Marii Initiati Ai Indiei Si Cuviosul Paisie

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 1 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS
MARII INITIATI AI INDIEI SI

CUVIOSUL PAISIE

DE DYONYSIOS FARASIOTIS

CUPRINS:
Cuvnt ctre cititor
Referint biografic
. PARTEA INTAI - MBOLDIREA SPRE RU
Rdcinile mele
Aris hipnotizatorul
Alexandra
Cineva invizibil m loveste
Un vis ciudat
Demostene masonul
. PARTEA A DOUA - AJUTORUL DUMNEZEIESC
Prima vizit n Sfntul Munte
Intlnirea mea cu Btrnul Paisie
"Cu ce drept te amesteci n viata mea?"
Crucea izvorste mireasm
Vedenia
Primele mele ncercri "duhovnicesti"
"Micile" harisme ale btrnului
"Metoda" nvtturii btrnului - Duhul Sfnt
Marea binecuvntare
Ingerul pzitor
. PARTEA A TREIA - NTRE DOU TRADITII SPIRITUALE
Intlnirea cu Swami Yogamukananda
Mind control - "Nu tot ce strluceste este aur..."
"Tras de pr" ctre Sfntul Munte
Coiful duhovnicesc
Lmurire
. PARTEA A PATRA - VIATA MEA N INDIA
India
Intlnirea la Benares
Cltoria ctre Babaji - "zeul" ntrupat
Himalaya: n ashramul "dasclului dasclilor"
La New Delhi, n ashramul lui Shri Aurobindo
La Mongyr: ashramul lui Satyananda
Oamenii ashramului
Allahabad: a doua ntlnire cu Babaji
Evenimentele spiritual
Mrturia Maicii Gavrilia
Ce am descoperit n biblioteca lor
Din nou n ashramul lui Shri Aurobindo
. PARTEA A CINCEA - DUP INDIA, NAPOI N GRECIA
Revenirea n Sfntul Munte
Lumin sau ntuneric
Diavolul, ngerul si Maica Domnului
"Operatia"
Mos Ilie ....
S nu-L ispitesti pe Domnul Dumnezeul tu
Tufa de dafin
Btrnul strluceste
Vindecarea creierului
Armata
Btrnul Porfirie
Rugciunea si mantra
Dumnezeiasca mprtsanie
Tainele crestine si lucrrile magice
. PARTEA A SASEA - CUGET, DECI EXIST
Efecte sociale ale nvtturii de credint n hinduism si crestinism
Yoga: religie sau stiint?
"Viata armonioas" sau tehnica nselrii
Inviere sau rencarnare?
Influenta practicii yoga asupra trupului si a mintii
"Dumnezeii" hinduismului
Idolii neamurilor sunt demoni
Meditatie si autohipnoz
Epilog
CUVNT CTRE CITITOR
M socotesc pe mine nsumi fericit pentru faptul de a fi cunoscut de-a lungul vietii oameni de seam, precum
btrnul Paisie. Ei m-au ajutat foarte mult n drumul meu. Mi-au druit experiente minunate si au rspuns n acest
fel dificilelor ntrebri cu care m-am luptat vreme de multi ani: De ce exist lumea? Exist Dumnezeu? Cum trebuie
s triesc? Cine sunt? n ce const firea mea? Voi nceta s exist dup moarte?...
Triam si m miscm cufundat ntr-o tain. Lumea, viata, mi se revelau ca o urias tain... Dar cea mai intim tain
a mea eram eu nsumi. Sinele meu... acest necunoscut. mi era pur si simplu cu neputint s triesc fr a dobndi
rspunsuri la asemenea ntrebri. n jurul meu, n societate, oamenii manifestau un acut dezinteres pentru acest tip
de probleme. Viata societtii se conformeaz unui program avnd la baz o serie de valori economice. Viata
indivizilor se subordoneaz aceluiasi program. Viata mea era asadar inevitabil programat. Altii se gndiser
pentru mine, naintea mea. Voi obtine diploma de licent, mi voi satisface stagiul militar, mi voi procura un
serviciu bun, m voi cstori, voi avea copii, voi pleca n cteva excursii si vacante, voi iesi la pensie, voi muri...
Proiectul era astfel finalizat... Dar care s fie rostul adevrat al tuturor acestor etape? n fond, care este sensul,
scopul vietii?
Stereotipiile fiecrei zile sunt consternante: dis-de-dimineat pornim grbit spre locul de munc, unde petrecem
opt ore de lucru - care de obicei nu ne furnizeaz nici o satisfactie si ne absorb toat energia -apoi cas, mncare,
putin somn de dup-amiaz, lncezeala televizorului, fotbal, scenete umoristice, nelipsitele stiri menite s ne spun
ce ar trebui s ne intereseze si ce prere ar trebui s avem despre diverse chestiuni absolut secundare, apoi
somnul... si iarsi de la capt. Din cnd n cnd mai ntlnim si cte un prieten, mergem mpreun la o tavern,
spunem un banc... Cine are mintea sau cutezanta de a pune mcar n discutie si probleme serioase?... Trece si
aceast zi fr nici o durere si n mod plcut, si astfel se scurge ntreaga noastr viat. Acesta este tabloul
activittilor omului occidental contemporan.
Asa ceva n-am putut tolera. M exaspera gndul c ntr-un chip asemntor se va consuma si viata mea, fr s
nteleg ce mi ce ntmpl. Sufeream cumplit... ntregul cancer al societtii, uriasa multime inert si obedient, m
obligau s m conformez si s-mi ignor ntrebrile, s renunt la strdania de a afla rspunsuri. M simteam precum
Sisif, prizonier al unui efort zadarnic... ncercam din rsputeri s rezist, dar fr succes. M apropiam de prbusire.
Exact atunci l-am cunoscut pe btrnul Paisie. Atunci au venit minunatele experiente, darurile duhovnicesti. Se
spulbera astfel nestiinta, si aflam rspunsurile ndelung cutate.
Am petrecut ani de zile bucuros si fericit n singurtatea mea. Purtam n suflet aceste daruri duhovnicesti. Din
cnd n cnd le scoteam din vistieria inimii, m minunam si m bucuram de ele... Ce-mi druise Dumnezeu! ncet-
ncet am nceput s m gndesc si la ceilalti oameni...
M frmntam ncercnd s-mi dau seama dac ar trebui scoase sau nu la iveal toate acestea. Nu dati cele sfinte
cinilor, nici nu aruncati mrgritarele voastre naintea porcilor, ca nu cumva s le calce n picioare si,
ntorcndu-se, s v sfsie pe voi, a spus Hristos (Matei 7, 6). Cunosc sensul acestor cuvinte din experienta
personal. Cunosc, de asemenea, si mpotrivirea oamenilor, cci le-am vorbit unora dintre ei despre toate lucrurile
acestea. E primejdios, dobndesti dusmani atunci cnd vorbesti despre Adevr. Epoca noastr iubeste mai curnd
minciuna...
Trebuia s scriu, s vorbesc. Tcerea ar fi fost vinovat, egoist. De altfel, nu se cuvenea ca toate aceste ntmplri
minunate s se piard n adncul ntunecat al uitrii. Ele sunt deosebit de pretioase.
De vreme ce omenirea cheltuieste atta hrtie si cerneal pentru a tipri mormane de maculatur (ziare de
scandal, reviste pornografice, periodice de mod, jurnale sportive etc.) care distrug mintile omenesti, apreciez c
tiprirea acestor rnduri si oferirea lor oamenilor nu este lipsit de valoare.
I-am spus-o btrnului Paisie, ntruct intentiile mele l priveau si pe el n mod direct, si mi-a dat binecuvntare s
scriu o carte. Am discutat de cteva ori despre aceasta. O dat m-a rugat chiar s m opresc din scris, iar dup
cteva luni mi-a ngduit s continui.
Scriu de asemenea si pentru mine nsumi; spre aducere aminte, spre a nu uita mai trziu, spre a ntelege mai bine.
Precum se pare, aceste ntmplri mi sunt izvor nesecat de cunoastere. Pe de alt parte, exist oameni crora le
pas de mine, si as fi vrut s le ofer prieteneste ceea ce am, cci comunicarea este si o necesitate a mea; apoi, mi
doresc ajutorul lor spre a fi evaluate aceste lucruri. Voiesc, n acelasi timp, s am pe drumul vietii nsotitori care s
m cunoasc si pe care s-i cunosc fiintial, n profunzime.
Oare nu exist suflete surori, de care s fiu atasat, desi nu le cunosc personal? Cine stie dac nu se vor naste oameni
care s aib aceleasi ntrebri si aceleasi nelinisti? Poate c nu-i un ajutor substantial, dar este un indiciu, o
mrturie... Priviti, este cineva care spune c exist aceste minuni uriase, c nu sunt mituri, basme, nchipuiri... Le-
am trit, le-am auzit, le-am vzut cu ochii mei, le-am simtit pe pielea mea. Nu este oare un semn de curaj a continua
drumul? Cutati si veti afla (Luca 11, 9). Eu am cutat si am aflat cu adevrat.
Nu am avut si nu am nici un fel de calitti deosebite. Am vrut numai s aflu, s stiu: Cine sunt? Unde m gsesc? Ce
se ntmpl cu aceast lume? Unde voi merge? Ce se ntmpl dup moarte? Cum trebuie s triesc? Ce este
esential si ce nu este esential?
Am dobndit, sau mai precis mi-au fost druite toate aceste rspunsuri ca un dar nepretuit, si astfel pot tri astzi
mai departe, plin de recunostint pentru cei care mi-au mprtsit viat, cunoastere, iubire.
Este adevrat c m-am gndit si la copiii mei. Socotesc c aceast carte va fi un nsemnat dar adus lor.
n sfrsit, mi-as dori ca acest infim obol al meu s fie o pietricic adus la temelia uriasei mele familii, Adamul lui
Dumnezeu, omenirea ntreag. S prelucreze aceast pietricic n mintea si sufletul ei, apoi s o iubeasc sau s o
uite.
Ceea ce urmeaz s fac este o dezgolire, o dezvelire de sine; sunt bucti foarte scumpe din sufletul meu. M tem s
nu fiu rnit din neatentie sau nestiint. mi voi lua msurile mele de precautie, voi pstra o anumit distant, dar
voi duce lupta comunicrii pn la sfrsit. Voi face tot ceea ce depinde de mine. Pentru rezultat nu sunt
rspunztor numai eu, ci si felul n care se proiecteaz intentia cititorului.
Aceste ntmplri, aceste experiente au adus n mine multe transformri. Tu te-ai schimbat cel mai mult dintre noi
toti, mi-a spus o prieten dup ce lipsisem doi ani. ntr-adevr, fusesem cu totul altfel n trecut. Mai tnr, cu un alt
mod de viat, cu o alt minte, foarte diferit, de nerecunoscut n comportament, n nftisare, n asumarea unor
valori. Si totusi - ce tain! - rmn aceeasi persoan, pstrez acelasi caracter.
Nu sunt scriitor profesionist, nici nu am veleitti si pretentii literare. Relatez pur si simplu istoria mea. Nu expun
teorii, nu produc idei noi, nici nu sondez cuceritoare probabilitti. Nu emit reflectii, nu sustin anumite puncte de
vedere. M limitez la a expune ntmplrile pe care le-am trit. Niste ntmplri care sunt de necrezut pentru omul
contemporan obisnuit.
mi propun s realizez o simpl descriere; valorizarea ei v revine dumneavoastr. Exist anumite prti scrise chiar
atunci cnd s-au petrecut faptele. M-am strduit s le articulez ntr-un ntreg inteligibil, ntmplrile sunt uluitoare,
de vreme ce eu nsumi nu le pot ptrunde cu mintea. Mai presus de fire, uimitoare, stranii, izbitoare, aductoare de
cunoastere, ele produceau adevrate furtuni n fiinta mea. De aceea voi releva si sentimente personale, de vreme ce
si ele sunt rezultatul acestor ntmplri.
Desigur, evenimentele experientei sunt crmizile cu care individul si cldeste edificiul ntelegerii, conform schitei
preexistente - constnd n caracterul omului si viziunea sa asupra lumii - ce functioneaz n acest caz asemenea
patului lui Procust.
Omul obisnuit... Acest Procust care urmreste s aduc totul la msurile lui, pentru a nu fi incomodat n fericita sa
letargie. Va ironiza, va calomnia, va denatura, va ur, va combate, va nltura tot ceea ce l depseste. Nu accept s
gndeasc, televizorul l-a fcut s urasc ratiunea. Nu admite s se problematizeze, e prea epuizant. Civilizatia
contemporan l-a fragilizat considerabil, le vrea pe toate usor. n felul acesta rmne la suprafata vietii, nctusat
numai n lucrurile materiale.
Este mort duhovniceste. Trieste ntr-un sens strict biologic, numai cu trupul. Tot interesul lui este centrat doar
n aria functiilor fiziologice. Astfel dobndeste o tot mai pronuntat alipire de materie, de lucrurile materiale. El a
dispretuit realitatea cea mai nalt a fiintei sale, sufletul su vesnic, si s-a atasat exclusiv de trupul su. Astfel a
ajuns numai trup si s-a condamnat pe sine la o viat lipsit de demnitate. Omul fiind n cinste n-a priceput;
alturatu-s-a dobitoacelor celor fr de minte si s-a asemnat lor, spune Scriptura (Ps. 48, 12).
Exist ns cu adevrat oameni care si pot elibera mintea si sufletul din atractia hipnotic a modului contemporan
- materialist - de viat, care pot comunica si primi mesaje duhovnicesti, care au puterea si tria de a schimba tot
ceea ce trebuie schimbat spre mai bine, care au ndrzneala de a face marele salt, care au smerita nzuint de a
ajunge la izvorul duhovnicesc al lumii, la izvorul vietii, la Duhul Cel Sfnt, la Dumnezeu.
Acestia salveaz mretia omului n epoca noastr -a trivialittii si ignorantei. M plec n fata lor ca un umil slujitor,
si le cer dintru nceput iertare pentru lipsurile si neajunsurile mele.
Cartea este autobiografic. ntmplrile care sunt descrise s-au petrecut pe durata a aproximativ zece ani si sunt
expuse condensat. Este ca si cnd as fotografia evenimentele mai importante, le-as dispune ntr-o oarecare ordine
cronologic si le-as prezenta apoi ntr-o relatie de interconexiune. Se creeaz astfel posibilitatea formrii unei
viziuni de ansamblu si a aprofundrii unora dintre ntmplri.
Este de domeniul evidentei faptul c trim n epoca reclamei, si nu a calittii produselor. Eu ncerc s m comport
ca o fiint cugettoare n fata produselor religioase; cuget ns n lumina experientelor pe care le-am trit.
Aduc calde multumiri tuturor celor care au ajutat la realizarea acestei crti, fie cu propuneri, fie cu recomandri si
sfaturi, fie ndreptnd greselile si neajunsurile mele, punndu-si la dispozitie talentul si cunostintele lor. n spiritul
celei mai nobile modestii, au preferat anonimatul... S-i rsplteasc Dumnezeu. - Autorul
REFERINT BIOGRAFICA
Btrnul Paisie, pe numele de mirean Arsenie Eznepidis, se trgea dintr-o familie din Farasa Capadociei. Dup
rzboiul cu turcii din 1922, ntocmai ca si celelalte dou milioane de greci care si prseau cminele strmosesti la
captul a 2.500 de ani de prezent continu, pentru a se salva de la un nou genocid, familia lui s-a stabilit n cele din
urm n Konita Epirului, unde btrnul si-a petrecut anii copilriei.
A fost botezat de Sfantul Arsenie Capadocianul, care a si profetit c pruncul va deveni clugr. Familia sa pstra
adnca traditie religioas a Capadociei, care a dat att de multi si de mari sfinti Bisericii Ortodoxe. n acest climat a
crescut printele Paisie.
Si-a manifestat de mic dorinta pentru viata monahal. n cele din urm, la vrsta de 30 de ani, a ajuns monah. S-a
nevoit n Sfnta Mnstire Stomiu (Pind), n pustia Sinaiului (Egipt), dar mai ales n Sfntul Munte -unde a petrecut
cea mai ndelungat perioad a vietii sale. Viata sa monahal este comparabil cu cea a vechilor asceti.
Tria singur ntr-o chilie, n pdure. Era foarte srac n cele materiale, foarte simplu si blnd n felul de a fi. Nimic
nu era fals n el, dup cum nimic strident. Din inima lui se revrsa iubire ctre toti.
Dobndise nc din timpul vietii o faim urias, fr ca vreun ziar, vreo emisiune radiofonic sau televizat s se
refere vreodat la el. Faima lui s-a transmis din gur n gur. Sute de oameni mrturisesc n scris cum au primit
binefaceri prin puterea sa fctoare de minuni. S-au tiprit crti cu minunile pe care le-a svrsit. Avea renume de
sfnt nc din timpul vietii. ntr-o zi obisnuit l vizitau la chilie o sut-dou de oameni, pentru a-i primi sfatul.
Cnd iesea din Sfntul Munte, veneau mii de oameni s primeasc binecuvntarea lui. Mii de persoane asteptau la
rnd, pn n zori, pentru a lua binecuvntare si a vorbi un minut-dou cu el. n acest foarte scurt rstimp, multi
primeau dezlegare tuturor problemelor lor; alteori, acest lucru se petrecea mai trziu, prin rugciunile btrnului.
Le-a fost cluzitor multora, mari si mici, nsemnati si nensemnati. I-a ajutat pe foarte multi n sporirea lor
duhovniceasc. A fcut bine n felurite chipuri oamenilor timpului nostru.
Prin viata lui sfnt si prin puterea sa fctoare de minuni, a descoperit n ochii oamenilor lumina lui Hristos si
puterea lui Dumnezeu. n felul acesta i ndemna spre sporirea duhovniceasc. S-a spus adesea despre acest mare
Staret c a fost un dar al lui Dumnezeu ctre oamenii epocii noastre.
A murit la 12 iulie 1994, fiind nmormntat la sihstria de maici a Sfntului Ioan Teologul, la Suroti.
Mormntul su a devenit loc de nchinciune si izvor de tmduiri, btrnul continund s fac minuni si dup
adormirea sa.
Sufletul care s-a legat strns cu virtutea se aseamn izvorului care se revars continuu; apa lui este curat,
linistit, dulce, mbelsugat, bun, nevtmtoare. (Epictet)
RDCINILE MELE
Imi amintesc c l-am ntrebat odat plin de nedumerire pe btrnul Paisie:
- Printe, de ce mi s-au ntmplat mie toate aceste minuni?
- Pentru c de mic copil tu nu doar c n-ai fost ajutat, ci ai mai fost si mboldit spre ru; erai ndrepttit s
primesti un astfel de ajutor dumnezeiesc, iar Dumnezeu ti l-a dat pe tot dintr-o dat, mi-a spus el si m-a
mngiat.
Am devenit cu att mai contrariat. De unde cunostea btrnul copilria mea? Cum reusise s-mi evalueze ntreaga
viat si s trag concluzii att de precise?
Mai trziu, dup ce l-am cunoscut mai bine si m-am convins cine este printele Paisie, am nceput s caut n
trecutul meu ntmplrile care mi-au croit drumul de mai trziu.
Tata aducea mereu crti n cas, chiar dac nu le citea. Pe mine m atrsese din fraged tinerete lectura. Eram n
clasa a V-a, la gimnaziu, cnd am descoperit acas o carte cu paginile netiate. Titlul su era: Raul Jackot, Puterea
autoconcentrrii - Metode pentru dezvoltarea memoriei si a ratiunii.
M va ajuta s nvt formulele la matematic, m-am gndit. n realitate nu m-a ajutat la nimic. Am luat-o si am
nceput s citesc. n cas nimeni nu era preocupat si n-a luat aminte la ce citeam. n afar de o anumit filosofie
legat de om si de puterile ascunse ale mintii, cartea propunea si niste exercitii practice pentru dezvoltarea
memoriei, pentru cresterea puterii de concentrare asupra unui singur subiect, pentru capacitatea de a ne controla
gndurile. Am fost ntr-adevr impresionat si am nceput s m ndeletnicesc cu exercitiile din carte.
Multi ani mai trziu, abia n universitate, am ajuns la un contact mai profund cu yoga. Mi-am dat seama c acele
exercitii din vrsta copilriei erau exercitii yoghine laicizate. Acest scriitor, Raul Jackot, trebuie c a fost yoghin,
mi-am spus atunci cu convingere.
n adolescent m frmntau deja multe ntrebri si nedumeriri despre realitatea nconjurtoare si despre sine. mi
amintesc c la vrsta de 12-l3 ani am petrecut o var ntreag aproape singur, adnc preocupat de aceste lucruri,
mi evitam prietenii, care jucau continuu fotbal. Cu unul-doi dintre ei discutam cnd si cnd. si puneau anumite
probleme, dar nu la intensitatea cu care o fceam eu.ntrebarea primordial, de al crei rspuns depindeau toate
rspunsurile din lantul ntrebrilor mele, era: Exist sau nu exist Dumnezeu?
La aceast ntrebare de fond ajungeam ntotdeauna atunci cnd m apucam s cercetez oricare dintre diversele
probleme care m preocupau. Mi-am dat seama repede c raportarea mea la lume, maniera n care nfruntam toate
evenimentele, ntreaga mea viat - depindeau n chip absolut de rspunsul pe care l-as fi dat la aceast ntrebare
fundamental.
M problematizam intens, citeam crti, discutam cu anumiti prieteni, dar nu aflam nici un liman.
Prietenii mei, ntlnindu-m n plimbrile mele solitare pe vreun pod sau prin pdure, la amiaz, m tachinau cu
ntrebarea: Ce s-a ntmplat? Ai rspuns la ntrebare? Exist sau nu exist Dumnezeu?. Putini dintre ei mi
ntelegeau si respectau zbuciumul. Ceilalti erau pur si simplu dezinteresati si preferau totdeauna jocul cu mingea.
Dac n-as fi fost eu cel care i ajuta la lectii, si dac n-as fi fost att de nalt si de bine legat, n-as fi scos-o la capt
usor cu ntepturile lor.
Tata a remarcat frmntarea si dragostea mea pentru lectur. Rscolisem toat biblioteca din cas. Hai s te duc la
un prieten de-al meu, s-ti dea niste crti. Are multe si bune, mi-a propus el.
Intr-adevr, ntr-o dup-amiaz am vizitat mpreun casa acelei cunostinte si am luat cteva crti. Cartea care m-
a influentat covrsitor a fost cea a lordului Bertrand Russell, reputatul umanist social-democrat si totodat
fondatorul organizatiei Amnesty International. Era intitulat What I believe (Ce cred eu). Primul ei capitol,
avnd n jur de saizeci de pagini, purta titlul Pentru ce nu sunt crestin. Aceast carte a schimbat cursul vietii mele.
Din acea clip nu m-am mai preocupat de crestinism.
Bertrand Russell se declara ateu; cartea n-a reusit totusi s m conving c nu exist Dumnezeu, dup cum nu m
ncumetam nici s postulez cu certitudine existenta Lui. Problema a rmas suspendat, fr rspuns.
Dar Russell a izbutit s m distanteze de religia crestin si de preceptele ei, fat de care n-am mai artat nici un
interes. Adevrul este c nu ntlneam nici o replic serioas venit din partea crestinilor. Revistele si crtile
crestine care mi-au czut n mini aveau un nivel pueril n comparatie cu cartea lui Russell. Nu intrasem nc n
contact cu adnca traditie patristic.
Lordul si fcuse datoria: mi-au trebuit alti zece ani pentru a decide s m nfrunt iarsi cu ntrebarea dinti -Exist
sau nu exist Dumnezeu? ntre timp trecuser multe peste sufletul meu. Tentatii ideologice, teorii politice si
filosofice, miscri sociale - precum cea din mai 1968, hippy, muzic rock, partide, sindicalism, night-cluburi si multe
altele. Cutam cu patos odihna pe care o aduce adevrul.
Drama ta este c ai o minte strasnic - Mercedes! - dar n-ai frn. Din pricina aceasta te-ai lovit ru. nceteaz s
mai faci experiente pe tine. Ct ai s rezisti? Mintea rabd mult, dar nu trebuie s o lovim, s vedem cnd va ceda,
mi-a spus dup ani de zile printele Paisie, la prima noastr ntlnire.
ARIS HIPNOTIZATORUL
(Cinci ani mai trziu, pe cnd eram student la universitate)
Este o istorie ciudat, care a nceput si s-a terminat brusc. Eram un grup de studenti din anul II sau III, bieti si fete.
Triam mai degrab cu indiferent si usurtate, mai ales c ne ntretineau printii nostri. Ne umpleam timpul cu
excursii ori cu nesfrsite discutii pe teme sociale si politice, avnd n general un mod provocator de comportament
si de viat.
Interesul nostru ncepea acolo unde se termina universitatea. mi amintesc c n acea vreme am citit mult
psihologie: Wilhelm Reich, Erich Fromm, Karl Jung, Sigmund Freud, Ronald Leingh si Richard Cooper; diversi
mistici, de pild Vivekananda, Krishnamurti, Sutrele lui Buddha si ale lui Patanjali, dar si poeti ca Allen Ginsberg,
Rabindranath Tagore si Khalil Gibran; de asemenea, lucrri precum cele ale lui Herman Hesse, Jack Kerouak, Fritjof
Capra, Thimoty Leary, Lyall Watson, Barous -care ncercau s stabileasc paralelisme si sinteze ntre stiinta
apusean si mistica oriental. Pornind de la premiza c stiinta apartine prin excelent Apusului iar mistica
Rsritului, ei se strduiau s uneasc ratiunea cu intuitia. Se nscriau ntr-un curent larg, ntr-un demers care - asa
cum vd c merg lucrurile - continu pn astzi, la dimensiuni si intensitti mai mari, n miscarea New Age, ai
crei precursori au fost.
Disimulate sub o precar masc stiintific, magia si misticismul cochetau deja cu lumea occidental care, n virtutea
unui anumit reflex, tindea s prefere constructiile stiintifice. Cei mai multi dintre occidentali nu aveau absolut nici
o tangent cu gndirea stiintific dar, cel putin n perioada aceea, fenomenul era la mod. Astzi, dup douzeci de
ani, lucrurile par s se fi schimbat, deplasndu-se mai accentuat ctre latura ocultismului si a magiei pure.
Universitatea ne interesa numai n perioada sesiunii, cu alte cuvinte numai trei luni pe an. Ne adunam asadar n
cte o cas, pentru a citi si nvta mpreun, iar n lungile pauze ncingeam discutii, ascultam muzic, beam si
fumam.
Cum si-a fcut aparitia si cum s-a putut integra Aris, la cei 60 de ani ai si, n mijlocul tinerilor de 22 de ani, este un
lucru demn de uimire! Acest aspect nu s-a clarificat niciodat.
Era perioada examenelor si ne-am strns acas la unul dintre colegi, Pisoiasul, chipurile ca s nvtm. Acolo se
afla Aris. nalt de aproximativ 1.80 m, slab, cu pr negru n jurul urechilor si o impresionant chelie. Se trgea
dintr-o familie de oameni simpli si nu urmase nici o facultate - ceea ce era lesne de remarcat, de altfel. ns fusese si
el acaparat din tinerete de interesul pentru fenomenele spiritiste. Era extrem de informat si, dup o discutie
ndelungat pe aceast tem, ne-a mrturisit c el sfrsise prin a se atasa cel mai mult de practica hipnozei.
Ne-a vorbit n detaliu despre lumea spiritelor, spunndu-ne insistent c este foarte frumos acolo, c se aude o
muzic minunat (detectase negresit patima noastr, a tuturor, pentru muzica rock), c dup aceea te simti linistit
si odihnit, c dobndesti puteri neobisnuite (s ajungi ntr-o clipit, spre exemplu, din Tesalonic n America de
Nord), c ti se lrgeste constiinta s.a.m.d. Tema acestor puteri neobisnuite m-a incitat, cci se mula perfect pe
convingerea mea c omul reprezint infinit mai mult dect o simpl roat dintat n mecanismul social, c
dimensiunile si potentele lui sunt inimaginabile.
Ne spunea: Exist corpul material, dup cum exist si corpul astral, mai subtil, simplu spus - sufletul, care prin
hipnoz se desprinde de trup si poate cltori n spatiu cu o vitez colosal, desi nu se sustrage ntru totul legilor
materiale. Asadar, dac cineva dintre noi accepta s fie hipnotizat de ctre el, ar fi experimentat o astfel de
cltorie si ar fi intrat n contact cu fiinte spirituale.
Toate acestea nu sunt nimic altceva dect conceptii orientale servite cu alt garnitur, adaptat de fiecare dat n
functie de gusturile posibililor cumprtori.
Imi nchipui c Aris nici nu putea gsi un caz mai bun dect al nostru. Crtile pe care le citeam ne inoculaser deja
asemenea conceptii, si iat acum posibilitatea de a le pune n practic.
Ne-a fcut diverse teste pentru a ne verifica receptivitatea si calittile de medium. Am acceptat cu totii s ne
supunem acestor teste, n urma crora a stabilit c ne situam peste medie, iar eu si nc cineva aveam un nivel chiar
si mai ridicat. Primul pas fusese fcut. ncepusem deja s participm.
Exista ns la acest om ceva care nu-mi plcea. Un sentiment nedefinit. Ceva n gesturile lui, n comportamentul lui,
care m stnjenea si m fcea s ezit.
Dup ce a plecat, l-am bombardat pe colegul nostru cu ntrebri, dar n-am primit dect rspunsuri generale: c
fratele lui l cunostea, iar el l ntlnise prin intermediul fratelui su, c era pensionar, fost functionar public sau
cam asa ceva. Ne-a spus ns un lucru care ne-a impresionat.
Fratele su acceptase s fie hipnotizat si, n timp ce se afla sub hipnoz, a putut s vad cu ochii nchisi un numr
pe care Aris i l-a artat cu degetul, si s citeasc titlul unei crti! Apoi s-a hipnotizat el nsusi, si s-a pomenit din
Tesalonic n Asprovalta, la 100 de kilometri deprtare, putnd vedea de sus traficul pe sosea!
Ce se ntmplase, n realitate? Fcuse cu adevrat o cltorie astral? Este aceasta singura explicatie? Precum am
aflat mai trziu, Biserica Ortodox are un alt punct de vedere.
Din nefericire, pe vremea aceea nu cunosteam marile primejdii duhovnicesti ascunse n spatele unor astfel de
practici, ntruct nimeni nu ne avertizase asupra usurintei cu care demonii, ca entitti spirituale, intr pe calea
hipnozei n contact nemijlocit cu mintea omului, nselndu-l si subjugndu-l treptat, pn la controlul total. Sunt
implicate aici si capacittile demonilor de a-i induce omului perceptii senzoriale (inclusiv reprezentri vizuale)
artificiale, pe de o parte, si de a interveni direct asupra unor evenimente din sfera realittii materiale, pe de alt
parte. Noi ns ignoram cu desvrsire toate aceste aspecte, ntruct multe din mecanismele hipnozei ne erau
prezentate ntr-o manier distorsionat, facil si apetisant, mi doream deja, din curiozitate, s ncerc.
Nu frecventam des casa Pisoiasului... ns dup 20 de zile ne-am regsit acolo toti cei care ne adunaserm si
prima dat. Aceleasi persoane, fr s ne dm ntlnire sau s ne ntelegem n vreun fel, ci pur si simplu ne-am
pomenit cu totii acolo printr-o stranie... coincident! Am pornit din nou discutii n jurul acestor teme, nedumeriri si
ntrebri, iar Aris ddea rspunsurile. M-am artat de acord s m supun hipnozei. Am fost cu adevrat hipnotizat,
si am nceput s simt deslusit o anumit prezent. Un chip luminos, auriu, cu trsturi nedefinite, se interpunea
ntre mine si Aris. Mi-a spus s-l alung. Am ascultat, dar chipul pleca si revenea. Apoi m-a trezit. ns prezenta
acestui chip o simteam n anumite momente n camer.
L-am ntrebat ce era chipul acela. M-a linistit si am renceput discutia: alte ntmplri, alte exemple. De data aceasta
a fost nduplecat prietenul meu M. s se lase hipnotizat.
Urmream toti cu interes cum se relaxa, cum se cufunda, cum asculta de hipnotizator. Asadar, dup ce l-a adus la
starea pe care o dorea, Aris s-a strduit s-l conduc undeva anume, dar acea prezent si-a fcut din nou aparitia.
Un chip auriu, luminos, intra si se misca n acel spatiu. M. a spus c ochii acelui chip sunt ca si cei de pisic. Dup ce
s-a strduit fr succes s-l alunge, M. a nceput s ne spun unde simte exact c se afl acea entitate n camer.
Ciudat este c simteam si eu acelasi lucru, iar perceptiile mele coincideau cu cele pe care le relata M. Aris l-a trezit
peste putin timp, iar interesul crescuse: ce era acea prezent? Era un spirit? Ce fel de spirit, bun sau ru? n timpul
acestei ncercri de analiz, att eu ct si M. (precum mi-a mrturisit pe drum) am continuat s simtim acea
entitate printre noi. Devenise subiectul discutiei.
Am nceput s citim cu mai mult atentie crti care se refereau la aparitii ale spiritelor. Cutam cu predilectie asa-
numitele crti de magie alb, ntruct triam pe atunci cu impresia c exist o diferent de fond ntre magia alb
si magia neagr.
Simptomele
n general nu sunt fricos. Nici noaptea nu mi se ntmpl s am senzatii de fric. De multe ori hoinream, n noptile
cu lun, prin pdurea Tesalonicului. Dormeam si afar, n natur. Trziu n noapte, pe la orele 2-3, mi plcea s m
plimb singur pe strdute mrginase, romantice. ndrgeam mai ales plimbrile prin locuri care pstrau atmosfera
unor alte epoci.
Dup hipnotizare, ns, am nceput s dobndesc diferite perceptii ciudate. Auzeam zgomote, izbituri, iar prul
mi se zburlea din pricina simtirii unei prezente stranii. Auzisem despre anumite case vechi din oras bntuite de
stafii, si - avnd curiozitatea incitat prin hipnoz si crezndu-l pe Aris cum c am o intuitie bun, peste medie - m-
am dus s descopr... misterele, plimbndu-m noaptea mprejurul acelor imobile. Zgomotele respective continuau
s m nspimnte... n realitate, nu zgomotul este cel care te ngrozeste, ci nefireasca lui provenient, senzatia c
este produs de ceva cu totul neobisnuit. De pild, atunci cnd nici o frunz nu se misc, nu exist nici urm de
curent, iar o us interioar se izbeste cu o putere nfricostoare, aproape s ias din toc. Alt dat - ca si cnd s-ar
rupe ceva la zece centimetri n fata ta; alte ori - una, dou, trei lovituri consecutive n jurul tu si... constati c nu
exist nimic. Nu se vede absolut nimic.
M enervam pe mine nsumi, spunndu-mi: Ce tot dai important prostiilor stora?. ns ele se succedau
permanent si pretutindeni. Fceam eforturi s le ignor.
Dup aproximativ o lun, n timp ce m plimbam cu prietenul meu M., ni s-a nscut amndurora dorinta de a-l
vizita pe Pisoias. Ne-am schimbat asadar planurile, si peste putin vreme ne-am aflat la el acas. Aris era acolo, n
curnd ne-am adunat cu totii. Din nou, exact aceleasi persoane!
Am acceptat iarsi s fiu hipnotizat. De aceast dat m-am vzut pe mine nsumi de undeva din afara trupului: m
plimbam prin camer si fceam diverse lucruri pe care mi le dicta hipnotizatorul. Multe dintre acestea reuseau,
precum m-au ncredintat prietenii mei, prezenti n camer. Apoi au fost hipnotizati si altii. La sfrsit, Pisoiasul ne-
a povestit urmtoarea ntmplare.
Pentru a verifica dac aveau loc realmente aceste cltorii astrale, adic dac sufletul prseste ntr-adevr
trupul, sau la mijloc erau simple fantasmagorii, s-a fcut acest experiment:
Aris l-a hipnotizat pe Pisoias si l-a trimis acas la o prieten, s vad ce face. Citea. L-a pus s o ciupeasc tare de
brat, mai jos de subsuoar, att de tare nct s-i fac un semn. Este putin probabil s se loveasc cineva n acel loc.
Hipnotizatul a fcut ntocmai. Apoi s-a trezit si au mers cu totii mpreun la casa cunoscutei. Au gsit-o citind! I-au
cerut s le arate mna... ntr-adevr, vntaia exista! Au vzut toti semnul. Au ntrebat-o unde s-a lovit. Le-a
rspuns intrigat c putin mai nainte, pe cnd citea, a simtit o durere puternic, asemntoare unei ntepturi, dar
nu i-a dat important... Au cooptat-o apoi si pe ea n grup. Binenteles c nu mi-am pus atunci serios problema
identittii reale a celui care o ciupise pe fat: putea fi la fel de bine un spirit trimis de hipnotizator, si nicidecum
sufletul sau corpul astral al Pisoiasului. Nu era deloc exclus ca acest hipnotizator s fie un mag avnd niste
demoni n slujba lui. De vreme ce acceptam existenta corpului astral, a sufletului, a lumii spirituale, de ce n-as
fi acceptat n consecint si existenta fiintelor spirituale malefice, a demonilor, despre care ne-a avertizat Hristos
nsusi? De ce as fi admis explicatiile hipnotizatorului mai curnd dect nvttura Bisericii? Dar cine credea pe
atunci n Biseric si n nvttura ei? Nici mcar nu cunosteam ceea ce nvat Biserica Crestin despre aceste
fenomene. Respingeam pur si simplu tot ce ar fi venit din partea ei, tot ce era crestin... Aveam deja imense
prejudecti!
Eram cu totii atrasi de acest mister. Aproape mereu apreau acele chipuri ciudate care ne nfricosau, ns
ncepuserm s ne obisnuim.
Ne-am ntlnit si-n alte dati. M. a fost cel care a observat, a cincea oar cnd s-a ntmplat, c Aris ne aduna
totdeauna laolalt, fr nici o nstiintare prealabil. Adic, ntr-o dup-amiaz anume ne rsrea tuturor n minte
ideea de a trece pe la acea cas, fr nici un motiv, iar acolo se afla Aris. Si nu aveam n acea perioad nici o legtur
cu proprietarul casei, nu obisnuiam s mergem acolo.
- Faci ceva, de reusesti s ne aduni? l-am ntrebat.
- Ei, uite, zic si eu: Dac n-au ceva mai bun de fcut, s vin pe-aici! a recunoscut el.
Asta nu mi-a plcut deloc. Era semnul c dobndise deja o oarecare putere, o oarecare stpnire asupra noastr, iar
aceasta fr ca cineva dintre noi s i se ncredinteze de bun voie. Ne putea influenta gndirea si dorinta? n ce
msur? Dar dac i-am fi stat mpotriv? ns, pentru a i ne mpotrivi trebuia mai nti s constientizm, iar apoi s
cunoastem n detaliu tehnicile acestui... rzboi. n vreme ce noi eram pe atunci cu totul neinstruiti.
ntre timp ncepuser s ias treptat la iveal viclenia si duplicitatea n comportamentul acestui om, astfel nct am
devenit mai circumspect si mai precaut, ns fr a nceta s merg la aceste adunri. Mi-a dat adresa casei sale,
spunndu-mi c-l pot gsi acolo. Pretindea c este crestin, c are acas icoane si candel, dar pe preotii Bisericii i
socotea inferiori, tratndu-i ca pe niste necunosctori. Avea adic un fel de legtur cu Biserica, dar asa cum i era
lui pe plac. Si Evanghelia o tlcuia ntr-o manier personal, conjunctural, dup cum i convenea, ignornd diferite
pasaje care nu i se potriveau.
*****
n acea vreme s-a petrecut urmtorul fapt: ntr-o noapte m ntinsesem n camera mea, avnd usa nchis, ntreaga
camer era bine luminat de neonul de pe strad. Altfel spus, dac m trezeam noaptea, puteam vedea chiar foarte
bine.
Au renceput acele zgomote ciudate. Lovituri bruste n bibliotec, n geam. Inexplicabile... Orice mobil trosneste
cteodat noaptea, dar acum era cu totul altceva. Plesniturile erau att de puternice nct m miram c nu aud
printii sau c nu se rupe mobila. Si, n acelasi timp, simtmntul unei prezente n camer, care m nfricosa. M-am
ridicat si am deschis usa, ca s m simt mai aproape de ai mei. M-am enervat pe mine nsumi si am nchis-o la loc.
Cnd era pe cale s m rpeasc somnul, iarsi izbituri; m desteptam nfricosat, deschideam din nou usa. Astfel s-a
ntmplat de trei ori la rnd.
Ctre sfrsit m enervasem ru de tot. Am trntit usa, l-am njurat n gnd pe cel care m deranja si m-am hotrt
s-l ignor pur si simplu. Am adormit, si de data aceasta m cuprinsese un somn adnc.
Zgomotul pe care l-am auzit apoi a fost foarte puternic si slbatic. Am srit din pat si mi-am dat seama c un
ntuneric suprafiresc umpluse toat camera, n vreme ce lumina neonului, n chip straniu, nu mai lumina n
interior: acest ntuneric o mpiedica s ptrund n camer. Nici mcar nu prea a fi un ntuneric propriu-zis, ci o
anumit fiint constient. Aceasta, iar nu zgomotul, a fost cea care m-a ngrozit, si atunci am scos un strigt:
Hristoase al meu!.
Indat dup strigt, a aprut ntr-un colt al camerei silueta luminoas a unui om. O lumin alb, transparent,
ciudat, care ns m linistea; m-a umplut de dulceat, mi-a alungat orice fric, mi-a dat o sigurant de neclintit.
Numai ce am vzut-o si m-am linistit, m-am culcat si am adormit. ntreaga scen nu trebuie s fi durat mai mult de
cteva secunde.
Dimineat am fost descumpnit, reamintindu-mi evenimentele din cursul noptii. Desigur, nu puteam da nici o
semnificatie precis acestor ntmplri. Orice explicatie prea admisibil. N-aveam nici un criteriu de judecat, nici
un reper pentru a discerne. n orice manier ar fi prezentat cineva lucrurile - ar fi constituit o probabilitate pe care
n-o puteam exclude din calcul. Astzi cred c a fost un ajutor de la Hristos.
Cnd l-am ntlnit cu proxima ocazie pe hipnotizator, i-am descris cele ntmplate. Iat ce mi-a spus: Nu te teme!
Am uitat s te avertizez mai dinainte. Se strduiesc s te nfricoseze, acum c ptrunzi n lumea spiritual, ca s te
opreasc. Strig-m, si voi veni s te ajut. Nu te teme!
Am uitat!? Ce voia s nsemne am uitat? Nu-l credeam. Pur si simplu ne ascundea pericolele. Ne expunea unor
riscuri. Ne folosea. El nu se hipnotiza niciodat pe sine nsusi. Nici pe copiii si nu-i amesteca vreodat n aceste
lucruri. Cu astfel de fenomene nspimnttoare s-au confruntat si alti prieteni ai mei. Si apoi, ce voia s spun prin
Strig-m, si te voi ajuta? Adic vom avea si nevoie de el acum? Vom depinde de el? Si de ce s-l strig pe el? Nu se
cuvine s strig Hristoase al meu? Este rusinos? Sau este Aris mai bun?
Dup astfel de ntmplri, multi dintre participantii la ntlniri nu s-au mai artat dornici s continue. Eu eram
mcinat de curiozitatea de a afla ce se ascunde n spatele tuturor acestora. Am continuat numai pentru a descoperi
adevrul. ns Bunul Dumnezeu a gsit modalitatea de a m scpa din minile lui Aris. A fcut ca lucrurile s
evolueze astfel nct el s ajung n situatia de a m evita. Iat cum:
O tnr domnisoar cunoscut mie se ntorsese din strintate, unde studia. Acolo devenise dependent de
heroin. Era junkiel Priza fr nici o msur. si periclitase de mai multe ori viata administrndu-si supradoze.
Voiam s o ajut. M-am gndit asadar s fac apel la Aris, care s o determine prin hipnoz s abandoneze drogurile.
El pretindea c tocmai acestea sunt cazurile n care se poate folosi pozitiv hipnoza.
Am dus-o acas la el si i-am explicat situatia. n cele din urm a hipnotizat-o, dar... n-a izbutit nimic. Hipnotizarea s-
a dovedit ineficient. Fata a continuat ani de zile dup aceea s foloseasc heroina.
Rezultatul a fost c Aris s-a temut ca nu cumva s aib de-a face cu politia, asa c n-am mai avut nici o ntrunire
ntmpltoare. Ct despre aceast tnr, a scpat de patim atunci cnd, dup ani de zile, i-am cerut printelui
Paisie s se roage pentru ea. A scpat din ghearele mortii, iar acum este un om normal. Nimeni dintre cunoscuti,
inclusiv eu, nu credeam s mai existe pentru ea vreo cale de salvare, cci starea de dependent i era att de
avansat nct si pierduse absolut orice instinct de autoconservare, ba chiar si fcea ru cu fiece prilej. Acum,
binenteles, s-a schimbat cu desvrsire.
ALEXANDRA
n acele zile o cunoscusem pe Alexandra, n niste mprejurri cu totul ciudate. Ne-am ntlnit la Universitate si mi-a
dat adresa. Dup cteva zile m-am dus s o caut. Am parcat masina pe o strdut ngust, cu intentia de a cobor s
caut strada. ns am parcat chiar la zece metri de poarta ei. nainte de a cobor bine din masin, am vzut-o
deschiznd poarta si cercetnd drumul cu privirea. S-a apropiat de mine unduindu-se. Chiar acum te asteptam,
mi-a spus. Eram amndoi uimiti si simteam c ceva bizar se ntmpl.
Mai trziu, cnd ne aflam mpreun, se petreceau lucruri stranii. Am ncercat la un moment dat s-i vd aura, prin
tehnici pe care le cunosteam din crtile de yoga. Ea mi se mpotrivea. Au nceput apoi acele zgomote ciudate, dar nu
s-a speriat. Pn cnd, deodat, o us din interior s-a trntit brusc, foarte tare. Toate geamurile erau nchise. Nici
urm de curent. Un fapt cu totul suprafiresc.
Ne-am ngrozit. S-a apropiat si a czut n bratele mele, aproape plngnd. De atunci nu mi s-a mai mpotrivit.
Care era secretul Alexandrei?
Cnd i-am vorbit despre hipnoz, yoga, magie, mi-a spus urmtoarele:
- Una dintre bunicile mele obisnuia s descnte. Cu putin timp nainte de a muri, mi-a dezvluit mie rugciunea
pe care o rostea ca descnt. O putea destinui unui singur om, si m-a ales pe mine. N-am dat mult important.
Odat, un verisor de-al meu a fost deocheat: l durea capul, avea o stare de somnolent continu, ajunsese ca un
ntng. Atunci, pentru prima dat n viata mea, am descntat. El si-a revenit imediat, dar eu am suferit timp de 24
de ore. Eram pe atunci singur n apartamentul printilor, n Atena. Am nceput s simt prezente ciudate. Luminile
se stingeau si se aprindeau. Numai n apartamentul meu. Am iesit pe balcon, socat. Am dat s intru n cas si am
vzut perdelele suspendnd drepte, paralele cu tavanul. Cu totul supranatural. Mi s-a tiat respiratia. Nu
ndrzneam s intru n apartament. Am petrecut toat noaptea pe balcon, stpnit de fric, fumnd si ascultnd
muzic. ndat ce s-a fcut ziu am plecat, si m-am ntors dup cteva zile, cnd au revenit ai mei din cltorie.
Cu timpul i-a disprut frica, si din cnd n cnd mai descnta.
Iat, asadar, care era harisma Alexandrei. Eram, prin urmare, doi nvtcei. Ea ns se temea s mearg mai
departe, n vreme ce eu ardeam de nerbdare s ajung pn la capt.
Ciudat este c eram amndoi... materialisti. Citiserm marxism, materialism dialectic, iar fundamentul nostru
filosofic era unul materialist. Nu credeam n diavol, nici n maniera duhovniceasc de explicare a lumii sau a
istoriei. Pe de alt parte, admiteam tot ceea ce provenea din domeniul magiei, n vreme ce orice provenea din
domeniul religiei socoteam c este amgire sau putintate de minte. Era o contradictie flagrant, pe care nici mcar
nu o constientizam pe vremea aceea.
Aveam 19 ani. Nu pstrasem, din vrsta copilriei, nici o legtur cu religia. Dimpotriv, eram mai degrab marxist.
Discutnd cu prietena mea, i-am spus totusi un lucru pe care l simteam instinctiv.
Asadar, pe planeta Pmnt se desfsoar un nfricostor, un urias rzboi. Nu exist colt n care s nu se
dezlntuie acest rzboi. Cmpul acestui rzboi sunt mintile si inimile oamenilor. Hotrrile pe care le lum,
alegerile pe care le facem, modul n care nfruntm evenimentele vietii, fie ne conduc pe drumul cel bun, fie ne abat
ctre fundturi dezastruoase. Fie cstigm viata, cunoasterea, bucuria, fie esum si ne ndreptm spre moarte,
necunoastere, durere si tristete.
Avem vrjmasi care ne ursc cu slbticie. Vor s ne distrug cu desvrsire. S ne nimiceasc. Ei url cu
neasemnat ur mpotriva noastr si uneltesc, cu pervers viclenie si vigilent, planuri perfide, pentru a ne nsela
si a ne conduce, ncetul cu ncetul, la dezastru, la nenorocire, la moarte.
Se strduiesc s biruiasc mintea omului. S o obtureze, s-i nchid orice fereastr care poate primi lumina
vreunei cunoasteri substantiale. S o mpiedice n a-si constientiza demnitatea si mretia. S o conving s se
vnd foarte ieftin, pentru o piatr lucitoare, spre exemplu. Fac tot ce le st n putere spre a o deturna ctre un
drum gresit.
Vrjmasii nostri sunt persoane. Au nume. Sunt perfizi, zelosi, depun eforturi nentrerupte n acest scop.
Conlucreaz perfect, apartin aceleiasi specii, aceleiasi rase. Lupt cu omenirea n ansamblul ei, dar si cu fiecare
individ n parte. Mai ales dac vreunul dintre noi este pe cale s le scape, sau dac cineva i detecteaz. Astfel de
indivizi se afl sub o special urmrire si presiune din partea lor.
Destui oameni i-au descoperit de-a lungul veacurilor. Multi dintre ei au trecut de partea lor, fie dorindu-le
intimitatea, fie atrasi si nselati de ctre ei. Unii ca acestia se afl sub directa lor stpnire. Le slujesc, le sunt robi, le
faciliteaz planurile, si drept rsplat sunt ajutati de ctre ei pe parcursul acestei vieti. Spre exemplu, dobndesc cu
usurint pozitii privilegiate, stpnire peste alti oameni, bogtie, si orice altceva ar cere. Desigur, triesc primejdios
si sub imperiul fricii. O adnc, permanent si dezndjduit frica. Stpnii lor i ursc si pe ei, pentru faptul c
sunt oameni. De altfel, i socotesc dispensabili. Asa se face c de multe ori ura si furia stpnilor se descarc
asupra lor. Sunt nefericiti si terorizati.
Mai exist si ceilalti oameni, care i-au descoperit si i-au dat n vileag pe acesti dusmani ascunsi ai nostri, care au
nteles dimensiunea vicleniei, dar si a stpnirii lor asupra acestei lumi. Aproape c ne-au biruit. Omenirea este
supus lor dac nu n ntregime, atunci cel putin ntr-o msur urias. Si totusi, aceste persoane aleg s li se
mpotriveasc. Nu se sperie de puterea lor. Nu se tem de osteneal, de primejdii. Aleg mai curnd s moar n
aceast nfricostoare confruntare, luptnd cu hotrre mpotriva lor, dect s li se alture. Pentru mine, ei sunt
ceea ce numim eroi.
M minunez de ei. Sunt cei care ndur presiunea din linia nti, pentru ca noi, cei din spate, s avem o oarecare
usurare. Eu m temeam (si poate m tem si acum) s intru n linia nti, preferam s m bucur de viata din spatele
frontului.
ns multi dintre acesti eroi i-au nimicit pe vrjmasii nostri. I-au nvins n confruntri directe. Dusmanii nostri se
tem de ei. Si cel mai mult se tem ca nu cumva acest fapt s ajung cunoscut si de ctre ceilalti oameni. S nu prind
curaj de pe urma biruintei lor si alti oameni, si s voiasc a le urma exemplul. S nu se creeze un anumit curent, o
miscare n mas a omenirii n aceast directie. S nu-si piard, adic, prada la nivel de mase. Pentru c exist
ntotdeauna aceast posibilitate, a desvrsitei transformri a oamenilor. Spre a evita o asemenea evolutie a
lucrurilor, inamicii nostri se strduiesc s oculteze faptul existentei unor astfel de persoane, fie prin calomnie, fie
prin denaturare, fie prin tcere.
Acesti vrjmasi nu numai c ne ursc, dar n acelasi timp se si tem de noi. Nu pentru ceea ce suntem, ci pentru ceea
ce putem deveni. Pentru valentele noastre potentiale, care le sunt cu mult superioare si pe care vor s le
zdrniceasc, n asa fel nct ele s nu devin niciodat realitate, cci n acest caz i-am depsi cu mult.
n confruntarea aceasta se angajeaz fiecare n parte... Izbnda sau esecul sunt personale. Cel care a biruit si s-a
sustras influentei vrjmasilor poate sftui, poate cluzi, poate arta drumul. De noi depinde s vrem s ne
mobilizm. S vrem s luptm. Noi trebuie s contribuim cu vointa noastr... Pentru mai departe exist ajutor, mare
ajutor.
Un astfel de nvingtor asupra vrjmasilor era si printele Paisie, pe care nc nu-l cunoscusem.
CINEVA INVIZIBIL M LOVESTE
Intmplarea de mai jos s-a petrecut tot n acea perioad a studentiei.
M dusesem la Alexandra acas. Ne cunoscuserm cu cteva zile mai nainte. Era si ea implicat n yoga. Fostul ei
prieten practica yoga si vizitase India de cteva ori. A gtit si ne-am asezat la mas. Conversatia noastr se depna
n jurul temelor legate de ocultism, yoga, magie, capacitti paranormale etc. Brusc, au nceput iarsi straniile
izbituri. Ne-am privit.
- Crezi c-i gelos prietenul meu? a ntrebat ea rznd.
- Prostii, am rspuns.
Ne-am continuat masa si discutia. Dup o jumtate de or - Bum! - s-a auzit ca o lovitur deasupra usii. Aceasta s-
a trntit att de tare, nct am crezut c s-a rupt. Era suprafiresc... Fata s-a speriat.
Am srit n picioare:
- Cine esti? Nu mi-e fric de tine! (Am apucat usa, am deschis-o, am nchis-o. Am rs ironic.)
- Dac esti vrjitor, vino s ne socotim, am spus provocator. (Nu s-a ntmplat nimic.)
- O fi prietenul meu, a zis ea.
- Hai, mi! N-avem si noi dreptul s stm de vorb, adic? Oricine ar fi, n-are nici un drept. E un necioplit! am
exclamat eu rznd. Uit totul, hai s ne vedem de treab.
A prins repede curaj. Am uitat de cele petrecute. Timpul trecea repede si agreabil. Aveam preocupri comune si
discutiile ne ajutau s ntelegem mai profund unele lucruri. Trecuser destule ceasuri. Uitaserm amndoi cu
desvrsire ce se ntmplase. Eram absorbiti unul de cellalt.
Deodat am simtit o lovitur n spate, ca si cnd m-ar fi izbit cineva puternic cu un lemn lung si gros. Am zbierat
cumplit din cauza durerii. Am srit ca un arc si m-am apucat cu minile de sale.
- Ce se ntmpl? m-a ntrebat speriat, plin de nedumerire.
- Cineva m-a lovit n spate!
M-a privit contrariat. Nu numai n camer, ci n tot apartamentul nu eram dect noi doi.
- Alt dat s nu-l mai provoci, mi-a spus.
- Las-l ncolo de gelos, am rspuns si m-am asezat alturi de ea.
Spatele m-a durut dou-trei zile dup aceea. M mir astzi de usurtatea cu care priveam totul pe atunci. Cum de
treceam cu atta superficialitate peste astfel de ntmplri? Eram prea tineri, sau prea frivoli?
UN VIS CIUDAT
n perioada aceea nu m implicasem nc n Mind Control, nici nu aveam multe contacte cu yoghini din ashram, si
trecuse destul timp de cnd ntrerupsesem legturile cu hipnotizatorul.
Asadar, ntr-o sear am avut urmtorul vis. Mergeam pe un drum de tar. Pe marginea drumului sedea o creatur
ciudat cu aspect omenesc, de nltime medie, bine legat, cu brate groase si o coad lung si viguroas. Capul
prezenta att trsturi umane ct si animale, era complet chel, avnd urechi lungi, ascutite, si dou cornite mici n
vrf. ntreaga suprafat a pielii i era de culoarea bronzului. Sedea pe pmnt, la marginea drumului, si m privea.
Imediat ce l-am vzut, m-am nfiorat. Mi-a fost apoi rusine de frica mea - era la mijloc si trufia vrstei -astfel nct
am continuat s naintez temerar. Ce treab am eu cu sta?, mi-am zis. Nici una! Nu-l cunosc! O s-l ignor! Voi
trece ca si cnd n-ar exista.
Indat ce am ajuns n dreptul lui, dintr-o sritur s-a npustit asupra mea, m-a trntit fr nici o dificultate la
pmnt, m-a muscat si m-a btut mr. Eram cuprins de tremur. M-am nspimntat nc si mai tare, ntelegnd c
sinele meu nu avea nici o putere s i se mpotriveasc. Toate membrele mi paralizaser si deveniser inapte s
schiteze pn si cel mai mic efort. Nu-mi puteam misca nici mcar degetul mic. Nici vorb de lupt. Eram cu totul
lipsit de aprare, neputincios, czut prad n minile lui. Dup ce m-a tot muscat si lovit, s-a fcut nevzut, si abia
atunci am nceput s m misc putin cte putin, amortit.
n dimineata urmtoare, m durea trupul exact n punctele n care m lovise. M-am sculat din somn si m simteam
ca si cnd as fi mncat btaie n realitate! M miram... Bine, visu-i vis, dar ce-i cu durerea fizic?. Eram uimit,
ns nu puteam gsi vreo explicatie, nici despre durerea din trup, nici despre ciudata creatur din vis.
As fi uitat-o cu desvrsire, dac nu s-ar mai fi ntmplat ceva straniu. Dup cteva zile a venit prietena mea si mi-a
zis: Am avut un vis ciudat despre tine si m-am speriat. Ai grij s nu ti se ntmple ceva ru! Un om-animal ciudat,
cu o mciuc ce-i iesea de la bru, te trntise jos si te btea. I-am cerut amnunte, si am constatat c vzusem
amndoi aceeasi creatur. Am fost uluiti, dar am uitat totul foarte repede, preocupati cu aventurile noastre
amoroase.
Ce fusese acel vis? O prevestire? Declararea unui rzboi nevzut sau adeverirea existentei unei dominatii strine
asupra propriei mele persoane?
n acea vreme mi fcea curte o cunostint a prietenei mele. Att eu ct si prietena mea o ntlniserm de curnd,
dar ne legasem de ea foarte strns. Prietena mea devenise ntre timp geloas si mi adresa chiar reprosuri. Tnra
aceasta nu-mi fcuse niciodat vreun avans explicit, dar se creaser adesea situatii n care s-ar fi putut ntmpla
ceva. Dormiserm de multe ori n casa ei mpreun, n acelasi pat. Ne limitasem ns la att, cci nu doream s merg
mai departe. Nu-mi plcea ca femeie, o preferam ca prieten.
La un moment dat am purtat amndoi o conversatie bizar, pe care a nceput-o ea. Ne-am vorbit uznd de toate
insinurile erotice posibile, fr s spunem lucrurilor pe nume, dar att de limpede nct m-am si mirat de
inventivitatea noastr. Era o discutie foarte subversiv, la captul creia eu i-am spus limpede c nu sunt atras de
ea, drept pentru care mi-a dezvluit ct de ofensat se simte. N-am luat-o n seam, ns mi-a spus ceva ciudat, care
semna cu o amenintare mascat.
A zis: Bine, eu astept s-mi vin rndul n septembrie!. Ne aflam pe atunci n iunie.
Dup aceast discutie, raporturile noastre au reintrat n normal. ncetul cu ncetul a devenit ns foarte lipicioas
fat de prietena mea, nct am nceput s m nelinistesc. Se uitau dup diferiti tineri. Eram gelos, dar nu puteam
face mare lucru, cci eram si eu prins n cele de zi cu zi. ns constatam cu uimire ct de profund ajunsese s-si
exercite influenta asupra prietenei mele. De altfel, era familiarizat cu ocultismul si cu toate derivatele lui. Citea
autori precum Omraam Aivanhov, Carlos Castaneda sau Gurdjieff, era la curent cu nvtturile sufi ale lui Inayat
Khan si cu tot felul de scrieri magico-mistice. Avea ns si o ndeletnicire practic: deseori ne ddea n crti. Nu n
cele obisnuite, ci ntr-unele de tarot, pe care le cumprase dintr-o librrie masonic. Devenise specialist!
Cunostea o femeie care era extraordinar de priceput n a folosi astfel de crti si ghicea multe lucruri din viitor. Cel
putin asa pretindea. n afar de datul n crti, aceast doamn avea si alte aptitudini. Cunostinta noastr o luda
deseori extaziat, si ntretinea legturi strnse cu ea. A nceput s o ia si pe prietena mea acolo.
Nu stiu ce lucru necurat s-a fcut! Nu cunosc exact, dar judecnd dup ntmplri se pot extrage oarece indicii.
Oricum, la sfrsitul lui septembrie mi-am amintit de amenintarea ei voalat: Bine, eu astept rndul meu n
septembrie!. Din luna septembrie, dup un sir de uimitoare coincidente si de stupide nentelegeri, m-am desprtit
de prietena mea. Dar n-a fost numai att. n viata mea toate lucrurile au nceput s mearg anapoda, si sufeream de
o adnc durere sufleteasc ce m conducea spre nebunie si m mpingea ctre sinucidere. Ai fi zis c se prbusise
cerul peste mine. Dar ce se ntmpl? - m ntrebam adesea. M simteam ca si cnd cineva se lupta cu mine n
ascuns. Ca si cnd si-ar fi fixat drept scop al vietii sale s m distrug.
Am aflat de la o cunostint comun c aceast fat, pe care o respinsesem ca partener de dragoste, mpreun cu
ndrumtoarea ei care ghicea n cafea, ddea n crti si fcea si altele asemntoare, discutaser deseori pe seama
mea la ntlnirile lor si m aveau drept tint a activittilor lor de sorginte ocult.
Acest neverosimil sir de coincidente, de nentelegeri, de nenorociri, de durere sufleteasc si confuzie, care mi s-au
ntmplat n acea perioad, s-ar fi putut oare datora practicilor magice ale acestor doamne? Ar mai fi avut oare
aceste doamne vreo putere asupra mea dac eu as fi trit o viat crestineasc? Cu sigurant c nu. Viata mea
inadecvat era cea care ddea drepturi diavolului - cci el era domnul respectivelor doamne.
Ti-au fcut vrji, m-a prevenit un oarecare btrn foarte versat care m simpatiza... Atunci am rs.
Rul se fcuse, dar Dumnezeu, Care a ngduit acest lucru, avea s scoat un infinit mai mare bine din aceast
ntmplare mai trziu. n scurt timp l-am cunoscut pe printele Paisie, care m-a ajutat s depsesc si acest rzboi,
acoperindu-m ca pe un pui de gin cu aripile sale duhovnicesti. Iar ceea ce i s-a ntmplat apoi prietenei care
mi-a provocat toate aceste neplceri a fost cu mult mai ru dect durerea mea sufleteasc. ns Dumnezeu o va
ajuta, asa cum m-a ajutat si pe mine.
Aveam n jur de 20 de ani pe atunci si eram deja implicat n astfel de activitti! Ce s-ar mai fi putut aduga?!
DEMOSTENE MASONUL
Prietenul meu M. locuia mpreun cu cineva din Atena, pe nume Kostas, student la stomatologie. La acesta venea n
vizit de cteva ori pe an un vr din Atena pe nume Demostene, si rmnea la ei cteva zile.
Demostene era cu doi-trei ani mai mare dect noi. Lucra pe atunci la o firm de turism. Era mason. Venea, asadar, si
se ncingeau discutii filosofice despre om, despre lume, despre Dumnezeu, despre tehnici magice s.a.m.d.
Lui M. i fcea plcere s discute cu el, ntruct poseda multe cunostinte. Se mrginea ns la att. Nu avea ncredere
n el, socotindu-i pe masoni dubiosi. Nu agrea activitatea lui, precum avea obiceiul s spun.
Odat, pe cnd discutau despre tehnici oculte, M. l-a luat peste picior, iar Demostene s-a enervat. Apropiindu-se de
fereastra lui M., a suflat pn ce a aburit geamul, si a schitat cu degetul niste forme ciudate. Apoi a bolborosit ceva,
fr s nteleag nimeni ce spune. Dup ce a terminat, a continuat discutia. Foarte trziu, pe la 2-3 dup miezul
noptii, au mers s se culce, cei doi veri mpreun, iar M. singur n camera lui.
Iat ce povesteste el nsusi despre experienta sa:
Numai ce m ia somnul si - dang! - aud o lovitur n geam si sar din pat. Potoleste-te, mi zic n sinea mea, dup
care m culc la loc. Peste putin - poc! - o lovitur si mai puternic. Sar iarsi, speriat si enervat. Am fumat cteva
tigri, am czut pe gnduri si am concluzionat c sunt nc sub influenta discutiei cu Demostene; m-am linistit si m-
am culcat la loc, dup ce mai nti am deschis fereastra si m-am asigurat c nu e vorba de vreo glum. De data
aceasta am adormit bine. Lovitura s-a auzit ns din nou, puternic si slbatic. Primul lucru pe care l-am zrit
ndat ce am deschis ochii a fost forma pe care o desenase Demostene si ciudatele litere-simboluri, care erau
luminate de neonul de pe strad.
Geamul se sprsese exact n acel punct.
M-am nfricosat. Am srit din pat, am alergat n cealalt camer si l-am trezit pe Demostene. A venit mpreun cu
Kostas. Numai ce a vzut fereastra si s-a nglbenit de fric. A sters ct a putut de bine acea form. Ceea ce m-a
impresionat a fost faptul c el se speriase mai ru dect toti.
Restul noptii l-am petrecut cu luminile aprinse, fumnd mpreun. Nimeni n-a ndrznit s mai doarm.
n alt ordine de idei, Demostene si schimba deseori serviciul, ntr-o perioad n care era greu s gseasc cineva
de lucru. Apartinea lojei engleze, mi se pare, si mergea mpreun cu Kostas pe la diferiti studenti, strnindu-le
entuziasmul. La unii mai naivi avea priz. Ne spunea cte ceva despre Masonerie, si de la el am aflat pentru prima
dat c, ncepnd cu anul 1980, la nivelul mai-marilor Masoneriei se luase hotrrea de a se face cunoscut
publicului larg ntreaga gnoz. Si cnd spunea gnoz ntelegea - fireste - ocultismul si toate cele legate de magie.
Ne-am ncredintat noi nsine de acest fapt pentru c, dac pn acum ctiva ani foarte putini indivizi erau initiati si
se ocupau cu ocultismul, acum se nmultesc continuu si se auto-popularizeaz impetuos, prin declaratii publice si
dezbateri pe aceste teme.
Cele relatate aici se petreceau pe vremea cnd fcusem cunostint cu Aris hipnotizatorul. Era cam n aceeasi
perioad.
Pentru rigoarea istorisirii, voi relata si alte cteva evenimente notabile.
Dup aproximativ un an de zile, am mers acas la Kostas, care locuia cu prietena lui, student la medicin. Studiau
o carte de vrjitorie care continea si invocri demonice. Cuprindea numele si specialitatea demonilor, precum si
modul n care i poti chema. Erau putin speriati, dar pe de alt parte nici nu aruncau cartea.
Dup mai putin de un an, au nceput s aib probleme n relatia lor. Sufereau mult. Fata a ajuns pe la psihiatri. si
pierduse echilibrul mental, si czuse totodat prad depravrii. O auzeam pe la petreceri spunnd cuvinte murdare
fat de cunoscuti si necunoscuti, nnebunise, sau o stpnea un spirit, un demon? Ultimele vesti pe care le-am avut
au fost c printii ei alergau cu ea pe la mnstiri, cci fuseser dezamgiti de doctori. Kostas suferea teribil!
Eu atribui acest ru preocuprii lor pentru vrjitorie, cci dintru nceput diavolul a fost ucigas de oameni si tatl
minciunii, dup cuvintele Scripturii. Nu este deloc exclus ca cei doi s nu se fi mrginit doar la a citi acea carte, ci s
fi si fcut vreo invocare demonic. n felul acesta au dat drepturi diavolului si demonilor lui s aib stpnire
asupra vietii lor. Fie si simpla existent n cas a acestei crti i punea n pericol duhovnicesc, din pricina energiei
demonice care i putea influenta; cu att mai mult cu ct se apucaser s si studieze.
Binenteles c vrul Demostene, care ne deschisese asemenea crri, n-a putut s ajute, n ciuda tuturor tehnicilor
pe care le cunostea: Corb la corb nu scoate ochiul.
De la Demostene am auzit pentru prima dat de Noul Mesia, de Noul Hristos '. Acesta va veni s conduc
omenirea ctre Noua Er, anume Era Vrstorului. Ne-a spus chiar c Noul Mesia se nscuse deja si avea s-si
nceap activitatea public la vrsta de 33 de ani.
n vremea aceea nu se prea auzise despre astfel de lucruri. Astzi ele se bucur de o mare publicitate. n privinta
cronologiei, ns, au dat gres. S fi fost oare planul amnat? ntmpin dificultti? Cine stie?...
II ntlnesc din nou pe Demostene masonul
Cu Demostene m-am rentlnit dup ani de zile. Eram deja amndoi oameni maturi. Fiecare naintase mult pe
drumul su.
Eu mersesem n Eghina s m nchin Sfntului Nectarie. Tocmai ce m ntorsesem din Egipt si, trecnd prin Atena
pentru cteva zile, am gsit astfel ocazia s mplinesc o dorint mai veche de-a mea.
Sfntul m-a osptat pe sturate atunci cnd m-am nchinat cinstitului su cap. Harul lui m-a nvluit mbttor. M-
am ntors n curte, n camera n care a trit, si m-am bucurat duhovniceste. Simteam o atingere sufleteasc, o
familiaritate, o apropiere, ca si cnd l-as fi cunoscut pe Sfnt. Din acea zi s-a ntrit si s-a statornicit legtura
noastr. Triam mpreun o adevrat desftare, bucurie si pace duhovniceasc. Era simtirea harului si a lipsei de
team pe care o naste siguranta prezentei Sfintilor. ntr-o asemenea stare m aflam nc, atunci cnd m-am urcat
pe salupa ce urma s m duc napoi n Atena. M minunam de acest dar duhovnicesc... Atunci l-am vzut pe
Demostene, retras pe un scaun, citind. Am socotit c trebuie s-i vorbesc.
M-am apropiat si am nceput discutiile din punctul n care le abandonasem cu cinci ani n urm. Mi-au atras atentia
de-a lungul convorbirii trei amnunte, pe care m voi strdui s le redau.
Fusese si el n Eghina, pentru a se nchina ntr-un vechi templu pgn. I-am povestit si eu despre cltoria mea n
India, accentund aceast latur a vietii mele.
- Ce se ntmpl, tot la lecturi ai rmas? Nu naintezi ctre nici o practic? l-am ntrebat.
- Ba fireste c da, avem practici si ne ocupm regulat cu magia.
Stiam acest lucru, desigur, dar o asemenea mrturisire lipsit de echivoc m-a impresionat. Avea senzatia c
vorbeste cu cineva asemenea lui. si abandonase vechiul serviciu si si procurase unul legat de slujirea intereselor
Masoneriei, creia i se dedicase cu tot sufletul su.
- Eu am vizitat mnstirea Sfntului Nectarie, am spus. Acest loc este plin de energie! S mergi s te convingi
singur.
- Nu m duc. Nu se potriveste cu structura mea sufleteasc. Nu-mi place, locul m respinge.
M-am ntristat, am fost uimit, surprins. Cum este posibil s existe astfel de oameni?! Este cu putint s nu le plac
Dumnezeu? Si se exprima att de clar si de categoric, n timp ce eu simteam nluntrul meu atta bucurie si pace de
la Sfntul Nectarie... Ei nu cunosc, m-am gndit, si de aceea vorbesc asa. I-am zis:
- Eu am mers si am simtit asta si asta... Si i-am descris cele pe care nc le mai simteam. Ne-am luat cu vorba
si i-am spus c m-am schimbat si c sunt crestin.
- Bine, crestinismul ca filosofie este foarte elevat, dar ca religie nu spune nimic, a zis el.
Cunosteam, desigur, aceast strategie de subminare indirect a lui Hristos pe care o aplic ei, dar am socotit-o a fi
produsul nestiintei. Am nceput o discutie ndelungat n care am avut prilejul s prezint credinta crestin. De
multe ori am ajuns s polemizm, dar nu-mi aduc aminte exact pe ce teme.
mi amintesc numai o replic a sa, n urma creia mi-am pierdut orice dispozitie de a-mi prelungi strdania. Mi-a
spus cu o ncptnare stranie, chiar nebuneasc: Dac accept c lucrurile stau asa precum spui, atunci prefer s fiu
n iad cu diavolul...
Ce s-ar mai putea aduga? Ce bucurie pervers poate afla cineva n viclenie, n perfidie, n rutate, n prefctorie,
n ur, n autodistrugere?
Pe bun dreptate se spune c portile iadului sunt nchise pe dinuntru...
PRIMA VIZITA IN SFANTUL MUNTE
Viata mea la facultate a fost o aventur. Petreceri, drumetii, iubiri, teorii si ideologii. Citeam mult, filosofam mult,
discutam mult, cutam mult. Toate acestea ntr-o continu miscare si mprstiere.
Se sfrsise vara si, mpreun cu ea, si banii nostri. Noi ns voiam s ne continum vacanta, bile si cltoriile.
Atunci, un oarecare prieten a propus s mergem n Sfntul Munte.
- Ce s facem acolo? am ntrebat.
- Cutreierm din mnstire n mnstire: avem cazare si mas gratuite, ba ntre timp mai facem si cte o
baie, a rspuns prietenul meu.
- n regul, mergem.
Dac n-ar fi struit el atta, n-am fi putut s ne trezim la 5 dimineata. Nu dormiserm dect trei ceasuri.
Autobuzul a fcut trei ore de la Tesalonic pn la Uranupoli. Am urcat apoi pe vaporul care urma s ne duc n
Munte. Am plutit paralel cu coasta peninsulei vreme de un ceas si jumtate. Aveam un sentiment de bucurie
luntric. Mnstirile erau impresionante, iar micile chilii, pierdute prin verdele ierburilor, lng mare, atestau un
mod linistit de viat si o filosofie a ndeprtrii de desertciunea lumii. Vedeam visul meu ntrupat. Deseori
discutam cu prietenii mei s plecm undeva departe de societatea aceasta a masinriilor inumane, si s trim
simplu, la tar, dup regulile noastre. Iat, asadar, c anumiti oameni reusiser. Eram sincer bucuros!
Itinerariul cltoriei noastre a fost Tesalonic - Uranupoli - Dafni (portul) - Karyes (capitala) - Mnstirea Kutlumusi
- Mnstirea Iviron - Mnstirea Stavronikita - Mnstirea Grigoriu - Tesalonic.
Am cunoscut monahi, am stat de vorb cu ei. Am fost uimit s constat ct erau de inteligenti si de cultivati. Se
dovedeau extrem de fini cunosctori ai problemelor sociale, politice, ideologice, filosofice si existentiale care m
preocupau. Cuvintele lor erau adnci si pline de miez. Simteam o mare satisfactie s pot discuta cu ei. Nu acceptam
punctele lor de vedere, cci nu aveam vreme s reflectez eu nsumi asupra lor. Oricum, ns, erau conceptii
serioase, pe care nu le putea cineva respinge prea usor.
M-a impresionat si modul chinovial de organizare a vietii lor. Nu exista n mnstire avere personal. Toate
apartineau tuturor. Proprietate obsteasc. Mncau cu totii mpreun, laolalt cu oaspetii lor, aceeasi mncare, la
aceeasi mas. Anual, n cadrul unei mari ntruniri, schimbau ntre ei diversele slujiri, astfel nct fiecare s fie
angrenat n toate activittile: un an, grdinar; anul viitor, tmplar; urmtorul an, trapezar, s.a.m.d. Egumenul era
ales prin vot de ctre ntreaga obste, pe viat, cu exceptia cazului n care si-ar fi manifestat el nsusi dorinta de a
demisiona din aceast demnitate. Erau alesi si responsabilii-sefi, care, mpreun cu egumenul, constituiau corpul
administrativ al mnstirii.
Existau ntre ei alte valori si alte relatii dect cele cu care suntem noi obisnuiti. Fiecare cuta s-l slujeasc pe
cellalt. O atmosfer de iubire frteasc, un duh de jertfire de sine. Se bucurau atunci cnd puteau ajuta. Ct
diferent fat de individualismul mizerabil si inuman al locuitorilor marilor orase!
Aici se pstra viu vechiul duh al crestinismului, cu cinele comune, cu agapele, cu bunurile obstesti. n primele
biserici crestine nu exista nici un srac, nimeni care s fie lipsit, pentru c toti crestinii, bogati si sraci, si puneau
averile la dispozitia Bisericii si astfel ele deveneau proprietatea tuturor membrilor Bisericii. Si toate acestea fr
nici o constrngere, fr crime, ur, dictaturi ale proletariatului si alte grozvii. Proprietate obsteasc ntemeiat
nu pe constrngere, ci pe libertate, pe iubirea din inim pentru aproapele.
Asa a nvtat Hristos. Aceasta este calea pe care a artat-o. Calea iubirii.
La un moment dat, am realizat c imaginea care exista n mintea mea despre crestini si crestinism, pe de o parte, si
ceea ce vedeam si triam acum, pe de alta - erau dou lucruri cu totul contradictorii. Eu credeam c n general
crestinii sunt oameni cu probleme psihologice, ngusti la minte, dar smecheri si mizerabili. Credeam c Biserica,
crestinismul, sunt pe cale de disparitie, apartinnd unei traditii mumificate, adecvate preponderent oamenilor de
joas spet, sarlatanilor si ginarilor. Am fost uimit cnd am cunoscut faptele si oamenii de aproape.
M-am ntrebat curnd: Bine, dar cum s-a format si a prins contur n mintea mea aceast imagine negativ, fals,
despre crestinism si despre Biseric?. N-aveam nici un drept s emit vreun punct de vedere asupra acestor teme,
ntruct nu cunoscusem niciodat de aproape vreun clugr, vreun preot sau vreun crestin practicant.
Toat aceast imagine negativ se formase nluntrul meu datorit ziarelor si televizorului. Adoptasem un punct de
vedere strin de realitate... Deci, fusesem supus unei splri a creierului! n aceasta si const supunerea, robia
spiritual: controlul gndirii prin mijloacele de informare n mas.
Oare n cte alte probleme fusesem supus aceleiasi splri a creierului? Putin cte putin, crmpei cu crmpei, o
mic stire dup alta - si astfel ne sunt induse cu premeditare n minte imagini deformate. Numai constientizarea si
obisnuinta de a discerne si a controla informatiile pe care le primim ne pot elibera de aceast sclavie spiritual.
n paralel cu aceste gnduri si evenimente, s-a derulat un alt set de ntmplri cu mult mai nsemnate si mai...
misterioase. n acele zile sufletul meu era cuprins de bucurie si de pace, ca si cnd m-ar fi acoperit o binecuvntare,
ca si cnd cineva mi cluzea pasii, scotndu-i n calea mea pe oamenii potriviti pentru a-mi vorbi si a m nvta.
Era dumnezeiasca purtare de grij?
Plecnd cu vaporul din Sfntul Munte, m-am strduit s-mi astern experientele pe hrtie, n textul de mai jos, pe
care l-am scris atunci.
Iat ce scriam: Acum simt c pot pleca din Munte. Simt c s-a ncheiat un ciclu. Un seminar. Acum nteleg existenta
acestui ciclu, pe care nu-l constientizasem ca atare n timp ce se derula.
Am primit trei lectii, si n-as fi putut pleca nainte de a le sfrsi. Ceva luntric m tinea n Munte atta vreme ct
sufletul meu nc prelucra aceste lectii. Erau dati cnd m simteam foarte ncrcat. Angrenajele sufletului meu lucrau
la temperaturi nalte.
La Stavronikita, egumenul ne-a vorbit la cimitir. A fost prima discutie. ntreaga mnstire, cu atmosfera ei, cu
miscrile, sunetele, icoanele ei, actiona asupra noastr. La nceput, egumenul se pierdea ntr-un anume fel atunci cnd
vorbea: nchidea ochii pe jumtate, si misca ncet-ncet capul, intra ntr-o stare anume. Cuvintele lui mi-au prut mai
nti ncurcate, dar apoi si-au aflat nsiruirea logic. De la el am nteles misterul existentei Bisericii. Ce este Biserica?
Rul cel purttor de viat care curge nencetat prin veacuri.
Pe Dumnezeu L-a definit ca Cel ce a dat timp netimpului si loc nelocului. Nu-mi puteam lua ochii de la egumen.
Ceva fcea ca toate cuvinte lui s rsune adnc nluntrul meu si s-si dezvluie tainica ncrctur dinaintea
constiintei mele.
Simteam c ceva se ntmpl aici. Ceva care depsea hotarele unei simple convorbiri. Altcineva, mai nalt, nevzut,
era nvttorul. Nu egumenul.
La Kutlumusi - alt stare de lucruri. Simteam o presiune interioar, un impuls de a pleca. O team datorat faptului c
monahii de aici se apropiau de cugetele mele cele mai adnci. Erau familiarizati cu problemele existentiale care m
frmntau pe atunci. Printele A., un ieromonah de aceeasi vrst cu mine, mi vorbeste despre viata sa si despre
atacurile demonice. Aud pentru prima dat despre Satana ca despre o fiint care se afl lng noi si care exist tot
asa precum exist cerul, pmntul, omul. Asadar aceste lucruri se confirmau: nu numai c m gndisem la ele, ci n
adncul sufletului dobndisem simtmntul existentei lor. M-am nfricosat.
Sentimentul c pusesem capt unui ntreg mod de raportare la realitatea nconjurtoare nu era ns att de limpede.
Seara am discutat cu Tasos:
- Ce fel nou de a privi lucrurile este acesta? E iluzie sau realitate?
Prietenul meu a rspuns:
- Ceea ce-mi d fiori nu este iluzia lor, ci faptul c simt c nu este iluzie, ci realitate.
Intr-adevr, ne simteam amndoi tulburati n fata dimensiunilor acestei noi experiente.
La Grigoriu am ajuns dup-amiaza, singur. nc de pe drum presimtisem c voi avea o ntlnire seara, iar dimineata
voi pleca. Lucrurile au curs firesc dar, n chip misterios, faptele si evenimentele s-au dovedit strns legate, fr sincope,
avnd continuitatea verigilor unui lant. n toat aceast multime a vizitatorilor si a clugrilor, care mi erau cu totii
absolut necunoscuti, l-am ntlnit pe acest om fr ca mcar s-l caut sau s-i spun pe cine si pentru ce l caut. Exact
la momentul potrivit a trecut prin fata mea printele S., si astfel ne-am cunoscut. Am simtit c-i pot vorbi unui monah
pe limba mea, liber. Era un vechi cltor. Un fost... vntur-lume! Am discutat deschis. M-am simtit foarte liber. Prin
aceast discutie mi-am redobndit sentimentul propriei responsabilitti pentru drumul meu n viat.
Lucrurile nu ni se petrec la ntmplare. Ceea ce are important este maniera personal pe care o alegem spre a le
nfrunta.
Aceast prim vizit a durat trei sau patru zile. Simteam c m sparg. M umplusem pn la refuz cu impresii noi.
Erau attea lucruri inedite la care trebuia s reflectez, s mi le pun n ordine... Trebuia s plec pentru a digera
noile si intensele mele impresii.
NTLNIREA MEA CU BTRNUL PAISIE
Vizita n Sfntul Munte m problematizase. Rspunsurile pe care monahii le dduser tuturor nedumeririlor mele
m provocau. Peste putin timp m-am rentors, pentru a cerceta totul mai profund.
Am mers la mnstirea Kutlumusi. Voiam s discut cu printele A. Dup-amiezile,. cnd si termina obligatiile,
sedeam ntr-un balcon si discutam. Era inteligent, cordial si instruit n materie de ocultism. l pretuiam.
- Printe A., s-mi vorbesti despre ru ca dispozitie a sufletului omenesc, accept! Dar s-mi vorbesti despre
diavol ca persoan, mi se pare prea exagerat.
- Dac asta-i realitatea, ce altceva s-ti spun?
- Si tu de unde stii? L-ai vzut tu nsuti?
A rs.
- Parc numai o dat?! Dar numai eu crezi c l-am vzut? Sunt si alti printi care s-au rzboit cu el.
- Cum l-ati vzut, adic?
- Uite, odat a venit si ne-a stricat toate grdinile mnstirii.
- Cum adic le-a stricat?
- Le-a stricat. A rupt lemnele, a smuls plantele din rdcin, le-a ntors pe toate cu susu'n jos.
L-am privit cu nencredere. S-a uitat la mine, a zmbit si a continuat.
- Ti se pare de necrezut, dar chiar asa este.
- Tu ai vreo experient personal? l-am ntrebat.
- A venit mai demult n chilia mea si m-a lovit, iar a doua zi aveam dureri.
Mi-am amintit inexplicabila lovitur n spate pe care o primisem n trecut, atunci cnd eram cu fata aceea, si l-am
ntrebat cu interes:
- L-ai vzut cu ochii ti?
- Uneori l vezi, alteori nu. Odat au venit trei draci si i vedeam, fceau glume.
- Si tu cum ai reactionat?
- Rdeam, ce s fac? De vreme ce erau comici...
Il priveam nencreztor, dar cu interes. mi aduceam aminte de experientele mele. Nu cumva aceasta era explicatia
zgomotelor, a usilor care se trnteau, a btii pe care o ncasasem?
- Fac si glgie? am ntrebat.
- Oho! Crezi c doar glgie? Anul trecut, cam pe vremea aceasta, aveam o clugrie n mnstire. Un frate
nceptor urma s devin monah. Trebuia s ne adunm la ora 3, nainte de zori, la biseric. n acea noapte,
un demon a trecut pe la toate chiliile: trntea usi, ferestre, urla, ltra... A fost un adevrat prpd. Ne-am
adunat cu totii jos la biseric nc de la 12, spre a fi mpreun. Noi, cei tineri, eram nspimntati.
Continuam s fiu nencreztor si uimit de ceea ce auzeam.
Uite cum stau lucrurile: diavolul nu vrea s-si deconspire existenta n fata oamenilor, pentru c n felul acesta i
poate lupta mai usor. Pe ascuns. Nu te feresti de un inamic a crui existent o ignori. ns o dat ce l-ai descoperit,
nu mai are sens s se ascund, asa nct se lupt cu tine la artare.
Mi-a relatat si alte ntmplri. Am discutat despre yoga, despre puterile ascunse ale omului. Oare nu se pot ele
explica avnd ca baz autosugestia sau psihanaliza? Nu sunt iluzii? Nu cumva subconstientul, asa cum spune Jung,
ne joac feste? Nu cumva toate acestea nu sunt altceva dect manifestri ale mintii noastre? Am dezbtut n detaliu
toate aceste aspecte.
n dup-amiaza urmtoare, discutnd, mi-a sugerat s ncerc s-i vd aura, n timp ce el se ruga cu siragul de
mtnii. i spusesem c am avut cndva capacitatea de a vedea aura oamenilor. ntr-adevr, m-am strduit, dar fr
succes. Atunci mi-a vorbit despre printele Paisie.
- Aici, ceva mai sus, este un clugr care face minuni - printele Paisie!
N-am fost deloc impresionat. Aproape c nici nu l-am luat n seam. Si ce-i cu asta? m gndeam. Si yoghinii au
astfel de puteri. Am si eu o mic experient.
Mi-a cerut s-i art cte ceva din exercitiile yoghine pe care le fceam. Prin urmare, am ncercat s meditez si s m
concentrez, asa nct s-i vd limpede aura. Brusc am simtit o schimbare n ru.
- Ti-ai dat seama? l-am ntrebat. Ai simtit?
Incetasem s mai ncerc, cci m nelinistisem din pricina intensei schimbri mentale si sufletesti ce mi se
ntmplase. Printele A. se ngrijor. M simteam ciudat. Am luat inconstient un creion ca s desenez. Atunci s-a
ntmplat ceva foarte... straniu.
Am nceput s desenez foarte usor, cu trsturi sigure de creion, niste chipuri. Mna mergea singur. Erau niste
chipuri urte, scabroase: nasuri, urechi, dinti mari -expresii potentate si sugestive ale ruttii si dezgustului. L-am
privit cu nedumerire pe printele A.
- Priveste, i-am zis, si i-am artat fetele.
Erau ntocmai precum chipurile demonilor din picturile despre iad. Eram si eu uimit de ceea ce fcusem. Stiam
c n-am o asemenea ndemnare la desen. mi simtisem mna mergnd singur [scriere automata?]. Nu stiam ce
va iesi pe hrtie. Adic nu avusesem n mintea mea nici o idee pe care s ncerc s o trec pe hrtie, ci s-a ntmplat
ceva independent de vointa mea.
Vznd schitele, printele A. a nteles imediat lucrarea demonic si a simtit nevoia s se roage n liniste. S-a ridicat
si mi-a spus:
- Te las acum... Mai stm de vorb mine. Si a plecat alergnd pe scri.
Am rmas singur. Eram iritat din pricina celor ce mi se ntmplaser. M simteam ca si cum altcineva m folosea
fr voia mea. M-am strduit s neutralizez aceast influent care se exercita asupra mea. Am ncercat s-mi
controlez mna. Acum voi desena o bisericut, m-am gndit. n ciuda tuturor eforturilor, a fost imposibil s o
schitez. Mi-au iesit din nou acele chipuri oribile! O s fac ceva mai usor. Voi desena o turl, si am s-i pun deasupra
o cruce. n loc de aceasta, pe hrtie ieseau sni de femeie dezgoliti! Nu-mi puteam controla mna. M-am pierdut cu
firea si am aruncat hrtia. Eram speriat, confuz, nelinistit. Ce mi se ntmpl?. Simteam nc asupra mea acea
transformare. M-am retras si m-am ntins pe pat enervat, spernd s m linistesc dormind.
n dimineata zilei urmtoare, printele A. a venit la mine si mi-a propus s merg s-l ntlnesc pe printele Paisie.
Mi s-a prut o idee bun. Mi-a dat detalii despre drum si am pornit.
Am ajuns lng chilia btrnului si am tras de srma clopotelului de la intrare.
Peste cteva clipe, cineva a strigat de la fereastr:
- Ei, copile, ce doresti?
Am lsat srma din mn.
- Printe, nu-mi deschizi? am ntrebat.
Atunci a dat drumul la chei pe srm.
- Incuie la loc, mi-a strigat.
Am intrat n curte, am ncuiat n urma mea si am urcat spre cas. Cnd am ajuns n fata casei, sub balcon, btrnul
mi-a cerut s-i dau o jachet care czuse pe jos.
Am apucat jacheta si am ridicat capul, ntinznd mna ca s i-o dau. Btrnul s-a aplecat peste balcon s o apuce.
Ochii nostri s-au ntlnit pentru prima dat. Ce privire era aceea!... Ochii lui mari, negri asemenea crbunelui slefuit,
strluceau ca niste scntei. Ce putere era aceea?! Era ceva sfnt n acea privire. Ceva care covrsea firea omeneasc,
att ct o cunoscusem eu pn atunci!
Fulgertor mi-am plecat capul. N-am rezistat acelei mretii duhovnicesti pe care am ntlnit-o naintea mea. Eram
prea mic... M umplusem de team sfnt. Inaintea de a apuca s fac nconjurul casei, cale de aproape 30 de metri,
m simteam de parc mi se descoperise o tain adnc despre potentele firii omenesti.
Cnd ne-am rentlnit dup cteva minute, am vzut n fata mea un btrnel minunat. Ochii erau normali, nu se mai
vdea nimic din mretia duhovniceasc de mai nainte. Era un om obisnuit. Am sezut ntr-un coltisor si ne-am luat
cu vorba.
- Printe, eu nu srut mna preotilor, cci nu cred.
- De vreme ce nu crezi... bine faci, a rspuns el.
Am discutat vrute si nevrute. Era att de bun, de blnd... n cteva minute ne apropiasem mult sufleteste. Am simtit
o mare bucurie, apropiere si ncredere. Desigur, la aceasta au contribuit virtutile si discernmntul btrnului.

