Topografie militara

PENTRU
Maistri militari, subofiteri, gradati si soldati
Col. ing. Danescu Aurel, lt. col. Rudas Ladislau, Lt. col. Rotar Laurentiu.
DTM
Bucuresti
CUPRINS
Capitolul
Terenul si importanta lui in lupta
!. Elementele topografice ale terenului pag. 5
". #ormele caracteristice de relief pag. 5
A. #orme de relief simple pag. 5
$. #orme de relief compuse pag. 6
%. Proprietatile tactice ale terenului pag. 7
A. mportanta terenului in lupta pag. 7
$. Clasificarea terenului din punct de &edere tactic pag. 8
C. Proprietatile tactice ale terenului in functie de relief pag. 8
a. Particularitatile formelor de relief in functie de panta acestora pag. 8
b. Particularitatile si influenta reliefului asupra actiunilor de lupta pag. !
D. Proprietatile tactice ale terenului in functie de detalii de planimetrie pag. !
a. Particularitatile detaliilor de planimetrie pag. !
b. Particularitatie si influenta naturii solului asupra actiunilor de lupta pag.
c. Particularitatile si influenta &egetatiei arborescente asupra actiunilor de lupta pag. "
E. Proprietatile de protectie ale terenului fata de efectele armelor de nimicire in masa pag. #
'. Cercetarea si studierea terenului pag. $
A. (copul si misiunile cercetarii terenului pag. $
$. Procedeele de cercetare si de studiere a terenului pag. $
a. )bser&area pag. 5
b. Recunoasterea nemi*locita pag. 5
c. (tudierea terenului cu a*utorul +artii pag. 8
d. (tudierea terenului cu a*utorul fotografiilor aeriene si terestre pag. 8
C. (uccesiunea studierii terenului pag. %
Capitolul
Procedeee e,pediti&e pentru masurarea sau determinarea in teren a distantelor, ung+iurilor, inaltimilor si pantelor
-. Determinarea sau masurarea distantelor pag. "!
A. Determinarea distantelor din &edere pag. "!
$. Determinarea distantelor cu a*utorul &ite.ei sunetului si al luminii pag. "!
C. Masurarea distantelor cu pasul pag. "!
D. Determinarea distantelor cu a*utorul riglei gradate pag. "
E. Determinarea distantelor cu a*utorul binoclului pag. ""
/. Masurarea ung+iurilor pag. ""
A. Unitatile de masura pentru ung+iuri pag. ""
$. Masurarea ung+iurilor cu a*utorul unor obiecte ale caror dimensiuni ung+iulare sunt cunoscute pag. "#
C. Masurarea ung+iurilor cu a*utorul riglei gradate pag. "$
D. Masurarea ung+iurilor cu a*utorul binoclului pag. "$
a. Cunoasterea binoclului si modul de intrebuintare al acestuia pag. "$
b. #olosirea binoclului pentru masurarea ung+iurilor pag. "$
0. Determinarea inaltimii detaliilor din teren pag. "5
A. Determinarea inaltimii detaliilor cu a*utorul bali.ei pag. "5
$. Determinarea inaltimii detaliilor dupa umbra lor pag. "5
1. Determinarea pantei terenului pag. "5
A. Aprecierea pantei din &edere pag. "5
$. Determinarea pantei prin masurarea unei distante pag. "6
Capitolul
Procedee e,pediti&e pentru orientarea in teren fara +arta pag. "6
2. Continutul orientarii in teren pag. "6
!3. Determinarea punctelor cardinale pag. "7
A. Determinarea punctelor cardinale dupa diferite indicii din natura pag. "7
$. Determinarea punctelor cardicale cu a*utorul astrilor pag. "8
a. Dupa (oare pag. "8
b. Dupa (oare si ceas pag. "8
c. Dupa Luna pag. "8
d. Dupa (teaua Polara pag. "%
C. Determinarea punctelor cardinale cu a*utorul busolei pag. "%
a. Cunoasterea busolei si modul de intrebuintare al acesteia pag. "%
b. #olosirea busolei la determinarea punctelor cardinale pag. #!
!!. Determinarea directiilor in teren pag. #
A. Notiuni generale despre declinatia magnetica si despre a.imut pag. #
a. Declinatia magnetica pag. #
b. A.imutul pag. #
$. Determinarea a.imutului cu a*utorul busolei pag. #"
a. Determinarea a.imutului magnetic al unei directii date pag. #"
b. Determinarea unei directii dupa a.imutul magnetic dat sau cunoscut pag. #"
!". Deplasarea in teren dupa a.imut pag. #"
A. Continutul, succesiunea si te+nica deplasarii in teren dupa a.imut pag. #"
$. Deplasarea in teren dupa a.imut in conditii grele sau deosebite pag. ##
!%. Destinatia si folosirea reperelor, indicarea obiecti&elor pag. #$
A. Destinatia, insemnatatea, alegerea si modul de folosire al reperelor pag. #$
$. Continutul si succesiunea indicarii obiecti&elor pag. #5
C. Procedee de indicare a obiecti&elor din teren pag. #6
a. Cand transmitatorul si primitorul se afla in acelasi obser&ator pag. #6
b. Cand transmitatorul si primitorul se afla in obser&atoare diferite pag. #6
Capitolul 4
5artile topografice militare pag. #7
!'. Cunostinte generale despre +artile topografice militare pag. #7
A. (cara +artii pag. #7
a. (cara numerica pag. #7
b. (cara grafica simpla pag. #8
$. Notiuni despre coordonate pag. #8
a. Coordonatele geografice pag. #8
b. Coordonate rectangulare pag. #%
C. Nomenclatura +artilor topografice militare pag. $!
!-. Modul de repre.entare a detaliilor de planimetrie pe +artile topografice militare pag. $
A. Cunostinte generale despre semne con&entionale pag. $
a. (emne con&entionale de contur pag. $
b. (emne con&entionale de scara pag. $
c. (emne con&entionale e,plicati&e pag. $"
$. Repre.entarea detaliilor de planimetrie pag. $"
a. Puncte de ba.a pag. $#
b. Localitati pag. $#
c. Constructii industriale, agricole si social6culturale pag. $$
d. Conducte, impre*muiri, ramblee si debleuri, limite pag. $5
e. Reteaua de comunicatii pag. $5
f. 5idrografia pag. $7
g. Elemente de sol si &egetatie pag. $8
!/. Modul de repre.entare a reliefului pe +artile topografice militare pag. $8
A. Notiuni generale despre repre.entarea reliefului pe +arta pag. $8
$. Metoda curbelor de ni&el pag. $%
a. Definirea curbelor de ni&el pag. $%
b. Ec+idistanta pag. 5!
c. Clasificarea curbelor de ni&el pag. 5!
C. Repre.entarea reliefului prin curbe de ni&el sau prin alte semne con&entionale pag. 5!
Capitolul 4
Lucrul cu +arta la clasa sau in adapost
!0. Determinarea distantelor pag. 5"
A. Determinarea distantelor cu a*utorul scarii numerice pag. 5#
$. Determinarea distantelor cu a*utorul scarii grafice simple pag. 5#
C. Corectia de relief pag. 5$
!1. Determinarea cotelor si a diferentelor de ni&el pag. 5$
A. Determinarea cotelor pag. 5$
$. Determinarea diferentelor de ni&el pag. 5$
!2. Determinarea &i.ibilitatii intre doua puncte pag. 55
A. Determinarea &i.ibilitatii prin procedeul triung+iului pag. 56
$. Determinarea &i.ibilitatii cu a*utorul profilului simplificat pag. 57
a. Cunostinte generale despre profiluri pag. 57
b. Construirea profilului simplificat pag. 57
C. Determinarea .onelor &a.ute si ne&a.ute dintr6un punct pe o directie data pag. 58
"3. Determinarea ung+iului de panta pag. 58
A. Determinarea ung+iului de panta din &edere, prin apreciere pag. 58
$. Determinarea ung+iului de panta cu a*utorul scarii pantelor pag. 5%
"!. ndicarea obiecti&elor cu a*utorul coordonatelor pag. 5%
A. Determinarea pe +arta a po.itiei obiecti&elor pag. 6!
a. Prin coordonate polare pag. 6!
b. Prin coordonate geografice pag. 6!
c. Prin coordonare rectangulare pag. 6!
$. Raportarea pe +arta a obiecti&elor indicate pag. 6
a. Prin coordonate polare pag. 6
b. Prin coordonate geografice pag. 6
c. Prin coordonare rectangulare pag. 6
"". Pregatirea datelor necesare deplasarii in teren dupa a.imut pag. 6"
A. Masurarea a.imutului magnetic cu a*utorul busolei pag. 6"
$. Determinarea a.imutului magnetic cu a*utorul raportorului pag. 6#
"%. Citirea +artii pag. 6#
Capitolul 4
#olosirea +artii in teren pag. 6$
"'. )rientarea in teren pag. 6$
A. )rientarea +artii fata de detaliile din teren pag. 65
a. Dupa detalii liniare pag. 65
b. Dupa o directie oarecare pag. 65
$. )rientarea +artii cu busola pag. 65
"-. Determinarea punctului de statie pag. 65
A. Din &edere, dupa detalii apropiate pag. 66
$. Prin metoda aliniamentelor pag. 66
C. Prin radiere pag. 66
D. Prin metoda perpendicularelor pag. 67
E. Prin intersectie indirecta pag. 67
#. Cu a*utorul +artiei de calc pag. 67
"/. Compararea +artii cu terenul pag. 68
"0. Deplasarea in teren dupa +arta pag. 6%
"1. ntrebuintarea +artii intr6un punct de obser&are pag. 7!
Capitolul 4
ntocmirea unor documente grafice de lupta pag. 7
"2. Cunostinte generale despre documente grafice de lupta pag. 7
%3. Continutul topografic si modul de intocmire a unor documente grafice de lupta pag. 7"
A. Croc+iurile perspecti&e pag. 7"
$. (c+emele pag. 7#
C. (c+itele pag. 7$
Capitolul 4
#otografiile terenului si intrebuintarea lor in scopuri militare pag. 7$
%!. Cunostinte generale despre fotografiile terenului pag. 7$
A. Aplicarea fotogrammetriei in domeniul militar pag. 7$
$. Modul de obtinere a fotografiilor terenului si clasificarea acestora pag. 75
%". nterpretarea fotogramelor pag. 75
A. Cunostinte generale despre fotointerpretare pag. 75
$. #otointerpretarea topografica pag. 76
a. Localitatile pag. 77
b. Constructii industriale, agricole si social6culturale pag. 77
c. Reteaua de comunicatii pag. 78
d. 5idrografia pag. 7%
e. 4egetatia arborescenta pag. 8!
f. Relieful pag. 8!
C. #otointerpretarea tactica pag. 8
a. 7eneralitati despre fotointerpretarea tactica pag. 8
b. ndicii despre identificarea obiecti&elor militare pag. 8
%%. Lucrul cu fotograma aeriana pag. 8#
A. Determinarea scarii fotogramei pag. 8#
a. Dupa distanta focala si inaltimea de .bor pag. 8#
b. Cu a*utorul unor obiecte de dimensiuni cunoscute pag. 8#
c. Cu a*utorul +artii pag. 8#
$. Determinarea directiei nord cu a*utorul umbrelor pag. 8#
C. Legarea fotogramei de +arta pag. 8$
a. (tabilirea aceleiasi portiuni de teren cuprinsa pe fotograma si pe +arta pag. 8$
b. Transpunerea directiei nord de pe +arta pe fotograma pag. 8$
c. Transpunerea caroia*ului rectangular de pe +arta pe fotograma pag. 85
D. Determinarea pe fotograma a coordonatelor obiecti&elor pag. 85
E. Transpunerea obiecti&elor de pe fotograma pe +arta pag. 86
a. nstrumente a*utatoare simple pag. 86
b. Procedee e,pediti&e de transpunere a obiecti&elor de pe fotograma pe +arta pag. 87


Capitolul
Terenul si importanta lui in lupta
!. Elementele topografice ale terenului
Prin notiunea de teren se intelege o portiune oarecare de pe suprafata Pamantului, cuprin.and toate neregularitatile
suprafetei terestre si totalitatea obiectelor naturale sau artificiale e,istente pe aceasta. La studierea terenului se deosebesc
urmatoarele elemente topografice8 detaliile de planimetrie si relieful.
Detaliile de planimetrie sunt diferitele obiecte dispuse pe suprafata Pamantului. Acestea se clasifica dupa natura
sau categoria lor.
Dupa natura lor, detaliile de planimetrie se impart in detalii naturale 9mlastini, nisipuri, lacuri, paduri, rauri etc.: si
detalii artificiale 9localitati, cai de comunicatii rutiere si fero&iare, linii de transport al energiei electrice, canale, diguri,
li&e.i, plantatii si altele:. (pre deosebire de detaliile de planimetrie naturale, cele artificiale e,ista in teren ca urmare a
acti&itatii creatoare a omului.
Dupa categoria lor, detaliile de planimetrie se impart in8 localitati 9inclusi& constructiile industrale, agricole,
social6culturale si constructii i.olante:, cai de comunicatii rutiere si fero&iare 9inclusi& lucrarile de arta si constructiile
ane,a:, +idrografie 9apele curgatoare si statatoare, i.&oarele, fantanile etc.:, elemente de sol si &egetatie 9terenurile culti&ate
si neculti&ate, mlastinile, nisipurile, padurile, plantatiile, li&e.iile, gradinitele etc.:, frontiere, limite si impre*muiri.
Relieful este notiunea prin care se intelege conformatia suprafetei terestre cu toate neregularitatile sale ce se
pre.inta sub forma de ridicaturi sau de adancituri mai mult sau mai putin accentuate, constand dintr6o combinatie de
neregularitati de forme foarte &ariate. Dintre cele doua elemente topografice ale terenului relieful are o importanta mare din
punct de &edere militar, deoarece conditionea.a in mod deosebit desfasurarea diferitelor actiuni de lupta ale trupelor. De
obicei, relieful terenului este comple,, foarte &ariat si uneori c+iar complicat. Pentru determinarea caracterului general al
reliefului se au in &edere cotele absolute ale punctelor, inaltimea diferitelor puncte deasupra terenului incon*urator si gradul
de inclinare a pantelor.
Detaliile de planimetrie si relieful determina caracterul general, particularitatile si proprietatile tactice ale
terenului.
". #ormele caracteristice de relief
n general, relieful suprafetei terestre este o combinatie intre di&erse ridicaturi si adancituri a&and forme foarte
&ariate; portiuni uniforme de teren se gasesc foarte rar in natura. Demonstratia cea mai e&identa a acestui fapt o constituie
relieful patriei noastre, care se pre.inta ca o imbinare armonioasa intre munte, deal si ses cu toate formele si aspectele
caracteristice ale acestora. n aceasta mare di&ersitate a reliefului se deosebesc totusi cate&a forme principale, caracteristice,
care se impart in doua mari grupe8 forme de relief simple si compuse.
A. #orme de relief simple
#ormele simple de relief sunt creasta si &alea. Acestea sunt alcatuite din supafetele inclinate ale scoartei terestre,
ce se unesc intre ele in partea lor superioara 9pe linia de despartire a apelor: sau inferioara 9pr firul &aii:.
Creasta 9cunoscuta si sub denumirea de culme, bot de deal sau crupa: are infatisarea unei inaltimi prelungite intr6o
anumita directie. Aceasta forma de relief este alcatuita din doua suprafete de teren inclinate, cunoscute sub numele de
&ersante, care se imbina in partea lor superioara de6a lungul unei linii sinuoase, formand linia de despartire a apelor sau
linia de creasta 9cumpana apelor, coama:. n terminologia militara aceasta linie este cunoscuta sub denumirea de creasta
topografica.
Pri&ita trans&ersal 9fig. !:, creasta poate a&ea forme mai mult sua mai putin ascutite, rotunde sau late. Daca este
pri&ita longitudinal 9fig. ": creasta apare ca o linie sinuoasa ce coboara intr6o anumita directie, fiind determinata de &arfuri,
sei si uneori c+iar intrerupta de pasuri sau trecatori.
#ig. !. ! < ascutita; " < rotunda; % < lata.
#ig. ". A$ < linia de creasta; ! < pics; " < c+ei; % < &arf; ' < sa; - < pinten.
n partea lor superioara crestele se leaga de o linie de creasta principala 9fie direct, fie prin intermediul unor creste
secundare:, iar in partea inferioara ele coboara intr6o campie sau intr6o &ale. Elementele componente ale crestei sunt
&ersantele 9care de regula au inclinari diferite: si linia de despartire a apelor. ) ridicatura mica < atat ca inaltime cat si ca
intindere < a suprafetei terestre, constituind o prelungire a crestei, se numeste pinten.
4alea se pre.inta sub infatisarea unei adancituri prelungite a suprafetei terestre, ce coboara intr6o anumite directie.
Aceasta forma de relief se formea.a prin imbinarea in partea lor inferioara a celor doua &ersante laterale, de6a lungul unei
linii inclinate, intotdeauna in acelasi sens, in care se aduna toate apele de pe &ersante si care se numeste firul &aii sau
tal&egul. 4aile pot a&ea fund ascutit, rotund sau lat 9fig. %: si pornesc intotdeauna de sub creste 9de regula din sei:,
coborand in &ai din ce in ce mai mari, pana la &arsarea in lacuri, mari sau oceane.
#ig. %. ! < ascutita; " < rotunda; % < lata.
Desi &alea este total diferita < sub aspectul infatisarii < de creasta, totusi intre aceste doua forme simple de relief
este o stransa legatura, intrucat &ersantele care le alcatuiesc sunt elemente componente comune amandurora si numai dupa
cum acestea se imbina < in partea lor superioara sau in cea inferioara < dau nastere unei forme sau alteia. Nu se poate
concepe o &ale fara ca de o parte si de alta sa fie doua creste si dimpotri&a, o creasta fara ca cele doua &ersante ale acesteia
sa nu faca parte din doua &ai alaturate. Aceasta lege a alcatuirii formelor de relief trebuie retinuta, deoarece ea &a fi de mare
folos la insusirea modulului de repre.entare si la citirea reliefului pe +arta.
4aile pot a&ea diferite infatisari. Adeseori apele flu&iilor sau ale raurilor mari formea.a o &ale larga, cu fundul lat
si usor inclinat ce se numeste lunca. (pre deosebire de aceasta, in regiunile muntoase sunt foarte frec&ente &aile inguste si
adanci, cu fund ascutit si &ersante foarte abrupte, care se numesc c+ei sau cand sunt ce&a mai largi < trecatori. Atat in
.onele deluroase cat si la ses se intalnesc diferite rupturi de teren formate de ploi sau de ape de i.&or si care se maresc cu
timpul atat in adancime cat si in largime. ) asemenea ruptura se numeste rapa, iar cand are dimensiuni mai mici < ra&ena.
)data cu trecerea timpului rapele nu se mai maresc, se acopera cu iarba si se ni&elea.a usor de&enind mai putin abrupte; ele
sunt cunoscute sub denumirea de &iroage.
La o &ale, indiferent de forma sub care se infatisea.a in natura, se deosebesc urmatoarele elemente componente8
originea 9locul de formare al &aii, partea cea mai de sus, situata sub linia de creasta:, firul &aii 9linia de imbinare a
&ersantelor, in care se aduna si se scurg toate apele de pe &ersant: si gura &aii 9partea dinspre &arsare sau confluenta a doua
&ai:.
$. #orme de relief compuse
#ormele compuse de relief sunt toate celelalte forme ale reliefului, care iau nastere prin unirea sau prin
combinarea in diferite feluri a formelor simple. naltimea, depresiunea, saua si sesul, sau di&ersele lor infatisari si
combinari, fac parte din formele compuse.
naltimile sunt forme de relief alcatuite din ridicaturile de diferite feluri ale scoartei terestre, proeminente si bine
conturate din toate partile, a&and forme conice, de cupola sau di&erse ale combinatii. nfatisarea sub care se pre.inta in
natura, situandu6se deasupra terenului incon*urator, face ca inaltimile sa fie &i.ibile si usor de identificat c+iar de la
distanta. Principalele forme de inaltimi sunt8
Muntele. Este o inaltime mai mult sau mai putin ascutita care depaseste altitudinea de 133 m si se caracteri.ea.a
prin forme bine conturate si proeminente ce domina terenul incon*urator, prin coaste abrupte si stancoase adeseori, care
domina &aile marginase cu peste '-3 < -33 m. Dupa conturul lor, se deosebesc masi&i muntosi 9cand sunt grupati in *urul
unui &arf central: sau lanturi muntoase 9cand sunt dispusi unul in prelungirea ceiluilalt:. Dupa altitudine, se deosebesc
munti mici 9cu altitudini pana la !333 m:, mi*locii 9intre !333 < !-33 m:, inalti 9intre !-33 < "333 m: si alpini 9peste "333
m:.
Dealul. Este o ridicatura a suprafetei terestre de mai mica intindere si mai *oasa decat muntele, a&and in general
forme rotun*ite si coaste mai alungite, situandu6se la altitudini cuprinse intre "33 < 133 m. La fel ca muntii, dealurile se
grupea.a in masi&e deluroase sau lanturi deluroase, dimensiunile si gradul lor de comple,itate fiind mai reduse.
Mamelonul. Este o ridicatura de obicei i.olata a suprafetei terestre ce se pre.inta de regula sub forma de cupola, cu
&arful mai mult sau mai putin rotun*it, cu pante relati& uniforme si simetrice a&and un contur rotund sau o&al, care se ridica
deasupra terenului incon*urator cu "- < !-3 m.
Mo&ila. Este o ridicatura naturala sau artificiala de mica intindere a suprafetei terestre a&and aspect de mamelon,
de obicei i.olata si bine conturata fata de terenul incon*urator, care nu depaseste inaltimea de "- m si se gaseste mai
frec&ent in .onele de campie.
Colina. Este o ridicatura mult adancita, pre.entandu6se fie sub forma unei spinari lungi, fie ca inaltimi i.olate,
situandu6se la altitudini cuprinse intre -3 < "33 m si a&and pante line ce se pierd pe nesimtite in terenul incon*urator.
La orice inaltime, indiferent de forma pe care o are in natura, se deosebesc urmatoarele elemente componente 9fig.
':8 &arful 9partea cea mai de sus a inaltimii, a&and de obicei o forma rotunda sau o&ala mai mult sau mai putin ascutita; un
&arf ascutit se numeste pisc, iar cand are forma unei platforme ori.ontale poarta denumirea de platou:, &ersantele
9suprafetele laterale ale inaltimilor, a&and inclinari egale sau diferite si pante uniforme, con&e,e, conca&e sau neuniforme:
si piciorul pantei 9ba.a inaltimii conturata cu claritate din toate partile, sau linia de contur dupa care &ersantele inaltimii trec
in terenul incon*urator:.
#ig. '. ! < &arful; " < &ersantele; % < piciorul pantei.
Depresiunile sunt forme de relief a&and dimensiuni &ariate, care cuprind portiuni ale suprafetei terestre situate la
un ni&el mai *os decat formele de relief ce le incadrea.a, deci inc+ise din toate partile. ) depresiune de mai mica intindere
formata din imbinarea a doua sau mai multe &ai in partea lor inferioara, se numeste caldare sau ga&an si este o forma de
relief in&ersa mamelonului; cand aceasta depresiune este de dimensiuni mici si are peretii abrupti cu inclinare uniforma se
numeste palnie. $a.inul este tot o depresiune, a&and o intindere mai mare.
Elementele componente ale oricarei depresiuni sunt 9fig. -:8 fundul 9partea cea mai de *os a depresiunii, putand
a&ea forma ascutita, rotunda sau lata:, peretii 9suprafetele incon*uratoare ale fundului depresiuni, cu di&erse grade de
inclinare si pante diferite: si marginea 9linia de trecere a depresiunii in terenul incon*urator sau limita de sus a peretilor:.
#ig. -. ! < fundul; " < peretii; % < marginea.
(aua 9fig. /: este o parte dintr6o creasta situata intre doua &arfuri alaturate si dupa infatisare seamana cu saua de
calarie. Dintr6o sa coboara in mod obisnuit < de o parte si de alta a liniei de creasta < doua &ai ce6si au originea in punctul
cel mai de *os al seii; sunt insa si sei din care se formea.a numai una sau mai multe &ai, orientarea inclinarea si marimea
acestora fiind cu totul diferite.
#ig. /. ! < gatul seii; " < &arfurile seii.
Punctul cel mai de *os al unei sei se numeste gatul seii. Aceasta repre.inta o mare importanta nu numai din punct
de &edere topografic, deoarece, fiind punctul de legatura intre &aile trans&ersale ce6si au originea spre ei, constituie in
acelasi timp si locul cel mai usor de trecere peste inaltimi, ceea ce face ca de regula, dar cu deosebire in regiunile muntoase,
drumurile de toate categoriile si c+iar potecile sa treaca peste creste prin sei.
(esurile sunt intinderi mari ale suprafetei terestre, cu aspect putin accidentat, aproape ori.ontale si cu diferente de
ni&el relati& mici. (esurile situate pana la altitudinea de "33 m se numesc campii, iar cele ce se gasesc deasupra acestei
altitudini poarta denumirea de podisuri. ntr6un teren ses se deosebesc portiuni cu deni&elari cuprinse intre "3 < -3 m care
se numesc ondulatiuni, si cute de teren sau sprancene, care sunt formate din incretituri a&and deni&elari pana la "3 m.
Dupa cum s6a &a.ut, formele caracteristice de relief sunt forme simple sau compuse ale neregularitatilor suprafetei
terestre; ele se gasesc in natura imbinate intr6un c+ip foarte &ariat si in po.itii diferite unele fata de altele. (tudiind marea
&arietate a formelor de relief din natura, se desprind doua elemente generale, determinante caracteristice ale reliefului si
anume8 &arful, fundul depresiunii si saua, care alcatuiesc punctele caracteristice ale reliefului, precum si linia de despartire
a apelor si firul &aii, care alcatuiesc liniile caracteristice ale reliefului. Punctul si liniile caracteristice ale reliefului formea.a
forma unui sc+elet care determina atat caracterul general al reliefului, cat si po.itia reciproca a neregularitatilor suprafetei
terestre.
#ormele de relief cu toate &ariantele lor de imbinare, precum si punctele si liniile caracteristice ale reliefului, luate
asa cum se pre.inta ele in natura 9fig. 0:, sub aspectul neregularitatilor suprafetei terestre, dau infatisarea generala a
reliefului terenului. Ele trebuie studiate si anali.ate toate la un loc, pentru a trage conclu.iile necesare cu pri&ire la modul
cum influentea.a relieful asupra indeplinirii unei misiuni de lupta, pentru a cunoaste a&anta*ele si ser&itutile pe care le
pre.inta atat pentru trupele proprii, cat si pentru cele ale inamicului. Pentru aceasta este necesar sa se cunoasca bine toate
elementele topografice ale terenului precum si caracteristicile cele mai importante ale acestora.
#ig. 0. ! < munte; " < deal; % < mamelon; ' < mo&ila; - < ga&an; / < creasta; 0 < &ale; 1; sa; 2 < ses; !3 <
&arf; !! < pisc; !" < platou; !% < pinten; !' < rapa; !- < &iroaga; !/ < ra&ena; !0 < &ersant; !1 < piciorul pantei; !2 < linia
de creata; "3 < firul &aii; "! < originea &aii; "" < gura &aii; "% < gatul &aii.
%. Proprietatile tactice ale terenului
A. mportanta terenului in lupta
nsemnatatea terenului in lupta s6a manifestat din cele mai &ec+i timpuri, deoarece acesta constituie unul dintre
elementele cele mai importante in orice situatie si are o influenta considerabila asupra desfasurarii actiunilor de lupta ale
trupelor. n trecut ca si in pre.ent, in timp de pace si mai ales in timp de ra.boi terenul a a&ut si continua sa aiba un rol
deosebit. nfluenta considerabila pe care o e,ercita terenul in procesul de instruire a trupelor 9marsuri, trageri, e,ercitii
tactic, aplicatii etc.:, cat si importanta pe care o are in actiunile de lupta, in special in condiile ra.boiului modern 9inclusi&
in conditiile intrebuintarii armelor de nimicire in masa:, a impus necesitatea studierii si cunoasterii sale prin toate
mi*loacele.
#olosirea *udicioasa a terenului ofera atat trupelor, cat si luptatorilor i.olati acoperis contra actiunii focului inamic
si in acelasi timp mareste &ulnerabilitatea inamicului cand se folosesc cu pricepere a&anta*ele pe care le poate asigura.
Neregularitatile suprafetei terestre 9creste, &ai, rape, &iroage etc.:, precum si detaliile de planimetrie ce nu pot fi strapunse
de gloante sau de sc+i*e formea.a spatii in&ulnerabile ce asigura o protectie naturala impotri&a efectelor combinate ale
armelor de nimicire in masa, cat si impotri&a focului armamentului clasic de infanterie si de artilerie. Din acest punct de
&edere *oaca un rol important si natura solului, intrucat in timp ce solul pietros mareste &ulnerabilitatea prin pro&ocarea
sparturilor de piatra ce pot mari puterea de distrugere si pot pro&oca raniri, solurile moi 9mlastinile, nisipurile: micsorea.a
puterea de foc a armamentului, deoarece proiectilele patrund adanc in sol si uneori c+iar nu e,plodea.a.
Mascarea trupelor si te+nicii de lupta, secretul actiunilor in lupta si al intrebuintarii diferitelor arme sunt in buna
masura determinate si influentate de caracterul general al terenului. Neregularitatile suprafetei terestre si anumite detalii de
planimetrie 9localitati, paduri etc.: pot fi folosite cu succes drept acoperiri naturale impotri&a obser&arii terestre si aeriene a
inamicului. De asemenea, terenul < prin proprietatile si caracteristicile sale < conditionea.a masurile ce trebuie luate in
&ederea mascarii dispo.iti&elor si a actiunilor proprii. n acelasi timp, folosirea cu pricepere si dibacie a conditiilor pe care
le ofera terenul trebuie sa stea la ba.a alegerii in modul cel mai potri&it a locurilor de dispunere a punctelor de obser&are,
po.itiilor de tragere, transeelor, santurilor de comunicatii si a altor obiecti&e.
Terenul are o mare influenta asupra conditiilor de deplasare a trupelor si a te+nicii de lupta. C+iar in ca.ul unor
trupe bine dotate si mecani.ate, terenul poate pro&oca anumite greutati prin e,istenta unor obstacole naturale cum sunt
muntii, cursurile mari de apa, terenurile mlastinoase, masi&ele paduroase sau anumite suprafete cu lucrari de irigatii.
Caracterul general al terenului si proprietatile sale tactice influentea.a de asemenea asupra intrebuintarii in lupta a
unor categorii de forte armate sau a unor arme. Astfel, de e,emplu, terenurile puternic framantate si compartimentate, cele
cu &ai sau rape numeroase si cu pante abrupte, precum si solurile moi sau mocirloase ingreuia.a folosirea tancurilor si a
mi*loacelor de lupta mecani.ate. #ortele maritime militare prin porturile, ba.ele si depo.itele lor depind intr6o anumita
masura de conditiile oferite de teren. Mentinerea directiei de .bor, determinarea po.itiei in aer, numarul si calitatea
terenurilor de ateri.are impun folosirea de catre fortele aeriene militare a unor conditii concrete de teren sau a unor detalii
din teren, fara de care nu si6ar putea desfasura acti&itatea.
ata numai o parte din considerentele pentru care terenul a fost si continua sa ramana un factor important in lupta,
caruia trebuie sa i se acorde toata atentia, sa fie studiat, anali.at si folosit cu toata priceperea. #olosirea cu dibacie a
conditiilor concrete pe care le confera terenul campului de lupta, de e,ercitii sau de instructie are o deosebita importanta,
deoarece, pe de o parte, caracterul general al terenului influentea.a direct asupra modului de organi.are si de e,ecutare a
sistemului de foc, organi.arii dispo.iti&ului de lupta, intrebuintarii te+nicii de lupta din dotare, iar pe de alta parte
determina in ma*oritatea ca.urilor conditiile de obser&are, mascare, orientare si deplasare a trupelor. Pri&it in totalitatea lui,
cu toate elementele ce6l compun, precum si tinand seama de influenta pe care o are in instruirea trupelor si mai ales in
ducerea diferitelor actiuni de lupta, importanta cunoasterii terenului isi mentine in continuare intreaga &alabilitate. n
acelasi timp, reclama necesitatea imperioasa de a fi studiat in cele mai mici detalii ale sale, cu toata atentia si serio.itatea.
$. Clasificarea terenului din punct de &edere tactic
Din punct de &edere tactic, terenul se clasifica dupa cum urmea.a8
6 neaccidentat, semiaccidentat si accidentat < in functie de neregularitatile suprafetei terestre si de e,istenta
obstacolelor naturale sau artificiale care influentea.a miscarea trupelor;
6 descoperit, semiacoperit si acoperit < in functie de e,istenta detaliilor de planimetrie si a formelor de relief care
influentea.a asupra obser&arii si mascarii.
Terenurile neaccidentate permit ducerea oricaror actiuni de lupta ale trupelor terestre precum si folosirea tuturor
armelor, permitand in acelasi timp si intrebuintarea cu succes a tuturor mi*loacelor te+nice de lupta din dotarea acestora.
4aloarea tactica a unor astfel de terenuri depinde in mare masura de caracterul acoperirilor pe care le pre.inta, de natura
solului, precum si de conditiile climaterice si atmosferice.
Terenurile accidentate, adica regiunile ce sunt tra&ersate, compartimentate de diferite obstacole naturale sau
artificiale 9mlastini, lacuri, rauri, rape si &iroage, diguri si canale, retele de irigatii, &ersante cu un mare ung+i de inclinare a
pantei etc.: micsorea.a mobilitatea si capacitatea de mane&ra a fortelor si mi*loacelor. Tancurile sunt legate de e,istenta
cailor de comunicatii practicabile, iar pentru acti&itatea trupelor de rac+ete si radiote+nice sunt necesare masuri speciale de
asigurare. Asemenea terenuri ingreuia.a misiunea trupelor atacatoare dat in acelasi timp le fa&ori.ea.a pe cele din aparare,
cu deosebire in situatia cand obstacolele de teren se gasesc in fata limitei dinainte a apararii.
Terenurile descoperite permit obser&area spre toate directiile. Pe un astfel de teren este posibila intrebuintarea
tuturor armelor, precum si a armamentului si mi*loacelor te+nice de lupta, din dotare. Lipsa acoperirilor naturale sau
artificiale ingreuia.a mascarea trupelor, mi*loacelor si obiecti&elor proprii contra obser&arii terestre sau aeriene a
inamicului, marind in acelasi timp &ulnerabilitatea in fata tirului intregului armament al acestuia. Deplasarile sunt
ingreuiate din cau.a putinelor cai de acces acoperite, iar desfasurarea fortelor si mi*loacelor < ferita de &ederea inamicului <
este impiedicata si din cau.a lipsei generale a acoperirilor naturale. Terenul descoperit constituie o greutate si din punctul
de &edere al mascarii drumurilor de afluire, de apro&i.ionare si de e&acuare, acestea fiind in general e,puse &ederii
inamicului.
Terenurile acoperite sunt bogate in acoperiri naturale sau artificiale 9paduri, lastarisuri, tufarisuri, localitati,
plantatii de pomi, li&e.i etc.:. Aceste acoperiri impiedica sau cel putin ingreuia.a obser&area, dar pe de alta parte ofera bune
posibilitati pentru mascarea trupelor si a te+nicii de lupta. Asemenea terenuri fa&ori.ea.a mane&ra ascunsa a trupelor
atacatoare, dar in ca.ul cand se afla in fata limitei dinainte a apararii ingreuia.a si complica misiunea celor ce se apara..

C. Proprietatile tactice ale terenului in functie de relief
a. Particularitatile formelor de relief in functie de panta acestora
Particularitatile tactice ale formelor de relief sunt determinate, in principal, de forma, de gradul de inclinare si de
po.itia pantei terenului. Panta terenului este insusirea unui &ersant de a fi mai mult sau mai putin inclinat fata de un plan
ori.ontal ce trece prin piciorul sau. n functie de forma sa, o panta poate fi uniforma, conca&a, con&e,a sau neuniforma 9fig.
1:.
#ig. 1. !6 uniforma; " < conca&a; % < con&e,a; ' < neuniforma.
Pantele uniforme si conca&e se formea.a din &arful inaltimilor, pornind de la linia de despartire a apelor 9creasta
topografica: si a*ungand la piciorul pantei. Acest mod de infatisare a pantelor in natura permite e,ecutarea tragerilor directe
pe toata intinderea lor, cu conditia ine,istentei unor detalii de planimetrie ce pot constitui obstacole. Datorita acestei
particularitati a unor astfel de pante, este fa&orabila dispunerea pe ele a punctelor de obser&are si a po.itiilor de tragere.
Aceste puncte sau po.itii trebuie insa bine mascate, deoarece pe asemenea pante campul de &edere si de tragere sunt
desc+ise, nu numai de la creasta topografica spre piciorul pantei, ci si in&ers.
Panta con&e,a se pre.inta sub forma unei curburi ce acopera o parte mai mica sau mai mare din campul de &edere
si de tragere, formand .one ne&a.ute ce nu pot fi lo&ite prin tragere directa. (pre deosebire de pantele uniforme si conca&e,
pe astfel de pante punctele de obser&are sau po.itiile de tragere se dispun in locul de curbura a pantei, adica in locurile unde
gradul de inclinare a pantei se sc+imba, trecand de la o panta lina la una mai pronuntata. ) astfel de dispunere permite
e,ecutarea obser&arii si a tragerilor directe pe tot restul pantei pana la ni&elul piciorului ei, permitand in acelasi timp si
mascarea obiecti&elor proprii fata de obser&area terestra a inamicului situat in &ale, intrucat curbura pantei inc+ide campul
de &i.ibilitate directa.
Panta neuniforma este o imbinare a formelor de mai sus, pe a carei intindere se gasesc treceri sau sc+imbari
succesi&e de pante uniforme, conca&e si con&e,e. Astfel de panta nu fa&ori.ea.a nici obser&area si nici tragerile directe, din
cau.a ondulatiunilor de teren pe care le pre.inta pe toata intinderea ei. Este de remarcat insa faptul ca pantele neuniforme
creea.a conditii fa&orabile pentru deplasarea, mane&ra sau apropierea ascunsa de un obiecti& indicat.
Din punct de &edere topografic la o panta se deosebesc urmatoarele elemente 9fig. 2:8
#ig. 2. A$ < linia de cea mai mare panta; CD < linia de inceput de panta; E# < linia de sfarsit de panta; !, ", %, ', -
< linii de sc+imbare de panta.
Linia de cea mai mare panta. Este directia sau dreapta care, plecand dintr6un punct oarecare de pe un &ersant,
formea.a cel mai mare ung+i cu planul ori.ontal ce trece prin piciorul pantei, sau cu alte cu&inte linia dupa care curg spre
&ale apele ca.ute pe &ersantul unei inaltimi. 4aloarea in grade a inclinarii unui &ersant se masoara intotdeauna dupa linia de
cea mai mare panta. Pe un &ersant se pot duce un numar nelimitat de linii de cea mai mare panta. ntrucat, de regula, nici un
&ersant nu are pe toata intinderea lui acceasi inclinare, este de la sine inteles ca nici linia de cea mai mare panta nu &a a&ea
pe toata lungimea ei o &aloare ung+iulara constanta, dar &a fi o linie continua determinata de drumul de scurgere al apelor
ca.ute pe suprafata &ersantului.
Liniile de sc+imbare de panta. (unt acele linii de6a lungul carora &ersantele isi sc+imba inclinarea. Ele limitea.a
suprafetele cu inclinari di&erse ale unui &ersant, dand nastere la iesinduri in ca.ul curburii con&e,e si la intranduri in cel al
curburii conca&e. Liniile de sc+imbare de panta pot fi paralele sau oblice fata de liniile caracteristice ale terenului 9creasta
topografica si firul &aii:. Liniile de sc+imbare de panta caracteristice sunt urmatoarele8
6 linia de inceput de panta < este prima linie de sc+imbare de panta in partea superioara a &ersantului; cand
&ersantele uniforme, con&e,e sau conca&e ale unei inaltimi se intretaie sub ung+iurile mai ascutite, atunci linia de inceput
de panta se confrunta cu creasta topografica, iar in celelalte ca.uri linia de inceput de panta este prima linia de sc+imbare de
panta situata dedesubtul crestei topografice;
6 linia de sfarsit de panta < este ultima linie de sc+imbare de panta in partea inferioara a &ersantului si se confunda
cu piciorul pantei, iar in ca.ul &ailor cu fund ascutit < cu firul &aii.
Cunoscand cele de mai sus, se poate defini creasta militara 9o notiune des intrebuintata in tactica:, ca fiind o linie
de sc+imbare de panta ce desc+ide campul de &edere si de tragere al intregii inclinari de la &arf pana la piciorul pantei si
care nu se proiectea.a pe cer in timpul obser&arii de la inamic 9fig. !3:. Pe pantele uniforme si conca&e creasta militara are
o po.itie alaturata crestei topografice si aproape coincide cu aceasta, in timp ce pe pantele con&e,e se situea.a intotdeauna
dedesubtul crestei topografice.
#ig. !3. ! < creasta topografica si creasta militara; " < creasta topografica; % < creasta militara.
n functie de gradul de inclinare, din punct de &edere tactic se deosebesc pante line 9pana la -=:, mi*locii 9intre - 6
"3=: si abrupte 9peste %-=:.
#ig. !!. ! < lina; " < mi*locie; % < mare; ' < abrupta.
7radul de inclinare a pantelor se e,prima prin ung+iul de panta 9fig. !":, care este ung+iul format dintre un plan
ori.ontal si suprafata terestra inclinata sau dintre planul ori.ontal si linia de cea mai mare panta. 4aloarea ung+iului de
panta se e,prima in unitati ung+iulare 9grade sau miimi: si poate fi determinata direct in teren sau cu a*utorul +artii 9pe
drumurile publice, tabelele indicatoare arata &aloarea ung+iului de panta e,primata in procent la suta:.
#ig. !". P < plan ori.ontal; > < ung+iul de panta.
n cele mai multe ca.uri gradul de inclinare a pantelor determina proprietatile tactice ale formelor de relief,
influentand in mod direct conditiile de deplasare in teren a fortelor si mi*loacelor, conditionand efectuarea mane&relor,
e,ecutarea tragerilor directe si indirecte, amplasarea punctelor de obser&are si de comanda, mascarea dispo.iti&elor de
lupta. Astfel, de e,emplu, pantele line sunt accesibile deplasarii tuturor fortelor, te+nicii de lupta si mi*loacelor de transport,
neinfluentand &ite.a de mars si etapele .ilnice. Pantele mi*locii permit, de asemenea, deplasarea tuturor acestor forte si
mi*loace, dar cu &ite.a de mars mai mica si cu etape mai scurte. Pantele mari nu sunt accesibile decat mi*loacelor senilate,
iar cele abrupte permit numai deplasarea subunitatilor fara a fi in formatie sau a luptatorilor i.olati, parcurgerea acestora
cerand o instruire aparte, precum si alegerea cu pricepere a modului si a itinerariului de deplasare.
Este important de retinut ca pantele, atat prin forma cat si prin gradul lor de inclinare, influentea.a asupra
tragerilor, astfel8
6 cu cat o panta este mai mica cu atat este mai eficace focul armamentului de infanterie, deoarece usurea.a
e,ecutarea tragerilor directe care au o mare eficacitate pe campul de lupta; pentru artilerie astfel de pante sunt mai
a&anta*oase cand tragerile se e,ecuta de sus in *os, intrucat maresc imprastierea lo&iturilor;
6 cu cat o panta este mai mare cu atat eficacitatea focului armamentului din dotare de&ine mai mica, mai ales la
tragerile de *os in sus cu armamentul de infanterie din cau.a dificultatilor de oc+ire precum si din cau.a micsorarii
imprastierilor lo&iturilor armamentului de infanterie si artilerie;
6 pantele uniforme maresc eficacitatea focului armamentului cu tragere directa si usurea.a e,ecutarea acestora,
deoarece e,ista camp liber de &edere si de tragere atat de la &arf pana la piciorul pantei cat si in&ers;
6 pantele neuniforme, din cau.a di&ersitatii si alternantei lor, dau nastere la ung+iuri moarte si creea.a .one
ne&a.ute ce nu pot fi batute cu focul armamentului cu tragere directa.
n terminologia militara in functie de ase.area trupelor proprii fata de inamic, se deosebesc pante si contrapante,
astfel8
6 pantele < sunt cele indreptate de la trupele proprii spre inamic sau cele pe care inamicul are posibilitatea sa le
obser&e ori sa le lo&easca prin trageri directe; pe acestea se dispun de regula fortele si mi*loacele cele mai importante ale
subunitatilor destinate pentru respingerea atacurilor inamice, se instalea.a po.itii pentru tragere directa, diferite obstacole
antiinfanterie si antitanc, precum si puncte sau posturi de obser&are;
6 contrapantele < sunt pantele opuse celor de mai sus, adica terenul de obser&are terestra a inamicului; acestea se
folosesc de obicei pentru concentrarea in secret a subunitatilor si a te+nicii de lupta, pentru dispunerea po.itiilor de tragere
indirecta, precum si pentru adaposturi.
b. Particularitatile si influenta reliefului asupra actiunilor de lupta
(esurile si colinele sunt terenuri apte pentru folosirea tuturor armelor si a tuturor categoriilor de te+nica de lupta.
Particularitatile unor astfel de terenuri, din punct de &edere tactic, sunt legate de gradul lor de acoperire, de e,istenta,
numarul si dispunerea obstacolelor naturale 9rauri, rape, mlastini etc.:, de natura solului 9argilor, nisipos, mlastinos etc.:,
precum si de conditiile concrete de clima si meteorologice in care se desfasoara actiunile de lupta.
Regiunile deluroase sunt de asemenea propice folosirii tuturor categoriilor de forte armate si tuturor armatelor,
impreuna cu toata te+nica lor de lupta din in.estrare. Aceste regiuni pot fi considerate, din punct de &edere tactic, drept
terenuri semiacoperite sau acoperite, c+iar in ca.ul e,istentei reduse a diferitelor detalii naturale sau artificiale de
planimetrie. Neregularitatile suprafetei terestre, formele de relief, constituie acoperiri naturale ale cailor de comunicatii ce
se folosesc pentru afluirea trupelor si a te+nicii de lupta, apro&i.ionari si e&acuari, in timp ce &arfurile inaltimilor i.olate si
&ersantele dealurilor, ce se pierd pe fondul peisa*ului din adancime, pot fi folosite in bune conditii pentru amena*area
punctelor de obser&are si a po.itilor de tragere.
n munti intrebuintarea cu ma,imum de eficacitate a tuturor armelor si a intregului armament, precum si a unor
mi*loace te+nice din dotare este ingreuiata de conditiile specifice de relief. Muntii inalti si alpini reclama folosirea cu
precadere a &anatorilor de munte < instruiti, dotati si ec+ipati in mod special pentru ducerea diferitelor actiuni de lupta in
astfel de regiuni. Relieful muntos limitea.a aria de intrebuintare a unor arme cu mare putere de i.bire sau de lo&ire. Astfel,
folosirea tancurilor si a unei parti din artilerie este legata de e,istenta, dispunerea si practicabilitatea cailor de comunicatii,
care de regula se gasesc in &ai ori tra&ersea.a diferitele lanturi sau masi&e muntoase prin c+ei sau trecatori; aceasta
ser&itute sta si in fata e,ecutarii transporturilor auto. De asemenea, trupele radiote+nice si o parte din cele de transmisiuni
nu se pot deplasa decat pe aceste cai de comunicatii, .ona lor de actiune fiind in acelasi timp conditionata de relieful
incon*urator. n plus, folosirea trupelor de rac+ete necesita si luarea anumitor masuri de siguranta si de asigurare. (pri*inul
a&iatiei si al trupelor terestre intampina anumite dificultati, iar recunoasterea si cercetarea aeriana sunt greu de e,ecutat.
Terenurile muntoase ofera conditii naturale prielnice e,ecutarii de ambuscade, precum si pentru e,ecutarea si
declansarea unor atacuri prin surprindere asupra inamicului. #ormele pronuntate de relief, stancile, padurile si umbrele
acestora ofera conditii naturale de mascare a trupelor si a te+nicii de lupta impotri&a obser&arii terestre sau aeriene a
inamicului. Particularitatile unor astfel de terenuri usurea.a organi.area apararii in general si mai ales a apararii impotri&a
a&iatiei si tancurilor, precum si reali.area unor obstacole genistice. n acelasi timp, e,ecutarea obser&arii si a mane&rei de
forte si mi*loace este ingreuiata < desi deplasarile in general sunt ascunse &ederii inamicului < iar ritmul de ofensi&a se
micsorea.a considerabil. Discontinuitatea dispo.iti&ului de aparare usurea.a e,ecutarea tuturor mane&relor de catre trupele
atacatoare.
Atat in regiunile deluroase, cat mai ales in cele muntoase, marea ma*oritate a &ailor, precum si a rapelor sau
&iroagelor sunt ascunse &ederii unui obser&ator aflat c+iar la mica distanta fata de acestea. Datorita acestui fapt asemenea
forme de relief < si cu deosebire cele ce au directia spre po.itiile trupelor inamice < pot fi folosite in bune conditii ca
drumuri ascunse de apropiere sau ca drumuri de ocolire prin flancuri si prin spate a po.itiilor acestora. 4aile sunt fa&orabile
pentru concentrarea fortei &ii si a te+nicii de lupta, pentru deplasarea mascata in dispo.i&itul de lupta propriu, precum si
pentru amplasarea po.itiilor de tragere ale armamentului cu tragere indirecta.
Pentru actiunile subunitatilor mici precum si ale luptatorilor i.olati, o mare insemnatate o are si folosirea cu
pricepere a a&anta*elor pe care le ofera micile neregularitati ale suprafetei terestre, cum sunt mo&ilele, cutele si alunecarile
de teren sau surpaturile, gropile, rambleele, debleurile si altele. Aceste forme de relief si detalii de planimetrie pot fi folosite
cu succes pentru organi.area ambuscadelor, pentru mascarea fata de obser&area terestra a inamicului, pentru a consitui
acoperiri in timpul salturilor succesi&e de pe un aliniament pe altul, cat si pentru di&erse alte scopuri.
D. Proprietatile tactice ale terenului in functie de detalii de planimetrie
a. Particularitatile detaliilor de planimetrie
Este e&ident ca pe o anumita portiune a suprafetei terestre, pe care au loc actiuni de lupta, e,ista si un numar
&ariabil de di&erse detalii naturale sau artificiale de planimetrie de diferite categorii. Detaliile de planimetrie < asemenea
reliefului < influentea.a organi.area si ducerea luptei, creand conditii fa&orabile sau, dimpotri&a, ingreuind reali.area
misiunilor de lupta ordonate subunitatilor sau luptatorilor i.olati. n cele ce urmea.a se &or anali.a pe scurt unele dintre
particularitatile tactice ale unor categorii de detalii de planimetrie.
Localitatile si constructiile industriale si social6culturale. Aceste detalii de planimetrie fa&ori.ea.a ducerea luptei
de aparare si ingreuia.a in mod considerabil misiunea trupelor atacatoare. Ele pot fi amena*ate cu eforturi minime pentru a
fi folosite drept noduri de aparare si puncte de spri*in. E,istenta cladirilor de piatra sau de beton armat cu subsoluri,
di&ersele constructii la suprafata si in subteran ofera posibilitati multiple de a organi.a o aparare stabila si constituie in
acelasi timp adaposturi solide pentru forta &ie si pentru o parte a te+nicii de lupta.
Numarul mare de constructii si edificii < dispuse una in apropierea celeilalte < micsorea.a posibilitatile de
obser&are, limitea.a campurile de tragere, complica organi.area cooperarii intre subunitati si intre luptatorii i.olati, reduce
posibilitatile de folosire cu ma,imum de eficacitate a te+nicii de lupta din dotare, ingreuia.a deplasarile. Toate aceste
ser&ituti impun folosirea cu pricepere si dibacie a cladirilor, curtilor, subsolurilor, pasa*elor in tot timpul organi.arii si
ducerii actiunilor de lupta in localitati cat si in grupurile de constructii dispuse in afara acestora. Este de retinut faptul ca
edificiile si constructiile proeminente, cladirile i.olate dispuse la marginea c&artalelor sau in afara localitatilor pot constitui
repere bune pentru orientare sau pentru determinarea locului de statie.
Reteaua de comunicatii. (oselele si drumurile de diferite categorii au o mare importanta pentru deplasarea trupelor
si a te+nicii de lupta in scopul concentrarii lor pe o anumita directie sau intr6un anumit loc cat si pentru folosirea lor drept
cai de apro&i.ionare si de e&acuare. Reteaua de drumuri capata o insemnatate deosebita in actualele conditii, cand trupele
sunt dotate cu o mare &arietate de te+nica de lupta perfectionata ce se deplasea.a pe roti sau pe senile. n .onele muntoase
atat drumurile naturale cat si potecile ce tra&ersea.a defileurile au o mare importanta din punct de &edere tactic; de aceea
cucerirea si mentinerea ferma a acestora influentea.a in mod +otarator reali.area cu succes a actiunilor de lupta din munti.
De asemenea, cucerirea si mentinerea cu fermitate a nodurilor de comunicatii si de cale ferata, a statiilor si garilor,
a lucrarilor de arta 9&iaducte, poduri, tuneluri: dispuse pe sosele, drumuri si cai ferate au o deosebita insemnatate tactica,
mai ales daca se tine seama de rolul important pe care6l *oaca in desfasurarea luptei aceste puncte obligate de trecere.
(oselele, drumurile, caile ferate, precum si constructiile de pe acestea sau cele alaturate 9ramblee, debleuri,
santuri:, care sunt perpendiculare pe directia de atac pot ser&i drept aliniamente pentru micile subunitati in scopul
consolidarii sau mentinerii terenului cucerit; santurile pot fi folosite ca transee sau po.itii de tragere pentru armamentul de
infanterie, rambleele pot constitui adaposturi sau elemente de mascare in fata obser&arii terestre a inamicului, iar debleurile
pot ser&i drept obstacole antitanc.
5idrografia. Detaliile de planimetrie ce intra in aceasta categorie 9raurile, lacurile, canalurile, retelele de irigatii,
fantanile etc.: au o mare influenta asupra actiunilor de lupta ale trupelor. Raurile < iar pentru subunitatile mici c+iar paraiele
< pot ser&i drept alinimente care sa usure.e misiunea de lupta a trupelor aflate in aparare si, in acelasi timp, sa ingreuie.e
misiunea celor atacatoare. n functie de latime si adancime, de &ite.a de curgere a apei si natura fundului, de caracterul si
natura malurilor, raurile constituie obstacole pentru deplasarea trupelor si a te+nicii de lupta. Lacurile, de asemenea,
constituie obstacole importante pentru trupele atacatoare, iar pentru cele din aparare asigura o buna acoperire a limitei
dinainte a apararii.
Canalurile si retelele de irigatii, mai ales cand acestea sunt dispuse in mod sistematic pe suprafete mai intinse,
compartimentea.a terenul si ii confera un caracter semiaccidentat sau accidentat. Aceste elemente de +idrografie
fa&ori.ea.a trupele aflate in aparare, dand posibilitatea organi.arii unor aliniamente succesi&e de aparare. n acelasi timp
ele ingreuia.a misiunea trupelor atacatoare, limitand posibilitatile lor de deplasare si de mane&ra si constituie bune
obstacole antitanc.
Abundenta apelor curgatoare si statatoare asigura satisfacerea ne&oilor de apa legate de intrebuintarea pe scara
larga a mi*loacelor mecani.ate, cat si cele solicitate de de.infectarea armamentului, te+nicii de lupta si de transport.
E,istenta, numarul si dispunerea resurselor de apa potabila in afara localitatilor 9fantani si i.&oare: au o mare importanta
pentru asigurarea unor necesitati ale trupelor care actionea.a pe campul de lupta.
nfluenta detaliilor de planimetrie ce intra in categoria elementelor de sol si &egetatie asupra actiunilor de lupta,
cat si unele particularitati tactice ale acestora, sunt tratate putin mai pe larg in cele ce urmea.a.
b. Particularitatie si influenta naturii solului asupra actiunilor de lupta
Din punct de &edere tactic, dupa natura solului, terenul se clasifica in urmatoarele categorii8 saraturos, nisipos,
mlastinos, pietros si argilos. Duritatea suprafetei terestre, precum si diferenta de calitate re.ultata din natura deosebita a
solurilor, au o influenta +otaratoare asupra gradului de accesibilitate a terenului si conditionea.a intr6o anumita masura
folosirea te+nicii de lupta.
(olul saraturos, mai putin raspandit pe teritoriul patriei noastre, isi semnalea.a pre.enta prin lipsa totala sau slaba
de.&oltare a &egetatiei ierboase. Astfel de soluri sunt situate in depresiuni in .onele de ses cu drena* natural insuficient, in
apropierea lacurilor sarate si a litoralului maritim. n timpul ploilor aceste terenuri de&in clisoase, ingreuia.a deplasarea
trupelor si a mi*loacelor de transport, reducand mobilitatea trupelor, iar pe timp uscat demasca deplasarea mi*loacelor
mecani.ate datorita prafului ce se ridica in urma acestora.
(olul nisipos, care se intalneste pe intinderi apreciabile in tara noastra, se deosebeste prin nisipuri fi,e sau
miscatoare si se formea.a numai in .onele cu umiditate redusa. Relieful terenurilor cu sol nisipos se pre.inta sub forme
ondulate cu pante foarte line ce poarta denumirea de dune, precum si sub forma plata a grindurilor maritime. Dintre
terenurile nisipoase sunt mai fa&orabile desfasurarii diferitelor actiuni de lupta cele fi,ate prin &egetatie 9plantatii de pomi,
de arbusti sau &ita de &ie:, fata de cele cu nisipuri miscatoare. (olul nisipos, mai ales in conditiile de obser&are, precum si
oc+irea. Un asemenea teren, datorita pre.entei dunelor si a &egetatiei plantate, usurea.a mascarea trupelor si a te+nicii de
lupta fata de obser&area terestra a inamicului, reduce eficacitatea focului armamentului trupelor atacatoare datorita
patrunderii cu usurinta in adancimea solului a gloantelor si proiectilelor, ingreuia.a deplasarea trupelor si mai ales a te+nicii
in afara retelelor de drumuri, demasca, prin norul de praf ce se ridica, po.itiile de tragere si deplasarea mi*loacelor
mecani.ate, intr6un astfel de sol, lucrarile genistice de organi.are a terenului trebuie neaparat consolidate.
(olul mlastinos reduce atat capacitatea de mane&ra, cat si mobilitatea trupelor, de multe ori c+iar si pentru micile
subunitati. Acest tip de sol fragmentea.a terenul prin e,istenta unor .one greu accesibile sau inaccesibile, reducand
acti&itatea trupelor doar spre unele directii de tra&ersare sau de ocolire si micsorand in buna masura efectul proiectilelor si
grenadelor, mai ales al celor bri.ante.
Particularitatile tactice ale solului mlastinos sunt dependente in masura considerabila de natura si de gradul de
accesibilitate al mlastinilor, de anotimp si de starea &remii. Astfel, in timp ce iarna conditiile de accesibilitate sunt de obicei
acceptabile, prima&ara 9in urma de.g+etului: si toamna 9datorita ploilor: acest tip de sol este cel mai greu de trecut; c+iar si
&ara, dupa ploi, accesibilitatea solului mlastinos se reduce considerabil. Terenul mlastinos < datorita proprietatilor sale
specifice < ofera bune conditii naturale pentru organi.area apararii intrucat 9mai ales daca se situea.a in fata limitei
dinainte: ingreuia.a actiunile de lupta ale trupelor atacatoare, duand prin acesta un aport la stabilitatea apararii. ntrucat
e,perienta a aratat ca nici o mlastina nu este in aceeasi masura inaccesibila pe toata intinderea ei si in orice anotimp sau
stare a &remii, este recomandabil ca inaintea oricaror actiuni de lupta pe un astfel de teren sa se e,ecute o recunoastere
prealabila a acestuia. Dupa anumite indicii 9desimea &egetatiei ierboase, dispunerea lastarisurilor, e,istenta musuroaielor de
furnici sau cartite: pot fi identificate itinerare de trecere pentru forta &ie si pentru anumite categorii de te+nica de lupta,
c+iar si in mlastinile inaccesibile.
Dupa diferite criterii de apreciere, solul mlastinos se clasifica astfel8
n functie de gradul de accesibilitate8 6 accesibile; greu accesibile si inaccesibile.
n functie de natura lor8
6 mlastini propriu6.ise < care pot fi permanente sau periodice, iar adancimea stratului de turba 9umed in
permanenta: intrece %3 < %- cm;
6 terenuri mlastinoase < in care adancimea stratului de turba este mai mica de %3 < %- cm; in aceasta categorie intra
si luncile acoperite cu papuris si stuf ce se formea.a pe &aile inundabile ale raurilor.
n functie de regimul apelor si de &egetatie8
6 mlastini *oase < care se intalnesc mai ales in depresiunile fara scurgere si se formea.a in urma alimentarii din ape
freatice; ele sunt acoperite de obicei cu diferite ierburi de balta si cu musc+i alb si au o infatisare asemanatoare cu cea a
pasunilor 9in unele ca.uri se si transforma in pasuni:;
6 mlastini inalte < care se formea.a mai ales in .one cu temperaturi mai sca.ute sub actiunea climatului bogat in
precipitatii ce asigura umiditatea necesara si se alimentea.a in e,clusi&itate din precipitatiile atmosferice, &egetatia lor fiind
compusa din musc+i alb, din pin si larita; suprafata acestora este acoperita cu un strat de turba ce atinge uneori si grosimi de
ordinul metrilor, datorita carui fapt < mai ales iarna sau in &reme secetoasa < pot fi trecute cu usurinta cu mi*loace de
transport usoare si mi*locii.
(olul pietros mareste gradul de &ulnerabilitate a fortei &ii, datorita atat ricoseurilor, cat si sparturilor de piatra care
si ele pot pro&oca ranirea personalului sau deteriorarea te+ncii usoare. Pe un astfel de sol e,ecutarea lucrarilor de
organi.are genistica a terenului intampina anumite dificultati, solicita mai mult timp si eforturi suplimentare din partea
e,ecutantilor. Deplasarea mi*loacelor mecani.ate in afara drumurilor moderni.ate atrage dupa sine o u.ura mai mare a
cauciucurilor si a senilelor.
