sfntul Petru, le-a inte
rzis soldatilor si orice violent si i-a amenintat cu cele mai crunte pedepse dac se
atingeau de virtutea vreunei femei sau fete. Ct mretie, ct generozitate! Abil, Totil
a stie s se fac plcut populatiei, chiar si celei nvinse.
Din cte-mi raportau agentii lui Arsenius, strzile din Constantinopol se bucurau de
animatia obisnuit, pe care iarna n-o ncetinea, ns fetele se lungeau, expresiile era
u grave, iar n taverne circulau pe ascuns detalii ale tragediei pe care Ruderic n
eglijase s mi le povesteasc. Fr ncuviintarea lui Totiia, soldatii lui puseser mna pe te
zaurul adunat de Bessas si i jefuiser metodic pe nobilii rmasi n casele bogate. Prin
orasul cucerit, fiii si fiicele senatorilor, ai cror printi fuseser aruncati n temn
ite pentru a fi
294
rscumprati, rtceau n zdrente pe strzi, cersind o bucat de pine la poarta propriului pa
t. Ce rusine... Cum a putut imperiul s cad att de jos ? Ce mizerie!" repeta poporul,
exprimnd aceleasi gnduri ca mine. Roma era un simbol. Emotia era mai puternic dect
ratiunea. Eu eram singura care nu uita hazardul rzboiului, n vreme ce poporul, hotrt
s gseasc inexplicabilului un vinovat, prefera s m atace pe mine. Eu fusesem cea care
! mpinsese pe loan, ginerele lui Germanus, la rebeliune. Eu fusesem cea care opri
se transporturile de fonduri si ntriri generalissimului. Eu fusesem cea care sacri
ficase Roma pentru a transforma nvingtorul n nvins. Domnia mea era un blestem pentru
imperiu. Attea semne o spuneau, cutremurele de pmnt, epidemiile, inundatiile. Come
ta din 531 nu fusese ea mesagera catastrofelor ? Umilit, nefericit, poporul uita
s fie rezonabil, devenea nedrept, m lua drept tint, pentru c firea mea respingea ip
ocrizia si pentru c, n loc s trag sforile din culise, ocupasem prea mult timp centr
ul scenei, l se reprosa femeii care eram c pngreste rolul brbatului, c-si atribuie o
autoritate pe care n realitate era departe de a o avea.
!-am propus mpratului s-l sacrifice pe Bessas, s-l trasc n fata tribunalelor, s-l pede
easc aspru. Nu numai c a refuzat, ci i-a acordat rangul de patrician si i-a dat un
important comandament la granita cu Armenia. Din dragoste pentru mine, n-a vrut
s-l contrazic pe autorul numirii lui Bessas si din dragoste pentru propria politi
c n-a vrut s-i contrazic pe semnatarul acestei alegeri, adic pe el nsusi. Pentru c la
lustinian - aceasta era una dintre trsturile complexei sale mretii - calculul impus
de suveran nu era niciodat departe de sentimentul cruia i ceda brbatul.
. 295
Primvara, nemultumirea nu se linistise nc si continua s se extind, fr o origine si un s
cop bine definite. Lipsurile fceau ravagii n capital, provocate de o recolt proast n E
gipt, grnarul imperiului. Ratia de gru impus de guvern provinciilor nu alunga ameni
ntarea foametei. Oamenii, majoritatea nevoiasi, dar si mestesugarii, micii funct
ionari au iesit n strad, au spart portile brutriilor, prdnd si jefuind. Printre ei se
aflau numerosi soldati care-si cereau zgomotos solda restant. Dup ce trecusem pri
n revolta Nika, un asemenea incident nu m mai impresiona. Cu toate acestea, s-a r
epetat. Vreme de mai multe sptmni, Constantinopolul a vzut zilnic defilri, adunri, man
ifestatii. Apoi, ntr-o bun zi, din corul vociferrilor s-a nltat un nume, cel al prefe
ctului orasului: Moarte lui Barsyme!" striga multimea. Moarte lui Barsyme!" a repe
tat a doua zi si n ziua urmtoare. Nemultumirea, pn atunci trosnind n toate directiile
, se fixase brusc asupra omului-forte al guvernului si l nvinuia pentru toate neno
rocirile imperiului. Acest mare maestru al vrjitoriei, initiat n Siria natal, pmnt pr
imitor pentru artele oculte, o fermecase pe mprteas si o silise s cedeze n fata lui. A
cestea erau absurdittile care circulau prin popor, continute n rapoartele pe care
informatorii personali ai mpratului i le nmnau lui Arsenius. Aceast generozitate exce
ptional, n contradictie cu concurenta feroce dintre serviciile noastre de spionaj,
m-a uimit pn i-am nteles semnificatia, lustinian gsise aceast metod indirect de a m
inta c sosise ceasul s ne descotorosim de Barsyme, pentru c, din cele mai vechi tim
puri, ratiunile de stat impuneau sacrificarea unui ministru a crui nepopularitate
risca s se ntoarc mpotriva suveranului, ns mie nu-mi psa de ratiunile de stat si am re
fuzat s m supun.
296
O nvlmseal m-a scos din meditatie. Mi-am auzit curtenii, strnsi n anticamerele mele, s
trignd n cor, cum cerea obiceiul: Salutare, august, mereu august mprat si Cezar. Salu
tare, Gothicus, Alemanicus, Franciscus, Germa-nicus, Vandalicus, Africanicus. Sa
lutare, Basileus, pios, fericit, ilustru, victorios, triumftor si mereu august...
!" A aprut un cortegiu n perfect ordine de ofiteri de gard, crainici, secretari, pra
epositus, eunuci si castriensis. mpratul venea n urma lor, precedat de doi purttori
de tmie care l nconjurau ntr-un nor mirositor. La fiecare pas, nestematele uriase de
pe coroana sa aruncau fulgere. A ptruns singur n iatacul meu. Eunucii si doamnele
mele s-au prosternat cu fruntea n pmnt, cu bratele si picioarele deprtate. Sotul fcea
, pur si simplu, o vizit neanuntat sotiei. Prea indiferent la aceast pomp, ca si cum
n-ar fi contat, n ciuda acestei demonstratii, nu cuta niciodat s m impresioneze.
M-a ntrebat cu blndete ce fceam.
M gndeam la tine, Cezar, si la ce as mai putea nscoci ca s-ti plac.
Cu un gest mi-am alungat oamenii si am rmas singuri, mpratul a nceput prin a repeta
acuzatiile aduse iui Barsyme. Acesta nu le pltea solda militarilor, suprimase pen
siile numite, consolatio, vindea sarcinile de stat celor care ofereau mai mult,
fcea trafic cu grne, practica vnzri fortate de gru putrezit si, binenteles, din mit, co
misioane si coruptie strnsese o avere fabuloas, rod al jecmnelilor sale nelegiuite.
Pentru a expune acest rechizitoriu, mpratul vorbea cu o voce suav, aproape drgstoas. M
ergea n sus si-n jos, oprindu-se des pentru a fixa vreun detaliu din mozaic de pa
rc desenul sau culoarea acestuia l-ar fi uimit profund, l-am rspuns cu un strigt di
n inim:
297
Numai dusmanii mei au defecte. Pe cele ale prietenilor mei nu le vd.
Totusi, a insistat el, toat mocirla asta se ntoarce mpotriva ta, Theodora, pentru c
toat lumea afirm c tu l-ai inventat pe Barsyme, tu l-ai creat, tu l manipulezi.
Calomniatorii se nsal, Cezar, cci tu esti cel care l-a ales pe Barsyme. Ochiul ti in
failibil a stiut s descopere acest colaborator fr pereche, lipsit de orice alt ambit
ie n afar de aceea de a-si sluji stpnul. Tu te-ai dus s-l cauti n mediul cel mai umil
si, cu sigurant, din aceast cauz este atacat de aristocrati, de mediocri".
si bat joc de mine, Despina, si repet n dreapta si-ri stnga c Barsyme are putere depl
in asupra mea. Merg pn la a lua n rs jurmntul pe care l-am depus la ncoronarea noastr
mi-am pus toate sperantele n providenta Sfintei Treimi. Aceast Treime, spun ei, a
devenit un cvartet, de cnd Barsyme a ajuns providenta imperiului.
Asadar, lustinian voia s scape de ministru pentru a nu i se mai reprosa c acesta l
are la mn. si, cu toate acestea, nu se gndise niciodat s nlture jugul pe care i-l impus
ese mai de mult oan din Cappadocia, pentru c la vremea aceea nimeni nu ndrznea s murm
ure sau s insinueze ceva.
. M ntreb, Cezar, dac oamenii din popor care l atac pe Barsyme si dau seama de rul pe
re si-! provoac singuri. Binenteles, Barsyme are defectele lui, fiindc nimeni nu e
perfect. A fcut greseli, a recurs de mai multe ori la metode nepotrivite, critica
bile n vremuri normale, dar care erau justificate de criza financiar si pe care, p
e moment, am fost mai mult dect multumiti s le acceptm. Si cine a adoptat pentru pr
ima dat legile care-1 apr pe civil de soldat si pe contribuabil de stat? Cine a
298
publicat Carta contributiilor, repartiznd impozitele cu dreptate ? Cine a muncit
mai mult ca orice alt ministru pentru binele poporului ? Asadar, tu vrei, Cezar,
s ne ntoarcem la regimul precedent, s-i lsm pe oamenii mrunti fr aprare n fata fisc
au a soldtimii ?
mpratul dovedea n general o abilitate nemaipomenit n negocierile cu diplomatii cei ma
i ncercati, cu politicienii cei mai versati, dar nu stia s discute cu o femeie. N-
a gsit ce s-mi mai rspund. Atunci a dat napoi. M-a rugat s accept ca Barsyme s plece di
n guvern, pentru a m proteja de criticile care l asaltau, si a promis c aceast msur va
fi provizorie.
Atentie, Cezar, te cred pe cuvnt, am conchis eu.
Dou zile mai trziu, n zori, Barsyme a fost anuntat de demiterea lui. mpratul nu m prev
enise. Ce conta, de altfel, din moment ce hotrrea fusese deja luat ? Asa cum prevzus
em, adversarii mei s-au artat ncntati cu totii. Toti vedeau n cderea n dizgratie a min
istrului scderea influentei mele. nc o dat, puterea pe care o exercitam asupra mpratul
ui a prut stirbit.
n aceeasi sear, trebuia s prezidez srbtoarea Bru-maliilor. Dup un obicei provenit din
strvechea Antichitate, Albastrii si Verzii, uniti ntr-o armonie iesit din comun, of
ereau acest spectacol de dansuri mprtesei. Acesta avea loc de obicei n curtea Phiale
s, numit astfel datorit celor dou mari fntni care o mpodobeau. Curtenii mei, n formatie
complet, luaser loc pe bncile din marmur: doamnele de onoare n vesminte aurii, eunuc
ii n alb, praepositus purtnd colierele lor, grzile n uniforme rosii cu auriu, precum
si nsotitorii, secretarii, crainicii. Din cauza anotimpului nc rcoros, tronul de ma
rmur fusese acoperit
299
cu blnuri, mi amintesc c purtam o tunic din brocart gros, format din ptrate de aur ncru
state n centru cu pietre semipretioase de toate culorile. Tortele nfipte la diferi
te nltimi pe coloanele din jurul curtii rspundeau celor tinute de dansatori ntr-una
din mini, n vreme ce n mna cealalt agitau o semilun din argint. Se mbrcaser cu origin
e lor costume traditionale, n culori care alternau regulat, si cu pantaloni bufan
ti cu crpturi. Pe muzica vesel a fluierelor, evoluau ncet n jurul fntnilor din care ts
a ap colorat.
n primul an, frumusetea de nedescris a spectacolului m captivase, dar era lung si n
cet, si n seara aceea as fi dat orice ca s fiu crutat. Tremuram de frig, se lsase no
aptea si aveam chef s m ntorc n camera mea. mprteasa prezida singur Brumaliile si simt
m lipsa mpratului. As fi vrut foarte mult s-l vd alturi de mine. Cderea n dizgratie a l
ui Barsyme fiind obiectul tuturor conversatiilor, stiam c eram observat, scrutat, c
fiecare ncerca s-mi analizeze reactiile. Dar eram hotrt s nu las s se vad nimic. La mi
ocul spectacolului, m-am multumit doar s-i adresez neglijent, ca pentru a face co
nversatie, cteva vorbe Hilariei, marea maestr, care sttea n picioare lng mine:
Vezi tu, rsplata mea este afectiunea sotului meu. Este att de rbdtor cu mine. mi acce
pt stilul dezordonat de a actiona. Nu-mi poart pic pentru c nu petrec suficient timp
alturi de el. n fine, atunci cnd, creznd c i pot fi de folos, fac vreo greseal, el m
rt...
Acesta a fost epitaful atotputernicului ministru. Hilaria, btrna asta ntepat care nu
m avea la inim mai mult dect o aveam eu pe ea, s-a apucat s repete peste tot n Con-s
tantinopol c rn supusesem umilit deciziei mpratului.
Simteam tot mai mult nevoia unui refugiu. Asa c am prsit palatul Daphne, urmnd aleea
acoperit de mozaicuri
300
care serpuia printre stnci si arbori, am trecut pe lng pavilioane nchise, folosite p
e vremuri de alte mprtese, si am ajuns n coltul cel mai izolat al grdinilor palatine
unde, n spatele tufisurilor, se ascundea pavilionul care poruncisem s fie construi
t si pe care l botezasem pavilionul Virtutii. Sfintii mei preferati, pictati pe f
resce, se nsirau pe zidul garderobei din marmur alb de Proconessus si aruncasem pe
jos mai multe straturi de covoare pretioase pentru a face podeaua moale, n camera
alturat, mozaicul de pe jos reprezenta o prerie nflorit, iar draperiile albastre si
galbene acopereau peretii din porfir. Exista acolo si o capel minuscul acoperit de
o cupol tuguiat deasupra creia se nlta o cruce mare din aur. Cte ore n-am petrecut ru
gndu-m n fata icoanei Sfintei Fecioare, mai mare dect natura, sau meditnd n fata feres
trei deschise! ntruct nu-mi plcea s stau nchis, asteptam cu nerbdare zilele frumoase. L
a sosirea primverii, m asezam pe banca semicircular din marmur alb sculptat, instalat
fata pavilionului. Pe ea fuseser asezate perne de brocart, ca s stau confortabil.
Eunucii mi aduceau pe platouri enorme din argint fructe, dulciurile mele preferat
e, acele prjituri cu miere si fin de susan, struguri uscati, fructe confiate tvlite p
rin zahr pudr. Beam numeroase cesti cu ceai. i priveam zbenguindu-se ceva mai depar
te pe adolescentii pe care i adusesem ca tovarsi de joac pentru Anastasius. i aleses
em dintre copiii naltilor functionari, dar cutasem si n familiile umile si merituoa
se despre situatia crora fusesem informat. Nepoata mea, Sofia, fiica lui Comito, s
e afla printre ei, o blond cu obrajii plinuti, mereu atent s-mi fie pe plac, la fel
de fals si calculat ca mama ei. Nepotul mpratului se alturase si el trupei, acel Ius
tin cu un apetit bolnvicios si cu reactii bizare. Binenteles, n ochii mei de bunic,
cel mai frumos, cel mai
301
destept, cel mai bun era Anastasius. Acesti tineri care se fugreau, se agitau, se
strigau unii pe altii erau deja brbati si femei. De multe ori discutau linistiti
si, la umbr, se formau perechi, n ei mi gseam linistea, n cinstea lor, scoteam la iv
eal gratiile pe care eram acuzat c nu le-as fi avut niciodat, mi dezvluiam blndetea, cu
care mi se reprosa c m zgrcesc, pentru c nu aveam de ce s fiu nencreztoare sau prefcu
n aceste prime zile frumoase, eunucii, distrati, urmreau zborul insectelor, apoi d
ispreau n spatele vreunui tufis pentru a trage un pui de somn pe cte o banc. Doamnel
e mele, molesite, se lsau dezmierdate de adierea vntului, mirosind cte o floare par
fumat si visnd la un amant. Din pcate, eu nu cunosteam aceast odihn a sufletului, nu
o mai puteam cunoaste niciodat, n preocuprile mele nu existau clipe de rgaz. Prezent
ul m acapara, si trecutul m obseda. Atunci i chemam pe tineri. Acestia veneau n fug,
le plcea s stea n preajma mea si s m asculte n timp ce le povesteam un capitol din ist
oria lui lustinian si a Theodorei. Contemporanii fcuser din mine un monstru sau o
sfnt, dar n ochii generatiei lui Anastasius apream deja ca un monument al istoriei.
Nepotul meu se arta cel mai silitor dintre toti. Nu se misca niciodat de lng tblitele
si pana lui pentru a lua notite n timpul povestirii mele. El mi-a dat ideea de a
-mi derula firul memoriei.
Capitolul 19
Foarte repede, politica si-a reintrat n drepturi si sosirea papei ia Constantinop
ol m-a silit s ntrerup aceste clipe de destindere. Vigilius cugetase suficient n st
rfundurile exilului su sicilian la neajunsurile ncptnrii, mpratul era optimist: Acea
e va fi doar o formalitate, cci si-a nvtat lectia si va ncovoia spinarea. De altfel,
catolicii si monofizitii nu-! intereseaz prea mult. Dragul de papa Vigilius nu u
rmreste dect s-rni reintre n gratii. si stie c singurul mod n care o poate face este s
ratifice cele Trei Capitole. Este primul care sustine celor din jur c asta e Idee
a mea fix." De la cderea Romei, pentru care eram considerat responsabil, si de la de
cderea lui Barsyme, m tinusem intentionat deoparte. Aparentele erau salvate, mpratul
mi fcea vizite si m consulta ia fel de des ca nainte. Eu i spuneam prerea mea, pe car
e era liber s o asculte, dar nu mai aveam nimic de spus n guvern si nici nu mai fce
am tot ce voiam.
n ciuda tolerantei sale, mpratul era departe de a-i sustine neconditionat pe monofi
ziti. Cu toate acestea, cele Trei Capitole erau opera lui ideologic, deveniser obs
esia lui, fr ca nimic s-l mai poat abate de la ea. si acest brbat, n general flexibil,
se ncptnase. Din aceast pricin, mi fcea pe plac si, fr s misc vreun deget, aveam s
rea operei vietii mele. M zbtusem pentru ca monofizitii s fie protejati, lsati s-si p
ractice cultul
303
si chiar recunoscuti semioficial. si papa Vigilius venea aici pentru a semna rec
oncilierea cu ei. Triumful meu se apropia. Era suficient s astept, continund s nu i
ntervin.
Dar o mn de bte si pumnale aruncate cu un gest dramatic de marele sambelan la picio
arele mele avea s m sileasc s renunt la aceast neutralitate... Atunci cnd, cu cteva lun
i mai devreme, clugrul Marras, pe care nu ezit s-l numesc deja sfntul Marras, reaprus
e n mod miraculos n viata noastr, refuzase ospitalitatea pe care i-o oferisem la Pa
latul Sfnt, prefernd s se instaleze ntr-unul din cartierele cele mai mizere ale capi
talei. Zvonul privind aurul pe care l cptase de la mine se rspndise n oras, adic se cre
dea din surs sigur" c primise de la mine o sut de saci cu aur.
ntr-o noapte, tlharii au ptruns n cocioaba pe care si-o alesese ca locuint si i-au ce
rut s le dea averea, amenintndu-l, n caz contrar, c l omoar. Sfntul a rmas perfect cal
si a declarat c, dac ar fi avut vreun bnut, n-ar fi trit ntr-un loc att de mizerabil.
Tlharii nu I-au crezut, au scos armele si s-au apropiat de el cu intentia de a-si
pune amenintarea n practic. Unul dintre ei l-a lovit zdravn cu bta. Atunci clugrul l-
a azvrlit dintr-o miscare la pmnt, i-a luat arma si i-a nfruntat pe ceilalti sase tlh
ari. Dup ce i-a ciomgit bine pe toti sapte, i-a legat si i-a dojenit pentru c nu-l
crezuser pe cuvnt, l-a tinut asa toat noaptea, apoi, considernd c fuseser pedepsiti de
stul, le-a dat drumul dimineata, multumindu-se s pstreze armele, pe care mi le-a t
rimis mie ca amintire.
Ce chinuri, ce spaim am tras auzind aceast relatare! Decizia mea a fost luat ndat. Ni
ciodat nu vzuse cartierul acela ngrozitor al Sfntului Vasile, n care nici mcar politia
nu intra, o asemenea desfsurare de forte.