La un moment dat, rznd bucuros, btrnul mi-a cerut voie s m ajute duhovniceste.
- S psesc nluntrul tu? a ntrebat.
- Da, printe, am rspuns plin de ncredere.
- Pn si picioarele mi miros urt, a spus el, insinund prin aceasta c ar avea neajunsuri duhovnicesti.
Am zmbit! Omul acesta era curat precum cristalul, si bun precum Hristos.
- Nu conteaz, printe, eu vreau, am rspuns.
Atunci a ptruns n sufletul meu. Am simtit ceva delicat, grijuliu si gingas, ceva tmduitor, luminos, ceva puternic
pogorndu-se asupra mea. Am simtit ca o transfuzie de lumin n suflet. O lumin lin...
Mi-a adus o pace bucuroas, adnc. O asemenea pace, ca si cnd m-as fi ntors la mine acas dup un ndelungat si
crncen exil. O pace egal cu o nastere din nou; eram ca si cnd m-as fi aflat n bratele lui Dumnezeu. Am avut
asadar revelatia aceasta: c exist asa ceva n lume! C-i este cu putint omului s devin astfel! Ct uimire, ct
nedumerire, ct bucurie...
Btrnul se bucura mpreun cu mine. M mngia. L-am mbrtisat fericit. M-am rusinat apoi de acest gest. Eram
descumpnit. Ce fusese mai mare, nerusinarea sau dorul meu arztor? ns btrnul mi-o ngduise. M mngia
pe pr, n vreme ce acel ceva care ne unea devenea tot mai luminos, tot mai intens. Iesisem din sine-mi. M
mbtasem. Dar comportamentul meu era cuviincios, linistit, cumptat.
Aceasta era prima oar cnd experimentam betia cea cumptat.
Am pornit spre mnstire complet schimbat sufleteste, mental, emotional. M-am ntors alt om. Monahii pe care i-
am ntlnit m ntrebau zmbind cu substrat:
- De la printele Paisie vii?
Erau evidente darurile btrnului care se revrsaser asupra mea. Le vedeau si ei. De altfel, mi simteam sinele
cufundat ntr-un fel de lumin mental.
- Da, rspundeam cu bucurie ca un... novice printre veterani.
Da, cu adevrat se petrecuse si cu mine acel lucru minunat, tainic, dumnezeiesc.
Apoi m-am ntors n oras. Acolo am continuat s triesc la fel ca nainte. Totusi m problematizasem, si chiar am
cumprat o carte foarte bun - Staretul Siluan - pe care mi-o recomandase printele A. Practic, ns, viata mea nu
se schimbase cu nimic.
CU CE DREPT TE AMESTECI N VIATA MEA?
Dup vizitele mele n Sfntul Munte am simtit o oarecare putere nevzut, nedeslusit, actionnd asupra
evenimentelor vietii mele. Trebuie spus c revenisem foarte rapid la vechiul meu stil de viat. n acelasi fel triau
pe atunci si toti prietenii mei.
Dar, mai nou, am observat o... nereusit, s zicem, n relatiile mele cu femeile si n general n toate preocuprile
mele cu implicatii sexuale. Ori de cte ori mergeam s fac un lucru pe care nvttura crestin l consider pcat,
ntmpinam - n chip cu totul inedit - dificultti nemaintlnite. Aceasta mi s-a ntmplat de foarte multe ori si
pentru o lung perioad de timp.
Desi cel mai logic ar fi fost s atribui acest fapt interventiei printelui Paisie, eu simteam nluntrul sufletului meu
c responsabil era si printele A., ieromonahul cu care discutasem. M-am apucat deci si i-am scris o scrisoare. Nu
stiu ce faci anume, dar indiferent ce tot faci - nceteaz. N-ai dreptul s te amesteci n viata mea!. Acestea si altele
asemenea i-am scris.
Ce se ntmplase? Mi-a explicat nsusi printele A. mai trziu: n acea vreme eram proaspt hirotonit preot. Harul
preotiei se pogorse asupra mea. Te pomeneam la rugciunile fiecrei liturghii pe care o slujeam. Rdea! Sunt
oameni care ne cer insistent s ne rugm pentru ei, s-i pomenim la liturghii, iar tu mai aveai putin si ne bteai,
mi-a zis.
Atunci am nceput s bnuiesc c n spatele acestora se afla nsusi Hristos. Tot atunci am nceput s constientizez si
faptul c printele Paisie era luminat de Dumnezeu, iar puterea pe care o avea era de la Hristos, si nu de la sine
nsusi.
Mai trziu, cnd l-am ntrebat despre toate acestea, mi-a spus: Eu, fiul meu, sunt un om simplu. Eu m rog lui
Hristos, si El lucreaz. Dac m-ar prsi Harul Lui, poate c as ajunge cine stie ce vagabond prin Omonia.
De altfel, nsusi Hristos spune n Evanghelie: Adevrat, adevrat zic vou: cel ce crede n Mine va face si el
lucrrile pe care le fac Eu, si mai mari dect acestea va face (Ioan 14, 12), si fr Mine nu puteti face nimic
(Ioan 15, 5).
CRUCEA IZVORSTE MIREASM
Intr-o dup-amiaz de var a venit la mine acas prietenul cu care fusesem prima dat n Sfntul Munte. El pstrase
fat de toate o distant mai mare dect mine, dar era impresionat si chiar influentat pozitiv de monahismul
ortodox.
n acea dup-amiaz era frmntat si cufundat n gnduri. Se confrunta cu o dilem arztoare. Am stat de vorb si
mi-a propus o colaborare. mi solicita participarea si sfatul. Existau dou moduri de a actiona. Printr-unul am fi
cstigat destui bani, dar ne-am fi vtmat sufleteste att pe noi nsine, ct si pe altii. Prin cellalt mod n-am fi
cstigat bani, dar nici n-am fi produs vreo vtmare cuiva. Ne aflam ntr-adevr la intersectia dintre ru si virtute,
si ne ntrebam ce cale s alegem.
La un moment dat, pe cnd discutam, m-am gndit la printele Paisie si i-am cerut n minte ajutorul.
- Mi, nu citim si noi vreo rugciune nainte s hotrm? i propun prietenului.
M-a privit nedumerit, cu uimire! Pentru o clip m-am gndit: O s m ia peste picior acum. Uluit, l-am auzit ns
zicnd: n regul, citim.
La Sfntul Munte se citesc n fiecare dup-amiaz rugciunile unei anumite slujbe, cunoscut sub numele de
Pavecernit. S-a ntmplat s o am ntr-o brosur. Nu o mai citisem niciodat. ntruct nu exista nici o icoan a
vreunui sfnt la mine n cas, am scos de la piept o cruce de lemn, sculptat. O fcuse cu minile sale si mi-o druise
printele Paisie. Am atrnat-o pe perete si am nceput s citim, cu multe poticneli si greseli, rugciunea.
Dup un sfert de or terminaserm. M-am nchinat si m-am aplecat s srut crucea.
O minunat mireasm mi-a nvluit atunci nrile. O arom foarte plcut, puternic si totodat delicat izvora din
cruce. Plin de bucurie, i-am zis prietenului meu: nchin-te si tu. Se aplec s se nchine, apoi ncremeni uimit, se
nchin din nou si ncepu s inspire cu putere. Se ntoarse spre mine plin de mirare: Mi, frate, ... miroase!, mi
zise. A luat apoi crucea n mini si a nceput s o miroas ncontinuu.
Ei bine, din acea clip am tbrt amndoi pe cruce. O srutam si o miroseam o dat unul, o dat cellalt. Mireasma
umpluse toat camera. Ne priveam uluiti si bucurosi.
Aceast mireasm cereasc producea o influent ciudat asupra noastr. Ne provoca o transformare sufleteasc si
mental. Sufletele noastre deveniser usoare si bucuroase. O euforie spiritual ne cuprinsese. O betie cumptat -
cum spun vechii asceti crestini.
Am luat amndoi hotrrea pe dat, fr s mai fie nevoie de vreo discutie. Cunosteam acum cu claritate drumul
corect. Nu ne mai interesau banii pe care i-am fi pierdut. Eram bucurosi c urma s facem ceea ce este corect, chiar
dac aceast decizie avea s ne afecteze financiar.
Ne-am ridicat ndat, mpreun, am mers si am pus n ordine chestiunea respectiv, dnd o solutie definitiv
problemei. Eram bucurosi pentru aceast alegere a noastr.
Mai trziu am realizat c imensul ajutor pe care ni-l dduse n aceast situatie scurta invocare pe care i-o
adresasem printelui Paisie nu a fost att faptul c ne-a scpat de tot felul de ncurcturi urte, ct acela c ne-a dat
sigurant duhovniceasc si ncredere c Dumnezeu lucreaz n viata noastr de fiecare zi.
Aveam astfel o dovad practic despre interesul, participarea si puterea sfintilor de a-i ajuta pe oameni n
problemele lor zilnice.
De atunci vizitele mele la Sfntul Munte au dobndit un caracter regulat. Cteodat stteam chiar si cte o lun-
dou. mi plcea modul de viat de acolo: simplu, linistit, profund si contemplativ.
*****
Evenimentele pe care le voi descrie mai jos s-au petrecut la diverse intervale de timp n care nimic suprafiresc nu
s-a ntmplat. Eu am comprimat timpul, astfel nct m refer doar la evenimentele neobisnuite. Textul care
urmeaz l-am scris tocmai n acea perioad si l-am intitulat Vedenia. Nu mi se nscuse nc ideea de a scrie o
carte. l redau intact.
VEDENIA
Tesalonic, 6 decembrie 1987
Dumnezeu S-a fcut om ca s-i fac pe oameni dumnezei. - Sfntul Grigorie Teologul
Cu rugciunile btrnului Paisie si cu harul lui Dumnezeu, s-au ntmplat cu mine nevrednicul urmtoarele:
Era n toamna lui 1982. Abia ce m cunoscusem cu btrnul.
Aveam n jur de 25 de ani si, fiind nc student, eram mpresurat de atmosfera studenteasc a vremii, teribil de
ignorant n aproape toate problemele legate de crestinism, ct si n cele legate de persoana btrnului. Nu stiam cu
cine am de-a face. Hotrt lucru, nu eram crestin pe vremea aceea. Doar un tnr ideologizat, care trise la
Universitatea din Tesalonic n climatul schimbrilor de regim politic, care mostenise atmosfera anilor '68 si tria n
usurtatea zilnic a barurilor acelei epoci.
Era firesc s-l ntreb la un moment dat pe printele Paisie despre dragoste. Era unul dintre putinele lucruri
frumoase din lumea noastr, din viata omului, si m ntrebam de ce aceast tem este att de supus
constrngerilor din partea Bisericii. Dup ce mi-a spus destule lucruri, btrnul a ncheiat: Dup cum ciorchinele,
dac l tai din vit, se stric, putrezeste si nu se mai coace, tot astfel si dragostea, dac o desparti de taina nuntii,
prin care se hrneste din harul lui Dumnezeu, mai devreme sau mai trziu se va strica, se va denatura ntr-un fel
sau altul.
Apoi am plecat. M-am ntors la mnstirea care m gzduia. Eram plin de nedumeriri. Aveam un trecut extrem de
ncrcat legat de aceast tem, o ntreag viat care si scotea la iveal acum mpotrivirile.
- Bre, m gndeam, hai s lum lucrurile de la nceput, s vedem ce ru putem descoperi. Si m-am apucat s-
mi imaginez n secvente doi oameni cum pornesc, cum se privesc, cum se simpatizeaz, cum se apropie,
apoi cuvintele lor, gesturile, simtmintele, felul cum se mngie, cum ajung n pat si ncep s fac dragoste.
n toat aceast reconstituire vizual pe care o fceam prin intermediul imaginatiei, ajutat de experient, cutam
s localizez... rul.
Eram asezat pe pat si m gndeam. Deodat s-a ntmplat ceva. Mintea mi-a fost rpit brusc, dar foarte delicat, si
naintea ochilor mei a nceput s se desfsoare o pelicul ciudat.
Vedeam trupurile celor doi oameni ca pe dou sfere albe, desprtite. Diafane, pline de o energie anume, fiind
constituite dintr-o anumit substant. Cnd fceau dragoste, li se pierdea nvelisul si se uneau. Deveneau o singur
sfer mare. A rezultat o fiint nou. Cele dou au devenit una. Dup toate celelalte elemente - compozitie,
substant, energie - nu exista nici o diferent ntre sfera mare si cele dou mici care o compuneau. Elementul nou
era unirea. Cele dou deveniser una.
Dup aceasta am vzut si trupul culcat al unui oarecare ascet, care trise nensurat. Ceva ca niste sfinte moaste.
Exista ceva deosebit n aspectul lor. Compozitia lor, calitatea suferise o transformare radical. Era mai dens, mai
tare, extrem de consistent... inalterabil, as zice. Trupul si schimbase calitatea. Se petrecuse o transformare a
substantei. A rezultat ceva cu totul nou, inalterabil, nestriccios, care depsea sfera existentei omenesti obisnuite.
Incet-ncet, pe nesimtite, m-am regsit ntors la starea mea normal. Ceva aflasem. n adnc, sufletul meu se
linistise, deslusind rspunsul. Creierul alerga ntrziat, gfind din urm, strduindu-se s nteleag. S afle cuvinte
pentru a exprima sensurile tainelor.
Desi sufletul a nteles dintru nceput, creierul si cerea si el partea cuvenit n procesul de cunoastere. n cele din
urm, aveam s-i dau si lui satisfactie.
Ani de zile dup aceea, cnd ncepusem s studiez Evanghelia, am descoperit cuvintele, sensurile care luminau
aceast tain.
Pentru prima parte a vedeniei: si se va lipi de femeia sa si vor fi amndoi un trup (Matei 19, 5). n unirea
cuplului, celor doi nu li se schimb firea. Omul se uneste cu om. Pur si simplu, cele dou entitti distincte se adun
ntr-una. Elementul nou este unirea. O unire ce poate fi explicat prin apel la criterii de ordin corporal, sentimental
si psihologic. Nimic duhovnicesc, nimic dumnezeiesc nu exist n ea. Altfel spus, actul erotic este un eveniment pur
trupesc, care nu-l sfinteste pe om. Si, ca fapt strict trupesc, contine prin natura sa elementele alterabilittii si ale
descompunerii. Nu posed caracteristicile inalterabile ale vietii vesnice pe care le confer unirea cu Duhul Sfnt.
Pentru cea de-a doua parte: cel ce se alipeste de Domnul este un duh cu El (I Cor. 6, 17). n cazul ascetului, se
unesc dou firi. Trupul, pe de-o parte, si harul lui Dumnezeu de cealalt; omul cu Dumnezeu. Se preschimb firea
omeneasc, primeste ceva nou, inalterabil; dobndeste si ea calittile Duhului. Se svrseste astfel ndumnezeirea
prin har a omului, n Duhul Sfnt: prtasi dumnezeiestii firi, dumnezei prin har, ...veti fi ca Dumnezeu. Iat cteva din
expresiile Sfintei Scripturi care descriu aceast realitate.
Asa nct potentialitatea firii omenesti este ndumnezeirea. Nimic mai putin! Orice altceva este nedemn de om. Ce
cutremurtoare revelatie...
Si cuplul poate dobndi aceast ndumnezeire, poate accede la acest nivel al fiintrii, la aceast inalterabilitate, si
astfel unirea, reprezentat prin noua sfer mare, se poate si ea nduhovnici. Aceasta se ntmpl ns atunci cnd
cuplul se conecteaz la canalele harului dumnezeiesc, anume atunci cnd, deplin constient si de bun voie, ncepe
s participe nemijlocit la Tainele Bisericii (Cununia, Spovedania, Dumnezeiasca mprtsanie) si s se strduiasc a
se lipi de Domnul, pentru a deveni un duh cu El.
PRIMELE MELE NCERCRI DUHOVNICESTI
Zgomotele
Imi amintesc c, impresionat de persoana btrnului Paisie, m-am apucat s citesc cu ardoare si entuziasm Viata
Printelui Arsenie (cel din Farasa Capadociei), imediat ce am aflat c fusese scris de btrnul.
M-am nchis singur ntr-o chilie a mnstirii Kutlumusi - cea mai apropiat mnstire de chilia printelui, si m-am
lsat absorbit de carte.
Citeam si eram impresionat. Mi, omule, n-au numai yoghinii puteri. Si printele acesta de aici trebuie c a fost un
mare yoghin, m gndeam. Parcursesem de-a lungul timpului diverse crti hinduse despre yoghini celebri; era
acum pentru prima dat cnd citeam despre un sfnt crestin. mi spuneam cu mirare: Va s zic, exist si n Grecia,
si n crestinism, oameni att de evoluati spiritual! (Pe atunci nu eram apt s operez distinctiile fundamentale
dintre un sfnt ortodox si un guru hindus; mi prea cam acelasi lucru).
Am continuat lectura si eram tot mai impresionat de viata sfnt a printelui Arsenie. Deodat am nceput s aud
zgomote n camer. Era ca si cnd ar fi bubuit mici petarde. Am srit uimit n picioare si am nceput s m uit cu
neliniste si mirare n jurul meu. Nu puteam localiza nimic. Au continuat s bubuie n aer n fata mea, lng urechea
mea, sus, jos, n stnga, n dreapta. Ziua n amiaza mare. Priveam ca un buimac mprejurul meu. M cuprinseser
ngrijorarea si teama.
Am prsit camera si am pornit pe crarea ctre chilia btrnului.
- Printe, asta si asta mi s-a ntmplat, i-am spus nelinistit.
A rs.
- Nu te teme, dracul te ispiteste! A vzut folosul pe care l dobndea sufletul tu citind cartea si a ncercat s
te opreasc. Nu te speria, nu-i nimic.
M-a luat n bratele sale si m-a binecuvntat cu semnul crucii, dup care am plecat linistit.
S existe ntr-adevr diavolul, precum mi zice btrnul?, m ntrebam pe drum. Desigur, n-am admis pn la
urm explicatia btrnului. Diavolul?! n secolul XX?. Mintea mea nu putea accepta; cultura, educatia, ideologia,
viziunea mea asupra lumii nu-mi permiteau o asemenea concluzie. Mi se prea prea fortat. Pe de alt parte, ce
fusese ceea ce mi se ntmplase? Nu puteam ignora tocmai propria-mi experient... Impas, nedumerire... Las, s
vedem mai departe. Lucrul acesta are nevoie de cercetare, m-am gndit.
Urletele
Altdat, aflndu-m tot la Kutlumusi, stteam singur n camer si citeam o carte crestin. Deodat mi s-a nscut
dorinta de a m ruga. S ncerc, m-am gndit, si modelul crestin, s vedem ce diferent este ntre rugciune si
meditatie. S o simt n practic. Binenteles, nu stiam cum se face rugciunea. Cunosteam destule despre
meditatie, dar nimic despre rugciune. Am s ngenunchez, m gndeam, si am s-I vorbesc lui Hristos. De
altminteri, Hristos este bun! Fie c a fost un mare yoghin, fie c a fost orice altceva, sigur a fost bun. N-am de ce s
m tem.
M-am ridicat din pat si am ngenuncheat. ndat ce am atins cu genunchii podeaua, am auzit niste urlete slbatice
de dincolo de fereastr. Am srit nspimntat. M-am uitat imediat afar pe fereastr. Era miezul zilei, cald, nu
trecea nimeni si nu circula nimic pe o distant mare. Doar c urletele se auzeau n continuare. n prim instant, am
fost terifiat...
Las... ce m ncurc eu cu rugciunile astea?. M-am oprit; se spulberase orice dispozitie spre rugciune. Fusese
suficient s primesc o amenintare viguroas din partea unui ceva slbatic si necunoscut.
Ce se ntmpl?. Orbeciam, luptndu-m haotic cu cineva necunoscut. Cedasem. Am simtit c ncercasem s fac
un pas mic, s intru ntr-un trm spiritual, si cineva mi-a nchis slbatic usa n nas. Nu eram deloc bine primit.
Faptul m rodea pe dinuntru. Ce-a fost asta?. Nu puteam s o ignor. Se ntmplase.
Dup cteva zile am mers din nou la btrnul.
- Printe, mi s-a ntmplat cutare si cutare.
M-a privit cu mult dragoste. M-a luat de mn si m privea n ochi. Desi m rusinam, l priveam si eu, bucurndu-
m mult. Simteam marea sa dragoste si imensa lui grij pentru mine.
- Nu te teme, demonii sunt! Vor s te sperie ca s n-o apuci pe drumul cel bun. Dar nu ngduie Dumnezeu s
fac vreun ru. Sunt legati. Numai s urle precum cinii mai pot. Nu-ti fie team!
Lng btrnul nu m temeam. De altfel, n general nu m temeam. Poate din necunoasterea primejdiei, poate din
usurtate.