(olul argilos, care este cel mai raspandit in tara noastra, permite in general intrebuintarea tuturor armelor. Pe un
astfel de sol pot fi intrebuintate toate armele terestre, mai ales cand acesta este uscat; araturile adanci micsorea.a gradul de
mobilitate al infanteriei motori.ate. Este necesar a se retine faptul ca pe timp de ploaie acest tip de sol pro&oaca greutati
deplasarii trupelor si te+nicii de lupta in afara drumurilor.
c. Particularitatile si influenta &egetatiei arborescente asupra actiunilor de lupta
4egetatia arborescenta repre.entata prin paduri influentea.a in diferite moduri desfasurarea actiunilor de lupta ale
trupelor, in functie de anumite particularitati si caracteristici ca8 marimea, specia, natura solului, forma si &arsta, desimea si
inc+iderea coroanelor, e,istenta drumurilor de e,ploatare, a ben.ilor defrisate 9liniilor de somiera: si a poienilor, precum si
altele. ?onele impadurite precum si li&e.ile sau gradinile cu pomi fructiferi fac parte din categoria terenurilor acoperite.
Padurile limitea.a campul de &edere si de tragere, de asemenea ingreuia.a deplasarea te+nicii de lupta si a mi*loacelor de
transport.
Din punct de &edere tactic, dupa di&erse criterii de apreciere, padurile se clasifica astfel8
6 n functie de forma si eta*are8 simple 9alcatuite numai din copaci, formand deci un singur eta* prin coroanele
acestora; lastarisul si tufarisul sunt ine,istente sau e,ista numai pe alocuri in cantitati negli*abile: sau comple,e 9alcatuite
prin e,istenta concomitenta a copacilor, lastarisului si tufarisului, formand deci doua sau trei eta*e din coroanele copacilor
si din tufaris, fig. !%:. Cu cat o padure are mai multe eta*e cu atat ea ofera mai multe posibilitati de mascare a trupelor si a
te+nicii de lupta, cu deosebire fata de obser&area aeriana a inamicului.
#ig. !%. ! < primul eta*; " < al doilea eta*; % < al treilea eta*.
6 n functie de desime si de gradul de inc+idere a coroanelor 9fig. !':8 rare 9alcatuite din copaci dispusi astfel incat
inter&alele dintre coroanele lor sunt mai mici decat diametrul coroanelor: sau compacte 9alcatuite din copaci ale caror
coroane se inc+id intre ele formand un acoperis continuu:.
#ig. !'. ! < rara; " < deasa; % < compacta; a < diametrul coroanelor; b < inter&alul dintre coroane.
Padurile rare nu ingreuia.a in mod simtitor obser&area aeriana, de asemenea permit deplasarea cu usurinta printre
copaci a trupelor si a te+nicii de lupta. Padurile dese < mai ales cele cu copaci grosi < reduc din mobilitatea trupelor de
tancuri si mecani.ate, impun anumite defrisari pentru imbunatatirea conditiilor de obser&are si pentru largirea sau curatarea
campurilor de tragere, dar constituie bune acoperiri naturale impotri&a obser&arii terestre sau aeriene. Padurile compacte,
care cuprind de obicei si lastarisuri sau tufarisuri dese, limitea.a mult obser&area terestra si campurile de tragere, creea.a
greutati in orientarea trupelor, reduc mult din mobilitatea acestora datorita &egetatiei foarte dese si a bustenilor daramati,
dar asigura o protectie totala in fata obser&arii terestre sau aeriene.
6 n functie de &arsta socotita dupa inaltimea si grosimea medie a copacilor8 tinere 9cu inaltimea medie sub - < / m
si cu grosimea medie a copacilor in dreptul pieptului unui om < in *urul a !3 cm:, mi*locii 9cu inaltimea medie de peste - <
/ metri si cu grosimea medie a copacilor pana la "3 < "- cm: sau batrane 9cu grosimea medie a copacilor de peste "- cm
indiferent de inaltimea medie a acestora:.
La stabilirea &arstei padurii este necesar sa se tina cont de faptul ca inaltimea si grosimea copacilor sunt in functie
de specia acestora. Padurile tinere de obicei sunt foarte dese, datorita carui fapt ingreuia.a atat obser&area, cat si orientarea
trupelor. Materialul lemnos nu se poate folosi decat pentru e,ecutarea unor amena*ari genistice usoare. Tancurile trec fara
greutate prin astfel de paduri desi ele de regula sunt lipsite de drumuri, fapt ce influentea.a asupra mobilitatii celorlalte
trupe si categorii de te+nica. n padurile mi*locii in general se pot intrebuinta toate armele, desi artileria, tancurile si trupele
de rac+ete sunt legate de e,istenta, dispunerea si starea drumurilor de e,ploatare sau a ben.ilor defrisate. Materialul lemnos
se poate intrebuinta pentru lucrari genistice de orice fel. Padurile batrane < in care bustenii ca.uti si putre.i sunt destul de
frec&enti < influentea.a asupra posibilitatilor de deplasare a trupelor si a te+ncii de lupta; posibilitatile de mascare sunt mai
reduse in astfel de paduri din cau.a dispunerii mai rare a copacilor, ale caror coroane nu au intotdeauna o inc+idere totala.
6 n functie de specia copacilor8 foioase 9ste*ar, ulm, carpen, fag etc.:; conifere 9brad, pin etc.: sau mi,te 9diferite
specii de foioase si conifere:.
E. Proprietatile de protectie ale terenului fata de efectele armelor de nimicire in masa
Armele de nimicire in masa au cunoscut o de.&oltare deosebit de rapida in ultimele decenii. Dar oricat de moderne
ar fi aceste arme, oricat de mare ar fi puterea lor de distrugere, intrebuintarea si eficacitatea lor depind in buna masura de
conditiile terenului, ca si in ca.ul armamentului clasic.
(e cunoaste faptul ca efectele nimicitoare ale e,plo.iei nucleare sunt cau.ate de actiunile undei de soc, emisiile de
lumina, radiatiei penetrante si infectarii radioacti&e, precum si de efectele combinate ale acestora. 7radul de eficacitate a
acestor factori nimicitori este dependent in masura mai mica sau mai mare de particularitatile terenului, care pot contribui la
reducerea sau, dimpotri&a, la marirea efectelor e,plo.iei nucleare.
Caracterul terenului, masi&ele paduroase si conditiile meteorologice e,ercita o mare influenta asupra efectelor
undei de soc. Astfel, in teren ses descoperit si pe timp linistit fara &ant, unda de soc se propaga uniform in toate directiile.
Presiunea ei se mareste insa pe pantele orientate perpendicular pe directia de propagare si, dimpotri&a, scade pe
contrapantele inaltimilor. De asemenea, in &ai, trecatori, rape dispuse perpendicular pe directia de propagare efectul ei
distructi& se reduce, dar se intensifica in ca.ul cand se propaga de6a lungul acestora, dar se intensifica in ca.ul cand se
propaga de6a lungul acestora. n masi&ele paduroase efectele undei de soc se reduc in buna masura datorita scaderii
presiunii ca urmare a efectului de franare pe care6l e,ercita copacii asupra maselor de aer antrenate in miscare. 4antul ce
sufla in sensul directiei de propagare mareste, iar cel in sens contrar micsorea.a intrucat&a efectul distrugator al undei de
soc.
Efectul distructi& al emisiunii de lumina este influentat de relieful terenului, de &egetatia arborescenta si de
conditiile atmosferice. Pe contrapantele inaltimilor, in &ai sau in rape, precum si in paduri, efectele acesteia sunt mai mici
decat in teren descoperit. Daca in urma e,plo.iei nucleare produsa pe timp innorat sub platfonul norilor emisiunea de
lumina actionea.a c+iar mai puternic decat pe timp senin, dimpotri&a, in ca.ul e,plo.iei produsa deasupra norilor efectele
distructi&e ale emisiunii de lumina sunt mai reduse, ca de altfel si in ca.ul e,istentei cetei dese, precum si a ninsorii sau a
ploii puternice.
Relieful terenului si masi&ele paduroase e,ercita o anumita influenta asupra efectelor &atamatoare ale radiatiei
penetrante, astfel incat pe contrapantele inaltimilor, in &ai adanci si inguste, in rape si prapastii paduri do.ele de radiatie
sunt mai reduse fata de cele din teren descoperit. Desi relieful, &egetatia arborescenta precum si diferitele detalii de
planimetrie e,istente in teren repre.inta o piedica in calea acestor radiatii, ele nu pot consitui o protectie totala, deoarece
acestea isi sc+imba adesea directiile de propagare in aer. Parte din radiatia penetranta este absorbita de paduri sau de
diferite obstacole din teren, iar intensitatea ei se micsorea.a si prin absorbirea particulelor de radiatii de catre orice material
sau obiect din teren.
Dimensiunile .onelor si gradul de infectare radioacti&a sunt diferite, in functie < printre altele < de relieful
terenului, de natura solului si de conditiile meteorologice. Directia si &ite.a &antului determina directia si &ite.a de
deplasare a norului radioacti&, precum si dispunerea si dimensiunile fasiei infectate si densitatea infectarii. Pe &ant puternic
suprafata terenului infectat se mareste dar se micsorea.a densitatea infectarii. Terenul nisipos sau cel argilor pe timp uscat
contribuie la prelungirea duratei de actiune a efectelor radiatiei penetrante. Ploaia si ninsoarea fa&ori.ea.a caderea unei
cantitati mai mari de precipitatii radioacti&e, marind astfel gradul de infectare a terenului pe directia de deplasare a norului
radioacti&.
#olosirea *udicioasa a particularitatilor terenului contribuie intr6o masura insemnata la protectia trupelor si a
te+ncii de lupta impotri&a efectelor combinate ale e,plo.iei nucleare. Prin dispunerea fortelor si a mi*loacelor din in.estrare
in acoperiri naturale ca &ai inguste, adanci si sinuoase, rape, contrapante, cariere, masi&e paduroase si altele, efectele
e,plo.iei nucleare se reduc cu mult fata de situatia in care acestea s6ar gasi intr6un teren ses descoperit. Malurile rapelor si
cele abrupte ale raurilor, debleurile, rambleele, santurile pot fi amena*ate si folosite drept adaposturi pentru subunitati mici
si pentru luptatorii i.olati; de asemenea, pesterile si minele pot constitui bune adaposturi antinucleare, in urma consolidarii
intrarilor sau a galeriilor, precum si a e,ecutarii unor amena*ari speciale.
n teren ses pot fi folosite pentru protectia micilor subunitati si a luptatorilor i.olati deni&elarile line ale terenului,
acoperirile naturale sau cele artificiale, precum si digurile, canalurile, santurile, debleurile, rambleele si alte detalii de teren
cu diferite proprietati de protectie. Este e&ident ca terenul deluros < indeosebi cel framantat < precum si terenul muntos
ofera conditii mai fa&orabile pentru protectia trupelor si a te+nicii de lupta decat terenul ses descoperit, un astfel de teren
micsorand efectele combinate ale e,plo.iei nucleare. Masi&ele paduroase reduc intr6o oarecare masura efectele distructi&e
ale e,plo.iei nucleare, cele mai bune proprietati de protectie oferindu6le padurile comple,e si compacte de foioase, cu
coroanele copacilor bine de.&oltate, a&and lastarisul si tufarisul dens.
Caracterul terenului si acoperirile naturale influentea.a in egala masura si asupra efectelor distructi&e ale armelor
c+imice, indeosebi asupra eficacitatii si persistentei substantelor to,ice de lupta. Astfel, terenul framantat 9cu &ai adanci si
inguste, cu &iroage si rape:, localitatile si padurile permit acumularea unor cantitati mai mari de substante to,ice de lupta,
pastrand in acelasi timp concentratii periculoase timp indelungat.
(olurile afanate si uscate se infectea.a mai ales cu substante lic+ide. Datorita gradului mare de poro.itate a unor
astfel de soluri substantele in cau.a patrund mult in adancime, marind persistenta acestora. Dintre elementele retelelor de
comunicatii drumurile moderni.ate se infectea.a numai la suprafata, ceea ce usurea.a misiunea ec+ipelor de de.infectare.
De asemenea, &egetatia se infectea.a puternic cu substantele to,ice persistente. ntrucat insa infectarea se produce
numai la suprafata, prin e&aporare re.ulta o concentratie apreciabila de &apori de substante to,ice in aer, ceea ce repre.inta
un real pericol de prelungirea persistentei acestora.
'. Cercetarea si studierea terenului
A. (copul si misiunile cercetarii terenului
(copul cercetarii terenului este de a obtine informatii detaliate asupra campului de lupta, in &ederea folosirii cu
pricepere a proprietatilor sale tactice pentru asigurarea indeplinirii misiunilor de lupta ordonate. Cercetarea terenului se
e,ecuta atat in dispo.iti&ul de lupta al trupelor proprii cat si in cel al inamicului. Cercetarea terenului ocupat de inamic se
e,ecuta concomitent cu cercetarea insasi a inamicului. Uneori se impune si cercetarea independenta a terenului 9cu oca.ia
recunoasterii unor po.itii de aparare, in &ederea alegerii cailor de comunicatii pentru deplasarea unor coloane, pentru
stabilirea unor itinerare de deplasare in afara retelei de comunicatii, precum si in alte scopuri: actiune pentru care pot fi
destinate subunitatile mici sau luptatori i.olati.
Misiunile cercetarii terenului se stabilesc de catre comandanti pentru fiecare ca. in parte, in functie de situatia
concreta si de caracterul misiunilor de lupta de indeplinit.
De pilda, inaintea e,ecutarii unei deplasari organi.ate in coloana, misiunile de cercetare a terenului se refera la
obtinerea de date suplimentare fata de cele cuprinse in +arta, pri&ind posibilitatile de deplasare pe itinerar a diferitelor arme
si a di&erselor categorii de te+nica de lupta, strarea drumului si caracteristicile sale 9latimea partii carosabile si din sant in
sant, materialul de acoperire:, numarul firelor de circulatie, portiunile de drum greu de strabatut, starea si capacitatea de
sarcina a podurilor, posibilitatile de &arientare in ca.ul blocarii punctelor obligate de trecere, starea, capacitatea si
caracteristicile mi*loacelor mobile de trecere locale pentru cursurile de apa, locul si caracteristicile &adurilor, posibilitatile
de deplasare in afara drumurilor, conditii de mascare si de adapostire a coloanei in ca.ul unui atac aerian, posibilitatile de
orientare pe itinerar.
n lupta ofensi&a, misiunile de cercetare a terenului pe directia de atac se refera mai ales la descoperirea si
preci.area portiunilor de teren ce nu pot fi batute cu foc de catre inamic, la stabilirea celor mai fa&orabile cai de apropiere
ascunsa de dispo.iti&ul de lupta al trupelor sale, la e,istenta, natura, caracteristicile si posibilitatile de e&itare a obstacolelor
naturale ce se gasesc pe drumul inaintarii trupelor proprii. n aparare, misiunile cercetarii terenului se refera la stabilirea
celor mai corespun.atoare locuri de dispunere pentru amplasarea transeelor, a santurilor de comunicatii si a punctelor de
obser&are, la preci.area celor mai con&enabile locuri in &ederea dispunerii po.itiilor de tragere astfel, incat sistemul de foc
sa poata fi organi.at cat mai eficace, precum si la determinarea acelor proprietati tactice si particularitati concrete ale
terenului care pot contribui la organi.area si ducerea luptei de aparare si la stabilirea apararii.
Din marea &arietate a misiunilor de cercetare a terenului ies in e&identa cate&a cu o deosebita importanta si cu
&alabilitate generala, indiferent de forma de lupta adoptata si de situatia concreta a actiunilor de lupta; acestea sunt
urmatoarele8
6 stabilirea gradului de concordanta a +artilor din in.estrarea trupelor cu terenul, preci.area sc+imbarilor produse
in teren ce pot influenta actiunile de lupta ale trupelor si, in primul rand, a sc+imbarilor produse ca urmare a folosirii armei
nucleare;
6 preci.area masurii in care conditiile concrete de teren asigura atat trupelor proprii cat si celor inamice
posibilitatile de obser&are si de mascare, de folosire a di&erselor arme si a diferitelor categorii de te+nica de lupta, de
intrebuintare a armamentului din dotare si e,ecutarea eficace a focului, capacitatea de mane&ra si surprinderea, posbilitatile
de deplasare si de orientare pe campul de lupta;
6 alegerea si folosirea cat mai buna a conditiilor oferite de teren, in &ederea indeplinirii misiunilor de lupta
ordonate.
$. Procedeele de cercetare si de studiere a terenului
Procedeele de cercetare si de studiere a terenului sunt obser&area, recunoasterea nemi*locita, studierea terenului cu
a*utorul +artii sau cu a*utori fotografiilor aeriene ori terestre.
a. )bser&area
)bser&area constituie unul dintre procedeele de ba.a ale cercetarii si consta in actiunea de a supra&eg+ea si a
obtine date despre inamic si despre terenul ocupat de acesta intr6un anumit sector de obser&are, supra&eg+erea e,ecutandu6
se cu oc+iul liber sau cu a*utorul unor aparate optice de obser&are. #iecare luptator e,ecuta obligatoriu obser&area
permanenta a campului de lupta. Pentru cercetarea terenului prin obser&are, in cadrul subunitatilor se organi.ea.a posturi
de obser&are in toate formele actiunilor de lupta. Cand obser&area se e,ecuta dintr6un anumit loc < mai frec&ent pe timpul
stationarii si in aparare < acesta este post de obser&are fi,, iar cand se e,ecuta pe timpul deplasarii 9pe tanc, transportor
blindat, auto&e+icul:, ca. frec&ent pe timpul ducerii actiunilor de lupta, este post de obser&are mobil. Alegerea locului
pentru obser&are < mai ales in ca.ul posturilor de obser&are fi,e < are o deosebita importanta, tinand seama de faptul ca
acesta trebuie sa asigure in acelasi timp atat un camp de obser&are a terenului din sectorul incredintat, cat si o foarte buna
mascare contra obser&arii terestre si aeriene a inamicului.
Cercetarea terenului prin obser&are da posibilitatea stabilirii unor proprietati tactice sau particularitati
caracteristice ale terenului cum sunt8
6 sc+imbarile produse in teren 9fata de continutul +artii: in raionul dispo.iti&ului de lupta al trupelor inamice;
6 e,istenta .onelor pre&a.ute si a celor ce nu se pot lo&i prin trageri directe, atat de la trupele noastre spre cele
inamice cat si in&ers;
6 accesibilitatea terenului pentru trupe si pentru diferite categorii de te+nica de lupta 9tot in ambele sensuri:;
6 posibilitatile de e,ecutare a mane&rei de forte si mi*loace sau de foc, precum si cele din apropiere ascunsa a
trupelor proprii sau a celor inamice fata de dispo.iti&ul de lupta al partii ad&erse.
Asemenea informatii obtinute prin obser&are permit aprecierea *usta de catre comandant a situatiei de lupta si
luarea unei +otarari cat mai potri&ite fata de aceasta. Ele usurea.a de asemenea determinarea locurilor de dispunere a
mi*loacelor de foc ale inamicului, cailor sale probabile de apropiere spre po.itiile trupelor proprii, directiile probabile de
deplasare a mi*loacelor sale mecani.ate, contribuind prin aceasta la luarea din timp a masurilor necesare pentru
contracararea sau de&ansarea actiunilor inamicului si la crearea premiselor necesare asigurarii in final a indeplinirii misiunii
de lupta ordonate.
Trebuie sa se scoata in e&identa faptul ca acest procedeu de cercetare a terenului isi are si ser&itutile sale. Astfel,
numai prin obser&are este imposibil sa se cercete.e in totalitate si in permanenta terenului, deoarece acesta este limitata de
timpul de lumina, de conditiile meteorologice, de starea &remii, precum si de e,istenta in teren a .onelor ne&a.ute.
b. Recunoasterea nemi*locita
Recunoasterea nemi*locita 9la fata locului: este procedeul de ba.a al cercetarii terenului si consta in parcurgerea
unei anumite suprafete de teren in &ederea culegerii informatiilor si datelor pri&itoare la elementele topografice si la
proprietatile tactice ale terenului, folosind +arti sau fotografii pentru completarea si corectarea lor, sau 9cand aceste
documente lipsesc: intocmind unele documente grafice de lupta simple 9sc+ite, croc+iuri, sc+eme:.
Recunoasterea nemi*locita este cel mai complet procedeu de cercetare a terenului, care permite o anali.a
amanuntita si o apreciere minutioasa a particularitatilor terenul si a proprietatilor sale tactice in limitele .onei recunoscute.
n timpul e,ecutarii recunoasterii nemi*locite se stabileste influenta terenului asupra subunitatii proprii, a &ecinilor si asupra
trupelor inamice, se sc+itea.a elementele dispo.iti&ului de lupta al trupelor proprii 9transeele, santurile de comunicatii,
po.itiile mi*loacelor de foc, dispunerea punctelor de obser&are etc.:, se determina locul, natura si caracterul lucrarilor
necesare in &ederea amena*arii genistice a terenului si la ne&oie se intocmeste si o sc+ita 9croc+iu, sc+ema: a terenului,
insotita cu o scurta descriere a informatiilor ce nu pot fi repre.entate grafic. n toate ca.urile, din comple,itatea elementelor
terenului se selectionea.a numai cele absolut necesare scopului tactic urmarit.
Cu toate a&anta*ele sale, si acest procedeu de cercetare a terenului isi are ser&itutiile sale8 nu se pot cerceta intr6un
timp scurt decat portiuni limitate de teren, numai .iua si in conditii meteorologice sau de stare a &remii corespun.atoare; de
asemenea, cu greu se pot e,ecuta recunoasteri nemi*locite intr6un teren ocupat de trupele inamice, iar in ca.ul contactului
direct cu inamicul se cere luarea unor masuri adec&ate de mascare.
n cele ce urmea.a se dau cate&a elemente de ba.a pri&itoare la e,ecutarea cercetarii terenului prin recunoastere
nemi*locita.
Recunoasterea localitatilor. Aceste detalii de planimetrie din punct de &edere tactic ii confera terenului pe care
sunt situate un caracter acoperit si accidentat; ele au o deosebita importanta militara prin po.itia lor topografica, prin
proprietatile lor tactice si prin resursele de diferite categorii pe care le pot oferi. La recunoasterea lor se urmaresc mai ales
urmatoarele elemente8
6 Caracteristici generale8 importanta administrati&a, marimea, orientarea.
6 Locul de dispunere8 situat pe &ale, la ses, pe &ersantul sau pe coama unei inaltimi, pe malurile unui curs de apa,
la incrucisarea mai multor drumuri.
6 Natura, forma si caracteristicile terenului incon*urator 9cu deosebire partea spre inamic:8 natura solului si gradul
de culti&are a terenului, accesibilitatea terenului in afara drumurilor pentru diferite categorii de te+nica de lupta 9tinand
seama de anotimp, starea &remii, conditii meteorologice:, e,istenta si caracterul acoperirilor naturale sau artificiale de teren
9paduri, li&e.i, grupuri de copaci, constructii i.olate masi&e:, formele de relief 9ses, coline, dealuri, &ai, munti:, caracterul
predominant al &reunei inaltimi asupra localitatii, e,istenta si caracterul obstacolelor naturale 9santuri, canaluri, terase,
surpaturi si alunecari de teren:.
6 Li.iera 9marginea: localitatii8 forma si natura li.ierei 9formata din case, din marginea e,terioara a gradinilor,
natura si materialul impre*muirilor, adancimea si latimea santurilor:, gradul de continuitate 9cu preci.area portiunilor de
intrerupere a li.ierei:, partile intrande si iesinde fata de configuratia generala, portiunilr care trebuie intarite si cele care pot
fi folosite sau transformate in obstacole, campurile de &edere si de tragere directa de pe li.iera, intrarile si iesirile din
localitate 9directia lor, de unde &in si in ce parte a localitatii intra, categoria si starea lor de intretinere si practicabilitate,
care sunt posibilitatile de apropiere sau de iesire mascata de &ederea obser&atorilor:.
6 nteriorul localitatii8 gradul de sistemati.are si caracterul acesteia, aspectul general al retelei stradale,
caracteristicile principale 9directia si orientarea, lungimea si latimea, starea de practicabilitate:, e,istenta si modul de
dispunere sau caracteristicile stra.ilor paralele cu li.iera localitatii dinspre inamic cat si a celor perpendiculare pe acesta,
po.itia si intinderea pietelor 9locurilor &irane: si a parcurilor, modul de dispunere si caracteristicile cladirilor 9stranse si
lipite sau despartite prin curti ori gradini, materialul de constructie a .idurilor si a acoperisurilor, gradul de re.istenta la foc,
capacitatea de cartiruire, e,istenta si caracteristicile subsolurilor sau a pi&nitelor:, e,istenta si caracteristicile cladirilor
proemienente 9inclusi& locul lor de dispunere:, e,istenta si caracteristicile cursurilor de apa 9latimea, adancimea, natura
malurilor, podurile si caracteristicile lor, posibilitatile de trecere prin &ad:, e,istenta, importanta, natura, caracteristicile si
locurile de dispunere a institutiilor de stat, constructiilor industriale si social6culturale 9mai ales sediul organelor locale ale
puterii de stat, fabricile si u.inele importante cu accent pe u.ina electrica si pe u.ina de apa, scoliile si spitalele, oficiile
postale si centralele telefonice, depo.ite de diferite feluri, silo.urile si castelele de apa etc.:, gradul de acoperire a localitatii
cu &egetatie arborescenta 9parcuri, li&e.i, cranguri, gradini cu pomi fructiferi:, posibilitatile de apro&i.ionare locala cu
alimente, cu carburanti si lubrifianti precum si cu alte di&erse materiale necesare.
Recunoasterea drumurilor. Reteaua de comunicatii rutiere pre.inta o mare importanta deosebita in orice situatie de
lupta, intrucat marea ma*oritate a transporturilor militarea pentru afluirea fortei &ii si a mi*loacelor, pentru apro&i.ionari de
tot felul si pentru e&acuari se e,ecuta pe drumuri. n timp de pace, in procesul de instruire a trupelor, drumurile isi au de
asemenea importanta lor, legata de e,ecutarea deplasarilor in coloana sau de efectuarea marsurilor de e,ercitii. La
recunoasterea drumurilor se au in &edere indeosebi urmatoarele elemente8
6 Natura, categoria si caracteristicile te+nice8 localitatile sau obiecti&ele de la capetele itinerarului, lungimea
itinerarului, categoria 9autostrada, sosea moderni.ata, sosea, drum natural imbunatatit etc.:, numarul firelor de circulati,
materialul de acoperire 9asfalt, pietris, piatra sparta etc.:, latimea partii carosabile si din sant in sant.
6 Aspectul general8 directia si orientarea, drept sau sinuos 9cu preci.area portiunilor respecti&e:, locul de dispunere
a sinuo.itatilor sau a cotiturilor mari si caracteristicile acestora 9curbe periculoase, ra.e de curbura:, decli&itatea 9inclinarea
longitudinala a drumului masurata pe portiuni intre punctele de cea mai mica si cea mai mare altitudine a portiunii in cau.a,
e,primata prin raportul dintre diferenta de ni&el si distanta ori.ontala:, caracteristicile pantelor mari sau periculoase 9locul
de dispunere, lungimea, aprecierea &alorii in grade:, intersectii sau bifurcatii mai importante si directia sau orientarea
acestora, posibilitati si itinerare de &arientare.
6 Practicabilitatea si starea de intretinere8 practicabilitatea pentru diferitele categorii de te+nica de lupta pe roti sau
pe senile 9in functie de anotimp, de starea &remii, de conditii meteorologice:, portiuni de drum greu de strabatut 9locali.are,
lungime, posibilitati de &arientare:, starea de intretinere 9in functie de anotimp, de starea &remii si de conditii
meteorologice: si resursele de materiale e,eistente pentru reparatii in ca. de ne&oie.
6 E,istenta constructiilor ane,a si caracteristicile acestora8 ramblee, debleuri si santuri 9loc de dispunere, lungime,
inaltime sau adancime, latime la santuri, natura consolidarii:, cantoane, pic+ete sau depo.ite pentru utila*ele si materialele
de intretinere 9loc de dispunere, natura cladirilor, felul si numarul utila*elor, natura si cantitatea materialelor:, e,istenta si
natura liniilor de transmisiuni sau de transport al energiei electrice 9po.itia si distanta fata de drum, numarul firelor,
materialul de constructie a stalpilor de sustinere:.
6 Alte considerente8 posibilitati de deplasare in afara drumurilor 9natura solului in conditii diferite de anotimp si de
strare a &remii, e,istenta si practicabilitatea sau strarea drumurilor laterale:, posibilitati de mascare 9e,istenta plantatiilor pe
marginea drumurilor si gradul de inc+idere a coroanelor, e,istenta si caracteristicile acoperirilor naturale sau a
adaposturilor in apropiere si dispunerea lor fata de drum:, surse de apro&i.ionare cu apa pentru trupa si pentru te+nica de
lupta din dotare.
Recunoasterea cailor ferate. mportanta tactica a cailor ferate in timpul desfasurarii diferitelor actiuni de lupta este
e&identa. Nodurile de cale ferata, tria*ele, depourile, garile sunt obiecti&e importante de cucerit in lupta ofensi&a, iar in
aparare pot constitui puternice puncte de spri*in in &ederea asigurarii stabilitatii apararii. Ele au o deosebita importanta
militara si datorita faptului ca sunt una din caile principale pentru afluirea in adancime a re.er&elor de forta &ie, de te+nica
de lupta si de materiale si au o larga intrebuintare in pri&inta apro&i.ionarilor si e&acuarilor de diferite feluri. La
recunoasterea lor se urmaresc mai ales urmatoarele elemente8
6 Aspectul general si caracteristicile liniei ferate8 directia, orientarea si lungimea tronsonului, garile 9+altele: de la
capetele tronsonului, ecartamentul 9normal sau ingust:, numarul de linii 9simpla, dubla, tripla, multipla, simpla cu
terasament pentru linie dubla:, felul de tractiune 9cu abur, electrica, electrificata:, posibilitati de e,ploatare 9in constructie,
in functiune, scoase din functiune, demontate:, starea de intretinere a terasamentului si caracteristicile acestuia 9gradul de
intretinere in &ederea asigurarii sigurantei circulatiei, materialului de constructie a tra&erselor, locul de dispunere,
inaltimea, lungimea sau adancimea si natura consolidarii rambleelor si a debleurilor:, posibilitati de apro&i.ionare cu
materiale pentru reparatii curente 9locul de dispunere a depo.itelor, felul si cantitatea utila*elor si materialelor, resurse de
apro&i.ionare din .ona:, e,istenta, locul de dispunere si caracteristicile cantoanelor, semafoare cu importanta de reper de
orientare, numarul firelor liniilor telefonice si telegrafice.
6 (ituatia tria*elor, depourilor, garilor, +altelor8 caracteristicile tria*elor 9importanta, categoria, capacitatea,
numarul liniilor de garare, dispunerea si caracteristicile cladirilor principale, natura si gradul de mecani.are sau de
automati.are a instalatiilor de diri*are a circulatiei, dispunerea si capacitatea mi*loacelor de telecomunicatii, posibilitati de
imbarcare6debarcare, natura si capacitatea rampelor si a depo.itelor:, felul si natura depourilor 9numarul de locomoti&e ce
le deser&esc, posibilitati si utila*e de reparatii, e,istenta platformelor turnante, dispunerea si caracteristicile cladirilor:,
situatia garilor si +altelor 9importanta si categoria, numarul liniilor de garare, distante fata de statiile cele mai apropiate,
dispunerea si caracteristicile cladirilor, drumurile de acces spre localitatile apropiate sau cele de legatura spre reteaua de
comunicatii rutiere, posibilitati de imbarcare6debarcarem, numarul si capacitatea rampelor si depo.itelor, felul si
capacitatea instalatiilor de diri*are a circulatiei si a celor de telecomunicatii, sursele de apa si capacitatea acestora, e,istenta
si capacitatea depo.itelor de combustibil in ca.ul tractiunii cu abur:.
Recunoasterea unui curs de apa. Pre.enta pe campul de lupta a unui curs de apa < care este un important obstacol
natural < fa&ori.ea.a trupele din aparare si ingreuia.a considerabil misiunea celor atacatoare. La recunoasterea acestuia se
au in &edere cu precadere urmatoarele elemente8
6 Aspectul general si caracteristicile apei8 directia de curgere in raport cu punctele cardinale si cu dispo.iti&ul de
lupta al trupelor, infatisarea in natura 9in linie dreapta, cu sinuo.itati, cu cotituri pronuntate:, latimea si adancimea apei,
precum si &ite.a curentului 9cu indicarea locului unde s6au determinat aceste caracteristici:, nagi&abilitatea pentru mi*loace
de trecere flu&iale sau pentru ambarcatiunile de asalt din dotare, e,istenta si caracteristicile insulelor sau a bancurilor de
nisip.
6 Natura malurilor si a fundului apei8 natura solului malurilor 9nisipos, argilos, pietros:, gradul de inclinare si de
consolidare al malurilor 9in panta lina, mi*locie, mare sau abrupta, taria malurilor sau daca nu se surpa sub greutatea
diferitelor categorii de te+nica de lupta:, dispunerea si felul acoperirilor naturale de pe maluri 9posibilitatea de mascare a
fortei &ii si a te+nicii de lupta de6a lungul acestora:, po.itia reciproca a malurilor 9predominarea unui mal asupra celuilalt:,
natura fundului apei 9tare sau moale, pietros, nisipos sau malos, a&andu6se in &edere posibilitatea trecerii prin cursul de apa
a di&erselor categorii de te+nica de lupta:.
6 Caile de acces8 posibilitatile apropierii de maluri ferita de &ederea inamicului, dispunerea si particularitatile
acestora 9categoria, po.itia perpendiculara, oblica sau paralela fata de cursul de apa, starea de intretinere, practicabilitatea
in functie de starea &remii, de conditii meteorologice si de categoria de te+nica de lupta:, locuri fa&orabile pentru trecerea
peste cursul de apa a fortei &ii si a mi*loacelor mecani.ate, e,istenta si capacitatea mi*loacelor locale de trecere, posibilitati
de trecere cu a*utorul unor mi*loace de campanie 9portite, poduri cu pontoane:.
Recunoasterea punctelor obligate de trecere. n aceasta categorie sunt cuprinse &iaductele, podurile ferite,
tunelurile, bacurile si &adurile, a caror importanta tactica in desfasurarea di&erselor actiuni de lupta se impune de la sine. La
recunoasterea punctelor obligate de trecere se preci.ea.a mai ales urmatoarele elemente8
6 4iaductele si poduri8 calea de comunicatie pe care se situea.a si categoria acesteia, intre ce localitati se gasesc si
la ce distante fata de acestea, po.itia in raport cu principalele detalii de planimetrie sau cu anumite forme de relief din
terenul incon*urator 9este dominant de acestea sau le domina:, materialul de constructie a podului si a pilonilor 9lemn,
piatra, beton, fier:, numarul pilonilor de sustinere si distanta dintre acestia, lungimea, latimea, capacitatea de sarcina,
posibilitatile si materialele necesare reparatiilor in ca. de a&ariere, posibilitatile de &arientare sau de instalare a podurilor de
campanie in ca. de distrugere, inaltimea podelei deasupra ni&elului apei.
6 $acuri8 locul de dispunere, felul tractiunii 9cu motor, cu cablu:, capacitatea de sarcina, timpul de tra&ersare,
natura si caracteristicile malurilor 9tipul de sol, gradul de inclinare a pantelor, acoperiri naturale ce pot ser&i pentru
mascarea trupelor si te+nicii de lupta ce stationea.a pe mal in &ederea tra&ersarii:, posibilitatile de imbarcare6debarcare a
te+nicii grele de lupta, caile de acces 9numarul, felul, dispunerea si caracteristicile acestora, posibilitati de apropiere
ascunsa de &ederea inamicului:, posibilitatile de folosire a portitelor in ca.ul scoaterii din functiune sau a distrugerii
bacurilor.
6 4adurile8 locul de dispunere, lungimea, natura fundului apei, adancimea apei si &ite.a curentului, precum si
celelalte proprietati ale terenului pre&a.ute la poduri si bacuri.
6 Tuneluri8 locul de dispunere 9tronsonul de cale ferata in care este situat, distantele pana la cele mai apropiate
statii:, datele caracteristice 9inaltime, latime, lungime:, po.itia in raport cu principalele detalii de planimetrie si cu anumite
forme de relief din terenul incon*urator, din ce loc pot fi supra&eg+eate intrarea si iesirea.
Recunoasterea padurilor. Padurile *oaca un rol insemnat in desfasurarea actiunilor de lupta. Caracterul acoperit pe
care il da terenului face ca padurea sa de&ina un obiecti& des intrebuintat in lupta de aparare si sa fie folosit pentru
concentrari de trupe si te+nica de lupta, pentru dispunerea re.er&elor sau pentru declansarea unor atacuri prin surprindere.
La recunoasterea padurilor se urmaresc indeosebi urmatoarele elemente8
6 Aspectul general8 locul de dispunere si po.itia in raport cu elementele de planimetrie si de relief ale terenului
incon*urator 9accentuandu6se asupra po.itiei fata de localitatile apropiate sau de reteaua de comunicatii rutiere:, forma si
intinderea 9marimea e,primata prin lungime si latime, dispunerea in raport cu punctele cardinale:, denumirea sub care este
cunoscuta de localnici.
6 Li.iera8 forma conturului si materiali.area marginii padurii prin sant sau prin garduri de diferite tipuri, e,istenta
si marimea intrandurilor sau a iesindurilor, grosimea copacilor situati pe li.iera in scopul folosirii lor drept adaposturi
impotri&a focului armamentului de infanterie, campurile de &edere si de tragere de pe li.iera spre e,terior 9se urmaresc mai
ales caracteristicile li.ierei dinspre inamic, intrucat apararea unei paduri se concentrea.a intotdeauna pe li.iera sa:.
6 nteriorul8 caracteristicile padurii 9specia, inaltimea si grosimea medie a copacilor, distanta medie dintre copaci,
e,istenta lastarisului si tufarisului, gradul de inc+idere a coroanelor:, conditii de &i.ibilitate pentru obser&are si pentru
tragere, e,istenta poienilor 9dispunere, marime, &i.ibilitate:, drumurile de e,ploatare sau ben.ile defrisate 9numarul
acestora, po.itia si directia lor fata de li.iera dinspre inamic, latime, practicabilitate pentru di&erse categorii de te+nica de
lupta, bifurcatii sau intersectii, iesiri si intrari sau in padure:, posibilitatile de deplasare ale trupei si ale te+nicii de lupta
usoare in afara drumurilor, relieful terenului 9cu accent pe gradul de inclinare a pantelor, inaltimi, stanci, &ai inguste, rape si
&iroage:, natura solului 9tipul de sol si modul sau de comportare in conditiile concrete de anotimp, de stare a &remii si de
situatie meteorologica:, locul de dispunere si caracteristicile de padurar sau ale altor constructii e,istente, dispunerea
i.&oarelor sau a altor surse de apro&i.ionare cu apa potabila si debitul acestora.
6 Terenul incon*urator 9cu accent spre dispo.iti&ul de lupta al trupelor inamice:8 relieful 9ses, ondulat, deluros,
muntos:, natura solului 9tip de sol, grad de culti&are, posibilitati de deplasare pentru forta &ie si pentru te+nica de lupta:,
gradul de acoperire si de accidentare 9e,istenta si dispunerea detaliilor in teren ce impiedica obser&area, locul de dispunere
si caracterul obstacolelor naturale:, posibilitatile de obser&are asupra interiorului sau a li.ierei padurii, caile de acces
9numar, orientare, directie, categorie, stare de intretinere, practicabilitate, posibilitati de apropiere ascunsa fata de
obser&area trupelor din padure:.
c. (tudierea terenului cu a*utorul +artii
(tudierea terenului cu a*utorul +artii isi gaseste o larga aplicabilitate in perioada pregatitoare a actiunilor de lupta.
5artile topografice permit studierea din timp a oricarui camp de lupta indiferent de timpul cand se e,ecuta acest studiu, de
marimea suprafetei, de departarea la care se gaseste sau de faptul daca este ocupat sau nu de inamic. (tudierea prealabila a
terenului in &ederea e,ercitiilor sau a aplicatiilor tactice, e,ecutarii deplasarilor sau a marsurilor, pregatirii si organi.arii
luptei se face intotdeauna cu a*utorul +artii.
Ne&oile de studiere a terenului la ni&elul subunitilor mici impun folosirea +artilor topografice militare la scara
mare, numite si +arti tactice. Cu a*utorul acestora se poate e,ecuta amanuntit studierea terenului, se pot face unele
determinari si calcule in &ederea organi.arii sau e,ecutarii diferitelor actiuni de lupta si se pot obtine date concrete < in
masura detalierii permisa de scara < asupra elementelor topografice ale terenului.
La folosirea +artilor in &ederea studierii terenului este necesar sa se tina cont < in raport cu scopul tactic urmarit <
de faptul ca8
6 datorita scarii 9a raportului de miscare a elementelor din teren in scopul redarii lor pe +arta: nu pot fi repre.entate
c+iar toate detaliile suprafetei terestre; selectarea elementelor terenului < impusa de scara +artii < face ca pe aceasta sa nu
apara anumite detalii de planimetrie si de relief care < desi sunt de mica importanta si nu caracteri.ea.a terenul repre.entat
< pot fi de folos mai ales unor subunitati sau formatiuni speciale, cercetasilor si altor luptatori i.olati.
6 +arta este intocmita si editata cu un numar oarecare de ani inaintea folosirii ei, astfel incat nu poate contine
sc+imbarile sur&enite in teren dupa editarea ei 9astfel de sc+imbari au o frec&enta mai mare in pri&inta detaliilor de
planimetrie, dinamica sc+imbarii reliefului este mult mai lenta iar caracterul acestora este mai putin esential:; dar c+iar o
+arta recent editata poate sa nu corespunda cu terenul in anumite portiuni si intr6o masura oarecare, datorita sc+imbarilor
produse ca urmare a desfasurarii actiunilor de lupta si mai ales in urma intrebuintarii in lupta a armei nucleare;
6 aspectul terenului datorita sc+imbarilor pro&ocate de anotimpuri nu este deloc reflectat pe +arta; astfel, de
e,eplu, prima&ara si toamna terenurile *oase de&in mlastinoase iar o parte din drumurile nemoderni.ate este inpracticabila
unor categorii de te+nica de lupta, &ara ni&elul apelor si &ite.a curentului se micsorea.a si unele paraie se seaca in timp ce
&egetatia arborescenta si ierboasa de&ine mai bogata, iar unele mlastini inaccesibile sunt totusi practicabile, anumite rauri
pot fi trecute pe g+eata, multe detalii de orientare si ondulatiile mici ale terenului, santurile, canalurile inguste, rapele,
ra&enele si &iroagele sunt acoperite de .apada;
6 +arta nu reda datele politice, sociale, climaterice ale terenului repre.entat, iar cele economice sunt numai partial
repre.entate.
Toate aceste considerente fac necesar ca studiul terenului cu a*utorul +artii sa fie complet neaparat prin celelalte
procedee de cercetare a terenului 9in functie de posibilitati si de scopul urmarit:, pentru a obtine astfel toate informatiile
necesare cu pri&ire la particularitatile terenului si la proprietatile sale tactice.
d. (tudierea terenului cu a*utorul fotografiilor aeriene si terestre
(tudierea terenului cu a*utorul fotografiilor aeriene 9ce se obtin prin fotografierea terenului din aer de catre a&iatia
de cercetare: sau terestre 9ce se obtin prin fotografierea terenului din punctele de obser&are situate la sol sau pe mare: se
e,ecuta de catre formatiuni special constituie in acest scop, incadrate cu personal calificat si dotate cu aparatura adeca&ata.
Acest procedeu este larg folosit datorita a&anta*elor pe care le are in fata de studierea terenului cu a*utorul +artii, astfel8
6 fotografiile pot fi obtinute cu foarte putin timp inaintea trecerii la e,ecutarea unei misiuni ordonate;
6 redau aspectul terenului la momentul dorit, continand date e,trem de recente si detalii mult mai amanuntite decat
+arta;
6 contin informatii nu numai asupra terenului, dar si referitoare la dispo.iti&ul de lupta al trupelor inamice, a
dispunerii si caracterului lucrarilor sale si mi*loacelor sale de foc, a locurilor de concentrare a trupelor si a te+nicii sale de
lupta;
6 prin repetarea succesi&a a fotografiilor aeriene se pot obtine informatii pretioase pri&itoare la sc+imbarile
sur&enite in dispo.iti&ul de lupta inamic si la caracterul acestora, la miscarile de forta &ie si de mi*loace mecani.ate, la
afluirea din adancime a re.er&elor precum si alte informatii, care < printr6o interpretare corelata < pot pune la dispo.itia
comandantilor indicii certe cu pri&ire la intentiile inamicului.
Cu toate a&anta*ele sale incontestabile si acest procedeu isi are ser&itutile sale, constant in faptul ca fotografiile
terenului nu pot furni.a anumite informatii pe care +arta le contine, cum sunt de e,emplu re.istenta la foc a constructiilor,
accesibilitatea mlastinilor, adancimea &adurilor, reperele sau detaliile punctiforme din teren 9pietre @ilometrice, cruci
i.olate, indicatoare de drumuri etc.: si altele.
Cand nu se pot obtine suficiente informatii pri&itoare la teren prin procedeele sus mentionate sau cand se simte
ne&oia preci.arii anumitor date pot fi folosite diferite alte documente grafice, descrieri, studii, monografii; in ca. de ne&oie
se iau informatii de la locuitori sau se culeg anumite date prin interogarea pri.onierilor, acestea insa trebuie obligatoriu
&erificate prin alte procedee.
Procedeele sus6mentionate < cu e,ceptia folosirii fotografiilor terenului < sunt simple si stau la indemana oricarui
militar. Dar, in afara acestora, in .ilele noastre, te+nica militara moderna permite studierea terenului si cu aparate
perfectionate cum sunt radarul, tele&i.iunea, laserul si altele, pe care stiinta si te+nica contemporana le pun la dispo.itia
trupelor.
C. (uccesiunea studierii terenului
Atat succesiunea studierii terenului cat si modul concret de desfasurare a acestei acti&itati sunt in functie de
conditiile specifice ale situatiei de lupta, de misiunea ordonata, de &olumul si caracterul informatiilor e,istente despre teren
si de timpul a&ut la dispo.itie. n principiu insa, orice acti&itate de studiere a terenului decurge in urmatoarea succesiune8
(tudierea caracterului general al terenului. (e e,ecuta de regula cu a*utorul +artilor topografice militare sau al
fotografiilor terenului. (copul principal al acestei fa.e de studiere a terenului este acela de a determina configuratia
generala a terenului pe care urmea.a sa aiba loc actiuni de lupta si de a trage primele conclu.ii generale asupra
proprietatilor tactice ale terenului ce se studia.a.
Mai intai se studia.a caracterul general al reliefului 9ses, deluros, muntos:, dispunerea reciproca a formelor de
relief si predominarea unei forme caracteristice asupra celorlalte, tinandu6se cont de unele considerente de ba.a cum sunt
altitudinea cea mai mare, diferentele de ni&el dintre &alorile ma,ime si minime ale punctelor cotate sau ale curbelor de
ni&el inscrise pe +arta pentru una si aceeasi forma de relief si gradul de inclinare a pantelor, care se pot calcula, determina
sau apro,ima prin procedee e,pediti&e cu a*utorul +artii. n continuare se studiea.a caracteristicile importante ale
principalelor categorii de detalii de planimetrie, punandu6se accent mai mare pe terenul situat spre inamic, urmarindu6se
obtinerea primelor conclu.ii generale referitoare la proprietatile tactice ale terenului in raport cu &olumul si caracterul
acoperirilor, cu gradul de accidentare a terenului, cu conditiile de accesibilitate si cu proprietati de protectie ale terenului.
(tudierea detaliata a terenului. Principalele mi*loace pentru studierea detaliata a terenului sunt +artile topografice
si fotografiile despre teren; pot fi insa si ca.uri cand aceasta studiere se e,ecuta in mod direct prin obser&are sau prin
recunoastere nemi*locita. La aceasta fa.a de studiere se urmaresc in amanuntime elementele topografice ale terenului in
&ederea stabilirii concrete a proprietatilor tactice ale acestora, a&andu6se in &edere succesiunea in care se pre&ad a se
e,ecuta misiunea de lupta ordonata, precum si actiunile probabile ale inamicului. Terenul se studia.a dinspre inamic spre
dispo.iti&ul de lupta propriu.
n aceasta fa.a de studiere se stabilesc cu preci.ie locurile de dispunere a punctelor de comandament 9inaltimile
care predomina terenul incon*urator si asigura o buna &i.ibilitate asupra acestuia:, caile ascunse de acces in &ederea
apropierii mascate spre po.itiile trupelor ad&erse, formele de teren sau detaliile de planimetrie ce ofera conditii a&anta*oase
pentru dispunerea si amplasarea diferitelor elemente ale dispo.iti&ului de lupta, delimitarea .onelor ne&a.ute si care nu pot
fi batute cu foc prin tragere directa 9atat de la trupele proprii spre cele inamice si in&ers:, .onele posibile de dispunere a
elementelor dispo.iti&ului de lupta ale partii ad&erse 9transee, santuri de comunicatii, mi*loace de foc etc.:, caile sau
directiile principale de inter.is in ambele sensuri in functie de configuratia generala a terenului si de e,istenta anumitor
categorii de detalii de planimetrie, posibilitatile pe care le ofera terenul pentru mascarea impotri&a obser&arii terestre sau
aeriene precum si pentru protectia trupelor si a te+nicii de lupta contra efectelor diferitelor mi*loace de foc ale trupelor
inamice.
n cadrul studierii detaliate studierii detaliate a terenului, un accent deosebit se pune pe studiul posibilitatilor de
obser&are si mascare, a accesibilitatii terenului si a proprietatilor sale de protectie, astfel8
6 (tudiul posibilitatilor de obser&are si mascare. Posibilitatile de obser&are se aprecia.a dupa e,istenta, dispunerea
reciproca si gradul de &i.ibilitate a inaltimilor proeminente sau a unor detalii de planimetrie cu &i.ibilitate buna asupra
terenului incon*urator, determinandu6se cu atentie .onele ce se &ad su ce@e ce sunt ascunse &ederii din fiecare dintre aceste
detalii de teren unde pot fi instalate puncte de obser&are, in functie de caracterul si dispunerea elementelor de topografie
care impiedica obser&area 9forme de relief, paduri, localitati si altele:. Posibilitatile de mascare se stabilesc in functie de
posibilitatile de obser&are pe care le are inamicul asupra dispo.iti&ului de lupta al trupelor proprii.
6 (tudiul accesibilitatii terenului. Conditiile de accsibilitate oferite de teren se studia.a tinand seama de
caracteristicile te+nico6tactice ale te+nicii de lupta si ale mi*loacelor de transport din dotare, precum si in functie de o serie
de factori cum sunt natura solului, starea &remii, conditiile meteorologice, formele de relief si &egetatia. De asemenea, se au
in &edere e,istenta si dispunerea in teren a obstacolelor naturale ca rauri si paraie, lacuri, mlastini, diguri, canaluri, retele de
irigatii, puncte obligate de trecere si altele. Toate aceste conditii se iau in consideratie mai ales atunci cand se studia.a
accesibilitatea terenului in afara retelei de comunicatii rutiere. Dupa gradul de accesibilitate in afara retelei de
telecomunicatii, terenul se clasifica astfel8 usor accesibil 9practic nu limitea.a &ite.a si directiile de deplasare:, accesibil
9limitea.a putin &ite.a si directiile de deplasare, ingreuia.a intrucat&a deplasarea masinilor pe roti, impune in anumite
portiuni e,ecutarea unor amena*ari sau consolidari:, greu accesibil 9masinile pe roti a&and capacitatea de trecere obisnuita
nu se pot deplasa aproape deloc, iar cele pe senile < numai pe anumite directii si cu &ite.a redusa: si inaccesibil 9nu permite
deplasarea masinilor pe roti si pe senile:.
6 (tudiul proprietatilor de protectie. Pentru stabilirea proprietatilor de protectie ale terenului se studia.a cu o mare
atentie e,istenta, dispunerea si caracteristicile acelor elemente topografice ale terenului care prote*ea.a forta &ie si te+nica
de lupta impotri&a lo&iturii mi*loacelor de foc ale inamicului, si cu deosebire contra efectelor armelor de nimicire in masa.
Re.ultatul acestui studiu amanuntit trebuie sa duca la conclu.ii concrete pri&ind e,istenta si dispunerea in teren a
adaposturilor naturale 9pesteri, cariere, rape, &iroage, ramblee, debleuri, .iduri groase etc.: ce pot fi folosite de micile
subunitati sau de luptatorii i.olati pentru prote*area lor impotri&a efectelor tuturor categoriilor de armament.
Capitolul
Procedeee e,pediti&e pentru masurarea sau determinarea in teren a distantelor, ung+iurilor, inaltimilor si pantelor
-. Determinarea sau masurarea distantelor
n scopul masurarii sau determinarii distantelor din teren se cunosc si se intrebuintea.a mai multe procedee. Unele
din aceste procedee sunt e,pediti&e si dau posibilitatea sa se obtina re.ultate multumitoare in timp scurt. Altele sunt mai
complicate; aplicarea lor se ba.ea.a pe folosirea unor instrumente sau aparate speciale, cu a*utorul carora se obtin re.ultate
foarte precise. n cele ce urmea.a sunt descrise cate&a procedee e,pediti&e, care nu necesita aparatura speciala si pot fi
e,ecutate de catre orice militar.
A. Determinarea distantelor din &edere
Determinarea distantelor din &edere este unul din procedeele e,pediti&e principale pentru determinarea distantelor
in teren. Acest procedeu sta la indemana fiecarui militar, nu reclara folosirea &reunui instrument, se poate aplica in orice
situatie de lupta, pe orice timp si in orice teren.
Procedeul se ba.ea.a pe aprecierea din &edere a distantelor de catre militari. Corecta apreciere a distantelor se
reali.ea.a in urma formarii unor deprinderi in acest sens prin e,ercitii cat mai dese si repetate in teren, folosind mai intai
distante tip si apoi distante cat mai &ariate. Determinarea distantelor din &edere se ba.ea.a pe o serie de reguli simple dar
importante, bine stabilite si &erificate in practica, care influentea.a si asupra preci.iei determinarii. Aceste reguli sunt
enumerate mai *os8
6 un obiect pare cu atat mai mare cu cat se afla mai aproape de un obser&ator;
6 intotdeauna obiectele mai mari par a fi mai aproape decat obiectele mici, desi se gasesc la aceeasi distanta; astfel
detaliile cu suprafete sau intinderi mari 9localitati, paduri, li&e.i, case inalte, castele de apa etc.: par mai aproape decat
detaliile mici 9indicatoare de drumuri, semafoare, pietre i.olate etc.: aflate la aceeasi distanta;
6 in .ilele cu cer senin, deci cu &i.ibilitate buna, obiectele par mai apropiate si din contra, in .ilele cu mult praf, cu
nori, cu ploaie si ceata, pe inserate, acestea par mai departate;
6 pe timpul noptii obiectele bine luminate par mai apropiate decat cele mai slab luminate, cu toate ca se afla la
aceeasi distanta;
6 obiectele din teren care au culori desc+ise par mai aproape decat cele ale caror culori sunt inc+ise; de e,emplu,
un lan de grau copt 9culoare galbena: aflat la aceeasi distanta ca si un camp arat 9negru: sau un lac, pare mai aproape decat
acestea;
6 obiectele din teren par mai aproape cand sunt obser&ate din picioare si din contra, par mai departe cand sunt
obser&ate din po.itia culcat;
6 cand obiectele sunt pri&ite de *os in sus, adica de la piciorul pantei spre &arf acestea par mai aproape decat atunci
cand sunt obser&ate de sus in *os, adica de la &arful inaltimii spre &ale;
6 in teren ses descoperit, peste lacuri si ape cu suprafete intinse, in teren acoperit cu .apada si in .one muntoase,
toate obiectele par mai aproape decat sunt in realitate;
6 cu cat contrastul dintre culoarea unui obiect si fondul pe care acesta se proiectea.a este mai mare, cu atat se pare
distanta pana la acel obiect mai mica; de e,emplu, pe un camp acoperit cu .apada groapa facuta de un proiectil 9culoare
neagra: pare mai aproape decat este in realitate.
Este recomandabil ca formarea deprinderilor in aprecierea distantelor din &edere sa se e,ecute odata cu masurarea
distantelor din &edere sa se e,ecute odata cu masurarea anumitor distante &erificate din practica. Asa de e,emplu, toti
militarii trebuie sa cunoasca modul cum apar 9cum se &ad: anumite obiecte din teren, foarte des intalnite la diferite distante.
Cu a*utorul acestor distante etalon, se pot determina mai usor si cu o preci.ie mai buna distantele din &edere.
$. Determinarea distantelor cu a*utorul &ite.ei sunetului si al luminii
Un alt procedeu, de asemenea apro,imati&, pentru determinarea distantelor in teren este acela care foloseste
principiul cunoscut din fi.ica referitor la relatia ce e,ista intre &ite.a de propagare a sunetului si cea a luminii. Cu a*utorul
acestui procedeu pot fi determinate distantele pe timp de noapte. #olosind un cea si urmarind secundele ce trec din
momentul cand se obser&a flacara unei e,plo.ii sau a unei arme de foc si pana cand se aude e,plo.ia sau detunatura, se
poate afla distanta pana la locul e,plo.iei 9detunaturii:, impartind numarul de secunde la %. Acest calcul se ba.ea.a pe
faptul ca &ite.a de propagare a sunetului in aer este de %'3 @mAsec. < sau rotun*it ! @m % sec. < in timp ce propagarea
luminii 9%33.333 @mAsec.: poate fi considerata ca fiind instantanee.
De e,emplu, daca un obser&ator a &a.ut flacara unei arme de foc, si din acest moment pana cand a au.it
detunatura au trecut !" secunde, inseamna ca distanta pana la locul de dispunere a acelei arme de foc este de !" 8 % B ' @m.

C. Masurarea distantelor cu pasul
Masurarea distantelor cu pasul este un procedeu e,pediti& des intrebuintat cand terenul si situatia o permit. Pentru
folosirea acestui procedeu este necesar ca militarul sa aiba etalonat, adica precis masurat. Etalonarea pasului se reali.ea.a
printr6un antrenament de mars cu pas uniform, in urmatoarea succesiune8 se alege si se masoara in teren o portiune de "33
m lungime; se parcurge aceasta distanta de cel putin " < % ori in ambele sensuri, numarand cu atentie si notand pasii facuti
la fiecare ducere si inapoiere. (e imparte apoi lungimea in metri a portiunii parcurse 9adica "33: la numarul de pasi,
obtinand astfel lungimea in cm a unui pas; in continuare se face media &alorilor obtinute din fiecare masurare si impartind
la numarul de masurari.
E,emplu8
6 la prima parcurgere a unei distante de "33 m s6au numarat "2% pasi, deci &aloarea in cm a unui pas este de "33 8
"2% B /1 cm;
6 la a doua parcurgere s6au numarat "1- pasi, deci &aloarea unui pas este de "33 8 "1- B 03 cm;
6 la a treia parcurgere s6au numarat "00 pasi, deci &aloarea unui pas este de "33 8 "00 B 0" cm;
6 media &alorii pasului este B 9/1 C 03 C 0": 8 % B "!3 8 % B 03 cm.
De obicei la masurarea distantelor pasii se numara perec+i, adica se numara dubli pasi; dupa fiecare suta de dubli
pasi parcursi numararea incepe din nou, notand intr6un carnet sau pe o foaie de +artie sutele de dubli pasi masurati.
Lungimea pasului este in functie de inaltimea militarului; in general persoanele de statura mi*locie au lungimea pasului in
*ur de 03 cm, prin urmare dublul pas al acestora este de apro,imati& !,- m. Pentru a e,prima in metri distanta masurata cu
pasul in teren se inmulteste numarul de pasi sau de dubli pasi cu &aloarea in cm a acestora.
E,emplu8 intre o incrucisare de drumuri si o fantana i.olata s6au numarat %"3 dubli pasi; distanta dintre cele doua
detalii din teren este de %"3 , !,- B '13 m.
Din practica a reiesit faptul ca la masurarea distantelor prin acest procedeu, eroarea de masurare poate a*unge pana
la D -E din distanta.
Lungimea pasului poate fi determinata si fara a se face etalonarea acestuia, cu conditia ca sa se cunoasca inaltimea
militarului si folosind formula A' C %0, in care este inaltimea in cm a militarului, iar %0 si ' sunt numere constante. De
e,emplu, lungimea pasului unui militar inalt de !,0/ cm este de !0/A' C %0 B 1! cm, deci apro,imati& 3,1 m. Lungimea
pasului astfel obtinuta bine sa fie comparata cu cea determinata prin etalonare.
D. Determinarea distantelor cu a*utorul riglei gradate
Determinarea distantelor cu a*utorul riglei gradate este un procedeu usor de aplicat care nu necesita parcurgerea
distantei, dar care presupune in mod obligatoriu cunoasterea dimensiunilor obiectelor din teren pana la care se determina
distanta. Procedeul poate fi aplicat in mai multe feluri, dupa cum reiese din cele ce urmea.a.
(e tine rigla in fata oc+ilor la distanta unui brat intins 9apro,imati& /3 cm: in po.itie &erticala si se masoara
inaltimea aparenta in mm a obiecti&ului la care se determina distanta, adica se numara di&i.iunile de pe rigla intre care se
incadrea.a obiecti&ul &i.at. Cunoscand inaltimea reala in m a acestuia precum si lungimea in cm a bratului intins, se poate
determina usor distanta pana la obiect cu a*utorul unor relatii simple ce se deduc pri&ind triung+iurile asemenea 9fig. !-:,
dupa care8
dAD B +A5, de unde D B dA+ 5.
#ig. !-.
n ca.ul aratat pe figura !-, cand d 9lungimea bratului intins: B /3 cm, + 9numarul de mm de pe rigla: B / mm, 5
9inaltimea copacului: B "- m, distanta de la obser&ator pana la copac este8
D B /3A/ , "- B /3 8 / , "- B !3 , "- B "-3 m.
Dar, cand militarul este antrenat sa tina rigla la distanta de -3 cm fata de oc+i, atunci pentru determinarea distantei
din teren poate fi folosita si formula8
D B LAr , -,
in care D B distanta de determinat e,primata in m, L B inaltimea obiecti&ului &i.at e,primata in cm si r B numarul de mm
de pe rigla sub care se &ede obiectul &i.at.
De e,emplu, in figura !/, unde L 9inaltimea casei: B -33 cm, r 9numarul de mm de pe rigla: B ' mm, distanta de la
obser&ator pana la ca.a i.olata este8
D B -33A' , - B -33 8 ' , - B !"- , - B /"- m.
#ig. !/.