304
Toti locuitorii veniser n fug la trecerea interminabilului cortegiu de cavaleri scl
ipitori si de care cu rotile de aur. Printre draperiile litierei din purpur si au
r, vedeam sirurile de cocioabe din scnduri putrezite din care apreau familii n zdre
nte, femei negre de jeg, copiii acoperiti de muste. Brbatii, cu expresii furioase
, se tineau deoparte. Eunucii aruncau n trecere monede de aur asupra crora se npust
eau ca niste fiare. si mi s-au umplut ochii de lacrimi, pe care le-am disimulat
rspunznd aclamatiilor.
Am ajuns la cea mai mputit, cea mai subred colib, n care am intrat singur, ntunericul s
i duhoarea m-au izbit n fat. M-am aruncat la picioarele sfntului Marras si l-am imp
lorat, pentru binele nostru al tuturor, s accepte de-acum ospitalitatea mea. A bi
nevoit s cedeze n fata argumentelor mele.
Voi fi mai aproape de tine, a tunat el, pentru a te mpiedica s cazi n pcat si pentru
a-ti reaminti care e datoria ta.
Poate c sfntul voia mai ales s supravegheze mai de aproape negocierile cu Vigilius,
ca s ne ndrume, s ne lumineze. Pentru c, orict de mistic ar fi fost, stia, de asemen
ea, s vegheze la soarta fratilor si de credint, l-am pus la dispozitie palatul Hosm
idas, care m gzduise la nceputurile legturii mele cu lustinian. Aceast locuint mi era m
ai scump ca oricare alta si doream ca acest cadou s se bucure de toat semnificatia
si importanta sa. n scurt timp, ascetul a transformat acest templu al luxului si
volupttii n mnstire si l-a umplut cu clugri piosi asemenea lui. La nceput, Constantinop
olul a privit cu nencredere nltarea acestei fortrete a ereziei". Apoi, devotamentul nf
lcrat al clugrilor monofiziti i-a atras pe curiosi, care au povestit la ntoarcere c n-
au vzut niciodat oameni att de apropiati de Dumnezeu. Atunci, piosii au tras
305
si ei o fug pn acolo. Voiau s-i cunoasc pe acesti sfinti despre care vuia tot orasul
si s primeasc binecuvntarea lor. Printre vizitatori s-au nghesuit multi catolici car
e, tulburati de extraordinara atmosfer de credint, s-au convertit la'monofizitism.
Dumnezeu marcase cu pecetea lui palatul Hosmidas.
ntr-o dimineat, am auzit un trosnet rsuntor si nspimnttor, asemntor vuietului unui c
r de pmnt. Apoi un nor de praf s-a nltat pn la cer, dinspre palatul Hosmidas. Ca n fiec
are zi, o grmad de oameni, printre care destule femei cu copii, asistase la slujba
monofizitilor, si capela era ticsit, ns, n momentul mprtsaniei, tot acoperisul se prb
ise brusc. Dintre ruine se ridicau urlete si probabil c existau zeci de victime.
Au fost trimise imediat ajutoare pentru a-i salva pe nefericitii supravietuitori
. Am asteptat la gineceu, cu ngrijorare n suflet, s aflu bilantul sinistru. Mesager
ul a sosit cu un zmbet radios. Avusese loc o minune. Dup ce au fost nlturate toate p
ietrele, dup ce au fost luate toate coloanele, toti cei care fuseser striviti s-au
ridicat fr nici o zgrietur, teferi si nevtmati. N-au fost nici morti, nici rniti. Atun
ci si cei mai sceptici au deschis ochii, mpratul a declarat c va plti din banii lui
reconstruirea capelei si a vrut, pentru prima dat, s se duc la mnstire. Am fost feric
it s-l nsotesc.
Marea sal de receptie n care l ascultasem ntr-o sear pe Belizarie avertizndu-l pe lust
inian s se fereasc de mine fusese transformat n capel provizorie. Paraclisul meu, und
e mi plcea atta s stau, servea drept refectoriu. Apartamentele fuseser mprtite n chili
Afar, n curti, sub porticuri, se nghesuiau colibe din lemn acoperite cu paie.
306
Acolo triau cei mai btrni, ilustrii anahoreti care stiuser s refac n jurul lor desertul
pe care l prsiser. Cinci sute de clugri se nghesuiau n fostul palat, n mijlocul murm
ui rugciunilor si al psalmodierii imnurilor sfinte, stteau clugri cu brbi albe, prost
ernati la piciorul altarelor. Nimic din aceast locuint nu amintea de dragostea uma
n creia i slujise drept paravan. Totul sugera dragostea divin care ardea aici ca nici
eri n alt parte. si mpratul s-a extaziat n fata acestui mare si minunat desert al sfin
tilor", cum l-a numit el.
Am fost fericit s constat c, n ciuda reticentei pe care o manifestase, nu regreta c a
venit. L-am dus n fiecare chilie ca s mpart smirn cenobitilor si s le cear s se roage
entru el. ntr-una din ele, n locul unui octogenar ngenuncheat si morocnos, s-a trezi
t n fata unui brbat nalt, frgmos, cu pielea ntunecat, cu ochii migdalati, drapat n vlur
i imaculate brodate cu aur si purtnd un turban greu alb, care i accentua tinuta no
bil a capului. Era printul Harith, din tribul ghassanizilor, acel suveran al dese
rtului cunoscut pentru isprvile sale din timpul campaniei din anul 540 mpotriva lu
i Chosroes, pe care l rspltisem cu titlul de patrician. De atunci continuase cu zel
sporit s i nfrunte pe vesnicii nostri dusmani, persii. Convertit, nu de clugrii cato
lici, care refuzau s prseasc siguranta oraselor, ci chiar de ndrznetii monofiziti care
botezaser deja Yemenui si Etiopia, Arabia si Nubia, precum si ndeprtatul regat Aks
um, venise la Constantinopol ca s cear s i se trimit un episcop monofizit care s-i co
nduc Biserica. La audienta mpratului, cruia i adusese omagiile sale de vasalitate, pr
otocolul i interzisese s vorbeasc. Regretndu-mi neputinta de a-i satisface emotionan
ta cerere, i promisesem s-i aranjez o ntrevedere, lat c aveam ocazia, lustinian a bin
evoit s nu se arate surprins si l-a ascultat cu amabilitate
307
pe printul nisipurilor, sesiznd imediat miza imens a propunerii. Dac acceptam s-i dm
satisfactie, l cstigam pentru totdeauna de partea noastr, pe el si pe triburile sal
e. Refuzndu-l, puteam provoca o ruptur, transformnd acest punct de acces al imperiu
lui, pn atunci zvort, ntr-o bres de care persii aveau sa profite imediat, mpratul si-a
uat angajamentul de a-i transmite papei rugmintea ghassa-nidului, imediat ce va s
osi. Fr ndoial, Vigilius va accepta, n interesul imperiului.
O sptmn mai trziu, am asistat de pe terasa gineceului la un spectacol care m-a ntors n
timp cu unsprezece ani. Pontiful a debarcat n portul privat al Palatului Sfnt, ncon
jurat de o pomp nemaipomenit, asemntoare celei care srbtorise odinioar sosirea predeces
orului su, Agapetus, care ardea de-atunci n flcrile iadului. Att doar c astzi buna nte
gere nlocuia intransigenta, si Vigilius nu numai c i-a oferit mna pentru a-i- fi sru
tat patriarhului Menas, catolic convins care trecuse la monofizitism, ci, n plus,
I-a ridicat pe acesta din genunchi pentru a-l mbrtisa. Hotrt lucru, exilul su n Sicili
a l fcuse mult mai flexibil.
A doua zi, s-a deschis prima conferint la palatul Magnaure. Construit pe vremea mpra
tului Constantin, aceast cldire pstra vechiul stil al Imperiului Roman. Sala de reu
niune era rotund, cupola fiind sustinut de coloane groase din marmur, probabil smul
se din templele pgne. Marmure rare, n diferite culori, acopereau peretii. Lumina zgr
cit care se strecura prin micile deschizturi ale boltii crea impresia de cavou. De
altfel, candelabrele de argint fuseser tinute aprinse n permanent. Cei doi stpni ai
lumii, nconjurati de consilierii lor, erau asezati fat n fat pe
308
dou tronuri din fildes sculptat, mpratul, asa cum conveniser, i-a cerut lui Vigilius
s subscrie declaratiei celor Trei Capitole. Vigilius nu numai c a refuzat categor
ic, dar I-a si excomunicat numaidect pe patriarhul Menas si pe orice prelat bnuit
c ar ncuraja monofizitismul. Apoi s-a ridicat, iar mpratul a fcut la fel. S-au nclinat
unul n fata celuilalt, dup care papa s-a retras.
lustinian si-a ntrerupt brusc relatarea. Venise la sfrsitul dup-amiezei ca s-mi expu
n... dezamgirea lui. S-a instalat tcerea. Eu l observam. Se gndea intens. Brbia i iesis
e n fat, sprncenele groase aproape se uniser din cauza ncruntrii si, semn de maxim conc
entrare, se uita putin crucis. Aveam s ne mpiedicm, cu un pap aflat la picioarele no
astre, de aceleasi obstacole pe care le-am ntlnit la Agapetus, si apoi la Silveriu
s ? L-am ntrebat pe lustinian:
N-ai afirmat tu, Cezar, c Vigilius va fi asculttor? La urma urmei, nu tu l-ai fcut
pap ? Din ce motiv si-a uitat promisiunile ? Chiar n-ai nici un indiciu privind i
ntentiile lui ? Cum e posibil s nu fi bnuit nimic?
Foloseam n ziua aceea tactica mea obisnuit. Puneam de douzeci de ori aceeasi ntrebar
e. Ceream detalii imposibil de precizat. Intentionat, ncercam s-l ncurc pe mprat n rspu
nsuri si s-l fortez s se contrazic. Doream s piard firul ca s nteleag, n sfrsit, c
complicele lui Vigilius. A ncercat s-l apere pe pap pentru a se proteja pe el nsusi
:
Dac Vigilius ar respecta ntocmai dorintele tale, atunci ar strni furtuna n snul cler
ului su. Poate c ar urma o schism, cu att mai mult cu ct, nainte de a sosi la Constant
inopol, a primit nenumrate mesaje de la episcopii din Africa, din Sardinia, Milan
o, Alexandria, Patras, Salonic,
309
care l-au prevenit de riscurile oricrei indulgente fat de monofiziti. Dac i fortm mna,
riscm s-l vedem detronat si nlocuit de un pap mult mai putin inflexibil.
n ziua urmtoare, mpratului i s-a prut o manevr abil s-l delege pe Narses s-mi poveste
doua ntrevedere cu papa. Demnitatea, integritatea, dar si fermitatea lui m mpiedic
au s m supr pe e!... Narses a venit cnd luam masa, singur ca de obicei, ntr-una din ce
le mai elegante sli ale gineceului, rotund, cu peretii acoperiti n ntregime de mozai
curi reprezentnd frunzisuri, care ddeau impresia c m aflam n mijlocul unei pduri.
Eunucii degusttori si eunucii paharnici m serveau, iar apetitul mi era gdilat de nsir
uirea de caviar, ou fierte moi, sunc, anghinare, peste, ied umplut si ceap, n mijloc
ul acestor mncruri luxoase, se gsea, servit n splendida argintrie imperial, hrana srac
or, pe care nu ncetasem niciodat s o apreciez: supa de ceap, macroul uscat si brnza d
e capr. Spre deosebire de mprteasa Eufemia, care nu putuse mnca niciodat altfel dect cu
degetele, eu m foloseam de o lingur de agat cu mner de aur. Considernd mncrurile insu
ficient de picante, adugam deseori piper si condimente, tinute n recipiente din cr
istal de stnc sculptate n Egipt. Clondirele din sticl nsemnat cu vulturul bicefal auri
t contineau un vin dulce de Samos pe care multi l consider scrbos, dar pe care eu l
preferam oricrei buturi si pe care slujitorii mi-l turnau ntr-o cup din aur frumos l
ucrat. S-mi fie iertat c m complac n enumerarea acestor rsfturi, ns din moment ce acu
este interzis simpla lor pomenire, la care mi las gura ap, este una dintre putinele
plceri care mi-au mai rmas.
mpratul, din cte zicea Narses, insistase din nou n dimineata aceea ca papa s contrase
mneze declaratia celor
310
Trei Capitole. Colocviul s-a desfsurat n latin, limba oficial a imperiului si a Bise
ricii, pe care, de altfel, mpratul o stpnea mult mai bine dect papa, care pstrase un p
uternic accent grecesc. Brusc, Vigilius renuntase la limbajul perfid si la stilu
l mieros care i erau caracteristice. S-a crezut suficient de puternic pentru a-l
ameninta pe lustinian:
Sunt hotrt s-i dobor pe toti cei care ncurajeaz erezia, cu att mai duntori cu ct ei
cei mai apropiati de tronul imperial si alesii intimittii tale. Prin urmare, voi
excomunica, indiferent de rang sau de sex, pe oricine ti toarn n inim otrava monofiz
it.
Dup afrontul adus de demiterea lui Barsyme, dup nvinuirea care-mi era adus pentru cde
rea Romei, mai trebuia s suport si excomunicarea din partea unui pap pe care eu l cr
easem" ?
Bastardul dracului! am urlat eu, mturnd cu un gest cupele, clondirele si platouril
e care s-au zdrobit de podea.
Vassilissa iubit de Dumnezeu si amintea brusc c fusese fiica poporului pentru a scu
ipa aceast injurie de mahala la adresa urmasului Sfntului Petru, sfntul nostru print
e, papa. N-am putut, mrturisesc, s-mi stpnesc reactia si, de altfel, Vigilius merita
pe deplin acest epitet. De aceast dat, mi-am vzut eunucii renuntnd la legendara lor
stpnire de sine pentru a-si acoperi fata cu mnecile lungi, albe. M-a amuzat reacti
a lor, furia mea s-a calmat pe loc, dar m-am ferit s-o art.
Pieriti din fata mea, toti, mai repede! am urlat din nou, fr s ridic capul.
Praepositus, usieri si doamne s-au clcat n picioare la usi, grbiti s fug de mine. Nar
ses a iesit n urma lor, cu un aer grav. Au rmas doar eunucii care asigurau servire
a mesei, nestiind prea bine ce s fac.
311
Afar cu totii, altfel v trag n teap! am mormit eu, zburtcindu-i de-acolo.
Rmas singur, am alergat la o us din bronz, att de mic nct de-abia se vedea n perete.
ras de sub tunic o cheie si am deschis-o. Tavanul era att de jos, nct am fost nevoit
s m aplec pentru a trece. Am intrat prin spatele apartamentelor mele ntr-un labirin
t a crui existent era cunoscut de foarte putin lume si cruia nu-i stia nimeni planul,
ncperi mici, sufocante, prfuite, pustii alternau cu coridoare scurte nguste. Am btut
ncetisor la o us. N-a rspuns nimeni. Atunci, am apsat usor clanta si am intrat ntr-o
cmrut minuscul, auster si aproape goal, ntr-un colt, cteva icoane foarte mari, n fat
ra ardeau candele si fclii, formau un fel de paraclis. Asezat direct pe pmnt, un btrn
cu barba alb, n haine de clugr, medita fr ca intrarea mea s-i ntrerup gndurile pioa
ngenuncheat alturi de el, mtsurile mele mprstiindu-se ca o corol n praful de pe jos.
Sfinte printe..., am nceput eu.
Fii binecuvntat, fata mea! a rspuns btrnul fr s deschid ochii, apoi buzele lui au
uat s sopteasc rugciunea tcut.
Era patriarhul Anthimus. De unsprezece ani, lumea ntreag l cutase n zadar pe cel pe c
are-l sustrsesem rzbunrii unui pap si slbiciunii unui mprat, oferindu-i adpostul cel m
inviolabil din oras, gineceul mprtesei. Mi-am deschis inima n fata btrnului patriarh:
Vigilius m ameninta, voia s m excomunice si, n cuvinte poate prea crude, i-am spus
ce gndeam despre pap. Anthimus nu s-a miscat, prea c nu m aude. Cnd am terminat, a des
chis totusi ochii, a fixat o clip candoarea lor albastr asupra mea si mi-a zis:
312
Furia nu este un sfetnic bun. Linisteste-te! Uit de ur pentru a gsi o solutie. Dac t
e rogi, Dumnezeu te va lumina asupra a ceea ce ai de fcut. Adap-ti forta n convinge
rea c te zbati pentru adevrata credint si atunci vei nvinge.
Simpla convingere va fi de ajuns ? Mi-am ngduit s-i amintesc c Vigilius, prin trdarea
si intransigenta lui, risca s nimiceasc toate eforturile noastre pentru a ntinde u
mbra crucii asupra lumii.
Adu-mi-l n noaptea aceasta pe clugrul Marras, mi-a poruncit Anthimus. si acum, fata
mea, las-m!
A deprtat bratele si a intonat cu voce tremurtoare un psalm. Cnd m-am retras, linis
tea mi coborse n suflet.
n noaptea aceea, la ora la care mprtesele timpurilor trecute si primeau amantii, mi-a
m ntredeschis usa pentru a-l lsa pe Arsenius s intre, nsotit de Marras. Nu voisem s nc
redintez nimnui altcuiva grija acestei misiuni. Acesta urmase un itinerar de pasa
je pustii, culoare prsite, terase izolate pe care acest iubitor de taine le cunost
ea pe dinafar. Dup ce au ajuns, am preluat initiativa si l-am condus pe clugr. tinea
m o tort ale crei flcri fceau umbrele s danseze, miscau peretii, nviorau linistea dens
i jucau pe satinul ntunecat al tunicii mele largi. Usa lui Anthimus era deschis. N
e astepta, luminat foarte vag de candelele icoanelor, n picioare, foarte nalt, des
crnat, cu barba lui lung, rrit, si pusese peste rasa de clugr o etol brodat cu cruci
e pe care timpul o tocise. Era ntruchiparea clarittii, a maiesttii, a umilintei.
n fata patriarhului, ermitul, nalt si el, ns murdar si mputit, arznd de focul lui Dumn
ezeu, era ntruchiparea misticismului. Clugrul a vrut s srute mna patriarhului,
313
care a schitat gestul de a ngenunchea, fiecare i-a cerut celuilalt binecuvntarea,
unul respectnd rangul celuilalt, altul aducndu-si omagiile sfinteniei celui dinti.
Apoi Anthimus, cu o mn pe care nu o bnuiam att de puternic, I-a pus pe Marras s ngenunc
heze n fata lui. Antins mna pe crestetul zburlit si, cu voce tuntoare, a nceput:
Prin gratia puterilor nvestite n mine de Dumnezeu, ti poruncesc, pstor al credintei.
Mergi unde te cheam providenta! mprstie cuvntul divin si nmulteste-i pe slujitorii D
omnului...
Minunatul text cpta contur n limba greac, pe care sufletul nostru o foloseste pentru
a comunica cu Dumnezeu, n locul acelei latine rezervate jargonului functionresc.
Patriarhul Anthimus l numea pe Marras episcop si, trimitn-du-l la Harith Ghassanid
ul, l mputernicea s numeasc la rndul su alti episcopi si preoti. Renvia clerul monofizi
t n momentul n care acesta era n pericol s dispar din pricina intransigentei unui ticl
os. Trecea peste fosta lui excomunicare, l trimitea la plimbare pe pap cu tot cu B
iserica lui oficial, fcndu-i neputinciosi prin aceast atitudine. Doar virtutea si pi
etatea iui l putuser mpinge la un asemenea curaj, la care eu n-as fi ndrznit niciodat
s visez. A aruncat n vasul de tmie cteva boabe de rsin al cror fum aromat a urcat spre
arras. N-au fost nici brocarturi mpodobite, nici mitre cu diamante, nici coruri,
nici concerte de org, nici cortegii de diaconi pentru a-l cinsti pe noul episcop.
A fost doar mprteasa, pentru a lumina drumul care-l ducea din ascunztoarea patriarh
ului n umila lui chilie.
A doua zi, nu fr o umbr de sfidare, l-am pus la curent pe mprat. Reactia lui, deloc s
urprins cnd i-am dezvluit prezenta lui Anthimus la gineceu n toti acesti ani, m-a co
nvins
314
c stia deja, desi nu-mi fcuse niciodat vreo aluzie sau vreun repros. Ct despre unger
ea lui Marras si trimiterea lui n Arabia, m-a felicitat clduros. Politicianul era
foarte multumit s-i vad pe ereticii" de o pietate prea tiptoare plecnd din capital si
purtndu-si zelul altundeva dect ntre zidurile care-l gzduiau pe pap. Acesta putea de-
acum s se ncptneze ct voia n fata mpratului, s refuze s semneze cele Trei Capitole,
prinsesem vitez.