Intmplarea a trecut, dar la capt n-am scos-o. Pe btrn l simpatizam mult, ns cuvintele lui nu le credeam. Nu
gseau ecou nluntrul meu... Pendulam suspendat, nu pseam n nici o directie. Nu stiam ce s cred, cum s-mi
explic evenimentele...
Vizitatorul nocturn
M aflam gzduit pentru cteva zile la mnstirea Stavronikita, pe malul mrii. ntr-o dup-amiaz, am aflat ocazia
s stau de vorb cu un monah venerabil. Eram singuri n biblioteca din arhondaricul mnstirii.
- Printe, vreau s m nvtati s m rog, i-am spus la un moment dat.
- S te rogi? m-a ntrebat cu uimire.
- Influentat de orientalisme, mi nchipuiam c va fi existnd vreo metod special, vreo tehnic, ceva de
genul meditatiei.
- Da, printe, ce trebuie s fac pentru a m ruga? Ce s spun? Cum trebuie s sed?
A nteles atunci marea mea ignorant, si mi-a rspuns cu mult delicatete:
- Da, e simplu... Uite! Trebuie s fii simplu. Sezi linistit ntr-un colt si vorbeste-I lui Hristos ca si cnd ar fi n
fata ta si te-ar auzi. Este naintea ta si te ascult... i vorbesti ca si unui prieten.
Continund s-mi vorbeasc, am simtit ceva ciudat cobornd asupra mea si transformndu-m sufleteste.
L-am ntrerupt.
- Printe, chiar acum, n timp ce-mi vorbiti, ceva ciudat mi se ntmpl, ceva mi pune piedici. Mi s-a schimbat
mintea. V vd cumva... diferit.
A ridicat ochii nedumerit si m-a privit cu neliniste.
- Nu-i nimic, copilul meu, o s discutm mine.
Mergem acum, s te odihnesti...
S-a ridicat si a plecat repede, nelinistit. Se nserase deja. Am mers la mine n camer. Eram singur, de aceast dat,
n cmrut. M-a rpit somnul.
Nu apucasem s dorm prea multe ceasuri, cnd m-am trezit nelinistit. Ceva m apsa pe piept. Cineva intrase n
camera mea si m presa pe piept. Am ridicat ochii nfricosat, dar nu vedeam nimic n afar de mobilier. Simteam
ns acea puternic prezent care m presa insuportabil.
Hristoase al meu, nu mai rezist, scoate-l afar de aici, am spus n gnd, si ndat am simtit golindu-se camera
de acea prezent strivitoare. S-a ndeprtat si s-a asezat la intrarea n camer, ameninttor. Nu mai ndrzneam s
dorm. Am petrecut multe ceasuri nelinistit, cu atentia ncordat. Cineva era afar, la usa mea, permanent! Am putut
adormi putin abia dup ce s-a luminat de ziu.
Imediat ce m-am trezit am cobort n curtea mnstirii. M-am ntlnit chiar cu monahul cu care discutasem n seara
din ajun despre rugciune. Prea foarte epuizat, ca si cnd n-ar fi dormit deloc.
- Cum esti azi? Esti bine? m-a ntrebat, plin de grij si de iubire.
- Da, printe, mi-a trecut! Nu am nimic astzi. M simt minunat. Multumesc, i-am rspuns.
Am simtit c acest om se ostenise rugndu-se pentru mine toat noaptea, si de aceea nu m putuse necji
vizitatorul nocturn. Pn astzi m simt ndatorat acestui om. Dumnezeu s-l ocroteasc si s-i rsplteasc
binele pe care mi l-a fcut, cci eu, datorit lenevirii mele, sunt srac n virtuti si n-am cu ce-mi rscumpra multele
datorii duhovnicesti.
n ziua urmtoare am plecat s-l vd pe printele Paisie. Dup dou ore si jumtate de mers pe jos, l-am ntlnit si i-
am povestit ce se ntmplase.
- Sezi s-ti aduc un pistol, mi-a spus rznd.
Intr n chilie si mi aduse un sirag mic de metanii, cu 33 de boabe, dup numrul anilor lui Hristos, si o cruce.
- Stii, mi-a spus, acesta lanseaz gloante duhovnicesti. De fiecare dat cnd zici rugciunea Doamne Iisuse
Hristoase, miluieste-m, este ca si cnd ai trage asupra diavolului, si el nu se apropie de tine. Ia-l, s-l ai pentru
aprare.
Bucuros c aveam ceva de la el, l-am luat. Am mai vorbit si despre alte lucruri. De fiecare dat plecam de la btrnul
mult mai bine dect eram la dus. Refcut, cu problemele rezolvate, fr nedumeriri, optimist, fortificat chiar, cu mai
multe puteri, nu numai sufletesti ci si trupesti. M alinta cu cte o scatoalc dup ceafa, si simteam nluntrul meu o
pace si o bucurie paradisiac, ce se prelungeau vreme de mai multe ceasuri. O dat mi amintesc c aceast stare a
durat cteva zile n sir. Nu exista nici o problem, nici o fric, nici o dificultate. Doar o senzatie de sigurant si o
bucurie dumnezeiasc.
M-am ntors la Stavronikita, mnstirea care m gzduia. Apoi, ntr-o sear, a reaprut oaspetele nocturn. De
aceast dat ns aveam pistolul printelui Paisie. Chiar ametit de somn fiind, ndat ce i-am simtit prezenta, am
nceput s trag: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-m. S-a ndeprtat instantaneu. Am continuat
rugciunea. Am prins curaj si am nceput s-l vnez. Am naintat spre locul unde se afla, ns imediat ce m-am
apropiat de el, am simtit puterea sa de gheat si m-am oprit brusc. Era cu mult mai puternic dect mine. S-a
npustit asupra mea. Acum trgeam necontenit: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-m. Rosteam fr
ncetare rugciunea. S-a ntors s fug. Ai fi zis c-l ardeau cuvintele rugciunii. Nu eu, ci rugciunea, numele lui
Hristos avea putere.
Pe mine m-ar fi putut zdrobi ca pe un tntar. Brusc si-a schimbat nftisarea. A devenit glumet. Era acum mic,
corpolent, ca un pitic, cu un turban pe cap; a nceput s fac glume si s se apropie ncet-ncet de mine. Ca pentru
joac. Am fost surprins, aproape c rdeam. Dar ndat ce s-a apropiat destul, sufletul meu i-a simtit amenintarea si
rutatea, asa nct am renceput rugciunea. A fugit imediat de lng mine. n felul acesta, rugciunea lui Iisus a
instituit o distant, o zon de sigurant ntre noi.
N-a mai putut s-mi fac nimic din cele ce-mi fcea n trecut, pe vremea cnd m btea si eram ca paralizat,
incapabil s m apr. n acea sear am pus pe fug demonii si i-am tinut departe de mine. Cstigasem o btlie.
Rzboiul nu se terminase. El continu nc. Dar Hristos este atotputernic. L-a zdrobit pe cruce pe diavol pentru noi.
E de-ajuns s nu fim nerecunosctori si s nu ne purtm necugetat.
O prjituric din cofetria Lui Hristos
Intr-o alt zi, la Sfnta Mnstire Stavronikita, citeam din Evanghelie. mi amintesc si ce fragment: capitolul 10,
versetele 17-21 din Evanghelia dup Luca.
Spune Evanghelia: Si s-au ntors cei saptezeci cu bucurie, zicnd: Doamne, si demonii ni se supun n numele
Tu. Si le-a zis: Am vzut pe satana, ca un fulger cznd din cer. Iat, v-am dat putere s clcati peste serpi, si
peste scorpii, si peste toat puterea vrjmasului, si nimic nu v va vtma. Dar nu v bucurati de aceasta, c
duhurile vi se pleac, ci v bucurati c numele voastre sunt scrise n ceruri.
Dup toate cele ntmplate, acest fragment semna cu un mesaj personal pentru mine. L-am simtit pe Hristos
adresndu-mi-se peste veacuri. M ntrebam totusi cu nedumerire: Oare asa s stea lucrurile? Si toti acesti initiati
si mari filosofi, pe care i-am citit si de care m-am entuziasmat, s nu aib habar de nimic?. Nume rsuntoare,
care au schimbat fata lumii: Marx, Mao, Bakunin, Freud, Adler, Eric Fromm, Khalil Gibran, Kazantzakis, Wilhelm
Reich, Nietzsche, reflectiile lui Buddha, Sutrele lui Patanjali, apoi Gurdjieff, Dr. Suzuki cu filosofia Zen, Lao-Tse si
taoismul, acestia si altii asemenea mi s-au nsirat prin minte. Bine, dar este cu putint ca toti acesti ntelepti
cunosctori ai lumii si ai societtii s fi gresit, iar eu s descopr acum adevrul pe care acestia l-au ignorat?.
M-am oprit brusc... Eram mirat, ezitam. Pe oamenii acestia i studiasem, i simpatizam, m seduseser. Mi se prea
ciudat ca eu, un om totusi fraged att din punct de vedere biologic ct si spiritual, s fi ajuns la adevr, s fi triumfat
acolo unde ei rataser!
Eram descumpnit.
Atunci s-a petrecut ceva straniu si minunat. Am simtit pogorndu-se lin asupra mea ceva foarte pur, asemenea
diamantului, limpede, delicat, simplu, pasnic, ptrunztor, atotputernic. M-a umplut de bucurie. Mintea mi s-a
deschis ntr-un adnc fr margini, care m-ar fi nfricosat dac nu mi-ar fi adus o liniste profund si desvrsit
acel ceva care devenise una cu sufletul meu. O lumin mental.
Aceasta s-a petrecut n timp ce citeam versetul imediat urmtor textului de mai sus al Evangheliei: n acest ceas
Iisus S-a bucurat n Duhul Sfnt si a zis: Te slvesc pe Tine, Printe, Doamne al cerului si al pmntului, c ai ascuns
aceasta de cei ntelepti si de cei priceputi, si le-ai descoperit pruncilor. Asa, Printe, cci asa a fost naintea Ta,
bunvointa Ta.
Mi-am dat seama c prunc sunt si eu, si am avut deodat revelatia acestei legi duhovnicesti care guverneaz ntreg
pmntul. Nu cei puternici, nu cei vicleni, nu diplomatii, nu descurcretii, nu cei bogati, nu cei cultivati, ci cei simpli,
cei sinceri, cei smeriti, cei curati cu inima, cei plini de buntate, cei bine intentionati, cei ce se aseamn pruncilor,
cei cu suflet de copil, cei fr de rutate, acestia vor ntelege, acestia vor tri taina cea mai profund, vor ptrunde
pn la esenta ultim a acestei lumi.
Acestia se vor mprtsi din viata cea adevrat, din izvorul vietii ntregii lumi. Acestia vor face experienta
adevratei realitti a existentei. Ceilalti vor atinge doar materia, nvelisul. Nu vor putea s strpung niciodat
acest nvelis, s ptrund dincolo de materie, s-si cufunde fiinta n apele vietii adevrate. Vanitatea i mpiedic s
accead dincolo de himericele lor constructii mentale. Astfel rmn rupti de adevrul lui Hristos. De vreme ce cred
n ei nsisi, nu pot crede n Dumnezeu, n Hristos. Se strduiesc s triasc ceva ce nu exist, urmnd teoriilor lor,
cufundati n nestiint. Triesc n obscuritatea unui cerc vicios de ipoteze si probabilitti. Un egocentrism feroce si o
ntunecat trufie i izoleaz de adevr, de izvorul vietii. Sectuiti, aproape dezgoliti de orice vlag, orbeciesc
departe de Duhul lui Dumnezeu Care, dimpotriv, lumineaz si d viat.
Prin viclenie, prin constrngeri, chiar prin fort, se strduiesc s dobndeasc infinite bunuri materiale. Plini de
lcomie, le rpesc de la cei crora le sunt realmente necesare. Si toate acestea doar ca s-si alimenteze senzatia c
le-ar fi cu ceva superiori celorlalti. Se simt lipsiti de adevr si se silesc s umple golul cu materie. S se consoleze
prin apel la plcerile simturilor... Niste bieti nebuni si nefericiti care au nevoie de ajutorul lui Hristos.
Priveam acum lumea si viata prin ochii duhovnicesti pe care mi-i druise, pentru o clip, Hristos. Eram cuprins de
o bucurie adnc si tihnit. Srutam Sfnta Scriptur necontenit. Ii iubeam pe totii oamenii. II rugam pe Dumnezeu
s-i ajute pe cei nedrepti, care au practic mai mult nevoie de ajutor dect cei nedrepttiti.
Fireste, dup putine zile am mers din nou la printele Paisie si i-am istorisit despre cele ntmplate. S-a bucurat. A
rs!
- Te-a tratat Hristos cu o prjituric din cofetria Lui, mi-a zis.
Apoi m-a privit n ochi:
- Exist si plcinte, mi-a spus si a zmbit bucuros.
Eu simteam ns c toate aceste lucruri minunate mi se ntmplaser prin rugciunile sale. El se ruga pentru mine.
Rugciunea sa era pricina pentru care se revrsau asupra mea aceste daruri duhovnicesti.
MICILE HARISME ALE BTRNULUI
Darurile sunt felurite, dar acelasi Duh. Si felurite slujiri sunt, dar acelasi Domn. Si
lucrrile sunt felurite, dar este acelasi Dumnezeu Care lucreaz toate n toti.
(I Cor. 12,4-6)
Printele Paisie avea multe harisme duhovnicesti. Cele mai nalte dintre ele erau greu de priceput pentru oamenii
obisnuiti. De obicei, ele erau ntelese si pretuite duhovniceste de ctre monahii ortodocsi naintati pe calea lui
Hristos. Pentru noi, restul, se aflau att de sus fat de posibilittile noastre personale, nct nu le puteam percepe, si
ne rmneau astfel necunoscute.
Avea ns si unele harisme duhovnicesti pe care multi le percepeau. De pild, btrnul cunostea cine erau oamenii
care veneau s-l viziteze, ce gndeau, ce problem i preocupa si care era solutia ei.
La nceput eram impresionat de aceste harisme. Mai trziu, ntruct se manifestau att de des, zilnic, le acceptam ca
pe un element firesc al vietii noastre.
Cndva, simtindu-m stnjenit ntruct mi se prea c l obosesc, s-a ntors si mi-a zis:
- Nu te necji, eu stiu cine vine, cum i cheam, ce serviciu au, ce probleme, ce gndesc, si toate celelalte... ns
i las s vorbeasc, s le spun, ca s se usureze putin.
Ctre sfrsit mi devenise aproape obisnuint s nu-i mai fac cunoscut deloc problema, ci s merg s ascult direct
rspunsul.
Intmplrile de acest gen sunt foarte multe. Voi evoca doar trei dintre ele.
Cataiful
Era n Postul Mare, nainte de Pasti. M instalasem singur ntr-o chilie din pdure, la dou ore deprtare de chilia
btrnului. ncercam s m ndeletnicesc cu rugciunea.
Dup patru sptmni de post si ascez, n timpul rugciunii am primit un atac, o ispit mult mai intens dect
celelalte; m-am temut s nu ptesc vreun ru.
Oare btrnul s-si fi dat seama?, m ntrebam. Ei, sigur stie, mi rspundeam tot eu.
ns frica, pe de-o parte, si dorinta mea de a-l vedea, pe de alt parte, m-au fcut s hotrsc: M duc s-l vd, asa...
pentru sigurant.
Am pornit deci, pe jos, pe crrile Sfntului Munte, pentru a-l ntlni. La captul acestui rstimp de post aspru, mi
se ivise de cteva zile dorinta s mnnc un cataif. Unde s gsesti prjituri n Sfntul Munte?!, m gndeam.
Dac eram la mnstire, si dac nu era Postul Mare, poate s-ar fi aflat ceva. Dar aici, n pdure... poti s-ti iei
gndul!, mi spuneam n sine.
Aceast dorint a devenit ns ardent nluntrul meu. Nu m puteam gndi la nimic altceva. Mintea mi era parc
focalizat pe aceast idee. Ah, de-as fi avut un cataif..., si iar de la capt. M strduiam s-mi concentrez mintea
la cuvintele rugciunii (Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-m), dar nu reuseam mai mult de un minut, dou.
Situatia era absolut rizibil, dar lupta se dovedea dificil. n felul acesta am mers pe jos cele dou ore. Deodat am
zrit chiliuta btrnului.
Am redevenit serios. Ia s pun ordine n ceea ce am s-l ntreb, ca s nu-l obosesc peste msur, mi-am spus
n sinea mea. ntr-adevr, am uitat de cataif si m-am umplut de bucurie n asteptarea ntlnirii.
M-am bucurat si mai mult cnd am ajuns la poarta din spate a curtii si am vzut c nu mai era nimeni. l voi avea pe
printele Paisie numai pentru mine. ntreg al meu! Ce noroc!
Am tras clopotelul si am asteptat alturi, ca s m recunoasc. Btrnul a fcut un zgomot nuntru, c s-mi dau
seama c este n cas. A ntrziat putin. Brusc, a deschis putin usa, a scos capul ncet-ncet, strengreste, si m-a
privit cteva clipe; a nceput s rd si a nchis usa la loc.
l asteptam, deci, s ias. De aceast dat a iesit serios. Cu un aer oficial. Aveam destule zile de cnd nu-l vzusem. i
sorbeam chipul cu nesat. Tinea amndou minile ntinse nainte. A nceput s le miste n sus si n jos. Deodat l-a
apucat rsul si s-a oprit. Apoi a redevenit serios si a continuat s pseasc ncet-ncet, cu ifos protocolar. si tot
misca minile n sus si n jos, ca s-mi atrag atentia. Tinea ceva n ele. Eu eram mai jos si nu puteam vedea.
A ajuns lng mine. Cu greu si stpnea rsul. si cobora putin cte putin minile si, de ndat ce ncercam s m
uit la ce tinea, le ridica repede mai sus de capul meu.
Rdeam. Am nceput s ne jucm, eu strduindu-m s vd ce tine, iar el cobornd si ridicnd minile. Eram
bucurosi.
Le-a cobort brusc si... ce s vd? Pe o farfurioar de cafea - mult rvnitul cataif nsiropat! M-am pierdut...
- Hai, mnnc-l repede, s nu vad cineva si s se sminteasc, mi-a spus rznd.
Am intrat n curte, am luat cataiful si, mpreun cu el, mi-am primit si lectia.
Mi, prostule, mi ziceam n gnd, btrnul cunoaste pn si cea mai nensemnat dorint a ta, si dac ti se
ntmpl ceva duhovnicesc, dac ar exista vreo primejdie duhovniceasc, tocmai el s nu stie? A cunoscut pn si
pofta ta dup prjitur, si s nu simt lupta ta duhovniceasc?, m ntrebam rusinat. De altfel, cum ai scpat de
atacurile demonilor? Esti ridicol dac socotesti c de tine s-au temut si au luat-o la fug asa de repede. Si-a pus
btrnul umrul, ntr-un chip duhovnicesc, si te-a acoperit cu rugciunea sa, prostule, chiar dac tu nu ti-ai dat
seama. Acestea si altele asemenea cugetam, n vreme ce mneam cataiful.
Printele m privea cu dragoste. Mi-a dat si o mic scatoalc peste cap, din acelea duhovnicesti, care mi fceau
mare plcere. M-am rusinat, desigur, s-l ntreb cum ajunsese cataiful la chilia sa, ntr-o asemenea perioad... M-am
temut de rspunsul pe care as fi putut s-l aud.
Astfel, cu aceast glum, btrnul mi-a dat o foarte serioas lectie duhovniceasc. nluntrul sufletului meu s-a
nrdcinat si s-a adncit ncrederea n persoana lui. Era un povtuitor duhovnicesc nenselat. Marea sa iubire se
manifesta si printr-o imens grij fat de fiii si duhovnicesti. Prin harul lui Dumnezeu, distantele geografice se
anulau si btrnul cunostea ce se petrece n sufletul fiecrui fiu al su.
Jeep-ul si bicicleta
Alt dat, cuprins de lenevie, am nceput s m gndesc c ar fi bine s plec din Munte si s m ntorc n lume, la tot
confortul material de rigoare. mi voi lua o biciclet s fac plimbri pe trm, si un Jeep, ca s plec n excursii la
munte, m gndeam. Fiindc aceste gnduri ncepeau s m preseze, si fiindc se adugaser si alte probleme, mi-
am zis c ar fi oportun s-l ntlnesc pe btrn.
Am mers la chilia sa, dar nu era acolo. M-am gndit s trec si pe la o chilie vecin, unde avea obiceiul s se mai duc
uneori.
I-am vzut de departe. Printele Paisie, seznd pe o buturug afar, n curte, citea, iar ceilalti - n picioare -ascultau
cu atentie. Erau absorbiti. Am naintat si m-am oprit la vreo trei-patru metri deprtare, ca s nu-i deranjez. La un
moment dat, btrnul s-a oprit din lectur, a ridicat capul, m-a privit si mi-a spus:
- Bun venit! Cu ce ai sosit? Cu Jeep-ul sau cu bicicleta?
Ceilalti monahi au rs, socotind c glumeste. Eu ns am nteles c mi cunostea gndurile. M-am rusinat si m
gndeam: De ce n-am mai avut eu un pic de rbdare?.
Apoi a continuat lectura si mi-a fcut semn s m apropii ca s ascult. Erau nsemnrile cuiva care fusese mai
nainte adventist si care dezvluia vicleniile organizatiei Turnul de veghe.
S-a ntors zmbind si mi-a spus cu subnteles:
- De ce n-ai mai avut un pic de rbdare?
A rs, m-a privit si a continuat:
- Ca s ajungi nainte de a se termina lectura, ai venit repede-repede cu Jeep-ul si cu bicicleta?
Am nteles c mi urmrea gndurile. M-am rusinat.
Am nceput cu totii s rdem... Binenteles, pentru motive diferite. Ceilalti n-au bnuit nimic din ceea ce se
ntmplase ntre mine si btrnul.
Scrisoarea
Un prieten din America avea de nfruntat niste probleme foarte serioase. Era cunoscut printelui Paisie de multi
ani. A trimis o scrisoare urgent unui monah din Sfntul Munte, cu rugmintea de a merge la printele Paisie s-l
ntrebe despre dou-trei probleme concrete, si s-i rspund apoi telefonic.
ntr-adevr, acest monah s-a dus fr ntrziere la chilia printelui. Btrnul i-a deschis ndat si, fr s piard
timpul, i-a spus:
- Ia si scrie, ca nu cumva s uiti.
Si a nceput s-i rspund la scrisoare, nainte ca cellalt s apuce s-i spun vreo vorb despre ceva: nici din ce
motiv a venit, nici cine l-a trimis, nici ce continea scrisoarea.
Btrnul era chiar nelinistit si, nainte de a rspunde la ntrebrile prietenului, a zis:
- Spune-i s se ntoarc repede, cu primul avion.
Masonii i-au hotrt moartea. Hotrrea a fost deja luat, acum caut doar prilejul potrivit.
Povestiri ale unor cunoscuti de-ai mei
Btrnul primea scrisori din toat lumea. Sculete ntregi. Fireste, se afla n imposibilitatea de a rspunde. Erau
att de multe! Cunostea ns ce cuprindeau scrisorile, si le rspundea tuturor n chip miraculos, solutionnd
problemele prin rugciune.
Un cunoscut ajunsese n mari ncurcturi prin implicarea sa n Miscarea Scientologic. l ntlnisem la printele
Paisie. Mai trziu, pe cnd se confrunta cu o mare dificultate, a trimis o scrisoare btrnului si i-a cerut ajutorul.
Problema s-a rezolvat absolut miraculos. O mrturisea, mai trziu, amicul nsusi: ...acesta a fost un mare dar de la
printele Paisie.
O cunostint de la Universitate, feminist convins, cu totul nstrinat de Hristos si de Biserica Sa, avea de
nfruntat, mpreun cu familia, serioase probleme sociale si economice. Hotrse chiar s se sinucid.
Am auzit undeva despre btrnul; m-am apucat atunci si i-am expediat o scrisoare. Nu cunosteam adresa. Am scris
att: P. Paisie, Sfntul Munte. Dac e s mearg - merge..., m-am gndit.
N-a trecut mult timp si au ncetat certurile n familie, ne-am linistit ntre noi. Cnd mi-am dat seama, am fost uimit.
De atunci am nceput s m interesez si s-L caut pe Hristos, a mrturisit ea.
Era un om a crui meserie consta n comercializarea filmelor pornografice. Cstiga multi bani.
Mi-a spus el nsusi povestea lui:
Auzisem despre printele Paisie si mi-am zis: O s merg s-i spun eu vreo dou clugrului, s m tin minte!. M-
am dus, asadar, mpreun cu alti doi amici, pentru prima dat acolo. Btrnul ne-a primit pe toti trei n curte.
- Sedeti, ne-a spus, s aduc ceva s v tratez.
Eu cutam prilejul s-l iau peste picior. I-a tratat mai nti pe ceilalti doi si, ndat ce a ajuns n fata mea, a ntors
farfuriuta si a azvrlit prjitura n noroi.
- Mi-a czut, a zis. Nu conteaz, ia-o si mnnc-o.
M-am simtit jignit.
- Cum, s o mnnc cu noroi?
- Dar ce, tu nu-i servesti pe oameni cu noroi? mi-a rspuns aspru.
M-am pierdut, eram nucit. M-am ridicat si am plecat! A doua zi m-am dus din nou. Mi le-a spus pe toate mult mai
detailat de data asta. Mi-a fugit pmntul de sub picioare. Ce s fac?, l-am ntrebat. Mai nti de toate s termini
definitiv cu aceast... treab, apoi vino s stm de vorb.
M-am ntors n Tesalonic. Am nchis magazinul si am nceput s caut un serviciu nou. Dup o lun m-am ntors la
printele si l-am gsit. Mi-a spus c trebuie s m spovedesc, si m-a pus ntr-o rnduial duhovniceasc.
Omul era deja foarte schimbat. Era acum un crestin fericit si constiincios.
Sunt nenumrate astfel de ntmplri. Multi oameni le-au trit. Deseori, cnd mergeam la btrnul si asteptam s ne
vin rndul pentru a ne primi, se gsea cte cineva s relateze o asemenea experient personal. Dac le-am aduna pe
toate laolalt, ar rezulta o carte urias.
METODA NVTTURII BTRNULUI -DUHUL SFNT
La nceputul relatiei noastre duhovnicesti, printele Paisie mi vorbea foarte putin. Cuvintele sale nu aflau n
sufletul meu loc prielnic pentru a rodi.
De aceea, la nceput a cutat s creeze un astfel de loc n sufletul meu. Cum a fcut-o? Prin rugciunea sa.
Rugciunea care izvora din inima sa neprihnit producea minuni.
Prin rugciunea lui, asadar, dobndeam eu triri si experiente duhovnicesti. Oriunde m-as fi aflat - n Sfntul
Munte, n Tesalonic sau n India - simteam rugciunea lui rsfrngndu-se asupra mea si acoperindu-m cu o
negrit dulceat si bucurie. Cteodat mi se ntmpla chiar si n vis, iar prezenta rugciunii sale era att de intens
nct m trezea.
Alteori semna cu o adiere suav, nmiresmat. Cteodat de scurt durat, cteodat mai ndelungat. Era o
infinit diversitate. ntotdeauna ns partea rational rmnea n planul secund. Mai nti se petreceau
evenimentele duhovnicesti. Sufletul nvta, cunostea n profunzime, iar apoi ratiunea, ca o bun slujitoare a lui, se
strduia s ordoneze, s explice, s exprime n gnduri si cuvinte aceste taine pe care sufletul le tria.
Dar ce nteleg cnd spun c rugciunea btrnului m nvta? Ce nseamn rugciunea lui?
Era gndul lui care se ndrepta spre mine? Era sufletul su care venea si se atingea de al meu? Nu cumva exista nc
ceva, o alt prezent, o alt persoan, o alt putere? Ce se ntmpla, exact, n aceste clipe minunate?
Cine poate cu adevrat s rspund la aceste ntrebri n toat adncimea si lrgimea lor? Doar cineva care s-ar afla
la msurile duhovnicesti ale btrnului. Eu voi vorbi numai pn acolo unde am trit, pn acolo unde
evenimentele mi-au ngduit s nteleg.
Calittile sufletului printelui Paisie depseau firea uman n sensul ei obisnuit. Sufletul su era unit n chip
desvrsit cu Duhul Sfnt, cu Hristos, cu Dumnezeu.
Isi curtise deplin sufletul de mizeria spiritual, de ntunericul duhovnicesc, de mocirla patimilor (adic mndria,
egoismul, iubirea de stpnire, iubirea de argint, iubirea de plcere, slava desart, lenevia, lcomia pntecelui
s.a.m.d.). Prin efortul acesta, legat nemijlocit de participarea permanent la Tainele Bisericii Ortodoxe, si mai ales la
Sfnta mprtsanie, printele Paisie l purta nluntrul su pe Hristos, pe Duhul Sfnt, pe Dumnezeu. Era purttor-
de-Dumnezeu: unde se afla printele Paisie, acolo Se manifesta Duhul Sfnt, Dumnezeu.
Astfel, fgduinta pe care Iisus Hristos le-a fcut-o tuturor ucenicilor Si din toate veacurile (Cel ce mnnc
trupul Meu si bea sngele Meu rmne ntru Mine si Eu ntru el - Ioan 6, 56) era o realitate zilnic pentru el.
Aceast potent, pe care o au toti crestinii ortodocsi, printele Paisie o adusese la stadiul ultim, acela de act. Cu alte
cuvinte, o transformase, la captul unor mari osteneli, din posibilitate n realitate.
Ceea ce printele Paisie nzuia n sufletul su, Duhul Sfnt mplinea. Ceea ce sufletul su atingea, primea atingerea
Duhului Sfnt.
Cunostinta btrnului era cunostinta Duhului Sfnt, aflat din belsug n sufletul su. Cnd stteai alturi de el,
simteai strlucirea Duhului Sfnt revrsndu-se peste tine, transfigurndu-te. Atunci cnd m aflam departe de el,
vointa btrnului, exprimat n rugciunea sa, devenea un canal prin care se transmiteau n sufletul meu energii
dumnezeiesti. Puterea btrnului era Hristos, Care locuia nluntrul su.
Btrnul lucra cu Dumnezeu, si Dumnezeu locuia nluntrul su.
De aceea cred c nsusi harul lui Hristos, Duhul Adevrului, Duhul Sfnt m-a nvtat, prin rugciunile printelui
Paisie.
De altminteri, aceasta propovduieste si Evanghelia.
Era profetit de ctre prorocii Vechiului Testament, cu secole nainte de a Se arta Domnul Iisus Hristos, c
Dumnezeu va trimite Duhul Su oamenilor n vremea ntruprii lui Hristos. Domnul le-a amintit aceste profetii
iudeilor, zicnd: Scris este n proroci: Si vor fi toti nvtati de Dumnezeu (Ioan 6, 45).
Mai trziu, adresndu-Se ucenicilor, Hristos le-a zis: nc multe am a v spune, dar acum nu puteti s le purtati.
Iar cnd va veni Acela, Duhul Adevrului, v va cluzi la tot adevrul (Ioan 16, 12-l3).
Si, nainte de jertfa Sa pe cruce din iubire pentru ntreaga omenire, vorbindu-le ucenicilor Si ntristati, a spus: Si
Eu voi ruga pe Tatl Meu, si alt Mngietor v va da vou ca s fie cu voi n veac, Duhul Adevrului, pe Care
lumea nu poate s-L primeasc, pentru c nu-L vede, nici nu-L cunoaste; voi l cunoasteti, c rmne la voi si
n voi va fi! (Ioan 14, 16-l7).
Dup ani de zile, nftisndu-le activitatea sa celorlalti crestini, Apostolul Petru povestea: Si cnd am nceput eu s
vorbesc, Duhul Sfnt a czut peste ei, ca si peste noi la nceput. Si mi-am adus aminte de cuvntul Domnului,
cnd zicea: Ioan a botezat cu ap; voi ns v veti boteza cu Duh Sfnt. Deci, dac Dumnezeu a dat lor acelasi
dar ca si nou, acelora care au crezut n Domnul Iisus Hristos, cine eram eu ca s-L pot opri pe Dumnezeu?
(Fapte 11, 15-l7).
n cele din urm, dac Dumnezeu nu-Si pune mna Sa, n chipul stiut de El, mai mult sau mai putin vdit, atunci i
este cu neputint omului s descopere adevrul, s ajung si s rmn credincios pn la sfrsit lui Iisus Hristos,
unicul mntuitor al omenirii. Noi trebuie s cerem tocmai ajutorul lui Dumnezeu.
Lucrurile pe care le nvat ntr-o clip harul dumnezeiesc, Duhul Sfnt, sunt adnci si necuprinse, astfel nct ele nu
ncap n cuvinte omenesti, si nici mcar n ratiunea omeneasc limitat care a creat aceste cuvinte.
Cea dinti lectie important este c exist Duhul Sfnt. Aceasta o triesti, este de domeniul evidentei. Exact asa
precum stii c exist lumina soarelui, pentru c o vezi, precum stii c focul nclzeste, pentru c o simti pe pielea ta.
Diferenta const n faptul c evidenta Duhului Sfnt, atunci cnd l triesti pe viu, este de mii de ori mai izbitoare.
Tot asa precum atunci cnd cineva, vznd obiectele lumii materiale cu ajutorul - sau mai degrab din pricina -
luminii soarelui, dobndeste n acelasi timp si o cunoastere si o experient a luminii nssi, exact n acelasi fel,
atunci cnd cineva cunoaste taina lumii duhovnicesti prin Duhul Sfnt, dobndeste totodat si o cunoastere si o
experient a Duhului Sfnt nsusi.
Este dificil s-i explice cineva unuia care s-a nscut orb ce nseamn lumin, ce nseamn a vedea. De orict
elocint ar dispune, el i va putea transmite extrem de putine date individului orb. ns, dac printr-o operatie
reusit va izbuti s-l fac s vad, atunci nu mai trebuie s-i explice nimic. Cel care mai nainte fusese orb, cunoaste
acum el nsusi. Are o trire si o experient personal. Acum cunoaste fr explicatii rationale, care se dovedesc de
prisos si chiar obositoare.
n chip asemntor se ntmpl si cu Duhul Sfnt.
Cel ce trupeste este orb si cunoaste orbirea sa, cci i aude pe ceilalti oameni vorbind despre lumin, culori, soare,
zi, noapte. Din toate acestea si d seama c se petrece n aceast viat ceva foarte important, pe care ns el nu este
n stare s-l cunoasc.
Noi, cei orbi duhovniceste, ne aflm ntr-o situatie mai dificil. Nu cunoastem c suntem orbi duhovniceste, astfel
nct s ne cutm cu ardoare tmduirea. Este tocmai motivul pentru care cei mai multi dintre noi ne astupm
urechile, ne nchidem sufletul fat de Hristos, Care ne vorbeste despre lumea duhovniceasc si despre viata
vesnic. Trim si murim n ntunericul nostru duhovnicesc, fr a cunoaste vreodat Lumina lumii, pe Duhul Sfnt,
pe Dumnezeu.
Desigur, exist trepte diferite ale participrii noastre la aceast Lumin a lumii. Contemplarea luminii necreate este
considerat a fi cea mai nalt culme duhovniceasc. Odat, ntrebat de mine despre acest subiect, printele Paisie
mi-a relatat o experient de-a sa:
Eram la chilie (este vorba despre Chilia lui Ipatie, mai sus de Katunakia - n.a.). M rugam, cnd am vzut lumina
necreat. La un moment dat, cnd ea s-a retras, am privit n jurul meu si mi s-a prut c e semintuneric. O fi apus
soarele, mi zic. Ridic ochii si... ce s vd? Soarele se afla pe mijlocul boltii. Era luna iulie, toiul verii, si mie mi se
prea semintuneric. Mi se adaptaser ochii la cealalt lumin. Ca s-ti dai seama ct de intens a fost....
Reaua mea intentie mi-a creat o multime de pcate personale, care deschiseser un adevrat abis ntre mine si
Dumnezeu. Rugciunea btrnului, avnd ca material mila lui Dumnezeu, cldea podul peste abisul pcatelor,
prin care primeam darurile iubirii lui Dumnezeu.
MAREA BINECUVNTARE
Cu ct un eveniment are o mai mare ncrctur duhovniceasc, cu att este mai dificil s vorbesti despre el. Nu
exist cuvinte, nu exist sensuri lingvistice care s-l poat exprima. De asemenea, nu exist experiente sau imagini
analoge din lumea material n care trim, astfel nct s poat face cineva apel la o ct de slab comparatie.