Cand in loc de inaltimea obiecti&ului &i.at se cunoaste latimea sau lungimea acestuia, in toate ca.urile se
procedea.a intocmai cum s6a descris mai sus, cu deosebirea ca rigla se tine in po.itie ori.ontala, masurandu6se deci latimea
sau lungimea aparenta a obiecti&ului &i.at in loc de inaltimea sa.
Din aplicarea procedeului de mai sus a reiesit ca intotdeauna este necesar sa se cunoasca dimensiunile liniare ale
obiectelor pana la care se determina distantele. Pentru a retine aceste dimensiuni, in tabelul de mai *os se da inaltimea,
latimea si lungimea unor obiecte sau detalii din teren, ce se pot intalni mai des si pe campul de lupta.
)biecte sau detalii
Dimensiuni, in m
naltime Latime Lungime
Autocamion $ucegi !!% ","- ",- 0,3
Autoturism .M.(. ",3 ",3 ',3
Casa fara eta*F -,3 ',3 !3,3
)mF !,0- 6 6
(talp de telefon 1,3 6 6
inter&alul dintre stalpi 6 6 -3,3
TancuriF
6 usoare sau mi*locii
6 ",- ',3
6 grele 6 %,- /,3
4agoane de cale ferata
6 de persoane pe " osii
",- %,3 !3,-
6 de persoane pe ' osii ",0- %,3 !2,-
6 de marfa pe " osii ","- ",- !!,-
6 de marfa pe ' osii ",- ",- !-,3
F Dimensiuni medii
E. Determinarea distantelor cu a*utorul binoclului
La folosirea acestui procedeu, de asemenea se presupune de la inceput cunoasterea dimensiunilor lineare ale
obiectelor sau ale detaliilor din teren pana la care urmea.a a se determina distantele. n acest ca. functia riglei gradate este
preluata de scalele reticulului binoclului. n &ederea determinarii distantelor prin acest procedeu se masoara dimensiunile
ung+iulare ale obiectului 9asa cum se &a arata la / D. b. din acest capitol: pana la care trebuie sa se determine distanta, dupa
care prin aplicarea formulei miimilor se calculea.a distanta de determinat.
n figura !0 se repre.inta un e,emplu de determinare a distantei pana la o casa i.olata, cu a*utorul binoclului.
Latimea de ' m a casei are &aloarea ung+iulara de 36"-, iar distanta pana la aceasta este de D B ' , !333A"- B '333 8 "- B
!/3 m.
#ig. !0.
/. Masurarea ung+iurilor
n scopul masurarii distantelor, indicarii obiecti&elor 9tintelor sau altor obiecti&e:, preci.arii unor elemente de
tragere, precum si re.ol&arii altor misiuni, este necesar sa se determine 9masoare: &aloarea unor ung+iuri din teren. Prin
notiunea de ung+i se intelege desc+iderea dintre doua drepte ce pornesc dintr6un punct si se situea.a in acelasi plan 9fig. !1
si !2:. Ung+iurile se numesc ori.ontale cand se situea.a in plan ori.ontal si &erticale cand se gasesc in plan &ertical. Cu cat
desc+iderea laturilor este mai mare cu atat ung+iul este mai mare si in&ers.
#ig. !1. P < plan ori.ontal; 4 < plan &ertical; A)$ < ung+i ori.ontal; C)D < ung+i &ertical.
#ig. !2. A)$ < ung+i ori.ontal; C)D < ung+i &ertical.
Tinand seama de timpul a&ut la dispo.itie, de instrumentele de care se dispune, de preci.ia ce se urmareste,
precum si de conditiile concrete din teren, masurarea ung+iurilor se face prin metode riguroase 9de catre un personal
calificat cu a*utorul unor aparate de preci.ie: sau prin metode e,pediti&e 9care se pot aplica de catre orice militar, dupa o
instruire prealabila si folosind anumite instrumente:.
A. Unitatile de masura pentru ung+iuri
Unitatile de masura pentru ung+iuri sunt de mai multe feluri, dar cele mai cunoscute sunt gradul 9cu submultiplii
sai minutul si secunda: si miimea; de fapt aceste doua unitati de masura sunt cele mai des intrebunitate in topografia
militara pentru e,primarea sau determinarea marimii 9&alorii: ung+iurilor.
7radul poate fi se,agesimal sau cente.imal. n sistemul se,agesimal circumferinta cercului are %/3 grade, gradul
are /3 minute si minutul are /3 secunde; iar in sistemul cente.imal circumferinta cercului este impartita in '33 grade,
gradul in !33 minute si minutul in !33 secunde.
La masurarea ung+iurilor in grade, marimea 9&aloarea: acestora se notea.a astfel8
(istemul (e notea.a (e citeste
(e,agesimal
-2=%0G-'GG
Cinci.eci si noua grade, trei.eci si
sapte minute, cinci.eci si patru secunde
Cente.imal
%13
g
03
c
13
cc
Treisute opt.eci grade, sapte.eci
minute, opt.eci secunde
n limba*ul militar prin notiunea de cadran se intelege un ung+i drept 923=; !33
g
: sau un sfert de cerc 9fig. "3:, iar
prin notiunea de tur de ori.ont < un cerc intreg 9%/3=; '33
g
:.
#ig. "3.
n procesul de instruire a trupelor si mai ales pe campul de lupta se cer adesea calcule rapide sau c+iar din
memorie. n astfel de conditii este mai ane&oios sa se intrebuinte.e gradele pentru determinarea marimii 9&alorii:
ung+iurilor din teren, aceasta presupunand e,istenta unui personal speciali.at precum si dotarea cu aparatura de preci.ie.
Din aceasta cau.a se intrebuintea.a o alta unitate de masura pentru ung+iuri si anume miimea, care nu are submultiplii si cu
care este mai usor sa se lucre.e. Miimea este un ung+i la centru care subintinde la orice distanta un front egal cu a mia parte
din distanta sau mai simplu este ung+iul sub care se &ede un metru pri&it de la distanta de la un @ilometru.
A&anta*ul acestui sistem de unitati ung+iulare, fata de sistemul in grade, este acela ca a mia parte din distanta este
folosita drept unitate de masura pentru ung+iuri. Aceasta permite sa se treaca usor si repede de la masuri ung+iulare la cele
lineare si in&ers. De e,emplu, daca ! m pri&it de la distante de !333 m este &a.ut sub un ung+i de o miime, atunci un *alon
lung de " m < pri&it tot de la distanta de !333 m < este &a.ut sub un ung+i de doua miimi; acelasi *alon de " m pri&it insa de
la distanta de "333 m < este &a.ut sub un ung+i de o miime.
Din calcule re.ulta ca cercul are /"1% miimi; acestea sunt miimile ade&arate. Dar pentru usurarea lucrului si a
calculelor, cercul a fost impartit in /333 miimi 9o *umatate de cerc are %333 miimi, iar un cadran are !-33 miimi:; acestea
se numesc miimi instrumentale. La masurarea ung+iurilor in miimi se notea.a si se e,prima, separat, mai intai miimile si
sutele de miimi, apoi .ecile si unitatile, astfel8
Ung+iuri in miimi (e scrie (e citeste
!%0- !% < 0- Treispre.ece, sapte.eci si cinci
'11 ' < 11 Patru, opt.eci si opt
%' 3 < %' ?ero, trei.eci si patru
" 3 < 3" ?ero, .ero doi
Daca se notea.a cu U &aloarea ung+iului e,primata in miimi, cu $ dimensiunile in metri ale unui obiect din teren
9lungimea, latimea sau inaltimea acestuia: si cu D distanta in metri pana la obiectul considerat 9$:, si se cunosc doua din
aceste trei elemente, se poate obtine cu usurinta al treilea element 9cu conditia obligatorie ca obser&atorul sa se gaseasca
intr6o po.itie perpendiculara fata de obiect:, folosind una din formulele de mai *os8
U B $ , !333AD 9pentru determinarea &alorii ung+iului:,
D B $ , !333AU 9pentru determinarea distantei:,
$ B U , DA!333 9pentru determinarea inaltimii sau latimii obiectelor:.
$. Masurarea ung+iurilor cu a*utorul unor obiecte ale caror dimensiuni ung+iulare sunt cunoscute
Pe campul de lupta se pot i&i deseori situatii cand luptatorul nu are asupra sa nici un instrument a*utator pentru
masurarea ung+iurilor; in astfel de ca.uri el se foloseste de diferite obiecte aflate la indemana 9creion, cutie de c+ibrituri,
tigara, baioneta, cartusul etc.: sau c+iar de palma sau de degete, ale caror dimensiuni ung+iulare ii sunt cunoscute si
memorate.
4aloarea ung+iulara a oricarui obiect se poate determina cu usurinta daca i se cunosc dimensiunile liniare in mm,
tinandu6se seama de faptul ca unui mm aflat la distanta de -3 cm fata de oc+iul obser&atorului ii corespunde o dimensiune
ung+iulara de 363". De e,emplu, daca o cutie de c+ibrituri are latimea de "- mm, atunci < tinuta la -3 cm < acestei latimi ii
corespunde o &aloare ung+iulara de 3603. dupa acest procedeu pot fi determinate cu usurinta dimensiunile ung+iulare ale
diferitelor obiecte aflate la indemana unui luptator, sau cele ale palmelor si degetelor sale; trebuie insa formata deprinderea
de a se intinde mana la -3 cm.
(e dau mai *os dimensiunile ung+iulare ale cator&a obiecte u.uale precum si ilustrarea prin imagini a unora dintre
acestea 9fig. "!:.
#ig. "!.
)biecte 4alori liniare
Dimensiuni
ung+iulare
$aioneta8 6 latimea lamei '3 3<13
Cartusul8 6 diametrul tubului
6 diametrul glontului
!%
1
3<"/
3</
Catarea8 6 latimea ! 3<3"
Creionul obisnuit8 6 grosimea 1 3<!/
Cutia de c+ibrituri8 6 lungimea
6 latimea
6 grosimea
-3
%-
!%
!<33
3<03
3<"/
naltatorul8 6 crestatura !,0- 3<3%,-
PalmaF8 6 latimea
6 degetul mare
6 degetul mic
6 celelalte degete
13
"-
!/
!2
!</3
3<-3
3<%"
3<%1
Tigara8 6 lungimea
6 grosimea
03
1
!<'3
3<!/
F Dimensiunile medii
n figurile urmatoare se arata modul practic de masurare a ung+iurilor prin acest procedeu. Astfel, in figura ""
inter&alul dintre brad si bosc+et este acoperit cu trei degete; un deget a&and dimensiunea ung+iulara de 3<%1, &aloarea
ung+iulara a inter&alului este de % , 3<%1 B !<!'. n figura "% lungimea cutiei de c+ibrituri acopera e,act inter&alul dintre
stalpul de telefon de la cotitura drumului si pomul rotat, deci &aloarea ung+iulara a acestui inter&al este de !<33.
#ig. "".
#ig. "%.
C. Masurarea ung+iurilor cu a*utorul riglei gradate
) rigla gradata obisnuita 9de e,emplu un dubludecimetru sau un tripludecimetru: poate ser&i la masurarea
ung+iurilor in teren. Daca rigla se tine la o distanta de -3 cm de oc+i, atunci fiecarei di&i.iuni milimetrice pe aceasta ii
corespunde o &aloare ung+iulara de 3<3", iar fiecarei di&i.iuni centimetrice 3<"3. Modul concret de masurare a ung+iurilor
cu a*utorul riglei gradate este ilustrat in figurile "' si "-. Astfel, &aloarea ung+iulara a inter&alului dintre doi stalpi ai liniei
telefonice este de 3</3, iar cea a inaltimii copacului este de 3<"3 9fig. "':. ncadrarea corecta a obiecti&ului pe rigla,
precum si citirea e,acta a dimensiunii inter&alului sunt aratate in figura "-, unde &aloarea ung+iulara a inter&alului dintre
cei doi stalpi este de 3</', corespun.ator celor %" mm cititi pe rigla.
#ig. "'.
#ig. "-.
D. Masurarea ung+iurilor cu a*utorul binoclului
a. Cunoasterea binoclului si modul de intrebuintare al acestuia
$inoclul 9fig. "/.: este un instrument foarte raspandit in armata, care ser&este la obser&area campului de lupta, la
masurarea ung+iurilor ori.ontale si &erticale precum si in alte scopuri.
nstrumentul se compune din doua lunete de &i.are legate intre ele printr6un dispo.iti& numit sarniera, care asigura
paralelismul permanent al celor doua lunete.
#ig. "/. ! < luneta de &i.are; " < sarniera; % < ocularul; ' < prismele; - < obiecti&ul; / < mansonul ocularului; 0 <
scarita ocularului; 1 < scarita sarnierei.
n corpul fiecarei lunete sunt montate ocularul, prismele si obiecti&ul care < toate la un loc < constituie sistemul
optic al binoclului; in plus, luneta din dreapta mai contine si reticulul binoclului, care este o placa de sticla a&and gra&ata pe
fata dinspre ocular scalele ce ser&esc pentru masurarea ung+iurilor ori.ontale si &erticale 9fig. "0:.
#ig. "0.
nainte de a fi folosit, binoclul trebuie pregatit pentru intrebuintare. Aceasta pregatire, constand in reglarea
ocularului dupa &ederea obser&atorului si in potri&irea distantei dintre oculare dupa distanta pupilara a acestuia, se face in
urmatoarea succesiune8
6 se alege in teren un obiect indepartat, bine distinct si &i.ibi;
6 tinand binoclul cu mana dreapta astfel incat obiecti&ul lunetei din dreapta sa fie acoperit, se pri&este cu oc+iul
stang prin ocularul lunetei din stanga si se roteste mansonul ocularului pana cand imaginea obiectului &i.at de&ine cat mai
clara;
6 se repeta aceasta operatie si pentru ocularul lunetei din dreapta, tinand binoclul cu mana stanga astfel incat
obiecti&ul lunetei din stanga sa fie acoperit;
6 se apuca binoclul cu ambele maini si se indepartea.a sau se apropie cele doua lunete ale sale in *urul sarnierei,
pana in momentul cand < pri&ind in acelasi timp cu ambii oc+i prin ambele oculare < se &ede o singura imagine a obiectului
&i.at.
Pentru a nu se repeta de fiecare data aceste operatiuni, este bine sa se tina po.itia de intrebunintare a binoclului,
memori.and po.itia di&i.iunilor de pe scaritele ocularelor si de pe scarita sarnierei. Pe timpul intrebuintarii sau al
transportului, instrumentul trebuie ferit de praf, ciocniri sau lo&iri. nainte si dupa intrebuintare lentilele ocularelor si ale
obiecti&elor se sterg de praf cu o carpa moale sau cu piele de caprioara.
b. #olosirea binoclului pentru masurarea ung+iurilor
Masurarea cu binoclul a ung+iurilor din teren sau a dimensiunilor ung+iulare ale unor obiecte se face cu a*utorul
scalei reticulului ale carei di&i.iuni mari sunt egale cu 36!3, iar cele mici cu 363-. Pentru a masura &aloarea ung+iulara a
unui obiect se &i.ea.a cu binoclul asupra acestuia, se citesc di&i.iunile scalei reticulului intre care se cuprinde imaginea
obiectului si se transforma aceasta citire in miimi. Astfel, de e,emplu, inter&alul din teren dintre o mo&ila si un pom i.olat
9fig. "1: este acoperit de trei di&i.iuni mari ale scalei reticulului, deci &aloarea ung+iulara a acestui inter&al este de 36!3 , %
B 36%3.
n ca.ul cand &aloarea ung+iului nu depaseste !633, acesta se poate masura direct prin suprapunerea unei gradatii a
scalei la un capat si citirea &alorii ung+iului in dreptul gradatiei suprapuse pe celalalt capat al inter&alului de masurat,
putandu6se aprecia si &alorile de 363",- 9o *umatate de di&i.iune a scalei reticulului:. Cand &aloarea ung+iului din teren
depaseste !633, atunci masurarea se poate face pe portiuni, masurand fiecare portiune in parte si adunand re.ultatele
acestora.
Este de mentionat faptul ca indiferent de procedeul aplicat sau de instrumentul a*utator folosit 9binoclu, rigla
gradata sau diferite obiecte u.uale:, nu se recomanda masurarea unor ung+iuri ce depasesc &aloarea de %633 intrucat in
acest ca. erorile sunt prea mari.
0. Determinarea inaltimii detaliilor din teren
A. Determinarea inaltimii detaliilor cu a*utorul bali.ei
Pentru aplicarea acestui procedeu este necesar sa se dispuna de o bali.a a carei inaltime este cunoscuta. n ca.ul
cand aceasta nu e,ista, se poate confectiona pe loc din materialele ce se gasesc in teren sau se poate folosi un *alon, o
pusca, o lopata sau orice alt obiect a&ut la indemana, cu conditia sa i se cunoasca sau sa i se poata masura lungimea.
n &ederea determinarii inaltimii obstacolului se infige bali.a in pamant la o oarecare distanta fata de acesta, apoi
militarul care e,ecuta determinarea se plasea.a astfel ca din po.itia culcat pe spate sa &ada in prelungirea &arfului bali.ei
partea superioara a obstacolului. Pri&ind cu atentie figura "2 se obser&a ca in acet fel s6au format doua triung+iuri asemenea
Abc si A$C, intre care se poate scrie relatia8
+A5 B dAD de unde 5 B + , DAd .
n aceasta formula d si D sunt cele doua distante ce se pot masura usor, iar + este inaltimea bali.ei care de
asemenea se cunoaste.
Daca de e,emplu inaltimea bali.ei este de " m, distanta masurata de la capul militarului pana la bali.a este de ' m,
iar cea de la capul militarului pana la copac este de %3 m, atunci inaltimea copacului este8
5 B " , %3A' B /3 8 ' B !- m.
#ig. "2.
$. Determinarea inaltimii detaliilor dupa umbra lor
Aceast procedeu se ba.ea.a pe obser&atia &erificata din natura ca in fiecare moment dintr6o .i insorita, lungimea
umbrelor obiectelor este direct proportionala cu inaltimea lor. Pentru a determina prin acest procedeu inaltiumea unui
detaliu din teren se asa.a langa aceasta in po.itie &erticala un obiect de inaltime cunoscuta 9pusca, lopata, *alon sau c+iar
militarul care e,ecuta determinarea:. Apoi se masoara atat umbra detaliului cat si umbra obiectului folosit pentru
determinare. Calculul inaltimii detaliului se poate e,ecuta pe doua cai.
Pri&ind atent figura %3, se obser&a ca s6au format doua triung+iuri, in care se poate scrie relatia8
5A+ B DAd, de unde 5 B + , DAd.
Daca inaltimea *alonului 9fig. %3: este de " m, umbra acestuia are % m lungime, iar umbra copacului !- m, atunci
inaltimea copacului este8
5 B " , !-A% B %3 8 % B !3 m.
#ig. %3.
Pentru a folosi o cale mai simpla de a calcula inaltimea copacului se obser&a de cate ori se cuprinde umbra
*alonului in cea a copacului, dupa care se inmulteste umbra *alonului in cea a copacului, dupa care se inmulteste inaltimea
*alonului cu acest numar. n ca.ul figurii %3, umbra *alonului se cuprinde in cea a copacului de - ori, deci inaltimea
copacului este8 5 B - , " B !3 m.
1. Determinarea pantei terenului
A. Aprecierea pantei din &edere
Aprecierea pantei terenului din &edere, care da re.ultate apro,imati&e, se poate face numai dupa o perioada
oarecare de antrenament in cadrul careia se formea.a deprinderea de a face aprecieri destul de corecte, in urma fi,arii in
memorie a cator&a pante tipice. Este necesar sa se tina seama de faptul ca pantele pri&ite de *os in sus par a fi mai mari
decat sunt in realitate.
Cele mai bune re.ultate in apreciere se obtin in situatia cand panta este pri&ita dintr6o parte, lateral si apoi este
comparata cu &aloarea unor ung+iuri etalon cunoscute. Astfel, de e,emplu, pot fi cunoscute ung+iurile unui ec+er sau pot fi
masurate cu un raportor ung+iurile ce se formea.a intre degetele mainii desfacute la ma,imum. Aceste marimi pot fi
folosite cu multa usurinta ca etaloane pentru masurarea pantelor din teren, asa cum se arata in figurile %! si %".
#ig. %!.
#ig. %".
$. Determinarea pantei prin masurarea unei distante
Pentru a determina panta terenului prin masurarea unei distante se procedea.a astfel 9fig. %%.:8
#ig. %%.
6 militarul, tinand in dreptul oc+irilor in po.itie ori.ontala un obiect oarecare 9rigla, creion, carnet, cutie de
c+ibrituri etc.: se deplasea.a in lungul pantei astfel incat sa poata lua un reper pe panta, situat la inaltimea oc+ilor sai;
6 se masoara apoi in dubli pasi distanta dintre locul de obser&are si reperul ales;
6 se calculea.a &aloarea ung+iului de panta cu a*utorul formulei8
> B + , /3AD,
in care + este diferenta de ni&el dintre punctul de obser&are si reperul ales, iar D < distanta masurata in dubli pasi.
Din figura %% se obser&a ca diferenta de ni&el + este c+iar inaltimea militarului care e,ecuta determinarea. Cum insa
inaltimea unei persoane poate fi apreciata drept egala cu un dublu pas al acesteia, formula de mai sus se simplifica
de&enind8
> B /3ADH.
E,emplu8 pe o anumita portiune de panta s6au masurat prin acest procedeu un numar de !- dubli pasi; &aloarea
ung+iului de panta pe aceasta portiune este8 > B /3 8 !- B '=.
Capitolul
Procedee e,pediti&e pentru orientarea in teren fara +arta
2. Continutul orientarii in teren
n desfasurarea diferitelor actiuni de lupta ale trupelor orientarea are o importanta deosebita, mai ales in situatiile
cand se actionea.a intr6un teren necunoscut, in .one paduroase sau muntoase, pe timp de noaptesau in conditii
meteorologice grele. )rientarea rapida su ub acelasi timp corecta este necesara pentru a determina locul de dispunere a unei
subunitati sau grupe, pentru a cunoaste precis locul unde se gaseste la un moment dat un militar, pentru a preci.a o anumita
directie in teren sau pentru a mentine in timpul deplasarii o directie data.
)rientarea in teren consta in determinarea punctelor cardinale si a punctului de statie in raport cu detaliile
incon*uratoare de planimetrie si de relief.
(e numesc puncte cardinale cele patru puncte cunoscute sub denumirea de nord 9mia.anoapte:, est 9rasarit:, sud
9mia.a.i: si &est 9apus:; in afara acestora mai sunt si alte puncte intermediare ale caror dispuneri si denumiri prescurtate
sunt redate in figura %'. Acestea din urma sunt necesare pentru orientarea cat mai e,acta in situatia cand directiile spre
anumite detalii din teren nu coincid cu punctele cardinale.
#ig. %'.
Prin notiunea de punct de statie, in topografia militara se intelege locul pe care6l ocupa in teren la un moment dat
un militar sau o masina de lupta, o grupa sau o subunitate. Preci.area corecta si rapida a punctului de statie se poate face
numai dupa dobandirea in acest scop a unor deprinderi, ce se formea.a prin antrenamente repetate e,ecutate in conditii
&ariate, in timp de .i si de noapte, precum si in conditii de &i.ibilitate redusa 9ploaie, ninsoare, ceata, praf, fum etc.:.
Pentru a se putea orienta usor si repede in teren fara +arta, fiecare militar trebuie sa stie sa determine punctele
cardinale, directiile spre detaliile incon*uratoare de planimetrie sau de relief si sa masoare distantele pana la aceste detalii.
(uccesiunea operatiilor in teren pentru e,ecutarea orientarii fara +arta este urmatoarea8
6 sa determine punctele cardinale printr6unul din procedeele ce urmea.a a fi e,puse in continuare si se
materiali.ea.a directiile spre acestea, cu a*utorul unor repere distincte si cat mai indepartate din teren ce se gasesc la nord,
est, sud si &est fata de punctul de statie;
6 se aleg in teren cate&a detalii incon*uratoare de planimetrie si de relief < situate mai aproape de punctul de statie
si dispuse pe cat posibil uniform in *urul acestuia sau in sectorul de obser&are reparti.at < si se determina fata de punctele
cardinale directiile din punctul de statie spre aceste detalii;
6 se aprecia.a sau se masoara 9dupa ca.: distantele pana la aceste detalii, determinand in acest fel po.itia punctului
de statie.
) directie oarecare )C din teren 9fig. %-: se determina prin ung+iul ori.ontal $)C care se formea.a intre o alta
directie )$ < considerata drept origine < si directia data. Ca directie origine poate fi luata orice dreapta ce trece prin
punctul de statie si printr6un detaliu distinct din teren, considerat reper.
#ig. %-
Daca orientarea se e,ecuta fata de punctele cardinale, directia de origine este linia imaginara nord6sud ce trece
prin polii geografici ai Pamantului si prin punctul de statie; aceasta linie imaginara se numeste meridian geografic 9sau
ade&arat:. n situatiile cand orientarea fata de punctele cardinale se e,ecuta cu a*utorul busolei, directia origine,
materiali.ata prin po.itia acului magnetic al busolei, este linia imaginara nord6sud ce trece prin polii magnetici ai
Pamantului si prin punctul de statie; aceasta linie imaginara se numeste meridian magnetic. n urma determinarii in teren a
directiei spre nord, directiile spre celelalte puncte cardinale sau spre orice alt obiecti& se pot stabili cu usurinta.
!3. Determinarea punctelor cardinale
A. Determinarea punctelor cardinale dupa diferite indicii din natura
Pe campul de lupta se i&esc deseori situatii in care militarii 9si mai ales cercetasii: se pot gasi i.olati sau in grupuri
mici, nea&and asupra lor nici un instrument sau document cu a*utorul caruia sa se poata orienta. n asemenea ca.uri,
stabilirea apro,imati&a a punctelor cardinale < in speta a diretiei spre nord < poate fi facuta dupa diferite indicii din natura
sau dupa modul de dispunere in teren a unor detalii de planimetrie, astfel8
6 &egetatia ierboasa a poienilor din padure este mai deasa in partea de nord a poienii decat in partea de sud;
6 copacii i.olati au de regula coroana si frun.isul mai dese in partea de sud ca urmare a lumino.itatii si caldurii
(oarelui, iar in partea de nord sunt mai putin de.&oltate; coa*a de pe trunc+iul acestora este mai groasa si mai aspra, uneori
c+iar acoperita cu musc+i, pe partea dinspre nord 9fig. %/:;
#ig. %/.
6 inelele de crestere anuala ce se pot obser&a la trunc+iurile de copaci taiati 9fig. %0: sunt mai apropiate unele de
altele in partea dinspre nord a trunc+iului;
#ig. %0.
6 pietrele i.olate 9fig. %1: si stancile au partea dinspre nord de obicei acoperita cu musc+i, ca urmare a umbrei si
ume.elii ce se mentin mai mult pe aceasta directie;
#ig. %1.
6 musuroaiele de furnici in cele mai multe ca.uri sunt ase.ate in partea de sud a copacilor sau a bosc+etilor, iar
partea dinspre nord a musuroaielor este intotdeauna mai inclinata decat cea dinspre sud;
6 altarele bisericilor ortodo,e sunt construite intotdeauna cu fata spre este 9fig. %2:, iar bratele trans&ersale ale
crucilor de pe turlele acestor biserici indica directia nord6sud;
#ig. %2.
6 in cele mai multe ca.uri crucile de pe morminte sunt ase.ate la capatul de &est al acestora 9fig. '3:.
#ig. '3.
Directia nordului mai poate fi determinata si cu a*utorul unei lame de ras confectionata din otel superior,
procedand in felul urmator 9fig. '!:8
#ig. '!. ab < sensul de rotire a lamei
6 se asa.a 9se culca: o lama pe suprafata unei ape linistite dintr6un &as nemetalic 9galeata de lemn, sa&oniera sau
lig+enas de ras din material plastic etc.:;
6 datorita faptului ca unul din capetele lamei este mai puternic magneti.at decat celalalt, acesta se &a roti intr6un
anumit sens pana ce capatul magneti.at se stabileste spre nord;
6 operatiunea se repeta inca o data cel putin, lama fiind ase.ata intr6o alta po.itie initiala decat prima oara, pentru a
se obser&a cu atentie sensul ei de rotire spre a nu confunda nordul cu sudul.
$. Determinarea punctelor cardicale cu a*utorul astrilor
a. Dupa (oare
n .ilele senine po.itia pe cer a (oarelui la anumite ore indica directiile spre punctele cardinale, asa cum reiese din
figura '". umbrelle delatiilor de planimetrie pot fi folosite foarte usor la determinarea punctelor cardinale, cunoscand ca la
orele !" orice umbra este indreptata spre nord. De asemenea, tinand seama de faptul ca in decurs de o ora umbrele se
deplasea.a cu apro,imati& !-=, este usor sa se determine directiile spre punctele cardinale la orice ora din timpul .ilei, asa
cum reseie din figura '%.
#ig. '".
#ig. '%.
Este de retinut faptul ca (oarele nu are aceeasi po.itie pe cer in toate lunile anului la o ora anumita; aceasta po.itie
difera in functie de anotimpuri dupa cum se arata in tabelul de mai *os, care cuprinde date &alabile pentru emisfera nordica
la latitudinile mi*locii 9'3 < -3=:, po.itie in care se situea.a si patria noastra pe globul terestru.
Po.itia (oarelui
Anotimpurile
&ara 9mai, iunie, iulie:
iarna 9noiembrie, decembrie,
ianuarie:
prima&ara si toamna
9februarie, martie, aprilie,
august, septembrie,
octombriee:
La est La ora 1 Nu se &ede La ora /
La sud6est La ora !3 la ora !3 La ora 2,%3
La sud La ora !" La ora !" La ora !"
La sud6&est La ora !- La ora !' La ora !',%3
La &est La ora !1 Nu se &ede La ora !1
b. Dupa (oare si ceas
Tinand seama de ora la care se face determinarea si de po.itia (oarelui pe cer la acea ora, se poate determina
directia sud, procedand astfel 9fig. '':8
#ig. ''. a < inainte de amia.a; b < dupa6amia.a.
6 se tinea ceasul in po.itie ori.ontala si se roteste astfel incat acul orar sa fie indreptat spre directia in care se
gaseste (oarele pe cer;
6 se imparte in doua parti egale sectorul de cerc de pe cadranul ceasului, format intre po.itia acului orar si cifra !";
6 linia care uneste a,ul de rotatie al acelor ceasului cu *umatatea acestui sector de cerc 9si care nu este altce&a decat
bisectoarea ung+iului ori.ontal format intre acul orar si directia spre cifra !" de pe cadran:, indica directia sud. Este
important de retinut ca de amia.a se imparte sectorul de cerc pe care trebuie sa6l parcurga acul orar pana la orele !" 9fig. ''
a:, iar dupa6amia.a < acela pe care l6a parcurs de*a dupa orele !" 9fig. '' b:.
ntrucat acest procedeu poate da erori destul de mari prima&ara si &ara 9care in luna iunie pot atinge "-=:, se
recomanda folosirea urmatoarei &ariante 9fig. '-:8
#ig. '-.
6 se tine ceasul in mana cu degetul mare si cel aratator, astfel incat sa aiba o po.itie inclinata de '3 < '-= fata de
planul ori.ontal si cifra !" de pe cadran in fata;
6 in dreptul *umatatii sectorului de cerc format dintre acul orar si cifra !" se tine un c+ibrit 9fir de iarba, betisor
etc.: la marginea ceasului, intr6o po.itie perpendiculara fata de cadranul acestuia;
6 tinand ceasul si c+ibritul in aceasta po.itie, se face o rotire in sensul con&enabil pana cand umbra c+ibritului
trece prin a,ul de rotatie al acelor; in acest moment cifra !" de pe cadran se gaseste spre sud.
c. Dupa Luna
Cunoscand fa.ele Lunii 9fig. '/:, punctele cardinale pot fi determinate cu o oarecare apro,imatie si pe timp de
noapte. n diferite fa.e ale sale si la anumite ore, cu a*utorul Lunii pot fi determinate apro,imati& punctele cardinale, dupa
datele cuprinse in tabelul urmator8
#a.ele lunii
Directia in care se afla Luna
La orele !1 La orele "' La orele /
Primul patrar 9Luna este in La sud La &est Nu se &ede
crestere, are cornurile in6
dreptate spre stangasi forma
literei D, se &ede numai par6
tea din dreapta a discului lu6
nar:
Luna plina 9se &ede tot dis6
cul lunar:
La est La sud La &est
Ultimul patrar 9Luna este in
descrestere, are cornurile in6
dreptate spre dreapta si for6
ma literei C, se &ede numai
partea din stanga a discului
lunar:
Nu se &ede La est La sud
#ig. '/. ! < primul patrar; " < Luna plina; % < ultimul patrar.
d. Dupa (teaua Polara
Pe timpul noptilor senine se pot determina cu usurinta punctele cardinale, tinandu6se seama de faptul ca (teaua
Polara indica intotdeauna directia spre nord. Cum insa aceasta stea se identifica cu o oarecare greutate printre numeroasele
stele ce impan.esc bolta cereasca, petru gasirea ei se procedea.a in felul urmator8
6 se cauta pe cer constelatia Carul Mare 9Ursa Mare:; aceasta este formata dintr6un grup de 0 stele suficient de
&i.ibile, care sunt astfel dispuse incat prin po.itia lor seama cu un car 9fig. '0:;
#ig. '0.
6 se prelungeste imaginar dreapta ce uneste ultimele doua stele 9roti: ale Carului Mare; aceasta prelungire &ara se
face cu o mica abatere spre dreapta 9asa cum re.ulta din fig, '0:, iar iarna < spre stanga;
6 pe aceasta dreapta la o departare de apro,imati& cinci ori dinstanta dintre roti se gaseste (teaua Polara, care este
prima si cea mai luminoasa stea din constelatia Carul Mic 9Ursa Mica:;
6 militarul care face determinarea se intoarce spre (teaua Polara astfel identificata, isi coboara pri&irea de pe cer pe
suprafata terestra si materiali.ea.a directia nord cu a*utorul unui reper &i.ibil din teren; in ca.ul cand conditiile de
&i.ibilitate nu permit acestea, atunci directia nord se *alonea.a cu a*utorul lanternelor sau felinarelor.
C. Determinarea punctelor cardinale cu a*utorul busolei
Dintre toate procedeele e,pediti&e care se cunosc pentru orientarea in teren fara +arta, procedeul cu a*utorul
busolei este cel mai intrebuintat, fiind cel mai simplu si rapid, dar in acelasi timp si cel mai precis. Determinarea punctelor
cardinale cu a*utorul busolei se poate e,ecuta atat .iua cat si noaptea indiferent de anotimp, pe uscat, pe apa sau in aer, in
orice conditii de &i.ibilitate si aproape in orice situatii atmosferice. Procedeul se ba.ea.a pe insusirea 9proprietatea: acului
magnetic al busolei de a se indrepta sub influenta magnetismului terestru intotdeauna cu acelasi &arf spre acelasi pol
magnetic al Pamantului.
a. Cunoasterea busolei si modul de intrebuintare al acesteia
$usola este un instrument in&entat de c+ine.i inca inaintea erei noastre si ser&este la orientarea in teren precum si
la determinarea punctelor cardinale. E,iste diferite tipuri de busola, constructia de detaliu a acestora poate fi reali.ata in
di&erse feluri. Cele mai perfectionate sunt acelea care sunt gradate in grade si miimi, au dispo.iti&e de &i.are cu a*utorul
carora pot fi reperate diferite detalii din teren si sunt fosforescente pentru a se putea folosi si noaptea; asemenea instrumente
< mai des intrebuintate si la noi < sunt busole tip .).R., $!6/2 si Adriano&.
$usolele .).R. si Adriano& 9fig. '1: au o constructie foarte asemanatoare, destul de simpla si sunt alcatuite din
urmatoarele parti componente8
#ig. '1. ! < cutia; " < acul magnetic; % < cadranul; ' < capacul; - < crestatura; / < catarea; 0 opritorul.
Cutia busolei are o forma circulara si este confectionata din ebonita. n interiorul ei sunt montate alte parti
componente ale instrumentului, iar in e,terior se gasesc doua urec+iuse in care se introduce o curelusa pentru ca busola sa
poata fi purtata la mana.
Acul magnetic < ase.at pe un pi&ot montat in interiorul cutiei si in centrul geometric al acesteia. Capatul nordic al
acului magnetic este in forma de sageata si se termina cu un &arf triung+iular acoperit cu o substanta fosforescenta, spre a
putea fi obser&at si pe intuneric.
Cadranul < montat deasupra cutiei si in interiorul acesteia, este gradat in !"3 di&i.iuni si este dublu numerotat, in
grade se,agesimale si miimi, fiecare di&i.iune a&and o &aloare ung+iulara de %= sau de 36-3. Numerotarea in grade se face
in sensul acelor ceasornicului din - in - di&i.iuni, deci din !-= in !-=, iar numerotarea in miimi se face in sensul in&ers al
acelor ceasornicului din !3 in !3 di&i.iuni, deci din -633 in -633. Punctele cardinale de pe cadran sunt marcate prin indici
fosforescenti.
Capacul rotati& este fi,at deasupra cutiei busolei, are rolul de a feri cadranul si acul magnetic de o u.ura prematura
si se foloseste pentru &i.area reperelor din teren, precum si pentru inregistrarea pe cadran a unor &alori ung+iulare date.
Dispo.iti&ul de &i.are este montat pe capacul rotati&. Acest dispo.iti& este format din crestatura si catare care sunt
montate pe peretele e,terior al capacului. n dreptul acestora, pe peretele interior al capacului si deasupra cadranului, se
gasesc doi indici fosforescenti de forma triung+iulara. ntotdeauna &i.area unui detaliu oarecare din teren se face in sensul
crestatura6catare.
)pritorul este o parg+ie ce se prelungeste in e,teriorul cutiei si ser&este la blocarea sau la deblocarea acului
magnetic.
$usola tip $!6/2 9fig. '2: de fabricatie romaneasca se compune din urmatoarele parti8
#ig. '2. ! < corpul; " < acul magnetic; % < cadranul; ' < oglinda; - < capacul; / < ferestruica de &i.are; 0 < sageata
de directie.
Corpul busolei este o placa rigida de forma patrata, constituind ba.a busolei pe care sunt montate toate celelalte
parti componente ale acesteia.
Cadranul busolei este format dintr6un disc transparent si un geam protector fi,ate intr6o montura metalica.
Cadranul are o forma circulara si 9spre deosebire de tipurile de busola pre.entate anterior: se poate roti pe corpul busolei.
Pe discul transparent sunt gradate punctele cardinale principale si intermediare 9cele principale sunt marcate si prin semne
fosforescente pentru &i.ibilitate in intuneric:. Discul transparent este gradat in miimi, fiecare di&i.iune a&and o &aloare
ung+iulara de 36-3; numerotarea gradatiilor se face in sensul acelor ceasornicului din -633 in -633.
Acul magnetic este ase.at in interiorul locasului cilindric din corpul busolei si se poate roti liber pe un pi&ot.
Capul in forma de sageata indica nordul, iar cel in forma de cerculet < sudul.
)glinda busolei este fi,ata de un corp printr6o balama si este rabatabila. Cand este desc+isa intre '- 6 /3= si se tine
la inaltimea oc+iului, permite ca in acelasi timp cu directia de &i.are sa se &ada si gradatiile de pe cadran.
Capacul busolei este fi,at de un corp prin doua suruburi, fiind de asemenea rabatabil. Marginea e,terioara este
gra&ata in mm. Cele doua parti laterale sunt pre&a.ute cu cate o ferestruica de &i.are care constituie dispo.iti&ul de &i.are
al busolei; &i.area se face intotdeauna in sensul sagetii de directie imprimata pe interiorul si pe e,teriorul capacului.
ndicele < este un &arf de metal montat pe corpul busolei, care ser&este la citirea gradatiilor de pe cadran.
)pritorul este montat pe corpul busolei, fiind o parg+ie care bloc+ea.a acul magnetic la inc+iderea capacului.
nainte de a fi intrebuintata este necesar ca busola sa fie &erificata. Aceasta &erificare constand in incercarea
sensibilitatii acului magnetic, se e,ecuta astfel8
6 se asa.a busola in po.itie ori.ontala, se debloc+ea.a acul magnetic, se lasa sa se opreasca si se obser&a 9se
notea.a: gradatia de pe cadran in dreptul careia s6a oprit &arful acestuia;
6 se scoate acul din po.ita sa de ec+ilibru cu a*utorul unui obiect de fier 9baioneta, briceag, c+eia etc.:, se lasa sa se
stabileasca si se obser&a din nou gradatia in dreptul careia s6a oprit; aceasta operatiune se repeta de cate&a ori.
Daca dupa fiecare scoatere din ec+ilibru acum magnetic re&ine repede si e,act in dreptul aceleiasi gradatii initiale,
inseamna ca aceasta este suficient de sensibil iar busola este buna de intrebuintat. n ca. contrar acul nu este suficient de
magneti.at, ori s6a u.at pi&otul acestuia, deci busola nu poate fi folosita.
Pentru a se asigura functionarea corecta a busolei in timpul intrebuintarii trebuie sa se respecta urmatoarele reguli
de manipulare8
6 in timpul deplasarilor si in orice alta oca.ie cand busola nu este folosita, acul magnetic se bloc+ea.a cu a*utorul
opritorului pentru a nu se u.a pi&otul acestuia;
6 busola nu se intrebuintea.a in imediata apropiere a cailor ferate sau a oricaror altor constructii din fier sau din
otel; de asemenea, in timpul folosirii se indepartea.a orice obiect metalic 9arma, briceag, legatura de c+ei etc.: la o
asemenea distanta incat sa nu influente.e acul magnetic;
6 se e&ita intrebuintarea busolei pe timp de furtuna cu descarcari electrice si in apropierea liniilor electrice de inalta
tensiune;
6 pentru ca partile fosforescente sa fie bine &i.ibile la intuneric, acestea se incarca in prealabil printr6o e,punere de
!- < "3 minute a busolei la (oare sau la lumina electrica.
b. #olosirea busolei la determinarea punctelor cardinale
Determinarea punctelor cardinale cu a*utorul busolei incepe prin determinarea directiei nord, care se e,ecuta in
urmatoarea succesiune8
6 a&and acul magnetic blocat, se roteste capacul busolei pana cand indicele de la catare se suprapune pe gradatia 3
de pe cadran;
6 se asa.a busola in palma tinuta intr6o po.itie ori.ontala si se debloc+ea.a acul magnetic cu a*utorul opritorului;
6 se lasa acul sa se stabileasca si se intoarce cu busola tinuta in palma, pana cand &arful acului magnetic a*unge in
dreptul gradatiei 3 de pe cadran, respecti& in prelungirea &arfului indicelui catarii;
6 fara a sc+imba po.itia corpului si a busolei < deci mentinand acul in dreptul indicelui catarii ase.at pe nordul
cadranului < se ridica cu atentie palma in dreptul oc+ilor si se reperea.a in teren un detaliu ce se gaseste pe aceasta directie,
care materiali.ea.a directia nord din punctul de statie;
6 celelalte puncte cardinale se determina pirn intoarceri succesi&e si e,acte de cate 23=, iar directiile spre acestea se
materiali.ea.a de asemenea prin repere.
Dupa e,ecutarea determinarii se raportea.a, de e,emplu, astfel 9fig. -3:8 INordul pe directia sondei de petrol de pe
dealul din fata, estul pe directia podului de lemn de pe parau, sudul pe directia casei i.olate din &ale, &estul pe directia
pomului i.olat de pe creasta cu piramidaJ. La ne&oie se pot stabili si unele directii intermediare dupa cum reiese din figura.
#ig. -3.
Pentru a se e,ecuta in intregime orientarea in teren fara +arta, urmea.a ca < indiferent de procedeul folosit pentru
determinarea punctelor cardinale < sa se mai determine si punctul de statie asa cum s6a aratat la inceputul acestui capitol.
Apoi se raportea.a, de e,emplu, astfel 9fig. -3:8 IMa gasesc pe &arful mamelonului situat la %-3 m nord6est de coltul
padurii, la !-3 m sud6este de piramida de pe deal si la -33 m sud6&est de fantana de cumpana din &aleJ.
!!. Determinarea directiilor in teren
A. Notiuni generale despre declinatia magnetica si despre a.imut
a. Declinatia magnetica
Printr6un punct oarecare A de pe suprafata globului terestru trece un meridian geografic PNg6A6P(g si un
meridian magnetic PNm6A6P(m 9fig. -!:. Dupa cum se &ede din figura, cele doua meridiane formea.a intre ele un ung+i;
acest ung+i poarta denumirea de declinatie magnetica si se notea.a cu Dm. Cu alte cu&inte declinatia magnetica este ung+iul
format dintre directia nord a meridianului geografic si directia nord a meridianului magnetic, in punctul considerat.
Declinatia magnetica poate fi estica si se scrie cu semnul C in situatia cand acul magnetic se abate spre est fata de
meridianul geografic 9fig. -" a: sau &estica si se scrie cu semnul < in ca.ul cand acul magnetic se abate spre &est fata de
meridianul geografic 9fig. -" b:. n tara noastra declinatia magnetica este estica.
#ig. -!.
#ig. -". a < estica; b < &estica.
Declinatia magnetica nu are aceeasi &aloare in toate punctele suprafetei terestre, ci este in functie de locul de
dispunere a punctului de statie in care ea se masoara. Dar, c+iar si intr6unul si acelasi punct, &aloarea declinatiei magnetice
difera in timp. Acest fenomen este cunoscut sub notiunea de &ariatia declinatiei magnetice. 4ariatiile declinatiei magnetice
au cau.e multiple si pot fi grupate in &ariatii de timp si in &ariatii locale. 4ariatiile de timp, la randul lor, sunt periodice si
accidentale. 4ariatia periodica este seculara 9datorita rotirii polilor magnetici in *urul celor geografici intr6o perioada de /'3
ani, atingand &alori ma,ime de %3=:, anulata, lunara si .ilnica 9practic, acesta este cea mai importanta, a*ungand pana la
&alori ma,ime de %3= intre orele 16!' si fiind mai pronuntata in .ilele insorite de &ara:. 4ariatiile accidentale apar ca
urmare a unor fenomene naturale cum sunt descarcarile electrice, furtunile magnetice, aurorele boreale sau cele australe.
4ariatiile locale se datoresc e,istentei in subteran a unor .acaminte masi&e de minereuri feroase sau a aglomerarilor mari
de metal pe suprafata terestra, care creea.a asa6numitele .one de anomalii magnetice. n timpul si in .onele de manifestare
a &ariatiilor accidentale si locale ale declinatiei magnetice, busola nu poate fi folosita.
b. A.imutul
Cu oca.ia orientarii in teren, directiile spre detaliile de planimetrie sau de relief se indica de regula fata de
punctele cardinale. n aceasta situatie, drept directie origine se ia directia nord fata de care se masoara ung+iurile ori.ontale
spre a determina diferitele directii din teren. (e numeste a.imut ung+iul ori.ontal pe care6l face intr6un punct de pe
suprafata terestra directia nord a meridianului cu o directie oarecare din teren. A.imutul se masoara de la directia nord in
sensul acelor ceasornicului si are &alori cuprinse intre 3= 93
g
:6 %/3= 9'33
g
: sau 3633 si /3633. A.imutul poate fi geografic
9ade&arat: sau magnetic.
A.imutul geografic 9ade&arat: se notea.a cu A 9fig. -%: si se masoara fata de directia nord a meridianului
geografic 9ade&arat:, adica fata de nordul determinat prin orice procedeu e,pediti& descris mai sus, cu e,ceptia celui cu
a*utorul busolei. Pentru a se determina cat mai bine directiile spre diferitele detalii din teren, este necesar sa se masoare
a.imuturile geografice ale acestor directii; dupa &aloarea 9marimea: a.imuturilor se pot indica cu usurinta directiile in care
se gasesc detaliile in cau.a. ndicarea directiilor prin a.imut geografic este ilustrata in figura -'.
#ig. -%.
#ig. -'.
Determinarea apro,imati&a a a.imuturilor geografice in teren se poate face prin aplicarea oricaruia dintre
procedeele e,pediti&e pentru masurarea ung+iurilor descrise anterior. n plus mai poate fi folosit si cadranul ceasului,
cunoscand ca di&i.iunea minutelor are o &aloare ung+iulara de /= sau de !633, iar cea a orelor < %3= sau -633.
De cele mai multe ori orientarea in teren se e,ecuta cu a*utorul busolei. n acest ca. directia de origine este
considerata directia nord a meridianului magnetic 9materiali.ata prin po.itia acului magnetic al busolei:, fata de care se
determina directiile din teren. A.imutul magnetic 9fig. --: se notea.a cu Am si se masoara fata de directia nord a
meridianului magnetic. n figura -/ se repre.inta indicarea directiilor prin a.imut magnetic.
#ig. --.
#ig. -/.
#ata de cele e,plicate mai sus reiese limpede ca a.imutul magnetic difera de cel geografic 9ade&arat: cu &aloarea
declinatiei magnetice 9fig. -0:. n di&ersele situatii de lupta se pot i&i ca.uri cand este necesar sa se treaca de la a.imutul
geografic 9ade&arat: la cel magnetic sau in&ers. Aceste treceri se pot face suficient de usor, prin aplicarea urmatoarelor
formule8
A B Am C 9 D Dm: sau Am B A 6 9 D Dm:
Cu alte cu&inte, a.imutul geografic 9ade&arat: este egal cu suma algebrica dintre a.imutul magnetic si declinatia
magnetica, iar a.imutul magnetic este egal cu diferenta algebrica dintre a.imutul geografic 9ade&arat: si declinatia
magnetica; in ambele ca.uri declinatia magnetica se introduce cu semnul ei.
#ig. -0. a < declinatia magnetica estica; b < declinatia magnetica &estica; Ng < nordul geografic; Nm < nordul
magnetic; A < a.imutul geografica 9ade&arat: al directiei A$; Am < a.imutul magnetic al directiei A$; Dm < declinatia
magnetica.
$. Determinarea a.imutului cu a*utorul busolei
a. Determinarea a.imutului magnetic al unei directii date
Pentru a putea determina cu a*utorul busolei a.imutul magnetic al unei directii date 9de e,emplu, al directiei catre
pomul rotat din fig. -1: se procedea.a in felul urmator8
#ig. -1.
6 militarul se intoarce cu fata spre detaliul din teren al carui a.imut magnetic urmea.a a fi determinat;
6 se ridica busola in po.itie ori.ontala la inaltimea apro,imati&a a oc+ilor, se debloc+ea.a acul magnetic si se
roteste busola in plan ori.ontal pana cand &arful nordic al acului magnetic a*unge in dreptul gradatiei .ero de pe cadran;
6 se roteste capacul busolei si se &i.ea.a prin dispo.iti&ul de &i.are 9crestatura6catare: detaliul din teren, a&andu6se
grii*a ca acul magnetic sa se mentina pe gradatia .ero a cadranului;
6 se citeste pe cadran gradatia din dreptul indicelui catarii, aceasta fiind c+iar &aloarea a.imutului magnetic al
directiei date.
n e,emplul de pe figura -1, &aloarea a.imutului magnetic al directiei catre pomul rotat este de '-= sau 06-3.

b. Determinarea unei directii dupa a.imutul magnetic dat sau cunoscut
Cu oca.ia deplasarilor in teren dupa a.imut, la indicarea unor obiecti&e sau in di&erse alta situatii, se i&este
frec&ent necesitatea de a determina o directie necunoscuta in teren, dar al carei a.imut magnetic este dat sau cunoscut. n
asemenea ca.uri se procedea.a astfel8
6 se roteste capacul busolei pana cand indicele catarii se suprapune peste &aloarea a.imutului magnetic dat sau
cunoscut;
6 se ridica busola intr6o po.itie ori.ontala la inaltimea apro,imati&a a oc+ilor si se debloc+ea.a acul magnetic;
6 militarul se intoarce cu busola in mana pana cand a*unge intr6o po.itie in care &arful nordic al acului magnetic se
suprapune peste gradatia .ero de pe cadran;
6 mentinand acul magnetic pe .ero cadranului, se &i.ea.a prin dispo.iti&ul de &i.are 9crestatura6catare: un detaliu
din teren, determinandu6se astfel directia al carei a.imut magnetic a fost dat sau cunoscut.
!". Deplasarea in teren dupa a.imut
A. Continutul, succesiunea si te+nica deplasarii in teren dupa a.imut
n di&ersele situatii de lupta se i&esc deseori ca.uri cand priceperea militarului de a se deplasa dupa a.imut este de
mare importanta pentru asigurarea indeplinirii cu succes a unei anumite misiuni ordonate. Aceasta pricepere este de mare
folos mai ales in situatiile cand se actionea.a intr6un teren necunoscut, lipsit de repere sau cu repere putine, in afara
drumurilor sau in conditii de &i.ibilitate redusa, precum si la indeplinirea oricaror misiuni ce presupun deplasari in teren,
cand nu se dispune pe +arta.
(pecificul deplasarii in teren dupa a.imut consta in priceperea de a determina in teren directia de deplasare dupa
a.imutul dat, de a mentine aceasta directie in timpul deplasarii si de a a*unge la punctul stabilit; de fapt, acesta este
continutul deplasarii dupa a.imut. n acest scop este necesar sa se cunoasca in primul rand in ce directie fata de punctele
cardinale trebuie e,ecutata deplasarea, si in al doilea rand, ce distanta trebuie parcursa pentru a se a*unge la obiecti&ul
indicat, cu alte cu&inte este necesar sa se cunoasca a.imuturile magnetice si distantele. Cel ce e,ecuta deplasarea in teren
dupa a.imut trebuie sa stie intotdeauna sa a*unga e,act si la timp la locul indicat; cum acest lucru nu este c+iar asa de usor,
este necesar sa se faca antrenamente repetate, e,ecutate in di&erse conditii de teren si de &i.ibilitate, atat .iua cat si noaptea.
n cele ce urmea.a se da un e,emplu concret, din care reies atat succesiunea cat si te+nica e,ecutarii unei deplasari
in teren dupa a.imut. De e,emplu, unei grupe de cercetare i se da misiunea de a se deplasa de la podul de lemn 9fig. -2: pe
un a.imut de %3%= si la o distanta de 0-3 dubli pasi, in &ederea ocuparii unui post de obser&are.
#ig. -2.
n &ederea indeplinirii acestei misiuni, prima operatiune este aceea de a se determina dupa a.imutul dat directia in
care urmea.a sa se e,ecute deplasarea. Aceasta se e,ecuta c+iar in punctul de plecare, deci pe pod, asa dupa cum s6a
descris in punctul !!.$.b. din pre.entul capitol. Dupa ce s6a determinat astfel directia de deplasare, se stabileste pe aceasta
directie un detaliu oarecare din teren ce ser&este drept reper intermediar in &ederea mentinerii directiei pe itinerarul de
deplasare ordonat. Apoi incepe deplasarea spre acest reper intermediar, facandu6se in acelasi timp si numararea dublilor
pasi. n e,emplul de pe figura -2 reperul intermediar este copacul i.olat, pana la care s6au parcurs "-3 dubli pasi.
A*ungand la acest reper intermediar, se e,ecuta din nou determinarea directiei de deplasare, dupa acelasi a.imut
dat si se alege un nou reper intermediar pe aceasta directie, dupa care se continua deplasarea. n e,emplul considerat acest
reper intermediar este un bosc+et, pana la care s6au mai parcurs inca "33 dubli pasi. Aici din nou se e,ecuta determinarea
directiei dupa a.imutul dat, dupa care se continua deplasarea numarand restul de %33 dubli pasi. ntrucat s6a obser&at ca
piramida de pe deal se afla e,act in directia data, ultima portiune a inter&alului se parcurge fara a se mai alege alt reper
intermediar, deplasarea facandu6se pe directia ei numarand doar pasii dubli.
Desigur, un itinerar de deplasare in teren dupa a.imut rareori contine doar o singura latura; in cele mai multe
ca.uri un asemenea itinerar cuprinde % < ' laturi cu a.imuturi diferite si de lungimi di&erse. n acest ca. fiecare latura este
determinata prin anumite repere ce se indica, in care se e,ecuta in mod succesi& determinarea directiilor dupa a.imutele
date, urmand ca deplasarea sa se e,ecute asa cum s6a descris mai sus. De e,emplu, daca deplasarea ar trebui continuata de
la piramida la casa i.olata din &ale 9fig. -2: pe un a.imut de "!3= si la o distanta de -03 dubli pasi, atunci la piramida s6ar
determina directia dupa acest a.imut dat si s6ar parcurge distanta indicata, la capatul careia s6ar a*unge la reperul stabilit.
n ca.ul cand pe timpul e,ecutarii deplasarii dupa a.imut se mentine cu atentie direcita de deplasare si se masoara
corect distanta dintre repere, se poate a*unge e,act sau aproape e,act la reperul indicat. Practic acest lucru se reali.ea.a
destul de greu si destul de rar, pentru ca mentinerea unei corecte orientari si masurarea precisa a distantelor pe timpul
deplasarii sunt dependente si c+iar influentate de o serie de cau.e cum sunt abaterile de la directie datorita erorii de citire a
gradatiunilor de pe cadranul busolei, parcurgerea distantelor pe pante cu diferite grade de inclinari, ce influentea.a asupra
lungimii uniforme a dublilor pasi, starea &remii 9de e,emplu pe &ant puternic este greu sa se mentina e,act acul magnetic
pe nordul busolei: si altele. Daca reperul este un detaliu distinct si &i.ibil din teren 9casa i.olata, castel de apa etc.:, se poate
a*unge la acesta; in ca. contrar 9i.&or, groapa, poiana in padure etc.: reperul este mai greu de gasit.
Din e,perienta s6a constat ca reperul de la capatul unei laturi a itinerariului de deplasare trebuie cautat 9in ca.ul in
care nu s6a a*uns e,act la acesta: intr6un cerc, al carui centru se situea.a in punctul unde s6a a*uns dupa numararea dublilor
pasi indicati si a carui ra.a este egala cu !3 la suta din distanta parcursa; cu alte cu&inte abaterea laterala de la directia data
este de !33 metri pentru o distanta de ! @m. Daca de e,emplu dupa parcurgerea unui itinerar de 0-3 dubli pasi nu s6a a*uns
la reperul indicat, acesta trebuie cautat la o distanta de pana la 0-38 !3 B 0- dubli pasi de *ur impre*urul locului unde s6a
a*uns.
ntotdeauna deplasarea in teren dupa a.imut se e,ecuta pe ba.a unei sc+ite de itinerar 9fig. /3: sau dupa un tabel
de deplasare, care contine datele necesare parcurgerii itinerarului ordonat.
#ig. /3.
Nr. crt. tinerarul
A.imutul
magnetic
Distanta in
dubli pasi
! Pomul i.olat < crucea i.olata //= %"3
" Crucea i.olata < casa i.olata !0"= !%3
% Casa i.olata < fantana !%-= !33
' #antana < podul 03= "-3

$. Deplasarea in teren dupa a.imut in conditii grele sau deosebite
ndeplinirea unor misiuni impune adeseori e,ecutarea deplasarii in teren dupa a.imut in conditii grele sau
deosebite. Asemenea ca.uri se i&esc mai ales pe timpul noptii sau in ceata deasa la tra&ersarea unor masi&e deluroase, in
timpul iernii cu .apada abundenta, in terenuri puternic framantate sau in .one muntoase, precum si in di&erse alte situatii.
Aplicarea procedeului de deplasare dupa a.imut in asemenea conditii nu difera in fond fata de cel folosit in situatii normale;
toate operatiunile se e,ecuta insa cu atentie sporita si in plus se iau anumite masuri speciale legate mai ales de te+nica
e,ecutarii deplasarilor in conditiile concrete date.
De e,emplu, cand deplasarea se e,ecuta pe timpul noptii sau pe &reme cu ceata deasa, alegerea reperelor
intermediare este mult ingreuiata, uneori c+iar imposibila. n asemenea situatii directia de deplasare nu se poate mentine
decat numai 9sau aproape in e,clusi&itate: cu a*utorul busolei. n acest scop pe tot timpul deplasarii busola se tine in fata cu
acul magnetic deblocat si in po.itie orientata, iar directia de deplasare se mentine facand &i.ari succesi&e prin dispo.iti&ul
de &i.are care se repeta la inter&ale scurte de timp. Totusi, mai ales pe timpul noptii sunt ca.uri cand pot fi alese unele
repere intermediare; in astfel de impre*urari se folosesc siluetele unor detalii de planimetrie de pe itinerar ce se pot deslusi
in intuneric, anumite puncte luminoase ce stralucesc sau c+iar unele stele mai luminoase de pe bolta cereasca ce se gasesc
pe directia de deplasare. n ca.ul stelelor trebuie sa nu piarda din &edere faptul ca po.itia lor in timp se sc+imba; daca
deplasarea se e,ecuta intr6un timp mai indelungat < orientandu6se numai dupa o anumita stea, fara a se &erifica din cand in
cand a.imutul cu a*utorul busolei < e,ista pericolul de a se abate lateral fata de directia stabilita. Cand nu e,ista nici o
posibilitate de a se alege in teren repere a*utatoare 9de e,emplu in timpul noptilor cu cerul acoperit de nori:, mentinerea
directiei poate fi usurata prin *alonarea succesi&a a unor portiuni mai scurte din itinerar. Aceasta se face prin trimiterea in
fata a ! < " militari cu lanterne sau cu felinare care sunt aliniati pe directie cu a*utorul dispo.iti&ului de &i.are a busolei.
La tra&ersarea unor paduri pe un itinerar stabilit dupa a.imut, intrucat si in acest ca. conditiile de &i.ibilitate sunt
foarte reduse iar alegerea reperelor intermediare este practic imposibila 9cu deosebire in padurile compacte si dese cu
lastaris sau cu tufaris:, mentinerea directiei se face de asemenea numai cu a*utorul busolei. Cand deplasarea se e,ecuta in
grup, se recomanda ca pentru pre&enirea abaterii de la directie sau a aprecierii gresite a distantei parcurse, atat determinarea
a.imutului cat si numararea dublilor pasi sa se faca in acelasi timp de catre " < % militari.
n timpul iernii, cand deplasarea in teren dupa a.imut se e,ecuta in cele mai multe ca.uri pe sc+iuri, distantele nu
se pot masura cu pasul, ci se aprecia.a dupa durata de deplasare.
Cum aceasta apreciere este foarte relati&a, se impune determinarea cu cea mai mare eactitate posibila a directiilor
dupa a.imutele date. De asemenea se recomanda alegerea mai multor repere 9c+iar daca aceasta duce la marirea numarului
de laturi a itinerarului de deplasare: dispuse mai aproape unele de altele, astfel incat acestea sa fie detalii bine distincte si
&i.ibile in teren 9casa i.olata, copac i.olat, semafor de cale ferata, mo&ila etc.: si sa nu mai fie ne&oie, pe cat este posibil,
de folosirea reperelor intermediare. n orice ca. nu se &or alege drept repere acele detalii din teren ce pot fi acoperite de
stratul de .apada 9piatra i.olata, groapa, bosc+et etc.:.