In anul 547, dup o iarn deloc bogat n distractii, locuitorii Constantinopolului au ntm
pinat cu bucurie sosirea diverselor ambasade. Dornici de un spectacol de calitat
e, s-au nghesuit s vad trecerea strinilor.
La palat se fceau pregtiri de zile mari, iar trimisii regelui Totila defilau de la
pavilionul Chalke pn la palatul Magnaure ntre dou siruri de militari, cu drapelele
multicolore n vnt.
ntre timp, n sala numit metatorion, mpratul si pusese tinuta protocolar. Picioarele i
seser nfsurate n panglici de purpur, se ncltase cu pantofii rosii mpodobiti cu vulturi
e aur. Peste cmasa lui din in alb brodat cu aur la gt si la mansete si pusese o tun
ic purpurie, ornat cu o band lat de aur, brodat cu motive geometrice si psri, prins pe
mr cu o agraf ncrustat cu nestemate si perle imense. Alte perle de dimensiuni iesite
din comun, diamante, smaralde, rubine sclipeau pe coroana lui cu ciucuri.
Apoi se dusese s ia loc n sala central a palatului Magnaure, o adevrat catedral cu tre
i nave desprtite de coloane si luminat de sapte candelabre gigantice.
La un semn, draperiile imense de mtase ntinse deasupra portilor din bronz au fost
trase. Orgile au nceput s cnte, nsotind corurile celor dou factiuni, Albastrii si Ver
zii, care nltau osanale suveranului. Asezat lng ei, i priveam
315
pe goti naintnd, nalti, blonzi, cu ochii albastri, cu expresii feroce, faptul c triau
n Italia de mai multe generatii nu mblnzise duritatea nordic a acestor nobili, a ac
estor militari. Contemplndu-i, m gndeam la unul dintre ei care lupta n ndeprtata Itali
e, pltind astfel pretul iubirii unei mprtese. Brbile lor lungi se desfceau peste plato
sele lucrate grosolan, iar gotii agitau cele mai grele sbii pe care mi-a fost dat
vreodat s le vd. nconjurau un personaj binecunoscut si familiar n imperiu, diaconul
Pelagius. nlocuindu-l pe pap dup rpirea acestuia, intervenise n favoarea romanilor pe
lng Totila care, cucerit de personalitatea lui, i ncredintase misiunea diplomatic la
Constantinopol.
Ambasadorii au psit pe covoarele persane pn la tronul orientat spre est si nltat pe s
ase trepte. Un platan cu frunze de aur l umbrea, cu psri de aur cocotate pe ramuri.
S-au prosternat de trei ori n locurile indicate cu cercuri de porfir si au atins
pmntul cu fruntea, apoi mpratul le-a poruncit s se ridice.
Abia atunci diaconul Pelagius a transmis mesajul cu care fusese nsrcinat. Regele T
otila accepta s uite trecutul si s-si ngroape nflcrarea rzboinic pentru c nu-si dorea
pacea, o pace ocrotit si de mprat. Evocnd toti anii n care bizantinii si gotii triser
perfect armonie, dorea s fie considerat ca un fiu de ctre mprat, oferindu-i alianta
gotilor, supusii si.
Desi mrinimia regelui barbar m umilea si m exaspera, conditiile pe care le oferea m
i-au trezit speranta, att de neasteptat de generoase erau. Omul care tinea Italia
la mila lui propusese s ne redea suzeranitatea acesteia, mpratul, n pofida expresie
i impenetrabile, probabil c tremura de bucurie. A nceput prin a rspunde cu ocolisur
ile de rigoare:
316
Imperiul mbrtiseaz natii cucerite dincolo de Adriatic si care ating hotarele
Etiopiei si ale Persiei. Domnim peste saizeci si patru de provincii si nou sut
e treizeci si cinci de cetti. Domeniile noastre sunt binecuvntate de natur datorit a
vantajelor pmntului, siturii geografice, climatului, si progresele artei omenesti s
-au rspndit nencetat de-a lungul trmurilor Mediteranei, pe malurile Nilului, de la T
roia antic pn la Teba egiptean...
A conchis c imperiul voia si cuta pacea, ns nu accepta s trateze dect cu un egal. Pela
gius, vechi cunosctor al Curtii noastre, a nteles c mpratul nu binevoia s negocieze cu
gotii si a luat din nou cuvntul. Regele Totila l mputernicise s anunte c respingerea
conditiilor sale ar duce imediat la distrugerea Romei, masacrarea senatorilor e
i si invadarea Iliriei. Cuvntul Sacru a rsunat iar:
Generalissimul nostru, Belizarie, se bucur de puteri depline de plenipotentiar s
i cu el trebuie dus orice discutie privind problemele din Italia.
mpratul si btea joc de goti: stpnul universului n-avea puterea de a trece peste genera
lissimul su ? N-am avut plcerea de a afla reactiile ambasadorilor, cci mpratul a fcut
de trei ori semnul crucii, ceea ce nsemna c audienta se ncheiase. Maestrul de cerem
onii a naintat si a rostit cu voce rsuntoare ritualul keleusate, cuvnt care nseamn poru
nciti", dar, n realitate, vrea s zic n mod clar plecati". Gotii s-au retras cu minile n
crucisate pe piept, mergnd cu spatele, asa cum cerea protocolul...
mpratul refuza s recunoasc un regat barbar cldit pe provinciile smulse imperiului pe
care jurase solemn s-l rentregeasc. Mai trebuia s aib si mijloacele de a le recuceri,
ns nu mai avea dect o armat decimat, demo-
317
ralizat, nvins, armament insuficient, aprovizionare inexistent si tezaure goale. Tru
fie? Credint? Inconstient ? Sau concepuse vreo tactic secret despre care nu-mi fcuse
onoarea s m informeze ?...
Banchetul oferit cteva sptmni mai trziu n cinstea lui Izdah Gushnasp, ambasadorul Mare
lui Rege al persilor, a fost cu sigurant srbtoarea cea mai somptuoas pe care am vzut-
o. Demnitari de tot soiul, nobilissimi, fiorentissimi, clarissimi si minentissim
i, n total dou sute douzeci si nou de invitati - numr traditional - luaser loc n jurul
celor nousprezece mese din triclinium. Pe servetele de purpur se etala vestitul se
rviciu din aur masiv comandat de mprat, ale crui vase si platouri celebrau victorii
ie, iar farfuriile purtau efigia lui sculptat. Nenumrate candelabre de argint, sus
pendate cu lanturi din acelasi metal, si reflectau lumina pe marmura multicolor de
pe zidurile cimentate cu un material asemntor aurului nghetat. Mesele erau aranjat
e n semicercuri n jurul celei prezidate de mprat. Invitatii nu erau asezati, ci tolni
ti n paturi, dup traditia romanilor -ceea ce mi se prea extrem de inconfortabil, n v
reme ce Passara, demn urmas a matroanelor antice, sttea cu o gratie invidiat de fiec
are comesean.
La aceste ocazii solemne uitam de linguri si furculite, pentru a mnca cu degetele
, ca n vremurile antice. Rnduielile acestui banchet si trgeau originile din Roma imp
erial si, cu aceast ocazie, voi povesti toate amnuntele, pentru a-i pstra mrturia, cci
obiceiurile imperiului nostru, att de tnr si totodat att de btrn, se schimb repede.
Atunci cnd a aprut mpratul, invitatii au plecat capetele si si-au acoperit ochii cu
mneca. Maestrul de ceremonii l-a condus pe suveran la locul su, la masa de
318
treisprezece persoane, numit si a Apostolilor, pe care o prezida - alt evocare a p
reasfintei scene - n calitate de isapostolos, adic egal al apostolilor.
Primul fel de mncare, gustri reci - caviar, msline, peste cu sos, salate si alte ap
eritive - prezentate pe mese mobile, a fost servit n sunetul a dou orgi acompaniat
e de dou coruri. Au urmat, n pauz, dansurile executate de trupele Albastrilor si al
e Verzilor, acrobatii, pantomim. n timp ce se trecea la mncrurile calde, peste, crnur
i si vnat, un clugr a citit cu voce tare predicile Sfntului loan Hrisostomul. n perma
nent, mpratul avea grij ca ambasadorului s-i fie date cele mai alese bucti, iar neferi
citul si petrecea jumtate din timp ridicndu-se s multumeasc pentru terpnos, adic pentr
u delicates.
Printr-o abatere neobisnuit de ia protocol, lustinian dorise s fiu si eu prezent si
m rugase s mpart asternutul cu ambasadorul, att pentru a-l cinsti pe reprezentantul
unei tri-prietene, ct si pentru a-i cerceta intentiile. Persanul pretindea c venis
e s discute despre anumite puncte ale tratatului semnat n urm cu doi ani ntre imperi
u si regatul su, ns aceast explicatie nu i se pruse foarte convingtoare lui lustinian.
n timp ce ambasadorul m acoperea cu linguselile nflorite pentru care este renumit
poporul su, eu i studiam curioas tinuta. Tunica scurt peste pantalonii strnsi pe glez
ne mi s-a prut ridicol, iar boneta conic ddea capului su aspectul unei cptni de sfecl
zahr. Ct despre barba ondulat si parfumat, semna cu mesa unei curtezane perverse la o
rgia unui carnaval. Din contr, bijuteriile - agrafe si coliere extrem de fin cize
late si lucrate n diferite nuante de aur - mrturiseau un rafinament surprinztor. Ar
tificiile erau inutile cu acest oriental ntortocheat, asa c l-am ntrebat verde n fat
care era scopul misiunii sale.
319
Consolidarea pcii dintre imperiu si Persia, mi-a rspuns el.
Atunci, de ce ati vrut s luati, n trecere, si frumosul nostru oras Dara ? i-am aru
ncat eu.
ntr-adevr, ni se raportase acest incident bizar n cursul cruia un ambasador, n calea
lui, ncercase s cucereasc un oras apartinnd suveranului la care trebuia s se duc.
Eu sunt cel care trebuie s se plng de autorittile din Dara, care n-au autorizat intr
area ntre zidurile lor a suitei noastre, pe care mi-am dorit-o numeroas pentru a-l
onora pe mprat.
Rspunsul lui exprima cea mai autentic indignare. I-am rspuns cu diplomatie:
Experienta ne mpinge la o nencredere exagerat poate la adresa regelui Chosroes si a
slujitorilor si.
Obtinusem la rndul meu o victorie si am rmas tcuti pentru a degusta capodoperele bu
ctriilor palatine.
n timp ce nfuleca, ambasadorul arunca priviri dese n directia diaconului Pelagius,
invitat si el.
Sper din toat inima, mi-a zis el, artndu-mi-l pe ambasadorul regelui gotilor, c neg
ocierile voastre se desfsoar multumitor.
Nici c se putea mai bine, ntr-adevr.
Sunt nelinistit doar din pricina pcii care, repet, este singura noastr grij.
Dac imperiul doreste s-si stabileasc preeminenta, nu nseamn c se va rec
urge la arme.
Fr ndoial, imperiul este cea dinti natie a lumii... pn la granita persan.
Nu m-am putut stpni s nu rd, fiindc mi plcea s mi se rspund cu aceeasi moned. Dar,
convins c persii minteau n continuare, l bnuiam pe ambasador c voise s cucereasc Dara
c era ncntat de disputa noastr cu gotii. Am nteles n momentul acela c prezenta lui la
Constantinopol, n acelasi timp cu ambasadorul lui Totila, nu era ntmpltoare.
Cnd s-a dat semnalul, toti invitatii s-au ridicat si au but din vinul de Nafpaktos
n sntatea mpratului. Dup ablutiuni, au fost aduse prjiturile, tartele, bomboanele si v
inul de Chios, n timp ce jonglerii indieni si acrobatii chinezi si executau numere
je si erau artati monstrii umani. Fructele, venite din toate regiunile imperiului
, au fost servite la sfrsit, pe platouri cu trei etaje din aur, att de mari si de
grele, nct nici un sclav nu putea s le care si trebuia trase pe msute rulante de la
o mas la alta. Ca ncheiere a acestor agape, i-au fost aduse mpratului pinea si vinul
simbolice, pe care le-a consumat cu gesturi sacramentale, inspirate din Cina cea
de Tain.
La plecare, mpratul m-a nsotit pn n camera mea si i-am mprtsit impresiile despre amba
r.
Nu vreau nici s-i cedez, nici s-l rnesc, a observat el, nici s las firul, nici s-l
rup. mi trebuie timp, doar timp. Dumnezeule, d-mi timp, a repetat el cu o tristet
e sincer, care m-a intrigat suficient de mult ca s nu-l mai ntreb ce o provoca.
lustinian nu stia cum s-l retin pe persan fr ca acesta s-si dea seama, cum s-l adoarm p
entru a cstiga acest timp pretios dup care tnjea.
Druieste-i dezmturi, I-am sftuit eu.
Ca toti strinii, ambasadorul mi s-a prut ncntat de ideea c se gsea n cetatea cea mai n
at, cea mai amuzant, cu moravurile cele mai libere din univers. Gusturile sale, di
n cte mi ddusem eu seama, nclinau
spre locurile de pierzanie, lustinian a sugerat numele ctorva dintre curtenii si c
are l-ar fi putut duce pe ambasador n casele plcerii. M-am dovedit convingtoare:
Lupanarele sunt prea sofisticate, Cezar. Persanul vrea s descopere mocirla n care
nici unul dintre cunoscutii ti n-a pus piciorul vreodat; las-m pe mine s-i fiu cluz pr
intermediar si ngduie-mi s-i ntocmesc harta bucuriilor. Asa va fi prea epuizat ca s
negocieze si prea vrjit ca s se gndeasc la plecare.
n timp ce, spre binele statului, eu m avntam pe urmele unui trecut uitat, spinoasa
chestiune a religiei a revenit n centrul atentiei.
Capitolul 20
Intr-o bun dimineat, una dintre nebunele acelea bntuite de Dumnezeu care rtcesc pe st
rzi si triesc din mila lumii s-a cocotat pe o piatr mare din apropierea Portii de A
ur si a nceput s prezic viitorul. Gloata, mereu curioas, s-a strns n jurul ei. Femeia,
prad paroxismului sau delirului, a prezis c n trei zile marea, iesind din matc, se
va nlta ntr-un val monstruos, cufundnd Constantinopolul, imperiul si ntreg universul.
Credulitatea poporului nostru fiind mare, oamenii, panicati de profetie, s-au npu
stit n biserici, s-au prosternat n fata altarelor, rugndu-se, implornd, mprtsindu-se si
asteptnd catastrofa. Desi ministrii au ridicat din umeri, iar curtenii si-au btut
joc de ntmplare, eu am deslusit n asta un semn. Poate c nu al unui nou potop, ntr-ad
evr, cele trei zile s-au scurs fr s ne trezim sub ap. Dar era de netgduit c Dumnezeu v
a s ne pedepseasc. Care era greseala noastr ? i ofeream adpost Antihristului. Cine er
a Antihristul ? Papa Vigilius.
Se apropia Sptmna Mare. Pentru a aduce omagiu ticlosului, n ciuda ostilittii sale, mpr
ul a hotrt c Pastele va fi srbtorit la 1 mai, dup calendarul catolic, si nu la 8 mai,
dup calendarul alexandrin, pe care l urma Biserica noastr. Protestele mele, mustrril
e clerului nostru, furia poporului n-au folosit la nimic. Pentru a ne arta dezapr
obarea, locuitorii Constantinopolului cu mine n frunte
am nceput ostentativ postul Pastelui cu o sptmn naintea papei. Faptul c mpratul se ab
de la traditia noastr cea mai veche mi-a ntrit convingerea c Vigilius, n cinstea cruia
fusese comis aceast grozvie si care probabil o sugerase, trebuia neutralizat pentr
u a evita cataclismele n serie.
A nceput Sptmna Mare. Dimineata si dup-amia-za, asistam la slujbe interminabile si su
perbe. Zilnic, alturi de mprat, vizitam btrni, infirmi, orfani. Prezidam banchetele o
ferite clerului. Ascultam concertele date de corul imperial, mprteam cadouri, fceam
turul paracliselor din palat, tronam la cele dou mari defilri de prosternare ale
demnitarilor.
n Vinerea Mare, aveam la palat ca unic hran doar dou mere si scortisoar, pe care mpratu
l le mprtise cu o zi nainte. Cu toate acestea, mretia nemaipomenit a slujbei de la ca
tedrala Sfnta Sofia m-a ajutat s uit de asprimea acestui regim. Am intrat ultimii,
prin pasajul care comunica cu Palatul Sfnt, mpratul a luat loc la amvon, tribuna a
ceea unde fusesem ncoronati, n vreme ce eu am urcat, urmat de doamnele mele de onoa
re, la strana care mi era rezervat la galerie. Luxul etalat de Curtea n haine de srbt
oare, bijuteriile uluitoare, splendoarea podoabelor clerului, brocarturile albas
tre, roz sau galbene, luminate de sutele de mii de fclii nfipte n candelabrele de a
ur si n lustrele din argint, ofereau privirii cele mai sclipitoare reflexe. Ritur
ile complicate care se desfsurau n nori de tmie, frumusetea celest a muzicii corale s
i a orgilor m fermecau. Ochii, gndurile mi urcau spre serafimii care mpodobeau coltu
rile cupolei fenomenale si spre imensa imagine a Pantocratorului, cu expresia nfr
icostoare si, totodat, binevoitoare, judector sever si daruitor al vietii vesnice.
Comunicam cu el, i vorbeam. Ti povesteam c la nceputul domniei, orbit de putere, nu
m-am atasat dect de aparente. Alergasem dup un prestigiu superficial. Abia mai trzi
u, cnd m-am angajat s apr credinta, mi-am cutat mntuirea prin intermediul acestei cau
ze mrete. si totusi, nu vocatia m mpinsese s-o fac. Doar sentimentele m pregtiser s nf
nt acest cmp de btlie, mprejurrile mi deschiseser calea si eram mai pregtit ca oricn
t din toate puterile pentru salvarea Bisericii, a Bisericii noastre, l-am cerut
lui Dumnezeu s m ierte de pe-acum pentru ceea ce eram pe caie s comit pentru preamri
rea gloriei Lui.
Momentul solemn al slujbei sosise. Am urmat n procesiune, n jurul bisericii, epita
phio, reprezentarea lui Hristos mort, cadavru brodat cu realism n mijlocul arabes
curilor de aur pe fond de catifea purpurie, mpratul era primul care ngenunchea la f
iecare oprire, stpnul lumii voind s afirme c el nu nsemna nimic n fata trupului tortur
at al Domnului nostru, Mntuitorului nostru.
Atunci cnd, dup sase ore la biseric, m-am ntors la gineceu n mijlocul noptii n-a fost
pentru a m culca. Datoria m chema la o alt liturghie, care nu se putea desfsura dect
n aceast zi mai sfnt ca oricare, n care se reamintea nmormntarea Fiului lui Dumnezeu.
Am iesit iar afar, urmat doar de Indaro. Pe scri cunoscute numai de mine, am ajuns n
grdinile palatului. Aerul, n noaptea aceea de primvar, pstra cldura, miresmele si ves
elia zilei. Nu recunosteam drumul dect dup desenul mozaicurilor de pe alei. Am aju
ns la pavilionul Virtutii, refugiul meu. Am intrat n capel, la drept vorbind cel m
ai armonios dintre sanctuare. Patru coloane de marmur delicat lucrate sustineau o
cupol minuscul. Zidurile erau
pictate n ntregime cu fresce si un mozaic din marmur multicolor mpodobea pardoseala.
Icoanele n care erau nftisati Sfnta Fecioar, Hristos si sfintii erau mbinate ntr-un ico
nostas din marmur.
