Dialog cu interiorul

-Cat de des te gandesti la el ?

-Cam..de mai multe ori pe zi. Si tot cam de mai multe ori pe zi ma gandesc ca el nu o face.
-Iti mai amintesti de el: cum saruta, cum mangaie ?
-Pot oricand sa inchid ochii si sa-i simt buzele. Ti le pot descrie in detaliu si stiu ca daca as
inchide ochii si as fi sarutata de mai multi, l-as recunoaste. E undeva un sarut rece si cald, cu
buze moi, cea de jos putin mai moale, imbracate intr-un suras fugar. Mereu zambeste si se joaca,
nu mai stii cat e de serios acel sarut, stii doar ca iti place.
Si mereu ma mangaie pe par. Nu e nimic parinteste in asta, e un joc, e o latura a lui prin care isi
permite sa se apropie atunci cand inca nu isi da seama de orgoliul si vanitatea lui masculina. Sau
era.
-Si noptile cum iti sunt ?
-Lumea spune ca noaptea e un sfetnic bun. Nu este, noaptea e momentul propice pentru
desfasurarea viciilor candi ti dai seama ca esti departe de a avea ce ti-ai dorit. Dupa ce am trecut
prin a bea, a manca, si altele..acum scriu. E ca si cum i-as scrie lui, asigurandu-l de mine, insa
fara a ma asigura ca va citi.
E un viciu care nu-mi mai face rau.
-Si ultima intalnire ?
-Si ultima intalnire a fost..seaca si rece. Mai apropiata m-am simtit de vanzatorul de la coltul
blocului. Am fost eu si el..fiecare cu treaba lui, cu ideile lui, fara niciun punct comun. Am
descoperit in el un alt barbat fata de cel pe care-l lasasem odata. Si m-am intrebat ce l-a
schimbat asa. Sau poate cum l-am vazut eu altadata diferit.
Acelasi caracter, aceleasi maniere, imbracate in alte idei. Doritor de forta si putere mereu a fost,
acum poate mai aprig ca inainte, insa nu si-a mai ramas fidel principiilor pe care le avea odata.
Le-a schimbat, le-a uitat, le-a aruncat. Vrea lumina reflectoarelor si o rampa de lansare.
Dupa o ora a plecat in graba.
-Si tu?
-Si eu m-am luptat cu demonii mei sa nu-mi fac rau. Nu stiu cum am ajuns acasa, stiu ca aproape
am alergat. N-am putut sa plang, n-am putut sa fac nimic, m-am prabusit pe canapea si am stat
acolo pana am fost in stare sa ma reculeg. Mereu mi-a fost teama de mine in starea de soc..sunt
ori inerta, ori capabila de cele mai mari nebunii.
-Cum il iubesti ?
-Il iubesc pana in acel punct in care nu mi-l pot imagina cu altcineva. Logica stie, ratiunea stie
acest lucru, insa imaginatia..imaginatia care porneste din inima si vise nu stie.
Am o imaginatie bogata, imi pot imagina oricand un elefant roz cu pantofiori de balerina, coarne
de cerb si codita de iepuras, insa nu mi-l pot imagina pe el cu ea..in pat. E acel moment in care
imaginatia doare.
-Dar nu te gandesti la el ca e ,totusi, cu alta?
-Ba da, dar e alegerea lui. Nu il pot tine langa mine si faptul ca e langa ea il face fericit. Iti poti da
seama cum ar fi sa il vad langa mine nefericit ? Cand ajungi sa constientizezi la nivel logic acest
lucru, totul devine mai clar si mai usor de suportat. Ma mai surprind lacriminad si intrebandu-ma
De ce asa ? , dar sunt momente din ce in ce mai rare. Am inceput sa ma intreb mai des
Cum ? ..sa fac sa-mi fie bine. Mai ramane o farama din egoism in mine si ma bucur ca e asa.
A fost singura persoana pe care am pus-o pe acelasi loc cu mine. Si nu ma refer la nivel de
orgoliu, ci la nivel ca i-am dorit lui fix aceleasi lucruri si aceleasi bucurii ca si pentru mine. Cred ca
treaba aia cu dragostea neconditionata pe aici isi are radacinile. Il stii acolo, il stii cu ea, il stii
fericit si il iubesti asa.
-Si daca maine s-ar intoarce ?
-Am obosit sa ma gandesc la acel daca . Nu e sanatos, nu ii spune unei femei indragostite
daca ..ii dai aripi pentru inca un an. Eu sunt acel om care ard oricand si pe dinauntru si pe
dinafara, nu sunt un om calm atunci cand vine vorba de lucrurile care ma intereseaza.
Aici a fost un punct unde am gresit. Sunt perfectionista in tot ce fac, lucrurile trebuie sa ajunga la
acel nivel in care sa zic eu perfect . Dar eu zic foarte rar acest lucru.
Si sa te astepti ca o legatura dintre doi oameni sa fie perfecta, este ca si cum te-ai astepta sa
apara un OZN. Complet inutil.
Mi-am dorit sa fiu perfecta pentru el desi nu stiam ce inseamna asta. Sa iti impui singura sa te
incadrezi in anumite tipare, fara sa iti dai seama ca amintirile si momentele petrecute sunt cele
care creeaza legatura este cea mai mare greseala a multora dintre noi.
S-ar putea sa ajungi perfecta la o destinatie unde nu mai gasesti pe nimeni.
-Eu cred ca e un prost.
-Nu e un prost daca nu ma iubeste pe mine. Refuz sa cred ideea ca m-as fi indragostit de un
barbat prost. Cred doar ca a ales ce e mai bine pentru el.