Cand deplasarea dupa a.imut se e,ecuta in .one muntoase sau in terenuri puternic framantate, pe itinerarul
ordonat de multe ori se pot intalni di&erse obstacole naturale 9stanci sau prapastii, a&alanse sau gro+otisuri, alunecari sau
rupturi mari de teren etc.: si artificiale 9ambuscade, abati.e in padure etc.:. Dar pe orice teren este posibil sa se intalneasca
obstacole ca lacuri, mlastini, campuri de mine, .one infectate radioacti& sau cu substante to,ice de lupta precum si altele,
care sunt mai usor de ocolit decat de strabatut. Pentru ocolirea unor astfel de obstacole se procedea.a in felul urmator8
6 a*ungandu6se in fata obstacolului ce trebuie ocolit, se marc+ea.a acest punct in asa fel incat sa poata fi &a.ut de
pe partea cealalta a obstacolului 9de e,emplu, printr6un tarus sau *alon, sau prin orice alt procedeu si se notea.a numarul de
dubli pasi parcursi pana la acesta:;
6 se determina in acest punct directia de deplasare dupa a.imutul dat si se &i.ea.a prin dispo.iti&ul de &i.are a
busolei, alegandu6se pe aceasta directie un reper distinct si &i.ibil din teren, situat in partea opusa a obstacolului de ocolit;
6 se determina distanta pana la acest reper printr6unul din procedeele e,pediti&e cunoscute, se transforma in dubli
pasi si se aduna cu numarul de dubli pasi parcursi pana in fata obstacolului;
6 se trece la ocolirea obstacolului, orientandu6se in permanenta dupa reperul ales pe partea opusa 9acest lucru are o
mare importanta, intrucat in ca.ul confundarii reperului sau al pierderii acestuia se creea.a pericolul de ratacire:;
6 a*ungandu6se la acest reper se &erifica transmiterea corecta a a.imutului de la punctul situat in fata obstacolului,
prin a.imutul in&ers al directie de deplasare 9se inregistrea.a pe cadranul busolei a.imutul dat al directiei marit sau
micsorat cu !13=, se in&arteste busola pana cand acul magnetic a*unge in dreptul gradatiei .ero de pe cadran si se &i.ea.a
prin dispo.iti&ul de &i.are, punctul marcat in fata obstacolului trebuind sa fie pe aceasta directie:;
6 apoi se determina in acest punct directia data prin a.imut si se continua deplasarea pe aceasta directie, numarand
dubli pasi ce au mai ramas de parcurs.
Daca dincolo de obstacol nu se poate alege nici un reper care sa se gaseasca e,act pe directia de deplasare, atunci
se trimite un militar in fata care este aliniat pe aceasta directie si numai dupa aceea se ocoleste obstacolul.
n figura /! se e,emplifica ocolirea unui obstacol in timpul e,ecutarii deplasarii dupa a.imut a unei grupe de
cercetare, de la punctul initial situat la cota %0-,3 pana la punctul de obser&are ce se gaseste langa crucea i.olata, itinerar ce
se parcurge pe un a.imut de 13= si la o distanta de 113 dubli pasi. Dupa parcurgerea unei distante de '"- dubli pasi grupa
a*unge pe malul Lacului Mic, obstacol natural ce trebuie ocolit in &ederea a*ungerii la crucea i.olata. Pe mal se infige un
par gasit in apropiere, din dreptul caruia se determina cu a*utorul busolei o directie corespun.atoare a.imutului de 13=. (e
obser&a ca dincolo de lac, e,act pe aceasta directie, se gaseste o casa i.olata. (e determina cu a*utorul binoclului distanta
pana la aceasta casa folosind formula miimilor; pentru marirea preci.iei de determinare, calculul distantei se face atat in
functie de dimensiunile ung+iulare ale inaltimii casei 9- m:, cat si de cele ale latimii ei 9' m:, facandu6se media re.ultatelor
obtinute. Aceasta distanta obtinuta in m 9de e,emplu %30 m: se transporta apoi in dubli pasi dupa lungimea dublului pas al
militarului care face numerotarea 9de pilda !,0- m:, adica %30 8 !,0- B !0- dubli pasi, care se adauga la cei parcursi
anterior, obtinandu6se '"- C !0- B /33 dubli pasi pana la casa i.olata. (e ocoleste apoi lacul pe malul sau nordic, intrucat
in aceasta parte este de strabatut o distanta mai scurta. A*ungandu6se la casa i.olata, se &erifica ocolirea corecta a lacului
prin a.imutul in&ers al directiei de deplasare. n dreptul coltului casei se inregistrea.a pe cadranul busolei 13= C !13= B "/3=
si tinand busola cu &arful nordic al acului magnetic pe gradatia .ero a cadranului se &i.ea.a prin dispo.iti&ul de &i.are,
con&ingandu6se ca parul infipt pe celalalt mal al lacului este c+iar pe directia de &i.are. Apoi se determina din nou teren o
directie corespun.atoare a.imutului de 13=, se alege un reper intermediar daca nu se &ede inca crucea i.olata si se continua
deplasarea pe aceasta directie, numarand in continuare cei "13 dubli pasi ce au mai ramas de parcurs.
#ig. /!
!%. Destinatia si folosirea reperelor, indicarea obiecti&elor
A. Destinatia, insemnatatea, alegerea si modul de folosire al reperelor
Drept reper se poate folosi orice detaliu de planimetrie sau de relief bine distinct din teren, care se deosebeste cu
claritate fata de celelalte detalii incon*uratoare prin forma, dimensiuni sau culoare 9de e,emplu turle de biserici, castele de
apa, cosuri de fabrica, sonde de petrol, case i.olate, copaci i.olati, mo&ile, stanci sau pietre i.olate, incrucisari sau bifurcatii
de drumuri etc.:.
Pe timpul desfasurarii di&erselor actiuni
Pe timpul desfasurarii di&erselor actiuni de lupta, in aplicatii, de e,ercitii tactice sau in cadrul desfasurarii oricaror
acti&itati in teren, reperele au o mare insemnatate pentru conducerea subunitatilor si a focului in lupta, descoperirea
sectoarelor de obser&are sau de tragere, descoperirea si indicarea tintelor, mentinerea directiei de atac. n acelasi timp
reperele a*uta la stabilirea si mentinerea distantelor, directiei de deplasare, precum si determinarea distantelor pana la
di&erse detalii din teren sau pana la diferite tinte.
$una organi.are a obser&arii, conducerea unica a subunitatilor si a focului, reali.area cooperarii intre subunitatile
&ecine sau intre diferitele arme nu este posibila fara o alegere, indicare si folosire rationala a reperelor. n acest scop toate
reperele mai importante se aleg si se indica in teren de catre comandant, odata cu darea ordinului de lupta sau cu fi,area
altor misiuni de indeplinit. (uplimentar fata de acestea, comandantii de grupe pot alege si indica la ne&oie pentru
subordonatii lor si alte repere. Toate reperele se aleg cat se poate de uniform atat in directie cat si in adancime, pentru a se
asigura posibilitatea indicarii rapide si precise a obiecti&elor sau a tintelor in orice loc. Numarul reperelor ce se aleeg nu
trebuie sa fie prea redus pentru a nu lasa .one prea mari fara repere; in acelasi timp nu se recomanda nici alegerea unui
numar prea mare, intrucat in acest ca. reperele sunt greu de memorat, pot fi confundate intre ele si < uneori < ingreuia.a
c+iar determinarea sau indicarea obiecti&elor 9tintelor:.
Reperele se numerotea.a de la stanga spre dreapta si de la trupele proprii spre cele inamice. Pentru a fi memorate
mai usor, fiecare reper pe langa numarul sau mai poarta si o denumire care i se da in concordanta cu aspectul e,terior pe
care il are in natura, de e,emplu fantana cu cumpana, stalpul de telefon de la bifurcatie, casa cu acoperisul negru, mo&ila
intunecata, copacul uscat, piramida pe deal 9fig. /":. A&and sistem de numerotare si de denumire a reperelor pentru toate
subunitatile sau pentru toate armele ce actionea.a intr6o anumita portiune de teren, se usurea.a mult indicarea obiecti&elor,
conducerea subunitatilor si a focului, organi.area cooperarii. De pilda, pentru a se e,ecuta la un moment dat un foc
concentrat si prin surprindere asupra unui obiecti& din dispo.iti&ul de lupta al trupelor inamica, este suficient sa se indice
un anumit reper si po.itia obiecti&ului in cau.a fata de acesta; toate subunitatile sau armele &or intelege unde se afla
obiecti&ul care trebuie lo&it prin foc.
#ig. /".
Modul de folosire a reperelor depinde de caracterul general al terenului, precum si de natura misiunilor de
e,ecutat. ntotdeauna insa studierea si retinerea in memorie a principalelor caracteristici ale unui teren necunoscut se incep
cu alegerea unui numar de % < ' repere mai indepartate si bine distincte, retinandu6se cu atentie aspectul e,terior al acetora
si dispunerea lor reciproca; abia dupa aceea se obser&a si se memorea.a celelalte repere precum si alte detalii sau obiecti&e
din teren, ce caracteri.ea.a campul de lupta in care au loc actiuni militare.
ndicarea sectoarelor de obser&are sau de tragere, darea misiunilor de obser&are, de cercetare sau de foc,
determinarea locului de statie, indicarea po.itiei in teren a unui obiecti& se fac intotdeauna prin folosirea reperelor. De
asemenea, tot prin repere se indica si se mentine directia de atac sau directia de deplasare pentru apropierea sau atingerea
unor obiecti&e. Daca deplasarea se e,ecuta intr6un teren sarac in repere sau in conditii de &i.ibilitate redusa, atunci inca din
timpul recunoasterii itinerarului se creea.a repere artificiale 9grama*oare de piatra, cioplirea copacilor intr6un anumit fel sau
la anumita inaltime, ruperea crengilor, marcarea cu &ar stins sau cu funingine etc.:. n &ederea deplasarii pe timp de noapte
se aleg dinainte astfel de detalii ce se proiectea.a pe bolta cereasca, iar pentru mentinerea directiei de deplasare pot fi
folosite cu succes cursurile de apa, drumurile, li.ierele de paduri, liniile de inalta tensiune si alte asemenea detalii, daca
directia acestora coincide cu cea a deplasarii.
$. Continutul si succesiunea indicarii obiecti&elor
Rolul unui militar instalat intr6un post de obser&are consta in descoperirea obiecti&elor si in determinarea cat mai
e,acta a locurilor de dispunere ale acestora. Tot lui ii re&ine misiunea de a da indicatii asupra naturii obiecti&ului, formei si
dimensiunilor sale, infatisarii sub care se pre.inta in natura, acti&itatilor ce se desfasoara in locul indicat, fortei pe care o are
sau pericolului pe care6l repre.inta si asa mai departe. Toate acestea la un loc inseamna indicarea obiecti&lor care consta in
a face pe o alta persoana 9de obicei comandantul sau un alt obser&ator: sa inteleaga precis si repede locul unde se afla un
obiecti& in teren.
7reutatea indicarii obiecti&elor consta in faptul ca aceeasi portiune de teren, &a.uta din puncte diferite de
obser&are, apara sc+imbata ca aspect. Ceea ce dintr6un loc apare spre dreapta, din alt loc poate aparea spre stanga 9fig. /% a.
c; modul de aparitie fata de piramida a copacului si a casei:. De asemenea, dintr6un obser&ator un anumit obiecti& este
situat mai aproape, iar dintr6un altul mai departe sau in&ers; in acelasi timp, unele obiecti&e ce se &ad dintr6un obser&ator
pot sa nu fie &a.ute din alt obser&ator. De aceea, trebuie sa se reali.e.e din timp o intelegere intre cel ce transmite
9transmitatorul: si cel care primeste 9primitorul:. Aceasta intelegere se ba.ea.a pe cunoasterea diferitelor procedee de
indicare a obiecti&elor si pe priceperea de a alege la un moment dat acel procedeu care asigura cel mai bine identificarea de
catre primitor a obiecti&ului indicat de transmitator. n toate situatiile indicarea obiecti&ului se face scurt, dar si precis,
pentru a nu se pierde timpul cu intrebari, repetari sau e,plicatii suplimentare.
#ig. /%. a < terenul &a.ut din obser&atorul !; b <planul terenului; c < terenul &a.ut din obser&atorul ".
(uccesiunea indicarii obiecti&elor de catre transmitator este urmatoarea8
6 se indica po.itia obiecti&ului 9fata de un reper, de un detaliu caracteristic din teren sau de o directie cunoscuta:;
6 se comunica denumirea obiecti&ului si se dau informatii cu pri&ire la unele caracteristici ale acestuia 9natura,
acti&itatea, forma si dimensiunile, culoarea etc.:;
6 se arata caracteristicile detaliilor terenului din imediata apropiere a obiecti&ului, in scopul usurarii identificarii
acestuia de catre primitor.
ndicarea obiecti&elor poate fi facuta prin diferite procedee, dintre care transmitatorul il alege intotdeauna pe cel
mai potri&it in functie de situatia in care se gaseste, adica in functie de timpul a&ut la dispo.itie, de conditiile de obser&are,
de aparatele sau instrumentele pe care le are la indemana, de po.itia in care se gaseste fata de primitor. n ca.ul in care
primitorul nu poate identifica obiecti&ul indicat, transmitatorul sc+imba procedeul de indicare cu un altul mai potri&it.
n cele ce urmea.a se descriu cate&a procedee de indicare a obiecti&elor in teren, pentru situatiile cand nu se
dispune de aparate sau de instrumente speciale si nici de +arti, de fotografii ale terenului sau de alte documente grafice de
lupta.
C. Procedee de indicare a obiecti&elor din teren
a. Cand transmitatorul si primitorul se afla in acelasi obser&ator
n situatia cand atat transmitatorul 9militarul care e,ecuta obser&area: cat si primitorul 9comandantul de grupa sau
de pluton: sunt instalati in acelasi punct de obser&are, indicarea obiecti&elor poate fi facuta printr6unul din urmatoarele
procedee8
Prin &edere tactita. Acest procedeu se intrebuintea.a in ca.ul in care primitorul poate sa se apropie de aparatul sau
de instrumentul cu a*utorul caruia transmitatorul e,ecuta obser&area 9luneta de obser&are, binoclu etc.:. Pentru a indica
obiecti&ul prin acest procedeu, transmitatorul indreapta incrucisarea firelor aparatului sau instrumentului pe acesta si apoi il
indica, de e,emplu, astfel 9fig. /':8 Incrucisarea firelor pe obiecti&, mitraliera intre bosc+etiJ. Primitorul se apropie de
aparat 9instrument: fara a6l misca si, pri&ind prin ocular, identifica obiecti&ul indicat.
#ig. /'.
Cu a*utorul datelor din teren. Prin acest procedeu se indica obiecti&ele din teren in ca.ul cand primitorul nu se
poate apropia de aparatul 9instrumentul: de obser&are folosit de transmitator, desi amandoi se gasesc in acelasi punct de
obser&are 9de pilda, transmitatorul se afla pe acoperisul unei cladiri inalte iar primitorul in dreptul unei ferestre de la eta*:.
n acest ca., in &ederea indicarii obiecti&ului transmitatorul ca., in &ederea indicarii obiecti&ului transmitatorul masoara <
printr6un din procedeele cunoscute < elementele ung+iulare 9ung+iul ori.ontal si cel &ertical: care determina po.itia
obiecti&ului fata de cel mai apropiat reper din teren, pe care le transmite apoi primitorului.
n e,emplul ilustrat prin figura /-, indicarea obiecti&ului se face astfel8 IReper %, dreapta 36%1, mai sus 36!",
mitraliera pe mo&ila mica dinapoia tufarisurilorJ. Primitorul identifica in teren reperul nr. %, masoara fata de acesta ung+iul
ori.ontal de %1 miimi si cel &ertical de !" miimi, gasind astfel in teren mo&ila mica situata in spatele tufisurilor pe care este
amplasata o mitraliera.
#ig. /-.
b. Cand transmitatorul si primitorul se afla in obser&atoare diferite
Pe campul de lupta in cele mai multe ca.uri transmitatorul si primitorul se gasesc in locuri diferite, primul fiind
instalat in punctul de obser&are iar cel de6al doilea < la punctul de comanda 9de regula:. n aceasta situatie indicarea
obiecti&elor se poate face prin folosirea unuia din urmatoarele procedee8
6 Cu a*utorul datelor din teren. Pentru a indica po.itia unui obiecti& prin acest procedeu, transmitatorul trebuie mai
intai sa determine ung+iul ori.ontal pe care6l face directia spre reperul cel mai apropiat de obiecti& cu directia spre
obiecti&ul insusi, iar apoi distanta 9in plus sau in minus: la care se gaseste acesta fata de reperul folosit. Aceste determinari
de ung+iuri si de distante se fac printr6unul din procedeele e,pediti&e cunoscute. ntrucat insa primitorul &ede obiecti&ul in
alta po.itie fata de reper decat transmitatorul 9aceasta situatie a fost ilustrata pe fig. /%:, elementele obtinute de transmitator
trebuie mai intai corectate si apoi transmise primitorului pentru ca altfel acesta nu poate identifica obiecti&ul indicat. Ce s6
ar intampla daca datele obtinute de transmitator s6ar transmite nesc+imbate, de e,emplu, astfel 9fig. //:8 IReper !, dreapta
"6-3, mai putin '-3, mitraliera in coltul paduriiJK Primitorul ar trebui sa masoare un ung+i ori.ontal de "-3 miimi spre
dreapta fata de reperul nr. ! si sa caute obiecti&ul pe aceasta directie la o distanta mai mica cu '-3 m fata de reper. n
realitate insa, fata de po.itia in care se gaseste primitorul, obiecti&ul se afla in stanga reperului cu "633 si la o distanta mai
mica cu '33 m. Re.ulta clar ca primitorul poate identifica obiecti&ul indicat de transmitator numai in ca.ul cand acesta
corectea.a in mod corespun.ator datele din teren pe care le obtine.
#ig. //.
6 Prin agent de legatura. ndicarea obiecti&elor prin trimiterea unui agent de legatura este un procedeu sigur, dar
pre.inta de.a&anta*ul ca nu este suficient de operati&, fiind necesar un timp mai indelungat. Procedeul se foloseste cand nu
e,ista alte posibilitati sau cand < desi acestea e,ista < primitorul nu a inteles sau nu a putut identifica obiecti&ul indicat
datorita unor cau.e ce nu pot fi eliminate prin folosirea altui procedeu 9mascarea buna a obiecti&ului, conditii grele de
&i.ibilitate la primitor, sc+imbarea prea mare a infatisarii terenului &a.ut din doua locuri diferite si altele:.
Pentru a indica un obiecti& prin acest procedeu, transmitatorul arata agentului de legatura po.itia si dispunerea
acestuia prin &edere directa, dupa care se con&inge ca agentul a identificat bine obiecti&ul in cau.a si il trimite la primitor.
Pe parcurs, agentul de legatura &erifica din cand in cand daca se &ede obiecti&ul, il fi,ea.a in memorie fata de repere sau de
anumite detalii caracteristice din teren pentru a6l putea gasi repede si a6l putea indica cu preci.ie. (osind la primitor agentul
ii indica acestuia po.itia obiecti&ului printr6unul din procedeele descrise mai sus.
6 Prin rac+ete sau gloante trasoare. Acesta este un procedeu foarte des intrebuintat in timpul noptii, cand alte
modalitati de indicare a obiecti&elor sunt reduse. )bser&and un anumit obiecti& pe campul de lupta, transmitatorul indica
po.itia acestuia prin e,ecutarea unor trageri in serii scurte cu gloante trasoare asupra obiecti&ului sau prin " < % rac+ete de o
culoare dinainte stabilita. Primitorul cauta sa identifice obiecti&ul in locul indicat prin aceste trageri.
Este de retinut faptul ca cele de mai sus sunt doar unele din procedeele ce stau la indemana trupelor pentru
identificarea si indicarea diferitelor obiecti&e ce se gasesc pe campul de lupta.
n afara acestora, obiecti&ele pot fi identificate sau indicate cu a*utorul fotografiilor terenului, al +artilor
topografice militare sau al diferitelor documente grafice de lupta, prin folosirea unor aparate mai perfectionate de obser&are
ce se gasesc in dotarea diferitelor arme, precum si prin intrebuintarea unor asemenea mi*loace moderne optice sau
electronooptice sunt sunt ra.ele infrarosii, tele&i.iunea si altere.
Capitolul 4
5artile topografice militare
!'. Cunostinte generale despre +artile topografice militare
Necesitatea de a se intocmi +arti sau planuri ale unor .one mai intinse sau mai reduse de pe suprafata Pamantului a
e,istat din cele mai &ec+i timpuri. Ne&oia oamenilor de a studia anumite portiuni de pe suprafata terestra, fara a se deplasa
in teren, a fa&ori.at in mare masura si a stimulat neincetat perfectionarea metodelor si te+nica intocmirii +artilor.
Primele +arti au fost simple desene apro,imati&e ale terenului si ale detaliilor aflate pe acesta. Cu timpul insa,
odata cu de.&oltarea stiintei si a te+nicii, preci.ia si continutul +artilor s6au imbunatatit incontinuu. De.&oltarea comertului
si a na&igatiei pe mari si oceane, cerintele mereu mai insistente ale armatelor, precum si anumite ne&oi politice, sociale si
economice au impulsionat si mai mult perfectionarea te+nicii si a metodelor de intocmire a +artilor.
mportanta +artilor a crescut foarte mult in .ilele noastre; folosirea acestora in toate sectoarele economiei nationale
precum si in domeniul militar sporeste si mai mult importanta si utilitatea lor. nalta preci.ie cu care sunt intocmite, bogatul
continut de detalii, aspectul e,presi& si placut fac din +artile moderne documente de mare &aloare puse in slu*ba oamenilor,
constituind ade&arate oglin.i miraculoase prin care geniul omului a constrans muntii si dealurile, campiile si apele, padurile
si ase.arile omenesti sa incapa toate la un loc < orientanduite dupa anumite criterii stiintifice < pe o foaie de +artie, pentru a
putea fi pri&ite toate dintr6o data cu oc+ii iscoditori ai cercetatorului, proiectantului, constructorului, militarului; aceasta
oglinda miraculoasa se numeste simplu +arta.
5arta este repre.entarea micsorata pe un plan 9pe o foaie de +artie: a intregii suprafete a Pamantului sau numai a
unei portiuni din aceasta suprafata. 5artile care repre.inta suprafete intinse ale globului pamantesc se numesc +arti
geografice; acestea cuprind putine detalii si au o preci.ie mai mica. 5arta topografica este o repre.entare micsorata, precisa
si detaliata in plan a unei suprafete de teren. Pe o asemenea +arta se repre.inta suficient de amanuntit toate detaliile
terenului, cum sunt ase.arile omesti, drumurile de diferite categorii, apele curgatoare si statatoare, &egetatiile si solurile
diferite, formele naturale sau artificiale ale reliefului. Datorita acestei repre.entari amanuntite precum si a preci.iei cu care
sunt redate elementele terenului, +artile topografice pot fi folosite cu succes pentru studierea detaliata a terenului,
efectuarea diferitelor masurari si calcule, indicarea obiecti&elor si e,ecutarea tragerilor, orientarea in teren si deplasarea,
precum si in alte di&erse scopuri militare.
A. (cara +artii
Pentru a repre.enta suprafata unei portiuni de teren in cuprinsul unei foi de +artie de marime con&enabila, trebuie
sa se reduca marimile 9lungimi, distante, suprafete: de pe teren intr6o proportie aleasa, potri&it scopului urmarit,
amanuntimii si preci.iei cu care se urmareste sa se redea elementele de pe teren pe +arta. n acest scop se stabileste un
raport intre marimile de pe +arta 9marimi grafice: si corespun.atoare lor din teren 9marimi naturale:. Acest raport este
acelasi pe tot cuprinsul +artii; cu alte cu&inte, toate marimile de pe teren sunt reduse, micsorate de acelasi numar de ori
pentru a fi repre.entate pe +arta. Tinand seama de acestea, se poate defini scara +artii ca fiind raportul constant de
proportionalitate intre marimile de pe +arta si corespun.atoarele lor din teren. Astfel spus, scara arata de cate ori o lungime
de pe teren este redusa pentru a fi repre.entata pe +arta. Pe +artile topografice scara este e,primata si repre.entata sub
cadrul de sud al +artii, sub forma scarii numerice si scarii grafice simple 9fig. /0:.
#ig. /0.
a. (cara numerica
(cara numerica este e,primarea printr6o impartire a raportului de micsorare pe +arta a marimilor corespun.atoare
din teren, in care deimpartitul se ia intotdeauna ! 9unitatea: si arata marimea grafica, iar impartitorul este un numar care
arata de cate ori acesta marime grafica 9deci lungimea, distanta, suprafata de pe +arta: este mai mica decat marimea
naturala corespun.atoare din teren. De e,emplu, scarile numerice ! 8 "-.333, ! 8 -3.333, ! 8 !33.333 arata ca pe +artile
corespun.atoare toate marimile din teren sunt micsorate de "-.333 de ori, de -3.333 de ori sau de !33.333 de ori. Daca se
anulea.a ultimele trei .erouri de la impartitor, ceea ce ramane arata cati metri ii corespund in teren unui milimetru de pe
+arta. Astfel, de pilda la scara ! 8 "-.333 unui mm de pe +arta ii corespund "- m pe teren, la scara ! 8 -3.333 < -3 m, la
scara ! 8 !33.333 < !33 m si asa mai departe.
) scara este cu atat mai mare cu cat impartitorul este mai mic si in&ers, cu atat mai mica cu cat impartitorul este
mai mare. ntr6ade&ar, scara ! 8 !3.333 este mai mare decat scara ! 8 !33.333, intrucat aceeasi distanta 9lungime, suprafata:
naturala din teren este repre.entata la scara ! 8 !3.333 pe o distanta 9lungime, suprafata: grafica mai mare decat la scara ! 8
!33.333 9si anume de !3 ori mai mare:. De asemenea, scara ! 8 -3.333 este mai mica decat scara ! 8 "-.333, intrucat ! @m
din teren pe +arta la scara ! 8 -3.333 este repre.entat pe o lungime de " cm, iar pe +arta la scara ! 8 "-.333 < pe o lungime
grafica de ' cm.
Daca se notea.a cu d distanta grafica de pe +arta, cu scara numerica a +artii, se poate intelege mai usor raportul
dintre acestea in functie de celelalte, folosind formula scarii numerice de mai *os8
dAD B !AN.
Din aceasta formula8
d B DAN, adica distanta de pe +arta este egala cu distanta din teren impartita la impartitorul scarii numerice.
D B d , N, adica distanta din teren este egala cu distanta de pe +arta inmultita cu impartitorul scarii numerice.
N B DAd, adica impartitorul scarii numerice este egal cu distanta din teren impartita la distanta de pe +arta.
b. (cara grafica simpla
Din cele de mai sus a reiesit limpede pentru a transforma distantele grafice 9de pe +arta: in distante naturale 9din
teren: cu a*utorul scarii numerice se cer multe calcule, ceea ce este destul de incomod, mai ales daca se are in &edere timpul
scurt la dispo.itie intr6o situatie reala de lupta sau la aplicatii. Pentru a inlatura acest nea*uns, sub scara numerica a +artii se
afla tiparit un desen liniar numit scara grafica simpla 9fig. /0:, care ser&este pentru masurarea si transformarea directa a
distantelor grafice in cele naturale si in&ers, fara a se efectua nici un fel de calcule. Aceasta nu este altce&a decat
repre.entarea grafica a scarii numerice si c+iar daca nu ar fi fost tiparita pe +arta, s6ar putea construi foarte usor in felul
urmator8
6 se trasea.a o linie dreapta ce se imparte in di&i.iuni egale intre ele astfel alese, incat sa fie potri&ite pentru a
e,ecuta marurari pe +arta; &aloarea liniara a unei asemenea di&i.iuni constituie ba.a scarii 9la scara ! 8 "-.333 < ' cm, la
scara ! 8 -3.333 < " cm, la scara ! 8 !33.333 < ! cm:, iar lungimea din teren corespun.atoare ba.ei scarii se numeste
&aloarea scarii 9la scarile ! 8 "-.333, ! 8 -3.333 si ! 8 !33.333 < ! @m:;
6 prima di&i.iune 9ba.a: se imparte in subdi&i.iuni egale intre ele 9de obicei in mm: si se numeste talon; acesta se
foloseste pentru masurarea unor distante mai mici decat &aloarea scarii;
6 capatul din stanga al primei ba.e nedi&i.ate 9deci capatul din dreapta al talonului: se notea.a cu .ero si se
considera drept origine pentru masurarea distantelor pe scara grafica simpla; spre dreapta lui .ero se inscriu distantele
corespun.atoare &alorii intregi a ba.ei, iar spre stanga 9deci pe talon: < cele corespun.atoare fractiunilor ba.ei.
(cara grafica simpla se foloseste fie pentru a determina distanta naturala corespun.atoare unei distante masurate
pe +arta, fie pentru a raporta pe +arta < sau pentru a transforma in distanta grafica < o distanta masurata pe teren. Modul de
intrebuintare a scarii grafice pentru aceste operatiuni este aratat in capitolul 4.
$. Notiuni despre coordonate
Pe campul de lupta, cu oca.ia e,ercitiilor tactice sau la aplicatii deseori se i&este necesitatea indicarii sau
determinarii po.itiei unor obiecti&e si a unor detalii topografice, nemi*locit in teren sau pe +arta. Astfel de situatii se
intalnesc, spre e,emplu, la indicarea tintelor, la pregatirea datelor pentru tragere, la darea misiunilor de lupta, la raportarea
re.ultatelor cercetarii inamicului precum si a terenului si cu alte oca.ii. Este limpede ca aceasta problema consta in a indica
po.itia obiecti&ului, detaliului din teren, punctului de statie in functie de niste &alori de referinta, fata de care punctul in
cau.a poate fi determinat atat in teren cat si pe +arta.
4alorile care determina po.itia punctelor de suprafata globului terestru sau pe +arta se numesc coordonate.
Coordonatele sunt de mai multe feluri, insa cele mai intrebuintate in topografia militara sunt coordonatele geografice si cele
rectangulare.
a. Coordonatele geografice
Coordonatele geografice sunt &alori ung+iulare care determina po.itia punctelor pe suprafata globului terestru; ele
se numesc latitudine si longitudine si se e,prima in grade, minute si secunde.
Latitudinea 9se notea.a cu litera greceasca L care se citeste IfiJ: este ung+iul format de planul Ecuatorului cu
&erticala locului 9&erticala locului este directia materiali.ata de un fir cu plumb, in punctul considerat de pe suprafata
globului terestru: in punctul considerat. n figura /1 latitudinea punctului M este ung+iul A)M. Latitudinea se masoara in
lungul arcului de meridian in ambele sensuri de la Ecuator si are &alori cuprinse intre 3= la Ecuator si 23= la cei doi poli; in
emisfera nordica ea se numeste latitudine nordica, iar cea sudica < latitudine sudica. Toate punctele situate pe suprafata
globului terestru pe aceeasi paralela geografica au aceeasi latitudine.
#ig. /1. EEH 6 planul Ecuatorului; PPH 6 a,a poliilor; P$H 6 meridianul origine; PMPH 6 meridianul locului; L B
ung+iul A)M < latitudinea punctului M; M B ung+iul $)A < longitudinea punctului M.
Longitudinea 9se notea.a cu litera greceasca M care se citeste IlambdaJ: este ung+iul format dintre planul
meridianului origine si planul meridianului locului 9adica al meridianului ce trece prin punctul considerat:. n figura /1
longitudinea punctului M este ung+iul $)A. n patria noasta 9ca de altfel in ma*oritatea tarilor lumii: se considera drept
meridian de origine meridianul ce trece prin obser&atorul din 7reenNic+ situat in apropierea Londrei. Longitudinea se
masoara in lungul arcului de ecuator sau de paralela in ambele sensuri de la meridianul origine si are &alori cuprinse intre 3
< !13=. Punctele situate la est de meridianul origine au longitudine estica, iar cele situate la &est < longitudine &estica. Toate
punctele situate pe suprafata globului terestru pe acelasi meridian geografic au aceeasi longitudine.
Romania este situata pe globul terestru in emisfera nordica si la este de meridianul origine, iar teritoriul patriei
noastre este cuprins intre '%=%2H 6 '1=!/H latitudine nordica si "3=!/H 6 "2='1H longitudine estica; latitudinile cresc de la sud
spre nord, iar longitudinile de la &est spre est.
5artile topografice contin anumite elemente si inscriptii cu a*utorul carora pot fi determinate coordonatele
geografice ale oricarui detaliu din teren repre.entat pe +arta; aceste elemente de desen si inscriptii sunt tiparite pe cadrul
+artilor. Unele dintre acestea sunt comune tuturor +artilor indiferent de scara, iar altele sunt diferite la scarile mari si la
scarile mici. n cele ce urmea.a se descriu numai cele ce apar pe +artile la scarile ! 8 !3.333 < ! 8 "33.333 9dintre care unele
apar pe toate +artile indiferent de scara:.
5artile sunt limitate de un cadru interior constand din linii subtiri ori.ontale 9pe cadrul de nord si de sud: si
&erticale 9pe cadrul de est si de &est:; acestea nu sunt altce&a decat arce de paralele si de meridiane de o anumita latitudine
si longitudine, care limitea.a suprafata de teren repre.entata pe +arta. 4alorile ung+iulare ale acestora sunt inscrise pe
fiecare colt al +artii in afara cadrului interior; ele constituie coordonatele geografice ale colturilor. n e,emplul de pe figura
/2, coordonatele geografice ale coltului de (4 al +artii sunt '-=--O latitudine nordica si "'=""O%3OO longitudine estica.
#ig. /2. ! < cadrul interior; " < cadrul geografic; % < cadrul ornamental; ' < coordonatele geografice ale coltului de
(4; - < minut fara sot; / < minut cu sot; 0 < marcarea minutului pe cadrul interior; 1 < marcarea .ecilor de secunde; 2 <
liniile &erticale ale caroia*ului rectangular; !3 < liniile ori.ontale ale caroia*ului rectangular; !! < &alorile @ilometrice ale
liniilor de caroia*.
n afara cadrului interior al +artii se gaseste imprimat cadrul geografic 9se mai numeste si cadrul minutelor:.
Acesta se compune dintr6o linie dubla continua, segmentata la fiecare minut de latitudine si de longitudine; pentru o mai
usoara deosebire, segmentele corespun.atoare minutelor fara sot sunt innegrite. Minutele mai sunt marcate si pe cadrul
interior al +artii, prin cate un segment de dreapta, tras perpendicular pe acesta. n interiorul cadrului geografic mai sunt
marcate si .ecile de secunde, prin punctisoare plasate la inter&ale corespun.atoare. Cu a*utorul coordonatelor geografice ale
colturilor si al cadrului geografic se determina &alorile coordonatelor geografice ale oricarui punct cuprins in +arta; modul
concret de determinare se tratea.a la capitolul 4.
b. Coordonate rectangulare
Coordonatele rectangulare sunt &alori care stabilesc po.itia in plan, deci pe +arta a unui obiecti& sau detaliu din
teren; cu a*utorul acestora se determina po.itia unui punct fata de un sistem de a,e considerat. Acest sistem de a,e 9fig. 03:
se compune din doua drepte perpendiculare una pe alta care formea.a a,ele de coordonate, din care cea &erticala se notea.a
cu P iar cea ori.ontala cu Q, intersectia lor < notata cu ) < fiind originea coordonatelor. Dupa cum se &ede din figura 03,
po.itia punctului A este determinata de &alorile liniare ale segmentelor ,A si RA, duse paralel cu a,ele de coordonate. Aceste
&alori liniare sunt coordonatele rectangulare ale punctului A, se notea.a cu , si R si se e,prima in metri.
#ig. 03.
Pe +artile topografice la scarile ! 8 !3.333 < ! 8 "33.333 coordonatele rectangulare se determina cu a*utorul
caroia*ului rectangular 9caruia i se mai spune si retea @ilometrica:. Acest caroia* este compus din linii &erticale si ori.ontale
paralele intre ele si la distante egale, perpendiculare unele pe altele, formand o retea de patrate 9cercuri:. Liniile &erticale si
ori.ontale ale caroia*ului rectangular sunt paralele la a,ele de coordonate si se trasea.a pe +arta la &alori @ilometrice intregi,
la distantele aratate in tabelul de mai *os.
(cara +artii
Distantele
pe +arta
9in cm:
in teren
9in @m:
! 8 !3.333 !3 !
! 8 "-.333 ' !
! 8 -3.333 " !
! 8 !33.333 " "
! 8 "33.333 " '
Liniile caroia*ului rectangular se numerotea.a pe cadrul +artii, intre cadrul interior si cel geografic. Aceste numere
arata departarea in @ilometri a liniilor in dreptul carora sunt inscrise, fata de originea a,elor de coordonate; ele se inscriu in
intregime la cele mai apropiate linii de caroia* fata de colturile +artii, iar la celelalte linii se inscriu numai .ecile si unitatile
@ilometri 9fig. /2:. 4alorile @ilometrice pentru , sunt inscrise in dreptul liniilor ori.ontale de caroia* si cresc la sud spre
nord 9ca si latitudinea:, masurarea ,6lor facandu6se in lungul liniilor &erticale, iar cele pentru R < in dreptul liniilor &erticale
de caroia* si cresc de la &est spre est 9ca si longitudinea:, masurarea R6lor facandu6se in lungul liniilor ori.ontale.
Caroia*ul rectangular ser&este la indicarea sau la raportarea po.itiei obiecti&elor pe +arta, prin coordonate
prescurtate sau coordonate intregi. Coordonatele prescurtate sunt cele e,primate in @ilometri. Pentru a indica prin
coordonate prescurtate po.itia unui obiecti& pe +arta se stabilesc &alorile @ilometrice ale coltului de sud6&est al caroului in
care se gaseste obiecti&ul. De e,emplu, pentru punctul A de pe figura /2, coordonatele prescurtate se notea.a astfel8 , B
cin.eci6noua.eci si unu, R B cince.i si doi6noua.eci si sapte. Coordonatele intregi sunt celel e,primate in metri; pentru
acelasi punct A, ele se notea.a8 , B - 32! -33; R B - "20 -33 si se e,prima , B cinci6.ero noua.eci si unu6cincisute; R B
cinci6doua sute noua.eci si spatecinci sute. Modul concret de indicare a obiecti&elor prin coordonate rectangulare se
tratea.a la capitolul 4.
C. Nomenclatura +artilor topografice militare
Prin notiunea de nomenclatura +artii se intelege sistemul con&entional de insemnare, prin litere si cifre, a foilor de
+arta la diferite scari, intr6o anumita proiectie. n &ederea gasirii rapide si usoare, precum si a nominali.arii unice a +artilor
pentru o scara data, se folosesc niste grafice numite sc+elete. (c+eletul este o +arta sc+ematica la o scara mica, impartita
prin linii &erticale si ori.ontale ce coincid cu anumite meridiane si paralele, formand o retea compacta de figuri trape.oidale
ale caror laturi constituie cadrul interior al foilor de +arta la diferite scari. Nomenclatura fiecarei foi de +arta se inscrie
deasupra laturii de nord a cadrului ornamental si este insotita de denumirea celei mai importante localitati din cuprinsul
+artii.
n proiectia 7auss, globul terestru se considera impartit in .one si in fuse. ?onele se obtin cu a*utorul paralelelor
trasate din '= in '= si se notea.a cu literele mari ale alfabetului latin, de la A la 4, incepand de la Ecuator spre poli. #usele
se obtin cu a*utorul meridianelor trasate din /= in /= si se numerotea.a cu cifre arabe de la ! la /3, incepand de la
meridianul !13= 9care este opusul meridianului origine:, in sensul in&ers mersului acelor ceasornicului. Aceasta impartire
con&entionala determina pe globul terestru figuri geometrice corespun.atoare foilor de +arta la scara ! 8 !.333.333 a caror
nomenclatura se compune din litera cu care se notea.a .ona si din cifra cu care se notea.a fusul, de e,emplu L6%-, asa cum
reiese din figura 0!. Teritoriul Romaniei acopera cea mai mare parte a foilor de +arta la scara !8 !.333.333 L6%' si L6%-,
precum si portiuni mici din foile M6%', M6%-, S6%' si S6%-.
#ig. 0!.
#oaia de +arta la scara ! 8 !.333.333 constituie ba.a impartirii +artilor topografice la scari mai mari, cuprin.and un
numar intreg de foi din acestea, ale caror dispunere si mod de stabilire a nomenclaturii sunt aratate in figura 0". Pentru a
obtine foile de +arta la scari mai mari, foaia de +arta la scara ! 8 !.333.333 se imparte dupa cum urmea.a8
6 in ' foi la scara ! 8 -33.333 notate cu literele mari ale alfabetului latin A, $, C, D, la nomenclatura foii de ba.a
adaugandu6se litera corespun.atoare, de e,emplu L6%-6D 9fig. 0%:;
#ig. 0".
#ig. 0%.
6 in %/ foi la scara ! 8 "33.333, numerotate cu cifre romane de la la PPP4, la nomenclatura foii de ba.a
adaugandu6se cifra corespun.atoare, de e,emplu L6%-6PPP4 9fig. 0':;
#ig. 0'.
6 in !'' foi la scara ! 8 !33.333, numerotate cu cifre arabe de la ! la !'', la nomenclatura foii de ba.a adaugandu6
se cifra corespun.atoare, de e,emplu L66%-6!'' 9fig. 0-:.
#ig. 0-.
Pentru obtinerea +artilor la scarile ! 8 -3.333, ! 8 "-.333 si a planurilor topografice la scara ! 8 !3.333 se ia de ba.a
foaia de +arta la scara imediat mai mica, acesta fiind impartita in ' dupa cum urmea.a8
6 pentru scara ! 8 -3.333 se imparte foaia de +arta la scara de ! 8 !33.333, se notea.a cu literele mari ale alfabetului
latin, la nomenclatura foii la scara ! 8 !33.333 adaugandu6se litera corespun.atoare, de e,emplu L6%-6!''6D 9fig. 0/:;
#ig. 0/
6 pentru scara ! 8 "-.333 se imparte foaia de +arta la scara de ! 8 -3.333, se notea.a cu literele mici ale alfabetului
latin, la nomenclatura foii la scara de ! 8 -3.333 adaugandu6se litera corespun.atoare, de e,emplu L6%-6!''6D6d 9fig. 00:;
#ig. 00.
6 pentru scara ! 8 !3.333 se imparte foaia de +arta la scara ! 8 "-.333, se numerotea.a cu cifre arabe, la
nomenclatura foii la scara ! 8 "-.333 adaugandu6se cifra corespun.atoare, de e,emplu, L6%-6!''6D6d6' 9fig. 01:.
#ig. 01.
!-. Modul de repre.entare a detaliilor de planimetrie pe +artile topografice militare
A. Cunostinte generale despre semne con&entionale
Toate elementele topografice ale terenului < deci si detaliile de planimetrie < sunt repre.entate pe +arta prin
anumite simboluri sau con&entii numite si semne con&entionale. #orma, dimensiunile si modul de aplicare 9desenare: a
acestora sunt reglementate prin atlase de semne con&entionale topografice, care se folosesc pentru redactarea si desenarea
+artilor topografice militare. (emnele con&entionale constituie alfabetul +artii. #ara o cunoastere perfecta a acestora nu se
poate citi o +arta; de aceea, oricine in&ata topografia militara trebuie sa le cunoasca pe dinafara intrucat altfel, oricat de
buna ar fi +arta, nu6i foloseste la nimic.
(emnele con&entionale sunt astfel concepute si desenate pe +arti, incat sa satisfaca urmatoarele conditi8
6 sa fie distincte, pentru a se putea deosebi usor unele de altele;
6 sa destepte repede ideea obiectului pe care6l repre.inta, pentru a putea fi cat mai usor memori.ate si IcititeJ; in
acest scop detaliile din teren se repre.inta < pe cat posibil < fie prin imaginea lor &erticala fie prin cea ori.ontala, dupa cum
una este mai e,presi&a sau mai caracteristica decat cealalta si raspunde scopului propus;
6 detaliile ce nu pot fi repre.entate prin imaginea lor &erticala sau ori.ontala sa aiba totusi simboluri caracteristice
9de e,emplu fabricile < cos de fum, minele < doua ciocane incrucisate, aerodromurile < a&ion etc.:;
6 elementele topografice de suprafata 9de e,emplu localitati, paduri, mlastini etc.: sa fie repre.entate prin conturul
lor e,terior si liniile lor interioare simplificate, in raport cu scara +artii;
6 detaliile i.olate care din cau.a dimensiunilor mici nu pot fi reduse la scara +artii 9de e,emplu fantani, i.&oare,
pietre @ilometrice, cruci i.olate etc.: sa fie repre.entate prin semne con&entionale de planimetrie se impart, dupa modul lor
de repre.entare, in urmatoarele trei grupe principale8 semne con&entionale de contur, de scara si e,plicati&e.
a. (emne con&entionale de contur
(emnele con&entionale de contur se intrebuintea.a pentru repre.entarea pe +arta a acelor detalii de planimetrie
care ocupa o suprafata mai mare sau mai mica si care, a&and un contur inc+is, pot fi repre.entate la scara +artii. Asemenea
detalii sunt, de e,emplu, padurile, mlastinile, gradinile, &iile etc. Conturul 9limitele: acestor detalii se desenea.a pe +arta
prin figuri asemenea cu conturile reale din teren si se limitea.a prin linii punctate, daca ele nu se suprapun pe alte linii ce
repre.inta di&erse detalii cum sunt caile de comunicatii, raurile sau paraiele, gardurile sau santurile si altele. n figura 02 se
dau cate&a e,emplificari de semne con&entionale de contur.
#ig. 02. ! < cladire proeminenta repre.entata la scara +artii; " < lac; % < &ie cu pomi fructiferi 9limitata la nord de
Paraul Negru, la est < de gard &iu, la sud < de drum de care:; ' < faneata de tufaris; - < padure rara cu copaci taiati si
doborati de furtuni 9limitata la nord de linie electrica pe stalpi de lemn, la est < de gard de sarma g+impata, la &est < de
drum natural:.
(patiul din interiorul contururilor se completea.a cu semne con&entionale stabilite prin atlas pentru fiecare detaliu
in parte, care lamuresc natura detaliului de suprafata. Aceste semne con&entionale nu arata < prin ele insele < po.itia reala a
unui detaliu anumit din interiorul conturului 9de e,emplu po.itia unei cruci intr6un cimitir: si nici dimensiunile lui reale 9de
e,emplu inaltimea si grosimea unui copac in padure:, ci numai e,istenta si natura detaliului respecti&. Este de retinut faptul
ca latimea, lungimea sau suprafata oricarui detaliu de planimetrie, repre.entat prin semne con&etionale de contur, pot fi
masurate pe +arta.
b. (emne con&entionale de scara
(emnele con&entionale de scara se intrebuintea.a pentru repre.entarea pe +arta a acelor detalii de planimetrie care
datorita micimii dimensiunilor lor nu se pot repre.enta la scara +artii. Asemenea detalii sunt, de e,emplu, pietrele
@ilometrice, fantanile, copacii i.olati, podurile, caile de comunicatii, silo.urile, sondele si altele de acest fel. Densitatea si
dimensiunile acestor semne con&entionale depind de scara +artii; cu cat scara este mai mica, cu atat ele se reduc ca numar
si se micsorea.a in dimensiuni.
Unele semne con&entionale de scara raman la fel ca forma pe toate +artile indiferent de scara sc+imbandu6si numai
dimensiunile 9de e,emplu cosurile de fabrica, bisericile, antenele de radio, statiile meteorologice etc.:, in timp ce altele isi
pot sc+imba infatisarea in functie de scara +artii. n aceasta categorie intra < de pilda < localitatile care, in timp ce pe +artile
la scara mare se repre.inta prin semne con&entionale de contur, pe cele la scari mici < datorita reducerii dimensiunilor lor
grafice < a*ung sa fie repre.entate doar prin cercuri, deci prin semne con&entionale de scara.
n opo.itie cu semnele con&entionale de contur, cele de scara arata precis pe +arta po.itia detaliilor pe care le
repre.inta, astfel8
6 po.itia i.&oarelor, fantanilor, bisericilor, depo.itelor sau re.er&oarelor de carburanti, caselor i.olate, statiilor sau
antenelor radia, castelelor de apa, ocolurilor de &ite, punctelor geode.ice si a altor detalii de planimetrie care sunt
repre.entate pe +arti prin cercuri, patrate, dreptung+iuri, triung+iuri sau prin alte simboluri simetrice, este indicata prin
centrul geometric al figurii in cau.a 9fig. 1!, !6-:;
6 po.itia crucilor i.olate, statiilor pentru alimentarea auto, semafoarelor, copacilor i.olati sau altor asemenea
detalii de planimetrie este determinata prin &arful ung+iului drept, format dintre linia &erticala a semnului con&entional si
ba.a acestuia 9fig. 13, /60:;
6 po.itia cosurilor de fabrica, oficiilor P.T.T.R., monumentelor sau statuilor etc. este indicata de mi*locul ba.ei
semnului con&entional 9fig. 13, 16!3:;
6 po.itia cailor de comunicatii rutiere, digurilor, raurilor si canalurilor desenate prin doua linii 9fara a putea fi
redate la scara +artii:, precum si a altor detalii de planimetrie liniare ce se repre.inta pe +arta cu doua linii, este determinata
prin a,ul semnului con&entional respecti&.
Tinand seama de cele de mai sus, semnele con&entionale de scara sunt cele mai sigure elemente de continut, cu
a*utorul carora se pot face masurari precise de distante pe +arta, daca se tine seama ca aceastea sa se faca cu gri*a intre
punctele sau liniile care repre.inta precis po.itia reala a detaliilor corespun.atoare din teren. Trebuie retinut faptul ca aceste
semne con&entionale nu arata < prin ele insele < dimensiunile detaliilor pe care le repre.inta, datorita carui fapt nu se pot
masura sau determina pe +arta asemenea elemente ca lungimea si latimea unui pod, inaltimea unui cos de fabrica sau a unui
castel de apa, latimea unui drum, dimensiunile unei constructii i.olate si altele.
#ig. 13. ! < depo.it de carburanti; " < statie de radio sau tele&i.iune; % < casa de padurar; ' < punct geode.ic; - <
mana sau put de mana; / < cruce i.olata; 0 < copac i.olat de foioase; 1 < cos de fabrica; 2 < oficiu telefonic, telegrafic sau
radiotelegrafic; !3 < monument proeminent.

c. (emne con&entionale e,plicati&e
(emnele con&entionale e,plicati&e se folosesc in scopul de a oferi o cat mai deplina caracteri.are a detaliilor de
planimetrie la care se refera. Din aceasta grupa fac parte toate celelalte notari con&entionale ce se gasesc pe +arta si care se
intrebuintea.a intotdeauna in combinare cu semnele con&entionale de scara sau de contur. De e,emplu8 cand se repre.inta
pe +arta un tufaris, in interiorul conturului, drept completare a semnului con&entional de tufaris, se mai plasea.a si un semn
e,plicati& sub forma unui copac care indica grupul predominant de specii; pentru a se arata numarul de linii al unei cai
ferate, perpendicular pe semnul con&entional al acesteia se trag un numar de linioare, corespun.ator cu numarul de linii al
caii ferate; pe rauri se arata printr6o sageata sensul de curgere a apei; cotiturile de drumuri cu ra.e de curbura sub "- m sunt
insotite de o sageata in semicerc etc.
Tot din aceasta grupa a semnelor con&entionale fac parte toate inscriptiile si cifrele care insotesc pe +arta unele
semne con&entionale.
nscriptiile care se refera la denumirile proprii ale localitatilor si ale unor detalii naturale de planimetrie ca8 rauri,
lacuri, &ai, dealuri etc., se scriu in intregime 9de e,emplu Cucuteni, Muresul, lacul $alea, 4alea (eaca, dealul 7alben,
&arful Rotund, padurea 4erde, grindul Mare etc.: si se plasea.a in dreptul detaliului la care se plasea.a alaturi de semnele
con&entionale respecti&e si se inscriu prescurtat ca8 Au. < mina de aur; cabl. < fabrica de cabluri; na&. < santier na&al; ptr.
cariera de piatra. De asemenea, tot prin inscriptii e,plicati&e prescurtate se caracteri.ea.a si unele detalii de planimetrie
care, desi nu au semn con&entional special, totusi ies in e&identa fata de celelalte, astfel8 langa un debarcader se plasea.a
inscriptia deb., langa un semn con&entional de foioase se inscrie st*., langa cladirea unui spital se adauga inscriptia spt.
Toate inscriptiile de mai sus se inscriu pe +arta in culoarea neagra, mai putin cele referitoare la elementele +idrografice,
care se inscriu in culoarea albastra.
Cifrele inscrise pe +arta se refera la indicarea numarului de case sau de locuitori din localitati, latimea soselelor,
caracteristicile lucrarilor de arta 9poduri, tuneluri, &iaducte:, adancimea si latimea apelor, &aloarea relati&a 9inaltimea,
adancimea, latimea: a rambleelor, debleurilor, elementelor naturale sau artificiale de relief de mica intindere 9mo&ile, gropi,
rape, &iroage, maluri, terase etc.:, cota 9altitudinea: punctelor etc. cifrele referitoare la latimea si adancimea apelor, precum
si la cotele acestora se inscriu pe +arta in culoarea albastra, cele referitoare la &alorile curbelor de ni&el si la &alorile relati&e
ale detaliilor naturale de relief < in culoarea maro, iar toate celelalte < in culoarea neagra.
Colorarea +artilor se face cu scopul de a scoate in e&identa, de a caracteri.a si mai deplin detaliile de teren la care
se aplica; in acelasi timp prin colorare se da un aspect mai placut al +artilor topografice si se usurea.a utili.area acestora.
La imprimarea +artilor topografice din dotare se intrebuintea.a urmatoarele culori8
6 galben < pentru drumuri naturale imbunatatite si c&artale din localitati in care predomina cladirile nere.istente la
foc;
6 &erde < pentru toate &egetatiile arborescente indiferent de natura acestora 9paduri, li&e.i, pepeniere, arbusti, &ii,
plantatii etc.: si cimitire cu pomi;
6 albastru < pentru toate elementele +idrografice naturale sau artificiale, conducte de apa, mlastini si terenuri
mlastinoase sau saraturoase;
6 portocaliu < pentru autostra.i, sosele moderni.ate sau sosele si c&artale din localitati in care predomina cladirile
re.istente la foc;
6 maro < pentru toate formele naturale de relief, curbe de ni&el, indicatoare de panta, albiile lacurilor, raurilor si
paraielor secate, elemente de sol ca suprafete nisipoase, pietroase, gro+otisuri;
6 &iolet < pentru frontierele de stat;
6 negru < pentru toate celelalte detalii de planimetrie si elemente de continut ale +artii.
$. Repre.entarea detaliilor de planimetrie
Pentru sistemati.are si in &ederea usurarii studiului, semnele con&entionale ce se intrebuintea.a la repre.entarea
detaliilor de planimetrie se grupea.a in felul urmator8 puncte de ba.a; localitati 9inclusi& cladiri sau constructii situate in
afara centrelor populate:; constructii industriale, agricole si social6culturale; conducte, impre*urimi, ramblee si debleuri,
limite; reteaua de comunicatii 9fero&iara si rutiera, inclusi& constructii ane,a si puncte de trecere:; +idrografie; elemente de
sol si &egetatie. n cele ce urmea.a se e,plica si se e,emplifica modul de repre.entare pe +arta la scara ! 8 "-.333 a
principalelor detalii de planimetrie amintite mai sus.
a. Puncte de ba.a
(e numesc puncte de ba.a toate punctele a caror po.itie din teren este e,act determinata prin masurari de mare
preci.ie; aceste puncte constituie sc+eletul pe care se spri*ina ridicarea topografica a tuturor detaliilor de planimetrie si a
reliefului ce se repre.inta pe +arta topografica. Dupa modul cum au fost determinate, aceste puncte se clasifica in puncte
astronomice, geode.ice, poligonometrice sau ale retelei de ridicare bornate si de ni&elment. Toate aceste puncte, cu
e,ceptia celor de ni&elment 9care se marc+ea.a prin marci sau repere speciale:, sunt marcate prin borne de beton sau de
piatra bine fi,ate in pamant, a&and si centre sau repere subterane adanc ingropate in subsol 9pentru a putea fi usor
reconstituite in ca.ul cand ar disparea borna de la suprafata:. n timpul determinarii acestora, punctele sunt semnali.ate in
teren prin constructii de diferite forme si marimi 9semnale simple, piramide la sol, piramide cu unul sau mai multe poduri:.
Po.itia punctelor este aleasa in teren, incat din fiecare sa se &ada cel putin altele trei. Adeseori sunt determinate drept
puncte geode.ice si unele detalii de planimetrie proeminente si cu caracter permanent, cum sunt bisericile, cupolele sau
turnurile constructiilor proeminente din localitati, cosurile de fabrica, castelele de apa, silo.urile sau alte constructii
proeminente in afara localitatilor. Alaturi de semnul con&entional al punctelor de ba.a se inscrie cota acestora 9mai putin la
punctele geode.ice situate pe detalii de planimetrie proeminente:.
Punctele de ba.a au importanta de stat, deoarece acestea constituie ba.a pe care se spri*ina orice fel de masurari,
ridicari, proiectari si trasari in teren; de aceea, printr6un decret al Consiliului de (tat, ele sunt prote*ate impotri&a oricaror
degradari. Din punct de &edere militar aceste puncte au o importanta deosebita, intrucat ser&esc la legarea topo6geode.ica a
dispo.iti&elor de lupta ale trupelor de artilerie si rac+ete, la pregatirea elementelor topografice necesare tragerile, cat si altor
scopuri militare. Datorita preci.iei mari cu care sunt determinate si a importantei deosebire pe care o au, toate aceste puncte
se trec pe +arta cu a*utorul unui instrument de preci.ie numit coordonatograf si se repre.inta prin semne con&entionale de
scara redandu6se astfel cu cea mai mare preci.ie po.itia pe +arta a detaliului repre.entat.
#ig. 1!. Punct astronomic
(e dau mai *os cate&a e,emplificari asupra aspectului sub care se infatisea.a in teren de ba.a, precum si a modului
cum sunt repre.entate acestea pe +arta.
#ig. 1". Punct geode.ic 9pe mo&ila:8 " < inaltimea mo&ilei, in m; 21,0 < cota punctului.
#ig. 1%. Puct poligonometric sau punct bornat al retelei de ridicare.
#ig. 1'. Punct de ni&el
b. Localitati
Localitatile se repre.inta pe +arti astfel incat sa se redea e,act conturul lor e,terior, dispunerea retelei stradale,
intreprinderile industriale, cladirile sau constructiile proeminente care constituie repere de orientare, precum si toate
celelalte detalii ca piete, parcuri, li&e.i, gradini, rauri, cai ferate si altele. Latimea stra.ilor se repre.inta la scara +artii, iar
cand aceasta nu este posibila < prin semn con&entional de scara; stra.ile principale se deosebesc prin latimea lor de cele
secundare. Cand constructiile sunt dese, acestea se grupea.a in c&artale care se colorea.a in portocaliu 9unde predomina
cladirile re.istente la foc: sau in galben 9unde predomina cladirile nere.istente la foc:. #igurile in culoare neagra din
interiorul c&artalelor colorate repre.inta dispunerea constructiilor locuibile. Este de retinut ca la periferiile oraselor si in
localitatilor de tip rural dispunerea cladirilor se reda e,act < prin proiectia lor ori.ontala < numai la colturile si la capetele
c&artalelor, iar celelalte se repre.inta apro,imati&. Cladirile proeminente se scot in e&identa prin marirea semnului
con&entional.
Alaturi de repre.entarea grafica a localitatilor se inscrie denumirea acestora, iar dedesubtul denumirii < numarul
de locuitori la orase si numarul de case la localitatile de tip rural; langa acest numar se plasea.a prescurtarea organului local
al puterii de stat la localitatile unde acestea isi au sediul, astfel8 C.P.T., C.P.M., C.P.). sau C.P.C. 9Consiliul popular
*udetean, municipal, orasenesc sau comunal:. Marimea caracterului de scriere este in raport cu numarul de locuitori la orase
si cu numarul de case la localitatile de tip rural; cu cat o localitate are mai multi locuitori sau mai multe case, cu atat
denumirea ei pe +arta este inscrisa cu litere mai mari. La gruparile de cladiri in afara localitatilor se plasea.a inscriptii
e,plicati&e referitoare la apartenenta lor. De e,emplu, pentru a se arata ca un grup de case apartine localitatii Andreesti, se
scrie alaturi Ide AndreestiJ sau pentru a se arata ca un grup de constructii apartine ntreprinderii agricole de stat I(canteiaJ
speciali.ata in cresterea pasarilor se plasea.a inscriptia I.A.(. < (canteiaJ, iar dedesubt < Ia&icJ. Cladirile i.olate cu sau
fara curti din afara localitatilor se repre.inta, dupa ca., la scara +artii sau prin semne con&entionale de scara.
Desenele urmatoare e,emplifica modul cum se infatisea.a in teren unele detalii de planimetrie din localitati si cum
se repre.inta acestea pe +arta.
#ig. 1-. C&artale in care predomina cladirile re.istente la foc.
#ig. 1/. C&artale in care predomina cladirile nere.istente la foc.
#ig. 10. Aspectul repre.entarii unui oras.
#ig. 11. Aspectul repre.entarii unei localitati de tip rural8
! < cu cladiri compacte; " < cu cladiri rare
#ig. 12. Cladiri proeminente8
! < nu se pot repre.enta la scara +artii; " 6 se pot repre.enta la scara +artii.
#ig. 23. $iserici sau manastiri8
! < nu se pot repre.enta la scara +artii; " 6 se pot repre.enta la scara +artii.
#ig. 2!. Cladiri i.olate cu curti care nu se pot repre.enta la scara +artii.
c. Constructii industriale, agricole si social6culturale
Pe +artile topografice se repre.inta toate intreprinderile, u.inele, fabricile, morile si orice alte constructii
industriale din localitati sau din afara acestora. Toate aceste obiecte se repre.inta prin semnul con&entional de cladiri cand
pot fi redate la scara +artii, iar cand dimensiunile lor naturale sunt mici < se redau prin semne con&entionale de scara. n
ambele situatii alaturi de semnul con&entional aplicat se plasea.a o inscriptie e,plicati&a, care are rolul de a caracteri.a
9lamuri: natura obiecti&ului repre.entat; de e,emplu8 langa cladirile unei fabrici de +artie redata la scara +artii se plasea.a
inscriptia +art., langa o moara fara cos se scrie mr. etc. Tot prin semnul con&entional de cladiri sunt redate pe +arta
constructiile cu destinatie agricola ale cooperati&elor agricole de productie, intreprinderilor agricole sau fermelor de stat,
intreprinderilor pentru mecani.area agriculturii, cat si alte constructii cu destinatie agricola, alaturi de care se plasea.a
inscriptii e,plicati&e spre a lamuri natura, specialitatea sau apartenenta lor.