Barsyme m astepta. De la cderea sa n dizgratie, l primeam ct mai discret posibil, pen
tru a nu strni bnuieli. Aveam nevoie de sfaturile lui. n noaptea aceea, si pusese o
cap din catifea neagr, brodat cu semnele zodiacului si cu embleme astrologice din a
ur. Doi acoliti, sirieni ca si el, mbrcati n robe lungi, negre, l ncadrau. Au ars tmie
mai multe vase, nltnd nori de fum n care se amesteca o arom necunoscut, la prima impr
esie neplcut, dar ademenitoare si foarte ametitoare. Indaro a aprins lumnrile din fa
ta icoanelor, apoi a desfcut un flacon de ulei sfintit si a picurat lichidul n jur
ul fiecruia dintre noi. Apoi a trasat cu acelasi ulei cte o cruce pe fruntile noas
tre. Acolitii au nceput atunci s se rsuceasc n loc, mai nti ncet, apoi din ce n ce ma
pede, cnd scotnd strigte guturale, cnd murmurnd cuvinte neinteligibile. Cu bratele ri
dicate, cu ochii dati peste cap, semnau cu dou corole negre monstruoase ntoarse cu
capul n jos. Barsyme, n picioare ntre poarta regal si iconostas, a nceput s cnte. Acest
brbat att de urt avea cea mai frumoas voce de bas pe care mi-a fost dat s-o aud vre
odat. De la o limb care mi s-a prut a fi ebraic a trecut la greac. Chema un demon pmnte
an, dndu-i toate titlurile si apelativele, l insulta, l implora, l soma, purta un ad
evrat dialog cu el. S-a oprit brusc si a privit drept n fat, ca si cum ar fi vzut o
artare, nainte de a-si relua discursul straniu. Discuta, se mnia, cerea ajutorul lu
i Dumnezeu si al sfintilor. stiam c acest demon tria n marele sarcofag din marmur al
b mpodobit
cu msti si figuri magice pe care l dezgropasem cnd am construit pavilionul Virtutii
. Atunci poruncisem s nu se ating nimeni de el si s-l lase n mijlocul tufelor nflorit
e, cci cunosteam existenta puternicului si a nspimnttorului su ocupant.
Barsyme intonase unul dintre imnurile slujbei de Vinerea Mare care se ncheiase cu
putin timp nainte. Demonul se apropia, nger cu aripi negre, trup fr form si fluid pr
ecum un nor, entitate hrnit cu fum si snge, cpetenie peste zece mii de rzboinici, dup
ierarhia infernal. Indaro urmrea scena cu ochii scosi din orbite, surescitat si tot
odat ngrozit. Nu ndrznea s se miste, sprijinindu-se de perete att de tare, nct prea
s se topeasc n el si s dispar. Ochii lui Barsyme mi se preau rosii, la fel de rosii ca
rubinele enorme ncrustate n colierul su de mare preot, l sustineam cu toat forta min
tii, cu toat energia, cu toat vointa mea.
Deodat, Indaro, scotnd un urlet, a artat cu degetul tremurtor fereastra. O form gigan
tic si ntunecat o acoperea. Era un cine negru, monstruos, gata s sar. O duhoare insupo
rtabil de mortciune s-a mprstiat n capel. Demonul pe care l chemam venise, l-am porunci
t, prin vocea lui Barsyme, s intre n corpul papei Vigilius, s-i devoreze toat vointa
si s-l fac sclavul docil al vointei mele. Indaro continua s urle si s se zbat ca o a
pucat. Simtea energiile emise de demon sub forma unor viermi care i se trau pe tot
corpul. Ne implora s-i lum de pe ea. Barsyme s-a apropiat de ea, i-a atins usor f
runtea cu degetul mare si imediat a ncetat s strige si s-a calmat. Apoi a stins ca
ndelele si a rsturnat fcliile. Am rmas n ntunericul cel mai deplin, n tcerea cea mai ad
c nu stiu ct vreme. Atunci cnd, n cele din urm, Indaro a aprins o lumnare,
nu mai era nici urm de demon, nici urm de Barsyme, nici urm de acoliti. Mi-am dat s
eama c duhoarea dispruse si ea, iar n capel domnea din nou mirosul inconfundabil de
tmie rece.
Dou zile mai trziu, la slujba de nviere, cea mai mare srbtoare a anului nostru religi
os, patriarhul Menas a fost cel care, din pragul Sfintei Sofia, a anuntat multim
ii de crestini c lisus nviase. Papa nu putuse s vin, desi data acestei ceremonii fus
ese mutat special pentru el. Suferea de slbiciuni ciudate, lesinuri, rtciri care i ne
dumereau pe medici si l mpiedicau s se arate.
Mi s-a povestit c un clugr exorcist fusese chemat s ncerce s scoat din trupul papei spi
ritul rului care l bntuia, ntr-o sedint deosebit de violent, Vigilius se contorsionase
pe pardoseala de marmur, sfsiindu-si hainele, zgriindu-se pe fat, smulgndu-si prul, p
entru ca n cele din urm s-si piard cunostinta. Mcar stia ce fel de boal l lovise si poa
te c bnuia cine era autoarea. Demonul materializat de Barsyme punea n practic ntelege
rea pe care o ncheiasem cu el. ns puterile infernale, o dat descotorosite de lanturi
le lor subpmntesti, lovesc adnc n memorie, n strfundul inimii, fr mil.
n dimineata de Pasti, am primit o scrisoare scurt de la Antonina, trimis de la Rave
nna. M anunta n cuvinte alese de moartea lui Ruderic. Nu czuse n lupt, asa cum si-ar
fi dorit, ci murise n urma unei simple febre, o febr stupid.
Am primit aceast veste fr emotie, cci mi pierdusem capacitatea de a m nduiosa, ns am
tineretea frnt, viitorul pierdut, viata distrus poate din vina mea. mi era greu s-mi n
chipui forta, veselia, vitalitatea lui reduse la un cadavru teapn. Poate c puteril
e de dincolo au avut
nevoie de o victim pentru a-mi pune planurile n aplicare. O victim nevinovat si tnr, ac
est brbat care ducea cu el n mormnt o parte din mine. Dac trebuia s ofer un sacrifici
u att de scump, fie si o parte din propriul trup, fie, acceptam s pltesc pretul pen
tru a vedea adevrata Biseric triumfnd. Desi devenisem imun la rnile vietii, la atacur
ile trdtoare ale sentimentalismului, am petrecut totusi ziua de nviere ntr-o stare n
efireasc. Am czut n nostalgie. M-am plimbat prin colturile cele mai ndeprtate ale mem
oriei mele... La venirea serii, mi-am fcut un capriciu, de dragul amintirii.
Dup ce m-am culcat, femeile si eunucii s-au retras. M-am trezit, mi-am pus o tuni
c de in cafenie, fr nici o broderie, si un voal lung, negru. Cine altul dect Arseniu
s m-ar fi putut nsoti acolo unde hotrsem s m duc ? A fost recunoscut de santinele, ca
re l-au lsat s treac. Ca trncile, tineam captul voalului ntre dinti, ascunzndu-mi astf
o parte din chip pentru a nu putea fi recunoscut. Am iesit din palat si am luat
carul lui Arsenius pn la forul lui Theodosius, de unde ne-am continuat drumul pe j
os.
Era prima dat cnd m plimbam fr curteni n jurul meu si fr grzi care s m apere, n se
de srbtoare, gloata m nghesuia, m mbrncea si m ametea. Arsenius trebuia s m sustin
ad. Am recunoscut cu greu cartierul nceputurilor mele. Apruser case noi, si strzile
se lrgiser. Datorit mpratului, acum erau curate si luminate. Teatrul n care mi etalasem
talentele fusese distrus, n schimb, cldirea drpnat n fundul creia si avea vizuina vr
rea Photini se tinea nc n picioare, nu stiu prin ce minune. si, cel mai important,
taverna Mgarii Paradisului nc exista. Decorul rmsese
intact, dar proprietarul se schimbase. Mi-a aruncat o privire lung, temtoare, de p
arc femeia micut acoperit n vluri i amintea de o figur infernal si poate c asa si era
senius si cu mine ne-am asezat n capul mesei lungi la care obisnuiam s stm mpreun cu
tovarsii nostri de desfru. Taverna era ticsit si mesenii se nghesuiau n jurul nostru.
Familii si cupluri respectabile, ca al nostru, se simteau n largul lor, cci ora c
hefliilor nc nu venise. Fetele ns erau deja acolo, acele Zoe, Verina, Berina, Placid
ia care si cutau clienti asteptau disperate. Trei sau patru dintre ele l nconjurau p
e ambasadorul persilor, Izdah Gushnasp, pe care n-am fost surprins s-l descopr n loc
ul acela. Doi curteni de-ai mpratului, vizibil extenuati, l nsoteau. Una dintre fete
mi s-a prut mai dezghetat, mai vioaie dect celelalte, si strnsese prul ntr-o coad gro
n care nfipsese o floare rosie, asa cum fceam si eu la vrsta ei. Ambasadorul o rema
rcase si el. Aceast ntoarcere ntr-un trecut obscur m obliga fr s vreau s m intersecte
cile politicii, l-am fcut fetei un semn cu mna s se apropie. Intrigat, s-a supus. O
chema Tecla. Pretinznd c vreau s cstig un pariu, i-am cerut s-l provoace la confident
e pe ambasador si s obtin de la el adevratul motiv al sosirii lui la Constantinopol
. Era vizibil beat si nu trebuia s fie prea greu s-l faci s vorbeasc. La vederea aur
ului pe care i-l ofeream, fata a fcut ochii mari si n fundul pupilelor i s-a aprin
s o sclipire de lcomie, n scurt timp, a disprut mpreun cu Izdah Gushnasp.
Fr s nteleg motivul, melancolia noptii aceleia, a locului aceluia mi-a pus un nod n gt
. M-a coplesit un acces neasteptat de tristete. Uram taverna aceasta si am nteles
c o urasem ntotdeauna. Arsenius si-a dat seama de nnegu-rarea mea brusc, ncepuse a plv
rgi cu vecinii nostri de
la mas si ne prezentase drept negustori din Niceea veniti s vad cum se petrec lucru
rile n capital:
si Theodora asta care nu se gndeste dect s-si cumpere rochii si bijuterii, a nceput
el.
Nici un cuvnt mpotriva Theodorei noastre, l-a ntrerupt un bcan, n vreme ce sotia lui
ne fixa cu ochi furibunzi.
n ciuda loviturii de picior pe care i-am tras-o pe sub mas, Arsenius stia c eram am
uzat si mai ales curioas, asa c a continuat:
si cam d aere mprteasa noastr, nu prea se gndeste la popor.
Taci, altfel ti trag un pumn n gur. Theodora si d aere doar cu aristocratii. E de-a n
oastr, iubeste poporul si poporul o iubeste.
Un clugr gras, rubicond, care se ghiftuia ceva mai ncolo a adugat si el:
Theodora noastr e o sfnt. Fr ea, adevratii credinciosi ar fi decimati, i datorm cu t
viata. Blestemat s fii dac o critici!
Arsenius s-a scrpinat pe nas, cu capul n castronul de sup, prefcndu-se contrariat. Eu
eram emotionat pn la lacrimi. Oamenii acestia m sustineau atunci cnd m cltinam, m nt
si-mi confirmau principala mea ndatorire. Descurajarea mi s-a risipit, mi artaser ca
lea. Datorit lor puteam continua fr ezitri si fr slbiciuni. Desi nu voiam s recunosc,
nisem la Mgarii Paradisului ca s-mi iau adio de la trecutul meu. Nu stiam ct timp mi
mai acorda viitorul, dar mcar eram hotrt s-l folosesc ct mai bine.
ntruct Arsenius atrgea atentia si ostilitatea vecinilor nostri prin discutiile sale
, n-am vrut s mai zbovim acolo. Am prsit discret taverna si mergeam repede pe strdut
331
cnd am auzit n spatele nostru zgomot de pasi. Tecla alerga s ne prind din urm. Nu voi
a s piard aurul pe care i-l promisesem. Norocul ei, pentru c eu aproape uitasem. Pr
ofitnd de moleseala de dup acuplare, si atinsese scopul. Trebuie s spun c ambasadorul
persan era foarte beat, iar ea i ludase performantele sexuale, mijloc infailibil
de a obtine orice de la un brbat, lucru pe care si eu l stiam la fel de bine ca ea
. Apoi i ludase ndelung inteligenta,; spiritul. Persanul se umflase n pene ca un cur
can nainte de a mrturisi: Nici nu stii ct dreptate ai. Srmanii bizantini, se cred mai
destepti ca altii si i dispretuiesc pe strini, l-am lsat s cread c am venit aici ca pr
ieten, dar am venit s nchei o aliant cu dusmanii lor..." Fata si-a cerut scuze c n-a
putut afla mai multe. Cu toate acestea, si merita pe deplin aurul. Am schimbat c
u Arsenius o privire ngrozit. Persanul negocia o aliant n numele stpnului su cu ambasad
orii regelui Totila. Contrar celor ntmplate n anul 539, de aceast dat Chosroes era ce
i care preluase initiativa unei apropieri de goti. Dar, la fel ca n trecut, imper
iul risca s fie prins ntr-o menghin. Nu mai aveam nici o clip de pierdut.
Am alergat mai degrab dect am mers pn la carul lui Arsenius si ne-am ntors n galop. Er
a ora sase dimineata, usierul deschidea portile mari din bronz. Arsenius m-a nsot
it pn la palatul Daphne. M-am repezit, fr s m schimb, direct la cabinetul unde stiam c-
l voi gsi pe mprat. Era deja asezat de o or n fata dosarelor sale. tinuta mea neobisn
uit n-a prut s-i strneasc interesul si a avut buntatea s observe c-mi sttea foarte bi
L-am anuntat de alianta iminent dintre persi si goti. Aceast noutate a prut s-l amuz
e copios. A schitat zmbetul acela larg si nevinovat care-i ddea atta farmec:
332
Prea trziu, a strigat el bucuros, am fost cu un pas naintea lor. Un curier a venit
n mijlocul noptii s m anunte c Belizarie a recuperat Roma.
Oscilam ntre uluire si bucurie. Nu mai simteam nici oboseala, nici somnul si l-am
bombardat cu ntrebri. Mi-a rezumat ncntat evenimentele ultimelor sptmni din Italia si
felul acesta am aflat naltele fapte de arme ale adversarilor mei.
De luni de zile, loan, generalul rebel, strbtea n lung si-n lat sudul peninsulei, s
trngnd trupe si recucerind provincie dup provincie din minile gotilor.
Stpn al Romei, regele Totila nu-i mai putuse suporta insolenta, si ndreptase armatel
e spre Sud, nu fr s goleasc mai nainte orasul. Populatia a fost mutat la tar si si ase
se forte considerabile pentru a preveni orice eventual atac al lui Belizarie. lo
an l lsase pe Totila s se afunde n Sud pn n inima provinciilor nesupuse si abia atunci
cepuse s-l hrtuiasc. n acest context, un detasament mrunt de trupe de-ale noastre, pr
intr-o victorie nesperat, a recuperat Spolete, n nordul Romei. Totila, ntelegnd dint
r-o dat c intrase ntr-o capcan, a abandonat imediat Sudul pentru a se repezi n Nord.
Prea trziu! Pe drum, a aflat c Belizarie, respingnd fortele comasate mpotriva lui, i
ntrase n Roma. A schimbat iar directia, s-a npustit spre fosta capital si, declansnd
un asalt furios mpotriva meterezelor, aceasta a esuat. Belizarie avusese timp s o
repopuleze, s o fortifice si detinea controlul total.
lustinian nu-mi spusese nimic despre manevrele secrete ale armatei din Italia ca
s m crute de suferinta unui esec. Simtise ct m costaser cderea Romei si nvinuirea care
mi fusese adus. Delicatetea lui m coplesea, mi
333
curgeau lacrimile si n-am ncercat s mi le stpnesc. Mi-a fugit putin gndul la Ruderic,
care n-avea s asiste la acest triumf pe care-si-l dorise din toat inima.
Cnd m-am ntors la gineceu si am deschis ferestrele ca s las s intre dimineata aceea
glorioas de mai 547, am zrit n deprtare marile brci imperiale care-l transportau pe a
mbasadorul persan cu suita sa pe malul cellalt al Bosforului. Informat de recucer
irea Romei la ntoarcerea din noaptea lui de dezmt, ntelesese c mpratul, cstignd timp s
adormindu-l cu plceri trupesti, trsese sforile cu grij si n tain. Chosroes nu mai dor
ea s se alieze cu un nvins si mpratul relua negocierile dintr-o pozitie de fort. Furi
a persanului fusese att de mare, nct a plecat spre Ctesiphon cu o grab grosolan.
Rsturnarea de situatie i-a dat mpratului ocazia de a-l lovi pe Bessas, fostul guver
nator al Romei, care contribuise la cderea ei. A fost destituit din postul de com
andant n Armenia, i s-a retras rangul, propriettile i-au fost confiscate si a fost
alungat ntr-un ctun ndeprtat, pe trmul Pontului Euxin. N-am intervenit, pentru c si me
rita soarta.
ntruct Belizarie tocmai ndeplinise, dup prerea tuturor, cea mai glorioas fapt a lui, er
a timpul s grbesc logodna fiicei sale, Ioana, cu nepotul meu. Dac erau prea tineri
pentru cstorie, mcar puteam favoriza de pe-acum o dragoste copilreasc ce se putea tra
nsforma ntr-o bun zi n iubire.
ntr-o dup-amiaz, am aranjat o ntlnire pe nepregtite la pavilionul Virtutii. Spre marea
mea uimire, Ioana mi-a plcut de la prima vedere, n pofida vrstei fragede, formele
ei ncnttoare erau deja cele ale unei femei, nltimea mic era compensat de faptul c-si t
ea
334
capul foarte drept si de alura mndr mostenit de la tatl ei. Nasul era usor ncovoiat,
iar ochii aurii, larg deschisi, aveau o privire direct si clduroas. Sub curtoazia p
e care mi-o arta, vorbea cu o rezerv pe care o atribuiam timidittii. Am trimis-o la
tinerii care se distrau si care au primit-o foarte bucurosi. Cu coltul ochiului
am observat c Anastasius se arta foarte interesat de ea si probabil c reciproca er
a valabil, cci am auzit-o rznd des si fr falsitate.
Peste dou zile, cnd mpratul a venit n camera mea s lum micul-dejun, a scos din buzunar
un pergament si, fr nici un cuvnt, mi l-a nmnat. Era declaratia celor Trei Capitole, n
josul creia se ntindea cu cerneal violet isclitura mult-asteptat: VIGILIUS PONTIFEX
MAXIMUM. Papa o aprobase chiar n dimineata aceea. Nu numai c cedase, dar acceptase
, de asemenea, s se mpace cu Menas, patriarhul Constantinopolului, si s-i ridice ex
comunicarea. Drept singur favoare ceruse ca vestea s rmn secret pn si va putea convin
relatii, pentru a da o aparent de unanimitate deciziei.
mpratul se prefcea c aceast schimbare spectaculoas de atitudine era ceva perfect norma
l. Cu att mai bine dac explicatiile logice erau multumitoare pentru spiritele ngust
e, mpratul mi oferise recucerirea Romei, n schimb eu i ofeream declaratia celor Trei
Capitole, ns n-avea s afle niciodat c eu eram autoarea. Monofizitismul era nc o dat sa
at, si Dumnezeu voise s se ntmple prin grija mea. Nu m bucuram de triumf. M asteptau
alte ndatoriri.
n euforia acestor succese multiple, i-am cerut mpratului favoarea de a-l nlocui pe c
ornitele darurilor sfinte, loan. De cnd venise s m anunte de sosirea papei Vigilius
, surs a attor necazuri, eram convins c ne purta
335
ghinion. Nu ndrzneam nici s m apropii de el, nici s-i vorbesc. De fiecare dat cnd mi s
a papucul la ceremonia de adorare a purpurii, mi atingeam frenetic amuletele si m
edalioanele sfintite. Toat Curtea i cunostea reputatia si tria n aceleasi chinuri ca
mine. mpratul a binevoit s-mi onoreze cererea si m-a rugat s-l ajut s aleag un nlocuit
or pentru loan. Aici le rezervam o surpriz celor care vorbeau de faptul c mi-as fi
pierdut influenta.