Apostolul Pavel spune despre aceasta: ...a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului s le griasc (II Cor.
12, 4). Adic a auzit, a trit, a nteles -cu puterea lui Hristos - lucruri pe care nu-i st n puteri omului s le exprime
prin cuvnt.
Intr-o dup-amiaz m dusesem n curtea din spate a btrnului, si am simtit n aer o mireasm deosebit.
- Printe, ai ars tmie? l-am ntrebat. Mi-am rotit privirile n stnga si n dreapta, ncercnd s localizez sursa
miresmei. Nu era nimic. M aflam ntr-un spatiu deschis.
- Miroase frumos? m-a ntrebat linistit btrnul.
- Da, printe, minunat! am rspuns n timp ce m asezam lng el.
M obisnuisem deja cu aceste ntmplri neobisnuite, inexplicabile, care se petreceau n jurul chiliei si persoanei
btrnului, asa nct am renuntat si de data aceasta la alte comentarii si ntrebri. Mi-am amintit de sfatul pe care
mi-l dduse n trecut:
Nu trebuie s dai important acestor ntmplri, nici s te preocupi mult de ele, cci exist primejdia s te
amgeasc diavolul. Dac o ntmplare este de la Dumnezeu si tu o treci cu vederea din precautie duhovniceasc,
atunci Bunul Dumnezeu va gsi o modalitate mai evident pentru a-ti vorbi.
Asadar, am uitat repede evenimentul, fiind captivat de interesantele discutii cu printele Paisie.
Intr-un sfrsit, m-am ridicat s plec. M-am aplecat s-i srut mna, ndjduind s-mi dea vreo scatoalc
duhovniceasc si astfel s-mi umple de bucurie si pace mintea si inima. ntr-adevr, asa s-a ntmplat.
Ajungnd la usa din spate si fiind singuri, cuprins de o dorint brusc, i-am luat mna si i-am srutat-o. Btrnul
rdea. Era bucuros. Eu m aflam deja n acea betie cumptat.
A nchis. El era pe dinuntru, eu afar, ceva mai jos. mi spunea glume despre cofetria lui Dumnezeu. Eu m
bucuram, si n acelasi timp m sfiiam mult. Nu voiam s plec, s m dezlipesc de lng el. Unde s m duc? Mi-era
att de bine n apropierea lui!
Si-a pus amndou minile pe capul meu si si-a ridicat o clip ochii spre cer. Un ru duhovnicesc s-a revrsat atunci
nluntrul meu. Rmsesem fr grai. Eram att de plin de viat! Ct pace! Ct lumin! Ct bucurie! - iar acestea
sunt cuvinte foarte srace. Rusinat, mi-am ridicat ochii si l-am privit. Avea o bucurie sobr. Si-a ntins mna si a
rupt o crengut din tufa alturat. M lovea alinttor peste cap. Valuri-valuri se revrsa peste mine harul. Asa l
simteam, ca pe un ru dezlntuit. Desi eram eu nsumi, deplin constient de ceea ce m nconjura, n acelasi timp m
mbtasem de Duh.
Aceste lucruri s-au ntmplat dintotdeauna n Biserica lui Hristos, dup cum se ntmpl si n zilele noastre.
Iat ce spune n Evanghelie Sfntul Ioan naintemergtorul, Boteztorul lui Hristos: Eu unul v botez cu ap spre
pocint, dar Cel ce vine dup mine este mai puternic dect mine; Lui nu sunt vrednic s-I duc ncltmintea;
Acesta v va boteza cu Duh Sfnt si cu foc (Matei 3, 11).
n multe rnduri Hristos fgduise s l dea pe Duhul Sfnt, Mngietorul, celor ce vor crede n El, ca s-i
cluzeasc la tot adevrul. ntr-adevr, n ziua Cincizecimii Dumnezeu Se uneste cu oamenii n Duhul Sfnt: Si li s-
au artat, mprtite, limbi ca de foc, si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfnt (Fapte 2, 3-4).
Mai trziu, iat ce se ntmpl prin Apostoli: nc pe cnd Petru gria aceste cuvinte, Duhul Sfnt a czut peste toti
cei care ascultau cuvntul (Fapte 10, 44).
Iat si alt exemplu: Iar apostolii din Ierusalim, auzind c Samaria a primit cuvntul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe
Petru si pe Ioan, care, cobornd, s-au rugat pentru ei, ca s primeasc Duhul Sfnt. Cci nu Se pogorse nc peste
nici unul dintre ei, ci erau numai botezati n numele Domnului Iisus. Atunci si puneau minile peste ei, si ei luau
Duhul Sfnt (Fapte 8, 14-l7).
Sunt astzi ncredintat c un dar asemntor am trit si eu atunci, cu rugciunile btrnului Paisie.
Nu-mi amintesc cum am plecat de la usa btrnului. mi aduc aminte ns c am urcat ntr-un suflet crarea ctre
Sfnta Mnstire Kutlumusi. Pe drum mi scosesem puloverul, astfel nct am intrat n mnstire numai ntr-o
flanelut. Monahii erau rigurosi n ceea ce priveste vestimentatia. Nimeni ns nu mi-a spus nimic.
M priveau cu ntelegere si uimire. Si-au dat seama ce mi se ntmpla.
Printele A. a suspinat si mi-a zis: Ah! Unii se ostenesc, iar altii primesc binecuvntri!. Am rs, bucuros de gluma
sa plin de buntate.
Acest har a rmas asupra mea multe zile si era foarte intens. Am experiat aceast stare vreme de aproximativ o
lun. Aveam n adnc pace si liniste, bucurie si satisfactie. Mi se transfiguraser pn si trsturile fetei, miscrile,
cuvintele. Dup zece zile m-am dus la alt mnstire. ndat ce m-a vzut, un ieromonah a exclamat: Iat un
vizitator plin de har!.
NGERUL PZITOR
Dup mult timp mi-am amintit un alt eveniment, pe care l uitasem de ndat ce se consumase. Mi se ntmplase n
chiar ziua aceea n care am plecat de la usa btrnului, n locul unde crarea trece printre chiparosi, aproape de
curte.
Imi amintesc c m-am aflat deodat n fata unui tnr frumos de 16-l7 ani, mbrcat ntr-un vesmnt de pret,
asemntor cu cel de diacon. Stteam la o distant de un metru unul fat de cellalt. Era foarte frumos. De o
frumusete imaculat. Ca o floare de cmp. Fr nimic trupesc, provocator - asa cum de multe ori se arat a fi
frumusetea oamenilor.
Nu mai tin minte nici ct timp, nici despre ce am vorbit, ns pe tot parcursul conversatiei am stiut n sufletul meu
cu claritate c era nger. ngerul meu pzitor, ndat dup aceea am uitat cu desvrsire ntmplarea.
Mai trziu, cnd mi-am amintit, am mers la printele Paisie si i-am povestit. A rs! Pe atunci erai nc prunc
duhovnicesc, dar acum, c te-ai copt nitel, a ngduit Dumnezeu s ti-o amintesti, mi-a spus el.
Din nefericire ns, m purtam tare necugetat. Aceste bogate daruri mi erau repede furate. Aveam buzunarele
gurite... De cte ori ieseam n lume, m lsam trt n multe pcate, risipind uriasele daruri si ajungnd chiar mai
srac dect la nceput.
Btrnul nu s-a indignat din pricina mea, si nici nu s-a descurajat. De fiecare dat cnd m ntorceam cu cint, m
apuca, m ridica, m curta, m tmduia, m mbrca iarsi boiereste n pietre scumpe (v. Luca 15, 22), si astfel
m trimitea napoi n lume.
De cte ori nu s-a ntmplat aceeasi trist istorie? De cte ori! M purtam att de des ca un lipsit de minte si
nemultumitor... Dar niciodat btrnul nu si-a mputinat sau mrginit darurile duhovnicesti... Aceasta era drnicia
sa!
- ...pentru c Dumnezeu este iubire (I Ioan 4, 8)
- ...pentru c iubirea lui Dumnezeu s-a vrsat n inimile noastre, prin Duhul Sfnt, Cel druit nou (Rom.5,5)
- Iubirea desvrsit alung frica (I Ioan 4, 18)
- S cunoasteti iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunostint (Efes. 3, 19)
Inainte vreme, nimeni nu m iubise cu adevrat pentru ceea ce sunt. Toti m iubeau pentru un motiv.
Domnisoarele m iubeau n msura n care socoteau c am un chip sau un corp frumos. Dar dac n urma unui
accident m-as fi ales cu vreo invaliditate, oare n-as fi rmas aceeasi persoan? Totusi, nici una dintre ele n-ar fi
rmas lng mine. Nici una nu m iubea adevrat. Nici una nu iubea acel miez adnc al fiintei mele, cu alte cuvinte -
pe mine nsumi. Nici una dintre ele nu cultiva o relatie cu mine, ci numai cu trupul meu.
Prietenii de ce m iubeau? Pentru minte, pentru idei, pentru sarm, pentru cunostinte? Dac nu eram la
Universitate, n-as fi rmas aceeasi persoan? Dac m loveam la cap si mi se ngreuia mintea, n-as fi fost acelasi?
Cine m-ar fi iubit atunci? Nimeni.
Nici chiar dragostea printilor mei nu se arta a fi una cu totul curat. Era umbrit de niste asteptri, de anumite
dorinte de rsplat n viitor. Dincolo de dragostea fireasc, m iubeau si pentru o seam de motive precise. Pentru
c eram inteligent, pentru c eram un elev bun, pentru c urma s-i ngrijesc la btrnete.
Dar nu exista nimeni care s m iubeasc pentru ceea ce eram? Curat, fr nici un interes, fr s astepte vreo
oarecare rsplat? Nu avea important dac eram destept sau prost, frumos sau urt, bun sau ru. n spatele
tuturor acestor lucruri superficiale existam eu, sinele meu adevrat. Voiam ca cineva s m iubeasc pur si simplu,
numai pentru c existam. S iubeasc miezul adnc al fiintei mele, nu fardurile sociale.
Am nceput asadar s m dispensez de toate aceste podoabe. Mai nti hainele. Am nceput s m mbrac urt,
fr gust. Prietenii au fost repede dezamgiti, nu putini dintre ei s-au mniat chiar de aceast schimbare si s-au
ndeprtat de mine.
Am realizat cu uimire ct de false si de superficiale erau relatiile mele cu cei din jur. Chiar si cei mai apropiati
prieteni ai mei ncepuser s se poticneasc. Eram ns hotrt s merg pn la capt. S arunc de pe mine, s m
eliberez de orice lucru superficial, mincinos. S m dezgolesc cu desvrsire pe mine nsumi, pn la a rmne
fiinta curat, pur.
Doar atunci as fi cunoscut cine sunt aceia care m percep real si profund: cei care ar fi continuat s rmn alturi
de mine numai si numai pentru ceea ce sunt.
Ei bine, n-a rmas nimeni... M-am aflat absolut singur. Intr-o solitudine fiintial. Nimeni nu m-a urmat n
profunzime. Detectasem centrul fiintei mele, miezul sinelui meu, dar... rmsesem singur. Mi-ar fi fost usor s m
ntorc la o viat superficial. Stiam s joc aceste roluri de mic copil. Puteam juca din nou rolul ndrgostitului, al
prietenului, al fiului. Dar nu voiam. O dat ce descoperisem centrul fiintei mele, intentionam s m ocup de mine
nsumi. Voiam s mi cunosc sinele. Calamitatea falsei constiinte de sine mi produsese suferint. Aceast suferint
a distrus falsul idol frumos pe care l furisem nluntrul meu.
Suferinta se dovedea un bisturiu ascutit. Tia adnc si mi desprtea carnea de oase. Falsul de adevr. Exista n
interiorul meu mult minciun care trebuia expulzat. Chirurgul era hotrt. Operatia trebuia s aib loc. n caz
contrar, nu exista nici o sans de salvare. Durerea era focul care mistuia minciunile.
n acea vreme am trecut printr-o mare durere. Sufeream mult si profund. Simteam oasele zdrobindu-mi-se. Sufletul
mi rmsese ncremenit si terifiat. mi simteam mintea gata s se sparg n mii de buctele. ntmpinam mari
dificultti n a-mi pstra facultatea de a rationa. Nu puteam dormi... Mi-era team s m culc. ndat ce m rpea
putin somnul si mi slbea controlul ratiunii asupra simtirii, atunci din sufletul meu, ca dintr-o imens ran
nsngerat, se revrsa deodat un ru de cumplit durere, amenintnd s-mi dizolve ntreaga fiint. M trezeam
speriat, silindu-m s-mi stpnesc grozava durere. M temeam c, neputnd rezista suferintei, nnebunirea va fi
un proces inevitabil.
Fceam eforturi intense si perseverente de a-mi explica aceast durere. M strduiam s aflu cauza ei. Era oare
lipsa iubirii, a adevrului? Viata mea desart? Cutam cu zbucium arztor rspunsul. S existe oare iubire
adevrat n lume? Nu cumva cutam imposibilul?
Am mers la printele Paisie si mi-am deschis naintea lui adncurile inimii. Asteptam cu agonie rspunsul. Atunci
mi-a spus:
Omul merit s fie iubit numai pentru c este chipul lui Dumnezeu. Nu are important nici dac este bun sau ru,
virtuos sau pctos. - Omul merit s fie iubit pentru ceea ce este. Hristos a iubit si S-a jertfit pentru oameni pctosi,
destrblati: N-am venit s chem pe cei drepti, ci pe cei pctosi la pocint (Marcu 2, 17). n acest fel trebuie
s-i iubim pe toti, fr deosebire. Asa precum soarele rsare pentru toti, inteligenti si prosti, buni si ri, frumosi si
urti, astfel si iubirea noastr trebuie s fie ca si iubirea lui Dumnezeu, care seamn cu soarele si se ndreapt fr
deosebire ctre toate fpturile Sale.
Am gsit alinare. Cel putin era cineva de acord cu mine. Cineva m ntelegea... Ce mngiere! Acest cineva era
printele Paisie.
M-am ntors acas. Durerea... durerea, ns! Cteodat nu rezistam si m trezeam noaptea plngnd. Dumnezeul
meu, Dumnezeul meu!. Un strigt mut iesea din luntrul meu. Numai att: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu!. M
izbeam cu capul de pern, cufundat ntr-o cint adnc. Pe toate le fcusem att de gresit, att de strmb... n
aceste nopti nfricostoare luptam dezndjduit pentru ntreaga mea viat.
S-a ntmplat ntr-o sear. Eram singur n apartament. M rugam, cnd am simtit c Se apropie de mine. Nevzut,
dar att de prezent. Imaterial, dar atotputernic. De neajuns, dar att de aproape.
S-a atins de mine, dar nu la suprafat, ci n adncul meu. Pn la marginea fiintei mele. M-a umplut, S-a revrsat n
mine. S-a unit cu mine att de strns, nct am devenit una. Nimic nu se poate uni att de mult cu altceva. M-a
mbtat. Ardeam ca focul. Trupul mi era o adevrat vpaie. Voiam s m deschid cu desvrsire. Nici un colt al
sufletului s nu-mi rmn ascuns. Orict de urt si de murdar ar fi fost. Voiam ca toate s fie cunoscute si vdite.
Mrturiseam si mi dezveleam toate cele strmbe si murdare, toate ruttile mele... Doream cu ardoare s viziteze
fiecare colt al sufletului meu. Pe de alt parte, m simteam att de nevrednic, att de nepotrivit s coexist cu El. Am
czut cu fata la pmnt. Voiam s m mistui n beton...
Era o Iubire urias, necuprins. Venea de pretutindeni. Din nemrginit. Ea le tinea pe toate. Era puterea care tine
totul. Toate si luau puterea existentei din aceast Iubire. Toate si perpetuau existenta datorit ei.
Voiam s ncetez s mai triesc. Voiam s m pierd, s m dizolv. Nu ndrzneam s exist si s m unesc cu ea. Eram
nemiscat. Ea se apropia de mine. Izvornd din Cel ce exist dintotdeauna, aceast Iubire se rspndea ctre toti,
strbtnd toate.
La aceast Iubire se rspunde numai cu o iubire identic. Nimic mai putin. Trebuie s vrem, s ndrznim s iubim
n acelasi mod. Numai acest lucru este vrednic de El, de Izvorul Iubirii, de Hristos.
Tocmai pentru c m iubea, m lsa s m apropii de El, si m curta, m tmduia desvrsit de toate durerile si
rnile.
M trgea lin, statornic, sigur, din ntuneric la lumin, din mizerie la curtie, din nefiint la fiint. mi druia o
existent mai intens, mai adevrat, mai vie. Nu pentru c avea nevoie de mine, ci pentru c era Iubire.
Nu numai c m iubea... Era nssi Iubirea.
M cuprinde acelasi sentiment al neputintei de a exprima cele inexprimabile. Ct timp a durat? Nu stiu. Noaptea a
nceput, tot noaptea s-a terminat. Ce influent a avut asupra mea? Mi-a vindecat durerea, mi-a ntrit mintea, a
fcut s dispar primejdia, a rspuns tuturor frmntrilor si cutrilor mele. Am aflat chiar infinit mai mult. Mi-a
druit o cunoastere trit, sigur, inalienabil. Influenta ei continu pn astzi.
Am cunoscut asadar c firea omeneasc, fiecare dintre noi, are prin conlucrarea lui Dumnezeu putinta de a naste n
inima sa o astfel de iubire. Dac o face, se preschimb ontologic, se ndumnezeieste!
Putini o fac ntr-adevr. Dar tuturor le st n putere. Noi, cei multi, ne lenevim, ne temem, ne preocupm de lucruri
nensemnate. Suntem deplin vinovati pentru o asemenea atitudine.
Aceasta este dragostea duhovniceasc pe care o naste Duhul Sfnt n sufletul omului. Aceasta l face pe om prtas
dumnezeiestii firi (II Petru 1, 4).
Aceast Iubire este nesfrsit mai nalt dect oricare iubire omeneasc. Iubirea matern este nensemnat n fata
ei. Aceast Iubire este atotputernic. Nimic nu-i poate sta mpotriv. Aceast Iubire nfrnge moartea, biruieste
legile firii. Aceast Iubire este cea care a pus lege tuturor lucrurilor, este taina totului: ...pentru c Dumnezeu este
iubire (I Ioan 4, 8).
Printele Paisie avea nluntrul su o astfel de iubire pentru toti oamenii, pentru toate fpturile, pentru ntreaga
creatie. n acest fel m iubea si pe mine. Aceast iubire a sa a devenit suportul vietii mele. Pe aceast iubire m voi
sprijini pn la moarte. Pe ea m-am putut sprijini cnd eram n India. Atta vreme ct exist cineva care l iubeste
n acest chip, de ce s se team omul? Numai de sine nsusi, poate.
Cteodat btrnul obisnuia s blesteme rznd: S v ard Dumnezeu cu iubirea Lui!. Multi o ntelegeau
metaforic. Eu cunosteam c se exprim cu maxim rigoare. Rugciunea sa mi-a druit si aceast experient.
Si, dac eu am smuls aceast experient din mila lui Dumnezeu, pentru rugciunile btrnului Paisie, deoarece
aveam nevoie de ea ca s rmn n viat, au existat, ns, exist si vor exista oameni care au dobndit aceast culme
a culmilor prin lupte personale, prin vrednicia lor personal.
Un astfel de om este Sfntul Simeon Noul Teolog, monah din Constantinopol (949-l022 d.H.). Rareori sfintii vorbesc
att de evident, att de deschis despre experientele lor n Hristos. Iat cum descrie Sfntul una dintre
experientele sale de acest fel:
[Iubirea] se afl deodat iarsi n mine, cunoscut, ntreag. Si o vzui n mijlocul inimii mele
ca un lumintor, ca un disc al soarelui. ... Fiind n afar de toate fpturile, este totodat mpreun cu toate. Este foc,
este si strlucire, se face si nor al luminii, dar este si soare. ... Mi-a dezgolit mintea de simtirea lumii si m-a mbrcat n
vesmntul simtirii spirituale.
Astfel, m-a desprtit de cele vzut si m-a unit cu cele nevzute. Si mi-a druit s vd pe Cel necreat si s m bucur de
El. ... Si am fost unit cu Cel necreat, cu Cel nestriccios si fr de nceput, cu Cel de toti nevzut. Cci aceasta o face
iubirea
NTLNIREA CU SWAMI YOGAMUKANANDA
n acea perioad viata mea era influentat de multi factori. O puternic nrurire avea rugciunea btrnului, pe
care o simteam n diverse momente ale zilei sau ale noptii revrsndu-se pasnic peste sufletul meu tulburat,
druindu-mi o oaz de bucurie n adnca mea durere si o anumit limpezime si liniste n torentul gndurilor.
Simteam mngierea unei puteri care m ntrea, si dobndeam ncetul cu ncetul o ndejde care m tinea departe
de impas si de autodistrugere.
De cealalt parte, nu contenisem cu vechile mele obiceiuri rele, care cu anii deveniser patimi ce-si ntinseser n
sufletul meu rdcini adnci si viguroase. M duceau de nas.
ncercam s umplu golul din viata mea cu lucruri materiale si cu filosofii, dar acest gol se mrea, iar agonia se
ntetea... Creierul depunea eforturi febrile pentru a afla rspunsuri si solutii. Crti, multe crti... Mult lectur, mult
reflectie. Filosofii, doctrine, muzic, tehnic... dar nici un rezultat, nici o dezlegare, nici o iesire.
Btrnul mi arta nenumrate lucruri. Lucruri mari si minunate. Lucruri esentiale si nlttoare. Nu-mi vorbea
prin cuvinte, ci mi druia triri. Atingea sufletul meu cu sufletul lui, ne lega iubirea sa dulce, arztoare, si mi
druia ochii si duhovnicesti ca s-i vd inima, ca s vd n general.
Astfel a nceput s se destrame treptat norul dens care m nvluia. Lumea mi se descoperea ntr-o tainic
adncime si bogtie. Viata dobndea sens, iar cunoasterea existentei acestor lucruri era un alt fel de plcere. O
plcere adevrat care nu se sfrsea, care devenea tot mai adnc si mai intens, care, atunci cnd se retrgea, lsa
n urm bucurie, iar nu tristete. Aceasta era plcerea duhovniceasc.
De atunci si pn astzi, am pstrat aceast nclinatie ctre contemplarea tainei. Norii, psrile, soarele, copacii,
stncile, animalele, marea, oamenii, ntreaga lume mi se descoperea ca o tain necuprins. Iar cea mai mare si mai
intim tain era sinele meu nsusi. Mi se prea att de minunat si att de necunoscut... Ce ascundea lumea? Ce
ascundea sufletul? Intuiam c acestea sunt lucrurile esentiale si voiam s le cunosc.
Simteam c toate se afl sub un control anume. O putere ascuns, nevzut, le stpnea. Rebel si anarhist n
conceptii cum eram pe atunci, voiam s scap de acest control, de aceast putere.
Sufeream si multe alte influente n afar de cele ale btrnului. Viata mea destrblat m expunea acestor
influente. Interesul meu pentru ocultism, ezoterism, magie alb, yoga, zen, buddhism, s.a.m.d., nu se diminuase.
N-aveam deloc un punct de vedere clar asupra tuturor acestora. Mi se preau importante, dttoare de sperant,
capabile la rndul lor s reveleze posibilittile vietii adevrate. Fgduintele erau multe si mari... Le ddeam
crezare.
Desigur, btrnul m avertizase:
Uite, copilul meu, exist dou puteri n lume: Dumnezeu si diavolul. Depinde cu cine se nrudeste cineva. Eu sunt cu
Dumnezeu, cu Hristos. Acestia cu cine sunt? Are si Satana oarecare putere. Face si el oarece minuni. Era arhanghel,
si si pstreaz puterea de arhanghel, tocmai pentru c Darurile lui Dumnezeu sunt neclintite.
Dumnezeu l-a plsmuit pe arhanghelul Lucifer si l-a mpodobit cu toate virtutile si cu multe puteri. Acesta s-a
pervertit ns pe sine. Datorit mndriei, a dat o rea ntrebuintare liberttii pe care i-a druit-o Dumnezeu, si a
czut astfel din starea sa ontologic si din locul su din cer: Am vzut pe satana ca un fulger cznd din cer (Luca 10,
18). A czut si a devenit diavol. A czut, si din lumin a devenit ntuneric. A plsmuit pentru prima dat rutatea si
minciuna. De aceea Hristos l numeste tatl minciunii (Ioan 8, 44). nainte de cderea lui Lucifer nu exista nicieri n
cosmos rutate: Dumnezeu le-a creat pe toate bune foarte (Fac. 1,31).
Diavolul i urste pe oameni pentru c sunt meniti comuniunii cu Dumnezeu n vesnicie. Acum el se lupt ca
s-l despart pe om de Dumnezeu cu orice chip, prin minciun, rtcire, viclenie, cugete, fapte; s-l ndeprteze de
lumin si s-l aduc la ntuneric, anume n stpnirea lui. Exist oameni care au intrat n slujba diavolului. Prin ei
svrseste Satana diferite false minuni.
Mai auzisem toate aceste lucruri, dar nu le crezusem. Nici nu le respingeam, nici nu le acceptam. De aceast dat ele
veneau din partea unui om att de bun si de blnd, nct mi-era greu s le pun la ndoial. Fusesem martorul attor
lucruri minunate svrsite de el, vzusem la el attea puteri, attea cunostinte, atta sfintenie, nct nu puteam s-i
ignor prerea. Ezitam.
Exista, de cealalt parte, punctul de vedere conform cruia toti suntem una. Toate religiile conduc la acelasi
Dumnezeu. Toate drumurile duc la aceeasi destinatie. Binenteles, fiecare se strduieste s fac o reclam mai mare
propriului su magazin. Yoghinii pretindeau c cea mai nalt cale este yoga si le gseau neajunsuri celorlalti.
Masonii aveau ceva de obiectat despre restul, recomandndu-se n fmal pe ei nsisi ca fiind mai ntelepti si mai
buni. Magii albi sustineau c ei se muleaz mai bine pe structura sufleteasc a omului apusean si c yoga este
pentru orientali. Punctul asupra cruia preau toti s ajung la consens era acela c Biserica este o institutie
moart, stupid, o fosil vrednic de mil care nu posed cunoastere, putere, viat. n general, ns, si adaptau
punctul de vedere n functie de discutie si de circumstant. Urmreau cu atentie ce cmas ideologic este la mod
si o mbrcau pe aceea. Desigur, n-am depistat din prim instant aceste tertipuri prozelitiste, desi s-ar fi cuvenit s
fiu mai vigilent. Eram ns lipsit de orice viclenie n tot acest tvlug. Surprinztor, dar asa s-a ntmplat.
Plimbndu-m odat prin pdure, ca s-mi alin durerea si s pun ordine n gndurile mele, s trag o concluzie dup
toate cele ntmplate, m-am ntins putin la rdcina unui pin.
Atunci ceva m-a nvluit brusc si m-a cuprins n ntregime. Am pierdut cu desvrsire contactul cu lumea
exterioar. Nu vedeam, nu auzeam, nu mai simteam nimic din cele ce se petreceau n pdure. Nu stiu dac aveam
ochii nchisi sau deschisi.
Vedeam o singur imagine... o femeie frumoas cu pr lung si negru, mbrcat ntr-o hain lung, cafenie. n locul
ochilor avea doi pesti de argint, de mrimea ochelarilor. Era impresionant de frumoas. n cteva clipe a disprut la
fel de brusc.
Am continuat s rmn ntins si s m gndesc. Nu m nelinistisem. Am nteles c era un mesaj din ashram.
Zilele precedente, spre exemplu, simtisem n timp ce pseam pe bulevardul Tsimiski cum cineva ncerca s
inoculeze de la distant n sufletul meu dorinta de a merge la ashram. Am atribuit faptul lui Shivamurti, femeia care
ntemeiase n Grecia ashramul yoghin. Nu m supusesem ns acestei provocri, ntelegnd foarte bine c dorinta
mi fusese implantat din afar, ceea ce mi provocase chiar o criz de furie.
De data aceasta era totusi ceva intens, astfel nct m-am hotrt s merg. Din curiozitate? Stiu si eu?... Mi-am zis pur
si simplu s merg. N-am stat pe gnduri prea mult. Socoteam c o voi scoate la capt cumva.
Intr-una din zilele urmtoare m-am dus. Am urcat cu automobilul pn la vila din Panorama, acolo unde era
adpostit pe atunci ashramul. Ziua era scldat n soare si gazonul uscat. n curtea din spate sedea Shivamurti
mpreun cu o swami (clugrit yoghin) indianc. Vizitatoarea strin era brunet, frumoas, cu pr scurt.
Ceilalti locatari ai ashramului se preumblau n jurul lor, la o oarecare distant. Cutau prilejul de a o cunoaste si de
a convorbi cu acea swami indianc, pe care o considerau foarte naintat spiritual.
Datorit multelor mele relatii cu oamenii, stiam s fiu oricnd agreabil si plin de umor. Asa se face c m-am
pomenit glumind:
- Te-am cutat n cer si te-am gsit pe pmnt.
Indianca s-a aplecat si a ntrebat-o pe Shivamurti, n englez:
- Ce a spus?
I-a explicat... Pe Shivamurti cutam s o aflu cnd am urcat.
Fat de Shivamurti nu ncercam nici simpatii, nici antipatii. O demitizasem din prima clip cnd o vzusem.
Descinsesem pe atunci n acelasi ashram, dornic s o ntlnesc. Toat multimea astepta cu nerbdare iesirea ei din
camer. Mi se prea putin prostesc comportamentul lor. Cei mai multi erau tineri. A iesit brusc din camer, cu un
aer extrem de impozant. Ca o mprteas care iesea s fie slvit de supusi, n vreme ce le mprtea darurile si
bunvointa ei. Doar c ea era cea care avea mai mult nevoie de admiratia lor. Mi-a prut un teatru jucat prost. Ea
mi-a aruncat o privire piezis. N-am rspuns cu rolul admiratorului, precum astepta att asistenta, ct si ea nssi.
Am schitat o privire fugar si am continuat s m ocup cu ciornele mele.
Alt dat mi-au fcut cinstea de a-mi propune s o conduc pe Shivamurti la aeroport cu autoturismul meu, avnd
astfel marea ocazie de a fi ajutat de aura marii yoghine. Am gsit un pretext si am refuzat. Se juca de-a stpna.
Era ns urt, ca orice astfel de joc. Eu nu voiam s o ncurajez prin coparticiparea mea. As fi devenit si eu
responsabil n felul acesta.
Trecusem cu o oarecare frecvent pe la ashram, ntruct m interesau anumite cunostinte si opinii de-ale lor. La
aceasta se rezuma legtura mea cu ashramul si cu conductoarea lui.
M-am asezat asadar alturi de cele dou femei cu destul degajare, de vreme ce nu eram angrenat - precum ceilalti
- n vreo relatie de tip superior-subaltern, dascl-ucenic. Am nceput discutia, ns n chip ciudat, conversnd nu cu
Shivamurti, ci cu indianca. Shivamurti s-a mrginit s traduc atunci cnd ntmpinam dificultti cu engleza. Am
discutat mult timp, fapt care a strnit invidia si curiozitatea celor din jur.
Evident c indianca socotise semnificativ salutul meu. Ne-am spus multe. I-am destinuit cteva din lucrurile care
mi se ntmplaser, nedumeririle mele despre cine sunt, despre ce se ntmpl n lume, despre vedenii si despre
alte evenimente neobisnuite legate de btrnul Paisie.
- A sosit ceasul s-ti afli gurul tu, mi-a rspuns.
Eu aveam astfel de nedumeriri nc de la 5 ani.
- Cum este cu putint ca un copil s ncerce asemenea nedumeriri? m-am mirat eu.
- Din vietile mele anterioare, a venit rspunsul.
Aici ne-am poticnit. M-am gndit la btrnul, la monahi... Ei socoteau aceast conceptie o mare eroare. Nu exist
vieti anterioare. Potrivit nvtturii ortodoxe, omul are numai nceput, nu si sfrsit. Este nemuritor, dar are un
nceput. Din chiar momentul conceperii sale, se creeaz o persoan nou care va exista vesnic. Dup moarte se
distruge trupul, iar sufletul rmne constient ca persoan, si asteapt nvierea mortilor, cnd noi toti ne vom
redobndi napoi trupurile. Aceste trupuri vor semna cu trupul lui Iisus cel nviat. Trupuri proslvite, vesnice,
nestriccioase, neatinse de boal, foame, sete, somn. Trupuri care stpnesc materia si legile ei. Trupuri
duhovnicesti. Precum trupul lui Hristos, care trecea prin usile ncuiate, care s-a nltat la ceruri, care a primit viat
prin nviere. Cel nti nscut din morti S-a fcut Hristos, si Lui i va urma ntreaga omenire, de la primul om, Adam,
pn la ultimul. Vom deveni dumnezei prin har, prin puterea lui Dumnezeu si prin buna noastr intentie. Nu putem
dobndi ndumnezeirea prin trufasele eforturi care se sprijin pe puterile omenesti. ndumnezeirea este darul
iubirii lui Dumnezeu, Cel ce nu S-a rusinat s Se fac asemenea nou, pentru a redeschide calea pe care omul o
nchisese. Este darul lui Hristos, Dumnezeu-Omul, Care ne numeste frati ai Si: Oricine va face voia Tatlui Meu
Celui din ceruri, acela mi este frate si sor si mam (Matei 12, 50).
Si Lucifer a rvnit ndumnezeirea. S-a strduit s ajung Dumnezeu prin furt si a devenit... Diavol. Asemenea si
Adam n Rai, tot ctre ndumnezeire nzuia. Dar a voit s o dobndeasc fr Dumnezeu, clcnd legile lui
Dumnezeu, si s-a distrus pe sine. Din nemuritor a devenit muritor, si a tras n cderea lui nssi firea omeneasc.
Astfel, firea uman si-a pierdut slava si puterea, si a ajuns s fie stpnit de diavol, de sfatul cruia a ascultat. M-
am gndit la toate acestea ntr-o fractiune de secund.
- De ce monahii sustin c voi sunteti cu diavolul?
am ntrebat.
- Acestia nu cunosc, se afl ntr-un plan inferior.
- Nu! Nu! am rspuns. Nu se afl ntr-un plan inferior. Ei cunosc foarte multe lucruri.
Il aveam n minte pe btrnul Paisie. El luase de mn un paralitic din nastere si l fcuse s mearg mprejurul
chiliei. Pecetluise cu semnul crucii un bolnav de cancer la piept (cruia i se extirpaser trei sferturi din plmni si
doctorii spuneau c va muri n dou sptmni) si l fcuse sntos. Imi dezvluise amnunte din viata mea pe care
eu nsumi le uitasem. M nstiintase fr gres despre nenumrate lucruri ce urmau s se ntmple n viitor. Hrnea
ursi din mn. ntreaga natur l asculta. Se ntlnea si convorbea cu sfinti, cu ngeri, cu Preasfnta Fecioar.
Ajungea n locuri extrem de ndeprtate fr s cltoreasc, iar n clipa urmtoare se afla iarsi la coliba lui. Dar
nici mcar toate acestea la un loc nu m fceau s strig Nu!... Era altceva, mai adnc, mai ascuns: btrnul era
teofor. l purta pe Dumnezeu nluntrul su. n inima sa, n sufletul su. n jurul su se revrsa harul lui Dumnezeu,
pe care fiecare dintre noi l percepea la diverse intensitti si adncimi. Lui i se aplicau cuvintele lui Hristos: Dac
M iubeste cineva, va pzi cuvntul Meu, si Tatl meu l va iubi, si vom veni la el si vom face locas la el (Ioan 14, 23).
Dumnezeu si fcuse locas n inima btrnului. Cel ce rmne n Mine si Eu n el, acela aduce road mult (Ioan 15,
5). Roadele btrnului se revrsau asupra miilor de oameni care l vizitau. Fiecare povestea apoi, cu recunostint,
propria sa experient.
Toate aceste lucruri existau nluntrul meu, dar nu le aveam limpezi n minte, nici nu le constientizam ca acum. Ele
m-au determinat s strig Nu!.
- Nu exist Dumnezeu si diavolul. Ne aflm dincolo de bine si de ru. Ce este rul? Ce este pcatul? a struit
ea.
- Cnd rnesti, ndurerezi, constrngi, ucizi pe vreun om sau pe tine nsuti, acesta este pcat, am rspuns.
Discutia s-a oprit la acest dezacord. Ne-am ridicat si ne-am desprtit. Eu am intrat n vorb cu niste cunoscuti de-ai
mei. Rmsesem la un moment dat singur, cnd s-a apropiat de mine iarsi indianca, pe numele su
Yogamukananda.
- Tu cu cine esti? m-a ntrebat direct.
- Eu sunt dincolo de bine si de ru, i-am rspuns ironic.
A devenit foarte serioas.
- Dac ar exista numai Dumnezeu si diavolul, tu cu cine ai merge? m-a ntrebat, privindu-m intens.
- Clugrii spun c voi sunteti cu diavolul! am zis.
- So, what? (Si, ce?) a rspuns ea.
Raportat la context, rspunsul este echivoc. Poate nsemna Si ce dac zic asta clugrii?, sau Si ce dac suntem cu
diavolul?. ns modul de adresare nu sugera o simpl ntrebare, ci se voia o invitatie si o provocare n acelasi timp.
O recunoastere si un ndemn la ntovrsire. Exista de altfel si o atractie erotic ntre noi (s o pun oare pe seama
Tantrei).
Uite, suntem cu diavolul si petrecem bine! Smecheria noastr! Vino si tu! Ce este, ce s-a ntmplat? De ce ti-e fric?
Acesta a fost mesajul de ansamblu pe care l-am primit eu prin canale non-verbale. Din pozitia trupului, din
privire, din timbrul vocii, din simtirea sufletului.
Nu stiu n ce mod anume, dar lucra deja asupra sufletului meu. Un val de dorint a nvlit pustiitor asupra mea si
m provoca, m mpingea s rspund: Sunt cu diavolul.
Am fost socat, m-am pierdut cu firea din pricina acestei nvliri neasteptate. ncercam cu disperare s-mi pstrez
echilibrul ratiunii sub acest val al dorintei care era aproape s m nghit. n acelasi timp, triam o experient
absolut inedit pe care m strduiam s o nteleg, s aflu ce mi se ntmpla de fapt. Exista si o imens uimire fat de
manifestarea acestei puteri a ei. Deci, are ceva puteri!, m-am gndit. Trebuie s fiu atent cu ea. Se ntmplau
multe lucruri simultan, brusc. Sedea n fata mea si m privea cu maxim concentrare. Devenise toat o privire.

Am reusit s-mi stpnesc aceast pornire irational a sufletului, s nu cedez si s spun ceea ce aveam cu adevrat
n minte.
- Sunt cu Dumnezeu, am rspuns.
Voiam s continui, dar fata i s-a ntunecat instantaneu. Era mnie? Amenintare? Ur? N-am apucat s disting, cci s-
a schimbat brusc si a plecat fr s spun un cuvnt. De atunci n-am mai vzut-o...
Ceea ce as fi spus n continuare, dac n-ar fi plecat att de intempestiv, era But I like rebels, all my life I was a rebel
(Dar mi plac rebelii, toat viata am fost un rebel).
Socotesc c aceast fraz descrie ntru totul starea mea din acea vreme, si aici se afl explicatia faptului c am
continuat s m preocup de aceste lucruri si am fcut cltoria n India.
Mai trziu am aflat si alte detalii despre Yogamukananda. Fusese de la o vrst foarte fraged discipol a unui mare
guru. A cltorit n ntreaga lume, cutreiernd din ashram n ashram, tinnd conferinte si lectii despre yoga. O
socoteau foarte naintat. Era dintre discipolii apropiati ai lui Satyananda. Se bucura de aceeasi faim si n
ashramul central al miscrii, din Mongyr (India), dup cum aveam s m conving personal cteva luni mai trziu,
cnd am mers acolo. A sustinut conferinte si diverse cursuri si n Grecia.
MIND CONTROL
Nu tot ce strluceste este aur...
Cu ani de zile nainte de a-l cunoaste pe printele Paisie, luasem contact cu Mind Control prin intermediul unei crti
cu acelasi nume, pe care mi-o dduse o verisoar de-a mea. Jose Silva, un mexican srac si destept, descoperise o
metod prin care se puteau valorifica puterile ascunse ale mintii. Aplicnd asupra sa aceast metod, el a devenit
super-bogat, fondator si conductor al unei organizatii mondiale avnd drept scop popularizarea acestei metode n
ntreaga lume. Astzi aceast organizatie are filiale si n Grecia. Membrii pltesc o cotizatie pentru conferintele
regulate, se organizeaz n asociatii si se strduiesc s atrag un ct mai mare numr de noi membri la conferinte.
Din punct de vedere stiintific, metoda se bazeaz pe emisia de unde electromagnetice a creierului. Mai precis,
creierul emite un anumit tip de unde atunci cnd individul se afl n stare de veghe, alt tip atunci cnd doarme
adnc, alt tip atunci cnd doarme usor, cnd se afl ntre somn si veghe. Acest ultim tip de unde au fost botezate
unde alfa, considerndu-se asadar c n aceast stare, ntre somn si veghe, creierul se afl pe nivelul alfa.
Initiatorii metodei sustin c n momentul n care creierul se afl pe nivelul alfa, atunci are mai multe puteri, sau
poate valorifica mai bine potentele sale. Astfel au elaborat o tehnic, numrnd n sens invers de la 10 la^ 1, prin
care, constient, individul poate cobor la nivelul alfa oricnd doreste, fr a fi nevoie s doarm. Cnd cineva se afl
la acest nivel, si poate folosi puterile ascunse ale mintii.
Toate aceste enunturi au fost ambalate ntr-o terminologie stiintific si sunt prezentate ca stiint. n cadrul
cursurilor adresate nceptorilor, nu se face nici cea mai mic aluzie la yoga sau misticismul oriental. Dimpotriv,
este exploatat ilicit perceptia occidental asupra stiintei, psihologiei s.a.m.d. Numai penetrnd cineva organizatia
poate depista treptat tainicele interconexiuni. Cnd un individ ajunge s prezinte ncredere, cnd devine unul
dintre ei, de-al lor, atunci i vor indica aceste vase comunicante.
Atunci va recunoaste c aceast nou descoperire a lui Jose Silva nu este nimic altceva dect vechea metod de
autohipnoz pe care o foloseau vechii egipteni, dar o folosesc si actualii hindusi, buddhisti si toat gama de
propovduitori ai misticismului oriental.
Difer numai vitrina, modul de servire, paravanul, nvesmntarea ntregului demers cu hainele stiintei apusene.
Tinta o constituie atragerea celor care admir si crediteaz stiinta.
Se ntelege c n perioada aceea nu cunosteam toate aceste lucruri. Este si motivul pentru care, atunci cnd am aflat
c se organizeaz o conferint introductiv despre Metoda Jose Silva la Societatea de Studii Macedonene, am
mers plin de interes. Am audiat toat prezentarea. Existau, desigur, elemente care mi aminteau de yoga, ns
destul de vag, iar aceasta ntruct posedam totusi anumite cunostinte despre yoga. Cineva care nu avea nici o astfel
de tangent n-ar fi putut nici mcar s bnuiasc ceva.
Mi se ivise o nedumerire, fapt pentru care i-am adresat la sfrsit urmtoarea ntrebare profesoarei care vorbise:
- Mintea omeneasc, prin natura si constructia ei, are un mod firesc de a functiona. Astfel, ea se afl la nivelul
alfa numai atunci cnd omul doarme, deci pentru o perioad limitat de timp n decursul celor 24 de ore.
Dumneavoastr ne propuneti s intervenim n acest proces spontan, natural, si s ntreprindem o
schimbare, o nlocuire. Ne propuneti efortul de a rmne pe nivelul alfa ct mai mult timp posibil. Cum
putem sti dac acest lucru nu este periculos? Cum putem fi siguri c aceast constrngere a firii nu va da
nastere unui dezechilibru, unei vtmri trupesti sau sufletesti? Cum ne edificm asupra impactului pe
care l va avea asupra sistemului nostru nervos, spre exemplu? Vtmarea poate s nu se manifeste
imediat. Creierul are niste parametri de rezistent, dar atunci cnd se opereaz o fortare sistematic, de
ani de zile, a functionrii lui firesti, ce se va ntmpla n asemenea conditii? De unde putem sti c va rezista?
- Nu te teme, noi stim! a rspuns.
Doar att!... Trebuia adic s cred n ei si n cunostintele lor.
N-am primit un rspuns stiintific concret. Un cercettor, un fizician, un medic, ar fi adus o dovad experimental,
rezultate statistice. Spre exemplu, cutare medicament sau cutare metod a fost aplicat pentru atta timp unui
grup, iar apoi au fost examinati membrii grupului si s-a constatat asta si asta. Au fost depistate cutare efecte
pozitive, respectiv cutare influente negative, etc. etc.
Acesti oameni nu numai c nu vehiculau elemente stiintifice, validate prin experient, dar nu practicau nici mcar
un mod de gndire stiintific. Totul se rezuma la cteva ncredintri linistitoare: Nu te teme, stim noi ce facem, ai
ncredere n noi.
Ct ncredere poate investi cineva ntr-un om neinstruit? De pild, i poti ncredinta motocicleta, automobilul, casa
sau - fie! - chiar si contul tu din banc. Dar este oare ntelept s-i ncredintezi n alb creierul tu, activitatea
mental, echilibrul tu sufletesc?
Eu n-am urmat atunci seminariile, ci abia doi ani mai trzju. mpins de uriasul meu egoism, voiam s m disting
de oameni, s-i depsesc cu orice risc. Mi se promitea c voi fi ajutat s dobndesc puteri ascunse, s-mi
valorific ntregul potential al mintii si, n felul acesta, s-i surclasez pe cei din jur, s-mi pot rezolva cu usurint
problemele zilnice, s-i pot ajuta pe ceilalti oameni, adic s m aflu ntr-o pozitie superioar lor.
Toate aceste patimi, mizeria sufleteasc, erau inconstiente, inspirat mascate de lozinci frumoase precum progres
spiritual, cutarea adevrului, ajutorarea omenirii, redescoperirea gnozei mistice s.a.m.d. Dac se adaug n
calcul plictisul si golul vietii zilnice lipsite de Hristos, singurtatea si dorinta de a ntlni oameni, n special de sex
opus, atunci pot fi ntelese cteva dintre mobilurile care i mping pe oameni, inconstient de cele mai multe ori, s ia
parte la astfel de miscri.
Asadar, la doi ani de zile dup primul contact cu ei, si la cteva luni dup ntlnirea cu Yogamukananda, m aflam la
Majestic - o cafenea pe malul mrii unde obisnuiau s se adune studentii - cnd m-a ntlnit un oarecare cunoscut si
mi-a spus c merge s participe la prima lectie a seminarului despre Mind Control. Am hotrt s-l nsotesc.
Seminarul se desfsura ntr-o sal de conferinte de la Electra Palace, unul dintre cele mai luxoase hoteluri din
Tesalonic, n piata Aristotel. Urma s dureze patru-cinci zile, iar participarea costa jumtate din bursa lunar a unui
student. M-am ntlnit cu profesorul si i-am spus c nu dispun de banii necesari. M-a primit gratuit.
n acea vreme citeam crtile lui Omraam Mikhael Aivanhov, un fel de mag alb. Prima zi a seminarului a decurs
linistit si toti erau satisfcuti. La sfrsit am cutat prilejul s m ntlnesc n particular cu profesorul.