Minele sau puturile de mine, locurile unde se e,ploatea.a la suprafata diferite bogatii naturale 9cariere de
marmura, piatra, nisip, e,ploatari de carbuni, sare etc.:, sondele de petrol sau de ga.e, depo.itele de carburanti, silo.urile,
castelele de apa si alte asemenea detalii de planimetrie ce constituie obiecti&e economice se repre.inta la scara +artii 9numai
cele care pot fi redate astfel:, iar daca sunt de dimensiuni mici < prin semne con&entionale de scara.
)biecti&ele social6culturale 9statii sau antene de radio, turnuri de tele&i.iune, statii meteorologice, monumente
etc.: se redau prin semne con&entionale de scara.
n continuare se dau cate&a e,emple de semne con&entionale cu a*utorul carora se repre.inta constructiile
industriale, agricole si social6culturale, precum si aspectul sub care se infatisea.a in teren asemenea detalii de planimetrie.
#ig. 2". #abrici, u.ine sau mori cu cosuri8 ! < nu se pot repre.enta la scara +artii; " < se pot repre.enta la scara
+artii.
#ig. 2%. #abrici, u.ine sau mori fara cosuri.
#ig. 2'. Centrale 9u.ine: electrice8
! < nu se pot repre.enta la scara +artii; " < se pot repre.enta la scara +artii.
#ig. 2-. Mine sau puturi de mine in e,ploatare 9cand sunt scoase din e,ploatare, ciocanelele sunt cu coada in sus:.
#ig. 2/. E,ploatari la suprafata ale bogatiilor naturale8
! < nu se pot repre.enta la scara +artii; " < se pot repre.enta la scara +artii 9!3 < adancimea e,ploatarii, in m:.
#ig. 20. (onde de petrol sau de ga.e8 ! < cu turle; " < fara turle.
#ig. 21. Depo.ite sau re.er&oare de carburanti 9petrol, ga.e etc.:.
#ig. 22 (tatii pentru alimentare auto.
#ig. !33. Aerodromuri sau +idroscale 9locuri de ateri.are sau de ameri.are se redau prin conturul aceluiasi semn
con&entional:.
#ig. !3!. (tatii de radio sau tele&i.iune.
#ig. !3". )ficii telefonice, telegrafice sau radiotelegrafice.
#ig. !3%. (tatii meteorologice.
#ig. !3'. Case de padurar.
#ig. !3-. Mori 9gatere: de apa.
#ig. !3/. Constructii masi&e sub forma de turn 9silo.uri, castele de apa etc.:
#ig. !30. Cimitire8 ! < nu se pot repre.enta la scara +artii; " < se pot repre.enta la scara +artii 9daca nu sunt cu
pomi, interiorul conturului nu se colorea.a cu &erde:.
#ig. !31. Monumente proeminente.
#ig. !32. ! 6 cruci i.olate; " < troite.
d. Conducte, impre*muiri, ramblee si debleuri, limite
Liniile de transport al energiei electrice se repre.inta diferentiat in functie de materialul stalpilor de sustinere care
pot fi de lemn, de beton sau metalici; la cele din urma, alaturi de semnul con&entional se inscrie si inaltimea stalpilor.
Liniile de transmisiuni telefonice, telegrafice sau de radio6transmisiuni se repre.inta cu acelasi semn con&entional. Toate
cele de mai sus nu se repre.inta pe +arta in interiorul localitatilor. n ca.urile cand liniile de transmisiuni urmea.a traseul
cailor de comunicatii rutiere, semnul lor con&entional se plasea.a in acea parte a drumului in care sunt dispuse pe teren si
nu se desenea.a in intregime, ci numai prin segmente de ! < " cm plasate la intrarile sau la iesirile din localitati si din loc in
loc in lungul drumului.
Conductele de petrol, de ga.e sau de apa se repre.inta in mod diferentiat. Conductele de petrol sau de apa de la
suprafata se desenea.a cu linii continue, iar cele subterane cu linii intrerupte. (tatiile de pompare la conductele de petrol
sau cele de compensare la conductele de ga.e se repre.inta prin semnul con&entional de cladire, iar alaturi se plasea.a
inscriptia e,plicati&a corespun.atoare 9st. pomp. sau cprs.:. n interiorul localitatii aceste conducte nu se repre.inta.
mpre*urimile din afara localitatilor se repre.inta dupa natura lor, separandu6se in .iduri de piatra, caramida si
garduri de fier sau in garduri &ii; importanta acestora consta in faptul ca primele adeseori pot constitui obstacole pentru
subunitati. De asemenea, in lungul drumurilor si cailor ferate se repre.inta rambleele 9umpluturile: si debleurile 9sapaturile:
mai inalte sau mai adanci de ! m; acestea pot constitui obstacole in calea trupelor sau pot oferi anumite conditii de mascare
sau de protectie. mpre*urimile, rambleele si debleurile se repre.inta numai daca au o lungime de peste % mm pe +arta.
#rontierele de stat sau limitele de *udet se repre.inta in mod diferentiat; cand aceste limite nu se confunda cu unele
detalii liniare de planimetrie, ele se trasea.a pe +arta pe toata lungimea lor, neintrerupt. n ca.urile cand frontiera de stat sau
limita de *udet trece in lungul raurilor, canalurilor, digurilor, drumurilor sau altor asemenea detalii liniare de planimetrie,
semnul con&entional corespun.ator se desenea.a numai in punctele de frantura ale acestora, iar in inter&alul dintre franturi
se plasea.a cate&a segmente pe acea parte a detaliului, unde e,ista in realitate limita respecti&a in teren. Cand frontiera sau
limita se confunda cu un asemenea detaliu, semnele con&entionale corespun.atoare se plasea.a < tot intrerupt < in mod
alternati& de o parte si de alta a detaliului, iar cand sunt situate pe cursul na&igabil al unui rau repre.entat cu doua linii <
semnele con&entionale se plasea.a 9de asemenea intrerupt: intre liniile de mal.
Mai *os se dau unele e,emple cu detalii de planimetrie dintre cele sus6amintite, precum si modul de repre.entare
pe +arta a acestora.
#ig. !!3. Linii electrice pe stalpi de lemn
#ig. !!!. Linii electrice pe stalpi metalici sau de beton8
!- < inaltimea stalpilor, in m.
#ig. !!". Linii telefonice, telegrafice sau de radiotransmisiuni
#ig. !!%. Conducte de ga.e sau statii de compresare.
#ig. !!'. Condute de petrol8
! < la suprafata; " < subterane.
#ig. !!-. ?iduri de piatra, caramida sau garduri de fier consolidate.
#ig. !!/. 7arduri &ii.
#ig. !!0. ! < frontiere de stat; " < limite de *udet; a < borne de frontiera; b < stalpi de frontiera; nr. / si nr. 0 <
numerotarea semnelor de frontiera.
e. Reteaua de comunicatii
n &ederea repre.entarii lor pe +arta topografica, caile de comunicatii se grupea.a in8 cai ferate 9si alte comunicatii
pe sine:; sosele si drumuri.
Caile ferate se repre.inta pe +arta in mod diferit, clasificarea acestora facandu6se in functie de8 latimea
ecartamentului 9normale, inguste:, numarul de linii 9simple, duble, triple:, felul tractiunii 9electrificate, cu abur: si starea lor
9in e,ploatare, in constructie, terasamente fara sine:.
Tot in aceasta categorie se incadrea.a funicularele sau telegrafice, precum si liniile de tram&ai sau de troleibu.,
care se repre.inta cu semne con&entionale adec&ate.
n lungul tuturor cailor ferate se repre.inta prin semne con&entionale constructiile de tot felul aferente acestora,
cum sunt statiile, +altele, cantoanele, tria*ele, depourile, platformele turnate pentru intoarcerea locomoti&elor, semafoarele
si altele, dar nu se repre.inta oficiile telefonice sau telegrafice apartinand cailor ferate, liniile de transmisiuni si pietrele
@ilometrice amplasate de6a lungul acestora. La statiile sau +altele ce nu se pot repre.enta la scara +artii, dreptung+iul negru
din interiorul semnului con&entional de scara se plasea.a pe acea parte a caii ferate unde se situea.a cladirea principala a
garii.
Desenele ce urmea.a e,emplifica modul de repre.entare a cailor ferate precum si a altor detalii de planimetrie
aferente acestora.
(oselele si drumurile se repre.inta dupa calitatea si importanta lor, astfel8
6 autostra.i < se compun de regula din doua parti carosabile mai mare de 0 m fiecare si au o acoperire re.istenta
din beton asfalt sau beton, pe o fundatie tare, permitand circulatia intensa si rapida a mi*loacelor de transport auto de orice
tona*; intersectiile cu alte drumuri sunt la ni&eluri diferite, iar traseul lor nu trece prin localitati;
6 sosele moderni.ate < au fundatie tare numai pe partea lor carosabila si sunt acoperite cu pietris, piatra sparta sau
.gura compresate prin cilindrare; permit circulatia mi*loacelor de transport auto in tot timpul anului 9autostra.ile, soselele
moderni.ate si soselele se mai cunosc si sub denumirea de drumuri nationale:;
6 drumuri naturale imbunatatite < sunt drumuri consolidate si intretinute fara a a&ea fundatie sau acoperire
consistenta; partea carosabila este imbunatatita cu piatra sparta, prundis, nisip sau impregnata cu substante liante; circulatia
mi*loacelor de transport auto de tona* mediu este posbila aproape in tot timpul anului 9se mai cunosc si sub denumirea de
drumuri *udetene:;
6 drumuri naturale 9&icinale: < sunt drumuri neprofilate si fara acoperire, batatorite prin circulatia auto&e+iculelor
si care leaga pe traseul cel mai scurt localitatile intre ele sau cu drumuri de categorie superioara; carosabilitatea lor este
conditionata de natura solului si de conditiile climatice de se.on;
6 drumuri de e,ploatare pe camp sau prin padure 9drumuri de tarla: < sunt acele drumuri neamena*ate pe care
circulatia mi*loacelor de transport auto sau cu tractiune animala se face periodic, cu deosebire de timpul muncilor agricole
sau al celor legate de e,ploatarea padurilor;
6 poteci pentru transporturi samari.ate < sunt principalele cai de acces in .one muntoase;
6 poteci de picior < sunt cele mai simple trasee pentru circulatia oamenilor si se gasesc mai ales in terenuri greu
accesibile 9munti, paduri, mlastini etc:.
Caracteristicile drumurilor de categorie superioara se indica prin inscriptii e,plicati&e, astfel8
6 la autostra.i < numarul ben.ilor, latimea unei ben.i, materialul de acoperire;
6 la sosele moderni.ate si la sosele < latimea partii carosabile, latimea din sant in sant, materialul de acoperire.
6 la toate drumurile nationale < numarul drumului, conform clasificarii oficiale a retelei de comunicatii rutiere;
6 la drumurile naturale imbunatatite < latimea din sant in sant 9cand lungimea pe +arta a partii acoperite este mai
mare de % cm, se indica si materialul de acoperire:.
Pietrele @ilometrice se repre.inta pe toate drumurile unde e,ista, printr6o linie perpendiculara pe semnul
con&entional al drumului, plasata pe partea unde sunt dispuse in realitate pe teren. Cifrele inscrise in dreptul linioarelor
arata numarul de @ilometri socotit din centrul topografic al municipiului $ucuresti 9Piata !1'1: la drumurile principale, iar
la cele secundare < de la bifurcatia acestora din drumurile de categorie superioara.
Desenele de mai *os dau cate&a e,emplificari asupra modului cum se repre.inta pe +arta detaliile de planimetrie ce
fac parte din reteaua de comunicatii rutiere.
#ig. !"/. Autostra.i8
" < numarul ben.ilor; 1 < latimea unei ben.i, in m; As < asfalt.
#ig. !"0. (osele moderni.ate8
!- < numarul soselei; 1 < latimea partii carosabile; !" < latimea din sant in sant; As < asfalt.
#ig. !"1. (osele8
1 < latimea partii carosabile; !3 < latimea din sant in sant; P < piatra.
#ig. !"2. Drum natural imbunatatit8
/ < latimea din sant in sant 9cerculetele redau plantatiile de pomi dintr6o parte a drumului:.
#ig. !%3. Drumuri naturale 9&icinale:
#ig. !%!. Drumuri de e,ploatare pe camp sau prin padure.
#ig. !%". Pietre @ilometrice
#ig. !%%. Poduri8
! < cu eta*; " < de lemn; % < de piatra sau de beton armat; ' < de fier; - < pe suporturi plutitoare; / < suspendate cu
lanturi sau cabluri; 0 < cu dispo.iti& de desc+idere sau de ridicare 9a < de lemn; b < de piatra sau de beton armat; c < de fier:
Podurile, bacurile si &adurile se repre.inta in lungul tuturor cailor ferate, soselelor sau drumurilor in locurile unde
acestea tra&ersea.a diferite cursuri de apa.
Podurile care dupa lungimea lor se pot repre.enta la scara +artii se desenea.a cu semne con&entionale diferite 9fig.
!%%: in functie de caracteristicile te+nice de constructie ale acestora, iar unele dintre aceste caracteristici te+nice se inscriu
si pe +arta prin semne con&entionale e,plicati&e 9fig. !%':. Podurile ce nu se pot repre.enta la scara +artii, precum si alte
treceri peste obstacole mici se repre.inta prin semne con&entionale aparte 9fig. !%-:.
#ig. !%'.
! < pe sosele 9$ < beton; 1 < inaltimea fata de ni&elul apei; la numarator < lungimea si latimea carosabila; la numitor <
tona*ul:; " < pe caile ferate 9# < fier; 1 < inaltimea fata de ni&elul apei; !-3 < lungimea podului:.
#ig. !%-.
! < poduri ce nu se pot repre.enta la scara +artii; " < poduri mici cu lungimea sub % m; % < treceri peste obstacole mici; ' <
punti pentru pietoni.
$acurile se repre.inta diferit pentru cai ferate 9feriboturi:, &e+icule sau pietoni 9fig. !%/:, iar &adurile < in functie
de latimea apei pe care o tra&ersea.a 9fig. !%0:.
#ig. !%/.
! < pentru cai ferate; " < pentru &e+icule 9la numarator < latimea apei si dimensiunile bacului, la numitor < tona*ul:; % <
pentru pietoni.
#ig. !%0.
! < la ape repre.entate cu doua linii 9la numarator < adancimea si latimea apei, la numitor < natura fundului si &ite.a apei in
mAsec.:; " < la ape repre.entate cu o singura linie.
f. 5idrografia
Aceasta categorie de detalii de planimetrie cuprinde marile, lacurile, flu&iile, raurile, paraiele, canalurile, santurile,
i.&oarele, fantanile, precum si diferitele constructii portuare 9porturi, dane, docuri, locuri de acostare sau de ancorare, faruri
sau lumini de na&igatie etc.: sau constructii +idrote+nice 9bara*e, eclu.e, sta&ilare, diguri etc.:. Repre.entarii tuturor acestor
elemente i se acorda o atentie sporita, datorita influentei deosebite pe care acestea o e,ercita asupra actiunilor de lupta.
Liniile de mal ale tuturor apelor curgatoare sau statatoare se repre.inta diferentiat, dupa cum acestea sunt
permanente, secate temporar sau definiti&. Malurile abrupte se redau diferit daca sunt cu sau fara pla*a, aratandu6se si
inaltimea acestora. #lu&iile si raurile cu latimea de peste !- m se repre.inta prin semne con&entionale de contur, adica prin
prin doua linii si pastrarea latimii reale la scara +artii; latimea acestora se poate masura pe +arta. Raurile mai inguste de !-
m si paraiele se redau prin semne con&entionale de scara, astfel8 cu doua linii daca au latimea cuprinsa intre !- < - m si cu
o linie daca au latimea sub - m. Caracteristicile apelor curgatoare 9latimea, adancimea, natura fundului: se redau daca
acestea sunt mai late de % m, iar directia de curgere a apei se indica prin sageti pe care se inscrie si &ite.a de curgere la
apele repre.entate cu doua linii. Calitatea apei se arata numai la lacuri, prin inscriptii e,plicati&e. #igura urmatoare
e,emplifica modul de repre.entare a detaliilor sus6amintite.
#ig. !%1.
! < paraie si rauri 9cu latimea sub - m; b < cu latimea intre - < !- m; c < cu latimea mai mare de !- m:; " < caracteristicile
apelor curgatoare 9la numarator < latimea in m; la numitor < adancimea in m si natura fundului:; % < sageti indicatoare ale
directiei de curgere 93," < &ite.a apei in mAsec.:; ' < lacuri 9a < nesarate; b < sarate; c < amare6sarate:.
Canalurile si santurile 9fig. !%2: se repre.inta cu doua linii si cu pastrarea latimii reale la scara +artii daca sunt mai
late de !- m, iar cele mai inguste se redau prin semne con&entionale de scara in felul urmator8 cu doua linii daca au latimea
cuprinsa intre !- < !3 m sau !3 < % m si cu o linie daca au latimea sub % m.
#ig. !%2.
! < canaluri sau santuri uscate 9% < latimea:; " < canaluri si santuri cu latimea sub % m; % < canale 9a < cu latimea intre % <
!3 m; b < cu latimea intre !3 < !- m; c < cu latimea peste !- m; d < na&igabile; e < subterane:.
La canaluri si santuri repre.entate cu doua linii se inscriu sub forma de fractie latimea si adancimea lor, iar la cele
uscate < numai latimea; la canalurile na&igabile nu se dau aceste indicatii dar denumirea lor se scrie cu litere ma*uscule.
Constructiile +idrote+nice 9unele dintre acestea se e,emplifica in figura !'3: precum si cele portuare sau legate de
na&igatie 9dintre unele care se arata in figura !'!: se repre.inta pe +arta prin semne con&entionale adec&ate.
#ig. !'3.
! < eclu.e 9a < fara poduri; b < cu poduri; " < numarul camerelor de eclu.are; la numarator < lungimea camerelor si latimea
portilor in m; la numitor < adancimea apei in m:; " < bara*e sau sta&ilare 9a < carosabile; b < necarosabile; P si pmt <
materialul de constructie; !-3 < lungimea in m; 1 < latimea partii superioare in m; la numarator < cota ni&elului superior al
apei; la numitor < cota ni&elului inferior al apei:.
#ig. !'!.
! < dane si locuri de acostare 9a < nu se pot repre.enta la scara +artii; b < se pot repre.enta la scara +artii:; " < porturi cu
locuri de acostare; % < docuri; ' < faruri 9turnuri:; - < lumini de na&igatie.
.&oarele si fantanile 9fig. !'": situate in afara localitatilor se repre.inta toate. La toate fantanile se inscriu cota la
sol, precum si adancimea ni&elului apei fata de ni&elul solului, in plus la fantanile situate in .onele cu surse reduse de apa
se mai indica si debitul. La fantanile arte.iene se inscriu numai cota la sol si debitul. n interiorul localitatilor nu se
repre.inta decat fantanile arte.iene sau cele care constituie singura sursa de apa.
#ig. !'".
! < i.&oare; " < fantani arte.iene; % < fantani; ' < fantani importante in .one cu surse reduse de apa; - < re.er&oare de apa
sau gropi pentru captarea apei de ploaie.

g. Elemente de sol si &egetatie
Elementele de sol ce se repre.inta pe +arta se redau prin semne con&entionale de contur, fiind scoase in e&identa
terenurile nisipoase, pietroase, saraturoase si mlastinoase 9fig. !'%:. Terenul arabil nu este repre.entat prin nici un semn
con&entional, dar toate suprafetele albe din cuprinsul +artii pe care nu sunt desenate alte contururi sunt terenuri arabile.
Terenurile saraturoase, mlastinile si baltile se repre.inta in mod diferentiat in functie de practicabilitatea acestora; la cele
din urma se inscrie si adancimea. Mlastinile se repre.inta daca suprafata lor pe +arta este mai mare de "- mm
"
, dar cand au
&aloarea unui reper de orientare se redau si cele cu suprafete mai mici.
#ig. !'%.
! < suprafete nisipoase 9a:, pietroase 9b:, nisipoase cu pietris 9c:; " < nisipuri 9a < cu ridicaturi; b < cu gropi:; % < dune; ' <
dune miscatoare; - < terenuri saraturoase 9a < nu se pot trece; b < se pot trece:; / < mlastini sau balti 9a < nu se pot trece sau
greu de trecut:; b < se pot trece; " si 3,/ < adancimea in m:; 0 < terenuri argiloase sau uscate cu crapaturi 9a < nu se pot
repre.enta la scara +artii; b < se pot repre.enta la scara +artii:.
Elementele de &egetatie repre.entate pe +arta se grupea.a in &egetatia arborescenta 9paduri, lastaris, tufaris,
maracinis etc.:, ierboasa 9musc+i si lic+eni, stuf, papuris si trestie, finete si ierburi etc.: si culti&ata 9li&e.i de pomi sau
arbusti fructiferi, &ii, culturi de ore. sau alte culturi te+nice:. Marea ma*oritate a &egetatiei arborescente 9fig. !'': se
repre.inta prin semne con&entionale de contur insotite de unele inscriptii e,plicati&e, iar cele de dimensiuni mici 9grupuri
mici de copaci sau tufe, maracinis si copaci i.olati: < prin semne con&entionale de scara. La padurile cu suprafata de peste
' cm
"
pe +arta se arata toate caracteristicile 9esenta, specia, inaltimea medie in m < la numarator, grosimea medie in m < la
numitor si distanta medie in m dintre copaci < in dreptul liniei de fractie:. La cele cu suprafata intre " < ' cm
"
se arata
numai esenta si specia, iar intre ! < " cm
"
< numai esenta; la fasiile inguste de padure sau perdele de protectie se arata
numai inaltimea. La padurile tinere sau pitice, lastarisuri si pepeniere se redau esenta, specia si inaltimea, iar la padurile
rare si tufarisuri compacte < numai esenta si inaltimea. n interiorul tuturor padurilor se repre.inta drumurile si potecile,
precum si somierele 9ben.ile defrisate: la cele care sunt parcelate.
#ig. !''.
! < paduri 9a < conifere; b < foioase; c < mi,te; d < pitice; e < tinere, lastaris sau pepeniere; f < rare; g < doborate de furtuni;
+ B taiate; i < arse:; " < tufarisuri compacte 9a < de foioase; b < de conifere:; % < maracinisuri; ' < fasii inguste de padure
sau perdele de protectie; - < suprafete mici de padure ce nu se pot repre.enta la scara +artii; / < grupuri mici de copaci 9a <
au &aloarea unor repere de orientare; b < nu pot fi folosite drept repere:; 0 < copaci i.olati 9a < &aloarea unor repere de
orientare; b < nu pot fi folositi drept repere: 1 < tufe i.olate; 2 < maracinis i.olat.
4egetatia ierboasa este repre.entata dupa cum se arata in figura !'-; daca aceasta &egetatie se gaseste in terenuri
saraturoase, mlastini sau balti, ea se repre.inta combinat cu aceste elemente de sol.
#ig. !'-.
! < pe terenuri umede 9a < musc+i; b < ierburi; c < stuf, papuris si trestie; b < musc+i si lic+eni; c < fanete sau ierburi
naturale:; % < &egetatii ierboase cu inaltimea peste ! m.
4egetatia culti&ata se repre.inta in mod diferentiat, dupa cum se e,emplifica in figura !'/.
#ig. !'/.
! < li&e.i 9a < cu pomi fructiferi, pepeniere sau culturi citrice; b < cu arbusti fructiferi:; " < &ii 9a < simple; b < cu pomi
fructiferi:; % < culturi de ore. 9a < neacoperite permanent cu apa; b < acoperite permanent cu apa:.
!/. Modul de repre.entare a reliefului pe +artile topografice militare
A. Notiuni generale despre repre.entarea reliefului pe +arta
A repre.enta relieful pe +arta inseamna a reda in planul si la scara +artii, cu a*utorul unor metode sau procedee
adec&ate, configuratia generala a suprafetei terestre, aspectul sub care se infatisea.a in natura toate neregularitatile
terenului. Desigur o +arta topografica ce ar contine numai detalii de planimetrie < fara sa redea formele de relief ale .onei
pe care o cuprinde, fara sa contina locul de dispunere al inaltimilor si depresiunilor, crestelor si &ailor, dispunerea reciproca
a diferitelor neregularitati ale suprafetei terestre < ar fi incompleta si nu ar fi de mare folos in scopuri militar. De6a lungul
timpurilor s6au conceput si aplicat felurite metode sau procedee de repre.entare a reliefului, care au e&oluat o data cu insasi
te+nica intocmirii +artilor, reusind sa redea din ce in ce mai clar, mai plastic si mai complet infatisarea &ariata a suprafetei
globului pamantesc.
Pe +artile topografice moderne repre.entarea reliefului se face prin8
6 curbe de ni&el < la scarile ! 8 "33.333 si mai mari;
6 tente +ipsometrice < la scarile ! 8 -33.333 si mai mici 9metoda consta in a colora pe +arta < dupa un anumit
diapa.on de culori dinainte stabilit < suprafetele ce se cuprind in limitele unor .one altitudinale:;
6 +arti in relief < tind sa capete o e,tindere din ce in ce mai mare, mai ales in domeniul +artilor operati&e si
strategice.
Un mi*loc in plus pentru caracteri.area mai deplina a formelor de relief < intrebuintat la fiecare din metodele de
mai sus, dar mai cu seama in ca.ul repre.entarii reliefului prin curbe de ni&el < este acela de a inscrie pe +arta inaltimea
e,acta la care se situea.a in spatiu unele puncte caracteristice din teren 9&arfuri, depresiuni, sei, puncte de sc+imbare de
panta confluente de &ai, puncte de ba.a, intersectii sau bifurcari de drumuri, detalii i.olate ce pot constitui repere de
orientare etc.:. Cifrele inscrise pe +arti in dreptul unor asemenea puncte se numesc cote si se repre.inta altitudinea
punctelor respecti&e fata de ni&elul marii.
ndiferent de metoda ce se intrebuintea.a pentru repre.entarea reliefului, se urmareste sa se asigure posibilitatea
re.ol&arii pe +arta a urmatoarelor probleme8
6 determinarea aspectului general al reliefului, scoaterea in e&identa a formelor sale caracteristice si a po.itiilor
reciproce in spatiu ale acestora;
6 determinarea cotelor si a diferentelor de ni&el;
6 determinarea pantei terenului;
6 determinarea gradului de accidentare si de accesibilitate a terenului.

$. Metoda curbelor de ni&el
a. Definirea curbelor de ni&el
Metoda curbelor de ni&el este mai corespun.atoare si cea mai larg intrebuintata dintre toate metodele ce se cunosc
pana in pre.ent pentru repre.entarea reliefului pe +artile topografice si consta din unirea pe +arta a tuturor punctelor de
aceeasi cota printr6o linie, care &a a&ea astfel forme si sinuo.itati diferite, potri&it aspectului sub care se infatisea.a in
natura suprafata terestra. (e numeste curba de ni&el linia sinuoasa imaginara care uneste pe +arta toate punctele din teren
care au aceeasi cota.
Cunosterea curbelor de ni&el solicita si o oarecare do.a de imaginatie, intrucat aceste linii nu e,ista in realitate
marcate in teren, ci sunt numai un mi*loc cu a*utorul caruia < fara a fi la fata locului < oc+ii mintii reconstituie formele de
relief din teren dupa cum i le infatisea.a curbele de ni&el de pe +arta, sau < fiind in teren < oc+ii pri&itorului pot urmari,
dupa configuratia lor de pe +arta, punctele ce se situea.a la aceeasi inaltime pe o forma de relief sau pe forme diferite.
Pentru a intelege mai usor modul de repre.entare al reliefului prin curbe de ni&el, precum si aspectul pe care il au
aceste linii imaginare pe +arta, sa ne inc+ipuim ca o forma oarecare de relief, de e,emplu un mamelon, ar fi inundata de apa
si ca ni&elul acesteia ar descreste din timp in timp cu o inaltime egala. Urmele succesi&e lasate de apa pe suprafata
mamelonului la fiecare retragere &or fi niste linii curbe mai mult sau mai putin sinuoase 9dupa formele pe care le are
mamelonul in natura: si egal departate unele de altele in sens &ertical; aceste linii sunt curbe de ni&el.
De fapt, curbele de ni&el se obtin prin intersectarea imaginara a suprafetei tereste cu planuri ori.ontale, situate la
inaltimi succesi& egale distantate si paralele intre ele 9fig. !'0:; liniile de intersectare ale suprafetei terestre cu aceste
planuri succesi&e sunt insesi curbele de ni&el. Proiectand apoi conturul acestor linii in planul si la scara +artii, se obtine un
contur asemenea care reda pe +arta toate formele sub care se infatisea.a in natura relieful terenului. Cunoscand cele de mai
sus, se mai poate spune ca curba de ni&el este proiectia ori.ontala a liniei ce re.ulta din intersectarea suprafetei terestre cu
un plan ori.ontal.
#ig. !'0.
!, ", % < planuri ori.ontale de sectiune; E < ec+idistante.
Repre.entarea reliefului prin curbe de ni&el pre.inta urmatoarele a&anta*e fata de alte metode de redare a reliefului
pe +arta8
6 este sugesti&a si plastica, orientarea in punctul de &edere al recunoasterii inaltimilor facandu6se destul de repede,
in urma unei scurte perioade de familiari.are cu modul de repre.entare aplicat;
6 urmarind toate neregularitatile formelor de relief, redau in mod fidel configuratia din natura a suprafetei terestre;
6 cunoasterea &alorii altimetrice a unei singure curbe de ni&el este suficienta pentru determinarea &alorii tuturor
curbelor de ni&el din cuprinsul +artii;
6 asigura determinarea cu usurinta a pantelor din teren;
6 da posibilitatea determinarii cotei oricarui punct situat pe +arta;
6 permite determinarea distantei reale din teren intre doua puncte a&and cote diferite.
n conclu.ie, pe o +arta cu relieful repre.entat prin curbe de ni&el se pot re.ol&a orice misiuni legate de relieful
terenului, fara a fi la fata locului.
b. Ec+idistanta
(6a aratat mai sus ca planurile ori.ontale de sectiune ce intersectea.a suprafata terestra dand nastere curbelor de
ni&el sunt egal departate unele de altele pe &erticala. Cunoscand acesta, se poate spune ca ec+idistanta este distanta
&erticala si constanta dintre doua planuri ori.ontale de sectiune ce dau nastere la doua curbe de ni&el consecuti&e.
Cand este considerata in ade&arata sa marime din teren, ea se numeste ec+idistanta naturala 9se notea.a cu E:, iar
cand este redusa la scara +artii < se numeste ec+idistanta grafica 9se notea.a cu e:. n realitate nu e,ista o repre.entare
grafica a ec+idistantei naturale, care sa se poata materiali.a pe +arta asa cum se materiali.ea.a curbele de ni&el; &aloarea ei
se deduce insa din &aloarea altimetrica a curbelor de ni&el succesi&e. (ingura repre.entare grafica a ec+idistantei se face la
construirea profilului terenului 9ce se &a trata la capitolul 4:.
Cunoasterea ec+idistantei +artii este tot atat importanta pentru studierea reliefului pe cat cunoasterea scarii la
studiul planimetriei, intrucat numai ec+idistanta asigura posibilitatea de a determina raportul inaltimilor, de a putea
identifica si mai ales compara formele de relief intre ele, cu alte cu&inte < de a putea citi relieful terenului. Ec+idistanta se
inscrie intotdeauna pe latura de sud a +artii dedesubtul cadrului ornamental. Relieful terenului se repre.inta pe +arta cu atat
mai precis cu cat ec+idistanta este mai mica.
n legatura cu ec+idistanta mai sunt de retinut urmatoarele idei8
6 desi ec+idistanta difera in raport cu scara +artii si cu natura reliefului, ea este intotdeauna aceeasi in cuprinsul
unei foi de +arta;
6 ec+idistanta se stabileste astfel incat panta terenului intre doua curbe de ni&el consecuti&e poate fi considerata
practic uniforma;
6 spatiul dintre doua curbe de ni&el consecuti&e pe +arta nu repre.inta ec+idistanta, ci proiectia ori.ontala a
suprafetei terestre dintre doua planuri succesi&e de sectiune; acest spatiu da informatii asupra pantei terenului 9cu cat spatiul
este mai mic cu atat panta este mai mare si in&ers, cu cat spatiul este mai mare cu atat panta este mai mica:.
c. Clasificarea curbelor de ni&el
Tinand seama de necesitatea ca repre.entarea reliefului prin curbe de ni&el sa fie cat mai plastica si e,presi&a,
precum si de faptul ca ec+idistanta naturala 9oricat de *udicios aleasa: nu poate asigura o repre.entare fidela a reliefului pe
tot cuprinsul +artii, cau.a neregularitatilor suprafetei tereste < ceea ce face necesar in astfel de ca.uri folosirea curbelor de
ni&el la ec+idistante mai mici decat cea naturala < pe +artile topografice din dotare se gasesc mai multe feluri de curbe de
ni&el. Acestea se clasifica dupa forma, &aloarea si intrebuintarea lor in felul urmator8
6 Curbe de ni&el normale < sunt cele prin care se repre.inta in mod normal formele de relief si care re.ulta din
ec+idistanta naturala; &alorile altitudinale ale acestora sunt intotdeauna multipli ai acestei ec+idistante. Astfel, pe +arta la
scara ! 8 "-.333, in ca.ul cand E B - m, diferenta de ni&el intre doua curbe de ni&el normale este de - m, iar &alorile lor
sunt multipli de - 9!3, !-, "3 etc.:; dar cand E B !3 m, ele sunt multipli de !3 9"3, %3, '3 etc.:. Curbele de ni&el normale se
repre.inta pe +arti prin linii subtiri continui 9fig, !'1 a:.
#ig. !'1. a < normale; b < principale; c < a*utatoare; d < accidentale.
6 Curbele de ni&el principale < sunt fiecare a cincea curba de ni&el normala, care se repre.inta pe +arta prin linii
continui ingrosate, in scopul usurarii citirii reliefului 9fig. !'1 b:; &aloarea lor la scara ! 8 "-.333 este multiplu de "- sau de
-3.
6 Curbele de ni&el a*utatoare < sunt cele care se intrebuintea.a numai in portiunile de +arta unde formele de relief,
din cau.a deni&elarilor mici ale terenului, scapa repre.entarii prin curbe de ni&el normale. Din aceasta cau.a astfel de curbe
se gasesc numai pe alocuri sub forma de crampeie, intercalate intre curbele de ni&el normale, intrerupandu6se imediat ce
relieful isi recapata aspectul ce poate fi repre.entat prin curbe de ni&el normale. 4aloarea acestora este de o *umatate de
ec+idistanta; ele se repre.inta pe +arti prin linii subtiri neintrerupte a&and segmente de cate - mm lungime 9fig. !'1 c:.
6 Curbele de ni&el accidentale < sunt cele care se intrebuintea.a pe mici suprafete, pentru a repre.enta o forma
caracteristica sau complicata de relief ce nu se poate reda prin curbe de ni&el a*utatoare. ntrucat acestea nu se trasea.a
neaparat la un sfert de ec+idistanta ci la orice fractiune din aceasta, &alorile lor altitudinale se inscriu intotdeauna pe +arta.
Curbele de ni&el accidentale se repre.inta tot prin linii subtiri intrerupte, insa cu segmente de cate " mm lungime 9fig. !'1
d:.
Pentru o mai usoara interpretare a reliefului repre.entat prin curbe de ni&el, &alorile altitudinale ale acestora se
inscriu din loc in loc pe +arta, cu o desime ce este in functie de caracterul framantat sau mai putin framantat al reliefului;
cifrele se inscriu pe curbele de ni&el astfel incat sa fie orientate cu ba.ele lor spre &ale, ceea ce usurea.a, prin insusi modul
lor de plasare, determinarea directiei in care terenul coboara.
C. Repre.entarea reliefului prin curbe de ni&el sau prin alte semne con&entionale
Pentru a se intelege mai bine modul de repre.entare al reliefului prin curbe de ni&el, este important sa se retina
ideea ca elementele de relief a&and aceeasi forma, indiferent daca sunt ridicaturi sau adancituri, se redau in acelasi fel prin
curbe de ni&el; cu alte cu&inte, o ridicatura in forma de palnie, dupa cum repre.entarea unei ridicaturi prelungite sub forma
de creasta are acelasi aspect cu cea a unei adancituri prelungite sub forma de &ale. Pentru a se putea deosebi o ridicatura de
o adancitura, este necesar sa se tina seama de +idrografia +artii, deoarece este indeobste cunoscut ca apele curgatoare se
afla intotdeauna in &ai, lacurile in depresiuni si, in general, elementele +idrografice naturale se gasesc in toate ca.urile in
terenurile *oase.
Dar +arta topografica are si alte elemente cu a*utorul carora se poate deosebi incotro urca sau coboara terenul;
dintre acestea s6a amintit mai sus principiului dupa care se plasea.a pe curbele de ni&el inscriptiile cifrice referitoare la
&alorile lor. Un alt indiciu foarte simplu pentru deosebirea ridicaturilor de adancituri il constituie indicatoarele de panta,
care sunt niste liniute ce se trag perpendicular pe curbele de ni&el si care sunt indreptate intotdeauna spre sensul de
coborare a pantelor. n figura !'2 s6au repre.entat prin curbe de ni&el doua forme identice de relief; pri&indu6le cu antentie
se poate deduce ca in ca.ul 9a: s6a repre.entat o ridicatura intrucat indicatorul de panta arata coborarea pantei terenului spre
e,teriorul curbei de ni&el, iar in ca.ul 9b: s6a redat o adancitura deoarece indicatorul de panta arata coborarea pantei
terenului spre interiorul acesteia.
#orma pantelor de asemenea reiese clar dupa modul cum acestea sunt repre.entate prin curbe de ni&el. Dupa cum
re.ulta din figura !-3, pantele uniforme 9a: se repre.inta prin curbe de ni&el egal departate intre ele, la cele conca&e 9b:
curbele de ni&el sunt mai dese spre &arf, rarindu6se succesi& spre piciorul pantei, la cele con&e,e 9c: sunt mai rare spre &arf
si se apropie din ce in ce mai mult spre piciorul pantei, iar la cele neuniforme 9d: se raresc sau se apropie alternati& dupa
configuratia pantei terenului; din aceste figuri se poate obser&a si retine faptul ca curbele de ni&el sunt cu atat mai dese cu
cat pantele sunt mai mari si dimpotri&a, cu atat mai rare cu cat pantele sunt mai mici.
#ig. !-3.
a < uniforme; b < conca&e; c < con&e,e; d < neuniforme.
naltimile inc+ise 9&arfurile muntilor si dealurilor precum si mamelonul se repre.inta prin curbe de ni&el inc+ise
9fig. !-!: a&and aspect uniform 9a: sau neuniform 9b:, dupa cum acestea se alcatuiesc din intalnirea a doua sau mai multe
creste. naltimile se recunosc pe +arta dupa &aloarea cotelor ce se plasea.a de regula pe &arful acestora, dupa &aloarea mai
mare a curbei de ni&el din interior fata de &aloarea celor din e,terior, precum si dupa faptul ca indicatoarele de panta se
plasea.a in e,teriorul curbelor de ni&el.
#ig. !-!.
a < cu aspectul uniform; b < cu aspectul neuniform; ! < &arful; " < &ersantele; % < piciorul pantei; ' < linia de despartire a
apelor; - < firul &aii.
Depresiunile 9ga&an, caldare, palnie: se repre.inta de asemenea prin curbe de ni&el inc+ise 9fig. !-":, care au
aspect uniform 9a: sau neuniform 9b: in functie de modul de alcatuire 9de formare: al lor din doua sau mai multe &ai.
Depresiunile se recunosc pe +arta dupa &aloarea mai mica a curbei de ni&el din interior, dupa plasarea in interiorul curbelor
de ni&el a indicatoarelor de panta si < uneori < dupa &aloarea cotelor ce se plasea.a pe fundul acestora.
#ig. !-".
a < cu aspect uniform; b < cu aspect neuniform; ! < fundul; " < peretii; % < marginea; ' < firul &aii.
Crestele se repre.inta prin curbe de ni&el cu aspect alungit 9fig. !-%:, cu infle,iuni mai mult sau mai putin rotunde
dupa configuratia formelor de relief pe care le repre.inta, con&e,itatile acestora fiind indreptate in sensul de coborare al
liniei de despartire a apelor. 4alorile curbelor de ni&el descresc din interior spre e,terior, iar indicatoarele de panta sunt
orientate spre e,teriorul curbelor de ni&el si sunt plasate in &arful con&e,itatii acestora, adica pe linia de despartire a apelor.
#ig. !-%.
! < linia de despartire a apelor; " < &ersantele; % < &alcele pe &ersant.
n capitolul s6a aratat ca, dupa felul cum se imbina cele doua &ersante ale unei creste pe linia de despartire a
apelor, se deosebesc creste ascutite, rotunde sau late; modul de repre.entare a acestora s6a e,emplificat in figura !-'.
#ig. !-'.
a < creasta ascutita, &ersante asimetrice cu panta uniforma; b < creasta rotunda, &ersante simetrice cu panta con&e,a; c <
creasta lata, &ersante asimetrice 9unul cu panta conca&a, altul cu panta neuniforma:.
4aile se repre.inta < ca si crestele < prin curbe de ni&el de forme alungite 9fig. !--:, ale caror con&e,itati insa 9in
general mai ascutite: sunt orientate < spre deosebire de ca.ul crestelor < spre sensul de urcare al firul &aii. ndicatoarele de
panta sunt orientate spre interiorul curbelor de ni&el si se plasea.a in &arful con&e,itatii acestora, deci pe firul &aii 9cand pe
firul &aii e,ista o apa curgatoare, indicatoarele de panta nu se mai pun, deoarece sensul de coborare a pantei terenului reiese
dupa po.itia sagetii indicatoare a directiei de curgere a apei:. 4alorile curbelor de ni&el descresc spre gura &aii.
#ig. !--. Repre.entarea &ailor.
! < firul &aii; " < &ersantele.
Dupa modul de imbinare a celor doua &ersante ale unei &ai pe firul apei, se deosebesc &ai cu fund ascutit, rotund
sau lat; in figura !-/ s6a ilustrat modul de repre.entare pe +arta a acestora.
#ig. !-/.
a < cu fund ascutit, &ersante asimetrice cu panta uniforma; b < cu fund rotund, &ersantele simetrice cu panta uniforma; c <
cu fund lat, &ersante asimetrice 9unul cu panta con&e,a, altul cu panta conca&a:.
n capitolul , s6a aratat ca cele doua forme simple, la care se reduc in ultima anali.a toate formele de relief, sunt
creasta si &alea. De asemenea, &orbind despre modul lor de repre.entare pe +arta, a reiesit ca aceste forme simple de relief
se repre.inta in mod asemanator prin curbe de ni&el. Acest fapt este cat se poate de normal < desi este &orba de doua forme
de relief care au o infatisare cu totul diferita in natura < daca se tine seama de faptul ca elementele lor componente <
&ersantele < le sunt comune amandurora. Ceea ce le deosebeste, sunt liniile caracteristice ale reliefului, si modul cum
curbele de ni&el se indoaie pe aceste linii caracteristice, la trecerea lor de pe un &ersant pe altul.
n figura !-0 s6a repre.entat o creasta difinita prin linia de despartire a apelor A$ si o &ale definita prin firul &aii
CD; &ersantul " este comun celor doua forme de relief si este repre.entat prin aceleasi curbe de ni&el. Pri&ind doar
superficial acest mod de repre.entare, s6ar putea spune ca cele doua forme de relief au aceeasi repre.entare, adica
&ersantele acestora sunt redate prin curbe de ni&el mai mult sau mai putin paralele, care urmaresc liniile caracteristice ale
reliefului. Daca se pri&este insa mai atent aceasta figura, se obser&a urmatoarele8
6 la creasta, con&e,itatile curbelor de ni&el pe linia de despartire a apelor sunt indreptate spre piciorul pantei, pe
cand la &ale, aceleasi con&e,itati pe firul apei se indreapta catre originea &aii;
6 la creasta, curbele infasuratoare au &aloarea mai mica decat la cele infasurate 9situate in interior, deci spre &arf:,
pe cand la &ale, in&ers, cele infasuratoare 9situate de asemenea in interior deci spre gura &aii:.
(aua se repre.inta prin curbe de ni&el inc+ise. Curbele de ni&el infasurate, din interior, au &aloarea cea mai mare,
iar gatul seii are intotdeauna cota mai mica decat &aloarea acestora 9fig. !-1:. ndicatoarele de panta sunt orientate spre
e,teriorul curbelor de ni&el cu &alori egale, doua cate doua, dispuse simetric fata de gatul seii si anume8 o perec+e de curbe
cu &alori egale si care sunt mai mari decat cota gatului seii, pe creasta, si o alta perec+e de curbe cu &alori egale dar mai
mici decat cota gatului seii, la originea &ailor ce iau nastere din sa.
#ig. !-1.
! < gatul seii; " < &arfurile seii; % < linia de despartire a apelor; ' < firul &aii.
ntrucat nu toate elementele reliefului pot fi repre.entate prin curbe de ni&el, unele dintre acestea se redau prin
semne con&entionale. De e,emplu, pantele mai mari de '3= nu pot fi repre.entate prin curbe de ni&el, deoarece distantele
dintre curbele de ni&el alaturate ar fi asa de mici, incat acestea in mod practic nu s6ar mai putea distinge; de aceea, astfel de
pante se repre.inta prin +asuri. De asemenea, prin semne con&entionale adec&ate se repre.inta alunecarile de teren, terasele
artificiale, gro+otisurile, stancile, mo&ilele, gropile, rapele, &iroagele, precum si alte asemenea elemente de relief.
n natura nu se intalnesc niciodata 9sau e,trem de rar: forme de relief in mod i.olat; ele e,ista < si in consecinta
sunt repre.entate astfel si pe +artile topografice < intr6o stransa legatura si dependenta unele cu altele, intr6o imbinare mai
mult sau mai putin comple,a, in functie de caracterul general al .onei ce se repre.inta. Pentru ilustrarea modului combinat
de repre.entare a reliefului prin curbe de ni&el, in figura !-2 se da o portiune de teren, unde se gasesc o buna parte a
formelor de relief ce se intalnesc in natura. De asemenea, in figura !/3 se arata cum se &ede in perspecti&a o anumita
portiune de teren si modul de repre.entare a acesteia prin curbe de ni&el.
#ig. !-2.
#ig. !/3.
Capitolul 4
Lucrul cu +arta la clasa sau in adapost
!0. Determinarea distantelor
n capitolul au fost pre.entate diferite procedee de masurare, de determinare sau de apreciere a distantelor in
teren. (pre deosebire de aceste procedee, +arta topografica ofera posibilitatea determinarii distantelor intr6un timp scurt, cu
eforturi minime is fara a parcurge terenul. Acest fapt constituie un mare a&anta*, daca se are in &edere rapiditatea cu care
este necesar sa se e,ecute unele misiuni de lupta, cum sunt de e,emplu, stabilirea distantelor pana la tinte sau alte obiecti&e
descoperite de catre obser&atori in dispo.iti&ul de lupta al trupelor inamice, pregatirea datelor pentru deplasarea in teren
dupa a.imut, stabilirea latimii unui curs de apa, determinarea distantelor dintre diferite obiecti&e in localitati. Pe timpul
ducerii actiunilor de lupta, +arta constituie, in ma*oritatea ca.urilor, unica posibilitate de a determina distantele dintre
detaliile din teren sau obiecti&ele situate in .ona ocupata de trupele inamice.
Determinarea distantelor cu a*utorul +artii consta in masurarea pe +arta a distantei grafice dintre detaliile sau
obiecti&ele in cau.a si aflarea distantei naturale 9din teren: corespun.atoare, cu a*utorul scarii +artii.
Pentru a se putea e,ecuta diferite masurari de distanta pe +arta, in toate ca.urile este necesar sa se cunoasca po.itia
precisa pe +arta a detaliilor 9obiecti&elor: intre care se face determinarea distantei precum si scara +artii ce se
intrebuintea.a; de asemenea, este ne&oie de unele rec+i.ite simple cum sunt rigla gradata in milimetri, compasul distantier
sau < in lipsa acestora < o banda de +artie. Determinarea pe +arta a distantelor se poate e,ecuta prin mai mult procedee, ce
se aleg in functie de timpul si de instrumentele a&ute la dispo.itie si de preci.ia ce se urmareste a fi obtinuta. Procedeele
care se descriu in continuare asigura o suficienta preci.ie intr6un timp scurt, daca sunt aplicate corect si cu atentie.
A. Determinarea distantelor cu a*utorul scarii numerice
Acesta este cel mai simplu procedeu de determinare pe +arta a distantelor, la care instrumentul a*utator este o
simpla rigla gradata in milimetri. )rdinea de lucru este urmatoarea8
6 se masoara pe +arta, cu a*utorul riglei gradate, distanta d in milimetri dintre cele doua detalii 9obiecti&e: intre
care se face determinarea 9daca distanta grafica nu se incadrea.a intr6un numar e,act de milimetri, se aprecia.a sfertul
acestuia:;
6 se calculea.a distanta D corespun.atoare in teren, cu a*utorul formulei scarii numerice D B d , N.
E,emplu 9fig. !/!:8 pe +arta la scara ! 8 "-.333, intre cota /%",/ si bifurcatia drumurilor de legatura s6a masurat o
distanta d B %- mm. n acest ca., distanta corespun.atoare din teren este D B %- mm , "-.333 B 10-.333 mm B 10-. Mai
simplu, &aloarea unui milimetru la scara +artii fiind de "- metri in teren, se inmulteste numarul de milimetri masurati pe
+arta cu aceasta &aloare si se obtine %- , "- m B 10-.
#ig. !/!.
Procedand identic dupa acelasi rationament, se pot face determinari de distante pe orice +arta, indiferent de scara
acesteia.
$. Determinarea distantelor cu a*utorul scarii grafice simple
Un procedeu simplu si mai rapid, care nu solicita nici un fel de calcule, este acela al determinarii distantelor cu
a*utorul scarii grafice, simple, folosind ca instrument a*utator un compas distantier. Aplicarea acestui procedeu se e,ecuta
in urmatoarea succesiune8
6 se ia intre &arfurile unui compas distantier marimea de pe +arta dintre detaliile 9obiecti&ele: intre care se face
determinarea 9pentru corectitudinea masurarii, &arfurile compasului se fi,ea.a asa cum se arata in e,emplele de pe figura
!/":;
#ig. !/". a < nu este corecta; b < este corecta.
6 fara a sc+imba desc+i.atura compasului, acesta se asa.a pe scara grafica simpla 9ce se gaseste sub latura de sud a
cadrului ornamental al +artii: in asa fel, incat &arful piciorului drept sa coincida cu di&i.iunea .ero sau cu o alta di&i.iune
din dreapta acesteia, iar &arful piciorului stang sa se gaseasca in interiorul talonului;
6 se citesc pe rand distantele din dreapta si din stanga di&i.iunii .ero si apoi se aduna, obtinandu6se direct distanta
din teren dintre cele doua detalii 9obiecti&e:.
n e,emplul de pe figura !/%, in dreapta di&i.iunii .ero se citeste ! @m, iar pe talon inca !-3 m, ceea ce inseamna
ca distanta in teren dintre punctul geode.ic cu cota "'-,3 si crucea i.olata este de !!-3 m.
#ig. !/%.
a < masurarea pe +arta a distantei grafice; b < citirea pe scara grafica simpla a distantei din teren.
n ca.ul cand nu se dispune un compas distantier, distanta pe +arta poate fi determinata cu a*utorul unei rigle
gradate in milimetri < sau mai simplu < folosind o banda de +artie, care sa aiba o margine dreapta. n acest ca., marginea
dreapta a ben.ii de +artie se asa.a astfel pe +arta, incat sa atinga punctele intre care se face determinarea distantei. Apoi cu
un creion bine ascutit se trag doua linioare scurte pe marginea +artiei in dreptul punctelor considerate, dupa care +artia se
suprapune pe scara grafica simpla si se citeste distanta cuprinsa intre cele doua linioare, ca si in ca.ul folosirii compasului
distantier. n e,emplul de pe figura !/', distanta dintre coltul nord6est al fanetii si copacul i.olat de foioase este de 00- m.
#ig. !/'.
a < masurarea pe +arta a distantei grafice; b < citirea pe scara grafica simpla a distantei din teren

Daca sunt de masurat distante mai mari decat cele cuprinse pe scara grafica simpla, ele se masoara pe portiuni. n
acest scop, detaliile 9obiecti&ele: intre care se face determinarea se unesc pe +arta printr6o linie subtire, trasata cu un creion
bine ascutit, in lungul unei rigle drepte. (e fi,ea.a apoi desc+i.atura compasului distantier la ! @m sau la -33 m pe scara
grafica simpla si cu aceasta desc+i.atura < numita Ipasul compasuluiJ < se incepe masurarea distantei numarand fiecare
IpasJ; ultima portiune < care este mai mica decat pasul compasului < se masoara e,act si se citeste pe scara grafica simpla.
Pentru obtinerea distantei se inmulteste numarul de pasi cu &aloarea acestuia si se adauga ultima portiune masurata. De
e,emplu, daca pasul compasului este de -33 m si s6au masurat - pasi si inca !"- m, distanta cautata este de - , -33 m C
!"- m B "-33 m C !"- m B "/"- m. n ca.ul cand trebuie determinata o distanta in linie franta 9de e,emplu lungimea in
teren a unei trasei repre.entata pe +arta:, ea se descompune si se masoara in segmente de linii drepte, dupa care se aduna
&aloarea tuturor segmentelor, obtinandu6se in felul acesta totalul distantei de determinat. Daca este necesara determinarea
distantei in lungul unei linii curbe 9de e,emplu pe o sosea in serpentina:, se fi,ea.a pasul compasului la o desc+i.atura
aleasa in mod con&enabil, in asa fel, incat segmentul de linie dreapta si segmentul corespun.ator in linie curba sa difere cat
mai putin posibil in lungime; apoi se procedea.a asa cum s6a descris mai sus. n e,emplul de pe figura !/-, &aloarea
pasului este de !0- m; de la bifurcatia soselelor pana la grupul de case, s6au masurat un numar de 1 pasi, distanta din teren
fiind de 1 , !0- m B !'33 m.
5arta topografica permite, pe langa determinarea distantelor, si raportarea unei distante date pe o directie
cunoscuta. Astfel de ca.uri se i&esc deseori pe campul de lupta, de pilda in situatiile cand este necesar sa se transpuna pe
+arta po.itia unei tinte pe o directie cunoscuta si o distanta data. n astfel de situatii se procedea.a in felul urmator8
6 se identifica pe +arta po.itia punctului de obser&are si a reperului, care se unesc printr6o linie subtire, trasa cu un
creion bine ascutit in lungul unei rigle drepte, obtinand astfel directia pe care se gaseste tinta;
6 pe scara grafica simpla se masoara cu a*utorul compasului distantier distanta data intre punctul de obser&are si
tinta;
6 fara a sc+imba desc+i.atura compasului distantier, acesta se asa.a pe +arta cu unul din &arfurile sale in punctul
de obser&are marcat si cu celalalt pe directia trasata spre reper; punctul astfel obtinut pe aceasta directie este c+iar locul
tintei, raportata pe +arta.
C. Corectia de relief
ndiferent de procedeul ce se intrebuintea.a pentru determinarea pe +arta a distantelor, trebuie a&ut in &edere
faptul ca intr6un teren muntos sau intr6o .ona deluroasa, puternic framantata si accidentata, cu pante mari, distantele
masurate pe +arta sunt intotdeauna mai scurte decat cele reale din teren si in consecinta aceste distante trebuie corectate.
Acest fapt se e,plica prin aceea ca distantele inclinate de pe teren se repre.inta pe +arta prin proiectia lor ori.ontala, care
intotdeauna este mai scurta; acesta reiese cu claritate din figura !//, unde se obser&a ca distanta D dintre punctele A si $
din teren este mai lunga decat distanta d ce se repre.inta pe +arta.
#ig. !//.
Diferenta dintre distanta grafica d de pe +arta si distanta naturala D din teren este cu atat mai mare cu cat
inclinarea suprafetei terestre este mai mare, respecti& cu cat panta terenului este mai mare. De aici decurge necesitatea
aplicarii corectiei de relief, in functie de panta terenului, in toate ca.urile cand ung+iul de panta are o &aloare mai mare de
!3=. 4alorile corectiei de relief, in functie de panta terenului, sunt cele aratate in tabelul de mai *os. Aceasta corectie se
adauga la distantele masurate pe +arta pentru a obtine distanta reala din teren si se scad din distantele date, cand acestea se
raportea.a pe +arta. Pentru aplicarea corectiei de relief este necesar sa se cunoasca procedeele de determinare pe +arta a
pantei terenului; aceste procedee se arata la punctul "3 "!. ndicarea obiecti&
4aloarea in grade
a ung+iului de
panta
Corectia de relief
in m pentru
fiecare !33 m din
distanta
!3 "
!- '
"3 /
"- 2
%3 !%
%- !1
'3 "%
!1. Determinarea cotelor si a diferentelor de ni&el
A. Determinarea cotelor
A determina cota unui punct pe +arta inseamna a afla inaltimea la care se gaseste acel punct pe teren fata de
ni&elul marii. 5arta topografica contine un numar apreciabil de puncte 9puncte de ba.a, detalii i.olate de planimetrie ce pot
constitui repere de orientare, &arfuri, sei, confluente de &ai si altele: ale caror cote sunt inscrise pe +arta; aflarea &alorii
acestora consta in simpla citire a inscriptiilor cifrice care sunt plasate alaturi de semnele con&entionale, prin care asemenea
puncte sunt repre.entate pe +arta.
Determinarea cotelor tuturor celorlalte detalii sau obiecti&e din cuprinsul +artii se face in functie de dispunerea
acestora fata de cele mai apropiate curbe de ni&el sau puncte cotate, deosebindu6se urmatoarele situatii caracteristice8
6 (emnul con&entional al detaliului 9obiecti&ului: este plasat c+iar pe o curba de ni&el; in acest ca. cota sa este
egala cu &aloarea acelei curbe de ni&el.
6 (emnul con&entional al detaliului 9obiecti&ului: este plasat intre doua curbe de ni&el in&ecinate; in acest ca. se
stabileste mai intai directia pantei terenului 9sensul de urcare sau de coborare:; in continuare se aprecia.a &aloarea celei mai
apropiate curbe de ni&el si apoi cota punctului respecti&, prin aprecierea din &edere a distantei ori.ontale la care acesta se
gaseste fata de cea mai apropiata curba de ni&el.
$. Determinarea diferentelor de ni&el
A determina pe +arta diferenta de ni&el dintre doua puncte, inseamna a afla diferenta cotelor acestora; cu alte
cu&inte, daca se scade cota cea mai mica din cota cea mai mare, se obtine diferenta de ni&el.
La determinarea pe +arta a diferentelor de ni&el se intalnesc urmatoare ca.uri8
6 Punctele a caror diferenta de ni&el trebuie determinata se afla pe aceeasi curba de ni&el; in acest ca. punctele in
cau.a au aceeasi cota, deci diferenta de ni&el dintre ele este egala cu .ero. Acest ca. este ilustrat pe figura !/1 a, unde intre
bifurcatia drumurilor de tarla si copacul i.olat de foioase nu este nici o diferenta de ni&el.
6 Punctele a caror diferenta de ni&el trebuie determinata au cotele inscrise pe +arta sau prin semnele lor
con&entionale trec doua curbe de ni&el de &alori diferite; in acest ca. diferenta de ni&el dintre ele este egala cu diferenta
cotelor acestora, sau cu diferenta dintre &alorile curbelor de ni&el care trec prin punctele considerate. n ca.ul de pe figura
!/1 b, diferenta de ni&el de la punctul cu cota %-",3 la cel cu cota %!0,3 este de %-" m < %!0 m B 6 %- m.
#ig. !/1.
n toate celelalte ca.uri care se pot intalni, este necesar sa se cunoasca ec+idistanta curbelor de ni&el de pe +arta ce
se intrebuintea.a, deosebindu6se urmatoarele situatii8
6 Prin semnul con&entional al unuia dintre puncte trece o curba de ni&el de o &aloare oarecare, iar cota celuilalt
punct este inscrisa pe +arta. n acest ca. mai intai se determina &aloarea acelei curbe de ni&el, urmand ca apoi sa se
calcule.e diferenta dintre acesta si cota celuilalt punct. n e,emplul de pe figura !/1 c, ec+idistanta curbelor de ni&el este
de - m, ceea ce se poate deduce din faptul ca intre curba de ni&el principala cu &aloarea de "33 m si cota "!/,% m se gasesc
trei curbe de ni&el normale. Cunoscand ec+idistanta, se poate determina cu usurinta &aloarea curbei de ni&el ce trece prin
semnul con&entional al troitei, care este de !2- m, deci si cota troitei este de !2- m; in acest ca. diferenta de ni&el dintre
troita si punctul cu cota "!/,% m este egala cu "!/,% m < !2- m B C "! m 9rotun*it:.
6 Punctele sunt plasate intre curbe de ni&el cu &alori diferite, iar in apropierea unuia dintre puncte este inscrisa pe
+arta &aloarea unei curbe de ni&el. n acest ca. mai intai se determina ec+idistanta, apoi cotele ambelor puncte pritr6unul
din procedeele cunoscute, dupa care se face diferenta cotelor si se obtine diferenta de ni&el. n acest ca. mai intai se
determina ec+idistanta, apoi cotele ambelor puncte pritr6unul din procedeele cunoscte, dupa care se face diferenta cotelor si
se obtine diferenta de ni&el. n ca.ul repre.entat pe figura !/1 d, ec+idistanta curbelor de ni&el este de - m, ceea ce se
deduse simplu din faptul ca pe curba de ni&el principala este inscrisa &aloarea de !0- m. Cunoscand ec+idistanta, se trece la
determinarea cotelor celor doua puncte. Cota bifurcatiei drumurilor este de !0! m puncte. Cota bifurcatiei drumurilor este
de !0! 9punctul fiind plasat la o cincime din distanta ori.ontala dintre curbele de ni&el de !03 si !0- m:, iar cota tufei
i.olate este de !1" m 9aceasta gasindu6se la doua cincimi din distanta ori.ontala dintre curbele de ni&el de !13 m si !1- m:;
prin urmare, diferenta de ni&el dintre tufa si bifurcatie este de !1" < !0! m B 6 !! m.