O dat pe sptmn avea loc, n marea sal de audiente hrisotriclinium, ceremonia proskinisis
, menit s le permit demnitarilor si functionarilor proaspt numiti s primeasc nsemnele f
unctiilor lor. n dimineata aceea, defilarea prea s nu se mai sfrseasc, monotonia cere
monialului devenea tot mai greu de suportat, oamenii nu mai erau atenti cnd print
re curteni s-a strnit un freamt. Cine nainta sustinut de cei doi praepositus de ser
viciu ? Cine se arunca la piciorul tronului ? Cine altul dect dizgratiatul, omul
cel mai nepopular al imperiului, ntunecatul vrjitor, hotul diabolic, pretinsul ama
nt al mprtesei: Barsyme n persoan.
n numele Tatlui, al Fiului si al Sfntului Duh, maiestatea mea, prin gratia divin, te
nalt n functia de comite al darurilor sfinte! a proferat mpratul.
si i-a ntins colierul de aur, marca rangului su, pe care I-a primit cu minile acope
rite de mneci, pentru ca maiestatea sa s nu fie pngrit atingndu-i pielea. Apoi, noul
ministru a naintat spre un altar mobil pe care si-a depus colierul, capelanul pal
atului I-a binecuvntat, dup care i I-a dat napoi.
Nu voisem s-i cer mpratului s-i napoieze lui Barsyme prefectura orasului, postul cel
mai important din administratie. Fiind comite al darurilor sfinte, n locul
336
ghinionistului loan, va sti la fel de bine s influenteze guvernul, ntoarcerea lui
a fcut valuri la Curte si n capital. Totusi, nu era cazul s fie prea uimiti, lustini
an nu se putuse lipsi niciodat de un spirit puternic alturi de el. Altdat, acesta er
a loan din Cappadocia, spre nefericirea imperiului si a mea. Astzi era Barsyme, s
pre binele nostru al tuturor. O victorie nu m lsa s m linistesc. Abia cstigasem pe ac
est front, cnd am ndurat o nfrngere pe altul, ceea ce confirma zicala c exercitiul pu
terii se rezum la o succesiune monoton de suisuri si coborsuri.
N
Capitolul 21
ici o zi nu trecea fr s m bntuiasc fantoma lui loan din Cappadocia, favoritul infernal
de puternic pe vremuri. Nici o zi fr s m cuprind teama c mpratul l va chema napoi.
Atunci cnd episcopul frigian din Cizic fusese asasinat n plin zi n for, vzusem n aceas
t nelegiuire atroce, care ngrozise foarte mult oamenii, ocazia de a m descotorosi p
entru totdeauna de monstru.
Trimisesem imediat la locul crimei o comisie de anchet. Alesesem cu grij fiecare m
embru, loan din Cappadocia, exilat la Cizic, era la cutite cu episcopul asasinat
, dup cum stia toat lumea, asadar, comisia stia bine ce asteptam de la ea. Cum s-a
u ntors, am vrut s aud raportul.
Presedintele comisiei a povestit c imediat dup ce a ajuns l-a ntemnitat si l-a bici
uit pe principalul suspect. Mrturisise ? Nici n ruptul capului, i interogaser pe com
plicii si ? Refuzaser s vorbeasc. Nu putuser strnge destule dovezi mpotriva lui pentru
a-l incrimina.
Comisia crezuse c m va multumi condamnndu-l pe suspect la biciuire. Desigur, simtis
em o mare satisfactie la ideea c fostul dictator, att de spilcuit, att de voluptuos
, fusese btut ca un tlhar josnic. Dar nu ajungea nici pe departe, l-am acoperit de
insulte pe incapabili si i-am alungat. S dea Domnul ca mpratul s nu profite pentru
a-si ierta favoritul. Strnisem un pericol care-mi putea fi fatal.
338
Atunci, Dumnezeu mi-a trimis un semn. De fapt, am primit vesti de la Marras. De
cnd i trimisesem episcopul pe care l ceruse, Harith Ghassanidul se dovedise cel mai
zelos aprtor al hotarelor noastre, ns noul pstor nu-si limitase la nomazii desertulu
i actiunile cu care m tineau la curent clugrii rmasi la palatul Hosmidas si pe care m
pratul prefera s le tin pentru el. Vultur singuratic, la a crui eliberare din colivi
e contribuisem si eu, sfntul Marras cltorea cu viteza fulgerului, deghizat n cerseto
r, ascuns de adeptii si, pentru a evita prea marea curiozitate a autorittilor. Zbu
ra n felul acesta din oras n oras, ntinzndu-si aripile protectoare peste Siria, Egip
t, Armenia, Asia Mic, Rhodos, Cipru. Resuscita o credint muribund, restabilea ierar
hia clerului ei, poruncea peste treizeci de episcopi si mii de preoti si diaconi
. Anthimus, cruia i povesteam toate isprvile sale, avea dreptate s spun c Marras fcea
eotia s curg ca un fluviu lat n ntreg imperiul".
Biserica oficial a nceput s protesteze, iar Vigilius, pap schimbtor, si-a alturat voce
a ipocrit celor ale intransigentilor, mpratul, la rndul su, s-a crezut obligat s-i fac
pe plac si a pus recompens pe capul sfntului Marras. Dar probabil c, n adncul inimii,
spera ca btrnul s scape. Dumnezeu l veghea. Marras a dejucat toate capcanele: Nu e a
sta dovada c Dumnezeu nsusi l apr ?" a observat Anthimus. Era semnalat ntr-o zi aici, n
tr-o zi acolo, mereu n miscare, neobosit, neschimbat n setea lui de Dumnezeu, afla
t fr ncetare pe crarea drepttii", cum zicea Anthimus. Minunile erau nenumrate, nvia mo
ii, exorciza posedatii, prezicea viitorul si, datorit lui, adevrata credint se rspnde
a n lumea ntreag precum cel mai delicat parfum", dup cum frumos s-a exprimat btrnul pat
riarh.
339
Vigoarea si fermitatea lui mi-au dat un exemplu, nainta drept spre scopul su, fr a p
ierde timpul, si isprvile lui m-au fcut si mai nerbdtoare s izbndesc. De cteva zile m
iam n zadar, n dimineata aceea ntrebasem de douzeci de ori dac venise Arsenius. n cele
din urm, a aprut, fr suflu, gfind:
Au mrturisit? am tipat eu.
Unul refuz s vorbeasc, cellalt a cedat.
Vreau s-l ascult, hai s mergem! am hotrt pe loc. l-am poruncit unuia dintre notarii
mei s ne urmeze. Ne-am nfundat n partea aceea a gineceului, cea mai
izolat, cea mai nestiut, care adpostea retragerea tainic a patriarhului Anthimus. Er
am departe de luxul si rafinamentul pentru care era renumit palatul Daphne. Culo
arele coteau deseori n unghi drept, prost luminate de cteva ochiuri de sticl n tavan
. Am cobort pe o scar ngust n spiral pn la subsol, n fata noastr se deschidea un pas
tit, lung, larg si drept, cu pmnt bttorit pe jos. n dreapta si n stnga, se nsirau usi
oase, zvorte grosolan, strpunse de cte o vizet micut - usi de celule, n fundul galeriei
sinistre, una dintre usi era ntredeschis. Se auzeau gemete de durere. S-a vorbit
mult despre catacombele de sub Palatul Sfnt, nebnuite, de negsit, unde mprteasa, cu ce
a mai mare discretie posibil, ntemnita, tortura, i fcea s dispar pe cei care nu-i erau
pe plac. Mult vreme m-am gndit s ascund acest secret, dar nu mai pot pstra mult tcer
ea, n numele sincerittii cu care mi-am promis s scriu aceste memorii, pentru a le f
ace credibile. Am deschis pn aici portile trecutului meu, ale inimii mele, ale pal
atului meu. Mai rmne s-o ntredeschid pe cea a subteranelor.
340
ncperea n care am ptruns era foarte mare. Mesele etalau o varietate extraordinar de i
nstrumente de tortur. Din plafon atrnau lanturi si scripeti. Trei sau patru cli s-au
ridicat la intrarea mea. Cu un gest le-am poruncit s uite de prezenta mea. si-au
reluat activitatea, aranjnd si curtnd metodic instrumentele. Pe mese erau ntinsi do
i brbati dezbrcati, nsngerati, plini de rni, care gemeau ntruna. Probabil erau tineri.
Erau complicii lui loan din Cappadocia la uciderea episcopului din Cizic, trans
ferati aici la ordinul meu. n ciuda spectacolului atroce si a mirosului insuporta
bil, m-am apropiat de unui dintre ei si m-am aplecat asupra chipului acoperit de
sudoare si snge:
Mrturiseste c loan din Cappadocia a poruncit asasinarea episcopului din Cizic.
Durerea si epuizarea l mpiedicau s rspund. Am asteptat rbdtoare s-si recapete suflul..
si am repetat ntrebarea. Brbatul n-a reusit dect s clatine din cap ntr-o miscare ce s
e voia ferm si... negativ.
Tiati-i mna dreapt, am poruncit, ca s nvete ce nseamn s se nhiteze cu asasinul unu
Bisericii.
Apoi m-am ntors ctre cellalt brbat, care prea ntr-o stare ceva mai bun. Auzise ce soart
astepta pe tovarsul su. Cnd l-am interogat, a soptit fr s respire c ntr-adevr loan d
appadocia aranjase asasinarea episcopului din Cizic. l-am poruncit notarului pe
care l luasem cum mine n acest scop s noteze mrturia lui, pe care l-am obligat s o re
pete. De-abia putea vorbi, l-am lsat timp s articuleze. Am asteptat linistit s ajung
la captul penibilei sale mrturisiri. Apoi am poruncit s i se taie mna, ca si celuila
lt.
Prizonierul si-a strns destul fort pentru a protesta c Arsenius i promisese c-l va gra
tia si l va rsplti pentru
341
o mrturie care l-ar incrimina pe loan din Cappadocia. Dac nu suferea acelasi trata
ment ca acolitul su, i-am explicat lui Arsenius, se va crede c I-am corupt, iar mrt
uria lui va fi suspect.
n acest decor nedemn de mizerie, bestialitate si oroare, mprteasa, cu brocarturile,
mtsurile si bijuteriile sale, oferea un contrast izbitor. Eram constient de acest l
ucru, dar nu-mi psa. Spectacolul suferintei umane m-a miscat ntotdeauna si cu toat
e acestea imaginea acestor brbati tineri, torturati nfiortor, m lsa nepstoare. Viata om
eneasc nu mai conta din momentul n care sttea n calea planurilor mele, adic a mretiei
imperiului, a gloriei adevratei religii si, binenteles, a mpratului, ncptnarea acestor
bati, care refuzau s depun mrturie mpotriva lui loan din Cappadocia, risca s aib urmri
incalculabile, asadar, trebuia nfrnt prin orice mijloc si ct mai iute. Nu-i mai vede
am ca niste fiinte umane, ci ca dusmani ai poporului, ai copiilor mei, care nu a
veau dreptul la menajamente si scrupule. Ratiunea de stat, att de des ndreptat mpotr
iva mea, nu stia ce este mila. Aveam de ales ntre dou ci incompatibile. Omenia strne
a dragostea, ns mretia ntiprea figurile n istorie. Eu o mbrtisasem pe cea de-a doua.
Le-am aruncat n fat senatorilor din comisie mrturia complicelui lui loan din Cappad
ocia. N-au ndrznit s protesteze si au ncovoiat spinrile n timp ce eu pronuntam sentint
a: Poruncesc s-i fie confiscate imediat posesiunile pe care am avut pn acum slbiciune
a s i le lsm! Va pstra doar hainele de pe el si va fi mbarcat pe prima nav ce pleac spr
e Alexandria, l condamn la exil pe viat n orasul Antinoe, n Egiptul de Mijloc! Cpitan
ul navei nsr-
342
cinate s-l escorteze l va debarca la fiecare escal si-l va obliga s-si cerseasc pinea,
pentru ca poporul s-l vad pe omul acesta tremurnd si ntinznd mna pentru un bnut!" N-am
avut nevoie s-i iau viata lui loan din Cappadocia. mpratul, chiar dac si-arfi dorit
n secret, n-ar fi chemat niciodat lng el un ucigas.
,/
Victoria mi-a lsat un gust amar n gur, la fel ca pierderea entuziasmului. Ca s mi-l
regsesc m-am refugiat n pavilionul Virtutii, n mijlocul tinerilor, prietenii mei. P
oate c nu-mi vor rmne prieteni, fiindc, de la o zi la alta, erau tot mai putin adole
scenti si tot mai mult adulti. Mi-era suficient s-i vd pe Anastasius si pe Ioana l
a umbra vreunui platan, mn n mn. Asezat pe banca mea preferat, nconjurat de chiparosi
esftam urmrindu-i pe furis.
O miscare n deprtare, n grdini, mi-a atras atentia. Cortegiul mpratului serpuia printr
e arbori. Printre trunchiurile seculare defilau tunici de toate culorile, albast
re, verzi, galbene, roz, robele albe ale capelanilor, umbrelele de soare rosii c
u franjuri aurii sub care se adposteau demnitarii, lustinian mergea att de repede,
nct mantia sa de purpur flfia n urma lui si diamantele de pe coroan sclipeau ca o frn
r de soare. La apropierea lui, tinerii s-au prosternat, ca niste flori uriase mbob
ocite n mijlocul aleilor de mozaic, pe terasele de marmur si n luminisuri. Nu le-a
dat atentie si s-a protpit n fata mea. n ciuda puterii sale de disimulare, am deslu
sit n privirea lui o sclipire de furie si animozitate. Fr ndoial, aflase de soarta pe
care i-o rezervasem fostului su favorit. N-am plecat ochii si ne-am sfidat un ti
mp.
Apoi, cu vocea ncordat, dar avnd grij s nu fie auzit de cei din jurul nostru, mi-a ar
uncat:
343
Asadar, ti-ai obtinut victoria, Theodora.
Care nu este a mea, ci a ta, Cezar.
Totusi, mi-ai strnit nemultumirea.
De aceea sunt gata s suport consecintele. Poti s m repudiezi, s m exilezi, s m azvrl
emnit, dar nu-mi voi renega faptele si voi fi ntotdeauna fericit c am putut actiona
spre binele tu.
L-am simtit tulburat de sinceritatea mea si convins de fermitatea mea. Sentiment
ele pe care le-a citit n ochii mei l-au emotionat, s-a destins si cu voce tare m-
a ntrebat ce fceam.
M pregteam s le povestesc prima noastr ntlnire acestor tineri lacomi de istorie, am r
puns eu.
Atunci le-a poruncit acestora s se apropie si, regsindu-si buntatea, li s-a adresat
:
mprteasa mi va ngdui ca azi s v fiu eu profesor de istorie n locul ei.
Chipul lui prea luminat de o strlucire interioar. Mintea i cltorea n trecutul pe care,
cu voce blnd, a nceput s-l povesteasc tnrului su auditoriu captivat:
N-am uitat nimic din aceast scen, ca si cum s-ar fi petrecut ieri, seara n care mprtea
sa mi-a aprut n fata ochilor. Silueta ei nclinat peste vrtelnit se ncadra n fereastr.
ta o rochie modest de in si un vl alb. Avea genele lungi plecate asupra lucrului.
O fixam intens, spernd c va ridica ochii. Afcut-o si m-a vrjit n aceeasi clip, nc sunt
rjit. Din prima zi si pn acum mprteasa n-a ncetat s m sustin. Din ea mi trag forta
asuma responsabilittile care apas asupra mea. Asa cum spune si prenumele ei, e dar
ul pe care mi l-a trimis Dumnezeu...
l ascultam uimit, ncntat. Straniu lustinian, deconcertant lustinian. ntr-o clip, gata s
si lanseze fulgerele
344
mpotriva mea, n urmtoarea, nchinndu-mi cel mai frumos imn pe care l-a adresat vreun br
bat unei femei. Era modul lui de a-mi arta c si schimbase prerea sau, pur si simplu,
dispozitia, c accepta pierderea lui loan din Cappadocia si poate chiar c o aproba
, n acest fel mi s-a confirmat temeinicia actiunilor mele si am fost absolvit pent
ru cruzimea mea. Iubirea lui lustinian spla sngele pe care l vrsasem pentru el. Am v
rut s-mi exprim recunostinta, comentnd la rndul meu prima noastr ntlnire:
La vremea aceea, nu eram dect o vrabie n mijlocul unui nor de vrbii. El, printul, n
epotul mpratului, el era phoenixul care zbura sus, printre culmile apropiate de Du
mnezeu. Dac n-ar fi cobort el s m nvete s zbor, n-as fi fost niciodat n msur s cont
nunatul, magnificul, imensul. De aceea nici viata mea, nici inima mea nu-mi apar
tin. Tot ce sunt, tot ce am, tot ce gndesc tot ce simt apartine mpratului. El a nltat
o biseric pe locul umilei locuinte n care vietile noastre s-au intersectat si s-a
u unit. Eu as fi construit nu unul, ci zece sanctuare pe locul acestei minuni ca
re mi-a transfigurat viata.
Cnd Anastasius a mplinit optsprezece ani, l-am numit silentiar, functie care const
a, la audientele imperiale, n a veghea ca participantii s respecte tcerea, n ciuda p
ozitiei sale inferioare, vedea deschizndu-i-se n fat poarta onorurilor care aveau s-
l conduc rapid n Senat si chiar mai sus. ndeprtnd lunga list a candidatilor de familie
bun, am strnit geloziile si ranchiuna mediocrilor", ceea ce nu m-a surprins deloc.
Din contr, reactia nepoatei mele, Sofia, m-a uimit prin violenta ei. La sosirea
lui la Curte, ea l ntmpinase clduros pe Anastasius, devenindu-i prieten nedesprtit. Cu
toate acestea, s-a dat peste cap
345
s-i mpiedice nominalizarea. Poate din gelozie, l s-a plns mamei sale, iar aceasta a
ajuns pn la a-l aborda pe lustinian, care mi-a repetat cuvintele ei, probabil pen
tru a m face s m rzgndesc. Degeaba, cci promovarea lui Anastasius era o etap necesar.
ntr-o dup-amiaz, i-am primit pe Anastasius si pe Ioana n capela minuscul a pavilionul
ui Virtutii, pentru c locul acela sfnt era convenabil pentru ceea ce aveam s le spu
n. sirurile de fclii erau aprinse n fata icoanelor, parfumul de tmie plutea n aer, ra
zele de soare ptrundeau prin ferestrele nguste pentru a lumina figura, mna, vesmntul
vreunui sfnt, crend atmosfera potrivit. Le-am dezvluit celor doi adolescenti c, n urm
cu patru ani, printii Ioanei si cu mine hotrsem s-i cstorim. De atunci asistasem la at
ractia ior unul pentru cellalt, apoi la nflorirea ei. Ajunseser la vrsta cstoriei, iar
eu eram mai mult dect fericit s binecuvntez aceast unire. Anastasius, stiam, visa la
Ioana. Figura lui extaziat o spunea. Ioana l voia pe Anastasius ?
Nu!
Rspunsul tsnise, aproape doborndu-m de uimire.
Cum nu ?
Nu m voi cstori cu Anastasius.
Nu esti ndrgostit de el ?
Ba da, sunt ndrgostit, a mrturisit ea aproape tipnd, cu vocea necat de plns.
Atunci, de ce nu vrei s te cstoresti cu el ? Tcere.
ti iubesti mama, Ioana ? A scos un mic da" timid.
Iti iubesti tatl ?
De data aceasta, rspunsul a fost un da" direct si clar.
346
Printii ti doresc aceast uniune, ai trece peste vointa lor ?
Tcere.
Si eu vreau aceast cstorie si am stiut s-i conving pe unii mai cposi ca tine.
Tot tcere. Cu lacrimi n ochi, a rmas neclintit. Nu-i ntelegeam atitudinea, nu-i ghice
am motivele. Adolescenta aceasta era singura fiint uman care mi se opusese vreodat;
dac tria nc, era pentru c mbtrnisem. Anasta-sius se tufiise de tot, se sufoca de rusi
, ar fi vrut s intre n pmnt. Vznd inutilitatea prelungirii acestei scene incredibile,
i-am expediat pe amndoi.
l-am scris scrisoare dup scrisoare Antoninei, n Italia. Flatat de perspectiva acest
ei cstorii, mcar ea va sti s-si sileasc fiica s accepte, ncetineala curierului, cruia
ua cteva sptmni s plece si s se ntoarc, m exaspera, iar rspunsurile Antoninei m dec
: afirma c nu are alt dorint dect aceast uniune, dar tinea cu orice pret s asiste si e
a si m implora s astept venirea ei pentru a o pune n practic. Am somat-o s vin ct mai r
epede. S-au scurs aproape dou luni nainte s-i primesc scuzele. Se vedea nevoit s rmn a
ri de sotul ei, care avea nevoie de ea n Italia.
n cele din urm, mi-a strnit suspiciunea sau mai degrab aceasta s-a concretizat si m p
regteam s insist, s-i constrng pe Belizarie si Antonina s-si tin promisiunea, cnd zvonu
rile care ncepuser s circule mi-au atras atentia. Acestea m acuzau c doresc o cstorie p
restigioas pentru nepotul meu pentru unicul motiv c voiam s-i deschid calea spre tr
on. Trebuia s m grbesc s dezarmez nencrederea mpratului. Am preluat initiativa, propun
u-i s-l aleag ca urmas pe nepotul lui, Iustin.