Era un om la vreo 40-45 de ani, suplu, cu o constitutie atletic. Numele su era Paul Grivas. Era cipriot de origine,
eleno-american la a doua generatie, si locuia n New York. Ne-am simpatizat reciproc. Vorbea foarte bine greceste.
- Apartii Frtiei Albe Universale? l-am ntrebat.
- Sper c da, a rspuns.
Am continuat discutia. Cnd a constatat c citisem si cunosteam destule lucruri legate de yoga, mi-a spus c si el
este yoghin. M-am mirat putin, cci nu-mi imaginasem niciodat un yoghin mbrcat n costum.
- Eu practic Kriya Yoga si l-am avut maestru pe Paramahamsa Yogananda. Aici lucrez ca s scot ceva bani.
Pe mentorul lui l cunosteam dintr-o carte a sa. O citisem pe vremea cnd eram student n anul I. mi dorisem si eu
s-l ntlnesc cndva. Am continuat discutia si am descoperit c Paul era un yoghin avansat. I-am mrturisit:
- Simt c tot ceea ce fac m schimb; faptele mele, cuvintele, gndurile m influenteaz profund n interior,
mi transform sufletul. Nu stiu cum trebuie s triesc. Nu stiu ctre ce trebuie s m ndrept. mi cizelez
sinele n fiecare zi, dar fr un plan, fr un model, ci n virtutea hazardului. Nu-i indicat s continui asa,
dar nu stiu cum.
- Data viitoare cnd am s vin n Grecia, n primvar, peste sase luni, vom petrece o zi mpreun. De data
asta nu am timp.
- n primvar eu voi fi n India, am rspuns.
M-am mirat att de rspunsul pe care i l-am dat, ct si de rapiditatea cu care evoluase relatia noastr. Am nteles c,
ntr-o manier necunoscut mie, Paul m influentase.
Astzi pot conchide c m supusese unei usoare hipnotizri.
n rstimpul celor doi ani care trecuser de la prima conferint desfsurat la Societatea de Studii Macedonene, l
cunoscusem pe printele Paisie. nmagazinasem nluntrul meu, asadar, cteva experiente ortodoxe, crestine.
n ziua a doua a seminarului m aflam n salonul hotelului, asteptnd reluarea discutiilor. Din aceast zi urma s
nceap adevrata instruire-initiere. Oare e bine ce fac?, m-am ntrebat, gndindu-m la toate cele pe care mi le
spusese printele Paisie.
Printe, dac ceea ce fac e un lucru ru, mpiedic-l! Nu ngdui s se ntmple, l-am rugat luntric.
Au sosit apoi cunoscutii, cteva domnisoare, si am uitat cu desvrsire de rugciunea pe care o fcusem.
Seminarul a demarat. Am nceput rostind cu putere OM, sunetul sfnt, conform nvtturii hinduse, pentru a se
purifica atmosfera de influente spirituale nedorite.
Seminarul continua, dar elevii mai vechi au nceput s devin indispusi. n pauze, murmurele si agitatia cresteau.
Eu nu puteam ntelege ce se petrecea. Il simpatizasem pe Paul si mi displcea s aud cuvinte mpotriva sa.
Paul ns, precum s-a dovedit mai trziu, ncepuse s m suspecteze a fi cauza dificulttilor. Dup pauz, a
redeschis seminarul cu cteva anecdote, pentru a destinde atmosfera. n timp ce spunea anecdotele, plimbndu-se
prin multime, m supunea diferitor teste psihosomatice. Spre exemplu, mi ntindea brusc mna, ca s vad cum voi
reactiona. Absolut spontan, fr s m gndesc, am rspuns pozitiv; l-am prins strns de mn. Mi-a fcut trei-
patru astfel de teste si, n final, mi-a fcut unul despre care citisem ntr-o carte de psihologie. Atunci mi-am dat
seama c se ndoieste de mine, c verific raportarea mea emotional fat de seminar si fat de persoana sa.
M-am mirat, cci eram realmente ntr-o stare pozitiv. De altfel, am reactionat la toate testele pozitiv.
S-a hotrt s continue initierea. Atmosfera devenise cald si amical. Era un bun profesor. Procesul de instructie
progresa gradat, cu exercitii tot mai complexe. Dup o jumtate de or de exercitii, elevii mai vechi au nceput din
nou s se agite. Murmurau ntre ei.
Aceast tensiune n-a ntrziat s erup. S-au ridicat doi-trei dintre ei si au nceput s protesteze deschis:
- Exist sau nu exist protectie spiritual la acest seminar? ntrebau ei provocator.
Pentru elevii mai noi, sensul acestei ntrebri era greu de reperat. Ce s nsemne protectie spiritual? S ne
protejeze de ce anume? Exist vreun pericol de care trebuie s ne protejm? Cine ne amenint si cine ne
protejeaz? La toate aceste ntrebri, veteranii rspundeau cu jumtti de cuvinte. Subliniau ns faptul c de
aceast dat existau intruziuni de ordin spiritual si c situatia devenise astfel critic, spre deosebire de sedintele
precedente.
Seminariile s-au ntrerupt pentru o zi. Paul a anuntat c vom continua seminariile cu Maria, o veche elev a sa,
ntruct el personal nu mai poate continua.
Atunci mi-a strfulgerat n minte acest gnd: Ce am cerut eu de la printele Paisie? Nu l-am rugat s mpiedice
initierea, dac este un lucru ru? S fi intervenit btrnul?.... Nu eram sigur. La mijloc puteau fi nenumrate
alte cauze.
Am hotrt s continui, rugndu-m n acelasi timp lui Hristos si cerndu-i btrnului ca, dac acest seminar este
un lucru ru, s mi-o arate nc si mai limpede.
Dup ntreruperea de o zi, Maria, care urma s continue seminariile n locul lui Paul, a sosit din Atena. Era o tnr
n jur de 30 de ani, simpatic, blond-castanie. Initierea s-a derulat fr impedimente pentru ceilalti. Mie, ns, au
continuat s mi se ntmple evenimente neasteptate.
Spre exemplu, la un oarecare exercitiu, n timp ce tineam cu totii ochii nchisi si ne aflam cufundati n nivelul alfa,
sau, mai exact, n stare de autohipnoz, schitam n mintea noastr imaginile pe care ni le sugera Maria.
Ea alesese dinainte aceste imagini si le prezenta una dup alta, fr ntrerupere, exact ca la cinematograf.
Astfel, fiecare dintre noi avea n minte o succesiune permanent de imagini controlate.
Brusc, n timp ce executam linistit indicatiile, s-a petrecut ceva asemntor unei ntreruperi a filmului, ca o
interventie din exterior.
n loc s vd ceea ce dicta Maria, am vzut un demon. Avea un chip urt si viclean, codit si coarne. Afisa un aer
glumet. Inspira mai curnd o dispozitie prietenoas fat de mine. Nu era ameninttor, nici dusmnos.
Am fost surprins de ntmplare. Ce putea fi creatura aceea? Ce voia de la mine? Imaginea a durat cteva secunde,
dup care am continuat exercitiul. Nimeni n-a bnuit nimic. Pe parcursul exercitiilor, demonul mi-a reaprut n mai
multe rnduri, de fiecare dat n alt chip.
La sfrsit am hotrt s-i cer lmuriri Mriei. Dup terminarea cursului, ne-am asezat amndoi ntr-un capt al
salonului si i-am descris cele ntmplate.
- Despre ce poate fi vorba, care este prerea ta? am ntrebat.
M-a ascultat cu atentie, fr nedumeriri sau obiectii. A admis ntocmai evenimentele, spunndu-mi c asemenea
lucruri se ntmpl frecvent n plan spiritual. A nceput apoi s-mi vorbeasc despre maestrul ei care tria n
Franta. Mi-a spus c o ajutase mult, dar c-l plteste att de scump nct este nevoit s munceasc 12 ore pe
zi, fr a mai socoti si seminariile de Mind Control. si ntlneste maestrul de patru-cinci ori pe an, si i d
aproape toti banii pe care-i are. Att de costisitoare i este relatia cu el...
Din cte mi-am dat seama, maestrul ei urma asa-numita cale a omului siret, era discipol al lui Gurdjieff.
Tnra se arta a fi inteligent, terminase Dreptul, cltorise mult. N-am putut ntelege relatia ei cu profesorul
francez. Practic, ea i druia toti banii pe care-i cstiga ntr-un an. Foarte comercial vedea lucrurile acest maestru!
Printele Paisie era exact contrariul. Cuta mereu s dea, nu s primeasc. mprtea toate darurile sale
duhovnicesti copiilor si. n dar ati luat, n dar s dati, le-a spus Hristos ucenicilor Lui (Matei 10, 8).
Maria socotea yoga ca fiind o cale inferioar fat de a sa. i gsea chiar si erori. O folosea ns conjunctural. Ct
despre seminariile de Mind Control, ele erau adresate nceptorilor, avnd un caracter introductiv. Dac cineva
dorea s progreseze, trebuia s-si gseasc un maestru propriu. Cam acestea erau conceptiile ei.
I-am pus din nou aceeasi ntrebare:
- De ce mi-a aprut demonul?
A zmbit cu simpatie si mi-a spus:
- Se pare c celulele tale au o astfel de polarizare nct l atrag.
Cu alte cuvinte, sustinea c eu as avea o oarecare nrudire organic cu diavolul. Am deschis gura plin de uimire:
- Bine, zic, atunci lui Hristos de ce I s-a artat?
A rmas ncremenit.
- Pui ntrebri dificile, mi-a spus si s-a ndeprtat.
Am simtit c urmrise dou lucruri: primul, s m pun n contact cu maestrul ei; al doilea, s-mi induc ideea c as
avea o oarecare rezonant cu demonii, si s m determine s privesc pozitiv acest lucru.
Seminariile erau foarte aproape de sfrsit, ncepusem s m frmnt. Pozitia Mriei, aparitia demonului, nu erau
oare tocmai mplinirea rugmintii pe care i-o adresasem printelui Paisie? Nu-i cerusem ca dac acest seminar
este un lucru ru, s mi-o arate nc si mai limpede?
Dup un timp, l-am ntrebat pe btrn dac auzise rugciunea mea si dac mi dduse mn de ajutor. A zmbit si
m-a mngiat cu mult dragoste:
- Te-as fi lsat fr ajutor, bre? a rspuns.
Se presupunea c dup aceste seminarii dobndiserm anumite aptitudini. Spre exemplu, puteam diagnostica de la
distant bolile de care sufer un om. Se presupunea c aveam puterea de a vindeca boli. Utilizam inclusiv celebra
sfer de cristal, asemntoare celei pe care o folosea vrjitoarea Magica de Spel n Micky Mouse al lui Walt
Disney. nvtasem si noi s prevedem viitorul cu ajutorul cristalului... cel putin asa se presupunea...
Se mai presupunea c aveam capacitatea de a ne programa viitorul. Astfel, atrgeam spre noi evenimente care
doream s ni se ntmple (de pild, s gsim un serviciu bun, s devenim bogati - asa precum fcuse, de altfel, si
Jose Silva, inventatorul metodei) sau evitam evenimente neplcute (vreun accident, vreo nenorocire s.a.).
Ct vreme eram mpreun cu profesorii, ncercrile noastre se soldau cu succese. Dar aceste lucruri nu pot fi
stabilite cu exactitate, astfel nct rmne ntotdeauna loc de ndoial. Se pot oferi o multitudine de explicatii.
Am decis asadar s pun la ncercare metoda. M-am gndit s-mi fixez drept scop mplinirea unor evenimente
improbabile. Mi le-am programat, deci, pe urmtoarele dou: s obtin, n viitor, livretul militar fr s execut
stagiul; si, ca totul s fie nc si mai improbabil, m-am vizualizat pe mine nsumi, cu barb lung si plete, mbrcat
civil, ridicndu-mi livretul de la Marele Stat Major al Armatei. Scenariul unor asemenea evenimente era
neverosimil n conditii normale.
Dup patru-cinci ani de zile, mi-am ridicat livretul de la Marele Stat Major al Armatei; eram mbrcat civil, cu barb
lung si plete, si executasem cea mai mare parte a stagiului undeva n strintate, absolut legal.
Am ales apoi un nou test, pe termen scurt. Cu un an de zile n urm, cunoscusem o tnr. Era att de ostil fat de
mine, nct evita sistematic s m ntlneasc.
Toate eforturile mele de a-i smulge o ntlnire erau mereu zdrnicite. M respingea cu maxim intransigent. N-o
vzusem de un an de zile. Am programat s se petreac improbabilul. Am folosit metoda si am cerut s caute ea
s m gseasc, fr ca eu s misc mcar un deget. Am lucrat la aceste dou programe aproximativ o sptmn.
Dup zece zile, domnisoara respectiv, care mai nainte nu-mi putea suporta nici simpla prezent, cuta acum -
prin intermediul cunoscutilor - prilejuri si pretexte de a se apropia de mine. Nu m-am artat ctusi de putin
interesat, ci chiar am ncercat ostentativ s m tin departe de ea.
n final, printr-o cunostint comun, m-a invitat la ea acas. N-am rspuns. La scurt vreme, mi-a adresat aceeasi
invitatie. Nu i-am dat curs nici de data aceasta. Apoi m-a contactat telefonic ea nssi, rugndu-m s merg pentru
c ar avea - chipurile! - s-mi dea ceva.
M-am umplut de uimire! Ce sunt oare lucrurile acestea? Tin de domeniul magiei? Cine pregteste evenimentele
de dragul meu? Nu cumva demonii? Nu cumva au dreptate clugrii cnd spun c astfel de oameni lucreaz cu
diavolul? De ce mi-au dat aceste puteri? M iubesc? N-o cred! Care s fie pretul ce trebuie pltit n schimb? Nu
cred c asemenea puteri se dau fr un pret. Cine slujeste pe cine?
n urma unei concentrri cu scop tmduitor, am depistat o boal a tatlui meu. ntrebndu-l despre ea, mi-a
confirmat toate predictiile. Astfel de evenimente aveau s devin att de frecvente, nct mi-ar fi aproape imposibil
s le relatez pe toate. Cert este c am sfrsit prin a m speria si, n cele din urm, am renuntat definitiv s mai
utilizez metoda.
Astzi m feresc de orice legtur cu astfel de puteri. Cu ct mai intens recurge cineva la aceste metode, la
aceste tehnici, cu att mai mult se ndatoreaz si se nrobeste pe sine celui care se ascunde n spatele lor. Se
autocondamn la o incalculabil nenorocire. Sfrseste prin a ajunge o victim etern a Satanei.
Ct timp trieste, omul are permanent la ndemn posibilitatea de a se elibera din aceast abominabil tiranie,
dac cere ajutorul lui Hristos.
Mie mi lipseau ns pe atunci cunostinte elementare despre aceste chestiuni. Se ngrmdeau n mintea mea o
sumedenie de mituri, rtciri, fantezii, astfel nct pseam pe calea vietii ca un pui de gin ametit.
TRAS DE PAR CTRE SFNTUL MUNTE
Asadar, n ciuda experientelor mele din Sfntul Munte, n ciuda legturilor mele cu printele Paisie, o dat revenit
n lume m-am readaptat vertiginos vechiului mod de viat. n afar de yoga, si fcuser acum loc n viata mea si
tehnicile de Mind Control.
La un moment dat am nceput s constientizez, destul de vag, c nu merg bine. Triam ntr-un soi de zpceal. Am
hotrt s fac o nou vizit n Sfntul Munte, s-l ntlnesc pe btrnul Paisie.
n ajunul plecrii am pus ceasul destepttor s sune, ca s prind autobuzul dis-de-dimineat. M-am trezit trziu.
Destepttorul se stricase!... Dup cteva zile am hotrt s plec ntr-o marti. Luni seara a venit un prieten din Atena,
si planurile s-au contramandat din nou... Am decis c plec joi. Miercuri seara s-a ntmplat s fiu ns nevoit s
dorm n alt parte... Toate aceste coincidente ncepuser s m irite.
Punct, mi-am zis, Duminic dimineat voi pleca negresit. Smbt nu ies nicieri, tocmai ca s previn orice
complicatie. Ei bine, n chiar acea sear de smbt a venit la mine acas o prieten care a insistat s mergem la
plimbare, cci se simtea ru si avea nevoie de companie si mngiere...
Intr-o dup-amiaz m aflam la un prieten care ncepuse si el s mearg regulat n Munte. I-am povestit cele
ntmplate si am conchis: Dac nu d btrnul o mn de ajutor, nu m vd mergnd. ndat, n chiar acea
clip, am simtit o pace plin de prospetime pogorndu-se asupra mea, n vreme ce prietenul ncepuse deja s-mi
spun:
- Dormi aici n noaptea asta! Te trezesc eu dimineat, cnd plec la serviciu.
- N-am bani, nici haine, i-am rspuns.
- O s-ti dau eu, ba chiar ti dau si rucsacul meu, a zis.
Intr-adevr, am dormit acas la el, iar n dimineata urmtoare am luat autobuzul spre Munte.
n tot acest rstimp, inclusiv de-a lungul somnului, acea pace att de reconfortant stpnea nluntrul meu. Era ca
si cnd as fi avut n suflet un tovars intim. Abia dup plecarea autobuzului a nceput s se destrame acest
simtmnt. Stiam c printele Paisie dduse nc o dat o mn de ajutor. M-a tras de pr si m-a descurcat din
htisurile lumii.
n sfrsit, am ajuns si l-am gsit. M-a prins n brate cu mult grij si delicatete, propunndu-mi s gzduiesc la un
ascet cunoscut de-al su. Pn te vei linisti putin. Vei veni s m vezi oricnd voiesti. Vei nvta si pictur acolo, a
adugat. M-am nvoit, asadar, si am mers.
PORTRITA
Pasii mei ctre crestinism erau nesiguri. Btrnul m trimisese s stau temporar la un ascet. Acesta tria singur
ntr-o csut, n pdure. Era necesar o or de mers pe jos, pe crri deseori blocate de crengi, pentru a ajunge n
locul de unde s-ar fi putut cumpra ceva. Exista o mic grdin pe care o ngrijeam n fiecare dup-amiaz. Era
mult liniste! Aproape nici un om. O dat pe sptmn venea un printe vecin pentru Dumnezeiasca Liturghie.
Alteori ascetul slujea singur, si astfel petreceam cte 15 zile fr s ntlnim vreun om.
Intre noi ne vedeam foarte putin peste zi. O or dimineata, cnd citeam cu voce tare din cte o carte patristic n
timp ce ascetul picta, si vreo dou ore dup-amiaza, n grdin; urma apoi ndat masa si slujba pavecernitei.
Imi petreceam timpul citind despre ortodoxie. Texte scrise n adncul veacurilor, avnd o vechime de pn la o mie
sapte sute de ani; texte mai recente, datnd de acum trei-patru sute de ani; n fine, texte ale unor oameni care
muriser n urm cu ctiva ani. Toate despre ortodoxie. Scrise de asceti, de oameni ncercati n nesfrsite osteneli
si lupte duhovnicesti, care la captul unei vaste si nemijlocite experiente personale, dobndiser cunoastere
duhovniceasc. Si tocmai n virtutea acestei cunoasteri extrem de nalte, vorbeau despre om, despre ce se ascunde
n sufletul si n mintea lui, despre taina si mretia lui, dar si despre cderea lui.
Vorbeau despre Dumnezeu, despre cum l cunosteau, cum l simteau, cum l vedeau, cum triau mpreun cu El,
cum l pierdeau, cum l aflau din nou - tot mai aproape, tot mai limpede, tot mai intim.
M-a impresionat identitatea punctelor de vedere si a tririlor unor oameni pe care i desprteau chiar si o mie cinci
sute de ani, spre exemplu. Eram foarte uimit.
- Aceasta este traditia ortodox, mi spunea ascetul - el nsusi un veritabil isihast. Deseori i ceream s-mi
clarifice diverse nedumeriri.
mi limpezea nenumrate lucruri, cci era purttorul viu al unei traditii vii: tria n acelasi mod si avea aceleasi
experiente ca si ascetii secolelor anterioare, de la Acelasi Hristos. Iisus Hristos, ieri si azi si n veci Acelasi este
(Evrei 13,8).
Triam n rugciune, n studiu patristic si n lupt duhovniceasc. Le mai amestecam din cnd n cnd, si ncepeam
s practic diferite exercitii yoghine, meditatii si celelalte. Exista n sufletul meu o fervent nclinatie ctre magie, si
ea se manifesta sporadic n aceste practici. Dincolo de aceasta, exista ns o intens viat luntric. Pe ct de
linistit si de rutinat era viata noastr exterioar, rje att de prodigioas era cea sufleteasc, cea luntric. n
exterior nu se ntmpla nimic, dar nluntrul sufletului se petreceau nenumrate evenimente de maxim
intensitate. Ciocniri, rzboaie, lupte, angoase, rscoliri, tulburri, dup cum si daruri dumnezeiesti: experiente ale
harului dumnezeiesc, simtirea n trup a lui Dumnezeu, deschiderea mintii si ntelegerea adnc a scrierilor
patristice, sete arztoare de cuvnt dumnezeiesc, desvrsit dispozitie pentru rugciune, cunoastere de sine
insuflat de sus, dulceat sufleteasc si trupeasc, dor dup Dumnezeu, lacrimi dulci si zdrobire de pocint.
Scriam poezii de slav, de cntare si de dragoste ctre Dumnezeu si ctre btrnul Paisie care, prin rugciunea sa,
mi-a druit putinta de a tri toate aceste lucruri.
Prin ajutorul sfintilor, traversam frecvent asemenea experiente care ne aduceau liniste, bucurie, putere, curaj si
voint de a continua acest fel de vietuire istovitor, dar att de roditor. Sufletul se adncea, cobornd pn n abis.
Apoi se nlta, atingnd si cerul. Cunostea lucruri pe care nu le percep cele cinci simturi si tria ntr-o realitate pe
care numai el o poate atinge.
Printre nenumratele experiente coplesitoare pe care le-am trit n aceast stare sufleteasc, memoria mea
distinge una nc si mai aparte. Se apropia ziua de 15 august, praznicul Adormirii Maicii Domnului. Intreg Sfntul
Munte se afla n srbtoare, de la un capt la cellalt. Grdina Maicii Domnului (cum mai este numit Athosul) o
cinstea si o slvea cu nespus bucurie pe ocrotitoarea sa, Preacurata Fecioar.
La toate mnstirile se fceau privegheri n cinstea Maicii Domnului. Nu exista monah, nu exista om care s nu ia
parte la acest praznic. Ne-am pregtit si noi s coborm la mnstirea de care apartinea chilia noastr, pentru a
participa la priveghere.
Inc din data de 13, m cuprinsese un rzboi nfricostor pentru micimea msurilor mele duhovnicesti. Pentru
printii sporiti, el s-ar fi dovedit probabil o glum. Pentru mine ns, era ceva peste puteri. Brusc, mintea mi s-a
umplut de gnduri. Altfel spus, dac ntr-o zi obisnuit mi se derulau prin minte dou-trei gnduri pe minut, spre
exemplu, deodat s-au cumulat o sut - dou sute de gnduri! Se succedau cu o vitez formidabil, exercitnd o
presiune insuportabil asupra mintii. Am czut astfel prad unei foarte grave stri de confuzie. Mai mult, toate
aceste gnduri erau rele, urte, cu un accentuat substrat negativ, si toate mi propuneau s nu merg la priveghere.
M-am pierdut, nepricepnd ce se ntmpl cu mine. Situatia putea fi asemnat cu aceea n care un oarecare
guraliv, viclean, rutcios si perfid, ti vorbeste ncontinuu la ureche, comentnd cu mare patos toate cele din jurul
tu - oameni si situatii, fr s-ti lase nici cel mai mic rgaz pentru a-l contra si a ordona lucrurile ntr-un cadru
logic. Te bombardeaz fr ntrerupere, pricinuindu-ti dureri de cap si sectuire sufleteasc.
Iar dac acest calomniator ar fi un om n carne si oase, atunci fr ndoial c te-ai ndeprta de el si te-ai linisti
dup un oarecare timp. Ce poate face ns cineva cnd nu poate scpa de aceast gur rea, urt, flecritoare? Cnd
aceast stare te urmreste pn si n pat, fr ncetare, uneori vreme de trei-patru zile ncontinuu? La aceasta se
aduga si faptul c m confruntam pentru prima dat cu astfel de stri. Era un rzboi mental. Un rzboi al
gndurilor, precum l numesc monahii ortodocsi.
Imi ddeam seama c nu mai sunt eu nsumi. Am ncercat s m mpotrivesc. M-am strduit s alung tot acest noian
de gnduri. Nici un rezultat. Mai mult, ele sporeau n intensitate. Ai fi zis c le iritasem. Am perseverat n rugciune.
Aveam s ntmpin ns o si mai acerb rezistent, astfel nct foarte repede am cedat neputincios si, ncovoiat, m-
am oprit.
Eram dezarmat. Nu m puteam mpotrivi! Aproape c nu credeam c ceea ce mi se ntmpl poate fi real.
Btrnul a nteles totul dintr-o simpl privire.
- S-au adunat albinele, mi-a spus el zmbind. Ia s vedem, vei putea dovedi rbdare?
Intr-adevr, aceste gnduri erau precum albinele, cci ntepau si... durea.
n noaptea din ajunul privegherii n-am putut dormi, cci rul continua si rugciunea mea se derula mecanic, fr
participare luntric.
Dimineata mi-a adus o cumplit migren, datorat lipsei de somn care-mi mputinase puterile. Mi se prea c
ntreg creierul este pe cale s mi se dezintegreze din pricina succesiunii rapide si a presiunii gndurilor.
Dup-amiaz am cobort la mnstire, unde ni s-a cedat o camer pentru a ne odihni cteva ore nainte de marea
slujb. M-am ntins, asadar, ns n-am putut s-mi linistesc mintea.
La priveghere, am intrat n biseric deja epuizat; iar pe msur ce oboseala crestea, starea mi se nruttea. Un
printe vecin, care venea deseori la chilia noastr pentru liturghie, monah venerabil, experimentat si naintat n
cele duhovnicesti - precum mi spusese btrnul - s-a apropiat zmbind de strana n care m prbusisem. Ne
ndrgeam reciproc, astfel nct m-am bucurat s-l vd.
- Ce e, cum merge lupta? a ntrebat.
- Greu, printe, i-am rspuns.
M-am aplecat s-i srut mna, dar si-a tras-o napoi si mi-a dat o scatoalc de alint peste cap. A fost de-ajuns pentru
ca toat starea mea luntric s se schimbe. Ce s-a ntmplat? Cum s-a spulberat furtuna? Cum s-au mprstiat
norii? Cum s-a fcut o astfel de liniste? Ce bucurie si usurare erau acestea? Cum s-au mistuit toate gndurile
ntunecate ntr-o clipit? Ce scatoalc s fi fost aceea? Ce putere dumnezeiasc slsluia n acea mn?
Am ridicat capul, bucuros, si l-am privit plin de fericire.
- Hai, s mergem s cntm putin, mi-a spus, si l-am urmat bucuros la stran. Am sezut unul lng altul si am
cntat Maicii Domnului. M simteam att de usurat, att de minunat, att de dulce alturi de el... Am fost
adpostit pentru un scurt rstimp sub aripile sale duhovnicesti. Intre cntri mi-a spus:
- Nu te teme, te ispiteste diavolul. Nu are putere. Ce mi-a fcut mie astzi!... Dimineat ziceam rugciunea pe
siragul de mtnii, asezat. Mi-a adus un somn att de domol... dar mi-am venit repede n fire, dndu-mi
seama c ncearc s m nsele, btndu-si joc de mine. Am nvlit asupra lui s-l alung si a fugit. n timp ce
fugea l-am ntrebat de unde este. Din Iconio, din Iconio, a strigat si s-a fcut nevzut. Era asadar din Asia
Mic.
Aveau multe temple idolatre acolo. M-am ridicat apoi si l-am auzit cum urla din pdure: ba ca o fiar, ba ca un porc,
ba ca tot felul de alte slbticiuni. O face doar ca s ne nfricoseze si s ncetm rugciunea. ns nu are putere, ne
sperie doar n chip mincinos, de departe. Dumnezeu l tine legat. Nu-l las liber, cci altfel ne-ar omor, ne-ar sfsia
de vii. Nu te teme, ne ocrotesc Preasfnta Fecioar si Sfintii.
Cum as fi putut s m mai tem? notam ntr-un adnc de bucurie! Nu-mi dovedise putin mai nainte btrnul
puterea sa duhovniceasc? Nu m scpase de aceast urgie? Nu-l alungase departe de mine pe diavol? Eram
bucuros pentru c Dumnezeu mi descoperise nc un monah adevrat. naintnd privegherea, s-au asezat si alti
oameni ntre noi, astfel c m-am desprtit de btrnul clugr. Am dus privegherea pn la capt fr probleme.
Dup slujb ne-am odihnit, iar dimineat, cnd m-am trezit, am aflat c btrnul Sava - acesta i era numele -
plecase din mnstire ctre chilia sa isihast. Noi urma s stm si la mas, iar apoi s mergem pentru vecernie la
mnstirea Iviron, ca s ne nchinm icoanei Maicii Domnului Portrita, potrivit dorintei mele.
Indat ce m-am trezit, nenorocirea a revenit, mai slbatic, mai agresiv. Acum ns stiam ce mi se ntmpl si l
dispretuiam oarecum pe diavol, dup rusinea pe care o ptise de la btrnul Sava.
Pe msur ce naintam pe drumul ctre Portrita, rzboiul crestea. Ce furtun neasteptat era aceasta? Gnduri
slbatice, blasfemiatoare, viclene, poruncitoare, nvlind unul dup altul cu putere si repeziciune: Scoal-te!
Pleac! Acum! ndat! Nu te duce la Portrita! ntoarce-te napoi!. Nu-mi mai puteam stpni mintea. Singurul
lucru pe care l doream era s se mai potoleasc intensitatea acestui iures, s-mi reziste mintea care era deja pe
punctul de a se dezintegra. Sufeream ngrozitor. Eram extrem de posomort. Dac nu s-ar fi ntmplat cele cu
btrnul Sava, as fi cedat gndurilor si as fi plecat departe de Portrita, departe de btrnul care m gzduia,
departe de Sfntul Munte. Am ales ns solutia rbdrii si am continuat drumul nvluit n aceast ntunecare. Cu
mare greutate puteam gndi coerent, fie si vreun lucru simplu, de pild: Unde mi-am pus lanterna? sau Hai s-mi
iau pulovrul. n mintea mea era o aglomerare asfixiant.
Cnd am ajuns la mnstire, majoritatea oamenilor veniti pentru praznic plecaser. Putinii vizitatori rmasi se
aflau mpreun cu monahii n biseric pentru slujba vecerniei. Pseam prin biseric afundat n bezna unei
chinuitoare confuzii si dureri. M-am oprit n fata icoanei Portrita. Era o icoan mare, de aproximativ 1,5 metri
nltime, ferecat n aur, mpodobit cu multe pietre scumpe si alte ofrande de pret. Era cea mai vestit icoan
fctoare de minuni din Sfntul Munte.
M aflam la ctiva metri n fata ei. Nici nu-i auzeam pe cntreti, nici nu-i percepeam pe cei de lng mine. Mintea
mi era cotropit, incapabil de a reactiona. n zpceala aceea luntric, ochii mi-au czut pe icoan. Micuta
mea, ajut-m!, am ngimat cu un urias efort.
ntr-o fractiune de secund, exact asa cum apas cineva ntreruptorul si aprinde lumina, s-a petrecut o schimbare
nluntrul meu. Mintea mi s-a curtit cu desvrsire. Nu numai c s-a oprit tot potopul de gnduri urte, dar au
disprut pn si gndurile normale. Mintea mea nu mai functiona. Facultatea cugettoare se volatilizase. Exista
ns altceva, un alt tip de facultate, un nou mod de a percepe, de a simti, de a exista. Un mod de cunoastere non-
mental. O liniste si o pace adnc mi stpneau mintea, ntr-o adevrat si desvrsit isihie.
Am vzut deasupra capetelor noastre un nor strlucitor, alb, diafan. Vederea lui mi metamorfozase ntreaga
minte. Aceast lumin era nespus de curat, de sfnt, de plin de buntate si putere, cu totul opus strii mele
duhovnicesti. Eu mi vedeam toat mizeria moral. Izvora din mine un miros insuportabil. Eram exact contrariul a
ceea ce era acel nor. Cum se ndupleca oare s se apropie de mine? Mi se prea de nenteles. Cum putea ngdui cu
atta bunvoint mizeria mea? Dragostea si gingsia pe care mi le arta m copleseau pn la extaz. Aproape c mi
doream s se ndeprteze, cci mi se prea cu totul nepotrivit si chiar urt s ne aflm mpreun. Revrsa asupra
noastr din belsug negrite daruri duhovnicesti. Miruri frumos mirositoare, duhovnicesti, se pogorau peste mocirla
sufletului meu n care clocotea rutatea. Un fir de pr m mai desprtea de moartea duhovniceasc si, iat, mi-a
fost druit viata...
Privelistea acestui lucru minunat nstea dintr-o dat n sufletul meu cunoastere, ntelegere, tmduire, putere,
cint, recunostint, iubire, respect, bucurie, ntristare pentru pcate, ndejdea vietii vesnice.
Gsesc zadarnic orice strdanie de a schita orict de vag aceast nespus bogtie de viat. Aproape dezndjduit
de neputinta mea, m opresc aici.
Ct timp a durat aceast stare, nu stiu. Era ca si cnd as fi ptruns deodat n trmul existentei vesniciei, trupul
meu aflndu-se totusi sub influenta timpului. mi amintesc c, atunci cnd am iesit din biseric la terminarea
slujbei, triam nc efectele acestei extraordinare schimbri.
L-am ntlnit pe ascet si am nceput s urcm spre chilie. Starea precedent venirii la slujb, acea ispit teribil, m-a
cuprins din nou, astfel nct mi-am pierdut coerenta gndurilor si a cuvintelor.
Uitasem ce mi se ntmplase n biseric. mi aminteam numai c se petrecuse ceva important, dar nu mai retineam
ce anume.
- Ceva s-a ntmplat n biseric, printe, dar nu pot s-ti spun pentru c nu-mi amintesc.
M-a privit nedumerit si a atribuit straniile mele cuvinte ispitei prin care treceam - albinelor care se adunaser,
asa nct nu s-a mai preocupat de acest lucru .
ncet-ncet lucrurile au reintrat n matca lor fireasc. M-am ntors la starea pe care o numim normal, dar am
uitat cu desvrsire acea ntmplare. Ea avea s-mi revin n minte putin cte putin, dup multe luni de zile. Abia
dup mai bine de un an mi-am putut-o reaminti limpede. Se pare c Dumnezeu, pentru pricini numai de El stiute, a
adus uitarea, si a ngduit s-mi amintesc despre toate atunci cnd am avut cu adevrat nevoie.
Dup mai multi ani, l-am ntrebat pe un btrn pustnic atunci cnd l-am vizitat la chilia sa:
- Ce a fost, printe, norul acela?
Dup ce m-a ascultat cu atentie, mi-a rspuns:
- A fost harul Maicii Domnului.
COIFUL DUHOVNICESC
Deci iar le-a vorbit Iisus zicnd: Eu sunt Lumina lumii; cel ce mi urmeaz Mie nu va
umbla n ntuneric... (Ioan 8, 12)
Experienta acestui rzboi mental - rzboiul gndurilor, o mai fcusem deseori, dar nu att de intens.
A doua oar cnd am avut de nfruntat un rzboi fulminant, identic celui din ntmplarea cu Portrita, a fost atunci
cnd mi-am propus s optez decisiv ntre ortodoxie si yoga. Hotrsem s fac un efort sistematic de a studia
comparativ texte si puncte de vedere avizate, att ortodoxe ct si yoghine. Am adunat crti si reviste din amndou
prtile, mi-am cumprat un caiet gros si am nceput transcrierea metodic si compararea celor dou puncte de
vedere. Dispuneam deja si de un bagaj de experiente personale pe care le acumulasem din amndou prtile.
Exist Dumnezeu? Cine este Adevratul Dumnezeu? Care este adevrata religie? Toate religiile, toate cile duc la
Acelasi Dumnezeu Adevrat, sau exist numai o singur religie, o singur cale ce conduce la adevr, la Dumnezeu?
Acestea erau ntrebrile crora ncercam s le rspund printr-un asemenea demers. Nu exist pe ntreg cuprinsul
vietii omenesti ntrebri mai serioase dect acestea. Calitatea vietii unei persoane depinde de rspunsul ei practic
la aceste ntrebri. Pozitia sa, punctele sale de vedere asupra acestor teme i vor influenta profund att
personalitatea, ct si evenimentele vietii. Este suficient s remarcm ct de diferit este viata unui ortodox de cea a
unui ateu, a unui musulman sau a unui hindus. Ct de diferit se confrunt ei cu oamenii, cu viata, cu lumea
nconjurtoare.
Nu naintasem mult n acest demers al meu, cnd am primit din nou un atac mental. Mii de gnduri slbatice,
strivitoare, dezlntuite, mi-au umplut mintea, ntocmai precum n ziua cnd plecasem s m nchin JPortritei.
Dobndisem deci o mic experient, fapt pentru care m-am hotrt s lupt, n ncercarea de a depsi de unul
singur acest impas.
Foarte repede m-am ncredintat ns de slbiciunea mea duhovniceasc. Ametisem cu totul, neputnd opune nici o
rezistent. Am renuntat la orice strdanie. Mi-am adus aminte de btrnul Sava, de printele Paisie, de icoana
Maicii Domnului Portrita. Ascetul care m gzduia fie n-a socotit de folos, fie n-a putut pur si simplu s m ajute.

Dup trei zile de rbdare, istovit, epuizat trupeste si sufleteste, am ajuns mpleticindu-m la chilia btrnului
Paisie. Soarele se ascunsese si aproape c se lsase ntunericul. Btrnul era singur n curte, pregtindu-se pentru
privegherea de noapte.
A zmbit ndat ce m-a vzut.
- Cum mai merge curajul? a zis rznd.
M-am bucurat vzndu-l, si am mai prins putin curaj.
- Ah, printe, nu mai pot, nu mai rezist! am rspuns, izbutind n zpceala aceea s zmbesc cu ultimele
resurse.
S-a apropiat rznd.
- Sezi s punem lucrurile n ordine, mi-a spus si mi-a dat o mic lovitur peste cap.
Rul parc ar fi fost chiar n clipa aceea tiat cu cutitul! ntreg tvlugul acela de gnduri rele s-a oprit instantaneu!
Dar n-a fost numai att. Mintea mea n-a revenit imediat la starea ei fireasc, ci a fost purtat undeva mai departe,
undeva mai n adnc.
Triam o mare bucurie, linistit, profund, plin de pace. Un alt Duh se unise cu mintea mea si mi mprtsea cu
nespus buntate cele pe care El le avea din nssi firea Sa.
Mi-e team s-I rostesc numele! M rusinez, mi se strnge inima vorbind despre aceasta. A fost harul lui
Dumnezeu? A fost Mngietorul? Pentru aceasta Hristos L-a numit Mngietor? ntr-adevr, ct de mult m-a
mngiat! As fi primit cu mare bucurie s mai trec o dat prin aceeasi stare cumplit, ba chiar prin alta si mai rea,
dac as fi stiut c la sfrsit l voi ntlni pe El!
M-am jenat s vorbesc explicit despre aceasta. Am ntrebat doar att:
- Printe, ce mi se ntmplase mai nainte?
- Ei, te-a ispitit drcusorul! Nu te teme, e lupt! Cnd ti-e greu, s m lasi s trag si eu un glont, s te ajut. S
zici rugciunea. Sezi, s-ti aduc si un coif duhovnicesc, a spus rznd.
S-a ridicat, a intrat n cas si mi-a adus un fes cafeniu.
- L-a uitat aici cineva care acum a plecat din Sfntul Munte.
A binecuvntat fesul de trei ori cu semnul crucii si mi l-a pus pe cap rznd:
- Ia s vd... Te-ai fcut soldat frumos! Acum nu se vor mai apropia de tine gndurile. Au s loveasc n coif si
au s ricoseze. n timpul rzboiului, toti ofiterii strigau la noi s purtm casc. Fii atent numai s nu-l
pierzi! M-a srutat printeste pe frunte. M iubea nespus, iar bucuria mea nu cunostea margini. Printele
meu era att de puternic si de bogat duhovniceste! Vrjmasul era nimic naintea sa. Fr nici o strdanie,
printr-o simpl scatoalc, l-a fcut s o ia la fug! Ce motive aveam acum s m mai tem? Dac lucrurile s-ar
fi nruttit din nou, as fi venit la printele Paisie si rzboiul s-ar fi sfrsit ndat. O ncredere adnc si o
pregnant stare de netemere s-au nscut nluntrul meu.
Se nserase. Coplesit de iubire, am plecat. La usa din spate, btrnul mi-a spus rznd:
- Voi fi mereu atent; ori de cte ori au s te chinuiasc, voi trage cte un glont.
n realitate, el purta ntreaga greutate a luptei mele duhovnicesti, cci eu eram lenes si fricos.
Ct timp am purtat coiful duhovnicesc pe care mi l-a druit btrnul, n-am suferit nici un atac din partea
gndurilor. Mintea mea si aflase pacea si odihna. ns, cu toate c fusesem prevenit, pn la urm am pierdut fesul.
Printele nu mi-a mai druit altul, desi i-am cerut. M ajuta acum n alt mod.
L-am mai vizitat pe btrn n nenumrate rnduri. Mi-a dat si alte asemenea mici lovituri care m-au umplut de har
dumnezeiesc. Le asteptam, le doream de fiecare dat cu nsufletire. mprtea adesea binecuvntri duhovnicesti n
acest chip, de multe ori chiar n fata lumii care i umplea curtea. Cine si cti ntelegeau ce se ascundea n spatele
acestor mici scatoalce? Cred c multi. Unii primeau mai mult, altii mai putin har.
N-am putut s aflu de unul singur rspuns la ntrebrile despre Dumnezeu, despre lume, despre om. Am vzut din
experient c adevrul nu se cucereste usor. Dac omul nu este ajutat duhovniceste de ctre Dumnezeu, i este cu
neputint s se apropie de adevr. Pentru aceasta a venit Hristos pe pmnt, ca s-i ajute pe oameni s
deosebeasc lucrurile importante de cele neimportante, adevrul de minciun. Eu, Lumin am venit n lume, ca
tot cel ce crede n Mine s nu rmn n ntuneric (Ioan 12, 46).
Este adevrat c Hristos l iubeste si l ajut pe om; nu numai prin nvttura Sa, pe care a pstrat-o n Biserica pe
care a ntemeiat-o, ci si personal, pe fiecare dintre noi n parte, ori de cte ori i cerem ajutorul n rugciune.
Avem ns si un vrjmas extrem de abil, care ne rzboieste pe ascuns, fr s se deconspire, astfel nct nu
percepem existenta lui, spre a ne putea lua msuri de paz. El se strduieste s creeze confuzie n mintea
oamenilor, s-i deturneze ctre conceptii gresite despre viat, despre lume, despre Dumnezeu. Face toate eforturile
pentru ca noi s nu constientizm niciodat potentele reale ale firii noastre omenesti, anume accederea la viata
vesnic si la ndumnezeire prin harul lui Hristos.
n nvttura Sa, Hristos ne-a atras de multe ori atentia asupra acestui vrjmas. L-a numit diavol, pentru c strmb
lucrurile, Satana, pentru c se mpotriveste adevrului, ucigas de oameni, pentru c se bucur de distrugerea
omului: el (Diavolul), de la nceput a fost ucigtor de oameni si nu a stat ntru adevr, pentru c nu este
adevr ntru el. Cnd grieste minciuna, grieste dintru ale sale, cci mincinos este, si tatl minciunii (Ioan
8,44).
Asadar, acest ucigas de oameni, tatl minciunii, ne lupt pe ascuns - atunci cnd nu-i cunoastem existenta - si la
artare - cnd suntem avizati n privinta lui. Puterea lui st n neatentia si n lenevirea noastr. El nu are asupra
noastr o putere real, ci se strduieste s exploateze neputintele noastre. Hristos l-a zdrobit prin jertfa Sa pe cruce
si prin nvierea Sa. Diavolul este biruit o dat pentru totdeauna, n ciuda eforturilor sale continue de a lucra rul.
Pe atunci ns nu cunosteam aceste mari adevruri.
LMURIRE

Nu voiam s cad prad amgirii nc o dat n viata mea. Cu toate evenimentele minunate pe care le traversasem
alturi de printele Paisie, m ndoiam de el. Nu credeam totusi n explicatiile pe care le ddea. Era posibil ca el s
vad lucrurile ntr-o manier strict personal, iar realitatea s-l depseasc. Nu excludeam posibilitatea ca el s
detin numai o parte a adevrului, si s existe si alte prti de adevr n alte sisteme de gndire si n alte religii.
Poate c m lsam influentat prea mult de puternica sa personalitate, de mediul Sfntului Munte n general. Dac
m-as fi ndeprtat, dac mi-as fi impus o oarecare distant, poate c as fi privit lucrurile n mod diferit.
Am hotrt, asadar, s ofer sanse egale si yoghinilor hindusi. i cunoscusem, desigur, nainte de a-l ntlni pe
printele Paisie, dar nu mersesem niciodat n India, n epicentrul religiei lor. Am decis, prin urmare, s plec si s
triesc mpreun cu ei, s m amestec printre ei, s-mi deschid sufletul dinaintea lor, asa cum procedasem si n
cazul monahilor ortodocsi.
Pentru a evita orice fel de influent din afar si a-mi pstra nealterat echidistanta, am scos simbolic de la gt
cruciulita pe care o fcuse cu minile sale printele Paisie si am plecat n India animat de cele mai bune si mai
sincere intentii. n realitate, credeam c yoga mi se potriveste mai bine. Socoteam c si acesta este un drum
ctre Dumnezeu. Am trit asadar n India luni de zile n diverse ashramuri, mpreun cu swami si gurusi.
n felul acesta, am ajuns s acumulez experiente din amndou prtile. Le-am putut compara calitatea si
provenienta. A avut loc o adevrat confruntare n sufletul meu.
A fost oare lipsit de pericole aceast atitudine a mea? Nu, ci dimpotriv, m-am primejduit mult. N-am putut rzbi
cu puterile mele. Am fost ajutat, sau mai degrab salvat, prin interventiile lui Dumnezeu, Care, dincolo de
problemele mele duhovnicesti, mi-a rezolvat si multe dificultti practice ale vietii de zi cu zi.
Dac nu m-ar fi ajutat Dumnezeu, m-as fi distrus n ntregime.
INDIA
Geografic, India se nftiseaz ca o ntindere colosal: aproximativ ct jumtate din Europa. Exist deserturi,
precum si pduri tropicale. Exist vi nemrginite si munti gigantici. Cel mai nalt lant muntos din lume, Himalaya,
acoper tot tinutul nordic.
Pe o asemenea ntindere, clima traverseaz toate treptele. Termometrul ajunge la temperaturi extreme, att peste
zero (n sud), ct si sub zero (n nord). Clim tropical, cu ploi, vegetatie bogat, cldur insuportabil n sud, dar si
continental, cu ghetari si zpezi abundente n nord. Exist, fireste, multe diferente sau variatiuni locale. Rasele
care populeaz acest teritoriu sunt din cele mai diverse. n sud se evidentiaz caracteristicile negroide, cu nasuri
turtite, buze groase si pielea foarte nchis. Mai sus, trsturile indo-europene, cu nasuri drepte, fete bine
conturate, degete lungi, ncheietura minii fin, pielea relativ deschis. n nord domin trsturile mongoloide, cu
pometi ascutiti, ochi oblici si pielea neagr-rosie-galben. Asadar, un veritabil amestec de rase.
n prezent, fiecare religie are deja acolo milioane de discipoli. n general, s-a rspndit printre necunosctori
impresia c toti locuitorii ar fi hindusi. Aceast prere este departe de realitate. Exist foarte multi musulmani,
crestini, buddhisti, sikhi, hindusi, precum si o impresionant multime de secte, izvorte att din hinduism, ct si din
celelalte religii. Rivalitatea religioas este fervent, cu nenumrate confruntri sngeroase si cu mii de victime, att
n trecut ct si n zilele noastre (sunt edificatoare n acest sens confruntrile dintre musulmani si hindusi din
timpul lui Gandhi, sau cele dintre sikhi si hindusi astzi). Termenul confruntri nu este poate cel mai adecvat,
ntruct avem practic de-a face cu adevrate rzboaie, dat fiind c victimele sunt de numrul miilor, iar conflictele
se ntind pe ndelungate perioade de timp.
Limba care se vorbeste cu predilectie este... engleza! Nu doar turistii, ci si indienii comunic ntre ei n englez.
Dialectele sunt att de numeroase si att de diferite, nct bstinasii nu se pot efectiv ntelege. Spre exemplu,
locuitorii din sudul Indiei nu-i pot ntelege pe cei din nord, astfel nct se vd nevoiti s foloseasc limba englez.
Faptul c un asemenea teritoriu gigantic - att geografic, ct si sub aspectul populatiei - s-a putut uni ntr-un singur
stat, este demn de uimire. Se ntelege ns c vorbim despre un stat care se confrunt cu multe probleme; la putin
timp dup ce a luat fiint, s-au desprins din el dou mari prti, Bangladeshul si Pakistanul, situatie care creeaz si
astzi frecvente tulburri.
Englezii sunt cei care au construit retelele de poduri si ci ferate pe ntinderile nesfrsite ale trii. Mai ales reteaua
de cale ferat este remarcabil din punct de vedere al organizrii, al diversittii si al posibilittilor programului.
Multi strini sunt peste msur de impresionati. Englezii au creat, de asemenea, un bun serviciu postal care
functioneaz eficient pn astzi. n sfrsit, tot ei au dat si limba, care se utilizeaz n prezent pe toat suprafata
trii. Cu aceste trei mijloace importante au reusit s coaguleze imensul teritoriu. Nu-mi st n intentie s-i laud pe
englezi, care urmreau propriile avantaje si actionau autoritar si interesat, dar aceasta este realitatea.