6 Punctele se afla intre curbe de ni&el de &alori diferite, iar in apropierea unuia dintre ele se afla inscrisa cota unui
al treilea punct. n acest ca. se procedea.a identic ca in situatia precedenta, cu deosebirea ca ec+idistanta curbelor de ni&el
se deduce in functie de &aloarea cotei inscrisa pe +arta. n e,emplificarea de pe figura !1 e, ec+idistanta curbelor de ni&el
este de - m, ceea ce se deduce din faptul ca intre cota "!!,1 si curba de ni&el principala se gasesc doua curbe normale, deci
&aloarea acestei curbe de ni&el este de "33 m. Cunoscand aceasta, se determina cotele celor doua puncte, si anume "31 m
pentru pomul i.olat 9care se gaseste la trei cincimi din distanta ori.ontala dintre curbele de ni&el de "3- m si "!3 m: si
!2",- m pentru stana 9aceasta se afla la *umatatea distantei ori.ontale dintre curbele de ni&el de !23 m si !2- m:; prin
urmare, diferenta de ni&el dintre stana si pomul i.olat este de "31 m < !2",- B C !- m 9rotun*it:.
Dupa cum se poate constata din cele de mai sus, determinarea cotelor diferitelor puncte de pe +arta, precum si a
diferentelor de ni&el dintre acestea, sunt operatii destul de simple ce se pot re.ol&a usor si repede cu a*utorul +artii si care
nu presupun decat cunoasterea clasificarii curbelor de ni&el si a ec+idistantei +artii. Este important de retinut faptul ca
atunci cand se indica diferentele de ni&el, intotdeauna este necesar sa se preci.e.e sensul acestora.
!2. Determinarea &i.ibilitatii intre doua puncte
Pentru e,ecutarea multor misiuni de lupta este important ca fara a parcurge terenul < folosind numai +arta < sa se
poata preci.a daca intre doua puncte din teren e,ista sau nu &i.ibilitate. Asemenea probleme se ridica de obicei la alegerea
punctelor de obser&are sau a po.itiilor de tragere, la stabilirea .onelor ne&a.ute din sectorul de obser&are, la deducerea
directiilor spre elementele dispo.iti&ului de lupta propriu ce pot fi obser&ate din punctele de obser&are probabile ale
inamicului, ca si in alte ca.uri asemanatoare.
La stabilirea &i.ibilitatii directe dintre doua puncte este necesar sa se tina seama de cate&a reguli generale, care la
randul lor deri&a din po.itia reciproca in plan si in spatiu a punctelor luate in consideratie, precum si din e,istenta pe
directia data a unor obstacole naturale sau artificiale 9detalii proeminente de planimetrie sau forme de relief: care ar putea
mpiedica &i.ibilitatea, astfel8
6 De la punctul de obser&are 9P): la tinta 9T: e,ista &i.ibilitate in situatiile cand8
6 intre P) si T nu se interpun nici un fel de obstacole naturale sau artificiale 9fig. !/2 a, b, c:;
6 intre P) si T se interpune un obstacol 9):, dat cota acestuia este mai mica decat cele ale punctului de
obser&are si a tintei 9fig. !/2 d, e: sau toate trei se gasesc la aceeasi cota 9fig. !/2 f:;
6 intre P) si T se interpune un obstacol, dat cotele tuturor celor trei punte se gasesc pe acelasi plan
inclinat 9fig. !/2 g, +:;
6 intre P) si T se itnerpune un obstacol, dat cota acestuia este egala cu cea a punctului de obser&are 9fig.
!/2 *:.
#ig. !/2.
6 De la punctul de obser&are la tinta nu e,ista &i.ibilitate, in situatiile cand8
6 intre P) si T se interpune un obstacol a carui cota este mai mare decat cotele punctului de obser&are si a
tintei 9fig. !03 a,b:;
6 intre P) si T se interpune un obstacol care are aceeasi cota ca punctul de obser&are, dar mai mare decat
tinta 9fig. !03 c: sau are aceeasi cota ca cea a tintei, dar mai mare ca cea a punctului de obser&are 9fig. !03 d:.
#ig. !03.
6 E,istenta &i.ibilitatii depinde de po.itia reciproca dintre punctul de obser&are, tinta si obstacol in situatiile cand8
6 intre P) si T se interpune un obstacol a carui cota este mai mica decat cea a punctului de obser&are, dar
mai mare decat cea a tintei 9fig. !0! a:; in aceasta situatie e,istenta &i.ibilitatii depinde de apropierea dintre P) si ) si
anume e,ista &i.ibilitate, daca obstacolul 9)!: este mai apropiat de P) decat de T si nu e,ista &i.ibilitate, daca obstacolul
9)": este mai indepartat de P) decat de T;
6 fenomenul se petrece in&ers daca intre P) si T se interpune un obstacol a carui cota este mai mare decat
cea a tintei 9fig. !0! b:; in aceasta situatie e,istenta &i.ibilitatii depinde de departarea dintre P) si ) si anume e,ista
&i.ibilitate, daca obstacolul 9)!: este mai indepartat de P) decat de T si nu e,ista &i.ibilitate, daca obstacolul 9)": este
apropiat de P) decat de T.
#ig. !0!.
La determinarea &i.ibilitatii intre puncte cu a*utorul +artii este necesar sa se tina seama nu numai de cotele
formelor de relief ce pot constitui obstacole, dar si de inaltimea diferitelor detalii naturale sau artificiale de planimetrie
9paduri, constructii etc.: fata de ni&elul terenului, care pot fi e,trase ori de pe +arta 9dupa inscriptiile e,plicati&e ce se
gasesc pe aceasta: ori din datele culese cu oca.ia cercetarii terenului.
(unt dese ca.urile cand &i.ibilitatea dintre punte poate fi determinata direct pe +arta, fara a se recurge la diferite
calcule sau constructii grafice; aceasta determinare directa se face numai in situatiile cand intre punctul de obser&are si tinta
nu se interpun forme de relief sau detalii de planimetrie care sa impiedice &i.ibilitatea. Practic nu este posibil intotdeauna
sa se faca o asemenea determinare directa, mai ales daca se tine seama de faptul ca e,istenta pe teren a unor forme de relief
sau detalii de planimetrie poate crea incertitidini in pri&inta e,istentei &i.ibilitatii. n asemenea situatii determinarea
&i.ibilitatii se face cu a*utorul unor constructii grafice simple al caror mod de e,ecutare se descrie in cele ce urmea.a.
A. Determinarea &i.ibilitatii prin procedeul triung+iului
Un procedeu practic si rapid pentru determinarea pe +arta a &i.ibilitatii intre doua puncte este procedeul
triung+iului. )peratiile necesare aplicarii acestui procedeu se e,ecuta in urmatoarea ordine 9fig. !0":8
#ig. !0".
a, b < e,ista &i.ibilitate; c, d < nu e,ista &i.ibilitate.
6 se unesc pe +arta < printr6o linie dreapta trasa cu creionul < punctul de obser&are si tinta;
6 se determina pe +arta cotele P), T si );
6 cota cea mai mica dintre P) si T se considera egala cu .ero, fata de care se calculea.a diferentele de ni&el in
metri la celelalte doua puncte;
6 in dreptul cotei celei mai mici se inscrie pe +arta cifra .ero, iar in dreptul celorlalte doua puncte se inscriu
diferentele de ni&el calculate anterior;
6 in dreptul celor doua puncte cu diferente de ni&el se ridica cate o perpendiculara pe linia P)6)6T, pe care se
raportea.a < la o scra con&enabil aleasa 9de obicei ! milimetru pentru ! metru: < cele doua diferente de ni&el;
6 se unesc pe +arta printr6o linie dreapta punctul notat cu .ero si capatul perpendicularei ridicate in cealalta
e,tremitate a liniei P)6)6T 9aceasta linie constituie ra.a &i.uala de la un punct la celalalt:. Daca ra.a &i.uala trece
deasupra perpendicularei ridicate in ) sau atinge doar capatul acesteia, atunci e,ista &i.ibilitate intre P) si T, iar daca ra.a
&i.uala intretaie aceasta perpendiculara, atunci nu e,ista &i.ibilitate intre cele doua puncte. (e mai poate proceda si astfel8
se unesc printr6o linie dreapta capetele celor doua perpendiculare; daca prelungirea acestei drepte intretaie linia P)6)6T,
atunci e,ista &i.ibilitate, iar in ca. contrar nu e,ista.
n e,emplul de pe figura !0" 9a, b: cele trei puncte au urmatoarele cote8 P) B -3!,3 m, ) B -3/,3 m, T B -"",3 m;
in consecinta in dreptul lui P) s6a inscris cifra .ero, cele doua diferente de ni&el fiind de - m in dreptul lui ) 9unde s6a
ridicat o perpendiculara de - mm: si de "! m in dreptul lui T 9unde perpendiculara ridicata este de "! mm:. Unind P) cu
capatul perpendicularei ridicate in T se obser&a ca ra.a &i.uala trece deasupra perpendicularei din ) 9fig. !0" a: sau, unind
capetele celor doua perpendiculare se obser&a ca prelungirea acestei linii intretaie linia P)6)6T 9fig. !0" b:, ceea ce
inseamna ca e,ista &i.ibilitate intre punctul de obser&are si tinta. ndentic s6a procedat si in ca.ul e,emplului de pe figura
!0" 9c, d:, cu deosebirea ca in aceasta situatie, diferentele de ni&el sunt de 0 m in ) si de !- m in T; se obser&a din figura
ca in acest ca. nu e,ista &i.ibilitate intre P) si T, deoarece ra.a &i.uala intretaie perpendiculara din ) 9fig. !0" c: sau
prelungirea liniei de unire a celor doua perpendiculare nu intretatei linia P)6)6T 9fig. !0" d:.
Pentru a nu face pe +arta unele insemnari care sa ingreuie.e e&entual citirea situatiei tactice trecuta pe aceasta,
procedeul descris mai sus se poate aplica cu usurinta si pe o bucata de +artie, care se suprapune pe linia P)6)T si pe
marginea careia se raportea.a e,act cele trei puncte, celelalte operatii e,ecutandu6se la fel cum s6a aratat mai sus.
$. Determinarea &i.ibilitatii cu a*utorul profilului simplificat
a. Cunostinte generale despre profiluri
Prin profil se intelege sectiunea &erticala facuta intr6o portiune oarecare a suprafetei terestre pe o directie data sau,
figura re.ultata din intersectarea suprafetei terestre cu un plan &ertical.
Pentru fi,area ideilor este necesar sa se faca o comparatie intre curba de ni&el si profil, intrucat amandoua sunt
figuri re.ultate din sectionarea suprafetei terestre. Astfel, trebuie retinut faptul ca in timp ce curba de ni&el este re.ultatul
unei sectionari a suprafetei terestre cu un plan ori.ontal < deci curba obtinuta este o figura plan6ori.ontala in orice punct al
ei < profilul este re.ultatul unei sectionari a suprafetei terestre cu un plan &ertical < deci conturul obtinut este o figura in
spatiu, cu atat mai neregulata cu cat relieful suprafetei terestre este mai framantat.
n afara determinarii &i.ibilitatii intre doua puncte date pe +arta, profilul mai ser&este si pentru studiul pantelor,
determinarea ung+iului de panta al terenului, stabilirea .onelor &a.ute sau ne&a.ute ale terenului in obser&atii si trageri,
precum si pentru determinarea grafica a distantelor reale in teren inclinat intre diferite puncte date pe +arta.
Dupa diferite criterii de apreciere profilurile se clasifica astfel8
Din punctul de &edere al preci.iei repre.entarii grafice8
6 profil complet este profilul a carui constructie se face cu luarea in consideratie a liniilor caracteristice ale
reliefului si a tuturor curbelor de ni&el; un astfel de profil reda cu cea mai mare fidelitate si amanuntime configuratia
reliefului terenului pe directia data 9fig. !0% a:;
6 profil simplificat este profilul care se construieste cu luarea in considerare a liniilor caracteristice reliefului si
numai a acelor curbe de ni&el care redau punctele de sc+imbare de panta, eliminandu6se deci curbele de ni&el in pantele
uniforme 9fig. !0% b:; un asemenea profil este asemanator cu cel complet si de cele mai multe ori satisface toate ne&oile
militare.
#ig. !0%.
Din punct de &edere al &alorii8
6 profil normal este profilul construit in intregime la scara +artii si la care scara inatimilor este egala cu acea a
lungimilor 9fig. !0' a:; un astfel de profil reda ade&aratul raport dintre lungimile si inaltimile din teren, adica &aloarea
re.ultata din intersectarea suprafetei terestre cu planul &ertical;
6 profilul marit este profilul la care scara inaltimilor este mai mare decat acea a lungimilor 9fig. !0' b:, din care
cau.a relieful terenului este redat marit de un numar con&enabil de ori; in consecinta pe un asemenea profil, pantele au o
&aloare mai mare decat in realitate, si anume cu atat mai mare cu cat raportul dintre scara inaltimilor si scara lungimilor
este mai mare.
6 Din punctul de &edere al directiei si formei8
6 profil longitudinal este cel construit in lungul unei forme de relief, deci paralel 9mai mult sau mai putin: sau c+iar
pe insesi liniile caracteristice ale reliefului;
6 profil trans&ersal este cel construit de6a curme.isul formelor de relief, deci taind liniile caracteristice ale
reliefului;
6 profil drept < este cel construit in linie dreapta intre doua puncte date pe +arta;
6 profil frant este cel construit in linie franta intre doua puncte date pe +arta 9de e,emplu, in lungul unui drum sau
pe traseul unui itinerar de deplasare in teren dupa a.imut:.
n conclu.ie, sunt de retinut urmatoarele idei principale referitoare la profiluri8
6 profilul complet si normal dau o imagine corecta, fidela si amanuntita asupra caracterului reliefului suprafetei
terestre si permit determinarea precisa a &alorii ung+iurilor de panta, a distantelor reale in teren inclinat, a &i.ibilitatii intre
puncte si a .onelor &a.ute sau ne&a.ute;
6 profilul complet, dat marit deformea.a 9mareste: pantele, reda insa mai e,presi& caracteristicile neregularitatilor
terenului si permite doar studiul pantelor, determinarea &i.ibilitatii intre puncte si a .onelor &a.ute sau ne&a.ute;
6 profilul marit se foloseste cu deosebire atunci cand se mareste scoaterea in e&identa a formelor de relief, precum
si in terenurile usor ondulate cu diferente de ni&el mici; raportul de marire al scarii inaltimilor fata de cea a lungimilor se
alege astfel incat sa se poata reda relieful terenului cat mai e,presi& 9nu trebuie pierdut din &edere faptul ca prin aceasta
crescand in raport cu scara inaltimilor:;
6 profilul simplificat nu se deosebeste in mod esential de unul complet; de aceea pentru studiul pantelor,
determinarea &i.ibilitatii si a .onelor &a.ute sau ne&a.ute este mai operati& si mai con&enabil < dar in acelasi timp si
suficient < sa se construiasca profiluri simplificate.
b. Construirea profilului simplificat
n cele ce urmea.a se e,plica modul de construire a unui profil simplificat pe o +arta la scara ! 8 "-.333, de la
punctul de obser&are situat la cota -!"," la tinta ce se gaseste la cota -"',3 9fig. !0-:, ordinea operatiilor fiind urmatoarea8
6 se uneste pe +arta P) cu T printr6o linie subtire si dreapta trasa cu creionul bine ascutit in lungul unei rigle;
aceasta linie se numeste linie de profil;
6 se asa.a pe +arta o +artie milimetrica pe care se &a construi profilul, potri&it in asa fel, incat marginea ei sa se
suprapuna pe linia de profil; intotdeauna se cauta o astfel de po.itie a +artiei milimetrice, incat P) sa se gaseasca in stanga
iar T in dreapta pri&irii e,ecutantului;
6 pe marginea +artiei milimetrice se insemnea.a prin linioare scurte toate punctele ce caracteri.ea.a relieful liniei
de profil 9&arfuri, creste, fire de &ai, puncte de sc+imbare de panta etc.:, inscriindu6se in dreptul lor &alorile curbelor de
ni&el corespun.atoare; de asemenea, se insemnea.a si e&entualele detalii de planimetrie ce ar putea impiedica &i.ibilitatea
9de e,emplu padurile, constructiile situate c+iar pe linia de profil etc.:;
6 se ridica +artia milimetrica de pe +arta si se trece la reali.area scarii &erticale, in functie de scara inaltimilor la
care se construieste profilul. n figura !0- scara inaltimilor este marita de .ece ori fata de cea a lungimilor, fiind deci de ! 8
"-33, ceea ce inseamna ca ec+idistantei normale de - m a +artii ii corespund pe scara inaltimilor " mm. (cara inaltimilor se
reali.ea.a pe marginea stanga a +artiei milimetrice, prin linioare scurte trasate din " in " mm, inscriindu6se &alorile
curbelor de ni&el cu &aloarea cea mai mare si cea mai mica de pe linia de profil;
6 se stabilesc in continuare punctele de contur ale profilului, care se obtin la intersectia perpendicularelor coborate
din linioarele de pe marginea +artiei milimetrice cu liniile ori.ontale de pe scara inaltimilor, care au aceeasi &aloare
altitudinala;
6 punctele obtinute se unesc printr6o linie continua usor rotun*ita, in &irtutea principiului de continuitate a pantelor
in natura, re.ultand o linie curba continua care repre.inta figura profilului simplificat si marit al terenului pe directia data.
#ig. !0-.
Pentru a determina &i.ibilitatea cu a*utorul profilului simplificat, este suficient sa se trase.e pe acesta o ra.a
&i.uala de la P) la T; daca aceasta ra.a &i.uala nu intalneste in calea sa nici un obstacol, inseamna ca e,ista &i.ibilitate
9ca.ul figurii !0-:, iar in ca. contrar, &i.ibilitatea nu este reali.ata. De e,emplu, daca pe &arful formei de teren din mi*locul
profilului de pe figura !0- ar e,ista o padure inalta de "3 m 9repre.entata pe profil printr6un contur intrerupt:, nu ar e,ista
&i.ibilitate de la P) la T.
C. Determinarea .onelor &a.ute si ne&a.ute dintr6un punct pe o directie data
Pe campul de lupta, la aplicatii sau in di&erse e,ercitii tactice deseori se i&este necesitatea cunoasterii e,acte a
.onelor ce pot fi &a.ute sau nu dintr6un punct de obser&are sau care pot fi batute ori nu, prin tragere directa dintr6o anumita
po.itie de tragere. mportanta co&arsitoare a obser&arii si focului in lupta cere ca orice comandant de grupa sa stie sa
determine pe +arta .onele &a.ute si ne&a.ute ale terenului, pentru ca in functie de aceasta sa poata alege, pe de o parte, caile
de acces sau po.itiile de unde s6ar putea obser&a mai bine si pe o intindete mai mare miscarile acestuia, iar pe de alta parte,
punctele de unde mi*loacele de foc cu tragere directa pot cuprinde o ra.a mai mare si o eficacitate ma,ima.
Determinarea .onelor &a.ute si ne&a.ute se face cu a*utorul profilului; acesta poate fi complet sau simplificat, dar
in orice ca. trebuie sa fie marit in mod con&enabil pentru a se putea da o mai mare e,presi&itate reliefului terenului. (e
arata mai *os succesiunea operatiilor, luandu6se ca e,emplu situatia repre.entata in figura !0/, unde se cere sa se determine
.onele &a.ute si ne&a.ute pe directia P) 9situat la cota %33,/: < R. !8
6 se construieste profilul terenului pe directia P)6R.!, astfel cum s6a e,emplificat la punctul !2.$.b din pre.entul
capitol 9in e,emplul de pe figura !0/ s6a construit un profil complet, scara inaltimilor fiind de ! 8 !333, ceea ce inseamna
ca ec+idistantei normale de - de pe +arta ii corespund - mm pe scara &erticala a profilului:;
6 din P) se trag linii tangente la fiecare &arf al profilului conturat, care se prelungesc pana intalnesc &ersantele
opuse; aceste linii sunt de fapt ra.e &i.uale 9prelungite: duse din punctul de obser&are, la fiecare obstacol intalnit pe directia
catre reperul dat;
6 se trece la stabilirea .onelor &a.ute si ne&a.ute, +asurand pe +artia milimetrica spatiile ce se gasesc sub fiecare
ra.a &i.uala dupa ce trece de un obstacol intalnit in calea sa; procedand in felul acesta, se stabileste faptul ca din P) spre
R.! sunt &i.ibile portiunile cuprinse intre P)6A, $6C si D6R.!, dar nu se &ad portiunile cuprinse intre A6$, C6D si cele de
dupa R.!;
6 .onele ce nu se &ad se proiectea.a si se marc+ea.a astfel cum se arata in figura !0/, pe o linie ori.ontala trasata
pe marginea de *os a +artiei milimetrice < numita ba.a profilului < dupa care de pe aceasta ba.a se transpun si pe +arta, in
lungul liniei de profil trasata pe aceasta.
n ca.ul in care se cere sa se determine .onele &a.ute si ne&a.ute, dintr6un punct de obser&are in intregul sector de
obser&are reparti.at, atunci este necesar sa se stabileasca mai multe directii in limitele acestuia 9numarul directiilor depinde
de configuratia generala a reliefului:, pe care se construiesc profiluri succesi&e si se determina portiunile &a.ute si
ne&a.ute; apoi se transpun pe +arta si se unesc in mod succesi& aceste portiuni, obtinandu6se prin +asurare .onele ce nu se
&ad in intregul sector de obser&are reparti.at.
"3. Determinarea ung+iului de panta
Cunoasterea ung+iului de panta al terenului are o deosebita insemnatate, mai ales in situatiile cand diferitele
actiuni de lupta se duc intr6un teren cu relief framantat. #aptul ca pe +artiile noastre relieful este repre.entat prin curbe de
ni&el contribuie la determinarea cu usurinta a ung+iului de panta al terenului, care se poate determina cu a*utorul +artii
folosind unul din procedeele ce se descriu in cele ce urmea.a.
A. Determinarea ung+iului de panta din &edere, prin apreciere
Pentru a aprecia prin acest procedeu &aloarea ung+iurilor de panta, se compara din &edere inter&alul dintre doua
curbe de ni&el alaturate cu un segment de ! cm. Aplicarea acestui procedeu se ba.ea.a pe urmatoarea regula simpla, reiesita
din cunoasterea dependentei dintre ec+idistanta, distanta ori.ontala si ung+i de panta8 cu cat distanta ori.ontala dintre doua
curbe de ni&el alaturate este mai mica 9sau mai mare: decat ! cm, cu atat ung+iul de panta este mai mare 9sau mai mic:
decat cel corespun.ator unui segment de ! cm.
Pentru a se putea aprecia in acest mod &aloarea ung+iului de panta, este necesar ca in prealabil sa se cunoasca
&aloarea ung+iului de panta care corespunde unei distante ori.ontale egala cu ! cm pe +arta care se intrebuintea.a. Pe
+artile noastre 9la intocmirea carora se pastrea.a un raport constant intre scara si ec+idistanta: aceasta &aloare este egala cu
!=, " 9sau rotun*it !=:; re.ulta ca pentru o distanta de ! cm intre doua curbe de ni&el normale alaturate, ung+iul de panta este
de !=,". Cunoscand aceasta se poate intocmi tabelul de mai *os, care poate fi folosit cu usurinta pentru aprecierea din &edere
a ung+iului de panta. Astfel, de e,emplu, daca s6au masurat pe +arta intre doua curbe de ni&el normale alaturate inter&ale
de cate ! mm, " mm, % mm sau - mm, ung+iurile de panta corespun.atoare locurilor unde s6a facut masurarea, pot fi
apreciate ca sunt de !"=, /=, '= sau "=,'. Dar pe ba.a aceluiasi rationament, se mai poate *udeca si astfel8 daca un segment de
! cm masurat pe o panta acopera / ec+idistante normale, atunci &aloarea ung+iului de panta este de !=," , / B 0=,".
Procedeul sus amintit da re.ultate corespun.atoare numai pentru ung+iuri de panta mai mici de "-=.

Distanta
pe +arta
3,! cm 3," cm 3,% cm 3,' cm 3,- cm !,3 cm ",3 cm ',3 cm
Ung+iul
de panta
!"=3 /=,3 '=,3 %=,/ "=,' !=," 3=,/ 3=,'
$. Determinarea ung+iului de panta cu a*utorul scarii pantelor
(cara pantelor este plasata in afara cadrului +artii, pe latura de sud a acesteia, fiind construita atat pentru
ec+idistanta normala cat si pentru cea principala. Pentru ca acesta sa se poata folosi in &ederea determinarii ung+iurilor de
panta, este necesar sa se cunoasca modul de construire, care este urmatorul8 pe linia ori.ontala a ba.ei scarii se inscriu
ung+iurile de panta, iar perpendicular pe aceasta se ridica linii ale caror lungimi sunt egale cu distantele ori.ontale reduse la
scara +artii, corespun.atoare ung+iurilor de panta inscrise sub ele; capetele acestor linii se unesc printr6o linie curba
continua, cu a*utorul careia se determina &alorile ung+iurilor de panta. Determinarea ung+iurilor de panta din cuprinsul
+artii cu a*utorul scarii pantelor se e,ecuta astfel8
6 se masoara pe +arta distanta ori.ontala dintre curbele de ni&el alaturate intre care se determina ung+iul de panta;
aceasta masurare poate fi facuta folosind un compas distantier 9fig. !00 a: sau o banda de +artie 9fig. !00 b:;
6 se incadrea.a aceasta distanta 9care este marcata pe +artie sau luata in desc+i.atura compasului distantier: pe
scara pantelor, astfel incat o e,tremitate sa se gaseasca pe ba.a ori.ontala a scarii, iar cealalta < in po.itie &erticala fata de
prima < pe curba scarii;
#ig. !00.
6 se citeste pe ba.a ori.ontala a scarii &aloarea ung+iului de panta ce se determina, la ne&oie facandu6se aprecierea
din &edere a fractiunilor de grad. n e,emplul de pe figura, &alorile ung+iurilor de panta sunt de "=," 9fig. !00 a: si de "=,-
9fig. !00 b:.
n ca.ul cand relieful terenului este foarte framantat si in consecinta pantele sunt mari, este indicat ca determinarea
ung+iurilor de panta sa se faca intre doua curbe de ni&el principale, imediat urmatoare; in aceasta situatie se foloseste, la fel
cum s6a descris mai sus, scara pantelor pentru ec+idistanta principala, care este desenata pe +arta in combinatie cu cea
pentru ec+idistanta normala.
Mai este necesar de retinut ca < indiferent de procedeul aplicat < determinarea ung+iurilor de panta nu se face
pentru un &ersant intreg, de la &arf pana la piciorul pantei, decat in situatia cand panta terenului este perfect uniforma, adica
atunci cand curbele de ni&el se gasesc la inter&ale egala intre ele. n ca.ul pantelor neuniforme, determinarea ung+iurilor de
panta se face pe portiuni, intre punctele sau liniile de sc+imbare de panta, care se recunosc pe +arta dupa locul unde curbele
de ni&el incep sa se apropie sa se rareasca intre ele.
"!. ndicarea obiecti&elor cu a*utorul coordonatelor
#olosirea coordonatelor asigura o mare preci.ie in stabilirea, transmiterea, identificarea si raportarea pe +arta a
po.itiei diferitelor obiecti&e de pe campul de lupta, eliminand in acelasi timp apro,imatiile sua confu.iile ce se pot i&i cu
oca.ia folosirii altor procedee de indicare a obiecti&elor, ca de pilda cele descrise in capitolul .
Procesul de indicare pe +arta a obiecti&elor cu a*utorul coordonatelor cuprinde doua fa.e distincte de lucru si
anume determinarea pe +arta a po.itiei obiecti&ului si raportarea pe +arta a obiecti&ului indicat. (e intelege ca intre aceste
doua fa.e distincte se mai interpune inca o fa.a intermediara, constand in transmiterea coordonatelor; acesta se reali.ea.a
in scris ori &erbal, in mod nemi*locit sau prin folosirea di&erselor mi*loace de transmisiuni. n cele ce urmea.a se descriu <
detaliat pe cele doua fa.e distincte < procedeele ce se aplica la indicarea pe +arta a obiecti&elor.
A. Determinarea pe +arta a po.itiei obiecti&elor
a. Prin coordonate polare
Daca printr6un punct oarecare A 9fig. !01: se duce o dreapta A$, punctul A se numeste pol iar dreapta A$ se
numeste a,a polara. Po.itia punctului C poate fi usor determinata, daca se masoara ung+iul ori.ontal > si distanta AC.
Aceste doua marimi, ung+iul si distanta, se numesc coordonate polare. Ung+iul se masoara in grade sau in miimi in sensul
mersului acelor ceasornicului, iar distanta se masoara in metri.
#ig. !01.
Cunoscand cele de mai sus se poate determina usor po.itia oricarui obiecti& pe +arta, cu conditia ca pe aceasta sa
se gaseasca un pol si o a,a polara. Cum insa pe +arta intotdeauna sunt marcate punctele de comanda si cele de obser&are,
oricare dintre acestea poate fi folosit drept pol, iar drept a,a polara poate fi folosita o directie trasata de la un asemenea
punct catre oricare dintre repere, care de asemenea sunt marcate pe +arta.
Daca de e,emplu trebuie sa se determine pe +arta la scara ! 8 "-.333 po.itia unei mitraliere fata de punctul de
obser&are situat la cota "0-,1 9fig. !02:, succesiunea operatiilor este urmatoarea8
6 se marc+ea.a pe +arta a,a polara, prin unirea cu o linie subtire a punctului de obser&are cu reperul nr. !;
6 se materiali.ea.a pe +arta directia P) < mitraliera, unind cu o linie subtire semnele con&entionale ale acestora;
6 se masoara cu a*utorul unui raportor ung+iul ori.ontal format intre a,a polara si directia de la P) catre mitraliera;
6 se masoara distanta P) < mitraliera.
n e,emplul dat pe figura !02, coordonatele polare ale mitralierei sunt8 > B %3=, d B0-3 m. ndicarea sau
transmiterea po.itiei acestui obiecti& se face astfel8 IMitraliera la > B %3=, d B 0-3 m fata de a,a polara P)6R.!J.
b. Prin coordonate geografice
)peratiile in &ederea determinarii pe +arta a po.itiei unui obiecti& prin coordonate geografice se e,ecuta in
urmatoarea succesiune 9fig. !13:8
#ig. !13.
6 din punctul a carui po.itie trebuie determinata se coboara perpendiculare pe cadrul minutelor 9pentru masurarea
latitudinii se coboara o perpendiculara pe cadrul de est sau de &est, iar pentru masurarea longitudinii < pe cadrul de nord
sau de sud:;
6 se numara si se notea.a minutele si secundele din dreptul celor doua perpendiculare coborate, citirile facandu6se
de la sud spre nord pentru latitudine si de la &est la est pentru longitudine; minutele se citesc pe cadrul geografic
numarandu6se segmentele albe si negre ce se alternea.a pe aceasta, pentru .ecile de secunde se numara punctele plasate in
inter&alul dintre cadrul geografic si cel ornamental, iar unitatile de secunde se aprecia.a din &edere;
6 &alorile citite 9minutele si secundele: se aduna la coordonatele geografice ale coltului de sud6&est al +artii,
obtinandu6se astfel coordonatele geografice ale obiecti&ului.
n e,emplul de pe figura !13, coordonatele geografice ale podului de la intersectia soselei cu calea ferata dubla
sunt8 L B '-=--O"-OO, M B "'=33O'-OO.
c. Prin coordonare rectangulare
Determinarea pe +arta a po.itiei unui obiecti& prin coordonate rectangulare se face in felul urmator 9fig. !1!:8
6 se identifica pe +arta obiecti&ul a carui po.itie se determina;
6 se stabilesc si se notea.a coordonatele prescurtate ale acestuia 9care sunt coordonatele coltului de sud6&est al
caroului in care se gaseste obiecti&ul:;
6 pentru masurarea in continuare a coordonatelor intregi, din punctul in cau.a se coboara perpendicular pe liniile
cele mai apropiate de caroia* 9pentru x pe linia ori.ontala de pe latura de sud a caroului, pentru y pe linia &erticala de pe
latura de &est a acestuia:;
6 se masoara in mod succesi& 9cu a*utorul unui compas distantier sau al unei ben.i de +artie: lungimea celor doua
perpendiculare si se citesc distantele e,primate in metri pe scara grafica simpla;
6 aceste &alori se aduna la coordonatele prescurtate notate initial, obtinandu6se coordonatele intregi ale
obiecti&ului.
n e,emplul dat pe figura !1!, coordonatele prescurtate ale intersectiei drumurilor de tarla sunt8 , B -32", R B
-"2'; iar cele intregi sunt8 , B - 32" /"- m, R B - "2' '0- m.
n &ederea usurarii lucrului si maririi operati&itatii in determinarea po.itiei obiecti&elor se recomanda folosirea
masuratorului de coordonate, care simplifica operatiile de e,ecutat, inlocuind in acelasi timp ec+erul sau rigla, compasul
sau banda de +artie si scara grafica. Masuratorul de coordonate se confectionea.a din celuloid, material plastic sau +artie
lipita pe carton si se compune din doua scari perpendiculare, pe care se pot citi direct coordonatele punctelor, gradatiilor de
pe scari fiind facute din milimetri in milimetri, iar inscriptiile aratand sutele de metri la scara +artii.
#olosirea masuratorului de coordonate la determinarea po.itiei unui obiecti& prin coordonate rectangulare se face
astfel 9fig. !1":8
#ig. !1".
6 marginea gradata a scarii ori.ontale a masuratorului de coordonate se asa.a pe laturile de sud a caroului in care
se gaseste obiecti&ul, astfel incat marginea gradata a scarii &erticale sa treaca prin semnul con&entional al acestuia;
6 fara a sc+imba po.itia masuratorului, se fac pe rand citirile pe cele doua scari; mai intai pe scara &erticala pentru
x 9unde se citesc '0- m:; apoi pe scara ori.ontala pentru y 9unde se citesc %"- m:;
6 aceste &alori se aduna la coordonatele prescurtate ale obiecti&ului, obtinandu6se coordonatele intregi ale acestuia.
n e,emplul dat pe figura !1", coordonatele prescurtate ale punctului geode.ic cu cota !'-,3 sunt8 , B - "!/, R B
'0-1; iar coordonatele intregi sunt8 , B - "!/ '0-, R B ' 0-1 %"- m.
$. Raportarea pe +arta a obiecti&elor indicate
a. Prin coordonate polare
Pentru a raporta pe +arta un obiecti& indicat prin coordonatele sale polare, se procedea.a in felul urmator 9fig.
!1%:8
#ig. !1%.
6 se identifica pe +arta polul si reperul care alcatuiesc a,a polara si se marc+ea.a aceasta a,a, printr6o linie subtire
trasa cu creionul in lungul unei rigle;
6 se asa.a raportorul pe a,a polara intr6o asemenea po.itie, incat indicele sa se gaseasca in pol, iar gradatia .ero sa
fie indreptata spre reper;
6 se masoara cu raportorul ung+iul ori.ontal indicat si se marc+ea.a pe +arta, prin trasarea unei linioare in dreptul
gradatiei de pe raportor corespun.atoare &alorii ung+iulare indicate;
6 se materiali.ea.a pe +arta directia catre obiecti&ul indicat, prin unirea polului cu aceasta linioara;
6 pe linia ce marc+ea.a directia de la pol catre obiecti& se raportea.a distanta indicata < redusa la scara +artii <
printr6unul din procedeele cunoscute, obtinandu6se astfel po.itia pe +arta a obiecti&ului indicat prin coordonatele sale
polare8
6 se marc+ea.a obiecti&ul pe +arta, prin desenarea semnului con&entional corespun.ator.
n figura !1% se ilustrea.a raportarea pe +arta a unui aruncator de mina, descoperit la > B "-= si d B 1"- m fata de
a,a polara P) 9cota -0-,3: < R.".
b. Prin coordonate geografice
Raportarea pe +arta a unui obiecti& indicat prin coordonatele sale geografice se e,ecuta in urmatoarea succesiune
9fig. !1':8
#ig. !1'.
6 se marc+ea.a pe cadrul geografic prin cate o linioara trasata in dreptul &alorilor corespun.atoare coordonatele
geografice ale obiecti&ului indicat 9mai intai latitudinea, apoi longitudinea:;
6 din dreptul acestor linioare se ridica cate o perpendiculara pe cadrul geografic; intersectia acestora materiali.ea.a
po.itia obiecti&ului indicat, care se marc+ea.a apoi pe +arta prin desenarea semnului con&entional corespun.ator.
n e,emplul dat pe figura !1', depo.itul de carburanti a fost raportat pe +arta dupa urmatoarele coordonate
geografice8 L B '-=-2O%!OO, M B "'=30O!-OO.
c. Prin coordonare rectangulare
n &ederea raportarii pe +arta a unui obiecti& ce se indica prin coordonatele sale rectangulare, se procedea.a astfel
9fig. !1-:8
#ig. !1-.
6 se identifica patratul 9caroul: in care se gaseste obiecti&ul indicat, dupa coordonatele sale prescurtate;
6 cu a*utorul unui compas distantier sau al unei ben.i de +artie se masoara pe scara grafica simpla cresterea lui x
corespun.atoare &alorii intregi indicate 9sutele, .ecile si unitatile de metri:;
6 aceasta marime se transpune pe linia &erticala de caroia* de pe latura de &est a caroului in care se gaseste
obiecti&ul < masurandu6se din coltul de sud6&est al caroului spre nord < se marc+ea.a printr6o linioara capatul acestei
marimi si se ridica din aceasta o perpendiculara pe linia &erticala de caroia*, spre interiorul caroului 9deci spre est:;
6 se masoara apoi cresterea corespun.atoare pe y 9procedandu6se la fel ca si pentru x: si aceasta marime se
transpune pe perpendiculara ridicata anterior, masurandu6se de la piciorul perpendicularei spre est;
6 se marc+ea.a printr6un punct capatul acestei marimi, raportandu6se in felul acesta pe +arta obiecti&ul indicat prin
coordonatele sale rectangulare, urmand apoi ca acesta sa fie marcat pe +arta prin desenarea semnului con&entional
corespun.ator.
(tatia de radio de pe figura !1- s6a raportat pe +arta dupa urmatoarele coordonate indicate8 x B - "/1 10-, y B '
0!- 0"-.
Daca se foloseste masuratorul de coordonate, dupa ce s6a identificat caroul in care se gaseste obiecti&ul indicat, se
procedea.a in felul urmator 9fig. !1/:8
#ig. 1/
6 se asa.a masuratorul de coordonate cu marginea gradata pe linia ori.ontala de caroia* de pe latura de sud a
caroului, in asa fel ca gradatia corespun.atoare &alorii intregi a y < ului sa se gaseasca in coltul de sud6&est al caroului;
6 mentinand aceasta po.itie a masuratorului de coordonate in dreptul gradatiei corespun.atoare &alorii intregi a x <
ului se marc+ea.a un punct pe marginea gradat a scarii &erticale, raportand astfel pe +arta obiecti&ul care a fost indicat prin
coordonatele sale rectangulare; apoi se desenea.a pe +arta semnul con&entional ce repre.inta obiecti&ul in cau.a.
Mo&ila de pe figura !1/ s6a raportat pe +arta cu a*utorul masuratorului de coordonate, dupa urmatoarele
coordonate indicate8 x B - "/1 /-3, y B ' 0!- /"-.
"". Pregatirea datelor necesare deplasarii in teren dupa a.imut
De regula datele necesare deplasarii in teren dupa a.imut se comunica in acelasi timp cu darea misiunii de lupta,
ramanand doar sa se organi.e.e deplasarea, astfel cum s6a descris la capitolul punctul !". Cu toate acestea se poate
intampla ca sa se indice numai punctul de plecare si cel de sosire. n astfel de ca.uri, pregatirea propriu6.isa a tuturor
datelor necesare e,ecutarii deplasarii in teren dupa a.imut ii re&ine c+iar celui care urmea.a sa indeplineasca misiunea. n
acest scop se e,ecuta pe +arta urmatoarele operatii8
6 se identifica punctul de plecare si cel de sosire < printr6unul din procedeele cunoscute < si se marc+ea.a aceste
puncte prin semne con&entionale corespun.atoare 9sau prin incercuirea semnelor con&entionale tiparite:;
6 se fi,ea.a itinerarul de urmat in teren, prin alegerea si marcarea < intre cele doua puncte date a cator&a detalii ce
constituie repere sigure de orientare in teren; numarul si dispunerea acestor repere se stabilesc in raport cu caracterul
general al terenului ce urmea.a a fi strabatut, cu scopul urmarit prin misiunea ordonata si cu timpul in care urmea.a a se
e,ecuta deplasarea 9.iua sau noaptea:, tinand seama de faptul ca daca deplasarea se e,ecuta .iua intre repere sa nu
depaseasca ma,imum " @m, iar daca se e,ecuta noaptea sau intr6un teren acoperit < ma,imum ! @m;
6 se materiali.ea.a pe +arta itinerarul de urmat in teren, unind intre ele in mod succesi& reperele alese, pritr6o linie
subtire trasa cu creionul in lungul unei rigle;
6 se masoara cu a*utorul scarii grafice simple distantele corespun.atoare fiecarei laturi a itinerariului de deplasare
si se transforma aceste distante 9e,primate in metri: in dubli pasi, impartind numarul de metri masurati la &aloarea in metri
a dublului pas al e,ecutantului 9de e,emplu, daca pe o latura a itinerarului s6au masurat 033 m, iar dublul pas al
e,ecutantului are o lungime de !,03 m, atunci lungimea laturii e,primata in dubli pasi este 033 8 !,03 B '!" dubli pasi:;
6 se masoara in mod succesi& a.imutele magnetice ale fiecarei laturi a itinerarului de deplasare 9printr6unul din
procedeele ce urmea.a a fi e,puse in continuare:;
6 se intocmeste sc+ema sau tabelul itinerarului de deplasare, astfel cum s6a e,emplificat in figura /3 si la sfarsitul
puncului !" A din capitolul .
ntrucat dintre toate operatiile sus6amintite singura care nu s6a e,plicat pana in pre.ent este masurarea pe +arta a
a.imutului magnetic, se dau in continuare cate&a indicatii cu pri&ire la modul de masurare a acestuia.
A. Masurarea a.imutului magnetic cu a*utorul busolei
n &ederea masurarii pe +arta a a.imutului magnetic al unei directii cu a*utorul busole, inainte de toate este necesar
ca a+rta sa fie orientata. Aceasta orientare < la care se tine seama neaparat de declinatie magnetica < se face in urmatoarea
succesiune8
6 se aduce gradatia .ero de pe cadran in dreptul indicelul nord al busolei;
6 se asa.a busola pe cadrul interior de est sau de &est al +artii, astfel incat indicele nord de pe busola sa fie
indreptat spre nordul tarii, iar linia N6( de pe cadran sa se suprapuna e,act pe cadrul interior al +artii;
6 se debloc+ea.a acul magnetic si cand acesta se opreste din oscilatii, se roteste +arta < fara a misca busola < pana
cand &arful nordic al acului se asa.a in dreptul gradatiei de pe cadran, corespun.atoare 9ca &aloare si po.itie: declinatiei
magnetice inscrise pe +arta 9declinatia magnetica este preci.ata pe fiecare +arta la scara mare atat prin te,tul tiparit, situat
dedesubtul coltului de sud6&est al cadranului ornamental, cat si prin sc+ema plasata in dreapta acestui te,t, fiind e,primata
atat in grade cat si in miimi:.
n acest fel +arta este orientata si pentru a nu se mai misca, se fi,ea.a pe masa cu pione.e sau cu greutati. n
continuare se procedea.a la masurarea propriu6.isa a a.imutului magnetic astfel 9fig. !10:8
6 se asa.a busola pe latura marcata pe +arta a itinerarului de deplasare, intr6o astfel de po.itie, incat gradatia .ero
sa fie indreptata spre directia de deplasare iar linia N6( de pe cadran sa se suprapuna e,act peste linia trasata pe +arta;
6 debloc+ea.a acul magnetic si cand acesta nu mai oscilea.a, se citeste &aloarea gradatiei de pe cadran din dreptul
&arfului nordic al acului;
6 se calculea.a &aloarea a.imutului magnetic masurat, sca.and din %/3= citirea efectuata pe cadran.
n e,emplul dat pe figura !10, +arta este orientata cu a*utorul busolei, tinand cont de faptul ca Dm B 0="3; citirea
efectuata pe prima latura a itinerarului de deplasare este de %!1= 6 deci directia bifurcatie6crucea i.olata are Am B %/3= 6
%!1= B '"=, iar citirea de pe cea de6a doua latura este este "/'= 6 deci directia crucea i.olata6mina are Am B %/3= 6 "/'= B
2/=.
#ig. !10.
$. Determinarea a.imutului magnetic cu a*utorul raportorului
Acest procedeu se intrebuintea.a in ca.urile cand in procesul pregatirii datelor in &ederea deplasarii in teren dupa
a.imut nu se dispune de busola. Cum insa in acest ca. +arta nu poate fi orientata cu preci.ie, se intelege ca nici a.imutul
magnetic nu poate fi masurat direct, dar cu a*utorul raportorului poate fi totusi determinat.
Raportorul se intrebuintea.a pentru masurarea pe +arta a orientarii 9se notea.a cu litera greceasca U si se citeste
It+etaJ: care este ung+iul format intre directia de nord a liniei &erticale de caroia* si directia spre un detaliu oarecare de pe
+arta; acest ung+i se masoara < asemenea a.imutului < in sensul mersului acelor ceasornicului, de la 3= la %/3= 93 < /3633:.
Dupa masurarea orientarii, a.imutului magnetic se calculea.a cu a*utorul formulei Am B U < 9 D C:, in care C este o corectie
de directie 9ung+iul format dintre directia nord a liniei &erticale de caroia* si directia nord a meridianului magnetic: a carei
&aloare este inscrisa pe +arta alaturi de cea a declinatiei magnetice, fiind e,primata de asemenea in grade si in miimi. De
e,emplu, daca U B !!%=%3O si C B "=!-O atunci Am B !!=%3O < 9C "=!-O: B !!%=%3O 6 "=!-O B !!!=!-O, iar daca U B "'-=!-O si
C B 6 %=%3O atunci Am B "'-=!-O < 96 %=%3O: B "'-=!-O C %=%3O B "'1='-O.
Pentru determinarea pe +arta a a.imutului magnetic cu a*utorul raportorului, se procedea.a astfel8
6 se asa.a raportorul cu linia de credinta pe linia &erticala de caroia* ce intersectea.a latura pentru care se face
determinarea, in asa fel incat indicele raportorului sa se gaseasca in acest punct de intersectie, iar semicercul gradat sa fie
indreptat spre directia de deplasare;
6 in aceasta po.itie a raportorului se citeste &aloarea ung+iului de orientare, in dreptul gradatiei unde linia trasata
pe +arta intersectea.a semicercul gradat;
6 se calculea.a &aloarea a.imutului magnetic, cu a*utorul formulei sus6amintite.
n situatia ilustrata pe fig. !11, corectia de directie are &aloarea C B C "=%3O; pentru directia mo&ila < crucea
i.olata s6a masurat U B "2-=, deci Am B "2-= 6 9C "=%3O: B "2-= 6 "=%3O B "2%=%3O; iar pentru directia mo&ila < copac i.olat
de foioase s6a masurat U B 03=, deci Am B 03= 6 9C "=%3O: B 03= 6 "=%3O B /0=%3O.
#ig. !11.
"%. Citirea +artii
Prin citirea +artii se intelege deprinderea de a forma o imagine asupra terenului repre.entat pe aceasta, cu alte
cu&inte, de a recunoaste < cat mai repede, usor si cuprin.ator < toate detaliile de planimetrie si formele de relief din
continutul +artii. Citirea si mai ales interpretarea +artilor cere deci o cunoastere cat mai completa a tuturor semnelor
con&entionale, cu a*utorul carora sunt repre.entate detaliile de planimetrie si relieful pe +arta.
Aceasta cunoastere nu trebuie sa se limite.e doar la recunoasterea sau identificarea diferitelor detalii luate in parte
ci si la raporturile dintre acestea, la legatura obiecti&a care e,ista intre simboluri 9semne con&entionale: si obiectele
9detaliile: pe care le repre.inta. A recunoaste doar ca un semn con&entional oarecare repre.inta o fantana, iar altul un pod,
nu este suficient. ) ade&arata citire a +artii impune ca pri&ind +arta, militarul sa nu &ada doar linii, puncte, cercuri si alte
semne, ci c+iar imaginea reala a terenului repre.entat, asa cum l6ar a&ea in fata oc+ilor sai. Altfel spus, sa &ada cum
formele de teren se desprind din planul +artii < unele mai inalte sau altele mai framantate ca cele din *ur 6 , cum drumurile
serpuiesc < urcand sau coborand &ersantele cu pante repe.i sau mai line 6 , cum casele unei localitati stau ingramadite intr6
un fund de &ale sau se resfira pe coline ori, cum grupuri de pomi sau perdele de protectie masc+ea.a &ederea sa pe o
directie dintr6un punct de obser&are. Aceasta deprindere se formea.a numai prin e,ercitii metodice si repetate, facute mai
intai pe +arta in clasa si desa&arsite apoi pe teren, prin compararea acestuia din urma cu imaginea sa care este +arta.
Citirea +artii nu se face la intamplare, intrucat intotdeauna terenul pe care6l repre.inta se studia.a cu un scop bine
definit ce re.ulta din misiunile ce se ordona subunitatii, precum si din conditiile concrete ale situatiei de lupta la un moment
dat. ntr6un anumit fel se studia.a si se interpretea.a terenul, in scopul de a determina cu a*utorul +artii caile ascunse de
acces spre un oarecare obiecti& al partii ad&erse, dar cu totul altfel in &ederea alegerii po.itiilor de tragere, punctelor de
comanda sau de obser&are; asemenea e,emple s6ar putea da mai multe. (copurile diferite determina si felul diferit de
abordare a problemei, in &ederea aprecierii unui anumit detaliu din teren sau a unei intregi portiuni de teren din cuprinsul
+artii. De e,emplu, aceeasi mlastina sau acelasi rau cu maluri abrupte pot fi pri&ite ca obstacole pentru o subunitate sau,
dimpotri&a, ca aliniamente naturale pentru organi.area apararii. La citirea +artii in &ederea studierii terenului, in afara
retinerii scopului pentru care se e,ecuta aceasta acti&itate, este necesar sa se urmareasca o anumita succesiune, fapt ce
permite o interpretare, insusire si intelegere mai rapida, completa si corecta a caracterului terenului si a influentei acestuia
asupra actiunilor de lupta.
Citirea +artii 9cu alte cu&inte studierea terenului cu a*utorul +artii: se incepe cu stabilirea anului editarii, scarii si
ec+idistantei. Cunoasterea anului editarii poate atrage atentia asupra gradului de in&ec+ire al elementelor de continut,
cunoscut fiind faptul ca o +arta editata cu un numar de ani in urma nu poate reda in intregime si cu toata fidelitatea situatia
planimetrica actuala din teren, datorita sc+imbarilor pe care le sufera anumite categorii sau detalii i.olate de planimetrie in
timp 9in aceasta ordine de idei nu trebuie negli*ate nici urmarile pe care le suporta unele detalii de planimetrie cu oca.ia
desfasurarii unor actiuni de lupta:. Cunoasterea scarii ofera posibilitatea de a face de la inceput o caracteri.are asupra
gradului de amanuntime si de preci.ie a repre.entarii elementelor de continut; de asemenea permite aprecierea din &edere a
unor distante, ca de e,emplu intinderea unei localitati, dimensiunile unei mlastini, latimea unui rau, lungimea unui itinerar
de deplasare si altele. Cunoasterea ec+idistantei permite de asemenea aprecierea de la inceput a gradului de preci.ie si de
detaliere in repre.entarea reliefului, ceea ce usurea.a aprecierea din &edere a pantelor si a &i.ibilitatii intre puncte.
n continuare se trece la stabilirea caracterului general al terenului in portiunea repre.entata pe +arta, urmarind
printr6o pri&ire de ansamblu mai intai principalele detalii de planimetrie 9localitati, cai de comunicatii, ape, paduri: si apoi
formele principale de relief 9&arfuri, creste si &ai mari: precum si caracteristicile generale ale reliefului 9muntos, deluros,
natura pantelor etc.:. n urma acestei pri&iri generale se trag primele conclu.ii asupra gradului de acoperire si de
accesibilitate precum si asupra proprietatilor tactice si de protectie ale terenului ce studia.a +arta. Dupa stabilirea
caracterului general al terenului se trece la studiul amanuntit al acestuia pe +arta, potri&it misiunii de lupta ordonate, deci
tinand seama de scopul pentru care se e,ecuta acest studiu, urmarindu6se mai intai detaliile de planimetrie si in continuare
relieful, fara a se negli*a interdependenta ce e,ista in mod obiecti& in natura, intre aceste doua elemente topografice ale
terenului.
(tudierea detaliilor de planimetrie se face in urmatoarea succesiune8
6 localitati8 tipul si importanta administrati&a, locul de dispunere si intinderea, natura cladirilor si re.istenta la foc a
acestora, e,istenta si dispunerea cladirilor proeminente, po.itia si marimea pietelor 9locurilor &irane:, directia stra.ilor
principale, natura si forma terenului incon*urator, caile de acces 9pe drumuri sau in afara acestora: pentru apropiere sau
parasire;
6 drumuri8 directia in raport cu punctele cardinale, categoria si caracteristicile te+nice, portiunile greu de parcurs si
punctele obligate de trecere 9inclusi& posibilitatea &arientarii acestora:, natura si caracteristicile podurilor 9&adurilor,
bacurilor:, pantele mari si curbele periculoase, posibilitatile de deplasare in afara drumurilor, posibilitatile de mascare si
e,istenta unor adaposturi naturale, portiunile pe rambleu sau in debleu, e,istenta liniilor de transmisiuni;
6 cursuri de apa8 directia in raport cu punctele cardinale, caracteristicile 9latimea, adancimea, directia de curgere,
&ite.a curentului:, natura malurilor 9tipul de sol, panta, acoperirile:, posibilitatile de mascare sau de dispunere a fortei &ii si
a te+nicii de lupta, locurile fa&orabile pentru trecerea mi*loacelor mecani.ate 9inclusi& caile de acces:;
6 paduri8 suprafata, caracteristicile 9specia, esenta, inlatimea, grosimea, desimea:, e,istenta si locul de dispunere a
poienilor, reteaua de drumuri si posibilitati de deplasare in afara acestora, relieful terenului;
6 natura solului8 gradul de culti&are, tipul de sol, practicabilitatea pentru te+nica de lupta.
(tudierea reliefului se face in urmatoarea succesiune8
6 &arfuri 9mai intai cele dominante, apoi celelalte:8 locul de dispunere, po.itia in raport cu dispo.iti&ul de lupta al
trupelor proprii 9si fata de cel al inamicului daca acesta se cunoaste:, &i.ibilitatea 9spre trupele inamice, pe flancuri si in
spate:, .onele &a.ute si ne&a.ute spre anumite directii importante;
6 creste 9mai intai cele principale, apoi cele secundare:8 noduri orografice, directia in raport cu punctele cardinale,
locul de dispunere si po.itia in functie de dispo.iti&ul de lupta propriu su cel al inamicului 9daca se cunoaste:, sensul de
urcare si coborare, infatisarea si natura &ersantelor 9forma, panta, liniile de sc+imbare de panta, gradul de framantare,
accesibilitatea:;
6 &ai8 se urmaresc dupa aceleasi criterii ca si crestele 9in loc de noduri orografice se obser&a confluentele:;
6 celelalte forme de relief8 se studia.a in raport cu configuratia generala a reliefului studiat pe +arta si in masura in
care pre.inta interes.
(e intelege ca in procesul de studiere a terenului cu a*utorul +artii, in afara celor enumerate mai sus, se urmaresc si
alte elemente de continut, in functie de misiunea ordonata. De asemenea, se reaminteste ca este absolut necesar ca sa se
faca si o confruntare a +artii cu terenul, e,ceptand ca.urile cand acesta este ocupat de trupele inamice sau cand nu se
dispune de timpul necesar, pe de o parte, pentru a se con&inge de *ustetea interpretarilor facute si a conclu.iilor trase, iar pe
de alta parte, in &ederea e&entualelor completari sau modificari a elementelor de continut ale +artii. Modul in care se
desfasoara aceasta acti&itate se &a descrie in capitolul urmator.
Capitolul 4
#olosirea +artii in teren
n capitolul anterior au fost pre.entate o parte din multiplele posibilitati de intrebuintare a +artii la clasa sau in
adapost, deci fara a se iesi in teren. Trebuie retinut insa ca o +arta in mainile unui militar isi gaseste o larga intrebuintare <
in afara celor pre.entate < si in teren, cu oca.ia tragerilor, e,ercitiilor tactice, aplicatiilor si cu atat mai mult pe campul de
lupta. Asta.i este bine cunoscut faptul ca pregatirea, organi.area si desfasurarea diferitelor actiuni de lupta < la orice esalon
si indiferent de arma < sunt de neconceput fara intrebuintarea +artii.
"'. )rientarea in teren
Pentru a putea folosi o +arta in teren, aceasta trebuie mai intai sa fie orientata, adica sa aiba o astfel de po.itie incat
toate directiile, obser&ate din punctul de statie catre detaliile incon*uratoare din teren, sa coincida si sa aiba acelasi sens
9asigurandu6se in felul acesta o dispunere reciproca intre detaliile terenului si semnele con&entionale prin care acestea sunt
repre.entate pe +arta:.
n raport cu misiunea de indeplinit, orientarea +artii se poate face apro,imati& sau e,pediti&. Pentru o orientare
apro,imati&a este suficient sa ne con&ingem din &edere asupra corespondentei intre dispunerea in teren si pe +arta a
acelorai detalii de planimetrie. Astfel se procedea.a, de e,emplu, in timpul deplasarilor de orice fel, cu oca.ia
recunoasterilor sau ori de cate ori caracterul misiunii de lupta nu impune o po.itie precis orientata a +artii. Procedeele
pentru orientarea e,pediti&a a +artii in teren sunt numeroase. Ele pot fi insusite si folosite usor de catre orice militar si nu
necesita aparatura speciala, fiind suficiente o rigla, o planseta cu bretele si busola.
A. )rientarea +artii fata de detaliile din teren
Numeroasele detalii din teren, care sunt repre.entate si pe +arta, ofera o multitudine de posibilitati de orientare. Cu
a*utorul acestora, orientarea +artii se poate e,ecuta fie dupa detalii liniare 9drumuri, cai ferate, linii de transmisiuni, canaluri
etc.:, fie dupa o directie oarecare catre alte detalii 9biserici, silo.uri, castele de apa, semafoare, cruci, copaci i.olati, colti de
stanca, &arfurile inaltimilor, confluente de &ai etc.:.
a. Dupa detalii liniare
Daca un militar se gaseste in teren pe un astfel de detaliu, de e,emplu o portiune de drum in linie dreapta 9fig.
!12:, pentru orientarea +artii se procedea.a astfel8
6 se asa.a o rigla 9sau c+iar un creion: pe +arta in lungul semnului con&entional;
6 se ridica +arta la o inaltime con&enabila &i.arii 9fiind tinuta intr6o po.itie cat mai ori.ontala: si se roteste pana
cand directia semnului con&entional de pe +arta 9materiali.ata prin po.itia riglei: se confunda cu directia drumului din
teren;
6 se &erifica corectitudinea orientarii, obser&and daca detaliile din teren ce se gasesc in dreapta si in stanga
drumului sunt plasate in aceeasi parte si pe +arta 9in ca. contrar +arta se roteste cu !13=:.
#ig. !12.
b. Dupa o directie oarecare
n ca.ul cand un militar se afla pe teren langa un detaliu ce este repre.entat si a fost identificat pe +arta, de
e,emplu langa o piatra i.olata 9fig. !23:, pentru e,ecutarea orientarii se procedea.a dupa cum urmea.a8
6 se alege in teren un detaliu distinct, &i.ibil si mai indeparta, a carui po.itie se identifica pe +arta;
6 se asa.a o rigla pe +arta, astfel incat marginea ei sa treaca prin semnul con&entional al punctului in care se
e,ecuta orientarea si prin acela al reperului ales in teren;
6 se ridica +arta la inaltimea oc+ilor intr6o po.itie cat mai ori.ontala si astfel incat semnul con&entional ce
repre.inta detaliul din teren, sa fie indreptat catre acesta;
6 se &i.ea.a in lungul riglei, rotind +arta pana cand linia de &i.are se suprapune pe reperul ales din teren;
6 se &erifica corectitudinea orientarii, &i.and asupra unul alt reper care este de asemenea repre.entat pe +arta,
a&and insa gri*a de a mentine po.itia initiala a +artii, re.ultata din orientarea asupra primei directii.
#ig. !23.
$. )rientarea +artii cu busola
n situatiile cand nu sunt conditii prielnice de &i.ibilitate 9ceata, ploaie, fum etc.:, cand terenul este lipsit de detalii
distincte si usor de identificat 9deci nu se pot aplica procedeele sus6amintite: sau noaptea, orientarea +artii se e,ecuta cu
a*utorul busolei, procedandu6se in felul urmator8
6 se aduce in dreptul indicelui gradatia .ero de pe cadranul busolei;
6 se asa.a busola cu diametrul N6( pe cadrul interior de este sau de &est al +artii 9se reaminteste faptul ca acestea
sunt segmente de meridiane geografice:, astfel incat nordul busolei sa fie orientat spre nordul +artii;
6 se debloc+ea.a acul magnetic si se lasa sa se opreasca din oscilatii;
6 se roteste incet +arta, fara a se misca busola, pana cand &arful nordic al acului magnetic se stabileste 9ca po.itie si
&aloare: in dreptul gradatiei de pe cadran corespun.atoare declinatiei magnetice inscrisa pe +arta 9fig. !2!:; in acest fel se
obtine po.itia orientata a +artii.
#ig. !2!.
Deseori +arta este pliata, partile ei laterale fiind indoite in interior. n astfel de situatii busola se asa.a 9dupa
aceleasi reguli ca mai sus: pe una din liniile &erticale de caroia* 9fig. !2":, iar +arta se roteste pana ce &arful nordic al acului
magnetic se stabileste la gradatia de pe cadran corespun.atoare corectiei de directie inscrisa pe +arta. Nu se tine cont de
declinatia magnetica 9in primul ca.: sau de corectia de directie 9in cel de6al doilea ca.: in situatiile cand &alorile acestora
sunt mai mici decat cea a unei gradatii de pe cadranul busolei; in astfel de ca.uri, +arta poate fi considerata bine orientata in
momentul in care &arful nordic al acului magnetic se stabileste in dreptul gradatiei .ero de pe cadran.