347
Anastasius, la drept vorbind, ar fi fost un mostenitor mult mai convingtor dect bia
tul acesta gras cu ochi rtciti, supus uneori unor crize bizare, dar l preferam de o
mie de ori pe Iustin lui Germanus; nssi ideea c i-ar putea urma la tron lui lustin
ian m scotea din minti. Am obtinut n schimb ca urmasul desemnat s ia de sotie pe ne
poata mea, Sofia. Aceast blond plinut ascundea o ambitie feroce si un caracter impe
rios. Mritnd-o cu mostenitorul tronului, l protejam pe Anastasius, asiguram transmi
terea sngelui meu viitorilor suverani si, n sfrsit, aceast monofizit declarat va sti s-
mi continue opera si s vegheze asupra adevratilor crestini. Imperiul s-ar ntelege p
erfect cu un cuplu precum Iustin si Sofia, chiar dac nu le puteau semna prin nimic
predecesorilor lor. De altfel, puteau exista urmasi dup lustinian... si Theodora
?
Amrciunea mea mpotriva Antoninei era mare, cci m nselase att de mult, nct mi luase d
timp s-mi dau seama. M priva de cea mai frumoas victorie a mea. Nu m ndoiam c perspect
iva de a o vedea pe frumoasa ei Ioana cstorindu-se cu nepotul meu l revolta pe Beli
zarie si c doar sfrsitul dizgratiei sale i putuse smulge promisiunea unei asemenea
uniuni, ntre sotul ei si mine, Antonina l alesese nc de la nceput pe cel dinti, l nsel
e, dar nu ncetase s-l sustin, cu att mai mult cu ct pretindea c m slujeste pe mine. Int
rase n planurile mele de cstorie pentru a le contracara mai bine. si sacrificase tru
fia de a fi soacra lui Anastasius pentru iubirea conjugal. Poate c ea a fost cea c
are a lansat aceste zvonuri absurde privind intentia mea de a-l urca pe Anastasi
us pe tron, pentru a mpiedica aceast cstorie nedorit, n orice caz, ea era responsabil p
entru refuzul brutal al Ioanei, care l fcuse pe nepotul meu melancolic cum poate f
i un ndrgostit de optsprezece ani.
348
Starea lui de spirit corespundea cu a mea si, n loc s-i ascult confidentele, cum a
r fi trebuit, l-am pus s le asculte pe ale mele. Tot trecutul meu mi-a defilat pr
in fata ochilor si mi-am fcut socotelile unei vieti ntregi. Cstigasem pariul din ti
neretea mea: evadasem din mocirl. Reusisem n ochii tuturor aproape imposibilul. Da
r toate coroanele de pe lume nu aveau cum s stearg rnile copilriei mele. mprejurrile m
fcuser asa cum eram, experientele nefericite mi uscaser treptat inima, care ajunsese
precum fructul acela ntrit, nnegrit, putrezit de soarele prea puternic. M mai tinea
m nc pe picioare doar din datorie. Gndeam ca o femeie, dar actionam ca un brbat, mai
ncptnat chiar dect un brbat. Cldisem un sistem pentru a-mi satisface pofta de putere
i devenisem prizonier, de aceea m-am refugiat n aparente. stiam c nu m puteam bizui
pe nimeni. Atunci mi croisem propria singurtate, care m costa scump. Ajunsesem la u
n soi de disperare si, pentru a o combate, continuam s functionez ca un trup fr suf
let. Nu m mai puteam opri din a manipula, a ntreprinde, a hotr, desi pierdusem sensu
l acestei miscri perpetue.
Simteam c Anastasius nu-mi ntelegea nefericirea. Femeia cea mai bogat, cea mai pute
rnic, cea mai vestit din lume nu putea fi dezgustat de viat. Am vrut s-i explic motiv
ele, dar, pentru a face asta, trebuia s-i povestesc toat viata mea, nu s evoc doar
cteva frnturi. Am hotrt, asadar, s-i dictez amintirile mele. nainte de a fi mostenitor
ul averii, mi va mosteni memoria:
Totul a nceput ntr-o sear cnd, btut de niste printi nedemni de acest nume, am fugit.
t, umilit, m-am trezit n alt loc n care am fost silit s nvt din nou s mnnc, s tri
de alti infami. Am fost nevoit
349
s m zbat iar si iar pentru a-mi afirma demnitatea sau ce mai rmsese din ea dup attea z
ile de umilire. Din aceast cltorie la captul noptii, din aceast recolt de amrciune am
trt s-mi fac o grdin, pe care o voi planta dup plac, n care fiecare tufis, fiecare copa
c va reprezenta o parte din mine, care am fost lovit, rnit, nselat, trdat, dar pe care
o voi face s nfloreasc prin mndrie. Pentru fiecare lacrim vrsat voi vedea desfcndu-se
loare triumftoare, n acest cimitir, n fata acestui mormnt care se va deschide n curnd
pentru mine, adunndu-mi lacrimile, voi numra mtniile vietii mele. Primul bob minuscu
l a crescut, s-a dezvoltat, a disprut si la sfrsit l-am regsit n tine. De-acum s-a nc
his cercul...
Toamna mi-a strnit pofta de a petrece cteva zile la Hiera, palatul de recreere pe
care l construisem pe malul asiatic al Bosforului, nu departe de gura Pontului Eu
xin. Fceam cltorii frecvente acolo, pe care curtenii le detestau, btndu-se totusi n sp
eranta de a fi chemati. Se plngeau de dificulttile de aprovizionare n ceea ce numea
u ei o gaur uitat; se temeau de capriciile mrii, deosebit de imprevizibil si de peri
culoas n aceste locuri si, mai ales, ca toti constantinopolitanii, le era frica de
Porfirion, un cetaceu monstruos ascuns n apele noastre, care de cincizeci de ani
aprea, disprea, i teroriza pe cltori si scufunda navele.
l-am invitat pe Anastasius, cu mai multi prieteni, si pe Ioana, pentru a le demo
nstra c pot uita de ranchiuna mpotriva unei fete att de fragede. M-au nsotit pe trir
ema imperial mpodobit cu purpur si aur, cu pnzele purpurii brodate cu vulturi imensi
aurii, de un lux si un confort neobisnuite.
Cltoria a fost mult ntrziat de numeroase opriri, pe
350
care le porunceam imediat ce vedeam o mnstire, o institutie care se bucura de prot
ectia mea, un sat ai crui locuitori nghesuiti la mal m aclamau de departe, pentru a
le lsa timp oamenilor s mpart daruri n monede grele si zornitoare din partea mea.
Fcusem mai mult de jumtate din drum, cnd o barc desprins de pe mal a venit s ne anunte
o stire care mi s-a prut o ntmplare extraordinar. Porfirion tocmai fusese capturat.
Am aprut pe punte, pentru a afla toate amnuntele. Marea linistit atrsese n Bosfor un
banc de delfini. Porfirion, npustindu-se spre ei, i-a ucis si i-a devorat pe ctiv
a. Altii au fugit n amonte pe rul Sangarius. Porfirion i-a urmrit, apropiindu-se pe
riculos de mult de uscat. S-a mpotmolit n nmol, a ncercat s se desprind si n-a putut.
S-a zbtut furios, nereusind dect s se afunde si mai mult. Apoi, refluxul I-a lsat fr a
p, prizonier n noroiul care s-a uscat.
Am vrut cu orice chip s vd monstrul. Nava s-a ndreptat spre Sangarius si a aruncat
ancora n gura rului. Brcile au fost lansate la ap si toat Curtea m-a urmat pn la uscat.
Fr s-mi fac griji, mi-am nghesuit broderiile de aur si catifea n vas si mi-am tras p
oalele minunat brodate ale tunicii. tranii din vecintate, pe care nu-i alungaser grz
ile, aplaudau de mama focului. Eram ncntat. M-am rsucit ncet n jurul cetaceului alb ma
rmorat cu negru care, cu cele patruzeci si cinci de picioare lungime si cincispr
ezece picioare ltime, mi s-a prut ntr-adevr monstruos. tranii i dduser nenumrate lovi
de topor, dar, pentru a da gata un asemenea munte, trebuia mai mult. Sngernd din
toate prtile, transat de viu, monstrul nc respira, fiindc din cnd n cnd mai tresrea. M
plusem de snge, indiferent la aceast oroare. Dup ce vzusem oameni torturati, un anima
l n agonie nu m mai impresiona.
351
L-am cutat pe Anastasius printre curtenii zguduiti, care afisau acelasi snge rece
ca si mine, ascunzndu-si dezgustul si greata, si l-am interpelat:
Probabil c esti uimit de curiozitatea mea fat de Porfirion, dar, vezi tu, monstru
l acesta sunt eu.
L-am lsat putin s digere aceast introducere nainte de a continua:
Timp de ani de zile a nfricosat atta lume si, cu toate acestea, vezi ct de vulnerab
il este acum. E strpuns, rnit, mcelrit de oameni, asa cum am fost si eu, asa cum sun
t n fiecare zi atacat de dusmanii mei. A fost defimat si cu toate acestea se dovede
ste a fi foarte util. Priveste-i acolo jos pe tranii aceia care i iau carnea pentr
u a se ghiftui cu ea sptmni ntregi. si atunci cnd va fi mort, cei care l-au blestemat
cel mai mult vor fi siliti s admit c hrana pe care le-a adus-o attor nfometati e un
dar al providentei. Exact ca si la mine, atunci cnd ntr-o zi, curnd, voi muri, mi vo
r fi recunoscute meritele si voi fi binecuvntat. Deschide bine ochii, Anastasius,
monstrul acesta este bunica ta.
n loc de palat, am vrut ca Hiera s fie o vil mai mare, cu peristil si colonade n sti
l rustic. Suita mea, prea numeroas, locuia n pavilioane mprstiate n parc, adevrat pdur
udat de numeroase izvoare, mpodobit cu copaci foarte mari si cu cmpii nflorite care s
e ntindeau pn la trmul mrii.
Cu ocazia acestui sejur, invitatii au fost att de numerosi, nct Anastasius si Ioana
s-au instalat n dou camere minuscule nvecinate, n hambarul unui pavilion izolat, ma
i degrab o caban, care nu avea la parter dect o camer de odihn pentru plimbretii rtcit
Ct despre prietenii lui Anastasius, ei au fost instalati foarte departe de acolo
. Acesti tineri nu veniser la Hiera pentru a tine
352
companie generatiei btrne si pentru a se sacrifica protocolului. Asadar, le-am int
erzis s m viziteze si nu le-am cerut dect s se distreze si s fie fericiti. Sclavii le
aduceau lui Anastasius si Ioanei hrana cea mai delicioas si vegheau la confortul
lor n mii de moduri ingenioase, n fiecare zi, Arsenius mi povestea faptele si gest
urile lor. Fceau plimbri lungi n pdure, se scldau n Bosfor, visau pe teras... se vedeau
foarte putin cu prietenii lor.
ntr-o sear, Ioana nu s-a ntors n camera ei si a rmas peste noapte n cea a lui Anastasi
us. Mcar vinurile savuroase pe care le alesesem pentru ei si afrodiziacele care p
oruncisem s le fie puse n mncare nu fuseser inutile. S-au artat si mai putin dect naint
e si si-au ascuns iubirea n adncul pdurii, ca cerbii. Cteva zile mai trziu, i-am surp
rins, un eunuc mituit de Arsenius indicndu-mi locul unde se aflau. Urmat doar de ct
eva doamne, m-am ndreptat spre ascunztoarea lor atunci cnd, pentru prima dat, mi-am
dat seama c nu mai puteam ndoi piciorul si c m cltinam usor. Pe moment, prea fericit c
le protejasem povestea de dragoste, n-am dat atentie acestui amnunt, n parc se nlta
un mic templu rotund, fr acoperis, datnd de dinaintea construirii palatului. Gardur
i vii, foarte nalte si foarte dese, i fereau de privirile altora. M-am apropiat fr z
gomot si i-am gsit pe tinerii amanti ntr-o nlntuire drgstoas. La vederea mea au srit
s, rusinati si totodat radiosi. I-am linistit:
Lsati-v inima s vorbeasc. Supuneti-v ordinelor ei, profitati de hotrrile ei. Eu nu v
deranjez.
Ostentativ, i iertam si i ncurajam.
A venit ora ntoarcerii si am prsit Hiera, ca de fiecare dat, cu prere de ru. n timp ce
vasul se ndeprta de trm, i-am primit pe Anastasius si pe Ioana sub baldachinul de pn
z
353
de unde, ntins pe perne, mi plcea s respir aerul marin.
Acest sejur, le-am zis eu, mi-a confirmat c tu, Anastasius, o iubesti pe Ioana,
si mi-a dovedit c ti s-a rspuns cu aceeasi iubire. Nu mai rmne dect s v consacrati sent
imentele.
Nu voi fi sotia lui Anastasius. lat c Ioana o lua de la capt.
Nu ntelegi, copila mea, i-am rspuns cu vocea cea mai blnd din lume, decizia aceasta
nu tine de capriciile tale. Ai devenit amanta lui, ai trit cu el sub ochii ntregii
Curti. Esti att de compromis, nct nici un brbat nu o s te mai vrea. Ori te mriti cu An
astasius, ori vei trece drept o fat cu reputatia ptat. De altfel, stiu c, n ciuda ref
uzului care ti-a fost impus, ti doresti s te cstoresti cu nepotul meu. n realitate, a
m lucrat doar pentru fericirea ta.
N-aveam totusi de gnd s o las pe Antonina s m considere imbecil si s scape basma curat.
Anastasius prea la fel de descumpnit ca Ioana. Cu toate acestea, l avertizasem. Or
ict de uscat as fi fost, nu m puteam abtine s nu manevrez.
Capitolul 22
Iarna s-a abtut asupra imperiului si n anul acela sntatea mea nu a mai rezistat. Am n
ceput s sufr de febre frecvente si simteam o slbiciune persistent, inexplicabil. Chin
uit de arsuri la stomac, mi-am pierdut apetitul robust. Din slab am devenit schele
tic. Am avut ntotdeauna oroare s fiu bolnav si cu att mai mult s vorbesc despre asta.
Am poruncit pstrarea secretului absolut asupra strilor mele de ru. Am comis o eroar
e, cci zvonurile cele mai extravagante au nceput s bntuie prin capital. Se sustinea,
de exempiu, c loan din Cappadocia, din fundul exilului su egiptean, aranjase s mi s
e toarne n mncare o otrav fr leac. La palatul lui Germanus si al Passarei, se afirma
c boala mea era doar o prefctorie, inventat pentru a-l nduiosa pe mprat si a-l convinge
s-l adopte pe nepotul meu, Anastasius.
Viata mea de Curte s-a domolit. Acordam mai putine audiente si ieseam foarte put
in. Apropiatii si curtenii au considerat potrivit s arboreze mine de circumstant.
Vorbeau cu voce joas, mergeau n vrful picioarelor, mpratul m ntreba vag si rapid cum m
imt si se multumea cu un rspuns linistitor si evaziv, recomandndu-mi s-i ascult pe
doctori, ale cror sfaturi nu le urmase nici el niciodat. Se prefcea c nu vede nimic,
dar si scurta vizitele la gineceu. Pentru a-si ascunde disperarea, brbatii si caut
salvarea n fug. Avusesem ntotdeauna grij de aspectul meu, cernd
355
"tUPT^B
ca acesta s fie impecabil n orice mprejurri, dar acum mi se ntmpla s petrec zile ntreg
tinut neglijent, lund ca unic msur de precautie pzirea strict a usii. Doar nepotul me
Anastasius avea dreptul s m vad. n acest fel, mi-am gsit timp s-i dictez povestea viet
ii mele. Cufundarea n trecut nu m consola pentru prezent, dar evocarea nftisrii pe ca
re o avusesem mi ngduia s uit, fie si pentru o clip, pe cea care mi apartinea acum. Cu
toate acestea, nu-mi sttea n fire s m pierd mult timp n amintiri si inactivitate. Am
vrut s reactionez si, n martie, m-am ntors la Hiera ca s schimb aerul. Dar vntul asc
utit nlta valuri care se sprgeau pe cheiul de marmur, copacii despuiati, norii negri
care alergau pe cer, lumina cenusie si linistea apstoare mi-au destrmat optimismul
si, ntruct curentii de aer care circulau n aceast locuint de var m omorau, m-am ntors
trziere n oras.
Durerile s-au agravat, mpiedicndu-m n scurt timp s dorm. Atunci cnd, nvins de oboseal
tram ntr-un soi de toropeal, cdeam prad cosmarurilor nfiortoare. M trezeam gfind, si
epuizat, si mi trebuia o vreme ca s m dezmeticesc. Clugrii de la palatul Hosmidas au v
enit n camera mea s aprind fclii binecuvntate si s mprstie uleiuri sfintite. Doctorii,
reci sau evrei, rmneau convinsi c vechea mea boal de stomac mi juca feste. Auzindu-i,
ai fi zis c un regim echilibrat m-ar fi pus imediat pe picioare. Nu-mi doream de
ct s le pot mprtsi optimismul, cci m simteam n deplintatea faculttilor mintale. Spir
eu era ager, nerbdtor s munceasc, lacom s rezolve probleme.
Pentru a scpa de incertitudine, am chemat-o pe Photini, vrjitoarea. Era foarte btrn,
decrepit si neputincioas. Am vzut-o sosind, crat de doi eunuci, o grmad
356
de mtsuri nflorate si stridente, acoperit de o nvlmseal de podoabe de aur nnegrit. Ca
nu mai era dect o mas nedeslusit de pr si riduri. Ramolirea si obezitatea o mpiedicau
s deschid ochii. Eunucii au depus-o ghemuit la picioarele mele. M-am aplecat spre
ea. Duhnea a parfum ieftin de iasomie. Am ntrebat-o ct mai aveam de trit.
O viat lung, lung, lung..., a horcit ea. Uimit, am vrut s stiu ce-mi rezerva viitorul
Dup iunie nu mai vd nimic... nimic...
A cltinat din cap si lacrimile au nceput s-i curg pe obrajii grasi. Am poruncit s fie
dus acas...
Nu mi-a fost deloc greu s-i interpretez viziunea. Viata lung, foarte lung care m ast
epta... era viata vesnic. si dac nu-mi putuse vedea viitorul dect n urmtoarele trei l
uni, nsemna c m pndea moartea. Sperasem totusi s am mai mult timp n fat. Nu mi-am putut
stpni un frison, m-a cuprins o senzatie neobisnuit, apoi am avut impresia c am ajun
s, n sfrsit, la destinatie. Tristetea de a-l prsi pe mprat era compensat de o usurare i
ntens, absolut, mi lsam Casa n ordine. Pe toate fronturile, armatele noastre erau vic
torioase, i bteau pe goti, i nfrnau pe persi, i respingeau pe slavi, i zdrobeau pe maur
ii din Africa, n fine, episcopii, convocati de pap pentru a aproba cele Trei Capit
ole, votaser cum trebuie, mpratul redase imperiului integritatea, unitatea si mretia
, asa cum jurase. Iar eu mplinisem ceea ce mi dictaser credinta si constiinta.