Ca popor, sau mai bine zis ca locuitori ai acestui tinut, cci nu pot fi socotiti o natiune omogen, indienii manifest
pn astzi un covrsitor sentiment de inferioritate n fata albilor. Se simt importanti atunci cnd poart
conversatii sau ntretin vreo relatie oarecare cu un alb. Desi epoca colonial s-a sfrsit, cel putin la artare, totusi n
sufletul lor se simte nc aceast vasalitate. Ea se exprim pn si n miscrile si privirea lor. Multi indieni cultivati
cu care m-am ntlnit fie si numai pentru o jumtate de or mi cereau s le las un semn, o scrisoare, ceva care s
certifice c avuseser un contact cu un alb, cu un apusean, lucru ce le-ar fi crescut actiunile n mediul lor.
Un medic indian, n vrst de aproape 60 de ani, apartinnd unei clase sociale bogate, a fost att de satisfcut de
prezenta mea atunci cnd l-am vizitat n cabinetul su, nct mi-a tot prelungit sederea prin diverse discutii
politicoase de interes general si, vrnd s m conving de faptul c avea relatii cu albi, ceea ce pentru indieni
este simbolul unui anumit prestigiu social, a scos cu grij si mi-a artat o scrisoare pe care i-o trimisese un
student oarecare din Europa n urm cu doi ani. Adaptat structurii sufletesti a indienilor, acest gest se traduce
astfel: Sunt important, sunt o personalitate, nu sunt un nimeni.
Complexul acesta de inferioritate le este cultivat prin teribila discrepant economic dintre ei si albi, prin influenta
cinematografului - unde albii sunt prezentati ca super-oameni - si prin coplesitoarea suprapopulare, care
zdrobeste persoana. Sunt att de multi! Se pierd n multime.
Albii se disting ntotdeauna. Cu exceptia pietei din New Delhi si a aeroportului din Bombay, n orice alt loc
deveneam tinta tuturor privirilor. Odat, cltorind mpreun cu un englez pentru cteva zile, ne-am oprit ntr-un
oras s cscm gura n fata unei case superbe. Instantaneu ne-au nconjurat 30-40 de indieni, care ne priveau cu
uimire de la 2-3 metri distant. Prietenul a rs si a nceput s-i mne precum ciobanul oile - fr nici o exagerare!
Se supuneau oricrui semn. Eram stnjenit de aroganta englezului, dar si de pasivitatea indienilor. Acest complex
de inferioritate coexist cu o agresivitate mocnit, nscut din invidie. Nu sunt strini de aceste probleme
psihologice nici cei cultivati, nici cei vrstnici, nici yoghinii avansati. Totusi, nu se manifest agresiv dect atunci
cnd sunt n grupuri.
mi amintesc c, odat, la Benares, am avut o disput cu un riscar. Ne transportase cu bicicleta si i pltisem un pret
bun, ns voia mai mult: eram turisti, albi, aveam bani... trebuia s pltim nzecit. Desigur, noi plteam ntotdeauna
mult mai mult dect indienii, dar ei pretindeau nc si mai mult. Asa se ntmpla mereu: desi la nceput ne nvoiam
la pret, n final cereau mai mult. Aceste animozitti deveniser pentru noi rutin, astfel nct pstram o atitudine
calm si intransigent, fr s cedm.
Riscarul despre care vorbeam, dup ce a fcut asadar obisnuitele mofturi, ne-a njurat si a plecat amenintndu-ne
n limba lui. Dup cteva ceasuri l-am ntlnit din nou pe un alt drum, avnd chef de ceart si cernd ajutor
mpotriva noastr.
Atunci am vzut venind n fug de pe o strdut ngust doi-trei oameni de vrst mijlocie, agitndu-si minile
ameninttor si scrsnind din dinti, fiind urmati de niste indivizi dubiosi pregtiti s incite la ncierare. Surprinsi
de turnura evenimentelor, am rmas nemiscati, descumpniti.
ns mirarea a crescut cnd acest buluc ameninttor s-a apropiat la doi metri de mine: brusc, toate amenintrile si
ncercrile de intimidare s-au oprit. Ura si dorinta de rzbunare s-au stins ca un fum. Stteau n fata mea si m
priveau ncremeniti, putin rusinati. Aceast ntorstur ddea situatiei o not hazlie, nct mi-a venit s rd. Ne-am
privit si apoi mi-am vzut de drum, n vreme ce unii mai strigau jumtti de cuvinte, ca s nu rmn cu totul de
rusine.
Pn astzi m ntreb ce se ntmplase de fapt. A fost complexul indienilor fat de albi? A fost frica n fata vechilor
stpni? Nu cumva m-a ocrotit vreo rugciune a btrnului Paisie?
NTLNIREA LA BENARES
Am pornit de la New Delhi spre Benares (Varanassi, cum i spun indienii). Am luat bilet la vagon de dormit, clasa
a II-a. Vagonul era plin pn la refuz; ca peste tot n India, oamenii erau ntotdeauna multi. Se crease o mbulzeal
de nedescris. Teama de hoti m obliga s-mi folosesc ncltrile drept pern. Era o frumoas pereche de bocanci
care putea constitui o mare ispit pentru cei din jur. nc nu ne obisnuiserm cu mizeria nspimnttoare si nu
mneam dect fructe protejate de coaj (banane, avocado, papaya) si pine cumprat de la un magazin de lux din
New Delhi (nvelit ntr-o pung de hrtie, ne ddea falsa impresie c scpase de roiurile de muste).
Seara, dup ce a ncetat trecerea continu a micilor vnztori de fistic, ceai si alte diverse mruntisuri, si dup ce
controlorii de bilete au ncuiat vagonul si am rmas numai cei care aveam paturi rezervate, ne-am desfcut
asternuturile si ne-am destins putin. Pe patul de vis-a-vis se afla o apusean. Nu-i cunosteam nationalitatea, dar
ne simteam compatrioti cu toti occidentalii. Aceste diferente, care n Europa par izbitoare si importante (ntre un
grec si un german, de pild, sau ntre un englez si un francez), acolo se estompau n fata teribilei diferente politice,
economice si religioase dintre noi si indieni.
Acolo toti eram occidentali, adic bogati, cultivati, bine hrniti, umblati prin lume. Dar aveam totusi sentimentul
srciei si al mizeriei indienilor. Ne puteam ntelege. Aveam triri comune; cntecele pe care le ascultam, scriitorii
pe care i iubeam, cultura rock pe care ne-o nsusisem cu totii, ideologia comun, toate acestea depseau granitele
nationale. Eram tineretul contemporan al Apusului, hipioti... semnm mult.
M-am bucurat de prezenta vecinei de vis-a-vis. Era frantuzoaic si se numea Kiki. Cltorea singur. Va fi simtit
probabil o oarecare sigurant alturi de noi. Dup primele priviri disimulate, cercettoare, ea a fcut primul pas.
Era precaut, dar excursia a durat trei zile si dou nopti, astfel c am avut timp s ne cunoastem si s ne apropiem
mai bine de ea, ajutndu-ne mult s depsim problemele zilnice de comportament n relatia noastr cu indienii.
Apa, al crei gust si miros erau cumplite, reprezenta o mare problem. Nu exista nicieri vreo garantie a calittii ei.
Multi turisti se mbolnveau de diaree sau hepatit, desi fcuser n prealabil o sumedenie de vaccinuri. Solutia am
gsit-o storcnd lmi n plosca cu ap. Mirosul si gustul urt erau astfel mascate si credeam, ntr-un anumit fel, c
o dezinfectm. Fireste, era mai mult o amgire de sine. Am trecut plosca de la unul la altul pn ce am ajuns la
Benares.
Seara, n tren, cnd se opreau discutiile, m strduiam s-mi pun oarecare ordine n minte. S-mi explic
evenimentele, s aflu rspunsuri la ntrebrile care m aduseser n India.
Rugciunea pe care btrnul o fcea pentru mine nu m lsa s-l uit. n India mi-l aminteam deseori, ns gndul la
el nu era o simpl amintire a unei persoane iubite oarecare. Nu era asa precum mi aduceam aminte de printii mei
sau de prietena mea. Era substantial mai mult. Ceva foarte intens si profund, o trire care se derula n prezent, nu
n amintire. Simteam fulgertor o iubire umplndu-mi inima si revrsndu-se n ntreaga mea fiint. O delicatete
mbrtisndu-m, o pace sprijinindu-m. Cred c, ntr-un mod pe care numai Dumnezeu si btrnul l stiau,
sufletele noastre ajungeau la o atingere ontologic. Trupurile ne erau desprtite de distante uriase, ns sufletele
erau unite de o nemrginit iubire. Iubirea lui. Era att de aproape de mine! Era att de adevrat! Era att de tainic,
att de simplu! Plngeam deseori cnd simteam iubirea sa. Inima mi se nmuia, fiind inundat de tandrete; l
iubeam, ns stiam c iubirea mea nu era dect o reflexie opac a iubirii sale. Asemeni soarelui care se rsfrnge pe
un disc murdar. El era cel care m iubea, iar eu rspundeam prea meschin, mizer, firav, egoist. El m iubea ns
enorm, cum nimeni nu m-a iubit vreodat. Nu exist nici un termen de comparatie pentru aceast iubire. Fat de
iubirea printelui Paisie, iubirea mamei mele este precum lumnarea alturi de soare. Aceasta e cu adevrat
diferenta!
Ii trimiteam scrisori, i scriam poezii, l srutam, l strngeam n bratele mele si, n acelasi timp, l respectam
nemrginit, m simteam nevrednic de acest dar, eram plin de recunostint, mi venea s m ascund de rusine
pentru nevrednicia mea, ns nu voiam s-l pierd niciodat. mi doream s fiu mpreun cu el pentru totdeauna,
desi acest lucru prea cu neputint datorit urteniei mele luntrice.
Iubirea sa era covrsitoare. Ea depsea legile duhovnicesti, rscumpra cu lrgime de suflet toate lipsurile mele,
lua asupra sa neajunsurile. Era totdeauna gata s ptimeasc n locul meu fr sovire, fr nici o micsorare a
rvnei sale. Dovedea o iubire fierbinte, nvalnic, neasemuit, care se druia cu totul zidirii si sporirii mele
duhovnicesti.
Fr nici o exagerare, acest lucru mi s-a ntmplat n fiecare zi a sederii mele n India. Mi se ntmpla si n Grecia,
dar n India a fost o stare de fapt zilnic.
Cu toate acestea, problema mea nc persista: Unde se afl adevrul? Yoga m atrgea foarte puternic, cu
filosofia ei, cu practica ei, cu misterioasele ei fenomene suprafiresti. Totul, mirajul necunoscutului, gustul
aventurii, exoticul chestiunii, marile fgduinte cu care eram momit, toate acestea exercitau o puternic atractie
asupra mea, iar eu aveam n jur de 25 de ani, eram ndrznet, iubitor de pariuri riscante, lipsit de
discernmnt si de ntelepciune.
Astzi m mir eu nsumi de usurinta cu care am putut fi sedus de falsele lor teorii. M lsasem ametit de tehnicile
lor - dovedind astfel nerecunostinta, ndoial, putintate de credint - dup ce trisem cu toate simturile mele
darurile duhovnicesti pe care Dumnezeu mi le fcuse prin rugciunile btrnului! Pe atunci nu-mi ddeam seama.
Nesimtirea mea sufleteasc m mpiedica s constientizez comportamentul meu vinovat.
Prima dup-amiaz am dedicat-o unei plimbri solitare de-a lungul fluviului Gange.
n multimea pestrit a indienilor care se perindau sufocant pe malurile Gangelui, am remarcat un tnr chipes de
cel mult 23-24 de ani, cu ten nchis si pr deschis, seznd n pozitia lotusului - una dintre cele mai frecvente asane
ale yoghinilor. Era linistit si rupt de multime. Tcerea sa n mijlocul larmei dezlntuite, nemiscarea lui n contrast
cu acea viermuiala haotic, dezinteresul su fat de presiunea grijilor cotidiene, l scoteau n evident.
L-am depsit cu indiferent. nc unul care vrea s fie n centrul atentiei, m-am gndit. Aici si-a gsit s mediteze?
Nu mai erau alte unghere linistite?. Mi-am continuat plimbarea pe sub uriasele cldiri, pe treptele templelor, pe
malurile Gangelui. Cersetorii, cu gletusele lor, yoghinii saddhu (asceti care triesc din cersit) complet goi, familiile
pelerinilor ce se scldau n Gangele cel sfnt, micii vnztori care zbierau popularizndu-si produsele (de obicei
ceai), grupurile de hipioti care fceau baie si fumau tsilum mpreun cu indienii, culorile fantastice ale apusului pe
Gange, toate acestea m-au acaparat desvrsit ntr-o plimbare de multe ceasuri.
Imi amintesc c m-am asezat la o cafenea improvizat sub cerul liber dintr-o rogojin ntins pe patru pari, ridicat
pe scrile de piatr ale unui templu idolatru. n timp ce-mi beam ceaiul cu lapte, vecinul mi-a oferit tsilum - un
amestec de hasis pe care l aprindeau si l ofereau de jur-mprejur, fiecare vecinului su. Era un obicei comunitar,
precum oferirea unei tigri n Europa. Toti fumeaz hasis n chipul cel mai firesc, asa cum noi bem vin.
Dup cteva ore, ntorcndu-m pe acelasi drum, am ajuns la locul unde-l vzusem pe tnrul saddhu. Era nc
acolo! Am fost cu adevrat impresionat. Stiam ce nseamn s stea cineva ceasuri ntregi n pozitia lotusului,
ntruct practicam si eu exercitii de mobilitate. Eram experimentat si agil, aveam si o centur oarecare la Kung- Fu,
si totusi nu puteam zbovi mai mult de un sfert de or n aceast pozitie.
Asadar, m-am oprit pentru putin vreme undeva n apropierea tnrului, ca s-l urmresc. Dup dou-trei minute
s-a ridicat si s-a ndreptat ctre mine, care m aflam lng locul unde-si lsase lucrurile. Chipul su avea trsturi
frumoase si un aer linistit. Era vopsit pe frunte cu trei linii galbene orizontale, simbol al zeului Vishnu, si o bulin
rosie, simbol al Celui de-al Treilea Ochi, precum mi-a spus el nsusi. Desigur, ceva m deranja la el. Nu credeam cu
adevrat n imaginea pe care ncerca s si-o cultive. Mai degrab se juca de-a yoghinul, de-a iluminatul, btndu-si
joc att de ceilalti ct si de sine nsusi. Dar avea, pe de alt parte, si ceva ciudat. Era att de modest mbrcat, chiar
si pentru conditiile din India, nct am fost uimit cnd s-a apropiat mai mult si am nteles c era occidental.
Numele lui era Pavis. Tria n Germania. Tatl su era german, iar mama persan. Se afla de aproape un an de zile
n India. Banii i se terminaser si si pierduse pasaportul. Cu alte cuvinte, i se ntmplase tot ce putea fi mai ru
pentru un apusean. Se arta ns impasibil, lsndu-se n grija karmei, cum spunea. Era ns o atitudine pur
declarativ, cci n realitate stia c are atuul printilor si. Le pot scrie, si mi vor trimite bani ntr-o sptmn,
dac le-o cer, mi-a zis el. Deocamdat ns prefera s o fac pe yoghinul, pe anahoretul. Nu mi-a cerut bani explicit,
dar i-am dat cinci rupii. Mai trziu, aveau s-l umple de bani prietenele mele H. si N., crora le-a fost mil de el.
Incepusem asadar s discutm, si a ajuns repede la tema cunoscut: cutarea existential prin hinduism si prin
yoga. I-am mprtsit cteva din experientele mele legate de spiritism, hipnoz si Mind Control, i-am vorbit despre
printele Paisie si despre o parte dintre dilemele mele.
El a nceput s-mi povesteasc despre gurul su, care avea un ashram n Himalaya, unde fusese si el gzduit pentru
o sptmn si unde i se ntmplaser multe lucruri fascinante, de pe urma crora rmsese nc uimit si
entuziasmat.
La vrsta de 19 ani citisem o carte intitulat Autobiografia unui yoghin de Paramahamsa Yogananda, care, printre
multele lucruri ciudate pe care le spunea, se referea si la un oarecare Babaji. Acesta era un yoghin att de sporit
nct devenise zeu nemuritor. El i nvtase pe oameni yoga. El era dasclul dasclilor, gurul gurusilor. Lua chipul
unui om tnr si li se arta din timp n timp, peste secole, unor ucenici marcanti. Zbura prin aer, trecea prin ziduri,
se fcea invizibil, vindeca bolnavi, nvia morti. ntr-un cuvnt, era una dintre zeittile hinduismului.
Cu putin timp nainte de a pleca n India recitisem aceast carte si i-o ddusem si prietenei mele N. spre lectur.
Glumeam ntre noi, strignd si gesticulnd:
- Pe cine o s gsim n India?
- Pe Babaji! si rsetele nu mai conteneau. Devenise sloganul sptmnii precedente plecrii.
n India cuvntul Babaji are dou sensuri. Unul obisnuit, echivalentul lui domnule sau omule, si unul sfnt,
nalt, venerabil, divin. Este numele unui yoghin-zeu ce se rentoarce pe pmnt pentru a-i initia pe anumiti ucenici
foarte sporiti, care vor deveni gurusi ai altor oameni.
Pavis a continuat asadar istorisirea despre gurul su, numindu-l Babaji. Eu n-am reactionat n mod deosebit,
ntruct luasem termenul n sensul lui obisnuit.
Relatndu-mi ns diverse ntmplri despre acest guru, am nceput s-l recunosc n el pe marele Babaji. I-am spus:
- O clip... Vorbesti despre Babaji?
- Da, a rspuns.
- Despre Marele Babaji? l-am ntrebat uimit.
- Da, a rspuns cu emfaz.
- Cel despre care povestesc scrierile sfinte? am ntrebat din nou, spre a m asigura c nu este la mijloc o
nentelegere.
- Da, mi-a rspuns cu si mai mare emfaz.
Am rmas siderat!
- Acum, n zilele noastre, se afl pe pmnt, mi-a explicat Pavis, si a nceput s-mi vorbeasc despre cartea
Autobiografia unui yoghin.
- Am citit-o, l-am ntrerupt eu. n Occident toti am aflat despre Babaji din aceast carte.
Afirmatiile lui Pavis erau absolut uimitoare, asa nct am hotrt imediat s merg spre a m convinge cu ochii mei
si a trage concluziile de rigoare, cci pentru aceasta venisem n India, consumndu-m n nesfrsite cutri. mi era
imperios necesar s limpezesc lucrurile.
- Cum pot s-l gsesc?
Mi-a indicat drumul, autobuzul, hotelurile, satul, popasurile, si tot ceea ce mai era util de stiut. Ashramul lui Babaji
se numea Heracan si se afla sus n Himalaya, departe de orice tinut locuit. Ultimele ndrumri au fost acestea:
- Urmeaz rul, si dup aproximativ 7 kilometri o s-l ntlnesti. ns multi pornesc si nu reusesc s ajung.
Desi cunosc drumul, se rtcesc.
- De ce, e dificil?
- Nu, dar pur si simplu nu-i doreste gurul. si iau cluze dintre localnici, si totusi se ncurc din nou. Nu sunt
capabili s ajung acolo. Pe altii, ndat ce ajung, i alung napoi. Pe unii i tine o zi, pe altii o sptmn, pe
altii luni de zile... n general, pe fiecare dup valoarea sa... Trebuie s fie pur cel care vrea s mearg acolo,
s aib o karm bun, mi-a mai spus.
Intre timp se nserase bine. Vzndu-le pe prietenele mele plimbndu-se prin apropiere, le-am chemat si le-am
fcut cunostint cu Pavis, apoi ne-am ridicat s mergem la hotel, dup ce ne-am dat o ntlnire cu totii pentru ziua
urmtoare.
Pe drum le-am povestit tot ce auzisem, si interesul lor a crescut brusc, ns cnd le-am spus c voi merge s-l
ntlnesc pe Babaji, H. s-a artat ezitant, chiar temtoare.
n ziua urmtoare, N-a venit cu interesul strnit la maximum. n acelasi hotel cu noi (dac se poate numi hotel
acea mizerabil incint!), ntlnise pe cineva care trecuse prin ashramul lui Babaji. Avea chiar o fotografie de-a sa,
care s-a dovedit capabil s o fac si pe N. dornic s-l ntlneasc. mi vorbea deja despre el cu uimire.
Cnd l-am cunoscut pe individul pe 'care l ntlnise N., acesta m-a dus n camera sa, unde, n fata fotografiei lui
Babaji, ardea o candel. I se nchina ca unui zeu n viat! M-am mirat. Era o haimana, un anarhist, un apusean
crescut ntr-o societate pseudo-crestin si... devenise deja religios? M ntrebam ce se putuse ntmpla. Ce vzuser
oare acesti oameni? Pavis voia s se ntoarc n Germania si s ntemeieze o comunitate n cinstea lui Babaji, iar
cellalt i se nchina!
Mi-a adus o fotografie veche de-a sa, fcut cu ani de zile n urm. nftisa un tinerel firav, slbut, de 18-20 de ani,
aflat n pozitia lotusului, cu un corp extraordinar de suplu si cu niste ochi stranii, nefiresc de uriasi. Avea o privire
extrem de energic, o expresie neobisnuit, nspimnttoare, as spune. ntreaga atmosfer din jurul su convingea
c este o persoan iesit oricum din comun. Fetele s-au ntlnit din nou cu Pavis, care le-a mai povestit cte ceva. N.
hotrse s vin cu mine. H. avea s ne nsoteasc si ea, ntruct nu voia s rmn singur. Ne ntrebam cuprinsi
de emotie: Ce se va ntmpla oare n aceast situatie? Vom merge si vom vedea!.
Am stat la Benares n jur de o sptmn. Pe terasa hotelului se adunau hipiotii si mestecau hasis, care se vindea
pretutindeni n India la un pret derizoriu. Pe terasele nvecinate indienii munceau n familii ntregi, confectionnd
diverse obiecte de artizanat pentru 30 de drahme pe zi.
Am vizitat mormntul lui Buddha si am cumprat tot felul de suveniruri foarte ieftine. Kiki a noastr se cazase la
cel mai bun hotel al orasului, care dispunea si de restaurant. Acolo ne-am lsat convinsi s mncm. Era oarecum
curat. Am fost att de entuziasmati de mncruri, nct ncet-ncet, mnati si de un apetit remarcabil, am nceput s
mncm la toate restaurantele si s cumprm dulciuri de pe drum. Am achizitionat haine indiene si ne-am
schimbat vestimentatia si nftisarea. Am renuntat la tinuta apusean. Acum ne integram mai bine printre ceilalti,
nu mai eram precum musca n lapte. n plus, ne deplasam mult mai lejer.
Cu Kiki am fcut tovrsie zilnic. Ne-am desprtit n doar dou zile, cnd a rmas nchis n camera ei. Luase opiu
si iesea numai la toalet ca s vomite. Kiki fcea comert. Cumpra mrgele, testuri si alte mruntisuri, si le vindea
n Franta - procurndu-si astfel si banii pentru biletele urmtoarei cltorii. n acest rstimp fiul ei se afla n Africa,
unde fcea exact acelasi lucru. Aveau drept scop s cumpere o proprietate n Brazilia, unde pmntul era ieftin.
Foloseau zilnic narcotice, de la hasis pn la opiu, cocain, L.S.D.
Asemenea nou, era si ea pndit de mari pericole. Am traversat cteva situatii limit, pe care ns le-am putut
depsi. Cnd oamenii sunt att de presati de nevoi si de srcie, cnd drumurile sunt ticsite de multimi nesfrsite
de oameni, cnd politia este prezent foarte rar si doar pe cteva artere mai importante, atunci crima devine un
fenomen extrem de rspndit. Auzeam, de altfel, multe lucruri nfricostoare! Din fericire, n-am ptit nimic grav.
CLTORIA CTRE BABAJI : ZEUL NTRUPAT
Nu este usor s cltoreasc cineva prin India. n general, cltoria ntr-o tar strin presupune dificultti legate
de limb, probleme de comunicare, informatii gresite furnizate intentionat de ctre unii localnici, fie din antipatie
fat de turistii bogati, fie pentru c se strduiesc s-i tin ct mai mult la hotelul din orasul lor, fie pentru un alt
motiv oarecare.
n India lucrurile erau nc si mai complicate. Aici autobuzele se umplu att pe dinuntru ct si... pe deasupra! Pe
acoperis se mnnc, se fumeaz, se doarme, iar dac aceasta se ntmpl la etaj, e lesne de imaginat ce
nghesuial cumplit domneste n interiorul autobuzului.
Cu toate acestea, cltoria pe care am ntreprins-o ca s-l ntlnesc pe Babaji n Himalaya s-a dovedit una foarte
lesnicioas. n ciuda dificulttilor ntmpinate de-a lungul celor 800 de kilometri, se gsea ntotdeauna un om care
s ne fac viata usoar. De obicei era cte un discipol de-al lui Babaji.
Cnd i-am spus prietenei noastre frantuzoaice, Kiki, c urma s ne rentoarcem la New Delhi, si-a manifestat
dorinta de a veni si ea cu noi. Ne-am bucurat de pretioasa si agreabila ei companie. Aflnd c mergem s-l ntlnim
pe Babaji, a ncercat s ne avertizeze. Ne-a vorbit despre diferiti gurusi care exploateaz cutrile existentiale ale
tinerilor. n general, atitudinea ei era nu doar circumspect, ci chiar negativ fat de gurusi. Aceast pozitie nu
survenea ca rezultat al unor prejudecti, ci al experientei pe care o acumulaser ea si alti prieteni apropiati de-ai ei.
Ne-a povestit chiar si cteva ptanii de-ale prietenilor si. Iat, pe scurt, una dintre ele:
O prieten avea un guru care tria undeva n nordul Indiei, ns si formase un grup de discipoli n Europa. Nu era
vreun mare guru, precum Rajneesh sau Maharadji, dar avea si el ucenici care i trimiteau scrisori si i cereau
sfaturi legate de problemele cruciale ale vietii lor. Acesta le rspundea si medita pentru ei. Elevii aveau obligatia
s-i trimit regulat bani, fapt care i permitea s nu munceasc si s triasc foarte confortabil. Aceast tnr i
devenise discipol, si n scurt timp... amant, pentru cteva luni. La captul acestei perioade, n care a ntretinut si
relatii sexuale cu el, tnra s-a dezmeticit, a sesizat escrocheria, batjocura si exploatarea creia i era supus, si l-a
prsit pe individ. S-a strduit apoi s-i fereasc de asemenea capcane pe alti tineri care veneau din Apus sub
imboldul unor sincere cutri, relatndu-le experienta ei.
mi nchipui c tnra respectiv va fi auzit deseori rspunsul pe care si noi obisnuiam s-l dm pe atunci: Da,
exist si astfel de impostori, ns gurul nostru nu apartine unei asemenea categorii. De altfel, exista n noi un
orgoliu camuflat, care se manifesta prin convingerea c noi nu suntem naivi si nu ne putem nsela. Ne socoteam
capabili s recunoastem cu usurint un pseudo-guru. Ii consideram pe cei pcliti niste simpli ignoranti, lipsiti de
inteligent.
Fetele au ncercat de dou ori s cumpere bilete pentru tren si n-au reusit! Aceasta ni se ntmpla pentru prima
dat. Cu trenurile nu mai avusesem probleme niciodat n trecut.
A treia oar am mers cu totii mpreun. Nu retin cu exactitate care era problema, ns mi amintesc c asteptam n
fata ghiseului, c functionarul nu avea dispozitie s ne ajute, c n spatele nostru se formase o coad care ne presa,
iar noi nu puteam lua biletele. Am iesit din rnd si asteptam, dezamgiti si enervati. Rmseserm fr replic! S-a
apropiat atunci un indian care vorbea bine engleza si ne-a indicat n detaliu ce trebuia s facem.
Un sfert de or mai trziu, aveam biletele n mn! n discutia de multumire care a urmat, acel om ne-a dezvluit c
si el era discipol al lui Babaji, si chiar ne-a dat informatii mai concrete despre autobuzul pe care aveam s-l lum
din New Delhi.
Astfel s-a rezolvat o problem care apruse acolo unde nu o asteptam, solutionndu-se la fel de neprevzut precum
se si ivise.
Am demarat cltoria nentrerupt ctre New Delhi. Seara, n somn, i auzeam pe vnztorii de ceai strignd cu
putere n fiecare statie: Ceai... Ceaai... Ceaaai.... M aflam ntr-o stare de agitatie si de hipersensibilitate nervoas.
S fie oare chiar Babaji?. Nu excludeam deloc aceast posibilitate. Minunile pe care le vzusem n Sfntul Munte
prin btrnul Paisie, dar si diversele fenomene inexplicabile care mi se ntmplaser la Mind Control, precum si
cele de la cursurile de yoga sau de hipnotiza, instituiser nluntrul meu certitudinea existentei lumii spirituale. Nu
m ndoiam ctusi de putin n aceast privint. Totusi, prezenta unui zeu ntrupat, asa cum pretindeau adeptii lui
Babaji, nu era un lucru tocmai usor de acceptat! Pe de o parte, printele Paisie spunea c n cosmos exist dou
puteri, Dumnezeu si diavolul; depinde cu cine lucreaz fiecare. Pe de alt parte, conceptia hinduismului postula c
toate puterile au aceeasi sorginte, numai forma difer, sursa fiind unic si comun. Si, binenteles, hinduismul si n
special yoga ar fi expresia cea mai adecvat, cea mai pur a adevrului. Cum rmnea atunci cu Hristos?
Monahii yoghini mi rspundeau c era un mare guru, iar ultimul su ashram s-a aflat n Himalaya, unde si
murise, dup evenimentele din Palestina. Alti yoghini l asezau mai sus: Hristos ar fi fost una dintre cele nou
ncarnri ale lui Dumnezeu, precum Krishna ori Babaji.
Apoi, mi aminteam cuvntul pe care mi-l spusese un egumen n Sfntul Munte, cu luni de zile nainte de a pleca
spre India. Pe atunci nici nu plnuisem nc s merg n India. A venit n trapez, unde luam masa singur, si am
schimbat cteva cuvinte. La un moment dat, fr nici o legtur cu contextul discutiei, mi-a zis ca din senin: Uite,
noi ti spunem c suntem cu Hristos, si cu El vrem s te unim. Ceilalti cu cine sunt, cu cine vor s te uneasc?. De ce
s-mi fi adresat asa, fr nici o legtur cu restul convorbirii, aceste cuvinte? Fusese oare luminat de Dumnezeu?
Vorbele acelea mi produseser o impresie puternic si rmseser nmagazinate undeva n memorie. Acum, sosise
clipa ca ele s ias din nou la suprafat. Cu adevrat, ce este acest Babaji? Mag? Yoghin? Dumnezeu? Avatar? Ce
nseamn mag? Ce este magul? Prin ce difer el de sfnt? Minuni face unul, minuni face si cellalt. Cine spune
adevrul? De partea cui st dreptatea? Tuturor acestor ntrebri trebuia s le dau un rspuns. De altfel, pentru
aceasta venisem n India, s vd lucrurile de aproape si s iau o hotrre. M dusesem n Sfntul Munte, iar acum
ajungeam n India, tocmai pentru a avea acea perspectiv complet care s-mi permit s-mi clarific toate
nedumeririle n cunostint de cauz, prin experient nemijlocit. Voiam s dau fiecrei variante a acestei
alternative sanse egale.
La Delhi am rmas ntr-un bungalow lng autogara central. Pe dinafar arta destul de prezentabil. Era scump,
15 rupii, n vreme ce la hotel ddeam 5-6. Ne-am hotrt s rmnem aici, pn vom porni spre Haltvani, un orsel
la poalele Himalayei.
Cnd am mers s cerem cuverturi pentru saltelele mizerabile, proprietarul ne-a spus c vrea 5 rupii pentru una
extra! Am cedat pn la urm santajului. Cnd le-a adus, ne-a fost scrb s le si apucm: erau pline de murdrie
cleioas. Ne-am resemnat la gndul c le vom pune deasupra sacilor de dormit. La hoteluri utilizam totdeauna sacii
de dormit, datorit mizeriei. ntindeam sacii pe paturi, si asa ne culcam. Era aproape ca n desert: ziua foarte cald,
iar noaptea frig.
La putin timp dup ce am stins lumina, am auzit-o pe H. zbiernd si am simtit ceva ca o pisic psind peste
picioarele mele. ntre timp cineva a reaprins lumina. n camer intraser cinci-sase sobolani uriasi, ct pisicile, si se
plimbau peste paturile noastre. Mai mult, nu se speriau deloc; aruncai cu ghetele dup ei, si te priveau indiferenti.
n acea noapte am dormit cu un ochi deschis, ncremenit de fric. Puteau s ne mnnce vreo ureche sau vreun
nas. A fost o experient dezgusttoare!
n dimineata urmtoare, ne-am dus la autogara central. Pretutindeni n India ntlnesti multimi interminabile de
oameni, dar acolo domneau o nghesuial si o forfot de nedescris. Existau multe ghisee, multe peroane, iar
autobuzele erau inscriptionate numai n hindu (o form de sanscrit, asemntoare chinezei). Nici vorb de
inscriptii n limba englez. Am ncercat fr succes s gsim un birou de informatii. n cele din urm, am reusit s
localizm peronul. Dar cum puteam recunoaste autobuzul? Autobuzele se succedau ntr-un ritm ametitor, unele
ajungnd cu ntrziere, unele mai devreme, iar altele chiar fr nici un fel de inscriptie. Si asta era departe de a fi
totul... ndat ce se ndrepta vreun autobuz spre peron, ct nc se afla n miscare, un buluc de indieni nvlea n
jurul lui, ctrndu-se pe geamuri si pe usi si aruncnd nuntru boccele cu lucruri. Cnd autobuzul se oprea, era
deja arhiplin... Nu numai nuntru, ci si pe acoperis! Iar eu stteam cu bagajul si m ntrebam dac nu cumva acela
era autobuzul pe care trebuia s-l lum, n timp ce prietenele mele cutau si ele, ntrebnd n stnga si n dreapta.
Ni se spusese c sunt dou-trei autobuze pe zi, astfel nct venisem de dimineat tocmai ca s reusim s plecm.
n aceste conditii, ns... ne-am mpotmolit. Mi se prea imposibil s ptrundem n interiorul autobuzului, de unde
se procura si biletul. Dar n vreme ce m gndeam la toate acestea, s-a apropiat de mine un indian si mi-a oferit
solutia pe tav: ne va lua el cu un taxi pn la o anumit statie intermediar, si de acolo, dup ce ntre timp vor fi
cobort multi dintre pasageri, vom putea continua drumul cu autobuzul. Le-am strigat pe prietenele mele. Am
intrat sase persoane n taxi si am plecat.
Pe drum, am aflat n timpul discutiei c si acest indian l ntlnise pe Babaji. Era discipol de-al su!
Intr-adevr, am prins undeva pe traseu ultimul autobuz din acea zi ctre Haltvani. Era nceputul dup-amiezii. Am
intrat n autobuz, am gsit chiar locuri libere, si ne-am desftat de privelistea Indiei. Lng mine sedea un ins de
bun conditie social. Sub aspectul religiei, era sikh. Un om serios si cultivat. Am nceput o discutie din care am
aflat multe lucruri despre viata social a indienilor. Pe parcursul drumului, care a durat multe ore, a fumat de dou-
trei ori hasis fr ca cineva s se mire sau s se arate deranjat. Trecnd timpul, l-am ntrebat la ce or crede c vom
ajunge la destinatie. n jur de ora 3 noaptea, mi-a spus. Am rmas uimit: nc o dat informatiile noastre se
dovedeau gresite.
Aveam asadar o problem. Ce vom face ntr-un oras necunoscut, printr-o multime de vagabonzi, cu toate institutiile
si magazinele nchise, cu politie practic inexistent, n vreme ce noi constituiam pentru tlhari... o adevrat
delicates. Trebuia s nu atragem n nici un fel atentia, s trecem cu totul neobservati. De obicei, ns, autogrile
sunt filate. Asadar, situatia era dificil! Efectuasem cteva plimbri nocturne prin New Delhi si aveam o imagine
despre viata de noapte n India. n plus, mai erau si cele dou fete mpreun cu mine... M cuprinsese o foarte
accentuat ngrijorare.
n cele din urm, ne-am dovedit iarsi norocosi. Cnd am ajuns, n autogara se afla foarte putin lume, iar noi nu
cunosteam nimic altceva n afar de numele unui hotel; l spuneam riscarilor cu biciclete, dar nici unul nu prea c
l-ar cunoaste. n final, i-am spus unuia dintre ei numele Babaji si mi-a confirmat c ntelege. Ne-a transportat pe
niste ulite ntunecate si ne-a lsat n fata unei case, zicnd: Babaji.
A iesit un tnr politicos, pe jumtate adormit. Ne-a cerut un pret piperat, am acceptat si... ne-am culcat.
Dimineata am avut ocazia s discutm din nou cu tnrul, cruia prietenele mele i se plngeau din cauza pretului.
Era si acesta discipol al lui Babaji. Chiar gurul l nsrcinase cu aceast ndeletnicire, de a le oferi gzduire
vizitatorilor care veneau cu intentia s-l ntlneasc. De multe ori, mi-a spus, simt prezenta gurului. Ne viziteaz
aici. Exist un miros caracteristic atunci cnd vine aici.
Tot de la el am aflat c gurul apruse de nicieri n regiune, ca un tnr n jur de 20 de ani; nimeni nu stia de unde
venise, nimeni nu-l mai vzuse nainte. II descoperiser niste ciobani. De 40 de zile si nopti medita. Cnd a deschis
ochii, o ntreag multime se adunase deja n jurul su. L-au ntrebat cine este, iar el a rspuns: Babaji. Au rs cu
totii, fr s-l cread. S-a retras n munti, n vechiul templu, si peste putin timp au nceput s vin yoghini din
diferite zone, gurusi de prestigiu care l-au recunoscut dup cteva semne pe care le avea la picioare ca fiind
ncarnarea lui Babaji, si i s-au nchinat.
Apoi au nceput s se strng primii discipoli, iar astzi se impusese n toat regiunea, primind multi strini care
veneau s-l vad. Mai trziu am stat de vorb si cu tatl tnrului, care era un fanatic sustintor al principiilor
hinduismului.

Mi-a atras atentia faptul c aveau atrnat ntr-un loc foarte expus privirilor o icoan reprezentnd Bunavestire a
Maicii Domnului. Era n stil renascentist si l nftisa pe nger oferind crinul Maicii Domnului.
Prea straniu! S fi fost vorba de o simpl politete fat de vizitatorii apuseni? Nu cumva ncercau s insinueze c,
asa precum s-a ntrupat Hristos, tot astfel si Babaji este Dumnezeu ncarnat? n spatele gestului de a expune aceast
icoan am recunoscut din nou conceptia potrivit creia toti suntem una. Babaji, Hristos, sunt de fapt acelasi lucru!
Eu ns nu eram convins n privinta aceasta. Cutam cu asiduitate...
Orselul avea o populatie numeroas. Pentru nivelul Indiei, care este suprapopulat, el putea fi ns considerat mai
degrab un sat. Un sat aflat sus, pe Himalaya. De la el mai departe nu existau mijloace de comunicatie. Trebuia s
gsim un mijloc oarecare de locomotie pentru a ajunge cu nc 10 kilometri mai sus, n munte. Acolo drumul se
oprea, si ar fi trebuit s mergem pe jos, pe crare, pn la templul vechi, alti 7 kilometri de-a lungul albiei unui ru.
Am iesit asadar n cutarea unui taxi. Toti cereau preturi exagerat de mari! Atunci s-a apropiat de mine un domn la
vreo 50 de ani:
- Mergi la Babaji? a ntrebat.
- Da, i-am rspuns.
- Vrei s mergem mpreun? a ntrebat din nou.
- O.K., am rspuns, bucuros de acest neasteptat ajutor.
Am nceput s cutm mpreun un mijloc de transport, autoturism sau orice altceva. De fapt, el vorbea si eu i
tineam companie. Era un om foarte bun. Am nteles repede c eu constituiam o problem. Prezenta mea ridica
pretul. I-am spus: N-are important, eu si prietenele mele vom plti mai mult. N-a acceptat ns o asemenea
propunere.