#ig. !2"
"-. Determinarea punctului de statie
n orice situatie cand se intrebuintea.a +arta in teren, trebuie neaparat sa se determine pe ea punctul de statie. Cel
mai simplu procedeu de determinare, cand in teren acest punct se afla in dreptul sau langa un detaliu oarecare 9o mo&ila,
&arful unei inaltimi, confluenta a doua &ai, intersectie sau bifurcatie de drumuri, o piatra @ilometrica, un pod, un i.&or, o
fantana pe camp etc.:, consta in identificarea pe +arta a po.itiei semnului con&entional ce repre.inta detaliul respecti&.
De multe ori insa punctul de statie nu coincide cu locul de dispunere a unor asemenea detalii ce pot fi identificate
cu usurinta. n asemenea situatii, dupa ce mai intai se face o orientare atenta a +artii 9tinand seama de faptul ca de
corectitudinea e,ecutarii orientarii depinde insasi corecta determinare a punctului de statie:, se trece la aplicarea uneia din
metodele si procedeele e,pediti&e de determinare a punctului de statie care se descriu in continuare.
A. Din &edere, dupa detalii apropiate
)peratiile in &ederea aplicarii acestui procedeu se e,ecuta astfel 9fig. !2%:8
#ig. !2%.
6 se aleg in teren " < % detalii distincte in apropierea punctului de statie;
6 se identifica pe +arta po.itia acestor detalii, prin recunoasterea semnelor con&entionale cu a*utorul carora au fost
repre.entate;
6 se aprecia.a pe rand, din &edere, directiile si distantele de la fiecare detaliu pana la punctul de stati;
6 se marc+ea.a printr6un cerculet pe +arta po.itia apro,imati&a a locului de statie astfel obtinuta.
(e intelege ca in acest ca. nu poate fi &orba de o determinare precisa; totusi, o apreciere atenta a directiilor si a
distantelor din teren, precum si o transpunere cat mai corecta a acestora pe +arta, asigura conditii acceptabile de
determinare.
$. Prin metoda aliniamentelor
Aceasta metoda poate fi aplicata cu cea mai mare usurinta, pe timpul e,ecutarii deplasarilor in lungul unor detalii
de planimetrie liniare, pe portiunile in linie dreapta ale acestora. ncepand deplasarea din dreptul unui detaliu identificat in
teren si pe +arta 9de e,emplu de la un canton de cale ferata: se face numararea dublilor pasi pana la punctul de statie.
Po.itia acestuia se obtine pe +arta, transformand in metri numarul de dubli pasi parcursi, reducand aceasta distanta la scara
+artii si raportand6o pe +arta de la semnul con&entional de canton in lungul semnului con&entional de cale ferata, in sensul
in care s6a facut deplasarea.
n afara situatiilor asemanatoare celei descrise mai sus, aceasta metoda mai poate fi aplicata si in ca.urile cand
punctul de statie se afla pe aliniamentul !a doua detalii distincte din teren care sunt repre.entate si pe +arta 9fig. !2':,
procedandu6se astfel8
#ig. !2'.
6 se identifica pe +arta po.itia celor doua detalii pe aliniamentul carora se situea.a in teren punctul de statie si se
unesc pe +arta, printr6o linie subtire trasa in lungul unei rigle, cele doua semne con&entionale;
6 se masoara cu pasul distanta de la punctul de statie pana la detaliul care este mai apropiat dintre cele doua luate
in consideratie 9daca nu se cere o determinare e,acta, aceasta distanta poate fi apreciata din &edere:;
6 se transforma numarul de dubli pasi in metri si se ia aceasta distanta in desc+i.atura unui compas distantier pe
scara grafica simpla de pe +arta 9sau se marc+ea.a pe o banda de +artie:;
6 se raportea.a pe +arta aceasta distanta pe linia trasata anterior, raportarea facandu6se de la semnul con&entional
al detaliului fata de care s6a masurat in teren distanta;
6 se marc+ea.a pe +arta po.itia punctului de statie astfel obtinuta, printr6un semn con&entional corespun.ator.
C. Prin radiere
Daca punctul de statie se situea.a in apropierea unui detaliu distinct din teren, determinarea prin metoda radierii a
po.itiei acestuia pe +arta se e,ecuta astfel 9fig. !2-:8
#ig. !2-.
6 se identifica po.itia pe +arta a detaliului din teren situat in apropierea punctului de statie;
6 se asa.a pe +arta o rigla astfel incat marginea acesteia sa treaca prin semnul con&entional al detaliului luat in
consideratie si se roteste in *urul acestui semn con&entional, pana cand se obtine o po.itie in care < &i.and in lungul riglei <
sa se &ada in prelungirea liniei de &i.are detaliul din teren 9in tot acest timp +arta se mentine orientata:;
6 se trasea.a in lungul riglei o linie pe +arta, de la semnul con&entional al detaliului &i.at spre punctul de statie;
6 se masoara cu pasul distanta din teren de la punctul de statie pana la detaliul &i.at;
6 aceasta distanta, transformata in metri si redusa la scara +artii, se transpune pe linia trasata pe +arta a&and ca
origine semnul con&entional al detaliului luat in consideratie;
6 capatul segmentului raportat constituie c+iar po.itia punctului de statie, care se marc+ea.a pe +arta printr6un
semn con&entional corespun.ator.
D. Prin metoda perpendicularelor
n situatiile cand punctul de statie se gaseste pe un aliniament dintre doua detalii din teren sau in lungul unui
detaliu liniar, iar in dreptul punctului de statie < perpendicular pe acest aliniament < se gaseste un alt detaliu ce se poate
identifica pe +arta 9fig. !2/:, pentru determinarea punctului de statie se procedea.a astfel8
#ig. !2/.
6 se marc+ea.a pe +arta printr6o linie subtire aliniamentul pe care este dispus punctul de statie 9daca acest
aliniament nu este repre.entat pe +arta printr6un semn con&entional liniar:;
6 se identifica pe +arta po.itia semnului con&entional al detaliului din teren, din care < cu a*utorul unui ec+er < se
coboara o perpendiculara pe aliniamentul trasat anterior sau pe semnul con&entional liniar; intersectia acestora constituie
materiali.area po.itiei pe +arta a punctului de statie;
6 pentru controlul po.itiei, se asa.a in lungul perpendicularei o rigla si se &i.ea.a asupra detaliului din teren, +arta
fiind orientata pe aliniament; daca detaliul nu se gaseste in prelungirea ra.ei &i.uale, se fac cati&a pasi la dreapta sau la
stanga, reali.andu6se astfel corespondenta intre punctul de statie in teren si pe +arta.
E. Prin intersectie indirecta
Aceasta metoda se aplica in situatiile cand in *url punctului de statie se gasesc " < % detalii din teren ce pot fi
folosite pentru determinare 9fig. !20:. (e procedea.a in felul urmator8
#ig. !20.
6 se aleg in teren " < % detalii bine distincte, ale caror po.itii se identifica pe +arta;
6 din aceste puncte se trasea.a in mod succesi& cate o directie pe +arta, in acelasi mod ca in ca.ul aplicarii
procedeului radierii 9cu deosebirea ca nu se masoara distantele:;
6 intersectia directiilor trasate materili.ea.a po.itia punctului de statie pe +arta, care se marc+ea.a printr6un semn
con&entional corespun.ator.
La aplicarea acestei metode trebuie sa se tina cont de urmatoarele considerente8
6 detaliile ce se folosesc pentru determinare trebuie alese astfel in teren, incat directiile trasate pe +arta din acestea
sa nu intersecte.e sub ung+iuri ori.ontale mai mici de %3= sau mai mari de !-3=;
6 in ca.ul cand se folosesc % detalii, este posibil ca directiile trasate pe +arta sa nu se intersecte.e intr6un punct ci
sa forme.e un mic triung+i; daca laturile acestui triung+i; daca laturile acestui triung+i sunt mai mici decat un milimetru,
drept po.itie a punctului de statie se ia centrul triung+iului, iar in ca. contrar se repeta determinarea punctului.
Un ca. particular al acestei metode este situatia cand punctul de statie se gaseste in lungul unui detaliu liniar. n
acest ca. este suficient sa se foloseasca un singur detaliu din teren, intrucat directia trasata pe +arta din acesta intersectea.a
semnul con&entional al detaliului liniar 9fig. !21:, po.itia pe +arta a punctului de statie putand fi considerata ca fiind
determinata. Acest procedeu se numeste intretaiere.
#ig. !21
#. Cu a*utorul +artiei de calc
Procedeul cu +artia de calc se intrebuintea.a in aceleasi situatii ca si cel al intersectiei indirecte, necesitand
folosirea obligatorie pentru determinarea punctului de statie a unui numar de cel putin % detalii &i.ibile in teren care sunt
repre.entate si pe +arta. n scopul determinarii pe +arta a punctului de statie prin acest procedeu, operatiile de e,ecutat sunt
urmatoarele8
6 se identifica pe +arta po.itia celor % detalii alese din teren;
6 se fi,ea.a pe planseta cu bretele cu a*utorul cator&a clame, o +artie de calc si apro,imati& la mi*locul ei se
marc+ea.a un punct cu creionul;
6 tinand planseta cu bretele intr6o po.itie ori.ontala si nemiscata 9in acest scop este bine ca planseta sa fie ase.ata
pe un obiect oarecare din teren:, cu a*utorul unei rigle < ase.ata pe planseta astfel incat marginea ei sa atinga punctul
marcat initial < se &i.ea.a succesi& cele % detalii alese din teren si se trasea.a cu creionul in lungul riglei cate o dreapta spre
fiecare din aceste detalii;
6 se obtin in felul acesta pe +artia de calc % drepte, ce pornesc din punctul marcat initial 9fig. !22 a:;
6 se scoate +artia de calc de pe planseta cu bretele, se suprapune pe +arta si se roteste sau se misca intr6o parte sau
alta pana cand se obtine o astfel de po.itie, incat directiile trasate pe +artia de calc sa treaca peste semnele con&entionale ale
detaliilor corespun.atoare pe +arta;
6 dupa ce se reali.ea.a aceasta po.itie, se inteapa +arta prin punctului marcat initial pe +artie de calc, obtinandu6se
in acest fel po.itia punctului de statie 9fig. !22 b:.
#ig. !22.
"/. Compararea +artii cu terenul
ntrebuintarea +artii in teren cere din partea celui care o foloseste o permanenta si atenta &erificare si comparare a
semnelor con&entionale de pe +arta cu detaliile corespun.atoare din teren si in&ers, a detaliilor din teren cu modul de
repre.entare a lor pe +arta. Procesul compararii +artii cu terenul consta in a stabili pe +arta po.itia si modul de repre.entare
a tuturor detaliilor de planimetrie si a formelor de relief din *ur impre*urul punctului de statie, precum si in a identifica in
teren toate aceste detalii dupa modul cum sunt repre.entate in teren toate aceste detalii dupa modul cum sunt repre.entate
pe +arta. Acest proces de comparare asigura studierea rapida a terenului si descoperirea sc+imbarilor ce s6au produs in teren
de la data intocmirii +artii. Compararea +artii cu terenul se e,ecuta fie in stationare, fie in mars; in ambele situatii este
necesar ca +arta sa fie bine orientata, iar po.itia punctului de statie 9inclusi& a locului unde se gaseste la un moment dat o
coloana in mars: sa fie determinata.
n stationare compararea +artii cu terenul se e,ecuta printr6un tur de ori.ont. Aplicarea acestui procedeu consta in
a stationa intr6un punct de statie, in a parcurge cu pri&irea toata panorama terenului din *ur impre*urul acestui punct <
incepand de la nord sau de la directia catre dispo.iti&ul de lupta al trupelor inamice in sensul mersului acelor ceasornicului,
pana la limita ori.ontului &i.ibil 6, in a recunoaste pe +arta si in teren 9in mod succesi&: toate elementele topografice
e,istente, precum si po.itia si dispunerea reciproca a acestora. n mars compararea +artii cu terenul se e,ecuta in mod
asemanator, cu deosebirea ca nu se face pe un tur de ori.ont intreg si numai pe un anumit sector, limitat dreapta < stanga in
functie de directia si de &ite.a de deplasare, precum si de &i.ibilitate.
La ba.a compararii +artii cu terenul sta identificarea detaliilor de planimetrie si a reliefului, deosebindu6se doua
situatii caracteristice8 fie ca este necesar sa se identifice pe +arta po.itia si modul de repre.entare a unui detaliu oarecare
&a.ut in teren, fie ca se impune identificarea in teren a locului de dispunere a unui detaliu oarecare din cuprinsul +artii. n
ambele situatii este necesar ca +arta sa fie orientata, iar punctul de statie sa fie determinat.
Pentru identificarea pe +arta a unui detaliu din teren se procedea.a astfel8
6 e,ecutantul se intoarce cu fata spre detaliul din teren ce urmea.a a fi identificat pe +arta, pastrand cu gri*a
orientarea +artii;
6 se aprecia.a din &edere sau se determina cu a*utorul unui procedeu e,pediti& distanta de la punctul de statie pana
la detaliul din teren si se retine aceasta distanta;
6 se &i.ea.a asupra detaliului din teren in lungul unei rigle, indreptata spre acesta, ase.ata pe +arta astfel incat
marginea ei sa atinga punctul de statie marcat;
6 pri&ind cu atentie +arta pe directia marcata de marginea riglei, se cauta sa se identifice semnul con&entional al
detaliului &i.at in teren, la o distanta 9fata de punctul de statie: redusa la scara corespun.atoare celei apreciate 9sau
determinate: in teren.
Dupa ce se identifica in felul acesta " < % detalii din teren pe +arta, in continuare po.itia celorlalte poate fi
apreciata cu usurinta din &edere, tinand cont de dispunerea reciproca a acestora fata de primele detalii identificate.
n &ederea identificarii in teren a unui detaliu de pe +arta se procedea.a in felul urmator8
6 se masoara pe +arta distanta grafica dintre semnul con&entional al punctului de statie si semnul con&entional al
detaliului de identificat, se transforma in distanta naturala si se retine &aloarea acestuia;
6 se asa.a o rigla pe +arta, astfel incat marginea acesteia sa treaca prin semnul con&entional al punctului de statie si
prin semnul con&entional al detaliului de identificat;
6 mentinand orientarea +artii si fara a misca rigla, se &i.ea.a in teren in lungul acesteia si se identifica pe aceasta
directie detaliul in cau.a din teren, apreciind din &edere 9sau determinand printr6un procedeu e,pediti&: distanta de la
punctul de statie pana la aceasta.
Pe timpul e,ecutarii compararii +artii cu terenul, in mod obligatoriu toate nepotri&irile ce se constata intre +arta si
teren se insemnea.a pe +arta cu creionul sau in tus. Detaliile ce nu mai e,ista in teren se anulea.a pe +arta prin doua
linioare incrucisate in forma de V 9semnul inmultirii: in culoarea &iolet, iar cele nou aparute 9mai ales acelea care sunt
importante sau pre.inta interes pentru indeplinirea misiunii ordonate: se raportea.a pe +arta prin semne con&entionale
corespun.atoare. Raportarea pe +arta a detaliilor nou aparute se e,ecuta din &edere, daca nu sunt importante ori daca nu se
pretinde o preci.ie mai mare. n ca.ul cand sc+imbarile din teren fata de continutul +artii sunt mari sau pre.inta importanta
deosebita din punct de &edere tactic, raportarea lor pe +arta se face numai dupa determinarea po.itiei acestora.
Determinarea po.itiei detaliilor nou aparute, in &ederea raportorii lor pe +arta, se e,ecuta prin aplicarea la alegere
a procedeelor e,pediti&e pre.entate la punctul "- din pre.entul capitol, dupa ce mai intai s6a e,ecutat orientarea +artii si
determinarea punctului de statie. n afara acestora, se mai pot intrebuinta urmatoarele metode8
6 Metoda turului de ori.ont. Aceasta metoda poate fi imaginata ca o radiere succesi&a a mai multor detalii din
acelasi punct de statie 9fig. "33: si se aplica la fel ca cel al radierii, determinand pe rand si raportand pe +arta po.itia
fiecarui punct. (e intrebuintea.a mai ales in &ederea raportarii pe +arta a li.ierelor 9contururilor: sc+imbate 9fata de
continutul +artii: ale unor detalii de suprafata 9paduri, mlastini etc.: si ori de cate ori este ne&oie sa se raporte.e pe +arta
mai multe detalii noi din acelasi punct de statie.
#ig. "33.
6 Metoda intersectiei. Aceasta metoda se imparte in intersectie directa si intersectie indirecta8 cea din urma se
aplica la fel cum s6a descris la punctul "- E. ntersectia directa se intrebuintea.a in &ederea determinarii pe +arta a acelor
detalii ce se gasesc la distante mai mari fata de punctele de statie si este foarte a&anta*oasa pentru determinarea po.itiei
detaliilor inaccsibile sau greu admisibile, precum si pentru determinarea po.itiei diferitelor obiecti&e, dispuse in
dispo.iti&ul de lupta al trupelor inamice. Po.itia detaliului de raportat pe +arta se determina din cel putin doua puncte de
statie, procedandu6se in felul urmator8
#ig. "3!.
6 se stationea.a in primul punct de statie si se orientea.a +arta;
6 se &i.ea.a detaliul determinat cu a*utorul unei rigle puse pe +arta 9marginea riglei trece prin semnul con&entional
al punctului de statie, iar detaliul din teren se gaseste in prelungirea liniei de &i.are:;
6 se trasea.a pe +arta o linie in lungul riglei, de la semnul con&entional al punctului de statie spre detaliul de
determinat;
6 se trece in ce de6al doilea punct de statie, unde se repeta operatiile de mai sus;
6 in felul acesta se obtin pe +arta doua directii trasate8 punctul de intersectie al acestora materiali.ea.a pe +arta
po.itia detaliului de determinat.

"0. Deplasarea in teren dupa +arta
5arta ser&este pentru deplasarea in teren a diferite situatii8 pe drumuri sau in afara acestora, in teren descoperit sau
acoperit, .iua sau noaptea. De obicei deplasarile se fac folosind caile de comunicatie e,istente. n toate ca.urile, inainte de
a incepe deplasarea se face un studiu pe +arta a itinerarului de urmat, stabilindu6se cu a*utorul semnelor con&entionale de
pe aceasta urmatoarele date principale8 natura drumului 9autostrada, sosea, drum natural imbunatatit etc.:; caracteristicile
te+nice 9materialul de acoperire, latimea partii carosabile, numarul firelor de circulatie etc.:; distanta de la punctul de
plecare pana la cel de sosire 9dupa scara +artii:; pantele ma,ime 9dupa &alorile curbelor de ni&el ce intersectea.a itinerarul
de parcurs: si curbele periculoase 9daca deplasarea se e,ecuta cu mi*loace de transport auto:; situatia trecerilor peste ape
9poduri, bacuri, &aduri:, caracteristicile acestora si posibilitatile de &arientare; posibilitatile de mascare si de adapostire a
fortei &ii si a te+nicii de lupta.
Cand timpul sau situatia tactia permit, acest studiu pe +arta este completat cu o recunoastere in teren, prin care se
compara datele socase de pe +arta cu realitatea terenului si se preciea.a alte elemente pe care +arta nu le contine 9starea de
intretinere, portiuni greu de parcurs, starea si capacitatea reala a podurilor, e,istenta materialelor de reparatii si de
intretinere etc.:.
Principalele reguli de urmat in folosirea +artii pe timpul deplasarii in teren sunt urmatoarele8
Pe drumuri, in teren descoperit8
6 pe +arta ce se foloseste pentru deplasare, se colorea.a cu un creion maro itinerarul de urmat;
6 se determina si se retine directia generala a itinerarului fata de punctele cardinale;
6 de6a lungul itinerarului se aleg si se marc+ea.a pe +arta cate&a repere principale ce &or ser&i pentru o orientare
cat mai precisa si rapida in timpul deplasarii; asemenea repere pot fi intrarile si iesirile din localitati, sc+imbarile de directie
ale drumului, bifurcatii sau incrucisari, poduri, punctele caracteristice ale formelor de relief strabatute pe itinerar si alte
asemenea detalii 9la ne&oie se masoara si se retin sau se notea.a distantele dintre repere, penutr ca sa se stie dinainte unde si
cand trebuie sa fie intalnite aceste repere in timpul deplasarii:;
6 se aleg si se marc+ea.a pe +arta cate&a repere si lateral fata de itinerar, care &or ser&i pe timpul deplasarii la
orientarea in teren, si la &erificarea mentinerii corecte a itinerarului si a directiei de deplasare;
6 deplasarea propriu6.isa se incepe in punctul de plecare prin orientarea +artii si determinarea punctului de statie,
apoi se e,ecuta deplasarea pana la primul punct de reper de pe itinerar;
6 in acest punct se &erifica, daca intr6ade&ar s6a a*uns la detaliul marcat pe +arta 9prin identificarea punctului de
statie fata de detaliile incon*uratoare:, se orientea.a din nou +arta si se continua deplasarea pana la urmatorul reper de pe
itinerar 9aceasta &erificare se face cu mare atentie la intrarea, trecerea sau iesirea din localitati, precum si la bifurcatii sau
incrucisari de drumuri, pentru a nu se abate din greseala de pe itinerar:;
6 in continuare se procedea.a la fel, deplasandu6se din reper in reper pana se a*unge la punctul de sosire ordonat.
n afara retelei de drumuri, in teren descoperit8 se procedea.a la fel ca in ca.ul deplasarii de drumuri, cu
deosebirea ca la fiecare punct de frantura al itinerarului se aleg si se marc+ea.a pe +arta reperele necesare orientarii in teren
si controlului permanent al mentinerii pe itinerar, iar reperele laterale se aleg intr6un numar mai mare.
n teren acoperit 9paduri, mlastini cu &egetatie arborescenta sau inalta etc.:8
6 la fel ca in ca.ul precedent, se aleg si se marc+ea.a pe +arta un numar sporit de repere, la fiecare sc+imbare de
directie a itinerarului de deplasare;
6 se masoara si se inscriu pe +arta distantele si a.imutele fiecarui laturi a itinerarului;
6 deplasarea in teren de la un reper la altul se e,ecuta prin determinarea cu busola in fiecare repere a a.imutului
directiei de urmat si prin masurarea distantei de parcurs pe fiecare latura.
n toate situatiile amintite mai sus, pe tot timpul parcurgerii itinerarului de deplasare una dintre principalele
preocupari trebuie sa o constituie compararea obligatorie si permanenta a +artii cu terenul, iar cand situatia tactica o permite
< c+iar si completarea din &edere a +artii cu principalele detalii nou aparute. n conditii reduse de &i.ibilitate 9in afara
ca.urilor cand itinerarul se confunda cu traseul drumurilor nationale sau *udetene: si noaptea, deplasarea in teren se e,ecuta
numai dupa a.imut.
Mai *os se pre.inta un e,emplu practic de pregatire si e,ecutare a unei deplasari dupa +arta de catre un militar care
a primit misiunea de a se deplasa din satul #ilaret la punctul medical al batalionului ", situat in .ona coltului de nord6&est al
Padurii Mici.
(tudiind +arta, militarul isi stabileste urmatorul itinerar de deplasare 9fig. "3":8 iesirea spre est din satul #ilaret <
bifurcatia drumurilor de e,ploatare de camp din dreptul fantanii < intersectia liniei de somiera din padurea de ste*ar cu
drumul de e,ploatare de camp < coltul estic al padurii de ste*ar < copacul i.olat de foioase cu cota !0%,3 < coltul de nord6
&est al Padurii Mici. si marc+ea.a pe +arta acest itinerar, latura cu latura, retinand reperele de la fiecare sc+imbare de
directie. (tudiind cu antentie itinerarul de parcurs, obser&a ca orientarea in timpul deplasarii prin padure < de la linia de
somiera pana la coltul estic al padurii < &a fi greoaie, si in consecinta determina si inscrie pe +arta a.imutul magnetic al
acestei laturi a itinerarului.
#ig. "3".
ncepand deplasarea 9care se e,ecuta pe *os: de la iesirea estica din satul #ilaret, militarul a*unge in scurt timp la
prima bifurcatie a drumurilor de e,ploatare pe camp. Confruntand +arta cu terenul se con&inge ca trebuie sa6si continue
drumul inainte 9si nu la dreapta: intrucat nu acesta este bifurcatia din dreptul fantanii ci ce urmatoarea, pana la care mai are
de mers apro,imati& aceeasi distanta pe care a parcurs6o pana in pre.ent. Continuandu6si drumul, militarul a*unge la
bifurcatia din dreptul fantanii si se deplasea.a fara e.itare inainte 9si nu la stanga: urcand panta lina a drumului ce duce in
padure, pana a*unge in intersectia cu linia somiera de pe creasta. Aici determina cu a*utorul busolei directia de urmat in
timpul trecerii prin padure si isi continua deplasarea dupa un a.imut de 0"=, tinand in permanenta busola orientata, intrucat
in padure nu6si poate alege repere dupa care sa se deplase.e. Curand a*unge in coltul unei poieni pe care o confrunta cu
+arta, con&ingandu6se ca se deplasea.a in directia dorita. naintea.a pe latura de sud a acestei poieni pana la coltul ei de
sud6est, unde din nou determina directia de deplasare dupa a.imutul inscris pe +arta si tra&ersea.a in continuare restul
padurii de ste*ar. esind din padure, confruntand +arta cu terenul se con&inge ca a a*uns intr6ade&ar la coltul estic al
acesteia. si stabileste directia de urmat in continuare si coboara in &alea paraului Paltin, lasand stana la apro,imati& !33 m
in dreapta sa. Urcand botisorul de deal, dintre paraurile Paltin si Negru isi reperea.a copacul i.olat de foioase de pe creasta
dealului din fata, dupa care isi impatureste +artsa < de care nu mai are ne&oie, deplasarea putand fi continuata in directia
copacului i.olat, tra&ersand paraul Negru si urcand &ersantul &estic al dealulului. A*ungand pe creasta la copacul i.olat,
militarul se orientea.a cu a*utorul +artii, identifica in teren coltul de nord6&est al Padurii Mici si isi continua deplasarea
a*ungand la destinatie.
Acest scurt e,emplu do&edeste inca o data o +arta repre.inta precis si amanuntit terenul asigura conditiile necesare
e,ecutarii unei deplasari sigure pe orice directie si in orice teren, indiferent daca acesta este cunoscut sau nu, cu conditia ca
cel ce o intrebuintea.a sa6 cunoasca continutul. De aceeam, intr6ade&ar +arta topografica poate fi socotita ca fiind oc+iul si
calau.a armatei.
"1. ntrebuintarea +artii intr6un punct de obser&are
Una din preocuparile importante si permanente pe campul de lupta este obser&area terenului si a inamicului;
aceasta obser&are se organi.ea.a in toate fa.ele luptei si se e,ecuta neintrerupt. Printr6o atenta si permanenta obser&are se
pot obtine informatii pri&itoare la deplasarea sau miscarea trupelor inamice, amplasarea mi*loacelor sale de foc, dispunerea
si caracteristicile dispo.iti&ului sau de lupta, posibilitatile sale de apropiere ascunsa spre dispo.iti&ul de lupta al trupelor
proprii, .onele ce nu se &ad precum si altele. Prin urmare, acti&itatea intr6un punct de obser&are are drept scop principal
descoperirea si obtinerea unor date si informatii cu pri&ire la inamic si la teren. Datele cu pri&ire la teren se refera
deopotri&a la cel ocupat de catre trupele inamice si proprii, cat si la portiunea ce se gaseste intre dispo.iti&ele de lupta ale
acestora.
n scopul organi.arii unei obser&ari cat mai bune si minutioase a inamicului si a terenului, obser&atorul intocmeste
pe +arta a&uta la dispo.itie o sc+ema de obser&are 9in unele situatii aceasta sc+ema poate fi intocmita si pe o foaie de +artie,
pe care se e,trag numai principalele elemente din continutul +artii:. n figura "3% a nu s6a repre.entat terenul &a.ut dintr6un
punct de obser&are, iar in figura "3% b < sc+ema de obser&are repre.entat in figura "3% a. Aceasta sc+ema de obser&are se
intocmeste in urmatoarea succesiune8
#ig. "3% a.
#ig. "3% b.
6 instalandu6se in punctul de obser&are, obser&atorul identifica pe +arta locul de dispunere al acestuia si il
raportea.a prin semnul con&entional corespun.ator 9daca acesta nu a fost marcat pe +arta anterior:;
6 identifica reperele ce delimitea.a sectorul de obser&are reparti.at si le raportea.a pe +arta;
6 identifica si raportea.a pe +arta celelalte repere din sectorul sau de obser&are;
6 comparand cu atentie +arta cu terenul, anulea.a de pe +arta e&entualele detalii ce nu se mai gasesc in teren si le
raportea.a pe cele nou aparute 9numai in masura in care pre.inta importanta tactica in situatia data:;
6 isi imparte sectorul de obser&are in % .one succesi&e in adancime, pe care le marc+ea.a pe +arta astfel8
6 .ona apropiata, care cuprinde portiunea de teren ce poate fi obser&ata cu oc+iul liber, pana la
apro,imati& '33 < -33 m in adancime;
6 .ona mi*locie, in care obser&area se e,ecuta atat cu oc+iul liber 9desi mai greu: cat si cu a*utorul unor
aparate de obser&are 9binoclu, luneta de obser&are etc.:, cuprin.and o adancime de pana la 0-3 < 133 m;
6 .ona indepartata unde obser&area se e,ecuta numai cu a*utorul aparatelor de obser&are pana la limita
ori.ontului &i.ibil;
6 determina din &edere .onele ne&a.ute din sectorul de obser&are si le repre.inta pe +arta astfel8
6 obser&a cu atentie pe rand fiecare .ona, identificand concomitent in teren si pe +arta formele de relief si
detaliile de planimetrie care limitea.a &i.ibilitatea in adancime;
6 delimitea.a in teren si pe +arta limita portiunilor de teren spre care nu e,ista &i.ibilitate de la punctul de
obser&are, din cau.a formelor de relief sau a detaliilor de planimetrie identificate anterior;
6 pe ba.a acestor elemente identificate, conturea.a pe +arta limita fiecarei .one ne&a.ute, pe care le
numerotea.a si le completea.a cu semnul con&entional corespun.ator.
ntocmirea unei astfel de sc+eme usurea.a foarte mult atat obser&area inamicului si a terenului, cat si raportarea
re.ultatelor obser&arii.
Capitolul 4
ntocmirea unor documente grafice de lupta
"2. Cunostinte generale despre documente grafice de lupta
n capitolul s6a e,plicat faptul ca unui dintre cele mai importante elemente care conditionea.a actiunile de lupta
in orice situatie este terenul. #olosirea *udicioasa a acestuia contribuie in mod +otarator la obtinerea succesului in toate
formele de lupta, ceea ce impune in prealabil un studiu atent si aprofundat al terenului. Acest studiu se e,ecuta initial pe
+arta sau pe fotograme, pentru ca ele repre.inta o suprafata mult mai mare decat cea care se poate cuprinde dintr6un punct
de obser&are cu oc+iul liber. (tudiul se completea.a pe timpul recunoasterilor in teren, indeosebi pe directiile sau in
raioanele cele mai importante din punct de &edere tactic. Dupa studiul amanuntit al portiunii de teren ce interesea.a, se trec
pe +arta toate datele in legatura cu actiunile de lupta ce se pregatesc, cu cele ce sunt in curs de desfasurare sau cu cele care
urmea.a sa se e,ecute; prin aceasta, +arta de&ine un document grafic de lupta. De fapt, prin documente grafice de lupta se
inteleg toate repre.entarile grafice ale terenului, care cuprind o situatie tactica si contin date sau elemente pri&ind
pregatirea, organi.area sau ducerea luptei. n aceasta acceptiune, orice +arta, fotograma, sc+ita, sc+ema, croc+iu sau alt
desen care cuprinde elementele de mai sus constituie un document grafic de lupta.
Pre.entul capitol se ocupa numai cu acele documente grafice de lupta care dupa continutul si modul lor de
intocmire se intrebuintea.a la ni&elul plutonului sa al grupei. Aceste documente sunt de fapt niste desene simple care <
cuprin.and datele strict necesare pentru re.ol&area unor misiuni de lupta limitate dar precise < pot fi intocmite usor si in
timp scurt de catre gradati sau soldati, in urma unei instruiri specifice si < mai ales < in urma formarii unor deprinderi
practice care se capata prin numeroase e,ercitii.
Asupra insemnatatii si utilitatii practice a acestor documente grafice de lupta nu este necesar sa se insiste prea
mult, intrucat importanta deosebita pe care o au se desprinde cu claritate in procesul intocmirii si mai ales a intrebuintarii
lor. Practica a do&edit ca in multe situatii c+iar si o sc+ita simpla < e,ecutata cu pricepere, corect si la timp < poate inlocui
un document cu te,t complicat, greu de conceput si de redactat. Astfel de documente simple se pot intelege si memora mai
usor decat orice alt document descripti&, c+iar daca acesta este bine intocmit si are un continut clar; cu a*utorul lor gradatii
si soldatii pot concreti.a sc+ematic multe din misiunile ce li se incredintea.a, prin intermediul acestora pot raporta < precis,
scurt si clar, in orice moment < situatia in care se gasesc, po.itia unor obiecti&e, acti&itatea inamicului la un moment dat si
intr6un anumit loc etc. De asemenea, un astfel de document il a*uta pe comandat in *udecarea unei situatii de lupta, usurea.a
darea misiunilor catre subordonati, permite pre.entarea succinta a re.ultatelor cercetarii inamicului si terenului, asigura
posibilitatea informarii oportune a esaloanelor superioare sau inferioare si a &ecinilor asupra situatiei de lupta la un moment
dat.
Pentru a fi utili.ate cu cat mai mult folos, documentele grafice de lupta trebuie sa indeplineasca mai multe
conditii, dintre care cele mai importate sunt urmatoarele8
6 autenticitatea8 toate informatiile pe care le contin trebuie sa fie in stricta conformitate cu realitatea campului de
lupta; toate datele si elementele de continut trebuie sa fie bine &erificate, iar cele asupra carora e,ista indoieli se specifica in
legenda;
6 oportunitatea8 fiecare document trebuie sa fie e,ecutat la timpul ordonat, cunoscut fiind faptul ca oricat de bine
ar fi e,ecutat, isi pierde complet &alabilitatea daca este pre.entat cu intar.iere;
6 simplitatea8 se obtine prin repre.entarea pe document numai a acelor detalii si date din teren care sunt absolut
necesare potri&it scopului urmarit si destinatiei documentului; nu se trec detalii sau date inutile ori de prisos, care consuma
timp la intocmire si ingreuia.a citirea sau interpretarea documentului;
6 e,presi&itatea8 se reali.ea.a prin aplicarea corecta si clara a semnelor con&entionale topografice si tactice, astfel
incat orice confu.ie sa fie inlaturata, iar documentul sa poata fi inteles usor si reprede de catre orice persoana.
n ma*oritatea ca.urilor intocmirea documentelor grafice de lupta in teren se e,ecuta folosind procedeul ridicarii
din &edere, care constituie procedeul de ba.a pentru intocmirea unor astfel de documente. Acest procedeu consta in
obser&area atenta a terenului, desprinderea a ceea ce este mai caracteristic 9a&and in &edere scopul urmarit si destinatia
documentului: si desenarea sc+ematica a acestora pe +artie.
Ridicarea din &edere se e,ecuta dintr6un punct, din mai multe puncte sau prin parcurgerea terenului, in functie de
marimea suprafetei de repre.entat, scopul urmarit, timpul a&ut la dispo.itie si e,perienta e,ecutantului. Pentru intocmirea
documentelor grafice de lupta prin acest procedeu se intrebuintea.a cate&a instrumente si rec+i.ite simple si anume busola,
binoclu, planseta cu bretele, rigla triung+iulara, creion, radiera, foi de +artie 9simpla sau milimetrica:. n timpul e,ecutarii
ridicarilor din &edere este necesar sa se tina cont de cate&a reguli de ba.a, dintre care cele mai importante sunt urmatoarele8
ori de cate ori este posibil, e,ecutarea documentelor se face prin parcurgerea terenului; detaliile de planimetrie si
elementele de relief necesare se ridica si se repre.inta pe document in acelasi timp 9concomitent:; planseta cu bretele 9pe
care se fi,ea.a de la inceput +artia ce se foloseste pentru ridicare: se orientea.a in teren cu busola sau dupa directiile trasate
anterior; punctele de statie se determina cu cea mai mare e,actitate posibila; in timpul ridicarii, planseta cu bretele se tine
intr6o po.itie cat mai ori.ontala si orientata, e,ecutantul stand cu fata catre detaliile ce se determina; nu se pleaca dintr6un
punct de statie pana nu se determina si se repre.inta pe document toate detaliile sau datele necesare.
%3. Continutul topografic si modul de intocmire a unor documente grafice de lupta
Dupa modul lor de e,ecutare se deosebesc urmatoarele documente grafice de lupta8 croc+iurile, sc+emele si
sc+itele. n cele de mai *os se pre.inta modul in care se intocmesc aceste documente.
A. Croc+iurile perspecti&e
Croc+iul este o repre.entare grafica a unei portiuni limitate de teren, ce se intocmeste la fata locului in &ederea
unui scop tactic dinainte stabilit si contine numai acele detalii sau elemente din teren care au o importanta pentru
indeplinirea misiunii ordonate. n ca.ul cand cuprinde o portiune mai mica de teren se numeste croc+iu perspecti&, iar cand
infatisea.a .one mai mari 9folosindu6se in acest scop si unele instrumente ca aparate de fotografiat, telemetre, fototeodolite
etc.: poarta denumirea de croc+iu panoramic. Pentru o portiune mica de teren, croc+iul poate fi intocmit fara nici un fel de
instrumente a*utatoare, terenul din fata e,ecutantului fiind desenat din &edere, pri&it dintr6un anumit punct cu o buna
&i.ibilitate, asa cum se arata in figura "3', care repre.inta un croc+iu intocmit in &ederea e,ecutarii unei incursiuni a
grupului de cercetare cu trecerea unui curs de apa.
#ig. "3'.
n &ederea intocmirii corecte a unui croc+iu perspecti&, este necesar ca e,ecutantul sa cunoasca legile de ba.a ale
perspecti&ei, fara aplicarea carora un asemenea document nu poate fi intocmit. Aceste legi sunt urmatoarele8
6 obiectele 9detaliile: par cu atat mai mici cu cat sunt mai departe de obser&ator 9fig. "3- a < copacii, stalpii de
telefon:;
6 liniile drepte, ori.ontale, care sunt paralele cu frontul perspecti&ei, sunt tot linii ori.ontale si in desen 9fig. "3- a
< tra&ersele de cale ferata:;
6 liniile drepte paralele, perpendiculare pe frontul perspecti&ei, a&and directia de la obser&ator spre ori.ont
con&erg astfel8
6 in teren ses < in punctul principal de fuga, deci pe linia ori.ontului &i.ibil, in centrul perspecti&ei 9fig.
"3- a < copacii, calea ferata, linia telefonica:;
6 pe pantele ce urca de la obser&ator spre ori.ont < intr6un punct situat deasupra ori.ontului 9fig. "3- b <
!:;
6 pe pantele ce coboara inspre obser&ator < intr6un punct situat sub ni&elul ori.ontului &i.ibil 9fig. "3- b <
":;
6 liniile drepte si paralele, oblice fata de frontul perspecti&ei, au punct de fuga tot pe linia ori.ontului
&i.ibil, dar lateral fata de centrul perspecti& 9fig. "3- b < %:.
#ig. "3-.
P < punctul principal de fuga; ) < ori.ontul &i.ibil.
De asemenea, in &ederea asigurarii unei cat mai mari e,presi&itati a croc+iului perspecti&, intreaga portiuni ce se
repre.inta se imparte in prealabil in % planuri de adancime, astfel8 planul apropiat 9pana la 0-3 < 133 m:, planul mi*lociu
9pana la !'33 < !-33 m: si prealabil indepartat 9pana la limita ori.ontului &i.ibil:.
La e,ecutarea 9desenarea: propriu6.is a croc+iului, detaliile de planimetrie si relieful se repre.inta dupa aspectul
9silueta: lor din teren, asa cum sunt &a.ute in realitate de catre e,ecutant. Detaliile ce constituie repere se desenea.a cat mai
e,act pe locul lor si cu mai multa amanuntime. La repre.entarea contururilor detaliilor ce se gasesc in primul plan se redau
cu gri*a aspectul, forma si caracteristicile acestora, intr6un mod cat mai asemanator cu realitatea din teren. Unele detalii din
teren 9mlastini, ramblee, debleuri, terenuri nisipoase, &ii etc.: pot fi redate si prin semne con&entionale topografice.
nainte de a incepe ridicarea din &edere si repre.entarea detaliilor pe croc+iu, e,ecutantul trebuie sa preci.e.e in
teren si sa marc+e.e pe +artie linia ori.ontului si &erticala principala, determinarea po.itiei detaliilor din teren si
repre.entarea lor pe croc+iu facandu6se in continuare fata de aceste linii. Pentru stabilirea lor, e,ecutantul procedea.a
astfel8
6 alege in centrul .onei de repre.entat, apro,imati& la inaltimea oc+iului, un detaliu distinct in teren pe care6l
memorea.a cu atentie; acesta constituie punctul principal;
6 de la acest punct principal trasea.a imaginar in teren o linie ori.ontala in dreapta si in stanga si retine po.itia
acesteia dupa unele detalii din teren, stabilind linia ori.ontului;
6 apoi trasea.a in teren, tot imaginar fata de punctul principal, o linie &erticala in sus si in *os pe care de asemenea
o memorea.a dupa unele detalii din teren dispuse pe aceasta linie, stabilind in felul acesta &erticala principala;
6 materiali.ea.a aceste elemente de pornire pe +artia care ser&este la intocmirea croc+iului, marcand punctul
principal pe mi*locul +artiei si construind cu a*utorul unei rigle si al unui ec+er linia ori.ontului si &erticala principala 9ele
se intersectea.a in punctul principal:.
A&and aceste elemente marcate pe +artie, se poate trece la e,ecutarea croc+iului perspecti&. Mai *os se e,plica
modul practic de e,ecutare in teren a unui croc+iu respecti&, folosind ca instrument a*utator un binoclu cu reticulul gradat
in miimi. Aspectul general al terenului, asa cum este &a.ut in campul de &edere al binoclului, este aratat in figura "3/ a, iar
modul de e,ecutare a croc+iului se ilustrea.a in figura "3/ b. (e procedea.a in felul urmator8
#ig. "3/.
6 se alege in teren punctul principal si in functie de aceasta linia ori.ontului si &erticala principala 9in e,emplul de
pe figura "3/ a, punctul principal s6a ales la capatul din stanga al maracinisului situat pe drumul de care de pe prima creasta
< marcat prin incrucisarea reticulului binoclului < linia ori.ontului suprapunandu6se pe scara ori.ontala, iar &erticala
principala pe scara &erticala a reticulului:;
6 pe mi*locul +artiei oe care se desenea.a croc+iul 9de preferinta +artie milimetrica: se marc+ea.a punctul principal
si se trasea.a apoi linia ori.ontului si &erticala principala;
6 pentru o mai usoara si mai corecta repre.entare pe croc+iu a detaliilor din teren, se considera fiecare linie
centimetrica de pe +artia milimetrica egala cu o di&i.iune de 36!3 de pe riticulul binoclului si se notea.a in mod
corespun.ator pe +artie aceste &alori, fata de linia ori.ontului si de &erticala principala 9fig. "3/ b:;
6 se imparte .ona de repre.entat in cele trei planuri de adancime astfel8 planul apropiat pana la prima creasta din
dreptul punctului principal, planul mi*lociu pana la cea de6a doua creasta pe care se gaseste punctul geode.ic din stanga
campului de &edere al binoclului si planul indreptat pana la limita ori.ontului &i.ibil din dreapta si din stanga campului de
&edere 9fig. "3/ a:;
6 se masoara distanta in miimi a punctelor caracteristice din teren fata de linia ori.ontului si de &erticala principala
9pe figura "3/ a acestea sunt repre.entate prin cerculete: si se raportea.a pe +artia milimetrica 9ordinea de lucru este cea
aratata prin numerotarea punctelor de pe figura "3/ b:;
6 pe masura transpunerii lor pe +artia milimetrica, aceste puncte caracteristice se unesc pe croc+iu, repre.entandu6
se sc+ematic terenul ridicat;
6 se reali.ea.a legarea croc+iului de +arta si definiti&area acestuia, procedandu6se astfel 9fig. "30:8
#ig. "30.
6 se inscrie pe croc+iu nomenclatura +artii care cuprinde terenul redat;
6 se face o sc+ita din &edere a terenului din *urul punctului din care s6a intocmit croc+iul, inscriindu6se si
coordonatele prescurtate ale acestuia 9scoase de pe +arta:;
6 se inscriu distantele 9la ne&oie si denumirile: pana la detaliile 9reperele: mai importante 9aceste distante
se aprecia.a din &edere sau se determina cu a*utorul unor procedee e,pediti&e, dupa ca.:;
6 se marc+ea.a directia nord;
6 se inscriu data intocmirii, gradul si numele e,ecutantului.
$. (c+emele
(c+ema este un desen al unei anumite portiuni de teren de pe campul de lupta, care se intocmeste dupa +arta si
contine atat elemente topografice din teren cat su date tactice; pe acestea se repre.inta numai acele date asupra terenului sa
a situatiei tactice care sunt strict necesare intr6un anumit scop tactic precis delimitat. ntocmirea sc+emelor se face cu
respectarea urmatoarelor reguli8
6 scara la care se e,ecuta sa permita repre.entarea clara si e,presi&a a elementelor topografice si tactice;
6 pre.enta detaliilor topografice sa nu ingreuie.e citirea elementelor tactice; in acest scop se procedea.a astfel8
6 localitatile se desenea.a numai prin conturul lor e,terior, iar interiorul acestora se +asurea.a;
6 detaliile de suprafata 9paduri, li&e.i, mlastini etc.: se desenea.a prin redarea simplificata a li.ierelor
acestora, plasandu6se in interiorul conturului semne con&entionale e,plicati&e care sa redea natura lor;
6 sinuo.itatile mici ale drumurilor si apelor curgatoare se negli*ea.a;
6 toate denumirile se inscriu in asa fel incat sa nu acopere spatiul necesar trecerii ulterioare a situatiei
tactice;
6 formele de relief se redau printr6un numar redus de curbe de ni&el
6 sc+ema se completea.a cu urmatoarele date8 sageata indicatoare a directiei nord, data intocmirii, gradul si
numele e,ecutantului.
ntocmirea sc+emei se e,ecuta in doua fa.e distincte si anume8 transpunerea de pe +arta a elementelor topografice
necesare si trecerea continutului tactic. Transpunerea de pe +arta a elementelor topografice se e,ecuta cu a*utorul patratelor
9in situatiile cand este ne&oie de o sc+ema la scara ori se dinspune de timp:, sau din &edere, la o scara apro,imati&a.
Transpunerea elementelor topografice de pe +arta pe sc+ema cu a*utorul patratelor se e,ecuta dupa cum urmea.a8
6 se incadrea.a pe +arta portiunea de teren pentru care se intocmeste sc+ema si se imparte in patrate mai mici,
folosind in acest scop caroia*ul @ilometric e,istent 9de e,emplu, laturile fiecarui carou de ! @m se impart in " sau in ':;
6 pe +artia ce se intrebuintea.a pentru desenarea sc+emei, se trasea.a o retea identica de patrate, tinand seama de
urmatoarele considerente8
6 daca sc+ema se intocmeste la scara +artii, laturile patratelor de pe +artie trebuie sa fie de aceeasi marime
cu laturile patratelor de pe +arta;
6 daca sc+ema se intocmeste la o alta scara decat cea a +artii, laturile patratelor de pe +artie trebuie sa fie
mai mici sau mai mari decat laturile patratelor de pe +arta, corespun.ator cu raportul de micsorare sau de marire dintre cele
doua scari 9de e,emplu, daca scara +artii este de ! 8 -3.333 iar cea a sc+emei ! 8 "-.333, atunci laturile de pe +artie sunt de
doua ori mai mari decat cele de pe +arta; cu alte cu&inte, daca pe +arta sunt de ! cm atunci pe +artie trebuie sa fie de " cm:;
6 dupa construirea patratelor, cu a*utorul acestora se transpun 9se desenea.a: de pe +arta pe sc+ema elementele
topografice necesare 9fig. "31:;
#ig. "31.
6 urmea.a apoi punerea situatiei tactice, dupa care sc+ema se definiti&ea.a astfel cum s6a aratat mai sus.
) cale mai operati&a de transpunere a elementelor topografice de pe +arta pe sc+ema, in ca.ul cand aceasta se
intocmeste la scara +artii, consta in copierea directa de pe +arta a acestor elemente pe o +artie de calc sau pe orice alta
+artie transparenta.
Cand sc+ema se intocmeste din &edere, e,ecutarea ei incepe prin desenarea mai intai a elementelor topografice
situate la e,tremitatile portiunii de repre.entat, trecandu6se apoi treptat la desenarea celorlalte elemente, pastrand din
&edere, pe cat posibil, proportionalitatea distantelor si dispunerea reciproca a diferitelor detalii pe +arta si pe sc+ema. n
asemenea situatii intotdeauna se preci.ea.a ca sc+emele sunt intocmite fara scara, iar desenarea elementelor topografice si a
detaliilor tactice se e,ecuta concomitent.
#igurile "32 < "!% ilustrea.a modul de intocmire a unor sc+eme dupa +arta, redand atat continutul cat si destinatia
acestei categorii de documente grafice de lupta.
#ig. "32. (c+ema de obser&are.
#ig. "!3. (c+ema cu actiunea patrulei de cercetare 9&arianta:.
#ig. "!!.
a < sc+ema trecerii la ofensi&a din miscare a grupei de infanterie 9&arianta:; b < sc+ema apararii grupei de infanterie
9&arianta:.
#ig. "!". (c+ema apararii plutonului de tancuri 9&arianta:.
#ig. "!%. (c+ema apararii mitralierei 9&arianta:.
C. (c+itele
(c+ita este cel mai simplu document grafic de lupta, fiind un desen simplu al unei portiuni mici de teren, care se
intocmeste din &edere, de regula dintr6un singur punct de statie. (c+itele se intocmesc pe file de carnet sau pe foi &olante si
contin un numar redus de detalii de teren, absolut necesare scopului tactic pentru care se e,ecuta. Desenul nu se face la
scara, iar detaliile necesare din teren se repre.inta din &edere, a&andu6se gri*a sa se respecte < pe cat este posibil <
dispunerea lor reciproca. n timp de campanie, sc+ita este documentul grafic de lupta cel mai frec&ent intrebuintat la ni&elul
micilor subunitati. Dupa continutul si destinatia lor sc+itele sunt de mai multe feluri, dar cel mai des intrebuintate in
practica sunt sc+ita raport si sc+ita de tragere.
(c+ita raport 9fig. "!' < "!0: se intocmeste cu scopul de a raporta indeplinirea 9partiala sau totala: unei misiuni de
luota; acestea se intocmesc de cele mai multe ori cu oca.ia recunoasterilor de orice fel sau in actiunile de cercetare. Pe
aceste sc+ite terenului trebuie astfel desenat, incat pe ba.a unor detalii caracteristice sau a unor inscriptii sa poata fi
identificat usor pe +arta. Datele si informatiile ce nu pot fi desenate pe sc+ita se inscriu pe marginea acesteia sau pe &erso
sub forma de te,t.
#ig. "!'. (c+ita raport pri&ind recunoasterea unei portiuni de teren.
#ig. "!-. (c+ita raport pri&ind recunoasterea unui itinerar.
#ig. "!/. (c+ita raport pentru recunoasterea unui &ad.
#ig. "!0. (c+ita raport cu actiunea grupului de cercetare in ambuscada organi.ata pe calea de deplasare a cercetarii
inamicului.
(c+ita de tragere 9fig. "!1, "!2: se intocmeste in &ederea conducerii focului subunitatii. Elementele topografice
din raionul de dispunere a subunitatii proprii se repre.inta prin semne con&entionale, iar reperele se desenea.a dupa cuRm
se &ad in natura.
#ig. "!1. (c+ita de tragere a grupei de infanterie 9&arianta:.
#ig. "!2. (c+ita de tragere a tancului 9&arianta:.
Capitolul 4
#otografiile terenului si intrebuintarea lor in scopuri militare
%!. Cunostinte generale despre fotografiile terenului
A. Aplicarea fotogrammetriei in domeniul militar
#otogrammetria este stiinta aplicata care studia.a principiile si metodele de determinare a dimensiunilor, formei si
po.itiei obiecti&elor din teren, pe ba.a imaginilor fotografice. Aceasta stiinta isi gaseste o larga aplicabilitate atat in
economia nationala, cat si in armata.
#otogrammetria are o utili.are mereu crescanda pentru ne&oile de aparare a patriei, furni.and materialul si
procedeele de ba.a pentru intocmirea si corectarea 9actuali.area: +artilor topografice sau speciale militare, dand totodata
posibilitatea sa se studie.e in timp scurt sc+imbarile ce inter&in in dispo.iti&ul inamic, in dispunerea si amplasarea
diferitelor mi*loace de lupta ca rac+ete, a&ioane, &ase de ra.boi si altele. n conditiile luptei moderne, fotografiile terenului
constituie unul din cele mai sigure documente de cercetare. Uneori, in lipsa +artilor, fotografia aeriana sau terestra este
unicul document care inlocuieste in conditii bune pe acestea. #otografiile terenului < impreuna cu datele pe care le
furni.ea.a alte genuri de cercetare < asigura un bogat material informati&, pe ba.a caruia comandantii pot stabili masuri
corecte pri&ind organi.area, conducerea si desfasurarea actiunilor de lupta ale trupelor.
#otografiile terenului < care redau cu fidelitate imaginea tuturor obiecti&elor aflate pe suprafata fotografiata <
pre.inta urmatoarele a&anta*e din punct de &edere militar fata de +artile topografice8
6 constituie o repre.entare completa si obiecti&a a terenului, redand situatia reala si actuala de pe suprafata terestra
din momentul fotografierii;
6 asigura posibilitatea urmaririi acti&itatii militare a inamicului probabil, c+iar in perioada de tensiune dinaintea
declansarii actiunilor de lupta;
6 permit descoperirea la timp a dispo.iti&elor de lupta ale trupelor inamice, amplasarea principalelor mi*loace de
foc ale acestora; precum si a lucrarilor sale genistice;
6 prin fotografieri repetate usurea.a urmarirea succesi&a, in timp, a acti&itatii inamicului in anumite .one ce
interesea.a in mod deosebit, asigurand astfel posibilitatea studierii tuturor modificarilor ce se produc in dispo.iti&ul sau de
lupta;
6 furni.ea.a imagini recente pentru suprafete mari de teren, fiind in masura sa redea situatia de ansamblu de pe
toata adancimea campului de lupta;
6 dau posibilitatea determinarii rapide a coordonatelor obiecti&elor situate pe teritoriul ocupat de trupele inamice,
necesare pentru tragerile de rac+tete, artilerie si aruncatoare;
6 ser&esc la urmarirea re.ultatelor unor actiuni e,ecutate de trupele proprii 9controlul efectelor bombardamentelor
de a&iatie sau a tragerilor de artilerie si de rac+ete, &erificarea modului in care s6a reali.at mascarea trupelor proprii etc.:;
6 asigura materialul de ba.a cu date recente pentru completarea sau corectarea 9actuali.area: +artilor topografice
de pe teritoriul ocupat de inamic sau de pe teritoriul propriu, precum si pentru intocmirea de noi +arti topografice;
6 se folosesc la intocmirea fotodocumentelor sau a altor documente grafice de lupta cu continut special.
$. Modul de obtinere a fotografiilor terenului si clasificarea acestora
Dupa modul cum se obtin fotografiile terenului se deosebesc fotografiile cosmice, aeriene si terestre. #otografiile
cosmice se obtin cu a*utorul unei aparaturi montate pe bordul satelitilor artificiali ai Pamantului, cele aeriene < cu a*utorul
unor aparate de fotografiat de constructie speciala, numite camere fotoaeriene, care se instalea.a pe a&ioane sau pe
elicoptere amena*ate anume in acest scop, iar cele terestre < cu aparate fotografice obisnuite sau pre&a.ute cu periscop,
precum si cu a*utorul unui aparat special numit fototeodolit.
#otografiile terenului se clasifica in functie de destinatia pe care o au si de scopul utili.arii lor ulterioare, dupa
urmatoarele criterii8
6 in functie de po.itia a,ului optic al aparatului fotografic fata de terenul fotografiat8 fotografii &erticale sau
nadirale 9fig. ""3 a, ""!: < sunt cele luate cu a,a de fotografiere perpendiculara sau aproape perpendiculara pe terenul
fotografiat, si fotografii inclinate 9fig. ""3 b, """: < sunt cele obtinute in conditiile cand a,a de fotografiere are o inclinare
de peste !3= fata de terenul fotografiat 9fata de cele &erticale au a&anta*ul cuprinderii unei suprafete mai mari de teren, dar
si de.a&anta*ul a nu pot fi folosite pentru masurari sau determinari precise:;
6 in functie de numarul si dispunerea fotografiilor8 fotografii i.olate < se e,ecuta asupra unor obiecti&e i.olate pe o
suprafata mica 9noduri de comunicatii, puncte obligate de trecere, porturi, aerodromuri, u.ine sau fabrici destinate
productiei cu caracter militar etc.:, ben.i de fotografii < se fac de6a lungul defileelor, cursurilor de apa, cailor de
comunicatii rutiere si fero&iare sau pe litoral, si fotografii de suprafata < se folosesc pentru e,ecutarea fotodocumentelor si
pentru studiul general al campului de lupta;
6 in functie de scara de fotografiere8 fotografiere8 fotografii la scara mare < cand scara fotografiilor este mai mica
de ! 8 %3.333;
6 in functie de timpul cand se e,ecuta fotografierea8 fotografii de .i < se e,ecuta la lumina .ilei 9pe cat posibil se
e,ecuta in *urul amie.ii, cand detaliile sau obiecti&ele de pe teren au umbra cea mai mica, iar terenul fotografiat este bine si
uniform iluminat de ra.ele (oarelui:, si fotografii de noapte < se e,ecuta in timpul noptii, necesitand te+nica adec&ata si
metode speciale.
#otografiile terenului care < spre deosebire de fotografiile obisnuite < permit efectuarea de masuri precise pe
imaginea lor fotografica se numesc fotograme.
%". nterpretarea fotogramelor
A. Cunostinte generale despre fotointerpretare
Distingerea, recunoasterea, identificarea si interpretarea de fotograma a obiecti&elor din teren 9detalii de
planimetrie, relief, obiecti&e militare, dispo.iti&e de lupta etc.: dupa imaginile lor fotografice se numeste fotointerpretare.
Cu alte cu&inte, fotointerpretarea consta in totalitatea operatiunilor care permit ca in urma studiului amanuntit al
fotogramelor sa se stabileasca natura, caracteristicile si destinatia obiectelor sau obiecti&elor fotografiate. #otointerpretarea
se e,ecuta printr6una din urmatoarele metode8
6 cu oc+iul liber < se foloseste pentru obser&area de ansamblu a fotogramelor, in situatiile cand nu este necesara o
fotointerpretare de detaliu;
6 cu a*utorul instrumentelor simple de marit < este metoda cel mai larga utili.ata si se e,ecuta folosind un complet
de lupe cu puteri diferite de marire;
6 prin metoda stereoscopica < constituie cea mai comple,a metoda de fotointerpretare, prin aplicarea careia se
asigura obtinerea de re.ultate complete si sigure cu a*utorul instrumentului numit stereoscop.
Re.ultatele si calitatea fotointerpretarii sunt determinate de mai multi factori, de care depind siguranta si
certitudinea identificarii pe fotograma a unui obiecti& in functie de imaginea sa fotografica. Dintre acesti factori, cei mai
importanti sunt8
6 Caracteristicile obiecti&elor fotografiate, concreti.ate in forma si dimensiunile acestora. Unele obiecti&e ale caror
forme sunt caracteri.ate printr6un aspect alungit 9de e,emplu transee, santuri de comunicatii, cai ferate simple etc.: pot fi
usor identificate pe fotograma c+iar daca grosimea imaginii acestora este mai mica de 3,! mm, in timp ce altele de
dimensiuni mici 9de e,emplu o rampa de lansare: nu mai pot fi identificate daca marimea imaginii lor este sub 3,! mm.
6 Caracteristicile mediului incon*urator, concreti.ate in iluminarea obiecti&elor si contrastul dintre acestea si
suprafata pe care sunt amplasate. ) iluminare uniforma a suprafatei fotografiate, claritatea atmosferei si distantele relati&
mici de fotografiere asigura o buna calitate a imaginilor pe fotograma. Diferenta de culoare sau de nuanta 9contrastul: dintre
imaginea obiecti&ului si a terenului pe care se afla permite o mai usoara recunoastere si identificarea acestuia. n aceasta
pri&inta este de retinut ca obiecti&ele care se masc+ea.a cu iarba sau cu frun.e pot fi descoperite prin fotografieri repetate,
c+iar daca ele nu sunt &i.ibile, intrucat in urma uscarii materialelor &egetale folosite pentru mascare imaginea acestora
capata alt contrast fata de terenul incon*urator.
6 Prelucrarea c+imica de laborator a fotogramelor. ) corecta prelucrare de laborator 9folosirea substantelor
c+imice corespun.atoare, respectarea atenta a retetelor, aplicarea corecta a procesului de de&elopare, fi,are, spalare si
uscare: constituie una din conditiile esentiale de obtinere a unei calitati bune a imaginii fotografice.
6 Conditiile te+nice de e,aminare a fotogramelor. Re.ultatele si calitatea fotointerpretarii sunt influentate atat
calitati&, cat si cantitati& modul, mi*loacele si ambianta in care se desfasora aceasta creati&itate. #olosirea unor instrumente
a*utatoare de e,aminare 9lupe, stereoscoape: si de masurare 9rigle, compasuri de reductie:, precum si a etaloanelor de
comparare 9imagini ale unor obiecti&e similare identificate anterior:, contribuie la ridicarea randamentului si preci.iei
fotointerpretarii.
6 Pregatirea si e,perienta fotointerpretatorului constituie de asemenea unui din factori determinanti in re.ultatele si
calitatea fotointerpretarii.