Ora desprtirii se apropia. Am vrut s o cunosc din timp pentru a fi nc n stare s dau ul
tima reprezentatie. M-am cutat mult timp o tinut n sala garderobelor. Petrecusem atte
a ore fericite acolo, inspectndu-mi regulat vesmintele si bijuteriile! ncet, mi-am
dat seama de ccmorile
357
mele. Eunucii mi-au deschis cuferele mari cu cercuri din cupru lucrat si au scos
tunicile, hlamidele, vlurile, cmsile, sandalele si papucii din piele, aur sau colo
rate, ncrustate sau nu cu giuvaeruri. Nu m puteam stura de haine, se spune. Eram ac
uzat c aveam att de multe nct nu aveam cum s le port pe toate. Am fost ntr-adevr coche
dar nu pentru un brbat, ci pentru un popor. Garderoba mea inepuizabil era alctuit di
n costumele de scen ale unei mprtese. M-am adncit n cuferele din fildes sculptat, desc
hise pe mese de argint, pentru a scoate brtrile mpodobite cu flori si psri din smalt,
colierele ncrustate cu medalioane grele din aur, diademele ornate cu camee, inel
ele, cerceii, centurile, crucile din aur filigranat. Nestematele mi se rostogole
au printre degete.
n ziua de 11 mai 548, cursele de care de la hipodrom srbtoreau aniversarea ntemeieri
i Constantinopolului. Dup aceste luni ndelungate de izolare, am hotrt s asist. Ghicea
m agitatia vesel care domnea n oras. Cozile interminabile de spectatori se nsirau l
a portile hipodromului, treceau pe sub porticurile acestuia si se scurgeau la ne
sfrsit pe treptele din marmur alb. Nisipul parfumat cu care tocmai fusese acoperit.
pista mblsma aerul. Detasamentele grzii imperiale si ocupau deja locurile, cu fanioan
ele si stindardele n mini, pe stama, estrada situat dedesubtul lojii imperiale. Viz
itiii carelor, dup ce aprinseser lumnri n fata icoanei Sfintei Fecioare, si-au pus tu
nicile fr mneci, si-au strns centurile iate si si-au pus pe cap bonetele din argint
care le coborau pn pe frunte, n scurt timp, aveau s se suie n vehiculele ior, aliniat
e n spatele barierelor care le desprteau de aren.
Femeile m nvesmntaser ntr-o tunic foarte larg
358
din mtase usoar si vaporoas brodat cu fructe, flori si psri de aur, precum si cu o man
tie lung din purpur cu galoane mari din aur. Deasupra acestei minuni strlucitoare s
e ridica un cap de mort pe care mi l-am descoperit n oglind, strmbndu-m de dispret. S
ingurele semne de viat rmneau pupilele; nfundate, ascunse, strluceau ca lumina ndeprtat
a unui far. Dar nici s vreau nu-mi puteam desfunda ochii din orbite, nu-mi puteam
mplini la loc obrajii scoflciti. Mi-am ntins totusi pe fat pudr, rosu de buze si kho
l, si n scurt timp artam ca una dintre ppusile acelea grotesti si naive care se vnd n
trguri. Am citit n privirea nepotului meu Anastasius dezaprobarea, oroarea si i-a
m explicat:
Poporul m va vedea de departe; ct despre curteni, ei m consider deja moart.
Muribund, poate, dar nc lucid... asa voiam s rmn pn n ultima clip. Femeile mi-au pr
chi perle mari ct oul de porumbel si mi-au petrecut n jurul gtului un colier ncrusta
t cu smaralde enorme. M temeam c nu voi fi n stare s m misc sub greutatea lor si, cnd
mi-au asezat pe cap coroana irizat cu picturi de safir, ca s m pot ridica, mi-am ncor
dat toat vointa pentru a sri n ajutorul muschilor mei slbiti.
mpratul m astepta n anticamer.
Esti frumoas, Despina, mi-a zis cnd am venit spre el.
Aceast minciun mi-a smuls un surs si mi-a insuflat energia necesar. Am pornit la dru
m.
Cortegiul nainta ncet, cu pasi cadentati, de-a lungul galeriilor, curtilor si pasa
jelor care duceau de la palatul Daphne la hipodrom. Grzile de corp, simfonie de a
ur si alb, ofiterii sptarilor cu coliere de aur si nestemate, excubitorii,
359
w
cu totii uriasi nspimnttori, cu securile lor cu dou tisuri, praepositus si cubicularii
, silentiarii si referendarii, mase de brocart multicolore, crainicii cu trompet
ele lor de argint, doamnele de onoare ne nconjurau, pe lustinian si pe mine. Mi-a
trecut prin minte c aceast escort ar fi putut fi cea a unui condamnat la moarte, nt
r-adevr, am fost silit s m opresc de mai multe ori, mpratul oprindu-se si el imediat,
imitat de multimea de curteni si grzi. Gfind, ncercam s recapt suflul si s nu cad. n c
da temperaturii plcute, mi curgea sudoarea pe frunte, stears imediat de Hilaria cu
o batist de mtase. De fiecare dat mi regseam forta care m prsea sau mai degrab mi-o n
am. De fiecare dat o luam de la capt. Nu m ntrebam dac voi ajunge la capt, stiam. Nici
nu-mi puteam nchipui contrariul. Cursele nu puteau fi anulate.
Am urcat treptele mari din marmur si, ajunsi sus, ne-am oprit iar. Atunci portile
imense din bronz s-au deschis foarte ncet n fata noastr. Valul de lumin crud, vuietu
l multimii nenumrate mi s-au urcat la cap precum cel mai ametitor drog. Am naintat
n partea din fat a kathismei. ntr-o clip, s-a fcut liniste deplin. Cei treizeci de mi
i de spectatori s-au ridicat, plecnd capetele si unindu-si minile ntr-un gest de ru
g. mpratul, ridicnd bratul, a binecuvntat multimea de trei ori. Mai nti pe Albastri, n
reapta sa, apoi pe Verzi, n stnga, si, n sfrsit, pe poporul strns n fata lui. Demnitar
ii, avndu-l n frunte pe patriarhul Menas, au trecut unii dup altii prin fata noastr
si au fcut cte o plecciune adnc nainte de a lua loc. Atunci cnd s-a asezat si ultimul,
lustinian a rmas o vreme teapn si nemiscat pe tronul de aur, nconjurat de eunucii l
ui cu; mneci lungi, unii agitnd evantaie din pene, altii purtnd, sbii, apoi s-a ridi
cat n picioare. tinnd n mn o bucat de
360
stof, a stat cteva secunde cu bratul ntins n timp ce gloata si recpta suflul, apoi a l
t crpa s cad.
n aceeasi clip, barierele care blocau atelajele s-au ridicat, carele s-au npustit n
aren si tcerea a fost nlocuit de un concert asurzitor de aclamatii si ncurajri. Toti s
pectatorii se ridicaser n picioare, tropind si vocifernd. Chiar si mpratul si-a ncordat
minile, a ntins gtul, chipul i s-a nsufletit si |-am auzit mormind n barb ncurajri p
u Albastri. Eu eram singura care nu participa la excitatia general.
L-am cutat cu privirea pe nepotul meu, Anastasius. A venit s se aseze pe treapta t
ronului meu. Graba lui m-a nduiosat.
Memoriile mele nu sunt doar ale unei vieti, ci si ale unei epoci. Mcar red fidel c
uvintele mele. Pentru c sunt complet sincer. Dac am hotrt s spun totul, am fcut-o din o
nestitate.
Nu, Despina, din orgoliu.
ndrzneala biatului m-a uluit. Am luat o figur sever pentru a-i porunci s se explice.
Nimic din ceea ce ati fcut n viat nu v-a lsat rusinat, mi-a rspuns linistit. Nu cunoa
steti ndoiala. Nu cunoasteti vinovtia. Aceasta este forta domniei voastre...
Mai ru era c acest sfruntat avea dreptate. Dragostea mea s-a ntregit cu respect. A
simtit acest lucru si a ndrznit s m ntrebe ce am simtit n ziua aceea ngrozitoare a revo
ltei Nika, cnd sttusem n acelasi loc, n fata multimii dezlntuite care cerea moartea n
oastr. Pn atunci refuzasem s-i mrturisesc slbiciunea mea.
ncercam s par imperturbabil pentru a-mi ascunde tremurul. Nu m puteam misca,
eram paralizat de fric, mi venea s lesin...
361
O durere brusc mi-a nfipt n pntece un cutit nrosit cu foc. l-am fcut semn cu mna lui An
astasius s urmreasc cursa, pentru c nu voiam s vad .suferinta schimonosindu-mi trsturi
.
Cursa a treia se ncheia. Din naltul carelor lor usoare, conductorii tineau n mini fra
iele cvadrigelor care preau c zboar. De fiecare dat cnd treceau printr-una din curbel
e strnse care marcau extremittile hipodromului, multimea scotea un vuiet surd, ca
acelea care anunt seismele.
Strinii nefamiliarizati cu obiceiurile noastre erau consternati n fata acestei glgii
. Imperiul putea fi ntre pace si rzboi, barbarii ne amenintau granitele, singura p
roblem care agita ntreaga populatie era s afle cine cstig: Albastrii sau Verzii. Nendo
ielnic, acest spectacol tinea mai mult de nebunie dect de plcere.
Cnd roata unui car s-a lovit de o piatr si s-a spart, carul imediat urmtor, ncercnd s
evite ciocnirea, s-a zdrobit de peretele din piatr. Cei din spate n-au mai avut t
imp s se opreasc sau s schimbe directia. S-au suit, practic, peste rmsitele celor din
fat. ntr-o clip, treizeci de cai si cvadrige s-au contopit ntr-o grmad nsngerat, n
ce treizeci de mii de spectatori s-au ridicat n picioare si au scos un singur str
igt de groaz si plcere. Cursa a trebuit s fie ntrerupt si oamenii hipodromului s-au re
pezit s elibereze victimele din nvlmseala de animale, oameni si bucti de vehicule. La
trecerea cadavrelor crate pe trgi, m-am aplecat: Nu conteaz... sunt numai Verzi."
Din nou, durerea m-a njunghiat, de aceast dat att de puternic, nct am simtit c plesc s
machiajul gros. Am nchis ochii si m-am lsat putin pe spate. Luptam mpotriva lesinu
lui. Am urmrit cea de-a patra curs ca prin ceat, pauza avea s-mi permit s m retrag. Dup
obicei,
362
ne duceam n salonul din spatele kathismei pentru a lua masa cu apropiatii, n vreme
ce hipodromul se transforma ntr-o tavern gigantic n aer liber.
mpratul mi-a dat mna, pe care m-am sprijinit pentru a m ridica ncet, n picioare fiind,
m-am simtit att de slab, nct am rmas cu fata spre multime, cu mna pe cea a lui lustin
ian, paralizat, mpietrit, n acel moment, de undeva din fata kathismei, n ultimele rndu
ri, o voce, una singur, a strigat foarte tare: Triasc Theodora!", asa cum se strig Tria
sc Celes!" sau Triasc Kutzes!", pentru vizitiii care cstig o curs. Atunci tot hipodromu
l, Verzii si Albastrii laolalt, a urlat ntr-un singur glas: Triasc Theodora! Triasc The
odora!", ceea ce nu se mai vzuse niciodat.
Ghicise oare poporul c mprteasa avea s se retrag, c se hotrse s nu mai asiste la cur
e dup-amiaz ? Presimtise c era ultima dat cnd aveam s vin la hipodrom ? Aceste aclamat
ii au actionat asupra mea ca o lovitur de bici. Am cobort ncet treptele tronului...
Imediat ce am trecut pe portile kathismei, imediat ce am iesit din vzul poporulu
i, m-am prbusit. Dac nu m-ar fi prins mpratul, as fi czut. Coroana mi-a alunecat, s-a
lovit de pardoseal si s-a rostogolit din treapt n treapt ntr-un zngnit nfiortor. Pri
, fascinat, cum se desfceau si se mprstiau nestematele, mpratul mi-a propus s m nsote
ceea ce am refuzat:
Nu, Cezar, esti dator poporului. Nu trebuie s se ngrijoreze. M va ajuta nepotul meu
.
Anastasius m-a luat n brate si m-a crat pn la apartamentele mele din palatul Daphne.
Cntream ceva mai mult de patruzeci de kilograme.
Cteva sptmni, nu m-am dat jos din pat, adunnd cu greu o energie care m prsea. M macin
ltim
363
O durere brusc mi-a nfipt n pntece un cutit nrosit cu foc. l-am fcut semn cu mna lui An
astasius s urmreasc cursa, pentru c nu voiam s vad .suferinta schimonosindu-mi trsturi
.
Cursa a treia se ncheia. Din naltul carelor lor usoare, conductorii tineau n mini frie
le cvadrigelor care preau c zboar. De fiecare dat cnd treceau printr-una din curbele
strnse care marcau extremittile hipodromului, multimea scotea un vuiet surd, ca ac
elea care anunt seismele.
Strinii nefamiliarizati cu obiceiurile noastre erau consternati n fata acestei glgii
. Imperiul putea fi ntre pace si rzboi, barbarii ne amenintau granitele, singura p
roblem care agita ntreaga populatie era s afle cine cstig: Albastrii sau Verzii. Nendo
ielnic, acest spectacol tinea mai mult de nebunie dect de plcere.
Cnd roata unui car s-a lovit de o piatr si s-a spart, carul imediat urmtor, ncercnd s
evite ciocnirea, s-a zdrobit de peretele din piatr. Cei din spate n-au rnai avut
timp s se opreasc sau s schimbe directia. S-au suit, practic, peste rmsitele celor di
n fat. ntr-o clip, treizeci de cai si cvadrige s-au contopit ntr-o grmad nsngerat, n
ce treizeci de mii de spectatori s-au ridicat n picioare si au scos un singur st
rigt de groaz si plcere. Cursa a trebuit s fie ntrerupt si oamenii hipodromului s-au r
epezit s elibereze victimele din nvlmseala de animale, oameni si bucti de vehicule. L
a trecerea cadavrelor crate pe trgi, m-am aplecat: Nu conteaz... sunt numai Verzi."
Din nou, durerea m-a njunghiat, de aceast dat att de puternic, nct am simtit c plesc s
machiajul gros. Am nchis ochii si m-am lsat putin pe spate. Luptam mpotriva lesinu
lui. Am urmrit cea de-a patra curs ca prin ceat, pauza avea s-mi permit s m retrag. Dup
obicei,
362
ne duceam n salonul din spatele kathismei pentru a lua masa cu apropiatii, n vreme
ce hipodromul se transforma ntr-o tavern gigantic n aer liber.
mpratul mi-a dat mna, pe care m-am sprijinit pentru a m ridica ncet, n picioare fiind,
m-am simtit att de slab, nct am rmas cu fata spre multime, cu mna pe cea a lui lustin
ian, paralizat, mpietrit, n acel moment, de undeva din fata kathismei, n ultimele rndu
ri, o voce, una singur, a strigat foarte tare: Triasc Theodora!", asa cum se strig Tria
sc Celes!" sau Triasc Kutzes!", pentru vizitiii care cstig o curs. Atunci tot hipodromu
l, Verzii si Albastrii laolalt, a urlat ntr-un singur glas: Triasc Theodora! Triasc The
odora!", ceea ce nu se mai vzuse niciodat.
Ghicise oare poporul c mprteasa avea s se retrag, c se hotrse s nu mai asiste la cur
e dup-amiaz ? Presimtise c era ultima dat cnd aveam s vin la hipodrom ? Aceste aclamat
ii au actionat asupra mea ca o lovitur de bici. Am cobort ncet treptele tronului...
Imediat ce am trecut pe portile kathismei, imediat ce am iesit din vzul poporulu
i, m-am prbusit. Dac nu m-ar fi prins mpratul, as fi czut. Coroana mi-a alunecat, s-a
lovit de pardoseal si s-a rostogolit din treapt n treapt ntr-un zngnit nfiortor. Pri
, fascinat, cum se desfceau si se mprstiau nestematele, mpratul mi-a propus s m nsote
ceea ce am refuzat:
- Nu, Cezar, esti dator poporului. Nu trebuie s se ngrijoreze. M va ajuta nepotul me
u.
Anastasius m-a luat n brate si m-a crat pn la apartamentele mele din palatul Daphne.
Cntream ceva mai mult de patruzeci de kilograme.
Cteva sptmni, nu m-am dat jos din pat, adunnd cu greu o energie care m prsea. M macin
ltim
363
demers si am avut rbdare pn cnd mi-am strns suficiente forte pentru a fi transportat l
a biserica Sfintilor Apostoli. Se scurseser unsprezece ani de cnd hotrsem s fie const
ruit. stiam c tot imperiul vorbea despre ceea ce trebuia s fie sanctuarul cel mai s
omptuos din lume. Fuseser cheltuite sume fantastice. Se soptea c numai coloanele c
orului, din marmur cu vinisoare de aur adus de caravane de la Hieropolis, erau ech
ivalente cu veniturile anuale ale Egiptului. De data aceasta, ns, cheltuielile fcut
e n numele credintei nu fuseser criticate, ci suportate ca un sacrificiu binecuvnta
t de Dumnezeu.
si acum regretam c nu m putusem ocupa de toate detaliile realizrii ei si c nu avuses
em plcerea de a lsa pasiunea mea pentru art s vorbeasc, ns as fi putut ntreprinde acea
sarcin grea fr ajutorul Vesniciei? Cnd nu mai aveam nici o letcaie n cufr, ntr-o noapte
, Sfntul Andrei, Sfntul Luca si Sfntul Timotei, n cinstea crora cldeam acest sanctuar,
mi apruser n vis, spunndu-mi: Nu te necji, Theodora, si nu-i cere bani mpratului lus
an. Mai bine du-te pe mal, aproape de cheiul Dexiocratus. Vei gsi acolo dousprezec
e urne pline cu monede de aur ngropate n pmnt." A doua zi, cnd m-am trezit, i-am ascu
ltat pe Sfintii Apostoli si, n locul indicat, am gsit comoara. Ca dovad a minunii, n
loc s aib, ca de obicei, efigia unui mprat, toate monedele erau btute cu chipurile S
fintilor Apostoli. Acest sanctuar purta pecetea Dumnezeului vesnic si era al meu
.
Plimbarea mea a prut s agite tot Constantinopolul. O multime de care trase de catri
le transporta pe femeile mele, nenumrati demnitari veneau clare si grzile, pe jos,
au blocat timp de mai multe ore bulevardul Mesa. Tot orasul prea s fi iesit n stra
d ca s m vad trecnd, dar am tinut
364
; raperiile litierei trase. Voiam ca poporul s pstreze alt imagine despre mine, nu
cea a unei muribunde.
Am ajuns pe dealul din spatele Amastriamum, nu departe de vechile metereze ale mpr
atului Constantin. Am atins palisadele nalte din lemn care nconjurau santierul, fe
rind sanctuarul de privirile curioase. Exteriorul, foarte simplu, al crui singur
ornament era jocul subtil al cupolelor si motivele geometrice ale crmizilor portoc
alii, nu lsa intentionat s se ghiceasc nimic din ceea ce se afla n interior, nc de la
intrare, impresia ntreit de spatiu, splendoare si lumin m-a captivat. Bogtia decorat
iunilor nu avea pereche nicieri n lume, mai mult ca sigur. Fiecare provincie a imp
eriului fusese pus la treab pentru a trimite materialele cele mai rare, piatra nea
gr striat cu alb de pe Bosfor, marmura verde de la Karistos, din Grecia, piatra po
licrom din Frigia, porfirul din Egipt, marmura verde ca smaraldul din Sparta. Cea
din Isauria, rosie cu vinisoare albe, piatra galben din Libia, si onixul, jaspuL
. a cror juxtapunere era o art n sine, jocui de culori fiind un triumf al armoniei,
ntre cele dou coloane care, pe dou etaje, urcau pn la cupole, atrnau lmpi de aur. De a
ltfel, aurul si argintul sclipeau pretutindeni. Nestematele strluceau n aureolele
sfintilor, pe cruci, pe calicii si alte vase sacre. Safirele nltau aripile serafim
ilor, iar rubinele, cotoarele crtilor de rugciuni. Partea superioar a peretilor si
partea de jos a cupolelor erau acoperite cu cele mai delicate mozaicuri, dominat
e de Hristos triumftor care ocupa centrul boltii nconjurate de apostolii Si si de F
ecioara Mria.
ntr-o zi, demult, mpratul mi artase Sfnta Sofia, la sfintirea bisericii, si mi jurasem
sinea mea s-i depsesc perfectiunea, mpratul va rmne n istorie drept cel mai mare const
ructor. Numai n Constantinopol nltase
365
douzeci si cinci de biserici, la Efes si la Ierusalim catedrale, n fiecare provinc
ie mnstiri. Toti sfintii din calendar au avut, datorit lui, cte un sanctuar. Eu m-am
multumit s construiesc o singur biseric, dar e cea mai frumoas din lume. Mcar am dov
edit, n lipsa altor realizri, c n numele Domnului eram capabil s creez o capodoper fr
mn, care va aminti posterittii de adevrata Theodora. ntre timp, m lsa s gust din vesnic
ia de care m apropiam cu pasi repezi.