Iubirea este cea mai mare problem n viaa unei femei, si, cum de la nceputul lucrurilor se pare c
ea a fost aleas de Dumnezeu s fie purttoarea poverii, nici legile, nici morala sau exigenele
societii n-au fost vreodat n stare s i-o rezolve.

Draga eu.

Tu vei fi ceea ce sunt eu, iar eu am fost candva ceea ce ai fost tu. Vreau sa iti povestesc despre
tine.Vei ajunge sa te dispretuiesti uneori, sa incerci sa te schimbi cu totul si sa te ineci in
imposibilitatea acestei dorinte. Iti vei construi castele din vise, ca mai apoi, o singura adiere de
vant sa le spulbere in vid. Vei reanima cosmaruri, iar ele vor trai prin tine. La un moment dat te
vei minti, vei plange si nu vei realiza de ce, te vei uri, te vei ierta, te vei iubi, te vei uita in fiecare
zi vei spera la ceva mai bun, vei adormi cu gandul la miracoleVei avea vise ce-ti vor da aripi,
vei privi lumea si te vor uimi culorile ei dar lumea ta de lumina se va sfasia , iar printre fasiile de
intuneric vor patrunde nesiguranta, oboseala, teama si durerea. Nu te vei mai intelege,vei petrece
clipe in care iti vei dori cu disperare sa te auzi, dar nu ve ifi in stare sa rostesti un singur
cuvant vei uita cum era sa traiesti un vis imposibil, vei uita cum sa atingi stelele si cum sa
construiesti castele.
Vei jongla intre constiinta si intuneric: te vei zbate, vei munci,vei invata, vei lupta, vei pica, te
vei ridica, te vei bucura, vei dispera, vei gandi. Te vei intreba de ce? vei scapa pe obraz o
lacrima si vei merge ranita mai departe zambind... Imi vei sopti ca gresesc, cand nu voi urma
calea pe care ti-o doresti tu, ci pe cea pe care ma impinge ratiunea imi vei reprosa ca ma
indepartez de tine, ca devin rece si distantasi cand ma voi crede de neatins, ma vei zgudui din
temelii si-mi vei aminti ca am sentimente, ca sunt om si ca ochii mei nu sunt scutiti de lacrimi,asa
cum nici inima mea nu e ferita de durere sau de dragosteVei cauta vesnic dreptatea, dar in
calea ta se vor pune oamenii si minciunile lor. Adevaratul tu se va ascunde, pentru a lasa o
masca sa iti ascunda si tie fata ca si celorlalti. Dar masca pe care o vei purta tu va fi
mereu subtire si aproape transparenta
nu vei stii niciodata sa minti sau sa lupti pentru propria existenta infruntandu-i pe altii.inca mai
port in mine cateva firisoare de nisippoate voi avea puterea sa mai ridic un castel... pentru
tine... Iti multumesc ca existica traiesc.


Cu drag,Tu !


Daca nu esti in stare sa decizi intre doua posibilitati, atunci da cu banul. Nu conteaza cum pica
moneda. In momentul in care o vei arunca in sus iti vei da seama la ce rezultat speri.

Se zice ca savantul musulman Khawarezmy a fost intrebat ce valoare reprezinta omul in matematica
si el a raspuns:
Daca omul are bun simt si caracter = 1
Daca mai este si frumos = 10
Daca mai are si bani = 100
Daca se mai trage dintr-un neam nobil = 1000
Daca dispare simbolul bunului simt si al caracterului, adica 1, raman ZEROURILE!!!