n cele din urm s-a gsit o camionet, n interiorul creia ne-am nghesuit vreo 10 persoane, si astfel am nceput s
urcm drumul ngust de munte.
Datorit acestui om am gsit camioneta; si el ne-a ajutat tot de dragul gurului.
n felul acesta a fost depsit si ultimul obstacol. Pe toat durata cltoriei, ori de cte ori am ntlnit vreo problem
pe care n-o puteam rezolva si care punea serios n pericol nssi continuarea cltoriei, s-a gsit mereu cte un
discipol al gurului care s ne ajute cu succes. Acest lucru ne impresionase cu adevrat si ne crease o atractie
pozitiv fat de Babaji; se nstea deja un smbure de entuziasm si de credint n capacittile neobisnuite ale
acestui guru.
HIMALAYA: IN ASHRAMUL DASCLULUI DASCLILOR
Himalaya, cel putin pe versantul urcusului nostru, avea un aspect ciudat: foarte multe vrfuri mici de dealuri, cu
bruste nclinri abrupte, alctuiau mpreun un mare vrf. Era ca si cnd cineva ar fi luat vreo sut de dealuri si ar
fi ncropit cu ele un munte nalt.
Printre aceste dealuri presrate cu copaci nalti si rari exista o vale format de aluviunile unui afluent cu o albie
foarte larg. Toat aceast vale era nverzit, ntesat cu flori frumoase si strbtut de apele cristaline si partial
nghetate ale rului. Locul era minunat.
M-am pomenit asadar mpreun cu prietenele mele psind pe aceast vale, n compania unor indieni n majoritate
necunoscuti. Eram vreo zece persoane. Ne-a impresionat frumusetea peisajului, ns mai era ceva care ne emotiona
n chip neobisnuit. Exista atta intensitate n atmosfer, nct simteam ntreaga regiune cutremurndu-se. O putere
indescriptibil, o energie extraordinar pe care locul parc nu o suporta; si muntii, n strdania lor de a nu se
dizolva, preau c tremur. Ai fi zis c te afli n pragul unui seism. Aceasta era perceptia mea. Una dintre prietene,
cu toate c-i plceau foarte mult peisajele, nu se arta ca de obicei preocupat de fascinanta frumusete a locului,
nici nu fcea traditionalele comentarii entuziaste asupra peisajului, ci se predase unei tceri stranii. Mi-am dat
repede seama c-i era o team... vecin cu moartea.
Starea mea luntric era una de precautie uimit fat de ceea ce se ntmpla. Ceilalti nu prezentau semne
exterioare c ar fi ncercat aceeasi senzatie ca si noi. ns prietena aceasta se tot ntorcea mirat si mi spunea: O,
dar ce-i aici?!. Era uluit nu de frumusete, ci de acest ciudat simtmnt, aceast intensitate strivitoare din
atmosfer. Ne mprtseam unul altuia stupefactia si curiozitatea.
Dup 5 kilometri de mers, la o curb, am zrit n deprtare ashramul Heracan. Era pe vrful unui deal, unde se
gseau un vechi templu hindus, cteva cldiri vechi si niste constructii recente. Pe coasta abrupt existau
aproximativ dou sute de trepte de piatr. Rul curgea la poalele dealului. Acolo, pe albia rului, se aflau europeni,
occidentali, care lucrau. Adunau pietre rotunde de ru si fabricau niste borduri de piatr. M-am mirat, cci treaba
pe care o fceau nu prea s aib vreun sens.
Lng vale erau zidite o piramid de 5 metri nltime, un locas unde ardea continuu focul, si alte simboluri din
piatr. Tot ceea ce citisem n diversele crti de ocultism si de magie alb si, n general, toate informatiile pe care le
acumulasem din acest domeniu vast, toate cte le auzisem... aici erau realitate! Am putut recunoaste diferite
simboluri magice si felurite obiecte al cror uz l cunosteam din auzite. M strbtea un sentiment ciudat. nc de
mic copil aveam o nclinatie ctre aceste lucruri. La 13 ani, gsisem n biblioteca tatlui meu o carte cu paginile
netiate, pe care citind-o, am rmas foarte impresionat. Cuprindea si descrierile unor exercitii de yoga, pe care le-
am practicat frecvent n acea perioad. Manifestam o atractie nc neconstientizat ctre nsingurare, ctre
ascetism, si socoteam c mi-ar fi potrivit s devin yoghin. mi amintesc c pe vremea gimnaziului le spuneam
prietenilor mei: Stiti ce vreau eu? O cmrut n pdure, un blid de mncare si timp liber s m ocup de mine
nsumi. Ei bine, iat c acum toate acestea asteptau la picioarele mele. Lucrurile care mi captaser dintotdeauna
interesul, care m preocupaser zi de zi si pe care le considerasem a fi singurele cu adevrat importante n viat, se
aflau deodat chiar n fata mea, nu ntr-un mod fragmentar sau limitat, ci integral si chiar cu supramsur.
Ajunsesem la surs, gsisem esenta! Nu crti cu caracter descriptiv, ci fapt. Nu teorii, ci trire!
Toate crtile care circul n Occident, pornind de la Karl Jung, ntemeietorul psihiatriei si autorul teoriei
subconstientului, continund apoi cu ideile pe care le-a exprimat Herman Hesse, scrierile diversilor yoghini,
precum Vivekananda si altii mai noi, Yi Jing si textele confucianiste, teoriile diferitilor oameni de stiint, precum
cea a lui Lyall Watson despre supranatural, cartea lui Fritjof Capra Tao-fizica, Aldoux Huxley cu Portile
perceptiei - Biblia hipiotilor anilor '60, textele de magie alb ale lui Omraam Aivanhov, bizarele lucrri ale lui
Gurdjieff sau ale vrjitoarei Alice Baile,y, crtile Helenei Blavatsky, ntemeietoarea Societtii Teozofice, toate aceste
opere de aici si trgeau seva. Toti erau influentati de India. India este un centru care emite o anumit frecvent, un
anumit sistem de conceptii, iar centrul Indiei este ashramul. Dintre toate ashramurile pe care le vzusem si de
care auzisem, acesta de aici prea diferit. Concentrat, integral! De altfel, Babaji era gurul gurusilor, dasclul
dasclilor. l recunosteau ca atare si alti yoghini pe care aveam s-i ntreb mai trziu, si care si mrturisiser
chiar dorinta de a fi primiti cndva n ashramul su.
Afirm cu absolut certitudine c dac n-as fi plecat mai nti n Sfntul Munte si dac n-as fi avut acele coplesitoare
experiente datorate btrnului Paisie, as fi rmas definitiv n ashramul lui Babaji si i-as fi devenit discipol.
ns acum exista n sufletul meu o oarecare ndoial. Auzisem deja un punct de vedere diferit. Un punct de vedere
care avea autoritate si putere duhovniceasc, nsotit fiind de un mare numr de minuni si de experiente spirituale
distincte de toate cele pe care le traversasem pn atunci prin yoga si prin cele asemntoare ei. Acest punct de
vedere era exprimat de printele Paisie, de ntreg Sfntul Munte, de ntreaga Biseric Ortodox a lui Hristos de pe
tot cuprinsul pmntului.
Nu-l puteam subaprecia pe btrn socotindu-l exponentul unui mod de religiozitate inferior, asa cum ncercau s
prezinte crestinismul toate cercurile influentate de conceptii orientale, cci niciodat n viata mea nu ntlnisem pe
cineva care s se asemene printelui Paisie, indiferent cu ce alt etalon l-as fi comparat.
Tririle la care am putut accede prin rugciunea lui erau cu mult mai ptrunztoare, mai intense, mai adnci, mai
curate dect orice altceva experimentasem cu ceilalti diversi gurusi. Si cunoscusem destui. ns nu-i puteam ignora
nici pe ei. Ba, mai mult chiar, eram nclinat s m altur lor. Am hotrt asadar s caut moduri de expresie mai
apropiate de original. S vin n India, s triesc lucrurile efectiv. Mai mult, pentru a fi cu totul impartial si
neinfluentabil, nainte de a veni mi-am scos cruciulita pe care mi-o druise btrnul si i-am dat-o unei bune
prietene de-a mea care crezuse de curnd n Hristos. A fost un gest simbolic, ca si cnd as fi spus: Acum s auzim,
s trim, s ne deschidem glasurilor mamei India.
Ne apropiaserm de poalele dealului unde se afla ashramul si ne mai desprtea de trepte doar rul, cnd multimea
ce cra pietrele a nceput s se agite. S-au ntors cu totii ctre vrful dealului, izbucnind n strigte puternice: Bole
baba ke tzei!, care nsemna, precum am aflat mai trziu, Sfinte printe, biruitorule!, strigt de slav si de cinstire.
Atunci l-am vzut pentru prima oar pe Babaji. A stat putin pe vrful dealului. Avea n jur de 30 de ani, pr negru si
lung pn la umeri, cntrea cam 140 kg si era nalt de aproximativ 1, 70 m. Nu pstra nici o asemnare cu biatul
slbut pe care l vzusem n vechea fotografie. Intre timp cstigase foarte multe kilograme. Era mbrcat n stofe
scumpe si purta ghete moi de piele aduse din Occident.
Cobora treptele n grab, cu pasi mari si vioi, primind cu satisfactie si naturalete ovatiile multimii. Ca si cnd ar fi
mrturisit: Da, sunt exact ceea ce spuneti! Da, sunt biruitor! Da, sunt sfnt!. Doar nu putea ascunde faptul c
era stpnul absolut... Nu numai c-l ascultau neconditionat n orice, dar l si venerau.
Atunci mi s-a ntmplat ceva ciudat, o experient ce-mi amintea de sedintele n care eram hipnotizat. Brusc, n timp
ce-l priveam cobornd treptele, mi-am pierdut pentru cteva minute constiinta. Era ca si cum propria mea minte ar
fi fost pur si simplu azvrlit departe de mine. Pentru un oarecare interval de timp, mi pierdusem simtirea sinelui.
Nu mai aveam constiinta trupului meu, nici a faculttii mele rationale. Prea c nici n-as fi existat. Un mare gol
domnea n memoria mea. n acel scurt rstimp eram efectiv inapt s-mi dau seama ce mi se ntmpl, n ce stare
m aflu, dac mcar mai exist. Primul gnd pe care l-am avut dup ce mi-am redobndit constiinta de sine a fost:
Ce ai, de tot zmbesti ca un cretin?, realiznd c un zmbet larg mi se ntiprise pe fat.
M-am simtit... siluit. Ca si cnd cineva m-ar fi constrns s zmbesc, fr ca eu s am o asemenea dispozitie.
Simteam c zmbetul larg de pe chipul meu era fortat, venea n contradictie cu sentimentele mele. Eram stnjenit
de acest eveniment, dar pe de alt parte mi se strnise curiozitatea.
Intre timp Babaji coborse dealul, n nesfrsite ovatii, mprtind porunci si binecuvntri, si se apropiase de
vizitatori. Ceilalti i se nchinaser deja, si primiser consimtmntul su de a rmne n ashram. Rmsesem eu si
cele dou prietene ale mele, ns nu schitam nici o miscare. ncremenisem de uimire. Nu stiam ce s fac. Babaji se
apropiase la cinci metri de mine, si m simteam cuprins de un tremur. Ndusisem de neliniste. Eram acum uluit de
fizionomia sa cu totul neomeneasc. Dac cineva mi-ar fi spus c ceea ce aveam n fata mea era o iluzie sau un
extraterestru, mi-ar fi prut mai credibil si m-ar fi uimit mai putin.
Intreaga sa prezent prea un eveniment supranatural. Privirea lui avea o asemenea intensitate, o asemenea
putere, o asemenea energie, nct eram mai degrab terifiat. Dac mi s-ar fi spus c o entitate supranatural
locuieste n acel trup, as fi subscris fr rezerve. M stpnea un amestec de spaim, ncordare si confuzie.
Atunci, unul din cei patru-cinci yoghini care l nconjurau mbrcati n vesminte negre si tinnd cte o lance cu un
trident n vrf (simbol al zeului Shiva), s-a apropiat de mine, m-a privit drept n ochi si, dilatndu-si pupilele la
maximum, mi-a spus pe un ton aspru si poruncitor: Scoate-ti ncltrile si nchin-te lui!. Cunosteam aceste
siretlicuri de duzin, asa nct, cu toat frica mea, l-am ignorat cu desvrsire. M-am apropiat de Babaji, ns nu la
mai putin de trei metri... Mi se prea c exist un teribil cmp energetic mprejurul lui. Namaste!... i-am soptit,
adresndu-i politicosul salut zilnic al indienilor. Mi-a artat drumul ctre ashram. Asadar ne primise. Puteam
rmne.
M-am ndeprtat usurat si am simtit imediat diminundu-se acea tensiune pe care o percepeam n apropierea lui.
M coplesise uimirea. Acest Babaji cu sigurant c nu era om. Ce putere colosal! Era Dumnezeu sau demon?
Mag sau sfnt? Om sau extraterestru? Aceste ntrebri constituiau o urias problem de constiint pentru mine.
Era dup amiaz, si am nceput s urc treptele abrupte ctre vrful unde se afla ashramul. M-a depsit n fug un
occidental gol-golut, de vreo 30 de ani, care tremura de frig ntruct tocmai iesise din apele nghetate ale rului.
Citisem despre prelungitele bi reci pe care le fac yoghinii, unite cu anumite asane, pentru a stimula o serie de
glande hormonale astfel nct s se modifice biochimia organismului. De altfel, tot ceea ce vedeam n jur venea s-
mi confirme cunostintele pe care le dobndisem din crti; erau lucruri pe care de ani de zile rvneam s le pun n
practic. Domeniul magiei si universul yoga aveau pentru mine atunci un sens pozitiv.
Pe de alt parte, btrnul Paisie, Sfntul Munte, experientele mele crestine strigau contrariul. M avertizau asupra
diavolului care se transform chiar si n nger de lumin pentru a nsela. M cltinam n ndoial, nestiind ce s
cred. Era si motivul pentru care venisem n India. Ca s nteleg.
n vreme ce urcam scrile n acea stare de mirare si de nedumerire, am simtit apropiindu-se n chip nevzut o fiint
care mi-a adus alinare, linistire si sprijin, iar n acelasi timp am auzit foarte limpede n mintea mea un glas zicnd:
S nu te nchini la idoli si nici s le slujesti lor. Eu sunt Domnul Dumnezeul tu si s nu ai alti dumnezei afar de
Mine.
Prima porunc pe care o dduse Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai (les. 20, 2-3)!
n clipa aceea m-a cuprins o asemenea pace si am nteles att de adnc sensul poruncii nct am fost absorbit cu
totul de continutul ei, fr s m mai minunez de modul neobisnuit prin care mi fusese adresat. Astzi cred c a
fost vorba de un nger.
n vreme ce glasul nc rsuna n mintea mea, treptele s-au sfrsit si m-am trezit drept n fata unui mic templu
hindus, situat n aer liber. Erau expuse acolo diferitele zeitti ale panteonului hindus. Unul dintre zei avea trup
omenesc si cap de elefant, altul se nftisa ca o maimut cu anumite trsturi omenesti, altul avea sase mini si
patru picioare... Un ntreg sir de astfel de statui erau venerate de ctre locuitorii ashramului. M-am ntrebat: Dac
nici acestia nu sunt idoli, atunci ce sunt?. Faptul constituia pentru mine o adevrat revelatie: oamenii acestia erau
idolatri n toat puterea cuvntului! ntocmai precum vechii elini, precum popoarele dinainte de Hristos. Am nteles
totodat si un lucru pe care mai trziu aveam s-l nesocotesc n mai multe rnduri. Anume c ortodoxia ddea
dovad de verticalitate, propovduind fr echivoc c nu avem absolut nici o legtur de ordin duhovnicesc cu toti
acesti nchintori la idoli. De cealalt parte, ns, hindusii se strduiau s prezinte lucrurile ntr-un mod care sugera
c toti am fi una si c exist doar anumiti fanatici ngusti la minte care nu vor s recunoasc acest lucru. mi
devenise acum evident c aceast afirmatie a lor distorsiona realitatea. NU-ul hotrt al crestinilor venea nu din
partea vreunui oarecare preot sau clugr lipsit de minte, ci fusese pecetluit de ctre nsusi Dumnezeu prin
poruncile pe care le-a dat prorocului Moise. La o simpl lectur a Bibliei se poate constata c poruncile
fundamentale ale Vechiului Testament erau orientate mpotriva politeismului si idolatriei. De altfel, versetele deja
amintite sunt ele nsele cum nu se poate mai elocvente: Eu sunt Domnul Dumnezeul tu (les. 20, 2) si S nu ai alti
dumnezei afar de Mine (les. 20, 3). De ce ascundeau hindusii acest adevr? De ce mistificau nvttura de credint
a adversarilor lor? De ce struiau n a prezenta lucrurile denaturat? Despre ce pretins identitate vorbeau ei, ct
vreme existau att de mari diferente? Ce legtur aveau cu Dumnezeul Vechiului si Noului Testament personaje ca
Hanuman, cu nftisarea sa de maimut, sau Ganesha cel cu cap de elefant? Toti acestia trimiteau mai curnd cu
gndul ctre vechiul panteon, ctre Zeus si celelalte cohorte de zei si semizei. Nici o legtur cu Unicul Dumnezeu,
Fctorul cerului si al pmntului.
Asadar, pentru a intra cineva n ashram trebuia s treac obligatoriu prin acest mic templu n aer liber. Nu exista
alt drum. M-au oprit si mi-au spus s-mi scot ncltrile si s strbat descult perimetrul templului, cci locul era
sfnt. naintnd nuntrul templului, mi-a atras atentia o statuie neagr si strlucitoare, care ntruchipa n portelan
un tnr solid, n pozitia lotusului. Mai trziu am aflat c statuia l nftisa pe Babaji si fusese realizat de ctre
discipolii si din Italia. Era venerat n rnd cu celelalte statui din templu.
Oamenii din ashram credeau c Babaji este zeu, ba chiar Zeul Suprem ncarnat, drept pentru care i se nchinau n
fiecare dimineat si sear. n timp ce el sedea lejer la o tribun, se perindau unul cte unul prin fata lui si i se
nchinau pn la pmnt, aducndu-i totodat si felurite ofrande. O parte din aceste daruri erau apoi mprtite de
ctre Babaji, nsotite de binecuvntarea lui. Toat aceast ceremonie dura mai bine de dou ore.
n diverse locuri ale ashramului era atrnat la vedere fotografia picioarelor sale, pe care exista pretentia c se
puteau observa semnele dup care l-au recunoscut ceilalti yoghini, ceilalti gurusi, ca dascl al dasclilor, ca un
avatar, ca ncarnarea lui Babaji. Tot ceea ce vedeam eu era ns doar o pereche de picioare grsune, si m ntrebam
cte persoane detineau de fapt date concrete despre semnele pe care ar fi trebuit s le recunoasc. Nu eram deloc
convins c semnele respective existau neaprat n realitate, c toat istoria aceasta nu era un simplu element de
recuzit, menit s ntretin credulitatea si entuziasmul.
La fel de abundent era expus prin ncperi si un desen ce reprezenta niste flcri care formau mpreun o inim, cu
nuante de rosu aprins si portocaliu. Din cte mi-am dat seama, era emblema gurului.
Instalarea n ashram a nsemnat desprtirea de prietenele mele. Urma s locuim n corpuri separate. Am remarcat
foarte repede c occidentalii alctuiau cel putin jumtate, dac nu chiar mai mult, din componenta ashramului.
Exista asadar un oarecare numitor comun.
S-a mprtit mncarea, pe care am servit-o mprtiti pe grupuri, iar apoi am nceput s ne adunm ntr-o
constructie veche cu aspect de hal: avea acoperisul sprijinit pe coloane groase si era deschis pe trei laturi.
Am fost printre primii care au intrat n acest edificiu. M-au atras sunetele a dou mici tobe la care cineva cnta
kirtan, imnuri religioase hinduse. n scurt timp ne-am adunat cu totii si am umplut ntreg spatiul, stnd n picioare
unul lng altul. A venit si Babaji cu grupul su, care prea s fie format ntotdeauna din aceiasi cinci-sase yoghini:
un fel de nucleu al celor mai apropiati discipoli ai si. M-a frapat faptul c toti erau occidentali, albi.
S-a asezat la tribun, iar multimile au nceput s treac prin fata lui, s i se nchine si s-i aduc ofrande. Era att de
iesit din comun nct nu-mi puteam lua ochii de la el. M cotropiser iarsi aceleasi sentimente ca si prima dat,
numai c acum m aflam la 15 metri distant de el. II priveam ncercnd s nteleg ce era el n realitate, s-mi
conturez o prere clar despre aceast fptur neobisnuit. Sorbeam fiecare amnunt din miscrile lui si fiecare
cuvnt pe care l rostea. Am recunoscut multe din elementele despre care citisem n crtile de magie ca fiind
utilizate consecvent de ctre el. De altfel, chiar n spatele lui era atrnat de perete un covor care nftisa un munte
cu trei creste si un soare de o form aparte. Mi-am amintit imediat c ntlnisem aceast reprezentare ntr-o carte
greceasc de ocultism. Era simbolul magiei nalte.
Adorarea pe care i-o aducea fiecare mbrca si forme particulare. Oricum, toti erau complet absorbiti de persoana
sa. Cei din proximitatea lui s-au apropiat n trei rnduri de mine ndemnndu-m s merg si eu s m nchin. N-am
fcut-o. M strduiam doar s-l privesc drept n ochi.
La un moment dat privirile noastre s-au ncrucisat. Babaji nu m privea pe mine n mod special. Scrutnd insistent
sala, ochii si i-au ntlnit pur si simplu pe ai mei pentru o clip. Ei bine, n acea clip am pierdut contactul cu
mediul nconjurtor, am czut n extaz! Ca si cnd pieptul mi-ar fi devenit transparent, am vzut prin el propria
mea inim n culori vii, n flcri.
Tot la fel de brusc mi-am si revenit, pstrnd ns foarte limpede constiinta a ceea ce mi se ntmplase. Am
continuat s-l urmresc, cu att mai impresionat. A venit apoi iarsi cineva care mi-a spus s merg si eu naintea lui.
- Bine, si ce s fac exact?
- Pi, tot ceea ce-au fcut si ceilalti.
Cu alte cuvinte, s m nchin lui. Nu m-am dus. Nu stiam cine este. M temeam... De ce trebuia, adic, neaprat s
m nchin?
n timp ce sedea acolo relaxat, Babaji s-a ridicat deodat si a luat pozitia lotusului concentrndu-se cu maxim
intensitate, iar ochii si au devenit pregnant scnteietori, asemenea unui crbune negru strlucitor. n fata sa se
afla un individ care l venera cu infinit devotiune, precum o dovedeau miscrile sale, ntregul su aspect exterior si
nchinciunile repetate pe care i le fcea pn la pmnt, fr nici o sovire. i oferea si nenumrate daruri de mare
valoare.
Atunci Babaji si-a atintit ochii asupra lui cu putere. Omul si-a strns minile la piept si si-a lipit picioarele, devenind
ca un stlp. n acelasi timp a nceput s tremure si s topie pe loc ntr-un mod cu totul suprafiresc, lsnd
impresia c ar avea arcuri sub picioarele imobile. Mai mult, ncepuse s scoat niste mugete nprasnice,
asurzitoare, de vac rnit si nfuriat. Babaji l-a tinut cam un minut n aceast stare. Apoi l-a lsat pentru un
scurt rstimp, dup care, nainte ca omul s-si revin, l-a dezlntuit din nou, mai tare de aceast dat. Se misca n
fata mea ca un compresor si mugea nfiortor. Toti rmseser fr glas si priveau uluiti. Mie nsumi mi era greu
s-mi cred ochilor n fata acestui spectacol. Apoi individul s-a potolit cu desvrsire, iar lumea a continuat s
treac prin fata lui Babaji, care si-a reluat obisnuita pozitie de relaxare, pe jumtate ntins. O tnr de lng mine
s-a adresat multimii explicnd c Babaji tocmai i druise iluminare acelui om! Eu ns m confruntam cu o
dilem. Potrivit conceptiei hinduse, pentru ajungerea la iluminare - samadhi, cum mai e numit - sunt necesare
eforturi ndelungate, precum si parcurgerea mai multor vieti ca yoghin. Babaji i-o druise acestui om n cteva
minute. i scurtase evolutia spiritual cu multe cicluri de rencarnri. Nu constituia aceasta nc o dovad c Babaji
era... Dumnezeu? Nu aceasta reiesea din faptele lui? Astfel se cldea rationamentul tuturor celor prezenti n sal.
Conform punctului de vedere crestin, gurul poseda ntr-adevr nsusiri supranaturale, ntruct era demonizat.
Altfel spus, le ngduise spiritelor demonice s locuiasc n sufletul su. Puterea care se manifesta prin el era
puterea spiritual a demonilor.
Omul care l venera deci pe Babaji, i venera practic pe demonii ce locuiau nluntrul lui, si astfel le ddea dreptul
de a intra si n sufletul su. Asadar, evenimentul cruia i fusesem martor era fenomenul cotropirii sufletului su de
ctre demoni. Ceilalti care i se nchinau primeau doar o anumit influent demonic, a crei intensitate varia n
functie de fiecare individ n parte, ns nu erau supusi demonizrii, posedrii propriu zise a sufletului de ctre
diavoli.
Care din aceste dou pozitii era cea adevrat? Opozitia dintre ele se dovedea absolut flagrant. Ce era n realitate
dasclul dasclilor? Mag sau sfnt? Dumnezeu sau diavol? Trebuia s gsesc un reper pe seama cruia s m
orientez, un criteriu n baza cruia s pot distinge.
Peste putin timp ne-am ridicat cu totii s plecm. Atunci Babaji a trecut prin fata mea fr ca mcar s-mi dau
seama, desi m strduisem din rsputeri s ajung n situatia de a-l privi de aproape. Cnd m-am dezmeticit, i-am
mai putut vedea doar spatele. mi nlntuise efectiv mintea, nengduindu-mi s-l privesc n momentul n care a
trecut pe lng mine.
Plimbndu-m prin ashram, m-am ntlnit cu prietena mea N. Era surprins si nelinistit. Mi-a spus c H., cealalt
prieten a noastr, czuse la pat bolnav; desi se afla n perioada ciclului menstrual, totusi pierdea o cantitate
nefiresc de mare de snge si nu se putea misca. N. a adugat c toate femeile dormeau sub camera lui Babaji, si a
fcut chiar cteva comentarii indecente legate de acest fapt. Ne-am desprtit apoi pentru scurt vreme.
Camera n care locuia Babaji era izolat de restul cldirii, avea intrare separat si era ornat pe fatada exterioar cu
tot felul de plcute multicolore strlucitoare. Pentru gusturile mele, avea un aer foarte tignesc. La intrare m-a
oprit un european: Aici nu poti intra, mi-a spus el, furnizndu-mi nesfrsite explicatii. Omul se simtea extrem de
stnjenit, si pe deasupra mai si amortise. Oferea ntr-adevr o priveliste ilar. Tinea n mn o trestie, purta o scufie
caraghioas si avea drept scut o mpletitur de papur. I se ncredintase sarcina de a pzi intrarea lui Babaji. Se
simtea prost si cuta s se justifice.
Mi-a fost mil de el. Am zbovit putin alturi de el si mi-a spus povestea lui. l cunostea de ctiva ani pe guru. Voia
s promoveze n cadrul firmei la care lucra, astfel nct venise s-l roage pe Babaji s-si foloseasc puterile sale n
acest scop. Binenteles, i-as fi putut trimite o simpl scrisoare, dar am preferat s vin eu nsumi, spunea el. Oare de
aceea i se distribuise acest rol rizibil? nadins l batjocoreau? Sau l obisnuiau astfel cu supunerea total si si
impuneau n acest mod stpnirea asupra lui?...
Am dormit peste noapte ntr-o camer mare, mpreun cu alte zece persoane. Eram de vrste apropiate si pream a
avea cu totii cam acelasi mod de viat si de gndire.
Unul dintre ei mi-a spus c si cstiga pinea nvtndu-i n America pe oameni s respire. Le preda adic
exercitii yoghine de respiratie. Iat c putea fi si aceasta o meserie! ncet-ncet au s ne nvete si cum s psim,
m-am gndit.
Dimineata m-am trezit la rsritul soarelui si am urcat pe un deal n afara ashramului, unde am ntlnit-o si pe N.,
care mi-a spus c ne aflam deja n ntrziere si c trebuia s ajungem la slujba de dimineat naintea lui Babaji.
Cnd am sosit, ne-au fcut ntr-adevr observatie pentru ntrziere; nu era un lucru permis: dovedea o lips de
respect fat de persoana gurului.
De data aceasta Babaji si primea discipolii chiar n antreul su. Am intrat si noi acolo. Era destul de strmt. M-am
asezat mai n spate si urmream totul cu interes si nedumerire. Cineva mi-a fcut observatie cu voce tare, cci exact
n locul unde sedeam exista un mic templu cu fotografii si picturi de animale antropomorfe si oameni zoomorfi, de
fapt zei. Fr intentie, i jignisem asezndu-m n interiorul templului.
Am avut apoi acelasi sentiment privindu-l pe Babaji, aceast creatur att de stranie. Pe de o parte, constituia o
priveliste cu adevrat nspimnttoare. Pe de alta, era doar un tnr grsan. Nu-l slbeam din ochi, ncercnd s
deslusesc vreun element mai edificator asupra lui. Si acest element a survenit... Cred c n general copiii mici, avnd
sufletul mai curat, dovedesc un instinct mai bun dect cei mari. Detecteaz cu usurint sentimentele ascunse,
tocmai pentru c percep lumea n special prin intermediul inimii. Creierul nu-i deturneaz prin diverse
rationamente care pot s nu aib nici un fel de fundament real.
Asadar, cam pe la jumtatea rndului se afla o pereche de australieni. Aveau un copilas de patru ani. Brusc, Babaji
a cerut s-i fie adus copilul. ndat ce l-au apropiat de guru, micutul a nceput s plng, s zbiere si s se agite,
ncercnd s fug ct mai departe de el. Plansetele lui mi sfsiau inima. Printii si sedeau fr s schiteze vreun
gest de mpotrivire. Gurul l-a luat n brate, si-a introdus degetul mare n gura copilului iar degetul arttor i l-a pus
ntre sprncene, si micutul a adormit instantaneu. Nu-mi puteam da seama dac era vorba de somn sau de
hipnoz, dar cert este c micutul a rmas n aceast stare pe aproape tot parcursul slujbei.
Frica si refuzul copilului m-au impresionat. Mi-am amintit din Evanghelie cu ct bucurie si ncredere l mbrtisau
copiii pe Hristos.
Ctiva discipoli s-au apropiat iarsi de noi, adresndu-ne acelasi insistent ndemn de a merge s ne nchinm lui
Babaji... Ne-am eschivat din nou, att eu ct si prietena mea. Cealalt prieten a noastr era imobilizat la pat.
Hemoragia sa abundent era o purificare, o veritabil binecuvntare a gurului! Aceasta fusese explicatia dat de
yoghinii ashramului...
S-au perindat cu totii prin fata lui Babaji, exceptie fcnd doar noi, dup care ne-am mprstiat. n scurt timp ne-au
reperat prin multime si ne-au pus n vedere s prsim ashramul. Nu agreaser comportamentul nostru, ntruct
refuzasem de fiecare dat s ne nchinm lui Babaji! Usurat si chiar fericit, prietena mea a plecat imediat s-si
pregteasc bagajele.
Eu am czut pe gnduri. Era oare bine s plec nainte de a trage o concluzie ferm si definitiv? Doar pentru aceasta
venisem n India. Merita s m ntorc cu aceleasi dileme si frmntri?
Am cerut s-l vd pe guru. S-au dus s-l ntrebe, si peste cteva minute s-au ntors s m conduc la el. n timp ce
pseam n antreul su, mi-am fcut cruce si am cerut ajutorul lui Dumnezeu. Nu stiu ce-mi fcuse Babaji de la
distant, ns creierul meu deja nu mai functiona normal. Parc mintea m prsea ntr-un anume fel... M-am
pomenit naintnd spre el. Cnd am ajuns la doi metri n fata lui, m-am uitat dup vreun scaun, socotind c urma s
stm de vorb.
M-a privit cu o aversiune slbatic. Si-a unit picioarele si si-a ntors capul ntr-alt parte, ca si cnd n-ar fi vrut s
m vad, ca si cnd se temea de mine, ca si cnd i era totodat scrb de mine, si a zbierat cu putere:
- Get out (Iesi afar)!
M pierdusem complet. L-am privit cu uimire.
- Get out (Iesi afar)! a urlat nc si mai tare.
- Only one question (O singur ntrebare)..., i-am spus.
- No questions here (Nici un fel de ntrebri)! Get out (Iesi afar)!
M-am ntors si am plecat debusolat. Eram plin de nedumerire. Ce comportament era acesta?
Iesind afar, m-am ntlnit cu prietenele mele.
- Noi plecm oricum, tu ce faci, vii?
Hai s plec si, dac voi simti nevoia, am s revin, m-am gndit si am pornit cu ele la drum.
Prietenele mele erau feministe. Cu crestinismul aveau mai degrab relatii inamicale, manifestnd ns o oarecare
atitudine pozitiv fat de yoga si magie. De aceea mi-a atras cu att mai mult atentia constatarea si mrturisirea
uneia dintre ele:
- Frate, ce era cu omul sta? Cazi si nchin-te mie!... n timp ce religia noastr este delicat, plin de blndete...
Omul sta are ceva slbatic n el.
Am privit-o uimit. si depsise prejudectile ideologice.
Pe drumul de ntoarcere ne-au tinut companie un brahman, discipol de-al gurului, si o olandez care se afla de ani
de zile n India, avndu-l si ea ca mentor pe Babaji. Brahmanul si manifesta deschis rasismul fat de indienii
castelor inferioare. S-a oferit s ne gzduiasc la el acas, undeva la poalele Himalayei. Mi-a spus c femeia lui era
nebun. Socotea nebunia ca fiind sfnt. M deranjase att de tare dispretul pe care l arta compatriotilor si, nct
i-am refuzat invitatia, spre marea uimire a olandezei. n cele din urm ne-am ntors la New Delhi. Am rmas,
pltind n regim de hotel, n ashramul lui Shri Aurobindo.
LA NEW DELHI, IN ASHRAMUL LUI SHRIAUROBINDO
Acest ashram se afla la periferia capitalei Indiei. Dispunea de o scoal primar, de un gimnaziu si de un liceu pentru
indienii bogati. Din taxele de scolarizare se obtineau venituri foarte bune n raport cu nivelul de trai al Indiei.
Turistilor ca mine le erau oferite si camere spre nchiriere. Multi dintre membri ashramului erau apuseni. Spre
exemplu, o pereche de olandezi, n jur de 40 de ani, fr copii, se hotrser s rmn n India, iar acum predau la
scoala din incinta ashramului. Mi-au artat un interes special aflnd c studiasem fizica si c pot s lucrez ca
profesor. M-au condus prin toate aripile scolii si au lsat s se nteleag c mi-as putea gsi acolo de lucru, dac as
vrea.
Atmosfera general a locului era pasnic si relaxat. Nu avea nimic n comun cu tensiunea spiritual existent la
Heracan, ashramul lui Babaji din Himalaya.
Am discutat cu locuitorii ashramului de aici despre Babaji. Erau foarte rezervati si aveau mai curnd o prere
negativ. Cum se poate sustine c el este Dumnezeu?, ntrebau ei.
Urmau calea lui Shri Aurobindo, pe care l considerau sfnt (aceasta si nseamn Shri), anume calea luntric.
Deseori vedeam diferiti indieni si occidentali, dintre veteranii ashramului, mergnd s se nchine unei pietre n
form de ou care era expus la un monument n aer liber aflat n curtea ashramului. Piatra continea cenus de-a lui
Aurobindo.
n ashram lucra de asemenea un medic indian, pensionar, care si oferea gratuit serviciile compatriotilor si sraci.
Era homeopat. Om bun, hindus constiincios si practicant yoga, el mi-a vorbit n cuvinte frumoase despre Vitulkas,
printele homeopatiei n Grecia. l cunoscuse nc din tinerete si pe Satyananda, nainte ca acesta s devin cel mai
venerat guru, si mi-a spus cuvinte de laud despre el si despre ashramurile miscrii sale.
Imi fusese pus la dispozitie o camer solitar, precum solicitasem, pentru a putea reflecta mai mult la recentele
evenimente, analizndu-le si ncercnd s desprind cteva concluzii.
Discutam destul de des cu profesorul olandez, care era membru al ashramului, despre diverse teme spirituale.
Astea sunt prostii crestine, mi-a spus el la un moment dat n timpul unei asemenea conversatii. M-am mirat... Ce
cunostea el despre crestinism? Nimic. Provenind dintr-un mediu protestant, luase contact cu un crestinism diluat,
eticist, pur omenesc. Desprtiti de multe secole de Biserica lui Hristos, lepdnd Tainele pe care le-a ntemeiat
Hristos nsusi, protestantii au confectionat un crestinism artificial, dictat de propria lor ratiune. Le lipseste cu
desvrsire experienta Duhului Sfnt, a harului lui Hristos. Cum as fi putut asadar comunica autentic cu doctorul n
atari conditii?... Desigur, aspirnd ctre ceva mai nalt dect un eticism fad, el si schimbase religia, devenind
hindus. Se strduia acum s m cstige pentru hinduism. Dar este cu putint s existe att de multi zei?, l-am
ntrebat. Atunci a nceput s-mi vorbeasc despre sufiti, o grupare musulman de factur mistico-magic. Cunostea
o uimitoare maestr initiat care avea puteri supranaturale. Dac ai s vrei vreodat, mergem s o cunosti. Nu m-
am artat ns doritor.
Dup ce am petrecut cteva zile ca turisti lipsiti de griji n capitala Indiei, am hotrt s m despart de prietenele
mele, care voiau s-si continue vacanta n Nepal, nefiind amatoare de noi complicatii cu gurusi, ashramuri si altele
asemenea. Experienta cu Babaji li se pruse prea mult. si propuseser acum s se destind putin. A apucat-o deci
fiecare pe drumul su, dup ce ne-am nteles s avem o ntlnire n Delhi, cu putin nainte de ziua ntoarcerii n
Grecia.
Eu am hotrt s vizitez ashramul mam al gurului Satyananda, despre care aveam informatii de la filiala sa din
Grecia. Speram s-l ntlnesc chiar pe Satyananda, astfel nct prin contactul direct si prin comparatie cu printele
Paisie, s-mi pot contura o opinie. Cei doi erau expresiile vii ale celor dou traditii spirituale, hinduismul si
ortodoxia.
Cutam ceva ce nc nu gsisem.
LA MONGYR: ASHRAMUL LUI SATYANANDA
Dup o cltorie lung de unul singur cu trenul, am ajuns la prnz n Mongyr. Situat nu departe de Calcutta, este
unul din numeroasele orase-sate ale Indiei, ntemeiat n apropierea fluviului Gange, care n acel punct era groaznic
de murdar. Apele lui gri, pline de mizerie, formau o albie larg cu plaje extinse. Mi-era scrb s-l si privesc.
Indienii fceau baie n el, i beau apa, ba chiar luau si pentru acas, ca binecuvntare de la fluviul sfnt.
Am cobort din tren nfometat. Putin mai departe de gar am zrit niste cratite mari, negre, asezate pe o banc de
lemn, sub o copertin din trestii ptat de jur-mprejur cu zoaie, adpostind nc dou mese deasupra crora roia
un nor de muste. Acesta era restaurantul. M-am ndreptat n directia lui. Deja m obisnuisem, desi sunt sigur c nici
un european nu s-ar fi lsat convins s mnnce acolo. La fel procedasem si eu n primele zece zile. Apoi, ns,
foamea si epuizarea mi-au nvins repulsia. Am comandat trei portii si niste iaurt... Am fost realmente multumit de
mncare. Trecusem n tabra cealalt, si i socoteam deja pe europeni formalisti n privinta curteniei.
Stul, am pornit n cutarea unui taxi care s m duc la ashram. Am abordat un taximetrist indian, care ns mi-a
cerut un pret nebunesc, zmbindu-mi si batjocoritor pe deasupra. Acum te am la mn, albule bogat si ticlos, iar
tu o s pltesti - ncerca s-mi sugereze prin ntreaga sa atitudine. si manifesta franc ostilitatea, alimentat si de o
serie de motive crora le pot gsi totusi justificri. n locul lui, poate c eu as fi fost nc si mai agresiv. M-am
apropiat de urmtorii taximetristi. Preturile depseau n continuare absolut orice imaginatie. Pe de alt parte, nici
nu stiam drumul ctre ashram. Asadar m-am nvoit n final cu unul dintre ei, dup ce a cobort pretul la jumtate.
Judecnd dup tarifele practicate n celelalte orase, pentru un astfel de pret m asteptam s cltorim cel putin
jumtate de or. Am intrat deci n taxi. Usa se deschidea ca la automobilele anilor '40. Bine, dar mai exist astzi
fabrici care continu s produc modelele anilor '40?, m ntrebam n gnd. Ce se ntmpl, nu cumva le vnd
occidentalii din stocuri? Dar de atunci si pn acum, mai au oare stocuri?!. Am rmas pn astzi cu aceast
nedumerire.
Dup nici 5 minute, taximetristul m-a lsat n fata unei porti de fier ncuiate. Dac stiam c era att de aproape, as fi
mers negresit pe jos. Am realizat dintr-o dat ct de mult m-a furat. Cobornd n tcere, am avut surpriza s vd c
se ncumet s-mi cear si bani n plus. Striga si ddea din mini. M miram cum de reusisem nc s-mi pstrez
calmul. n spatele portii de fier, o femeie mbrcat n rasa yoghinilor urmrea scena. Era de partea compatriotului
ei. Dup ce a fcut o ntreag tevatur si dup ce s-a convins c nu va obtine absolut nimic n plus, taximetristul a
zmbit satisfcut, bucuros de lozul care i czuse n mini, m-a salutat batjocoritor si a plecat.
Eram deprimat. ntlneam pretutindeni acelasi si acelasi comportament. M asteptasem ca aceast femeie ntre
dou vrste, purtnd rasa portocalie de swami, s sustin dreptatea. N-a miscat nici un deget, n-a rostit un cuvnt.
Atitudinea ei m dezamgise.
I-am vorbit.
- Vreau s-l vd pe guru.
Mi-a rspuns sobru si sec:
- Asteapt.
A trimis un copilas s ntrebe ceva. Eu asteptam dincolo de poarta de fier zvort, care se afla la poalele unui deal,
de jur-mprejurul cruia fuseser ridicate ziduri mai nalte dect statura unui om. Ashramul se afla sus, pe vrful
dealului; acolo existau cteva cldiri, iar n centru se construia acum un bloc nalt. Din vrf si pn la zidurile de jos
nu erau dect copaci, grdini, curti si cteva ateliere. Dup un timp, micutul s-a ntors. Si-au spus ceva ntre ei n
indian. Poarta cea mare de fier s-a deschis, am naintat cu totii ctre o crare ce urca, iar la un moment dat ne-am
oprit tcuti, asteptnd. n tot cazul, femeia nu m simpatiza. Dup vreun sfert de or a aprut un occidental, swami
si el, firav, de nltime medie si foarte pros, avnd njur de 30 de ani. Purta de asemenea ras portocalie.
Am intrat ntr-o camer si a nceput un mic interogatoriu: Cine esti? De unde vii? Pe cine cunosti n Grecia? Suferi
de vreo boal? Iei ceva medicamente? Fumezi narcotice? Marijuana?, si multe alte ntrebri. Ne-am simpatizat
reciproc, cu toate c rolul su era mai curnd antipatic.
- Vreau s-l vd pe guru Satyananda, am spus.
- Nu-i aici, este n Australia.
Nu mi-am ascuns nici mirarea, nici dezamgirea. Btusem atta drum! Si totusi nu luasem n calcul aceast
posibilitate! Reactia mea i-a fcut o bun impresie. M gndeam c m-ar primi, dac nc m-as arta interesat s
rmn. n cele din urm, mi-am manifestat dorinta n acest sens. Mi-a nmnat spre lectur un regulament al
ashramului, pe care trebuia s-l si pstrez n cazul n care as fi rmas. Mai trebuia s le predau banii, pasaportul,
biletele. Apoi, s nu fumez hasis, s nu consum buturi alcoolice, s nu creez n general probleme. n sfrsit, s
pltesc 100 de dolari pe zi. Abia am reusit s-mi reprim un strigt de indignare! Cu 100 de dolari as fi petrecut o
lun si jumtate n India, si ei i voiau ntr-o singur zi?! Toti banii cu care venisem din Grecia erau 250 de dolari.
- Nu am, i-am spus, si acesta era adevrul.
- Bine, vom merge la conductorul ashramului si el va hotr dac te primeste sau nu, mi-a rspuns.
Sper ca aceasta s fie ultima verificare, m-am gndit.
Am strbtut un coridor lung, la captul cruia am intrat ntr-o camer. nuntru erau trei swami; unul de vrst
mijlocie, unul de 30 de ani si un tnr de vreo 20. Purtau cu totii rase. M-am asezat pe un scaun si asteptam,
precum mi se spusese.
Am aflat ndat un nou prilej de uimire: conductorul era tocmai tinerelul! Ceilalti culegeau sfaturi si ndrumri de
la el. Ascultau cu deferent, i puneau diverse ntrebri si l aprobau n tot ceea ce le spunea. Era foarte slab,
aproape scheletic, cu capul ras, cu ochi mari, cu un chip mai degrab urt, dar totusi simpatic. Era prognatic:
mandibula i iesea n afar. Avea un glas linistit si domol.
n timp ce le vorbea, lsnd aparent impresia c mi-ar ignora prezenta cu desvrsire, a nceput s-si exercite
anumite puteri asupra mea. Am simtit ceva nevzut apropiindu-se de mine, ntocmai ca pe vremea cnd practicam
Mind Control. Am nteles imediat c eram iarsi supus unei perchezitii luntrice! N-aveam nimic de ascuns. Am
rmas deci linistit, pasnic, fr vreo urm de mpotrivire. Ceva imaterial, mental, o energie care provenea de la
tnrul acela se focalizase asupra mea si mi cotrobia prin minte. Era ns o cutare superficial, care ddea mai
curnd trcoale mintii dect s ptrund nluntrul ei. Mai degrab se strduia s interpreteze deductiv anumite
indicii, fr s poat cunoaste direct si plenar, printr-un contact profund si nemijlocit, asa cum fcea btrnul
Paisie, care prin conlucrarea Sfntului Duh psea pur si simplu prin mine si ptrundea n adncurile cele mai
intime ale mintii si ale sufletului meu.
ns, dac raportat la printele Paisie aceast cotrobial era doar o glum, n comparatie cu Mind Control ea se
dovedea mai intens. n orice caz, era manifestarea cert a unei puteri iesite din comun, inaccesibil unui om
obisnuit. Am fost impresionat. Primul meu contact cu tnrul guru (pe care l numeau Niranjan) era revelatoriu.
n ce consta revelatia semnificativ? n faptul c el reusea aceast performant n timp ce continua s
vorbeasc cu ceilalti si fr s depun nici un efort vizibil.
Dup plecarea celorlalti doi, s-a ntors direct spre mine si mi-a spus c sunt primit n ashram. Urma s-mi pltesc
sederea, dar nu cu 100 de dolari, ci cu doar 5 rupii pe zi (atunci un dolar echivala cu 10-l2 rupii). Foarte curnd
dup aceea am ntrebat un muncitor care lucra la blocul ce se construia n mijlocul ashramului, si mi-a spus c
primea 4 rupi pentru o zi de munc. Prin urmare, plteam bine pentru conditiile din India. Totusi, fat de ct mi
ceruser initial, m-as fi putut socoti privilegiat.
Dup ce ne-am spus obisnuitele banalitti, m-am hotrt s-l ntreb:
- Ce mi-ai fcut adineaori?
- Iart-m, dar era datoria mea s fac astfel, sunt conductorul ashramului si trebuie s stiu cine intr aici, s-
a aprat el.
- Nu-i nici o problem, i-am spus.
M impresionase ns neplcut faptul c procedase pe ascuns, fr stirea si consimtmntul meu. Din contr,
btrnul mi cerea ntotdeauna ncuviintarea n asemenea situatii.
Nu mi-am putut reprima curiozitatea:
- Ce-ai vzut? l-am ntrebat.
- Lucruri bune, mi-a rspuns el, fr alte detalii...
A chemat apoi pe cineva s-mi arate unde voi rmne.
Camera mea se afla la parterul unei cldiri si era dotat cu o toalet interioar, un robinet si un pat de lemn, fcut
din scnduri si acoperit cu o pnz mpotriva tntarilor. Avea si o saltea extrem de murdar. Cu toate c eram de
ceva timp n India si m obisnuisem cu mizeria, mi-a fost att de scrb nct am scos-o si mi-am ntins sacul de
dormit direct pe scnduri.
n primele zile am locuit singur. Mi-au trimis ns ulterior un tovars de camer. Era un francez de vreo 20 de ani,
pe nume Benoir.
Dis-de-dimineat, o dat cu rsritul soarelui, serveam cteva buctele microscopice de rahat si o can mare de
ceai. Ne mutam apoi ntr-o sal mare, unde se cntau fragmente din Gita, cartea sfnt a hinduismului, vreme de
aproximativ o or. Dup aceea ncepea lucrul. La prnz, pentru a primi mncarea treceam cu farfuria n mn prin
fata cazanului, exact ca n armat, dup care mneam seznd pe jos, oriunde gseam loc liber si companie
agreabil. Apoi ne mprstiam la diverse activitti: treburi de tot felul, sau exercitii yoga. Eu obisnuiam s
frecventez dup prnz cursurile unei sectii de Nidra Yoga (yoga relaxrii). n continuare, munceam pn la apusul
soarelui, dup care ne adunam cu totii -brbati, femei, copii - ntr-o sal mare pentru sadsang sau kirtan. Cntam
adic diverse imnuri cu continut religios, acompaniati de un instrument. Cineva spunea un vers, pe care ceilalti l
reluau apoi n cor. Era ceva oarecum asemntor cu vecernia ortodox.
Versurile erau n hindus si nu le ntelegeam semnificatia. Mai trziu am aflat c ele contineau n general cuvinte de
adorare a gurului, dar si a zeilor Krishna, Shiva, Paravati, Vishnu, si a multor alti zei din panteonul hindus. Eu
priveam aceste cntece ca pe un simplu folclor, cci nu credeam n acesti zei, si mi venea nc destul de greu s
accept c oamenii din jurul meu erau cu adevrat politeisti, precum vechii greci. Asa cum noi crestinii credem n
Hristos, n acelasi chip acestia cred n Shiva si n Krishna, de pild. Pentru constiinta mea fusese n principiu att de
improbabil, att de irational ca asa ceva s se mai ntmple n secolul XX, nct am ezitat la nceput s admit c
aveam de-a face cu credinta n multi zei strini. Un politeism viu. Vechea idolatrie care supravietuieste pn n
zilele noastre! Cu toate acestea, eu m ncptnam nc s o tratez ca pe o amuzant traditie folcloric.
ntr-o sear cu lun plin, au pregtit un altar. Au spat o groap, au mpodobit-o frumos si au aprins focul. Apoi
au nceput s se nvrt de jur-mprejur cntnd si azvrlind din cnd n cnd n foc cte o mn dintr-un amestec
de lemnisoare, orez si flori. L-am vzut pe unul dintre prietenii mei acolo si m-am alturat si eu. Totul mi se prea
pitoresc. N-a participat ntreaga comunitate, nici conductorul ashramului, ci doar o parte dintre swami. La sfrsit,
am ntrebat pe cineva: Ce-am fcut aici, de fapt?. Mi-a spus c fusese adus o jertf unui zeu al crui nume nu mi-l
amintesc, ca s ne ajute si s ne stearg pcatele. A adugat c, potrivit traditiei hinduse, atunci cnd este lun plin
se fac asemenea slujbe si oamenii si mrturisesc pcatele la lun. Este ceea ce ei numesc o curtire.
Am rmas surprins si ncurcat. Cea care mi spunea si care credea aceste lucruri era o nemtoaic, o swami pe nume
Prakas, avnd n jur de 45 de ani. Mi-a mai spus c de multe ori pe an i vede pe localnicii din Mongyr adunndu-se
pe trmurile Gangelui si urmnd aceast traditie.
N-am dat atunci prea mult atentie ntmplrii, nici nu m-a preocupat n mod special, ci a trecut fr s-mi
prilejuiasc o problematizare serioas. Astzi constientizez ns c att credinta respectiv, ct si acea form de
aplicare a ei practic, vin n direct contradictie cu nvttura Evangheliei. Conform credintei crestine,
dumnezeiescul snge pe care Hristos l-a vrsat pe cruce din voia Sa si din marea Sa iubire de oameni, numai el are
puterea de a sterge pcatele... Este nc o diferent flagrant ntre credinta crestin si cea hindus.
OAMENII ASHRAMULUI
1. Convorbirea cu Niranjan, conductorul ashramului.
n a doua sau a treia zi a sederii, m-am ntlnit pe coridoare cu Niranjan, conductorul ashramului. Era prietenos si
avea dispozitie si timp pentru mine. Am nceput asadar discutia, si am ajuns repede la punctul nevralgic al
problemei.
- Ce prere ai despre crestini, despre monahii ortodocsi? l-am ntrebat.
- Se afl si ei pe o crare spiritual, mi-a zis, dar sunt la un nivel sczut.
Toate experientele mele de pn atunci s-au revoltat ntr-o replic spontan:
- Nu-i adevrat, nu pot accepta asa ceva, i-am rspuns si m-am strduit s-i explic.
A fost att de stnjenit nct ne-am desprtit intempestiv. De atunci Niranjan n-a mai stat de vorb cu mine. S-a
strduit s m conving de la distant, pe ci mai senzationale, dar si mai incontrolabile.
Refuzul meu de a-i admite punctul de vedere trebuie c i-a displcut. ntre altele, si pentru motivul acesta: yoghinii
nvat c atunci cnd cineva nu manifest un atasament ptimas fat de propriile afirmatii si spune adevrul fr
prtinire, cuvntul su este totdeauna primit de ctre cellalt. Cunosteam din lecturi si din auzite aceast tez, pe
care si n ashram o prezentau ca pe o lege spiritual. Asadar, ce se ntmpla? Marele yoghin, succesorul gurului,
si totodat el nsusi guru pentru discipolii si, dovedea o oarecare subiectivitate ptimas care l mpiedica s
gseasc un ecou pozitiv n sufletul meu? Nu stiu dac el o socotea ca fiind o neputint de moment sau o lips
major n desvrsirea lui, dar n-a mai discutat niciodat despre acest subiect. Nu s-a mai artat n general dispus
s poarte conversatii cu mine.
Astzi, dup ani de zile, m rentorc cu gndul la rspunsul su. Este posibil ca btrnul Paisie s se afle la un
nivel spiritual sczut? El, care svrseste mii de minuni, care tmduieste miraculos bolnavi de cancer, paralitici,
nebuni, oameni suferinzi de toate maladiile pmntului, este la un nivel spiritual sczut? Cel n fata cruia
viitorul st deschis ca o carte, cel care este capabil s-ti relateze cele mai mici amnunte ale nensemnatei tale vieti
si s prevad cu exactitate ceea ce urmeaz s ti se ntmple inclusiv n viitorul pe termen lung, se afl la un nivel
spiritual sczut? Cel care printr-o simpl mngiere te umple de har si te face s percepi lumea duhovniceasc, s
poti tri prezenta lui Dumnezeu, se afl la un nivel spiritual sczut? Cel care te salveaz din pericole de moarte,
de la mii de kilometri distant, se afl la un nivel spiritual sczut? Cel care se deplaseaz cu trupul su material,
ntr-o fractiune de secund, din Sfntul Munte la Tesalonic sau n Epir sau n Macedonia, se afl la un nivel
spiritual sczut? Cel care poate comunica n limbi pe care nu le-a nvtat niciodat, este la un nivel spiritual
sczut? Cel care, prin simpla prezent alturi de tine, te transfigureaz si ti adap toat fiinta cu bucurie, pace si
sigurant dumnezeiasc, se afl la un nivel spiritual sczut?!...
Il comparam automat cu yoghina indianc pe care o ntlnisem n Tesalonic. Aceasta se situa la un nivel spiritual
nalt, era avansat - dup cum pretindeau ei... Prea cu adevrat un pigmeu, absolut inexistent n fata btrnului,
indiferent ce criteriu de comparatie s-ar fi luat n calcul: cel al puterii spirituale, cel al harismelor, cel al puterilor
miraculoase, cel al cunoasterii, sau - mai presus de toate - cel al atotputernicei iubiri. Toti yoghinii pe care i
cunoscusem pn atunci, dar si cei din anii care au urmat, erau un zero spiritual n comparatie cu btrnul Paisie.
2. Prakas
Nu-i cunosc numele crestin. Era o femeie frumoas si cultivat, de origine nobil, avnd n jur de 45 de ani. Sotul ei
se bucura de reputatia unui om puternic si influent n Germania, unde petreceau o viat monden, plin de receptii
si cltorii. M luase sub ocrotirea ei si purtam adesea conversatii ndelungate.
Simteam un mare gol n felul de viat pe care l duceam. Toti erau preocupati de lucruri stupide: ce haine port, ct de
scump este materialul, s.a.m.d., mi spunea ea. Pentru a-si umple viata cu ceva, a deschis un magazin alimentar
specializat n comercializarea produselor dietetice. Dar n-a rezistat nici cu o astfel de activitate dect ctiva ani.
Simtea un vid luntric, ncepuser, n consecint, si nentelegerile cu sotul ei.
- - Ce astepti de la propria ta viat? l ntrebam.
- Fericire, mi rspundea el, si s ajung tare ca piatra, s nu mai simt nimic.
Asadar, credea c n viata urmtoare brbatul ei se va rencarna n... piatr, ntruct aceasta era dorinta lui. n ciuda
vastei sale culturi, nu putea identifica problema sotului ei prin prisma psihologiei, ci prefera fuga iresponsabil
ctre o explicatie metafizic facil, fr implicatii grave pentru prezent. Insist asupra expresiei pentru prezent,
ntruct consecintele pe termen lung ale unei solutii metafizice gresite, izvorte dintr-o nselare, sunt uriase:
distrug vieti si provoac suferinte sufletesti insurmontabile.
Prakas se simtea dezgolit. Aspira ctre un mod si un scop mai nalt al existentei. n cutrile ei, a cunoscut yoga, l-
a ntlnit pe guru si a prsit toate lucrurile care o mai legau de trecut.
S-a ras n cap, s-a mbrcat cu rasa portocalie, a devenit discipol a gurului si a nceput s practice yoga. Copii mei
m vd o dat - de dou ori pe an. M roag s-mi las prul lung si s m mbrac normal, fiindc le e rusine cu
mine, mi spunea ea; amuzndu-se pe seama diferentelor dintre civilizatii. Era un suflet inteligent, plin de
buntate. M simpatiza si si dorea s m vad si pe mine devenind swami. Mi-a propus de multe ori s rmn n
ashram, strduindu-se totdeauna s-mi spulbere grijile legate de printii mei. Numai c eu adulmecasem deja
adncurile ortodoxiei, n vreme ce pe ea mediul protestant german o sectuise, i nimicise potentele unei adevrate
vietuiri crestine, iar sufletul ei nu se putea hrni cu ceea ce-i oferea materialismul, cu modul occidental de viat -
care nu era altceva dect un ateism practic.
3. Grecul (Sivaratza)
n a doua sau a treia zi a sederii mele n ashram, yoghinii mi-au spus c exist acolo si un oarecare grec. Fireste, m-
am artat interesat s-l ntlnesc, si curnd am fcut cunostint. Doar c era... englez. Avea njur de 35 de ani, deci
era cu vreo 10 ani mai n vrst dect mine.
Absolvise Universitatea, fiind de profesie electronist. Fusese cstorit n Anglia. Dovedise dintotdeauna o intens
atractie ctre fenomenele paranormale. Dup niste experiente ciudate, si-a prsit patria si familia si a plecat n
Grecia. Aici a trit ilegal timp cinci ani, fcnd pe profesorul de englez.
n Grecia a luat contact cu ashramul lui Satyananda si cu practica yoga. ntretinea legturi strnse cu yoghinii
filialei grecesti a ashramului, fr s fi devenit ns membru. ntr-o zi i s-a spus c se va face o excursie n India si
c va putea participa si el, n msura n care l-ar fi interesat. Atunci le-a zis: Dispun de cutare sum de bani, nu stiu
dac e suficient. n scurt timp a primit rspuns favorabil. I-a nmnat banii responsabilei B. care organiza grupul,
si, dup numai cteva zile, a ajuns mpreun cu ceilalti n India. Au stat ct au stat n Mongyr si, o dat sosit ziua
returului n Grecia, responsabila i-a spus c el nu se va putea ntoarce deocamdat! Banii si nu erau destui pentru
a acoperi costul biletului de ntoarcere. Se vedea silit s mai rmn o vreme n India!
Cnd l-am ntlnit eu, trecuse deja un an de cnd fusese lsat aici. Omul se afla ntr-o stare foarte proast, simtindu-
se sechestrat si escrocat - ceea ce era perfect adevrat... Nu contenea cu injuriile la adresa lui B., responsabila
grecoaic, pe care o acuza de sarlatanie. Povestea lui m-a uimit cu totul. Nu trise deloc n afara ashramului si avea
o idee cu mult mai sumbr despre conditiile de viat din India dect n realitate. Aceast imagine i-o cultivau n
cadrul ashramului, pentru a-l tine' ntre ziduri. Mie nsumi, cnd le-am cerut permisiunea de a face o plimbare n
orasul vecin, mi-au spus c este foarte periculos, datorit criminalittii extrem de ridicate n regiune. Pn la urm
mi-au dat voie, si am mers nsotit de Sivaratza pe malul Gangelui, unde el s-a scldat cu o evident repulsie n apele
mizerabile ale fluviului, de culoarea zoaielor.
Imi prezenta o sumedenie de justificri pentru situatia n care ajunsese, ncercnd de fapt s-si gseasc scuze n
fata propriei constiinte. Era extrem de speriat si nu ndrznea nici s fug din ashram, nici s le cear socoteal.
Mi-a destinuit c plnuise s le scrie unor prieteni s-i expedieze bani pentru biletul de ntoarcere, dar nu voia ca
acestia s-i fie trimisi la ashram, ntruct se temea c nu-i vor fi nmnati.
- Bine, i-am zis, dar de ce nu mergi la Niranjan s-i spui cum stau lucrurile si s-i ceri un mprumut, cu
fgduinta c-i vei returna suma ndat ce ajungi n Europa, sau prin intermediul ashramului din Grecia?
- Nu, nu, asta nu.
Nici nu voia s aud despre o asemenea solutie. Era limpede c nu avea ncredere n nimeni.
Atitudinea lui mi se prea consternant.
- Mi omule, i-am spus, de vreme ce n-ai ncredere n ei nici mcar n chestiunea banilor, cum le ncredintezi
atunci trupul tu si practici diverse exercitii care produc transformri psihosomatice, precum declar ei
nsisi? Cum poti sti exact ce fel de transformri apar, si dac nu sunt periculoase? Chiar mai mult dect att:
cum le ncredintezi mintea si sufletul tu, exersnd sub ndrumarea lor? Ce garantii ai c nu te vor nsela si
n privinta aceasta, ntocmai ca si cu biletul? De unde stii c n-au s te aduc ntr-o stare nc si mai rea?...
Il vedeam comportndu-se irational, inconsecvent si nesincer fat de ei. Adevratele lui sentimente mi le dezvluia
numai ntre patru ochi, iar n tot restul timpului purta masca omului fericit, plin de buntate si supus. Se strduia
n felul acesta s-i pcleasc sau s-i evite.
Era mpovrat si plictisit din pricina modului de viat si a regimului culinar din ashram. Numai orez, orez si iar
orez. n fiecare zi mncm orez. Ne spuneau c trebuie s mncm fructe, iar acum ne ndoap cu orez, se lamenta
el ncontinuu, descriindu-mi pe larg mncrurile grecesti preferate. Mi-era mil de el, ns nu aveam bani ca s-l
ajut. Situatia lui era ntr-adevr dezolant. Cum se lsase prins ntr-o asemenea curs? El si vrsa toat indignarea
asupra responsabilei grecoaice care l pclise, dar este posibil ca aceea s nu-i fi cerut prerea nvttoarei ei,
Shivamurti? Si este cu putint ca Niranjan, conductorul ashramului, s nu fi stiut nimic? De vreme ce l aveau
drept gura si i se supuneau n toate, nu l-ar fi nstiintat despre aceast situatie? Rspunsurile la aceste ntrebri
sunt de domeniul evidentei.
Ceea ce m-a frapat nc si mai tare a fost faptul c, ntr-o sear, mi-a spus c plnuieste s mearg n Cipru, cu
scopul de a deschide acolo un ashram si a deveni profesor de yoga. Ashramul din Mongyr patenta profesori de
yoga. Exista o scoal special pentru aceasta, si el o urma.
- De ce n Cipru? l-am ntrebat.
- Pentru c mi place mult insula si pentru c exist o comunitate englez acolo.
Gndindu-m astzi la Sivaratza, mi vin n minte cuvintele apostolului Pavel: Iar oamenii ri si amgitori vor
merge spre tot mai ru, rtcind pe altii si rtciti fiind ei nsisi (II Tim. 3, 13).
Altfel spus, individul intentiona s fac si el altora ceea ce i se fcuse lui.
4. Benoir
Era francez, n vrst de 22 de ani, pompier de profesie, si practica Kriya Yoga la un nivel destul de avansat. Bine
cldit, plin de ironie si neexcelnd la capitolul inteligent, era departe totusi de a fi prost. Se numra si el printre cei
cu statutul de vizitator, astfel nct pltea mult pentru sederea sa n ashram. Am fost pentru o vreme colegi de
camer.
Imi amintesc c ntr-o zi am ntlnit niste yoghini indieni care se ndeletniceau si cu chiromantia, ntocmai ca tiganii
nostri (care, de altfel, n India si au rdcinile). I-am invitat si eu s-mi citeasc n palm si s-mi prezic viitorul,
lucru pentru care mi-au cerut 10 rupii. Printre altele, mi-au spus c voi cunoaste un guru care m va iubi foarte
mult. Cnd i-am povestit lui Benoir, mi-a mrturisit c si lui i explicaser c n doi-trei ani va ajunge la samadhi.
Era deci bucuros si fericit. Mi-a spus: De acum voi exersa nc si mai asiduu, ca s reusesc. Mi s-a prut totusi greu
de admis c niste bizare exercitii corporale se pot solda cu un att de urias rezultat, precum ndumnezeirea! M
ntrebam: oare numai prin exercitii fizice va ajunge cineva la iluminare, la ndumnezeire, la samadhil Ansamblul
comportamental, valorile etice, nu au nici o relevant? Cellalt poate s ucid, s nsele si s exploateze, dar,
ntruct execut ireprosabil anumite exercitii si ritualuri, va accede la ndumnezeire, la samadhil Ce este omul, o
simpl masin? Constiinta nu joac nici un rol?
- Da, se grbea el mereu s m asigure, totul survine asa, automat, prin exercitii.
O asemenea afirmatie mi se prea extrem de simplist si de-a dreptul stupid. Mi-a fost imposibil s o accept. Mai
trziu aveam s-l aud si pe Niranjan exprimnd acelasi punct de vedere. Prea s fie credinta general a yoghinilor.
n Upanishade, pe care hindusii le socotesc n unanimitate crti sfinte si de mare autoritate, yoga este considerat
magie nalt. Ea este evidentiat si elogiat n antitez cu celelalte siddhis (puteri) si practici, care sunt
dispretuite si privite ca magii de un nivel sczut, cu care nu trebuie s-si piard vremea nimeni din cei initiati.
Pn la urm, ns, acesti yoghini indieni se dovedeau a nu dispretui nici umila practic a chiromantiei, dac li se
ivea oportunitatea de a stoarce bani de pe urma ei!...
Benoir fusese sftuit s ia drumul Indiei de ctre dasclul su, un mag francez pe care l pltea scump si de
capacittile cruia era foarte entuziasmat. Odat mi-a povestit c profesorul su, expert n karate, neutralizase doi
tineri vagabonzi (care l atacaser cu cutitele n metroul parizian) folosindu-se numai de picioare, fr s-si lase din
mn valiza pe care o purta asupra sa. Acest profesor era admirator al lui Pitagora, si continuator al aceleiasi
traditii. Drept consecint, Benoir se socotea el nsusi un succesor spiritual al lui Pitagora.
n urechile mele, astfel de istorii sunau oarecum ciudat. Un profesor al crui nivel spiritual se pretindea att de
ridicat, s recurg la violent fizic pentru a-si pzi portofelul... era o imagine destul de insolit. Nu-mi pot reprima
imboldul de a evoca o ntmplare relativ asemntoare, avndu-l ns ca protagonist pe btrnul Paisie. Diferenta
va fi mai mult dect elocvent.
Cndva, un tnr de 20 de ani care crescuse ntr-o mnstire buddhist si care l vizita frecvent pe printele Paisie,
a vrut s testeze puterea btrnului. I s-a strecurat asadar pe la spate si a strns cu putere n bratele sale
viguroase trupul firav si suferind al btrnului. ntr-un acces de cutezant, i-a spus cu obrznicie: Ia s vedem,
poate s te ajute acum Sfntul Arsenie?.
Numai ce am auzit acest cuvnt, povestea btrnul, si l-am simtit ca pe o blasfemie. Am fcut un gest foarte discret
cu mna n aer, si s-l fi vzut cum a srit 2 metri mai ncolo si s-a lipit de perete... Apoi mi-a pus metanie si l-am
sftuit s-i cear iertare Sfntului.
Asa am socotit si eu dintotdeauna, c pe oamenii duhovnicesti i ocroteste Dumnezeu n chip duhovnicesc, astfel
nct n-au niciodat nevoie s recurg la lovituri si karate - care nu numai c pot produce mari vtmri celuilalt,
dar nici nu au absolut nimic n comun cu firea si purtrile unui sfnt.
5. Louis
Era de asemenea francez, discipol al lui Satyananda. Venise n ashram cu intentia de a deveni profesor de yoga. Ii
pretuiam caracterul, si nc mai corespondez cu el sporadic. Pe atunci avea n jur de 25 de ani. Nu-si aroga merite
de initiat. Era un tnr modest, cu suflet bun. mi amintesc c mi-a druit o cciulit de ln la scurt vreme dup
ce m-am ras n cap si sufeream de frig. Era amabil, milos si lipsit de viclenie. Nu ironiza, nu invidia si nu jignea
niciodat pe cineva. Fire linistit si retras, nu obisnuia s vorbeasc prea mult despre sine. Tria mpreun cu
printii si ntr-un sat din sudul Frantei.
Nu mersese la facultate. Avea probleme cu serviciul si cu banii. Pe deasupra, si vrsa regulat o bun parte din
economii n fondurile ashramului. Voia s scape de srcie si credea c va reusi acest lucru prin... yoga. Cnd voi
face bani, am s te vizitez n Grecia, mi spunea el adesea. n ciuda tuturor eforturilor mele de a-i submina aceast
obsesie, a continuat s cread cu nflcrare c va deveni bogat cu ajutorul yogi. Acum, dup zece ani, se afl n
exact aceeasi situatie, desi a devenit ntre timp yoghin. Srac si necstorit pn astzi, mi scrie totusi c m va
ntlni n Grecia imediat ce va face bani. Trieste nc n acelasi sat, nsufletit de vechea sperant c yoga l va
ajuta s fac rost de bani. O credint creia i rmne la fel de consecvent, n ciuda celor zece ani care s-au scurs
fr nici un rezultat. Dincolo de marea lui naivitate, i pstrez o adnc simpatie.
6. Kabirena
Intr-una din cldirile ashramului functionau o tipografie si o legtorie de crti, care angrenau o ntreag mas de
oameni. Se tipreau aici exclusiv crtile gurului. Responsabilul acestei activitti era un swami indian. Avea n jur de
30 de ani si se numra printre cei naintati spiritual. Incinta tipografiei era ntesat de mandale: ciudate
combinatii de figuri geometrice colorate variat si strident, ale cror mesaje sunt adresate subconstientului, dup
cum afirm Karl Jung, ntemeietorul psihiatriei contemporane. Jung n-a ascuns legturile sale cu hinduismul, din
care s-a si inspirat n elaborarea unora dintre teorii, precum el nsusi a mrturisit ctre sfrsitul vietii.
Aceste mandale erau pictate de o swami american, rezident permanent a ashramului. Erau ntr-adevr forme
sugestive. Lucrnd pentru cteva zile la aceast tipografie, am simtit deodat un impuls neobisnuit ctre a desena;
am nceput deci brusc s desenez, aproape mecanic, automat, fr nici un efort de imaginatie si chiar fr nici o
urm de participare personal, ci mai degrab supunndu-m unui stimul care fie emana din luntrul meu, fie era
indus din afar prin sugestie. Am schitat astfel o suit ntreag de forme ciudate, simetrice, absolut impresionante.
Le-am artat responsabilului indian, la sugestia celor din jur.
Dup o scurt privire, acesta a exclamat: Sapte frunze! Saptele este un numr ncrcat de sensuri spirituale!. Suna
prietenos si chiar ncurajator. Am continuat pentru cteva zile s-i art desenele pe care le realizam. Aceast stare
neobisnuit m acapara zilnic: desenam fie pe hrtie, fie pe pardoseal, iar uneori modelam chiar din pmnt
diverse forme si figurine simetrice. Am ajuns repede la concluzia c aceast predispozitie stranie a mea provenea
din afar. Mai precis, de la conductorul ashramului, Niranjan. Temeiul acestei convingeri a fost faptul c simteam
exact acelasi lucru ca atunci cnd l ntlnisem pentru prima dat n biroul su. Era usor de presupus c cele numai
cteva zeci de metri care ne desprteau acum nu constituiau un impediment serios n calea tehnicilor sale, chiar
dac i lipsea contactul vizual cu mine.
n acele zile am cunoscut-o la tipografie pe Kabirena. Era o swami indianc, putin mai tnr dect mine. Am intrat
n vorb pornind de la niste chestiuni concrete legate de activittile pe care le desfsuram la legtorie, si ne-am
pomenit privindu-ne insistent, surztori si fericiti. Era ceva neasteptat, intens, cu un substrat erotic... Ne aflam n
mijlocul tipografiei, n picioare, n vreme ce toti ceilalti colegi sedeau pe podea, si nu ne mai puteam stpni
rsetele si bucuria. Se ntelege c am ncercat s prelungim la maximum momentul respectiv.
n zilele urmtoare, responsabilul tipografiei a devenit agresiv n raporturile cu mine. Odat, n timp ce cram niste
cutii cu hrtie, mi-a fcut o observatie aspr, reprosndu-mi c nu sunt atent la cutii. Era evident c m
nedreptteste. I-am spus totusi un banc, strduindu-m s destind astfel atmosfera. M-a privit ameninttor si mi-a
vorbit nc si mai dur. Omul simtea c poate s-mi fac ru. Eram gata s ripostez, cnd americana swami,
mpreun cu care cram cutiile, mi-a spus cu un aer serios si speriat: Taci!. Frica ei m-a convins s m supun. Ce-
ar fi putut s-mi fac acest yoghin? M-ar fi distrus sufleteste? Si-ar fi folosit puterile n acest scop, asa cum l
simteam amenintndu-m? De ce s-a temut tnra? Ne legau sentimente de simpatie, fapt pentru care am ascultat-
o si mi-am continuat treaba, plecnd de acolo. Mai trziu, cnd am ntrebat-o de ce se speriase att de tare, mi-a
spus c fusesem n pericol, pentru c acela era un yoghin foarte puternic.
Dup acest mic incident am devenit mai atent, si mi-am dat seama c puternicul yoghin era gelos. si dorea, sau
chiar avea deja, un anumit tip de relatie cu Kabirena. Desigur, se presupunea c n ashram nu exist relatii sexuale.
Femeile si brbatii triau separat, n cldiri diferite. Pe ascuns, ns, lucrurile stteau altfel. ntr-o zi, rmnnd
linistit n camera mea, fr s mai merg la lucru precum ar fi trebuit, am auzit dou femei swami rznd si vorbind
n soapt. Una dintre ele i povestea celeilalte cum o urmrise un oarecare swami si se strduise s o conving s
ntretin cu el raporturi sexuale. Ea nu fusese de acord, drept pentru care l evita cu destul causticitate.
Cnd i-am istorisit ntmplarea lui Tony, unul dintre profesorii de yoga cu care m mprietenisem, acesta nu numai
c n-a pus la ndoial adevrul celor relatate, ci chiar se interesa s afle o modalitate de a participa si el. Am fost
nespus de uimit. Mi-a mrturisit rznd c el se ngrijeste mereu s-si satisfac instinctele sexuale pn la
satiu, ca n felul acesta s dispar treptat dorinta. Sustinea nici mai mult nici mai putin dect c modul de a scpa
cineva de dorinta sexual, pe care yoghinii pretind la prima vedere c ar socoti-o de calitate inferioar, este s
ntretii ct mai multe relatii sexuale, pn la saturatie. Aplica si el n viata de fiecare zi acest principiu, care prea a
fi n contradictie flagrant cu tot ceea ce citisem pn atunci n crtile yoghinilor. Desigur, Tony era profesor de
yoga, iar eu un simplu nceptor ignorant. El i cunostea pe gurusi de ani de zile si de aproape, iar eu de putin timp
si de departe. n plus, indiciile pe care le extrgeam din realitatea concret adevereau sustinerile sale.
Abia dup zece ani de zile, cnd am avut ocazia s citesc niste crti noi ale lui Satyananda, nedumerirea mea s-a
dezlegat. Gurul admitea public c exist si calea de-a stnga prin care se poate accede la constiinta absolut,
anume prin intermediul experientei extatice orgiastice. Aceasta ns, spune el, nu este propovduit cu surle si
trmbite. Este pstrat ntr-un oarecare con de umbr, pn cnd oamenii se coc ndeajuns pentru a o putea
primi. Se vede astzi limpede c ntre timp oamenii s-au mai copt, cci yoghinii spun acum public ceea ce n urm
cu ctiva ani nvtau doar n ascuns. Si oare ce alte secrete mai ascund pn cnd ne vom coace deplin?
Aceast ntmplare este elocvent n privinta strategiei la care au obiceiul s recurg. La nceput se camufleaz, nu-
si dezvluie adevrata fat, ci adopt o masc atractiv si usor de acceptat. Cnd persoana vizat se ataseaz de ei
nemijlocit, ntr-o relatie direct, ncepe s se produc schimbarea, ntr-un ritm lent si gradat, n asa fel nct s nu
ntmpine mpotriviri. O dat ce omul ajunge la o rutin a supunerii psihologice oarbe, este socotit n sfrsit copt
pentru nvtturile secrete, care presupun n chip necesar si practici de aceeasi natur.
Care este deznodmntul acestei cltorii? Care este tinta acestor oameni? Care este sfrsitul cii celei de-a
stnga? Care este desvrsirea clamat de Tantra Yogal Nu cumva slujbele orgiastice n cinstea idolilor? Adic
exact ceea ce fceau vechii idolatrii n urm cu 2000 de ani, slujind Afroditei sau Astartei? Este suficient de sugestiv
exemplul lui Rajneesh, marele guru indian care a declansat un adevrat fenomen de mase n Occident, i ndopa pe
adeptii si cu narcotice si i mpingea la orgii n grup pentru a-i... elibera! Presa a relatat cu lux de amnunte
nenumrate asemenea evenimente, iar eu cunosc personal fosti discipoli ai lui Rajneesh care mi s-au destinuit.
n felul acesta este distrus persoana si se nimiceste chipul vesnic al omului. n cadrul orgiilor n grup, omul se
comport si este folosit ca un animal. Nu exist nici contact personal, nici sentimente. Exist numai orgia irational
care devasteaz structura sufleteasc, mretia si demnitatea persoanei.
Diavolul de la nceput a fost ucigas de oameni (Ioan 8, 44). Dup cum exist practici concrete prin care cineva si
poate ucide trupul, tot astfel exist practici concrete care ucid sufletul, iar omul devine mort sufleteste si se misc
n aceast lume numai sub nrurirea trupului. Ajunge un deplorabil zombi.
Cci prin pcat a intrat moartea n lume, ne avertizeaz Apostolul Pavel (Rom. 5, 12).
7. Tony
Englez, blond, de statur medie, bine legat, inteligent. Tatl su era pastor n biserica anglican. Studiase
matematica la Universitate n Anglia.
Se dedicase yogi. si prsise casa si tria prednd cursuri de yoga pentru nceptori. De-abia si cstiga pinea
zilnic. Era adept al gurului Satyananda, si practica la rndul su Kriya Yoga. De la el am auzit pentru prima dat
despre Tantra si despre activittile sexuale ale yoghinilor.
Cltorea prin ntreaga lume si plnuia s-si petreac restul vietii ntr-unui din ashramurile gurului, oriunde i s-ar
fi indicat de ctre acesta. ntr-o zi, discutnd despre Bhagavad Gita, mi-a spus:
- Stii, Hristos a fost un mare yoghin!
- Hristos a fost yoghin, iar Shiva este Dumnezeu? l-am ntrebat.
Nu mi-a rspuns. Avea o preferint anume pentru zeul Shiva, Dumnezeul distrugerii - conform teologiei hinduse.
Lepdase crestinismul, si n locul icoanei lui Hristos avea atrnat n camera sa o reprezentare a lui Shiva. Cine era
ntr-o mai mare msur responsabil pentru aceast stare de fapt? Tatl lui, sau gresita tlcuire a Evangheliei si
strmba propovduire a lui Hristos fcut de biserica anglican? Relatiile sale cu printii erau tulburi. Fuma din
cnd n cnd hasis, iar de cteva ori luase si L.S.D. mi mrturisise c fuma hasis inclusiv n ashram, mai ales nainte
de sadsang, ntlnirile de grup n cadrul crora i adresam diverse ntrebri lui Niranjan. Mi-a explicat c n felul
acesta avea experiente mai intense. O dat l-am prins n flagrant, mpreun cu alti doi yoghini, masturbndu-se
ntr-una din camerele ashramului. l admira pe Niranjan si i dispretuia pe ceilalti indieni care nu erau swami. Avea
complexul superiorittii britanice.
Mi-a druit crtile gurului si Gita n editii englezesti. Mai trziu aveam s cltorim mpreun cteva zile prin India.
ALLAHABAD: A DOUA NTLNIRE CU BABAJI
Toti yoghinii din Mongyr ai lui Satyananda erau impresionati de faptul c-l ntlnisem pe Babaji n ashramul su
din Himalaya. Veneau asadar s-mi cear diverse amnunte. Voiau, de pild, s afle locatia exact, ceea ce era ns
destul de greu de determinat. n orice caz, preau extrem de dornici s aib o ntlnire cu Babaji. Pentru ei, acesta
reprezenta aproape un mit. Chiar si Niranjan, conductorul ashramului, si manifesta oarecum fascinatia si
curiozitatea. Cnd mi-a spus He is in the highest level (El se afl la nivelul cel mai nalt), am nteles c toti cei de
acolo mprtseau aceeasi opinie. Cert este c actiunile mele crescuser n ashram cu acest prilej.
Eu stiam asadar c, n ziua cutare a lunii, Babaji va cobor pentru cteva zile n Allahabad, unul dintre orasele sfinte
ale Indiei, situat pe valea Gangelui. Cnd am cerut asadar permisiunea de a merge s-l vd, am ntlnit iarsi pe
chipurile lor fascinatie si uimire pentru faptul c urma s plec ntr-acolo tocmai n zilele acelea. M considerau
norocos, privilegiat. Mi-au explicat ndat si motivul. La fiecare doisprezece ani avea loc n Allahabad o mare
srbtoare religioas la care se adunau yoghini si gurusi din toat India. Srbtoarea dura trei zile si era nchinat
ntregului panteon hindus. As fi avut, prin urmare, nespusa cinste si binecuvntare s m aflu printre marii
yoghini, si n felul acesta s fiu ajutat de energia si de vibratiile lor. Faptul c eu, un strin neinitiat, cunosteam
locul si ziua cu pricina, a fost socotit de ctre conductor un privilegiu iesit din comun, astfel nct mi-a ngduit
cltoria. Altfel spus, mi-a returnat pasaportul si banii pe care mi-i retinuser la intrarea n ashram.
Am luat asadar trenul si, dup o lung cltorie, am cobort n Allahabad. Era un oras indian clasic, cu structura si
aspectul unui sat urias: drumuri mici, nguste, ntunecate si murdare, case cu dou sau trei caturi, majoritatea lor
fiind construite din lemn si lut, iar cele mai moderne din beton. Cum s-ar fi putut cineva descurca n acel haos
labirintic? Hrti nu existau, iar drumuri mari nici att! Orice strin s-ar fi rtcit n mod sigur de la prima ncercare
de a ptrunde n oras.
Am mers la un hotel din apropierea grii. Am nchiriat o camer cu un singur pat, m-am odihnit pn dup-amiaz,
iar apoi am iesit la plimbare cu intentia de a lua si masa. Am decis ca din ziua urmtoare s-l caut pe Babaji. Nu mi
se prea deloc probabil s-l gsesc eu, ns credeam c va aranja el cumva lucrurile, ntocmai ca si la ntlnirea
precedent.