Pentru a le oferi o schimbare curtenilor care, nevzn-du-m o vreme, desluseau pe chi
pul meu naintarea bolii, am anuntat n culise c sfintirea sanctuarului va avea loc l
a sfrsitul anului, ceremonie la care m bucuram de pe-acurn c voi asista si pe care
am descris-o ndelung si n amnunt. Nimeni nu se ndoia c zilele mele erau numrate. Dar e
u tratam moartea cu tactica pe care o aplicasem ntotdeauna mpotriva adversarilor m
ei. Aceasta mi punea bete-n roate, nu puteam s o strivesc, asadar, m prefceam c o ign
or, mi reamintea iminenta sa prin acele dureri care m chinuiau de-acum mai sigur s
i mai insistent dect cei mai buni cli. Ajuns la litier, am nchis draperiile ca si cum
as fi tras cortina peste minunata tragedie a vietii mele.
POVESTIREA LUI ATiASTASIUS
Curiozitatea m ademenise la Constantinopol, afectiunea pentru bunica mea, care si
mteam c sporeste de la o zi la alta, m retinea n acest oras. Nu-mi inspira aceast af
ectiune dect pentru c, spre deosebire de attia altii, mie nu-mi era fric de ea, cci, n
ciuda sufletului ei chinuit, rmnea dreapt si generoas. Veteranii Curtii m-au asigur
at degeaba c nu m-as fi mpunat att dac as fi cunoscut-o altdat, eram sigur c m apreci
entru c nu m impresiona. A cristalizat n mine toate sentimentele avortate, amputate
, nbusite ale trecutului ei si aveam pentru acest monstru sacru, vestit ca neavnd i
nim, un sentiment pe care nici mcar mama nu mi-l insuflase. Contemporanii ei o con
sider nc centrul lumii, n vreme ce mie mi apare deja ca o eroin din trecut si, mpletit
cu filigranul idolului care si-a dorit s ajung, am tinut s pictez portretul emotion
ant al femeii.
Vizita la biserica Sfintilor Apostoli a stors-o pe bunica mea de ultimele puteri
. De la o vreme m pregteam s duc la bun sfrsit sarcina pe care mi-a trasat-o si, n ac
ord cu dorintele ei, am apucat pana pe care ea nu mai putea s o tin. ntoars la Palat
ul Sfnt, s-a ntins pe pat - toate audientele si angajamentele ei oficiale au fost
anulate - si nu s-a mai ridicat dect pentru vizita zilnic a mpratului. Uneori, era a
tt de epuizat, nct avea nevoie de mult mai mult timp pentru a se pregti, ns era admirab
il fardat, coafat si mpodobit cnd l primea pe lustinian. mprtseau ritualul lor
367
matinal al micului-dejun, desi ea nu se mai atingea de mncrurile servite. Discutau
despre actualitatea politic, fceau schimb de noutti. Totul prea normal, cu singura
exceptie c deveniser deodat extrem de formali unul cu cellalt, numindu-se constant C
ezar si Despina, de exemplu, pentru a nu se lsa nduiosati. Restul lumii stia deja
c mprteasa era pe moarte, dar ei se prefceau c nu stiu c aveau s se despart n scurt
Theodorei i se ascundeau vestile care ar fi putut s o contrarieze. Ofensiva noast
r n Calabria care btea pasul pe loc, garnizoana de la Roma care se rsculase. Pierder
ea Perugiei, cucerit de goti. Faptul c Belizarie, ncoltit, ne-o trimitea s cear ntriri
pe nssi sotia lui, Antonina, asteptat cu nerbdare de toat lumea, mai putin de mine, c
are stiam ce o aduce n primul rnd n capital. M temeam s nu vin s distrug ultima spera
cstoriei noastre, la care Ioana n-ar fi consimtit niciodat fr ncuviintarea ei. Credeam
c Theodora renuntase s ne-o impun cnd, ntr-o zi, ne-a chemat pe amndoi. Pierdut n pat
imens, printre cuverturile de purpur, o gseam din ce n ce mai mic si mai pipernicit.
Nu-si mai scotea roba neagr de clugrit si vlul negru care-i nconjura gtul si fata, nel
d la vedere nici o suvit de pr. Cu ochii fixati n mozaicul religios de pe tavan, fr s
ne priveasc, a vorbit cu voce nceat si apsat:
Am visat c murisem. Lng mine, Ioana s-a nfiorat.
Mergeam pe o plaj care nu prea s aib sfrsit. Era o dimineat de primvar, marea era ca
erul era plin de mireasma florilor. Durerile m prsiser. M simteam usoar. Curios era c a
sistam la ce se ntmpla dup moartea mea. Unii m regretau, mpratul, nchis n camera lui d
368
lucru, plngea. Am ghicit c se simtea foarte singur. Altii se bucurau de moartea me
a: mediocrii". Iar pe voi v vedeam cstoriti si v aflaserti fericirea... S stiti c avet
puterea de a transforma visul n realitate... Cstoriti-v nainte ca eu s mor... Grbiti-v
pentru c nu mai am dect foarte putin timp... V implor, cstoriti-v, ca s pot pleca n pa
...
Ioana, alturi de mine, a izbucnit n plns si, dornic s nu se daa n spectacol, a fugit d
in camer.
mprteasa a privit n jur si mi-a fcut cu ochiul, nainte de a-mi spune cu o voce mult ma
i vioaie:
Dac n-ar fi bunica ta, biatul meu, nu te-ai cstori niciodat.
A zmbit vzndu-m att de nucit si a continuat:
Doar nu-ti nchipui c am vise att de neghioabe. De ce crezi c se grbeste Antonina s vin
aici? Esti uimit... Te gndeai c nu stiu de sosirea ei sau de problemele din Italia
. Dac nu ti se spune nimic, nu nseamn c nu stii nimic. Aceast cerere de ntriri e doar u
n pretext... Trebuie s-o iau la rost pe Antonina.
Privirea i s-a pierdut si a schitat un surs melancolic, foarte rar la ea:
Vreau s m mpac cu Belizarie. N-ar fi tinut dect de el, dar ce mai conteaz trecutul...
Aceast cstorie, desi el o respinge, este felul meu de a-i ntinde o ramur de mslin. Ac
east fericire, la care eu n-am avut acces niciodat, o vor cunoaste copilul meu s
i copilul lui, mpreun.
A czut inert ntre perne. Tocmai mi dduse un minunat exemplu al vivacittii sale, al sir
eteniei si hotrrii sale, si am admirat-o c, n pragul mortii, nu se dezmintea.
Cu toate acestea, nu voiam, nici pentru a-mi mplini dorintele, s o nsel n felul acel
a nedemn pe cea pe care o iubeam.
369
Ioana m astepta n grdin. Am strigat-o, gata s-i dezvlui adevrul despre acest vis att d
oportun al bunicii mele. S-a ntors, cu fata scldat n lacrimi. Am alergat la ea. naint
e s pot deschide gura, s-a aruncat n bratele mele:
Nu spune nimic, nu e nevoie. N-as fi crezut c femeia aceasta ngrozitoare va reusi
vreodat s m fac s plng. si totusi, a reusit. Anastasius, m mai vrei ?
Puteam s o refuz ?
A doua zi, am gsit iatacul mprtesei ticsit de curteni ncremeniti, eunuci pierduti, me
dici nnebuniti si clugri ngenuncheati. Ea se odihnea perfect nemiscat, cu ochii nchisi
, minile ncrucisate pe piept, tenul galben ca al unei moarte. Cu toate acestea, nc r
espira si probabil c m-a zrit, cci mi-a fcut un semn imperceptibil cu mna. Am ngenunch
eat lng asternutul ei.
M prefac c sunt inconstient, mi-a soptit ea, c s fiu lsat n pace. Altfel curtenii or
repete c sunt din ce n ce mai bine, creznd c m pclesc; doctorii or s m sileasc s
ad de medicamente care nu folosesc la nimic, iar preotii si vor scrnti limba promitn
du-mi paradisul, dar eu stiu mai bine dect ei dac ajung acolo.
V ndoiti ? m-am mirat eu.
De ce m-as ndoi ? l iubesc pe Dumnezeu si L-am slujit. N-am ndrznit s-i rspund c Dumn
eu nu era
mpratul. M-am mrginit s-i spun c Ioana si cu mine ne hotrserm. La aceast veste, a sch
un zmbet slab:
n sfrsit! a soptit ea. S srbtorim cstoria acum, imediat! a strigat brusc, spre uluir
anturajului sau.
A vrut s cheme pe loc un preot, s trimit pe cineva dup Ioana, s ne fie martor, s grbeas
c ceremonia, l-am respins oferta. Nu ne vorn cstori dect peste cteva
370
sptmni. Nu voiam ca acest Belizarie s cread ntr-o ultim lovitur a vechii sale inamice.
xcitatia ei s-a potolit. Deja durerea si reintra n drepturi, n ochi i-au aprut lacri
mi. Aceast manifestare de slbiciune, att de neasteptat la ea, m-a sfsiat. A nteles:
Pleac, nu vreau s m vezi suferind!
Ar fi trebuit s o ascult, cci victoria bolii asupra acestui spirit puternic, asupr
a acestui suflet nemblnzit a fost hidoas. Cu toate acestea, desi emotia lupta mpotri
va unui dezgust involuntar, m-am ntors n fiecare sear: simteam c, din adncul inconsti
entei n care se afla cel mai adesea, mi ghicea prezenta si se agta de ea.
Se stingea rapid si alterarea nftisrii sale era impresionant. Incapabil s se hrneasc,
venise un schelet cu oasele vizibile pe sub pielea glbejit. Rmnea ncovoiat, cu silueta
minuscul si neagr asezat pe marginea patului urias care prea o mare de purpur. Din cn
d n cnd, iesea din apatie si deschidea ochii mari, plimbndu-si privirea n toat camera
. Strlucirea acesteia prea s devin din ce n ce mai intens pe msur ce boala punea stp
e trupul ei.
Uneori, adresa unui interlocutor invizibil frnturi de mrturii n care nfloreau remuscr
i, regrete pe care nu le notam, unele subiecte fiind doar ntre ea si Dumnezeu.
O ultim dat si-a gsit energia de a ne ndemna, iar cuvintele ei au provocat lacrimi ct
se poate de sincere. Curtenii vedeau disprnd o dat cu ea o epoc, a lor, ns aceast feme
ie imperioas, exigent, dur stiuse s inspire mai mult dect devotament, devotiune.
De cnd nu mai era capabil s se ridice, s se mbrace, s se fardeze, s se machieze, l con
mnase pe mprat s nu mai treac de usa ei. Acesta se nchisese n
371
apartamentele sale pentru a-si ascunde durerea. Lucra zi si noapte la dosarele s
ale, izbucnind adesea n plns. Starea ngrijortoare a sotiei l mpingea, totusi, s treac
ste interdictie, dar Theodora, din adncurile toropelii ei, auzea aclamatiile care
-i ntmpinau venirea. Brusc, si regsea o frm de vigoare si vocea ei ferm ajungea pn
mera n care lustinian tocmai ptrunsese:
Ziceti-i lui Cezar c i interzic categoric s intre! Era pentru prima dat n istoria imp
eriului cnd cineva
i poruncea mpratului, dar cine i putea rezista Theodorei, chiar si lipsit de forte ?
Cznd la loc pe perne, am auzit-o murmurnd:
Nu m va mai vedea dect cnd voi fi din nou frumoas. Moart, dar frumoas.
mpratul s-a nclinat n fata vointei sale si a fcut cale ntoars, ntr-o soapt abia perce
il, ultimele cuvinte ale mprtesei au fost ctre Indaro:
Vreau ca tu s fii cea care mi nchide ochii... si nu mai plnge, te mbtrneste...
Uitase oare c prietena ei din primele zile era o btrn, ea, care fcuse atta timp ca vrst
a s-i fie uitat de tot imperiul ?
si pierduse deja cunostinta cnd clugrul Marras a venit s-i aduc consolarea suprem. Sosi
se tocmai din Siria, la fel de respingtor si mputit ca de obicei. Tot Rsritul conver
tit la monofizitism era depus la piciorul patului mprtesei. De data aceasta, a prut
sincer emotionat si l-am auzit rostind:
Mori n pace, Theodora, ai ajutat adevrata Biseric! n ciuda secretului absolut din ju
rul bolii mprtesei,
constantinopolitanii trimiseser mai nti la Palatul Sfnt cantitti inimaginabile de amu
lete, pietre magice, icoane,
372
moaste, sticle cu ap sfintit. Apoi veniser si, zi si noapte, asteptau pe Augusteum.
Depuseser de-a lungul zidurilor Palatului Sfnt iconite ieftine n fata crora aprinse
ser lumnri care preau s nconjoare locuinta imperial cu o tren de luminite tremurtoare
ere, poporul ngenuncheat se ruga.
Petrecusem dou nopti albe veghind-o pe mprteas alturi de Casa ei. Rugciunile murmurate
de preoti, cldura emanat de fclii, aroma tmii au fost mai puternice dect rezistenta me
a. Am atipit, sprijinit de un zid al anticamerei. Cnd m-am trezit, draperia din mt
ase purpurie brodat cu grifoni mari din aur fusese tras peste cele dou porti mari d
in argint de la camera ei. Am nteles c si dduse ultima suflare. Era n zorii zilei de
29 iunie 548.
Cnd am revzut-o pe mprteas, se odihnea, mblsmat, n sala mare de banchete, tricliniu
ousprezece perne, i fusese scos vesmntul umil de clugrit, pentru a fi mbrcat cu rochi
a mai somptuoas. Era culcat ntr-un cosciug de aur drapat n purpur, ncltat cu papuci br
ati cu aur si ncoronat cu cea mai bogat diadem. Pe treptele catafalcului fuseser asez
ate toate bijuteriile ei, pe care le iubise att. Era, asadar, un munte de perle,
diamante, calcedonii, smaralde, rubine, hiacinte, ametiste, opaluri pe care se d
etasa admirabil profilul ei, nasul curbat, fruntea nalt si dreapt, brbia voluntar. Ar
anjase din timp fiecare detaliu al nftisrii sale si si regsise frumusetea vremurilor
glorioase. De-acum mpratul putea s o priveasc.
Sute, mii de torte ardeau, prinse de coloane n suporturi din aur si argint. Norii
de tmie se amestecau cu parfumul de iasomie si trandafir. Toti membrii Casei sale
373
' HI!' !
voiau s o cinsteasc si am vzut defilnd o lume ntreag pentru a-i aduce un ultim omagiu.
Patriarhul Menas, nconjurat de clerul su. Papa Vigilius, care fusese umilit att, c
u episcopii lui. Senatul, pe care l dispretuise. Patricienii de familie bun, pe ca
re i urase. Magistratii de care si btuse joc. Generalii pe care i tratase ca pe nist
e subalterni. Curtea si guvernul pe care le dominase. Toti au ngenuncheat n fata c
osciugului si i-au srutat papucii de catifea.
Sofia si nepotul mpratului, Iustin, Germanus si Passara au venit si ei s se reculea
g. n cele din urm, a aprut si mpratul. Tremura, nainta cu pasi nesiguri, scuturat de ho
hote de plns, ncovoiat de durere. Niciodat pn atunci nu m gndisem la vrsta lui, dar, p
tru prima dat, mi-a aprut asa cum era n realitate, un mosneag de saizeci si patru d
e ani. Urcnd cu greutate treptele catafalcului, s-a aplecat peste trupul mprtesei, a
luat-o n brate si a strns-o ndelung la piept nainte de a o aseza delicat la loc.
La un semn al marelui maestru de ceremonii, crtorii imperiali au ridicat cosciugul
de aur. O dat format, convoiul lung si strlucitor de demnitari a serpuit printre
cldirile Palatului Sfnt. Atunci cnd, trecnd pe sub bolta palatului Chalke, am iesit,
spectacolul m-a cucerit. Imensa suprafat a Augusteumului nu mai era dect o mare d
e lume. Stindardele de purpur fluturnd pe catargele for delimitau itinerarul. Cler
ul conducea cortegiul de prelati brbosi mbrcati n brocarturi palide, iar diaconii pu
rtau cruci si icoane sfinte. Pseam pe nisip auriu, inhalam fumul de tmie si parfumu
l de trandafiri. Imnurile psalmodiate de corurile imperiale erau ntrerupte de url
etele femeilor. Cu prul despletit, n semn de doliu, acestea tipau, lesinau. Unele
voiau s se arunce de la etaj, dar au fost mpiedicate
374
de gloat. Jos, pe strzi, pe sub porticuri, de-a lungul colonadelor, brbatii, numai
brbatii, nghesuiti mai s se striveasc unii pe altii, stteau nemiscati, cu gura pecetl
uit, ns pe chipurile multora dintre ei curgeau lacrimi tcute.
Atunci, n timp ce naintam ncet si m strduiam s-mi potrivesc pasii cu cei ai persoanei
din fata mea, m-am gndit la acest fenomen extraordinar. Vedeam un imperiu plngnd ca
pe o sfnt pe o fost curtezan care nu se dduse napoi de la nimic. Trufia, demnitatea,
cruzimea si mretia ei i creaser popularitatea. Disparitia ei descumpnise poporul car
e, fr jugul ei de fier, se simtea pierdut, mi spusese ntr-o zi c i-a fost mam, iar eu
m ndoisem... ultimul meu omagiu a fost s-i dau dreptate, si dorise s fie nmormntat n
iubita ei biseric a Sfintilor Apostoli care, n lipsa unei ceremonii de sfintire, e
ra inaugurat prin funeraliile ntemeietoarei sale.
Dup slujb, tinut pe fondul orgilor si al recviemului, marele sambelan al Curtii s-a
apropiat de cosciug si a scos de pe capul cadavrului coroana sclipitoare pentru
a o nlocui cu o panglic simpl din purpur. Apoi, mprteasa a fost nvelit n lintoliu,
z simpl alb, ci o stof de aur, ncrustat cu cele mai frumoase giuvaeruri din tezaurul i
mperial. A fost ultima atentie pe care i-a druit-o mpratul sotiei sale, ultimul cad
ou al amantului pentru iubita lui. Apoi cosciugul a fost cobort ncet n sarcofagul v
ast din marmur pregtit de mult s o primeasc. Si, n vreme ce mprteasa Theodora disprea
, marele maestru de ceremonii, ntr-o tcere deplin, a lansat de trei ori ndemnul: Du-t
e, mprteas, ndeprteaz-te de noi, intr n somnul vesnic! Regele-regilor, suveranul tutu
suveranilor te cheam!"
375
Antonina a sosit cteva zile mai trziu si s-a grbit s rup logodna mea cu Ioana, distru
gnd dragostea noastr si inima fiicei sale. Atitudinea ei mi s-a prut un semn. Fiind
c de atunci totul s-a deteriorat fr ncetare. Imperiul a rezistat doar ct a trit mpratu
ns la ora la care scriu aceste rnduri, sub domnia nepotului su, Iustin Nebunul, dus
manii nu nceteaz s-l devoreze, s-l mputineze, ireversibil s-ar prea. Ceea ce-mi ngduie
apreciez si mai mult privilegiul de a o fi cunoscut pe bunica mea. Poate c gloria
imperiului n-a fost dect o iluzie creat de ea, dar va traversa secolele mai sigur
dect imperiul nsusi. Astfel nct atunci cnd va disprea, urmnd soarta oricrui imperiu,
va pomeni nc de ntruparea lui cea mai nsemnat si se va repeta c Bizantul a fost Theod
ora.
Informatii bibliografice
Sursa cea mai important, dac nu singura despre Theodora, rmne cronicarul Procopius. n
timp ce scria, la ordinul lui lustinian, Cartea rzboaielor si Tratatul edificiil
or, lucrri nchinate gloriei mpratului si mprtesei, ticsite cu toate acestea de informat
ii pretioase, el redacta n tain Anecdota sau Istoria secret, n care i acuza pe lustin
ian si pe Theodora de cele mai rele nelegiuiri, la citirea crora trebuie s tinem s
eam, n mare msur, si de calomnii.
Prelatii contemporani cu Theodora, Malalas n Cronicile sale, Evagrius n Istoria Bi
sericii, vorbesc foarte putin despre ea.
Spre surprinderea mea, am gsit mai putine informatii dect m asteptam la Charles Die
hl sau la istoricii mei preferati specializati n Bizant. Din contr, lustinian al l
ui Robert Browning si Istoria bunului imperiu de Stein mi-au fost indispensabile
. Ilustrul Gibbon, n ciuda prtinirii sale, stie s povesteasc un eveniment ca nimeni
altul.
Pentru amnuntele epocii am consultat numeroase lucrri, printre care citez Viata zi
lnic n Bizant, de Walter, Imperial Byzantium, de Jones, Empire of f/ie New Rome, d
e Cyril Manzo.