Uneori fotointerpretarea este atat de simpla si sigura incat nu implica nici un fel de greutati. n alte situatii insa
identificarea obiectelor din teren dupa imaginile lor fotografice este destul de greu de e,ecutat; in acest ca. este necesar sa
se tina seama de e,istenta unor indicii care pot furni.a date despre obiectul fotografiat. )rice obiect sau obiecti& isi are
particularitatile sale care permit deosebirea acestuia de altele. Aceste particularitati, cu a*utorul carora se pot identifica
obiectele sau obiecti&ele, se numesc indicii de identificare si se impart in indicii de identificare directi si indirecti.
ndicii de identificare directi sunt forma si dimensiunile obiectelor sau obiecti&elor, precum si tonul 9sau culoarea:
imaginii in raport cu fondul pe care acestea apar. Este posibil ca imaginile unor obiecti&e sa apara deformate pe fotograma,
ca urmare a conditiilor de fotografiere sau ca re.ultat al mascarii acestora. ntrucat multe obiecte au forme asemanatoare
9e,emplu un autocamion, un tanc, un transportor blindat, un ponton etc.:, este necesar ca la identificarea acestora sa se tina
seama de legatura ce e,ista intre forma si dimensiunile lor.
ndicii de identificare indirecti sunt legatura reciproca cu obiecte sau obiecti&e de*a identificate, urmele acti&itatii
acestora si umbrele lor de pe fotograma. Deoarece obiecti&ele militare sunt intotdeuna dispuse intr6o anumita ordine, in
conformitate cu principiile de organi.are ale diferitelor arme, fotointerpretarea tactica a unei .one incepe cu recunoastere si
identificarea sistemului general de organi.are, continuandu6se apoi cu identificarea celorlalte obiecti&e in .one probabile de
e,istenta ale acestora, dupa legatura ce e,ista intre forma si intinderea dispo.iti&ului de lupta si locul de dispunere in cadrul
acestuia a diferitelor elemente constituti&e. (tudierea urmelor acti&itatii obiecti&elor usurea.a descopererirea si
identificarea lor. Astfel, punctele de comanda pot fi identificate dupa drumurile impro&i.ate sau potecile ce se intalnesc
intr6un anumit loc, tancurile se pot descoperi dupa urmele senilelor pe drumul parcurs pana la raionul de dispunere sau de
concentrare, po.itiile mascate ale artileriei se pot recunoaste dupa aparitia unor fasii inguste ce se formea.a in prelungirea
gurilor de foc in urma depunerii pe teren a pulberii arse. De asemenea, unele obiecte mari si inalte se pot identifica dupa
imaginea urmei ce se proiectea.a pe suprafata fotografiata.
Dupa cum re.ulta din cele aratate, fotointerpretarea este un proces comple, de gandire in care < pe ba.a imaginilor
ce se studia.a pe fotograme si a cunoasterii temeinice a obiectelor in legatura lor reciproca < se preci.ea.a e,istenta,
continutul si natura obiectelor sau obiecti&elor de pe terenul fotografiat.
n functie de scopul urmarit, fotointerpretarea poate fi topografica, tactica, agricola, geologica, forestiera,
geografica etc., scotandu6se in e&identa < in fiecare ca. in parte < acele particularitati care sunt necesare pentru re.ol&area
sarcinilor speciale, stiintifice, ingineresti, economice sau militare. Nici unul dintre aceste domenii de acti&itate < si cu atat
mai putin domeniul militar < nu se poate lipsi insa de fotointerpretarea topografica.
$. #otointerpretarea topografica
Procesul de fotointerpretare topografica cuprinde gasirea imaginii detaliului din teren pe fotograma, stabilirea
detaliului insasi pe care6l repre.inta imaginea gasita si determinarea caracteristicilor acestuia. Re.ultatele fotointerpretarii
fotografice se confrunta intotdeauna cu terenul 9e,ceptand .onele ocupate de trupele inamice:, pentru a completa detaliile
de dimensiuni mici ce nu apar pe fotograma 9fantani, pietre @ilometrice, linii telefonice si altele:, precum si in &ederea
culegerii datelor sau caracteristicilor pe care fotograma nu le poate furni.a 9tona*ul podurilor, materialul de acoperire a
soselelor, &ite.a cursurilor de apa etc.:. n cele ce urmea.a se dau cate&a indicatii generale pri&ind fotointerpretarea
principalelor categorii de detalii de planimetrie si de relief.
a. Localitatile
maginea unei localitati pe o fotograma aeriana &erticala seamana cu semnul con&entional al localitatii pe +arta.
Din acest moti& fotointerpretarea lor nu repre.inta greutati. maginile constructiilor din localitati apar pe fotograma sub
forma de dreptung+iuri ce se deosebesc intre ele dupa marime si ton. Partea luminata a acoperisurilor are o nuanta mai
desc+isa fata de cea umbrita, a caror nuanta este mai inc+isa. Constructiile locuibile se disting dupa dispunerea lor catre
stra.i sau catre marginea drumurilor, iar cele nelocuibile < dupa po.ita lor catre e,tremitatea curtilor.
Localitatile de tip urban 9municipii, orase: in ma*oritatea ca.urilor au o forma regulata si se caracteri.ea.a prin
stra.i dispuse in mod organi.at, ca urmare a sistemati.arii lor 9fig. ""% < ""-:. n mod obisnuit partea centrala a acestor
localitati este mai densa, cu cladiri mari si durabile. C&artatele de constructii se disting pe fotograma sub forma unor fasii
de dreptung+iuri inc+ise la culoare, despartite de stra.ile ce au un ton mai desc+is. ntreprinderile industriale sunt de obicei
dispuse catre periferii si se deosebesc de cladirile de locuit prin forma si marimea constructiilor de ba.a si au,iliare, prin
suprafatele mari pe care le ocupa, precum si prin e,istenta cailor rutiere si fero&iare de acces. Tot in .onele marginase sunt
dispuse de regula ca.armile si garile, iar la distante &ariabile de periferii < aerodromurile.
#ig. ""%. Municipiu, scara ! 8 ".333 8
! < piata; " < bule&ard; % < stra.i; ' < c&artale cu cladiri de locuit; - < cladire proeminenta.
#ig. ""'. )ras, scara ! 8 !".-33 8
! < stra.i principale; " < stra.i secundare; % < c&artale cu cladiri de locuit; ' < spatii &er.i.
#ig. ""-.
Periferia unei localitati de tip urban, scara ! 8 %.-33 8 ! < gara; " < depoul de locomoti&e; % < fabrici si u.ine; ' < cosuri de
fabrici.
Localitatile de tip rural 9comune, sate: se disting prin &arietatea misiunilor si conturilor 9fig. ""/, ""0:. La ses
aceste localitari sunt de obicei mai sistemati.ate, strada principala este dreapta si mai larga decat celelalte stra.i, iar curtile
sunt dispuse apro,imati& la aceeasi distanta unele de altele de6a lungul stra.ilor. n .onele deluroase si muntoase
dispunerea stra.ilor si a curtilor este neuniforma, in functie de forma de relief pe care se situea.a. (tra.ile au o nuanta mai
desc+isa pe fotogramele luate &ara si mai inc+ise pe cele luate in anotimpurile ploioase sau iarna. Casele de locuit se
deosebesc de celelalte constructii gospodaresti prin faptul ca sunt de obicei ase.ate la strada. Cladirile publice se pot
descoperi dupa faptul ca dimensiunilor sunt mai mari decat dimensiunile caselor de locuit. $isericile se identifica usor dupa
dimensiunile lor mari si dupa umbrele lor specifice ca forma, precum si prin faptul ca aproape intotdeauna sunt dispuse in
parculete sau piete.
#ig. ""/. Localitate de tip rural in .ona de ses, scara ! 8 -333
! < strada principala; " < stra.i secundare; % < cladiri de locuit; ' < constructii gospodaresti; - < gradini de .ar.a&at.
#ig. ""0. Localitate de tip rural in .ona deluroasa, scara ! 8 !-.333
! < strada principala; " < stra.i secundare; % < cladiri de locuit; ' < cladire proeminenta; - < biserica; / < gradini cu
.ar.a&at; 0 < teren arabil; 1 < paduri de foioase.
7rupurile de constructii din afara localitatilor 9fig. ""1: se pot descoperi foarte usor dupa imaginile lor
caracteristice, care ies in e&identa pe fondul general al imaginii terenului pe care se situea.a. n afara imaginilor
constructiilor propriu6.ise, pre.enta lor mai este indicata de e,istenta grupurilor de pomi, a impre*muirilor de diferite feluri
sau a potecilor si drumurilor de e,ploatare de camp ce se indreapta catre localitatile apropiate sau catre drumurile de
categorie superioara.
#ig. ""1. 7rupuri de cladiri in afara localitatilor, scara ! 8 !3.3338
! < cladiri de locuit si constructii gospodaresti; " < drum de legatura; % < drumuri de e,ploatare de camp; ' < padurice; - <
teren arabil.
b. Constructii industriale, agricole si social6culturale
#abricile si u.inele 9fig. ""2 6 "%!: se disting dupa marimea si dispunerea reciproca a cladirilor, precum si dupa
caile de acces ce se indreapta catre acestea. Pe fotograme se pot recunoaste in toate ca.urile atelierele si +alele, plasate
unele in apropierea celorlalte si a&and felurite dimensiuni si forme; imaginile lor pe fotograma se pre.inta sub forma unor
corpuri lungi, late si inalte. Cladirile au,iliare, precum si cele destinate administratiei se deosebesc prin dimensiuni mai
reduse si prin forma sau dispunerea lor fata de ateliere si +ale. Toate cladirile intreprinderilor industriale sunt plasate de
obicei pe o suprafata mare de teren, de regula incon*urate cu garduri inalte de beton sau de piatra. n curtea acestora sau in
imediata apropiere sunt plasate depo.itele de combustibil, de materie prima sau finita. Pe fotograma se disting bine cosurile
inalte de caramida, turnurile si celelalte constructii sau instalatii inalte.
#ig. ""2. #abrica de tractoare, scara ! 8 "3.3338
! < +ale industriale; " < cladiri au,iliare; % < parc de tractoare; ' < cale ferata cu mai multe linii de grarare.
#ig. "%3. #abrica de ciment, scara ! 8 "3.3338
! < +ale de fabricatie; " < concasoare; % < cladiri au,iliare; ' < depo.ite de produse finite; - < cosuri de fabrica; / castel de
apa.
#ig. "%!. Combinat c+imic, scara ! 8 0-338
! < +ale industriale; " < cladiri au,iliare; % < re.er&oare; ' < conducte; - < &agoane cisterna pe calea ferata.
Constructiile agricole se pot identifica dupa dispunerea grupata in afara localitatilor rurale sau dupa amplasarea lor
sistemati.ata la marginea acestora 9fig. "%":, precum si dupa forma si marimea specifice. (ilo.urile de cereale se identifica
dupa formele si dimensiunile lor specifice, cu cladiri inalte si masi&e dispuse in imediata apropiere a soselelor sau a cailor
ferate. n apropierea cladirilor principale se pot descoperi constructiile si maga.iile au,iliare.
#ig. "%". Constructii agricole, scara ! 8 0-338
! < gra*duri construite; " < gra*duri in constructie.
(tatiile de retransmisie pentru tele&i.iune 9fig. "%%: se descopera intotdeauna pe forme de teren dominante, dupa
antena a carei umbra se &ede clar pe fotograma, precum si dupa dispunerea in apropierea acesteia a cladirilor cu instalatiile
te+nice si a celor au,iliare pentru pa.a si deser&ire. (tatiile de radioemisie 9fig. "%': se identifica dupa antenele metalice de
emisie dispuse alaturat in linie dreapta si situate la oarecare departare de cladirea principala a statiei. Terenul apartinator
statiei este incon*urat de un gard bine &i.ibil pe fotograma.
#ig. "%%. (tatie de retransmisie t.&., scara ! 8 0-338
! < antena de retransmisie; " < cladirea cu instalatiile te+nice; % < cladiri au,iliare; ' < drum de acces.
#ig. "%'. (tatie de radioemisie, scara ! 8 0-338
! < antenele de radioemisie; " < cladirea principala; % < constructii au,iliare; ' < gardul incon*urator.
c. Reteaua de comunicatii
#otointerpretarea retelei de comunicatii se e,ecuta cu scopul de a stabili densitatea si natura acestora, de a
recunoaste portiunile de drum care ingreuia.a circulatia 9curbe periculoase, pante mari, defilee sau trecatori etc.: si a
identifica e,istenta locurilor de trecere peste obstacole naturale 9poduri, bacuri, &aduri, tuneluri etc.:.
Drumurile de toate categoriile 9fig. "%- < "%1: se identifica destul de usor pe fotograma, cu e,ceptia drumurilor de
e,ploatare de camp si a potecilor care la scari mici 9sau prin paduri: nu se &ad deslusit. (oselele moderni.ate si soselele se
recunoasc dupa faptul ca au portiuni mari in linie dreapta, latimea suficient de mare, margini foarte regulate si santuri sau
poteci de6a lungul lor, iar uneori si plantatii de copaci. maginea soselelor se pre.inta pe fotograme sub forma unor fasii cu
un ton constant desc+is, a&and pe margini liniile subtiri si intunecate ale santurilor precum si punctisoarele negre ale
copacilor 9cand e,ista plantatii in lungul lor:. Drumurile naturale imbunatatite se deosebesc de sosele prin tonul lor mai
cenusiu, prin scurtarea portiunilor in linie dreapta si latimea lor mai mica, prin marginile mai putin uniforme si deseori prin
lipsa santurilor la margine.
#ig. "%-. Autostrada, scara ! 8 13338
! < traseul autostra.ii; " < cale ferata dubla electrificata; % < stalpii de sustinere ai liniei electrice; ' < pasa* de ni&el 9calea
ferata:.
#ig. "%/. (osea moderni.ata, scara ! 8 0-338
! < traseul soselei; " < curba periculoasa; % < .id de protectie; ' < debleu; - < rambleu; / < canton; 0 < sant; 1 < plantatie; 2
rapa.
#ig. "%0. Drumuri naturale imbunatatite in .ona muntoasa8
! < traseul drumului; " < ra.e de curbura sub "- m; % < curbe periculoase; ' < padure deasa de conifere; - < padure
compacta de foioase; / < cabane turistice.
#ig. "%1. Drumuri de diferite categorii, scara ! 8 /3338
! < sosea cu plantatii pe ambele parti; " < rambleu; % < debleu; ' < drum natural imbunatatit; - < drum de legatura; / <
drum de e,ploatare pe camp; 0 < copac i.olat.
Caile ferate 9fig. "%2 < "'": se identifica usor pe fotograme la scari mari si medii, dupa imaginea lor liniara cu un
ton gri inc+is, precum si dupa ra.ele mari de curbura la sc+imbarea directiei. n lungul lor se descopera la o obser&are
atenta principalele constructii aferente ca tria*e, depouri, gari, statii, +alte si cantoane. maginea terasamentului se pre.inta
sub di&erse tonuri cenusii, in functie de culoarea stratului de balast. Cu cat scara de fotografiere se micsorea.a, cu atat mai
greu de&ine diferentierea cailor ferate simple fata de cele duble, a liniilor cu ecartament normal fata de cele inguste sau a
cailor ferate electrificate 9care se identifica dupa imaginea stalpilor de sustinere a liniei electrice: fata de cele cu tractiune
clasica. Caile ferate inguste se deosebesc de cele normale prin ingustimea imaginilor lor, precum si prin curbe cu ra.e mai
mici de curbura; acestea se descopera mai ales in regiunile muntoase, in .onele cu e,ploatari forestiere sau miniere.
#ig. "%2. Cale ferata simpla cu ecartament normal, scara ! 8 0-338
! < traseul caii ferate; " < tren de marfa in cursa; % < pod metalic; ' < pod de beton; - < rau cu maluri abrupte acoperite cu
&egetatie arborescenta; / < moara cu cos.
#ig. "'3. Cale electrificata, scara ! 8 13338
! < traseul caii ferate; " < stalpii de sustinere ai liniei electrice; % < locomoti&a in stationare cu " &agoane de marfa; ' <
castel de apa.
#ig. "'!. Cale ferata dubla, scara ! 8 0-338
! < traseul caii ferate; " < linie de garare; % < podet; ' < trecere la ni&el; - < sosea moderni.ata.
#ig. "'". 7ara si tria*, scara ! 8 0-338
! < cladirea principala a garii; " < trenuri de persoanein stationare; % < tria*ul; ' < garnituri de marfa; - < pasarela; / <
depo.ite de marfa; 0 < depo.it de combustibil.
Trecerile peste obstacole naturale se identifica prin obser&area atenta a traseelor cailor de comunicatii rutiere sau
fero&iare. Tunelurile se descopera prin faptul ca drumurile sau caile ferate se intrerup intr6un anumit loc, urmand a6si
continua traseul la o departare oarecare de locul intreruperii. Podurile 9fig. "%2, "'%, "'': se identifica sigur, urmarind
trecerea peste rauri sau peste &ai a drumurilor. Materialul din care sunt construite se deduce pe ba.a unor indicii indirecti
cum sunt tonul imaginii si forma sau dimensiunilor umbrei. Astfel, podurile metalice se identifica dupa forma umbrei si
dupa imaginea cu un ton inc+is, iar cele de beton < dupa faptul ca sunt mai late si au o imagine cu un ton mai desc+is. De
asemenea, intotdeauna este necesar sa se tina seama de corelatia ce e,ista intre materialul de constructie al podurilor si
categoria caii de comunicatie pe care se situea.a, cunoscut fiind faptul ca in general podurile de cale ferata sunt metalice,
cele pe autostra.i sau pe sosele moderni.ate sunt construite din beton sau din ciment pentru a re.ista traficului intens, iar
cele pe sosele si pe drumuri naturale imbunatatite sunt construite din piatra sau uneori din lemn. $acurile 9fig. "'-: si
&adurile se identifica pe fotograma dupa aspectul specific al imaginilor lor, precum si dupa caile de acces care se indreapta
catre ele.
#ig. "'%. Pod metalic cu eta*, scara ! 8 0-338
! < pod de sosea suprapus peste pod de cale ferata; " < sosea moderni.ata; % < cale ferata.
#ig. "''. Pod de lemn, scara ! 8 0-338
! < drum natural imbunatati; " < pod de lemn; % < rau cu maluri abrupte.
#ig. "'-. $ac, scara ! 8 13338
! < cai de acces; " < bac.
d. 5idrografia
Toate spatiile acoperite cu apa pot fi identificate pe fotograme fara greutate. Tonul imaginii apei &aria.a de la
negru la alb, in functie de reflectia luminii si de acuratetea apei. De e,emplu apa lina si curata are un ton foarte inc+is, iar
cea tulbure < cenusiu desc+is. La apele mai putin adanci, tonul imaginii mai depinde si de natura fundului albiei. Astfel
albia cu fundul nisipos sau pietros da un ton desc+is imaginii apei pe fotograma, iar albia cu fundul namolos sau argilos <
un ton mai inc+is. Paraiele si raurile de ses 9fig. "'/, "'0: se identifica dupa imaginea lor foarte sinuoasa, caracteristica
.onelor de campie 9mai ales in ca.ul paraurilor:, a&and latimi &ariabile, tonuri mai mult sau mai putin inc+ise si maluri
neregulate. Cele de munte 9fig. "'1: de obicei sunt mai subtiri, au tonuri mai desc+ise si un curs mai putin sinuos. #lu&iile
9fig. "-%: au imaginea unor panglici de latime &ariabila, care se curbea.a domol dupa formele de teren si au diferite tonuri
de cenusiu. Na&igabilitatea unui curs de apa se deduce dupa pre.enta pe acesta a &aselor flu&iale ce se recunosc usor dupa
imaginea caracteristica a formelor si dimensiunilor lor, precum si in urma descoperii debarcaderelor, c+eiurilor sau
porturilor pe mal. Canalurile 9fig. "'2: se pot identifica prin latimea constanta a imaginii albiei, prin malurile uniforme, in
general drepte, si prin imaginea constructiilor +idrote+nice aferente 9sta&ilare, statii de pompare etc.:. litoralul maritim 9fig.
"-3: se recunoaste dupa imaginea usor curbata a liniilor de mal, precum si dupa diferenta neta dintre tonul imaginii apei si
cel al uscatului. Lacurile 9fig. "-!: se identifica prin obser&area atenta a unor contururi inc+ise de forme si dimensiuni
diferite, in interiorul carora tonul apei este aproape uniform inc+is.Unele constructii +idrote+nice sau portuare se recunosc
pe fotograma dupa aspectul caracteristic al imaginilor acestora. Astfel, bara*ele 9fig. "-": se descopera la unul din capetele
lacurilor de acumulare, distingandu6se clar pe fondul intunecat al apei. Porturile flu&iale 9fig. "-%.: se identifica dupa dana
in care se afla &asele, dupa multimea cladirilor si constructiilor au,iliare, dispunerea depo.itelor si suprafetele mai ocupate
pentru depo.itarea marfurilor pe mal. Porturile maritime 9fig. "-': se recunosc dupa numeroasele constructii si instalatii
mari, fiind despartite de mare prin spargatoare de &aluri si diguri, care se disting bine pe fondul apei printr6o fasie dreapta
sau franta cu tonul cenusiu.
#ig. "'/. Parau in .ona de ses, scara ! 8 0-338
9malurile sunt acoperite cu &egetatie arborescenta:
#ig. "'0. Rau in .ona de ses, scara ! 8 !33338
! < albia raului; " < diguri; % < brat mort.
#ig. "'1. Ape curgatoare in .ona muntoasa, scara ! 8 !-3338
! < rau; " < parau; % < comple, turistic; ' < teleferic.
#ig. "'2. Canal principal de irigatii, scara ! 8 13338
! < traseul canalului.

#ig. "-3. Litoralul maritim, scara ! 8 "33338
! < linie de mal; " < bancuri de nisip; % < marea; ' < pla*a; - < padure de foioase cu tufaris.
#ig. "-!. Lac, scara ! 8 !"3338
! < suprafata lacului; " < linie de mal nedefinita; % < teren mlastinos.
#ig. "-". $ara*, scara ! 8 0-338
! < bara* cu acostament carosabil; " < lac de acumulare; % < constructii au,iliare; ' < sosea.
#ig. "-%. Port flu&ial, scara ! 8 %%3338
! < capitania portului; " < dana cu &ase ancorate; % < depo.ite; ' < sti&e de c+erestea; - < flu&iu; / < cale ferata si sosea; 0 <
&ase in cursa.
#ig. "-'. Port maritim, scara ! 8 %%3338
! < constructii si instalatii portuare; " < depo.ite; % < dane cu &ase ancorate; ' < spargator; - < diguri; / < drumuri de acces
rutiere si fero&iare; 0 < marea.
e. 4egetatia arborescenta
maginile padurilor pe fotograma sunt bine &i.ibile la orice scara de fotografiere; acestea se recunosc dupa
dimensiunile lor neuniforme si dupa tonul in general mai inc+is. Contururile 9li.ierele: au forme di&erse dar se pot stabili
precis pe fotograma, ceea ce permite determinarea suprafetelor impadurite, cu condutia cunoasterii scarii de fotografiere.
#iecare specie de padure isi are imaginea sa deosebita, dar fotointerpretarea topografica urmareste numai deosebirea
diferitelor esente, ceea ce este suficient si din punct de &edere tactic. ndicii de identificare a diferitelor esente de padure in
ordinea importantei lor sunt umbra, tonul si forma imaginii. Padurile de foioase 9fig. "--, "-/: se recunosc prin umbra
rotunda a copacilor si dupa forma difu.a, buclata a coroanelor. Datorita puterii reflectoare a ra.elor solare de catre
coroanele copacilor, tonul general al unei paduri de foioase bine iluminate este mai desc+is decat cel al coniferelor, care se
pot identifica dupa umbrele conice, ascutite si negre ale copacilor si dupa forma imaginii coroanelor de un ton cenusiu
inc+is.
#ig. "--. Paduri de foioase8
a < scara ! 8 0-333; b < scara ! 8 !3333.
! < padure compacta; " < padure arsa; % < casa de padurat; ' < cabana.
#ig. "-/. Padure de foioase, scara ! 8 -3338
! < padure deasa; " < padure rara; % < padure taiata; ' < drum de e,ploatare prin padure.
f. Relieful
Pentru fotointerpretarea reliefului, fotogramele furni.ea.a numeroase informatii pri&ind dispunerea reciproca,
dimensiunile, forma si directia crestelor, &ailor si pantelor, &i.ibilitatea intre puncte, e,istenta stancilor, rapelor, mo&ilelor,
gropilor, care constituie tot atatea obstacole naturale, dar ser&esc in acelasi timp si ca repere de orientare in teren. Cel mai
bun procedeu pentru obtinerea de pe fotograme a informatiilor pri&itoare la relief constituie obser&area si e,aminarea sa
stereoscopica. (tudierea reliefului se poate face si pe fotograma i.olata; in acest ca. principalii indici de identificare a
formelor de relief sunt umbrele pantelor, tonul imaginii si interdependenta acestor forme cu detalii in planimetrie. Pantele
luminate de soare au pe fotograma un ton mult mai desc+is decat cele umbrite, iar pantele abrupte, rapele si &iroagele au o
umbra intunecata.
Luand separat diferite elemente de relief de mica intindere, acestea se pot identifica astfel8
6 gropile se recunosc dupa umbrele mai desc+ise ale marginilor lor fata de cea a peretilor, a&and forme si
dimensiuni diferite;
6 mo&ilele au imaginea unor pete rotunde sau o&ale, al caror ton depinde de natura solului sau a &egetatiei;
6 &iroagele, rapele si ra&enele se identifica usor dupa imaginile lor caracteristice ramificate precum si dupa
umbrele peretilor abrupti ai acestora;
6 stancile se recunosc dupa umbra rupturilor, crapaturilor si colturilor acestora, precum si dupa tonul desc+is al
peretilor luminati de ra.ele solare.
C. #otointerpretarea tactica
a. 7eneralitati despre fotointerpretarea tactica
#otointerpretarea tactica consta in descoperirea si identificarea obiecti&elor militare dispuse pe terenul fotografiat,
stabilirea caracteristicilor cantitati&e si calitati&e ale obiecti&elor descoperite, precum si a relatiilor e,istente intre acestea,
preci.area datelor asupra trupelor aflate in diferite situatii si legarea tuturor datelor asupra trupelor aflate in situatii si
legarea tuturor datelor obtinute intr6un ansamblu unitar de informatii asupra inamicului si a terenului ocupat de acesta.
#otointerpretarea tactica se deosebeste de cea topografica printr6un numar sporit de greutati intampinate in
procesul de e,ecutare a acestei acti&itati, datorita pe de o parte di&ersitatii mari a obiecti&elor de pe suprafata fotografiata,
dintre care unele pre.inta mereu noi aspecte 9dispo.iti&ele de lupta, lucrarile genistice, te+nica noua de lupta:, iar pe de alta
parte din cau.a mascarii e,ecutate de inamic, ceea ce face ca unele obiecti&e sa fie ascunse complet, deformnate sau greu
de obser&at si recunoscut.
Asemenea fotointerpretarii topografice, procesul de baa in fotointerpretarea tactica consta in determinarea naturii
obiecti&elor militare dupa imaginile lor fotografice, cu a*utorul indiciilor de identificare specifici acestora. ndicii de
identificare utili.ati in procesul fotointerpretarii tactice sunt8 dimensiunile 9cu a*utorul carora se pot determina marimea
reala a obiecti&elor:; forma 9care caracteri.ea.a aspectul e,terior, conturul si &olumul obiecti&elor:; tonul 9cu a*utorul
caruia i se pot deosebi imaginile diferitelor obiecti&e pe fondul terenului incon*urator sau intre ele:; umbra 9pe care o are
obiecti&ul pe imaginea terenului incon*urator si care permite deducerea formei sale:; dispunerea in teren si legatura
reciproca dintre obiecti&e, precum si semnele sau urmele actiunii obiecti&elor 9care se pot obser&a prin sc+imbarile produse
in teren:.
Pentru ca fotointerpretarea tactica sa corespunda pe deplin scopului urmarit, continutul ei trebuie sa cuprinda
numai elementele esentiale 9negli*and amanuntele inutile: si sa preci.e.e cat mai e,act posibil caracteristicile obiecti&elor.
Preci.ia re.ultatelor obtinute trebuie sa fie in concordanta cu scopul urmarit, iar fotointerpretarea in sine sa fie e,ecutata cat
mai repede pentru a folosi in timp util trupelor.
Pentru o mai operati&a informare a comandantilor, fotointerpretarea tactica se e,ecuta in doua fa.e distincte si
anume8 fotointerpretarea initiala 9care se e,ecuta in scopul stabilirii aspectului general al campului de lupta si in &ederea
identificarii in cadrul dispo.iti&elor de lupta a transeelor, a lucrarilor genistice, a po.itiilor de tragere, precum si a .onelor
celor mai probabile de dispunere a mi*loacelor de nimicire in masa ale inamicului:, si fotointerpretarea completa 9care se
e,ecuta in cea de6a doua urgenta, constand in preci.area tuturor datelor si informatiilor ce se pot obtine de pe fotograme:.
Re.ultatele acti&itati de fotointerpretare se concreti.ea.a prin semne con&entionale tactice sau topografice, acestea
fiind desenate direct pe fotograme alaturi de imaginea obiecti&elor identificate sau pe o +artie de calc ce se suprapune pe
fotograma 9in acest ca. semnele con&entionale se desenea.a e,act pe locul de dispunere a obiecti&elor pe care le
repre.inta3:.
b. ndicii despre identificarea obiecti&elor militare
Po.itiile infanteriei 9fig. "/3: se identifica incepand cu transeele si santurile de comunicatii, care apar pe
fotograma sub forma unor dungi subtiri cu ton inc+is 9umbrele peretilor: insotite pe ambele parti cu dungi mai late si cu un
ton mai desc+is 9parapetul si paradosul:. Locasurile indi&iduale de tragere din transee se recunosc dupa faptul ca sunt
orientate spre front si apar sub forma unor iesinduri scurte de culoare inc+isa. Amplasamentele pentru armamentul greu de
infanterie se descopera pe fotograma dupa imaginea lor in forma de semicerc cu ton desc+is. $ara*ele antiinfanterie
9campuri de mine, retelele de sarma: se identifica direct dupa imaginea lor, dar numai pe fotograme la scarile ! 8 -333 si
mai mari.
#ig. "/3. Po.itiile infanteriei, scara ! 8 -3338
! < transee; " < santuri de comunicatii; % < locasuri indi&iduale de tragere; ' < amplasament pentru mitraliera in transee; - <
amplasament pentru mitraliera in afara transeei; / < adaposturi sub parapet; 0 < adapost de tip usor; 1 < aruncator portati&
de grenade; 2 < tun de calibru mic adapostit in amplasament; !3 < tanc mi*lociu adapostit in amplasament; !! < urme de
senile.
Po.itiile de tragere ale artileriei 9fig. "/! < "/-: se cauta la o anumita distanta fata de limita dinainte, cunoscand
faptul ca acestea se dispun in functie de tipul si calibru pieselor, de distanta de tragere, de misiunile de foc si de conditiile
terenului. Aceste po.itii se recunosc dupa forma si dimensiunile amplasamentelor pentru piese a caror obser&are atenta de
catre un fotointerpretator e,perimentat permite stabilirea tipului, numarului si dispunerii reciproce a pieselor, astfel8
6 artileria de camp se identifica tinand seama de faptul ca aceasta se constituie de obicei in grupa si se dispune intr6
o fasie situata la % < 2 @m fata de limita dinainte; imaginile amplasamentelor au forma rotunda, de arc sau de potcoa&a cu
un ton inc+is la mi*loc si desc+is spre margini, dimensiunile acestora fiind mai mari sau mai mici in functie de calibrul
pieselor;
6 artileria antitanc se identifica cunoscand faptul ca aceasta se dispune pe locurile fa&orabile deplasarii tancurilor
partii ad&erse, pe caile de acces ce duc spre adancimea apararii proprii, la li.ierele padurilor, la marginile localitatilor sau la
intersectiile stra.ilor instalate pe limita dinainte sua imediat in spatele acesteia;
6 artileria antiaeriana se identifica dupa caracterul specific al formei amplasamentelor si dupa locul acestor
mi*loace in dispo.iti&ul de lupta, cunoscand faptul ca ele se dispun in apropierea obiecti&elor pe care le apara. Astfel,
po.itiile de tragere se cauta si se descopera in apropierea aerodromurilor, ba.elor maritime militare, porturilor, nodurilor de
comunicatii, punctelor obligate de trecere, la marginea sau in interiorul centrelor populate importante si in alte asemenea
locuri. Amplasamentele se recunosc dupa forma lor rotunda sau dreptung+iulara, a&and diferite dimensiuni in functie de
calibrul pieselor, fiind dispuse in teren la distante de -3 < !33 m unele de altele.
Po.itiile de tragere ale aruncatoarelor de mine se pot descoperi pe fotograme dupa imaginile lor sub forma de
cerculete cu un ton cenusiu inc+is sau negru de dimensiuni relati& mici, alaturi de care se obser&a adaposturi si santuri de
comunicatii. Umbra lasata de peretele amplasamentului si al rampei, in ca.ul luminarii laterale in momentul fotografierii,
este conica.
#ig. "/!. Po.itia de tragere a unei baterii de tunuri a.a. de calibru mic, scara ! 8 -3338
! < tunuri a.a. de calibru mic in amplasament; " < statia de radiolocatie de oc+ire in amplasament; % < mi*loace de transport
adapostite in amplasament.
#ig. "/". Diferite piese de artilerie in amplasament, scara ! 8 -3338
! < ' mitraliere a.a. de calibru mare; " < % aruncatoare de mine de calibru mic; % < - < masini de transport adapostite in
amplasament.
#ig. "/%. Artilerie amplasata la teren, scara ! 8 -3338
! < " tunuri de camp de calibru mic; " < " tunuri de camp de calibru mi*lociu; % < " tunuri autopropulsate.
#ig. "/'. Aruncatoare de mine in amplasament, scara ! 8 -3338
! < " aruncatoare de mine de calibru mare; " < adapost de tip usor.
#ig. "/-. Piese de artilerie si mi*loace de tractare, scara ! 8 -3338
! < " piese de artilerie de calibru mic adapostite in amplasament; " < " piese de artilerie de calibru mic neadapostite; % <
tractor neadapostit; ' < tractor adapostit in amplasament; - < tanc adapostit in amplasament.
Adaposturile pentru te+nica de lupta si mi*loace de transport 9fig. "//, "/0: se identifica dupa forma lor
dreptung+iulara, cu dimensiuni mai mari decat cele corespun.atoare mi*loacelor adapostite. Pe fotograme adaposturile
neocupate au un ton mai desc+is decat cel al terenului incon*urator, iar cele ocupate au tonuri mai inc+ise. Adaposturile
pentru tancuri se disting fata de cele pentru mi*loace de transport dupa imaginea sapaturii pentru tea&a, care se situea.a in
partea din fata a adapostului si are forma unei dungi subtiri cu ton inc+is.
#ig. "//. Adaposturi pentru te+nica de lupta si mi*loace de transport, scara ! 8 -3338
! < adaposturi pregatite pentru tancuri; " < tanc adapostit in amplasament; % < tractoare neadapostite; ' < transportor blindat
in deplasare.
#ig. "/0. Adaposturi in padure pentru mi*loace de transport, scara ! 8 -3338
! < % adaposturi pregatite pentru autocamioane.
Te+nica de lupta in mars sau in dispo.iti& de lupta 9fig. "/1 < "03: se recunoaste si se identifica pe fotograme
dupa aspectul specific al imaginilor caracteristice, astfel8
6 artileria se identifica dupa umbra pieselor, forma si dimensiunile remorcilor si modul de transportare; remorcile
au umbra in trepte datorita formei lor specifice, iar armamentul se deosebeste dupa faptul ca tunurile se transporta cu tea&a
inapoi, iar aruncatoarele cu tea&a inainte fata de directia de deplasare;
6 tancurile neadapostite se recunosc dupa forma lor dreptung+iulara cu un ton cenusiu mai mult sau mai putin
insc+is, precum si dupa forma umbrei turelelor, iar in coloana se identifica dupa faptul ca ele se gasesc in fruntea acestora;
in ca.ul deplasarii in afara drumurilor, urmele lasate de senile indica pre.enta tancurilor precum si dispunerea sau numarul
lor in po.itiile de asteptare;
6 transportoarele blindate se recunosc dupa faptul ca imaginile lor au forme mai lungi si mai inguste decat cele ale
tancurilor si sunt mai ingrosate la mi*loc; ele se mai pot identifica si dupa faptul ca atat in coloana cat si in lupta se situea.a
in urma tancurilor;
6 celelalte mi*loace de transport 9masini usoare, autocamioane etc.: in mars se identifica dupa forma si
dimensiunile caracteristice, precum si dupa umbra aruncata de acestea; imaginile umbrelor masinilor usoare apar sub forma
unor pete alungite cu un ton inc+is, iar cele ale autocamioanelor sunt eta*ate dupa forma lor caracteristica 9motor, cabina,
caroserie:.
#ig. "/1. Diferite mi*loace de transport surprinse nemascate in raionul de concentrare, scara ! 8 '333.
#ig. "/2. Te+nica de lupta in deplasare pe o sosea moderni.ata, scara ! 8 -333.
#ig. "03. Coloana de artilerie in mars, scara ! 8 '333.
Aerodromurile 9fig. "0!, "0": se cauta si se identifica pe fotograme stiind ca ele ocupa o suprafata mare si plana,
de regula in apropierea localitatilor mai importante, iar cele de campanie intr6un teren prielnic cu suprafata mai mica.
Pistele de ateri.are6decolare si ben.ile de rula* se identifica usor pe fotograma dupa forma si imaginile lor caracteristice,
a&and un ton desc+is. 5angarele, depo.itele, constructiile au,iliare si diferitele amplasament se recunosc si se determina
dupa formele, dimensiunile si umbrele lor. A&ioanele se recunosc usor dupa aceleasi indicii de mai sus, precum si dupa
tonul lor in general desc+is.
#ig. "0!. Aeroport fals de campanie, scara ! 8 0333.
9Caracterul fals se deduce din lipsa totala a constructiilor, a instalatiilor de deser&ire, a depo.itelor si a oricaror
urme de acti&itati; imaginile a&ioanelor nu au formele si dimensiunile a&ioanelor de lupta si sunt lipsite de umbra deci sunt
mac+eate.:
#ig. "0". Portiune dintr6un aerodrom permanent, scara ! 8 -3338
! < banda de rula*; " < +angare; % < cladiri au,iliare si de deser&ire; ' < depo.ite; - < a&ioane de diferite tipuri.
$a.ele maritime militare, porturile militare si alte obiecti&e militare de pe litoral se recunosc si se interpretea.a pe
fotograme dupa urmatorii indicii de identificare8 forma regulata a suprafetelor de apa, e,istenta na&elor si a diferitelor
instalatii, dispunerea mi*loacelor de aparare antiaeriana si de coasta, pre.enta numeroaselor adaposturi pentru diferite
obiecti&e, a lucrarilor genistice de aparare si a instalatiilor radiote+nice.
%%. Lucrul cu fotograma aeriana.
A. Determinarea scarii fotogramei
(cara fotogramei aeriene &erticale re.ulta din raportul dintre lungimea unui segment ab de pe fotograma # si
lungimea segmentului corespun.ator A$ pe terenul T, considerat plan, sau din raportul dintre distanta focala f a camerei
fotoaeriene si inaltimea de .bor + 9fig. "0%:. Aceste raporturi pot fi e,primate cu a*utorul formulelor8
abAA$ B !Amf sau fA+ B !Amf,
unde8 !Amf este scara fotogramei aeriene &erticale.
#ig. "0%.
La folosirea fotogramelor aeriene de cele mai multe ori se ridica necesitatea determinarii scarii lor. Aceasta
determinare se poate e,ecuta prin mai multe procedee, in functie de elementele initiale de care se dispune, de preci.ia care
trebuie obtinuta si de timpul a&ut la dispo.itie. n conditii de campanie, unde cerintele de operati&itate impun re.ol&area
rapida a misiunilor ordonate, determinarea scarii fotogramei se poate e,ecuta cu suficienta preci.ie si in timp scurt prin
aplicarea procedeelor ce se descriu in continuare.

a. Dupa distanta focala si inaltimea de .bor
Distanta focala si inaltimea de .bor sunt inregistrate automat pe fiecare fotograma, simultan cu obtinerea imaginii
fotografice a terenului, astfel incat aceste elemente se pot obtine de pe fotograma cu cea mai mare usurinta. Pentru
calcularea scarii fotogramei, in acest ca. se aplica formula amintita8 fA+ B !Amf.
b. Cu a*utorul unor obiecte de dimensiuni cunoscute
Cunoscand lungimea 9latimea: L a unui detaliu din teren si masurand pe fotograma lungimea 9latimea: l a imaginii
acestuia, scara fotogramei se poate determina aplicand formula8
lAL B !Amf.
c. Cu a*utorul +artii
Pentru aplicarea acestui procedeu este necesar sa se dispuna de +arta care cuprinde repre.entarea suprafetei de
teren a carei imagine este inregistrata pe fotograma. Pentru determinarea scarii fotogramei se procedea.a astfel8
6 se aleg pe fotograma imaginile a doua detalii punctiforme distincte 9intersectii de drumuri, copaci i.olati,
colturile contururilor unor detalii de planimetrie, confluente de ape curgatoare etc.: ce sunt repre.entate si se identifica si pe
+arta;
6 se masoara pe fotograma distanta in mm dintre imaginile celor doua detalii alese;
6 sa masoara pe +arta distanta grafica dintre cele doua puncte si se transforma in distanta naturala cu a*utorul scarii
grafice simple;
6 se calculea.a scara fotogramei, folosind formula amintita8 abAA$ B !Amf.
$. Determinarea directiei nord cu a*utorul umbrelor
Pe fiecare fotograma aeriana se inregistrea.a intotdeauna automat ora fotografierii. Cunoscand aceasta ora si
urmarind directia umbrei obiectelor pe fotograma, se poate determina directia nord, deosebindu6se urmatoarele ca.uri8
Cand aerofotografierea s6a e,ecutat la amia.a 9la orele !":. (e stie ca la amia.a (oarele se afla la sud, iar umbrele
obiecti&elor sunt aruncate spre nord 9fig. "0':. Deci directia umbrei este c+iar directia nord a meridianului geografic;
cunoscand aceasta directie, se pot determina cu usurinta pe fotograma si celelalte puncte cardinale.
#ig. "0'.
Cand aerofotografierea s6a e,ecutat inainte de amia.a 9de e,emplu la orele !3:. La aceasta ora (oarele se afla
aproape de sud6sud6est, iar umbrele obiecti&elor sunt aruncate aproape de nord6nord6&est, deci meridianul geografic se afla
spre dreapta fata de umbra. Dar pentru a afla directia lui este necesar sa se cunoasca &aloarea ung+iului cu care directia
umbrei se abate fata de directia nord 9fig. "0-:. 4aloarea acestui ung+i se poate deduce dupa un rationament simplu. (e
cunoaste ca Pamantul e,ecuta o rotatie de %/3= in *urul a,ei sale in "' de ore, ceea ce inseamna ca intr6o ora se roteste cu
%/3= 8 "'
+
B !-=. Dar pana la orele !" cand (oarele se &a afla la sud 9deci umbrele &or indica directia nord: &or mai trece "
ore, timp in care Pamantul se &a roti cu %3=. Deci masurand cu un raportor pe fotograma un ung+i de %3= spre dreapta
umbrei, se obtine directia nord a meridianului geografic.
#ig. "0-.
Cand aerofotografierea s6a e,ecutat dupa6amia.a 9de e,emplu la orele !-:. La aceasta pra (oarele se afla in sud6
&est iar umbrele obiectelor sunt aruncate spre nord6est, deci meridianul geografic se afla spre stanga fata de umbra. Urmand
rationamentul de mai sus, intre orele !" si !- Pamantul s6a rotit cu '-=, deci masurand cu raportorul pe fotograma un ung+i
de '-= spre stanga umbrei 9fig. "0/:, se obtine directia nord a meridianului geografic.
#ig. "0/.
Determinarea directiei nord pe fotograma se poate e,ecuta mai operati& cu a*utorul unui raport special construit in
acest scop 9fig. "00:, procedandu6se astfel8
6 se prelungeste pe fotograma umbra acestui obiect, in sens in&ers directiei umbrei;
6 se asa.a raportorul pe fotograma astfel, incat gradatia corespun.atoare orei de fotografiere sa se suprapuna pe
directia trasata anterior;
6 in aceasta po.itie sagetile de pe raportor indica punctele cardinale 9in e,emplul de pe fig. "00 aerofotografierea
s6a e,ecutat la orele !-:.
#ig. "00.
C. Legarea fotogramei de +arta
Legarea fotogramei de +arta consta in stabilirea pe +arta a portiunii de teren a carei imagine fotografica este
inregistrata pe fotograma, precum si in transpunerea directiei nord si a caroia*ului rectangular de pe +arta pe fotograma.
a. (tabilirea aceleiasi portiuni de teren cuprinsa pe fotograma si pe +arta
(tabilirea pe +arta a portiunii de teren a carei imagine fotografica este inregistrata pe fotograma se e,ecuta in felul
urmator 9fig. "01 a, b:8
#ig. "01. a, b
6 se aleg pe fotograma imaginile bine distincte ale unui numar de ' detalii din teren, dispuse cat mai spre colturile
fotogramei;
6 concomitent se identifica po.itiile semnelor con&entionale cu a*utorul carora aceste detalii sunt repre.entate pe
+arta;
6 se unesc atat pe fotograma cat si pe +arta puntele alese, obtinand astfel limitele aceleiasi portiuni de teren
cuprinse pe ambele documente.
b. Transpunerea directiei nord de pe +arta pe fotograma
Transpunerea directiei nord de pe +arta pe fotograma consta in raportarea pe fotograma a directiei meridianului
geografic, materiali.at pe +arta prin cadrul interior de est sau de &est. Pentru a raporta aceasta directie pe fotograma, se
procedea.a astfel 9fig. "02:8
#ig. "02.
6 se prelungeste atat pe +arta cat si pe fotograma una din laturile trasate anterior pentru delimitarea aceleasi
portiuni de teren cuprinsa pe ambele documente;
6 se asa.a fotograma pe +arta, astfel incat cele doua laturi sa se suprapuna perfect 9linia trasata pe +arta sa fie in
prelungirea celei de pe fotograma: si in aceasta po.itie se fi,ea.a fotograma pe +arta;
6 se construieste pe fotograma o paralela in cadrul interior de est sau de &est al +artii; aceasta paralela repre.inta
tocmai directia meridianului geografic.
c. Transpunerea caroia*ului rectangular de pe +arta pe fotograma
Pentru ridicarea operati&itatii la indicarea obiecti&elor direct pe fotograma, precum si in &ederea altor scopuri, de
multe ori se ridica necesitatea transpunerii de pe +arta pe fotograma a caroia*ului rectangular 9retelei @ilometrice:.
Aceasta transpunere se poate reali.a prin urmatoarele procedee8
Dupa detalii 9fig. "13 a, b:. Procedeul consta in a gasi pe +arta, pe liniile @ilometrice ale caroia*ului rectangular
9sau in imediata apropiere a acestora:, cate doua detalii distincte. Detaliile alese se identifica pe fotograma si se unesc
printr6o linie trasata in lungul unei rigle. n felul acesta se transpun de pe +arta pe fotograma numai liniile @ilometrice
situate pe cele patru margini ale suprafetei de teren cuprinsa pe fotograma, cele interioare trasandu6se prin impratirea in
inter&ale egale a spatiului dintre liniile marginale. Apoi se inscriu pe fotograma &alorile @ilometrice ale liniilor traste,
corespun.ator cu cele de pe +arta. Acest procedeu se aplica numai in ca.ul cand terenul aerofotografiat se gaseste in .one
de ses sau cand diferentele de ni&el sunt relati& mici, iar +arta si fotograma contin un numar suficient de detalii cu a*utorul
carora se pot transpune precis liniile @ilometrice ale caroia*ului rectangular.
#ig. "13. a, b.
Cu a*utorul a patru puncte 9fig. "1! a,b:. Acest procedeu se e,ecuta in urmatoarea succesiune8
#ig. "1!. a, b.
6 se aleg catre colturile fotogramei un numar de patru puncte comunbe si bine identificate, care se incercuiesc si se
notea.a atat pe fotograma 9a, b, c, d: cat si pe +arta 9A, $, C, D:;
6 se unesc aceste puncte intre ele atat pe fotograma cat si pe +arta, astfel incat sa forme.e cate un patrulater;
6 se incercuiesc si se numerotea.a cu cifre arabe pe +arta cele opt punte de intersectie ale retelei @ilometrice cu
laturile patrulaterului trasat anterior;
6 se determina pe fotograma punctul principal 5, la intersectia celor patru indici ce se gasesc la mi*locul fiecarei
laturi ale acesteia;
6 se suprapune pe fotograma o +artie de calc, se inteapa si se notea.a punctul principal 5 si punctele alese initial a,
b, c, d, apoi in lungul unei rigle se trasea.a pe +artia de calc directiile de la punctul principal spre aceste puncte;
6 se scoate +artia de calc de pe fotograma si se asa.a pe +arta, astfel incat directiile trasate spre punctele a, b, c, d
de pe fotograma sa se suprapuna pe punctele corespondente A, $, C, D de pe +arta;
6 in aceasta po.itie se fi,ea.a +artia de calc pe +arta, se inteapa si se numerotea.a punctele de intersectie 9stabilite
anterior: ale retelei @ilometrice cu laturile patrulaterului de pe +arta si se trasea.a directiile de la punctul principal spre
fiecare din aceste opt puncte;
6 se scoate +artia de calc de pe +arta si se asa.a din nou pe fotograma, astfel incat intepaturile punctelor 5, a, b, c,
d sa se gaseasca perfect suprapuse;
6 in aceasta po.itie se fi,ea.a +artia de calc pe fotograma si se inteapa intersectiile celor opt directii cu laturile
patrulaterului trasat anterior pe fotograma;
6 in felul acesta se obtin pe fotograma punctele prin care trec cele patru linii ale retelei @ilometrice de pe +arta;
aceste puncte se unesc in lungul unei rigle, obtinandu6se astfel liniile @ilometrice marginale pe fotograma, dupa care cele
din interior se trasea.a ca si in ca.ul primului procedeu.
D. Determinarea pe fotograma a coordonatelor obiecti&elor
Daca pe fotograma este transpus caroia*ului rectangular al +artii, po.itia oricarui obiecti& din cuprinsul ei poate fi
determinata si indicata prin coordonate. ntrucat scara nu este acceasi pe fiecare fotograma 9de multe ori nu este uniforma
nici in cadrul unei singure fotograme: si diferta de cea a +artii, folosirea unui masurator de coordonate ca cel ce se
intrebuintea.a in ca.ul +artii nu este posibila. (e ridica deci necesitatea construirii unui masurator de coordonate care sa
poata fi utili.at la orice scara. Un astfel de instrument poate fi confectionat simplu pe o banda de celuloid, carton sau +artie
lipita pe suport rigid 9lemn, placa metalica etc.: a&and lungimea de !3 cm, fiind gradat din mm in mm si numerotat din cm
in cm 9fig. "1":. ntreaga lungime a masuratorului de coordonate are &aloarea de ! @m, gradatiile centimetrice corespund
sutelor de metri iar cele milimetrice .ecilor de metri, coordonatele putand fi determinate cu o preci.ie egala cu *umatatea
gradatiei milimetrice, deci cu D - m.
#ig. "1".
Pentru a determina coordonatele unui obiecti& identificat pe fotograma in interiorul unui carou oarecare al retelei
@ilometrice se procedea.a astfel8
6 se asa.a masuratorul de coordonate pe fotograma in asa fel ca marginea lui gradata sa treaca prin marginea
obiecti&ului identificat, gradatia 3 sa se afla pe prima linie @ilometrica ori.ontala situata deasupra acestuia 9fig. "1% a:;
6 se citeste si se notea.a &aloarea ordonatei ,, indicata pe masurator de catre gradatia ce se gaseste in dreptul
obiecti&ului;
6 se procedea.a la fel si pentru determinarea abscisei R, cu deosebirea ca gradatia 3 de pe masurator trebuie sa se
afle pe prima linie @ilometrica &erticala trebuie sa se afle pe prima linie @ilometrica &erticala situata in stanga obiecti&ului,
iar gradatia !333 pe prima linie @ilometrica &erticala situata in dreapta acestuia 9fig. "1% b:;
#ig. "1%. a, b.
6 &alorile astfel determinate se aduna la coordonatele prescurtate ale obiecti&ului, obtinandu6se coordonatele sale
intregi. n e,emplul dat pe figura "1% a, b coordonatele intregi ale obiecti&ului sunt8 , B ' /!- -!3; R B - -!3 %!-.
E. Transpunerea obiecti&elor de pe fotograma pe +arta
Transpunerea pe +arta a obiecti&elor identificate pe fotograma se e,ecuta in scopul corectarii +artii 9completarii
acesteia cu detaliile nou aparute in rastimpul de la data editarii pana la cea a aerofotografierii:, punerii pe +arta a
elementelor dispo.iti&elor de lupta sau a altor obiecti&e militare descoperite si identificate in procesul de fotointerpretare
tactica sau in &ederea determinarii ulterioare pe +arta a coordonatelor diferitelor obiecti&e. Cand se dispune de timp, se cere
o preci.ie mai mare sau este necesara corectarea unor .one mai intinse, transpunerea obiecti&elor se e,ecuta cu a*utorul
unor aparate fotogramice special construite in acest scop si se efectuea.a de catre personal speciali.at. Dar cand este &orba
de .one cuprinse in cadrul unei singure fotograme, cand se cere o mare operati&itate sau cand nu se impune o preci.ie
deosebita, aceasta acti&itate se e,ecuta prin aplicarea unor procedee e,pediti&e si cu a*utorul unor instrumente a*utatoare
simple, ce se pot confectiona sau folosi cu usurinta.
a. nstrumente a*utatoare simple
Compasul de reductie este un instrument ce se foloseste in mod curent la transpunerea elementelor de continut de
pe fotograma pe +arta, insa poate fi folosit la ne&oie si pentru transpunerea de pe o +arta la o anumita scara 9de obicei mare:
pe o alta +arta la scara diferita 9de obicei mai mica:. Compasul de reductie este construit asa cum se arata in figura "1'.
Picioarele sale sunt taiate longitudinal; prin aceste taieturi se deplasea.a liber un surub cu cursor, care poate fi fi,at cu o
piulita. Pe acest cursor este gradat un indice care se fi,ea.a, dupa cerinte, fata de di&i.iunile gradate de6a lungul taieturii
picioarelor. Daca indicele se fi,ea.a, de e,emplu, in dreptul di&i.iunii notate cu cifra ", atunci distanta dintre &arfurile
picioarelor de la un capat este de doua ori mai mare decat distanta &erticala dintre &arfurile picioarelor de la celalalt capat.
nainte de folosire, indicele compasului de reductie trebuie fi,at in dreptul di&i.iunii corespun.atoare raportului dintre scara
fotogramei si scara +artii. Acest raport se obtine prin impartirea numitorului scarii +artii la numitorul scarii fotogramei8
catul obtinut se notea.a cu S si se numeste coeficient de proportionalitate. Dupa ce s6a obtinut acest coeficient, indicele
compasului se fi,ea.a in dreptul di&i.iunii notata cu cifra corespun.atoare 9daca nu e,ista o astfel de di&i.iune indicele se
fi,ea.a din &edere, tinand seama de di&i.iunile apropiate:, apoi se &erifica reglarea compasului in raport cu o perec+e de
puncte comune de pe fotograma si +arta. n acest scop se ia o distanta dintre doua puncte de pe fotograma cu desc+iderea
picioarelor lungi ale compasului, dupa care se asa.a &arfurile picioarelor scurte ale acestuia pe punctele corespun.atoare de
pe +arta. Daca compasul este bine reglat, desc+iderea picioarelor scurte corespunde distantei de pe +arta; in ca. contrar,
sc+imband usor po.itia indicelui in sens con&enabil, se obtine o reglare precisa a compasului de reductie.
#ig. "1'.
(cara grafica proportionala se foloseste cand nu se dispune de compas de reductie si se confectionea.a pe o bucata
de +artie 9sau +artie milimetrica: astfel 9fig. "1-:8
#ig. "1-.
6 se trasea.a pe +artie in lungul unei rigle un segment ori.ontal de dreapta si se notea.a cu litera f;
6 se ia in &arfurile unui compas obisnuit distanta ab dintre doua puncte distincte de pe fotograma, care se pot
identifica si pe +arta;
6 se raportea.a cu compasul aceasta distanta ab pe dreapta trasata anterior pe +artie, a&and ca origine capatul din
stanga al dreptei si se notea.a cu literele corespun.atoare a si b; apoi se ridica pe aceasta dreapta o perpendicuala in punctul
b;
6 se ia in &arfurile compasului distanta dintre punctele corespondente A$ de pe +arta si se raportea.a pe
perpendiculara ridicata anterior pe +artie, capatul segmentului notandu6se cu litera bO;
6 se unesc in lungul unei rigle punctele a si bO de pe +artie, obtinandu6se in felul acesta scara grafica proportionala,
unde diferitele marimi pe ori.ontala corespund distantelor grafice de pe fotograma, iar cele pe &erticala < distantelor grafice
de pe +arta.
Pentru obtinerea distantei pe +arta corespun.atoare distantei de pe fotograma, scara grafica proportionala se
foloseste in felul urmator 9fig. "1/:8
#ig. "1/. ac < distanta pe fotograma; ccO < distanta pe +arta.
6 se ia in &arfurile compasului distanta de pe fotograma;
6 fara a sc+imba desc+i.atura compasului, se transpune aceasta distanta pe linia ori.ontala a scarii grafice
proportionale, obtinandu6se un punct c;
6 pastrand piciorul drept al compasului in punctul c, se roteste piciorul stang al acestuia pana se obtine o po.itie
perpendicuala a picioarelor pe linia ori.ontala a scarii, apoi se apropie piciorul stang al compasului pana ce se suprapune pe
linia inclinata a scarii in punctul cO; aceasta desc+i.atura a compasului repre.inta distanta pe +arta corespun.atoare celei de
pe fotograma.
b. Procedee e,pediti&e de transpunere a obiecti&elor de pe fotograma pe +arta
n situatiile cand se cere transpunerea de pe fotograma pe +arta a unui numar mic de obiecti&e i.olate, care se
gasesc in lungul unor detalii liniare, acestea se transpun prin radiere, procedandu6se astfel 9fig. "10 a, b:8
#ig. "10.
6 se cauta si se identifica atat pe fotograma cat si pe +arta un detaliu bine distinct 9intersectie de drumuri, pod,
punctul de frantura al unui contur etc.: fata de care se face transpunerea;
6 se ia picioarele lungi ale compasului de reductie sau cu desc+i.atura compasului modificata dupa scara grafica
proportionala;
6 se desenea.a pe +arta semnul con&entional al obiecti&ului transpus.
Cand un obiecti& nu se gaseste in lungul unor detalii liniare, acesta poate fi transpus de pe fotograma pe +arta prin
intersectie directa in felul urmator 9fig. "11 a, b:8
#ig. "11 a, b.
6 se aleg pe fotograma doua puncte distincte a si b, dupa care se identifica pe +arta punctele corespondente A, $ si
locul apro,imati& de dispunere a obiecti&ului de transpus C, care se incercuieste fin;
6 se ia in &arfurile compasului distanta ac de pe fotograma 9la fel ca in ca.ul radierii:, iar cu desc+i.atura
corespun.atoare distantei de pe +arta se trage un arc de cerc in .ona incercutia anterior pe +arta;
6 se procedea.a identic si cu distanta bc, obtinand la intersectia celor doua arce de cerc po.itia pe +arta a
obiecti&ului de transpus.
Pentru &erificarea preci.iei transpunerii se recomanda folosirea unei a treia distante dc; daca se obtine un triung+i
de eroare cu laturi mai mici de ! mm pe +arta, po.itia se ia la mi*locul acestui triung+i, iar in ca. contrar transpunerea se
reface cu atentie.
Po.itia unui obiecti& i.olat de pe fotograma pe +arta poate fi transpusa si prin intersectie indirecta cu a*utorul
+artiei de calc, astfel8
6 se aleg si se identifica atat pe +arta cat si pe fotograma po.itia unui numar de ' detalii dispuse in *urul
obiecti&ului de transpus;
6 se suprapune pe fotograma o +artie de calc pe care se inteapa si se notea.a obiecti&ul transpus si cele patru
puncte alese, catre care se trag in lungul unei rigle directiile radiale de la obiecti&;
6 se scoate +artia de calc de pe fotograma, se asa.a pe +arta si se roteste pana ce se obtine o astfel de po.itie, incat
directiile radiale se suprapun peste punctele corespun.atoare de pe +arta;
6 in aceasta po.itie a +artiei se inteapa pe +arta po.itia obiecti&ului de transpus.
Cand obiecti&ele de transpus sunt intinse, cuprin.and o portiune mai mare de pe fotograma 9transee si santuri de
comunicatii, bara*e antiinfanterie sau obstacole antitanc etc.: si nu se cere o determinare precisa a po.itiei acestora, ele pot
fi transpuse de pe fotograma pe +arta cu a*utorul retelei de patrulatere. Aceste retele se construiesc in felul urmator 9fig. "12
a, b:8
6 se aleg atat pe fotograma cat si pe +arta un numar de patru puncte comune, care se unesc intre ele astfel incat sa
forme.e un patrulater, in interiorul caruia se situea.a obiecti&ele ce urmea.a a fi transpuse de pe fotograma pe +arta 9in
acest scop pot fi folosite c+iar punctele cu a*utorul carora s6a delimitat aceeasi suprafata de teren cuprinsa pe fotograma si
pe +arta:;
6 se impart apoi laturile corespondente intr6un numar egal de parti si se unesc succesi& laturile opuse, obtinandu6se
in felul acesta o retea de patrulatere mai mici, care se numerotea.a cum se arata in figura "12 a,b;
6 transpunerea obiecti&elor de pe fotograma pe +arta se e,ecuta din &edere, in raport cu po.itia lor in interiorul
fiecarui patrulater 9obiecti&ele sau punctele caracteristice ale acestora pot fi transpuse prin intersectie directa din colturile
patrulaterului:.
n acest capitol nu s6a trata modul de folosire a fotogramelor in teren intrucat orientare, determinarea punctului de
statie, identificarea detaliilor, deplasarea precum si orice alta acti&itate in teren cu a*utorul fotogramei se desfasoara identic
si cu aplicarea acelorasi procedee ca si in ca.ul folosirii +artii, cu deosebirea esentiala 9care este in a&anta*ul celui care o
foloseste: ca fotograma cuprinde imaginea recenta a terenului si are un numar sporit de elemente de continut fata +arta.