Curnd s-a nnoptat, iar eu continuam s cutreier drumurile. Din loc n loc, m strecuram pe cte o ulicioar
strmt si luam pulsul zgomotoasei vieti indiene. Drumurile erau ticsite de lume. Problema suprapopulrii este n
India una incendiar. Pe toate arterele ntlnesti mari aglomerri de oameni, vehicule foarte putine si o mizerie de
nedescris. Eram contrariat de faptul c nu izbucneau n lant epidemii de cium sau holer. Purtam o pereche de
ghete care mi mai diminuau ntructva repulsia de a fi nevoit s psesc pe asemenea drumuri. Orasul-sat nu ddea
impresia c ar dispune de un sistem de canalizare. Majoritatea indienilor mergeau n picioarele goale, clcnd
direct pe stratul gros format din noroi, fecale animale si umane, zoaie si deseuri.
Luminile electrice pe aceste strdute erau rare, dar existau focuri aprinse ici si colo. Indienii au n general obiceiul
s aprind seara focuri la marginea drumului. Resimtind puternic frigul dup arsita zilei, se adun n jurul focului si
se ntind la taifas ceasuri n sir. Multi dintre ei nici mcar nu au unde s mearg altundeva, drept pentru care dorm
pe trotuare.
n acea noapte, ns, yoghini de toate felurile si amplasaser adposturi n cele mai diverse locuri. Unii n cte o
groap, altii n vreo curte, altii ntr-un parc, altii sub vreun copac oarecare. Oamenii se adunau n jurul lor, si
scoteau ncltrile si se asezau. Urmau s-si petreac noaptea cntnd Bhagavad Gita n ntregime. Unii aveau si
instrumente cu care acompaniau cntarea. Indienii cei mai credinciosi sedeau n imediata apropiere a yoghinilor,
de jur-mprejurul lor. Altii stteau mai departe, urmrindu-i n picioare, iar dup scurt timp plecau. Eu cscam gura
plimbndu-m dintr-un loc n altul.
M-am alturat unui grup oarecare. Yoghinul din mijloc purta rasa portocalie. Era slab, cu prul si barba albe si
lungi. Avea un chip linistit si frumos. Sedea n pozitia lotusului. n fata unei crti deschise, cnta cu mna dreapt la
un instrument care semna cu o muzicut minuscul. Avea si un glas melodios. Pentru mine, constituia tipul cel
mai reprezentativ al yoghinului. Corespundea ntru totul imaginii pe care mi-o construisem despre ceea ce
nseamn un yoghin. Acesta prea s fie si motivul pentru care m oprisem n fata lui, asa nct m-am apucat s-l
cercetez cu atentie.
Brusc, am luat seama la mine nsumi, constientiznd c mi se ntmpl ceva bizar: capul mi juca ncoace si ncolo,
ca si cnd as fi ncercat s alung ceva care voia s se aseze deasupra mea; cu amndou minile mi frecam ochii,
de parc m-as fi strduit s m trezesc, n timp ce lumea se ndeprta din jurul meu uimit si nfricosat. Unii
dintre ei prseau chiar definitiv adunarea. n sfrsit, mi-am revenit! L-am privit impasibil pe yoghin. Las-o mai
usor cu mruntisurile astea ieftine!, i-am zis n sinea mea. Nu m suprasem pe el, ci pur si simplu mi pierdusem
orice interes. Am plecat indiferent fat de puterile lui, pe care tocmai mi le dovedise.
Dup putin timp m-am ntors la hotel si m-am culcat.
Reflectnd mai trziu asupra ntmplrii, am constatat c nu-mi putusem da seama cnd anume mi-am pierdut
controlul si constiinta de sine. Nu realizasem cnd a nceput exact, nici ct a durat acea stare ce m cuprinsese, nici
ce am fcut n tot acel rstimp. Devenisem constient abia din momentul n care am nceput s m lupt pentru a
scpa. Dar acela fusese oare nceputul, sau sfrsitul fenomenului? Nu cumva yoghinul nu izbutise s m
hipnotizeze? Nu cumva i esuase tentativa de a m supune? Nu cumva se strduise numai, fr succes? Ori poate se
petrecuse tocmai contrariul? Adic, ncepusem s m mpotrivesc abia la sfrsit, dup ce m-a lsat el, cnd am
nceput s m trezesc? Cte minute durase aceast luare n stpnire? Probabil c n-am s o aflu niciodat.
Problema cea mai serioas era c si el intervenise asupra mea tot fr permisiunea sau consimtmntul meu. O
fcuse pe ascuns, inopinat, cu viclenie, fr ca mcar s-l invit sau s-l provoc. Maniera n care actionase m-a
edificat asupra intentiilor sale perfide.
Este demn de remarcat si spaima oamenilor care fugeau. Ea dovedeste c experienta le spunea c se ntmpl
ceva ru, ceva care justific teama. Dac ar fi avut experiente benefice de pe urma unor astfel de ntmplri, atunci
cu sigurant nu s-ar fi nfricosat, ci dimpotriv, s-ar fi bucurat, si n nici un caz n-ar fi fugit, ci s-ar fi apropiat si ar fi
sezut.
Eu m obisnuisem deja s fiu expus unor astfel de tehnici, fapt pentru care nu mi-a fost fric. Dimpotriv, l
socotisem pe yoghin un diletant. Desigur, nu cunosteam exact modul n care procedase. Ceea ce-mi provoca ns
curiozitatea era acel lucru care avusese tendinta clar de a se aseza pe capul meu. Nu fusese ceva vizibil, audibil
sau palpabil, dar l simtisem nvrtindu-se mprejurul capului meu, asezndu-mi-se pe crestet si apoi
ndeprtndu-se, iar aceasta de mai multe ori. Mi se pruse a fi o anumit energie sau un spirit. Era ca un norisor
care se nvrtea n jurul meu. n tot cazul, nu mi-l doream prin preajm; era apstor, sumbru, agasant, malefic,
agresiv, ntr-un cuvnt - respingtor.
Iar toate acestea le simtisem ca atare exact atunci, asadar ntr-o perioad cnd nc m zbteam n ignorant si
confuzie, nestiind ce se ntmpl cu mine. Astzi pot spune cu certitudine c acel individ ndreptase asupra mea un
spirit ru, un demon care se strduia s-mi ptrund n suflet si s m aduc sub stpnirea sa, supunndu-m
poruncilor yoghinului. n acea mprejurare am reusit s evit un asemenea deznodmnt, ns din nefericire aveam
s o ptesc mai trziu.
n dimineata urmtoare am pornit n cutarea lui Babaji. Aveam la mine o adres, care totusi nu reprezenta nimic
n fata haosului din acest sat urias. Eram ns linistit: cel care m cluzise pn n vrful Himalayei trebuia
negresit s-mi dea si acum o mn de ajutor pentru a m ndruma ctre el.
Mncnd o banan n loc de mic dejun, am ntrebat la ntmplare un trector. Mi-a spus c trebuie s merg exact n
directia opus. M-am ntors deci napoi. Dup ceva drum am ntrebat din nou. Omul s-a uitat cu atentie la adres si
mi-a spus c trebuie s trec de cealalt parte a liniei ferate, ntruct dedesubtul adresei era scris civil line.
Urmndu-i sfatul, am ajuns la gar si am traversat calea ferat.
Abia atunci am nteles ntr-adevr ce nseamn civil line. M-am pomenit ntr-o alt lume: drumuri largi, sosele,
bulevarde, parcuri uriase, case elegante, cu dou sau trei etaje, cu grdini si curti spatioase, n stil european.
Pretutindeni domnea o curtenie care nu sugera nici o legtur cu orasul n care descinsesem n seara precedent.
De asemenea, traficul era extrem de rarefiat.
Ce se ntmpla, practic? Calea ferat desprtea asa-zisul oras de zona civilizat. Aceasta era regiunea n care
colonistii englezi si construiser casele si parcurile. Era desprtit de zona indian prin liniile de tren, si numai pe
cteva poduri supranltate putea cineva s accead n aceast regiune. Diferenta economic era urias: de o parte
foamea, srcia, lupta pentru supravietuire, de cealalt parte luxul si opulenta. Dou lumi cu totul opuse. Astzi,
desigur, nu mai existau englezi. Vechii stpni fuseser izgoniti. n locul lor s-au instalat noii stpni, localnici.
Aristocratia indian a preluat impozantele case. Aceast schimbare de gard nu le-a adus ns nici o ameliorare a
nivelului de trai celor care au fcut-o posibil prin jertfa lor de snge, anume tocmai locuitorii zonei srace. Ei si
urmeaz mai departe aceeasi viat mizer si nefericit. Precum animalele - se nasc, dorm si mor pe drumuri.
Acesti indieni au trit asa dintotdeauna, nedispunnd de nici un alt termen de comparatie. Ce se ntmpl ns cu
occidentalii, europeni si americani, care au venit aici influentati de tot felul de scriitori care au cultivat mitul Indiei,
si, o dat ajunsi aici, s-au lsat prad consumului de narcotice, si-au risipit toti banii, si-au vndut pn si
pasapoartele, iar acum sunt goniti de propriile lor consulate crora le-au solicitat regulat ajutor financiar? Ce se
ntmpl cu acesti occidentali ajunsi la sap de lemn, care dorm n strad? n ce dezndejde se vor fi cufundat? Cum
de nu si-au pierdut nc mintile? Cui i se poate imputa n primul rnd aceast situatie? Ce demoni si ce oameni
amgitori i-au momit prin cuvinte dulci si mincinoase, cu povesti mbietoare, cu fgduinte false? N-au oare nici o
rspundere indivizi precum Herman Hesse, de pild, care prin crtile lor au trimis vapoare ntregi de tineri n
India?
Dac mi-ar fi furat cineva borseta n care aveam banii, pasaportul si biletul de ntoarcere, m-as fi aflat automat n
aceeasi situatie tragic. Si sunt sigur c multi indieni ar fi recurs la crim pentru a intra n posesia acestei borsete
care continea cel putin echivalentul salariului lor pe doi ani. Evitam s m si gndesc la acest aspect.
Ptrunsesem asadar n Allahabadul civilizat, cscnd gura la micile palate si la locatarii acestora. Am avut ocazia s
admir chiar si casa lui Gandhi. Intre timp, ns, nimeni din cei interogati nu s-a dovedit n msur s-mi localizeze
adresa lui Babaji. Atunci m-am asezat pe o bncut si i-am cerut mental gurului s m ajute. Am fcut chiar o
fgduint, c voi da 10 rupii milostenie unui indian oarecare.
Un tnr de vreo 20 de ani trecea cu o biciclet prin fata mea. I-am fcut semn si s-a oprit. Artndu-i adresa, mi-a
spus c l cunoaste pe proprietarul casei. Era un mare si foarte bogat librar si editor, care avea legturi comerciale
cu strintatea. Imobilul se afla la aproximativ 3 kilometri deprtare. Tnrul s-a oferit s m duc cu bicicleta sa.
M-am urcat asadar pe biciclet, si dup putin timp am ajuns la destinatie: o vil a crei curte era plin de oameni.
Intruct nsotitorul meu ddea mari semne de ezitare n a m urma, iar eu m grbeam s ajung nuntru, am intrat
repede de unul singur, uitnd s-i multumesc n vreun fel.
M-a ntmpinat o foarte vast grdin, cu gazon, fntn artezian si statui. Ziua era frumoas, senin, cu un soare
arztor. Oamenii sedeau laolalt pe gazon. Se distingeau ucenicii apropiati ai lui Babaji, cei care l nsoteau
permanent si care l purtau uneori chiar pe brate. Se grupaser cumva separat. Ceilalti nu se apropiau. L-am zrit
printre ei si pe cel mbrcat n negru, pe care l nfruntasem la Heracan, cnd mi-a poruncit s-mi scot ncltrile si
s m nchin lui Babaji.
M-am apropiat si m-am asezat lng ei pe gazon. Am deschis discutia cu unul dintre ei, care mi-a prut mai
simpatic, mai familiar. Umbla tot timpul gol-golut, avnd asupra sa doar o bucat de pnz galben pe care o
asternea pe jos atunci cnd voia s se ntind.
Mi-a spus povestea lui. Era olandez din Amsterdam. Nu-i plcuse deloc viata n Europa. De aceea, pe la vrsta de 20
de ani, a luat hotrrea de a pleca definitiv n insulele tropicale Fiji din Oceanul Pacific. Pe drumul ctre Fiji a trecut
prin India, unde l-a ntlnit pe Babaji n ashramul Heracan din Himalaya. Pn n acel moment nu avusese nici o
legtur cu yoga sau cu vreun alt tip de religiozitate. mi povestea:
- Cnd am ajuns n fata lui Babaji, m-a fcut s m simt uite att de mic (si mi-a indicat cu degetele vreo 2
centimetri), n timp ce pe el l simteam urias ct un munte.
- Tu vei face comert, mi-a spus cu fermitate.
- Eu, comert, Babaji?! m-am mirat eu, nu fr team.
- Da, tu, du-te acum.
Plecnd din ashram, aveam s nchei foarte curnd primul meu contract comercial. Eram pe atunci doar un mic
golnas cu o brum de bani. n trei ani am devenit un prosper om de afaceri internationale. Cltoream numai cu
avionul si realizam un profit anual de aproximativ un milion de dolari. Binenteles, am reusit toate acestea numai cu
puterea lui. Apoi Babaji m-a chemat lng el. Am prsit totul si m-am apucat de yoga.
- Mie nu-mi place s muncesc, i-am spus la un moment dat olandezului.
- Atunci nu munci, mi-a rspuns. Ce-ti doresti, o viat linistit?
- Nu! Vreau s aflu ce se ntmpl n aceast lume.
Toate sunt un mister, si nu pot ntelege mai nimic.
- Eu sunt de trei ani mpreun cu Babaji, si nc nu nteleg nimic. Nu stiu cine sunt, nici ce trebuie s fac n aceast
lume, nici ce nsemntate are tot ceea ce se ntmpl, tot ceea ce fac, nici directia n care merg. Tu faci lucruri pe
care nu le doresti? - Nu, sunt liber si fac tot ce vreau.
Ceilalti l-au strigat si s-a ridicat s plece.
- Unde mergi? L-am ntrebat.
- Ne ducem s fumm.
- Pot veni si eu?
- Haide!
Am intrat ntr-o ncpere spatioas a vilei. Toti cei dinuntru aveau n jur de 30 de ani. n timp ce pregteau tsilum,
le-am mrturisit:
- Cnd m aflu n fata lui Babaji, mi-e fric.
- S nu te temi deloc, s nu-ti fie fric, mi-a spus surztor cel mai gras dintre ei.
El a aprins primul tsilum. Trgea, trgea, trgea... fr s mai termine. Cnd a expirat, n cele din urm, a umplut de
fum toat camera dintr-o singur suflare! I-au urmat si ceilalti, cu aceleasi rezultate. Venindu-mi si mie rndul, am
ncercat s o fac pe grozavul. Am tras ct am putut mai mult, dar n-am izbutit chiar nimic, n comparatie cu ei. Am
ametit ns att de tare, nct am simtit c sunt gata s lesin. La urmtoarele runde am participat numai de form.
Amestecul era extrem de tare.
Iesind afar ametit, am ptruns n curtea interioar a vilei. De jur-mprejur erau cldiri tetragonale. Se aflau aici
cam trei sute de persoane, ntre care si destui europeni. Am zrit o tnr blond, mbrcat n haine traditionale
indiene, pe care o cunoscusem n New Delhi. Srmana, se credea femeia lui Babaji si se strduia s se comporte ca
atare. Mi-a fost mil de ea, cci o gseam absolut ridicol. Nimeni n-o jignea, dup cum nici nu-i ddea vreo atentie.
Prea s fi luat-o putin razna. Sttea de ani de zile n India si tria o himer. M ntrebam: n-a putut nimeni s o
fac s-si revin? N-a ncercat nimeni s o aduc la realitate? Care era atitudinea gurului? Mai degrab i hrnea
nchipuirea, dup cum concluzionasem din povestirile unei prietene de-a ei din Delhi. nc un element semnificativ
n cartea de vizit a lui Babaji. Nu cumva avea relatii cu ea? Toti indienii manifestau o fascinatie aparte fat de albii
blonzi, semintia vechilor lor stpni, fascinatie amestecat cu ur si invidie. S constituie oare Babaji o exceptie?
Mi-am reamintit o suit ntreag de istorii relatate de tinere care o ptiser n felul acesta cu gurusii lor...
Intre timp, toti cei prezenti treceau prin fata lui Babaji si i se nchinau, dup care i srutau picioarele. Fat de unii
se purta foarte sever, fat de altii era blnd si binevoitor.
L-am rentlnit pe tnrul care m adusese pe biciclet. Insista s merg si eu naintea lui Babaji. Cuprins de temeri,
am ncercat s tergiversez. S-a simtit foarte prost, fapt pentru care, nevoind s-l pun ntr-o situatie dificil, m-am
dus. ndat ce am ajuns naintea lui Babaji, acesta a devenit iarsi sever. Eu am simtit din nou o fric teribil,
aproape paralizant. Abia am izbutit s soptesc n minte: Ajutor!. Exact n acea clip, gurul s-a mai domolit.
- Cine te-a adus aici? a ntrebat.
- Tu, i-am rspuns, neglijndu-i pe toti cei care se fcuser instrumentele vointei sale si recunoscnd n el
cauza adevrat.
- De unde vii?
- Din Mongyr.
n spatele su stteau ca niste grzi de corp cei cu care fumasem mpreun.
A fcut un semn si m-am ndeprtat usurat de presiunea si angoasa pe care le simteam n fata acestei creaturi
bizare. Ce anume m nfricosa att de tare? Ochii si neobisnuiti? Marea sa putere? Dar si printele Paisie avea o
foarte mare putere, dup cum si ochii si deveneau neobisnuiti, mai presus de fire, ns nu m speriasem niciodat
alturi de el, ci dimpotriv. De ce m stpnea totdeauna aceast apsare si fobie n fata lui Babaji? - m ntrebam
eu pe atunci...
A sosit si ora mesei. Ne-am asezat pe pmnt, n siruri. I s-a mprtit fiecruia cte o frunz mare pe care urma s
fie pus mncarea: cartofi, verdeat, orez fiert si condimente din belsug. Tnrul care sttea lng mine mi-a
povestit c devenise de curnd patronul unei fabrici. Era asadar un indian bogat, urmnd s devin si mai bogat, de
vreme ce se afla abia la nceput. si datora ntreaga situatie lui Babaji, despre care spunea c le mparte bogtie
unora dintre discipolii si. Printre acestia se numra si editorul proprietar al vilei. ntr-adevr, costurile gzduirii
erau imense, mai ales c yoghinii aveau s rmn patru-cinci zile n casa editorului, dup care urmau s-si
schimbe locatia. Iar toat aceast lume trebuia s mnnce si s doarm. Familia eliberase camerele si le cedase
integral gurului si ucenicilor si. Mrturiseau cu totii c prosperitatea material le era asigurat prin intermediul
capacittilor lui Babaji. Desigur, pe toate acestea le-am realizat prin puterea lui, era leit-motivul tuturor.
Jertfa
Dup mas a nceput jertfa. n curte fusese amenajat un altar special, unde aprindeau focul si jertfeau. S-au adus
niste tipsii cu materii unsuroase. Babaji aducea jertfa, ajutat de stpnul casei si de cei mai apropiati ucenici, care
erau masati n jurul su. Luau din cnd n cnd grsime cu o lingur mare si o aruncau n foc, n timp ce cntau
diferite imnuri ctre zei. Se rspndea un pregnant miros de carne ars. Toti ceilalti urmreau cu evlavie. Aceast
slujb a durat aproximativ dou ore. La sfrsit, din lingura nnegrit pe care o folosiser la slujb, unul dintre
discipoli (era tocmai amicul meu olandez) lua cu degetul funingine si atingea fruntile celor prezenti, desenndu-le
astfel cte o bulin ntre sprncene. M-am apropiat si eu, beneficiind de acelasi tratament. Fusesem impresionat de
slujb. N-am realizat ns pe moment cui i era adresat acea jertfa. Binenteles c nu lui Hristos. Oamenii erau
politeisti, idolatri. La nceput am sesizat mai greu consecintele acestui aspect, deoarece, sub influenta
crestinismului, mi era complet strin modul lor de perceptie a realittii. Ei ns aduceau cu adevrat jertfe idolilor,
ntocmai precum vechii elini, orict de neverosimil mi se prea pe atunci!
Yoga si hinduismul sunt lucruri inseparabile. si asum exact aceeasi filosofie, aceeasi credint, izvorsc una din
cealalt. Hinduismul nu poate fi imaginat fr zeittile sale diforme si monstruoase. Yoghinii acestia erau pur si
simplu fideli traditiei, slujeau si se nchinau idolilor lor. Iat c si n secolul XX exist idolatri! Mi-am fcut astfel o
idee despre cum va fi artat Grecia nainte de crestinism, cnd oamenii se nchinau celor doisprezece zei ai
Olimpului. Desigur, indienii i ntrec cu mult pe vechii elini. Ei venereaz mii de zeitti, dintre care o mare parte au
aspect si nsusiri de animale, iar nu de oameni - precum aveau zeii antici ai grecilor.
Inchinarea
Gurul se plimba nestingherit prin mijlocul oamenilor, fr ca cineva s cuteze a se apropia de el sau a-i atine calea.
Apoi a disprut nspre aripa sudic a cldirilor. Multimea a format o coad. Se duc s treac iarsi prin fata lui, ca
de obicei, m-am gndit eu. Fiindc intentionam s prsesc vila, am intrat si eu n rnd. Nu pentru a m nchina lui
Babaji, asa cum m ndemnau ei, ci doar n semn de salut. Era un simplu gest de politete. n definitiv, mi-au oferit
ospitalitate!, mi spuneam n gnd.
Sirul era lung si nu-l vedeam pe Babaji. Il ascundeau ctiva copaci. Dup un timp, apropiindu-m mai mult, l-am
vzut iesind din spatele copacilor. Pn s apuc s m mai ntreb cui se nchinau atunci oamenii dac nu lui Babaji,
m-am pomenit n fata unui templu cu vreo douzeci de statuete de cte jumtate de metru nltime. Alturi se
postaser grupuri de brahmani care supravegheau sirul cu severitate. Babaji se ctrase pe creanga unui copac si
m privea. n fata mea mai erau trei persoane. Se nchinau, lsau bani si plecau. M-am jenat s ies din rnd. Ar fi
fost un gest jignitor fat de toti ceilalti. Nu aveam nici posibilitatea de a pleca discret. M-am apropiat asadar si m-
am nchinat idolilor, fcnd n aceeasi clip si rugciune ctre Hristos.
Astfel am clcat porunca lui Dumnezeu pe care o auzisem ntr-un chip att de minunat n minte atunci cnd am
urcat pentru prima dat treptele ashramului Heracan si am fcut cunostint cu idolii.
Eu sunt Domnul Dumnezeul tu. S nu ai alti dumnezei n afar de Mine. S nu te nchini la idoli, nici s le
slujesti lor. Ce fcusem eu n acea zi? Nu participasem la o slujire? Nu m alturasem unei jertfe? Nu erau ele
adresate n mod evident idolilor hindusi? Nu spune prorocul David n Psalmi c Toti idolii neamurilor sunt
demoni (Ps. 95,5)? Nu sfrsisem prin a m nchina idolilor?
Oare nu pentru c refuzau s arunce un pumn de tmie n foc spre cinstirea idolilor si pierdeau martirii crestini
avutia lor, si pierdeau persoanele iubite, si pierdeau nssi viata n grozave torturi suferite din partea idolatrilor?
Asa refuzau ei s se supun minciunii si tatlui minciunii, Satanei. Asa se luptau pentru adevr. Iar acest adevr
este cel mai nsemnat dintre toate. El nu vizeaz cine stie ce constructie abstract sau teorie cu termen limitat, ci
priveste ntreaga viat a omului, anume risipirea ei n minciun, n rtcire, sau valorificarea ei autentic prin
contact nemijlocit cu realitatea, care este Dumnezeu.
Martirii crestini se luptau cu iubire pentru adevr, pentru Dumnezeu, pentru semenii lor, artndu-le calea
adevrat care duce la viata vesnic, strduindu-se s-i elibereze din non-existenta propriilor himere, din moarte.
Desigur, ei nsisi au dobndit viata vesnic prin moartea trupului. Au schimbat cele vremelnice cu cele vesnice, cele
ieftine cu cele de pret. Au primit darul iubirii si al curajului de la Dumnezeu, Care a fgduit ntregii lumi: Oricine
va mrturisi pentru Mine naintea oamenilor, si Fiul Omului va mrturisi pentru el naintea ngerilor lui
Dumnezeu (Luca 12, 8).
Hristos ne ndeamn s nu ne temem de vrjmasii Si, care au puterea s ucid doar trupul nostru, dar n-au nici o
stpnire si nici o putere asupra sufletului nostru vesnic, si deci nu ne pot aduce vtmri substantiale. Trebuie s
ne temem mai degrab de desprtirea de Adevr si de Iubire, adic de Adevratul Dumnezeu, desprtire care ne
conduce la pierderea fericirii vesnice.
De bun seam, atunci n-am realizat ntreaga semnificatie a gestului meu. Constiinta mea nu functiona. n plus,
eram ametit de tsilum, trt de sentimentele amicale fat de ctiva yoghini, nselat de formalisme politicoase.
Intrasem n rnd cu un scop, dar n final am fcut cu totul altceva. Tocmai pentru c aveam anumite circumstante
atenuante, Dumnezeu m-a iertat mai trziu...
Cum m-am demonizat
Dup acest ultim act, lumea a nceput s se mprstie n grupuri. Babaji se retrsese. M hotrsem s plec.
Zrindu-l pe yoghinul olandez, m-am dus s-mi iau rmas bun. M-am asezat lng el pe gazon si am schimbat
cteva cuvinte. Ne vom revedea, i-am spus si l-am lovit prieteneste peste coaps. Atunci am simtit ceva iesind din
corpul su si intrnd n al meu. O putere mi-a inundat tot trupul.
M-a privit cu uimire! S-a ridicat si a plecat precipitat, fr s mai spun un cuvnt. M-am mirat si eu de ceea ce
simtisem, dar si de reactia olandezului gol-golut. N-am nteles ce mi se ntmplase.
Am pornit apoi pe jos spre hotel, unde am ajuns abia la miezul noptii, dup opt ore de mers. Pe tot parcursul acestui
drum, am simtit n mine o urias energie. M simteam foarte puternic. Pseam cu mndrie si arogant,
netemndu-m de nimeni si de nimic. Niciodat n viata mea nu m simtisem att de puternic. Mi se prea c-i am
pe toti oamenii n mn si c m pot impune n fata oricui fr nici un efort. Eram stpnul stpnilor. Niciodat
n viata mea nu am psit att de liber pe pmnt, m-am gndit atunci. Acest sentiment de libertate izvora din lipsa
oricrei frici sau nesigurante. Eram convins c pot controla absolut orice situatie neprevzut... iar neprevzutul n-
a ntrziat s se iveasc.
Se nnoptase si intrasem pe un drum secundar, ngust si ntunecat. La 50 de metri n fata mea am vzut vreo zece
brbati care puneau ceva la cale, artnd ctre mine. Le pream o victim sigur. Am naintat drept spre ei,
ignorndu-i cu desvrsire. Cnd ne mai desprteau 10 metri, s-au adunat buluc si au pornit ctre mine ntr-un iures
mut si slbatic. Nu m-am temut nici o clip, ba chiar zmbeam arogant continund s psesc n acelasi ritm. De
ndat ce au ajuns lng mine si m-au nconjurat, au nlemnit. Le-a disprut orice urm de ndrzneal. S-au repliat
nspimntati. M-am oprit si i-am privit. Cineva din lateral mi-a strigat ceva pe un ton ameninttor si injurios. M-am
ntors, l-am privit si s-a oprit brusc. Apoi mi-am fcut drum exact printre ei, mpingndu-i usor dar ferm, si m-am
ndeprtat fr s le mai dau nici o atentie.
n mod normal acestia s-ar fi npustit asupra mea, mi-ar fi smuls pretioasa borset cu banii si pasaportul, m-ar fi
trntit la pmnt, m-ar fi scuipat si m-ar fi lovit cu picioarele, cu pumnii si cu orice altceva le-ar fi dictat slbticia si
ura lor. n srcia si disperarea din India, astfel de incidente erau la ordinea zilei.
Ce se ntmplase ns? Ce vzuser pe chipul meu, determinndu-i s cedeze terifiati? Fetele lor i recomandau
ca pe niste oameni lipsiti de scrupule. Nu se jucau. Mai fcuser astfel de lucruri, aveau experient. Cu
sigurant c rmseser deodat extrem de intrigati n privinta mea. Ct despre mine, stiam negresit c posed
puterea lui Babaji, pe care o dobndisem mai degrab de la prietenul meu olandez, la plecare.
Ispita puterii
Mi-am continuat drumul. Se nnoptase bine si am intrat ntr-un parc imens, unde existau vechi constructii de mari
dimensiuni. Era un templu oarecare. Stiam c asemenea locuri sunt frecventate de hoti, dar nici mcar nu-i luam n
calcul. Nu mi-am luat nici un fel de msuri de precautie pentru a evita s fiu vzut si urmrit de virtualii tlhari. M
preocupa intens un cu totul alt aspect: dispuneam de o mare putere! Triam cu adevrat puterea.
- Putere... putere! Ce-i ru n asta? m ntrebam n sinea mea.
- Bine, dar tu ce cauti de fapt n viat? mi replicam ntr-un dialog luntric.
M-am asezat s fumez o tigar si s reflectez mai adnc si mai limpede. M-am ntins pe jos si am nceput s privesc
stelele Indiei. Pe fondul unei relaxri fizice si psihice, simteam amplificndu-se nluntrul meu dorinta de putere.
Incercam s-mi dau seama dac merit s m mpotrivesc acestui impuls interior.
- Este ru s psesti ca un stpn, ca un suveran pe pmnt? S nu te temi de nimeni si de nimic? S-ti fie
toate la ndemn si s obtii cu usurint tot ceea ce doresti? De ce s fie ru? m ntrebam provocator pe
mine nsumi.
Diversi indivizi se apropiau de mine, unii trndu-se, altii psind pe lng mine cu indiferent. Numai ce-mi
ntorceam fata ctre ei, si se ndeprtau instantaneu. Mi-am adus aminte de germanul n costum pe care l
ntlnisem la ntoarcerea mea din ashramul Heracan, discipol si el al lui Babaji. Se revrsa din el puterea. O putere
stranie. Eram convins c inspiram si eu acum acelasi sentiment.
Nu stiu ct timp am zcut polemiznd cu mine nsumi. Conflictul interior mbrca forma unui dialog de felul acesta:
- Bine, tu ai renuntat la putere. Nu te mai preocupa n mod special s stpnesti; acum te-ai rentors la
vechile deprinderi?
- Da, ns de data asta dimensiunile sunt colosale. Ce-ti va mai putea sta mpotriv? Pe care femeie o vei dori
si n-o vei avea? Ce confort economic ti va mai lipsi vreodat? Ce cunoastere vei cuta si n-o vei dobndi?
Diavolul mi indusese senzatia c ar avea putere nelimitat de a-mi oferi toate acestea.
- Da, dar n-am s gsesc prin asta iubire! m-am mpotrivit eu din nou.
- Vei avea cele mai mari satisfactii din lume, gndeste-te!
- Da, dar pe mine m intereseaz adevrul, ce important au toate celelalte? Si dac le ai, si dac nu le ai, ce-i
cu asta? Sunt toate desarte, stupide si ridicole... Nu, nu m intereseaz puterea, nicidecum!
n aceast stare m-am dus la hotel, unde am dormit aproape pn n dup-amiaza urmtoare.
A doua zi am petrecut-o reflectnd ndelung. Ce se ntmplase cu mine? Ce concluzie puteam desprinde? De partea
cui erau yoghinii, a lui Dumnezeu sau a diavolului? Constituia hinduismul un drum alternativ ctre Dumnezeu, sau
era o curs a diavolului, o perfid rtcire care i fcea pe oameni s-si iroseasc viata fr scop, fr sens? Nu
puteam nc rspunde acestei dileme. Rememoram evenimentele, convorbirile, persoanele; le-am examinat cu
atentie, cutnd s aflu n ele elementele care ar fi furnizat solutii ntrebrilor mele. Totusi, n-am izbutit s ajung la
certitudini.
Intr-una din serile urmtoare l-am vzut n vis pe Babaji. M-a luat de mn, m-a nvtat s zbor si s cnt n acelasi
timp o mantr care se referea la zeul Shiva: Hare Om Namah Shivaya. Aceast mantr mi se ntiprise puternic n
minte. M-am trezit cntnd-o. Eram animat de dorinta arztoare de a merge la gar, cci stiam pur si simplu c la
acea or Babaji va pleca. Am cobort scrile n toiul noptii, dar am aflat usa hotelului ncuiat. Am strigat insistent,
ns nu s-a gsit nimeni s-mi deschid. M-am suit pe terasa hotelului si am auzit n deprtare o multime de
oameni care scandau nflcrat: Sfinte printe biruitor!... Discipolii si luau rmas bun de la gurul lor. Au strigat
mai mult de o or.
Mantra se lipise de mintea mea: Hare Om Namah Shivayam. Era efectul unei interventii nemijlocite a lui Babaji.
Din nou, nu,mi se ceruse consimtmntul sau aprobarea... M-am gndit iarsi la ct de diferit se purta cu mine
btrnul Paisie! M respecta desvrsit. Nu fcea niciodat ceva fr ncuviintarea mea.
n zori m-am dus la culcare, n timp ce mantra mi se tot nvrtea prin minte. Exista n melodia ei ceva care m
atrgea. Eram ns iritat de faptul c-mi fusese implantat n minte din exterior.
EVENIMENTELE SPIRITUALE
Dup Allahabad si rentlnirea cu Babaji, m-am ntors din nou la Mongyr, n ashramul lui Satyananda. M-au primit
ca pe un cunoscut.
Cnd am pornit din Grecia n aceast cltorie, m hotrsem s-mi impun o deschidere total fat de India si tot
ceea ce nsemna ea. De altfel, acesta a fost si motivul pentru care mi scosesem pn si cruciulita pe care mi-o
druise printele Paisie. Decisesem c trebuie s triesc India cu adevrat, si nu s o observ ca un turist. Am luat
parte asadar cu tot sufletul meu la viata ei. Eram deschis de bunvoie tuturor influentelor ei. Asteptam ca la sfrsit
s vd ce va pstra filtrul inimii mele din toate aceste evenimente.
n aceeasi manier m-am strduit s petrec si n ashram. Fceam totul mpreun cu ei: m sculam dimineata,
mneam, munceam, discutam, fceam exercitii yoga. Pentru a cunoaste un lucru trebuie s-l triesti, nu s-l
analizezi pur teoretic. Triam asadar ca un membru al ashramului. Purtam ns nluntrul meu si amprenta
experientelor crestine. Asa se face c am ncercat s mbin anumite practici yoghine cu crestinismul. De pild, m
trezeam dimineata si ncepeam cu meditatia. O dat ajuns la un nivel mental mai profund al meditatiei, ncepeam s
zic rugciunea Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-m, asa cum o nvtasem n Sfntul Munte.
Cred c nu exist o limb omeneasc att de bogat, de profund si de subtil pentru a descrie intensitatea
extraordinar, adncimea si consistenta evenimentelor care se derulau la nivelul mintii si al inimii mele n
asemenea mprejurri. Constiinta lua act cu uimire de aceste fenomene si abia apuca s le nregistreze. Nu exista
timp pentru analiz critic si evaluare rational.
M aflam asadar ntre dou influente spirituale foarte puternice. Oscilam adesea cnd ntr-o parte, cnd n cealalt.
Cea mai mic nclinare a intentiei mele avea o rezonant imediat asupra efortului meu spiritual. Eram angrenat
ntr-o lupt plenar, care angaja ntreaga mea fiint. Pericolele de rigoare mi amenintau nu doar modul de viat, ci
ntreaga existent. Am ajuns inevitabil la epuizare. Fr s m fi suprasolicitat fizic, depusesem totusi o strdanie
sufleteasc iesit din comun. A fost mult pn si numai faptul c a trebuit s traversez toate aceste experiente si
contacte spirituale la care m-am expus. Scopul pe care l urmream presupunea nsusiri de care eu personal nu
dispuneam. ncercam s disting calitatea si provenienta evenimentelor spirituale, ns nu posedam criteriile pe
seama crora as fi putut discerne.
Imi amintesc c pn si somnul meu suferise modificri. Aveam vise din cele mai stranii, nsotite permanent de
senzatia c n sufletul meu se petrec transformri neobisnuite. Dac asemn sufletul cu o cas, cineva prea nu
numai c-mi schimb pozitia mobilierului, dar drma si zidurile, construia n alt parte etc. Socotesc c n timpul
somnului eram hipnotizat. Altfel spus, m hipnotizau de la distant. Cineva sustrgea cheile constiintei mele si
ptrundea n casa sufletului meu.
Cteodat ntrziam s m trezesc dimineata, adic m sculam la ora 7 n loc de ora 5, de pild, iar Benoir rdea pe
seama mea, pretinznd c lenevesc. Eu m simteam ns deja obosit, cci pe durata somnului eram supus acelor
transformri sufletesti.
- Dar, protestam eu, dac ai stii tu cte lucruri mi se ntmpl noaptea... Nu se poate spune tocmai c dorm...
Si n timpul zilei primeam asemenea influente. Ptimeam schimbri neasteptate, ca si cnd o alt minte, un spirit
oarecare se suprapunea peste sufletul meu, si ncepeam s desenez tot felul de simboluri mistice stranii si
expresive. Uneori le modelam din pmnt, dac se ntmpla s intru n astfel de stri n timp ce lucram la grdin.
Fenomenele acestea deveniser constantele permanente ale zilelor mele, mbogtindu-se treptat cu evenimente de
extrem intensitate, pe care le voi descrie ceva mai jos. Aveam convingerea profund c pentru toate acestea era
responsabil conductorul ashramului. Nu-l puteam gsi ns nicieri, spre a-i cere lmuriri.
Pe de alt parte, m-a ajutat si Dumnezeu, prin rugciunile btrnului Paisie, astfel c mai puteam uneori s-mi trag
rsuflarea si s m revigorez sufleteste. Odat, pe cnd m gseam la tipografie si desfsuram o activitate de rutin
stnd jos, am nceput s spun n minte rugciunea Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-m. Am spus-o vreo
jumtate de or si deodat am constientizat cu bucurie c un vl duhovnicesc nevzut m nconjurase ocrotitor. Se
pogorse att de gingas, de tcut si de lin, ca rou pe ln, precum spune Sfnta Scriptur. Era ns att de vdit
pentru toate simturile mele... M-am umplut de fericire si de pace. Am remarcat n acelasi timp c yoghinul
responsabil peste tipografie m privea intens si ciudat. Dar simteam o asemenea sigurant dumnezeiasc nct nu
m nelinistea deloc privirea lui. Dup aceast ntmplare trebuie c intrasem totusi n colimatorul lor. A doua zi am
surprins un yoghin n vrst urmrindu-m pe ascuns de pe terasa unei cldiri, n timp ce lucram n grdin.
Aceasta s-a ntmplat cteva zile la rnd. Se pare c ncepuser s simt ntr-un fel sau altul efectul rugciunilor pe
care le fcea btrnul pentru mine; ntlneau o anumit opozitie de ordin spiritual si nu stiau cui s o atribuie.
Luarea n stpnire
Intr-o zi, n jurul orei 11 dimineata, mi s-a ntmplat ceva cu totul iesit din comun... Mintea mi s-a golit brusc, ca si
cnd eul meu ar fi disprut. ncetasem s mai fiu stpn peste sine. Altceva sau altcineva preluase controlul mintii
si trupului meu. Undeva n strfunduri, la mare deprtare, subzista o vag plpire a constiintei de sine, dar
rmsesem absolut indiferent fat de evenimentele care mi se ntmplau. Am abandonat lucrul si am intrat n
camera mea, teleghidat ca un robot de ctre cineva necunoscut. M-am ntins pe pat, cu fata n sus. Am stat acolo
nemiscat, fr s dorm, fr s m gndesc, fr s aud, fr s mai am mcar perceptia timpului. n lumea mea
sufleteasc se ntmpla ceva care nu depindea de mine ctusi de putin. Am simtit doar ceva ghiortindu-mi
nuntrul pieptului. Nu mai pstram dect o palid urm a constiintei de sine.
Puterea care m-a transpus n aceast stare s-a retras apoi putin cte putin. Nu stiu exact ce a fcut n sufletul meu.
Presupun c a fost ns consecinta unei strdanii a yoghinilor de a-mi revizui anumite conceptii si de a neutraliza
cteva din mpotrivirile mele. Nu prin convingere, ci prin fort, ntr-un deplin si perfid dispret fat de libertatea
mea. ncet-ncet, am nceput s-mi redobndesc constiinta. L-am auzit pe Benoir strigndu-m de dincolo de us.
nainte s mai apuc s m ridic, a intrat nuntru precipitat:
- De ce ai ncuiat usa? De o or m chinui s intru.
M-am mirat. Yala era descuiat, eu nc nu m ridicasem din pat, iar membrele mi erau aproape ntepenite.
- N-am ncuiat, usa era deschis! am rspuns.
- De cinci ori am ncercat s intru si era ncuiat, a protestat el iritat. Te-am strigat, nu m-ai auzit?
Am privit atunci ceasul: era 1 dup-amiaz. M aflasem asadar n aceast stare mai bine de dou ore! Am privit si
usa deschis. Eram stupefiat. Cine i-a tinut usa blocat lui Benoir?, m ntrebam n tcere. Se pare c cel care m-a
si azvrlit n pat ca pe un lemn.
Benoir avea 25 de ani si un fizic bine antrenat si robust. Ar fi fost n stare s trnteasc usa de perete fr
probleme. M-am mirat de aceast putere mental care se manifestase inclusiv material att de eficient, tinndu-i
usa blocat lui Benoir.
.Am luat n calcul si posibilitatea ca cineva s m fi hipnotizat n prealabil, fr s-mi dau seama, ori poate de la
distant; dar cine i tinuse usa contra lui Benoir? Hipnotizarea mea nu putea explica chestiunea usii ncuiate. Prin
urmare, rezult cu necesitate c era implicat si o alt putere... Nu cumva n ceea ce au numit ei hipnoz se
amestec si diavolul, asa cum spuneau monahii din Sfntul Munte?
Lumina
Cursul de Nidra Yoga se desfsura la prnz. n acea zi lectia trebuia s fie predat de o swami australian blond.
Ne-am ntins cu totii pe podea, cu fata n sus, fr s ne atingem ntre noi, am nchis ochii si ascultam vocea swami
tei dndu-ne indicatii. Dup relaxarea corporal, a venit rndul imaginatiei. Am nceput s ne reprezentm mental
imaginile frumoase pe care ni le sugera: apusuri de soare, flori, ape curgtoare... ncetul cu ncetul, mintea noastr
se desprindea de simturi si auzeam numai vocea femeii. Ajunsesem deja la un nivel foarte profund cnd, deodat,
am vzut n sufletul meu strlucirea unei lumini albe. Ceva ca un flash. M-am mirat, cci nu-mi indusesem o astfel
de imagine, asa cum procedasem cu cele precedente, si nici swami nu dduse vreo indicatie n sensul aceasta. Se
ivise de la sine. A durat doar o clipit. N-am simtit nimic special la vederea ei, n afar de nedumerire: de unde s fi
aprut?
n scurt timp, swami ne-a readus treptat la ceea ce numim stare normal a constiintei. Ctiva din clas atipiser n
timpul lectiei. Ea a ntrebat atunci dac cineva dintre noi vzuse cumva vreo lumin. mi era simpatic, dar nu i-am
dezvluit nimic. Ceilalti ar fi socotit-o ca pe un succes, ns nu voiam s ies n evident sau s strnesc curiozitatea
celor din jur. Am simtit c ea a perceput ceea ce mi se petrecuse, dar voia s se conving deplin.
Intmplarea aceasta mi-a attat si mai mult egoismul, fundamentndu-mi convingerea c am o vocatie special
pentru yoga, de vreme ce triesc experiente deosebite la care ceilalti nu au acces. Aceast mgulire de sine actiona
n fapt ca o momeal perfect.
Dincolo de aceasta, socotesc c ntreaga lectie nu era dect o mostr practic de hipnoz n grup. Ct despre
lumina pe care o vzusem, ea se datora de aceast dat unei simple reactii a traiectelor nervoase. Spre exemplu,
dac strngem din pleoape cu putere sau dac ne presm globii oculari, vom vedea niste lumini, ca urmare a
faptului c celulele nervoase reactioneaz la aceast presiune; tot asa, atunci cnd ne ridicm brusc sau cnd ne
lovim de ceva, vedem uneori niste stelute. Este un simptom ct se poate de firesc, datorat reactiei unor stimuli
nervosi.
Inda, Pingala, Sushumna
Intr-o dimineat, pe la orele 10, la numai cteva minute dup ce ncepusem s meditez n pozitia lotusului, am fost
cotropit dintr-o dat de o putere. Am simtit ceva ca o lovitur puternic si fulgertoare. Ghidat automat de aceast
putere, trupul mi s-a ntins, coloana vertebral a devenit absolut dreapt si am luat - fr vreo intentie ori silint
personal - pozitia lotusului perfect, fr nici un cusur. n acelasi timp am vzut cu mintea (cci aveam ochii
nchisi) o intens imagine cromatic. Reprezenta cele trei canale energetice de baz. Era exact ca toiagul lui
Asclepios, cu cei doi serpi ncolciti n jurul su -simbolul medicilor si totodat al yoghinilor. Canalul din centru -
Sushumna, cum i se spune - era mai gros si de un galben aprins, iar celelalte dou mai subtiri, rosu si albastru, se
mpleteau de jur-mprejurul acestuia. Imaginea a durat putin iar apoi a disprut. Am simtit imediat ca o mn
puternic eliberndu-mi corpul si mintea.
Desi aveam zilnic asemenea stri de luare n stpnire, de posedare, aceasta a fost diferit n intensitate, anume
foarte puternic. Yoghinii o socoteau indiciul unei chemri speciale, care arta c trebuie s ncep s lucrez pe
canale. Mi s-a spus: Sunt aproape deschise. Mai ai nevoie de putin exercitiu. Calea ta este Kundalini Yoga. ntr-
adevr, am fost impresionat. Am nceput s ntreb, s studiez, s exersez cu mai mult entuziasm. Toate tainele
preau s-si gseasc n curnd dezlegarea. Traversam de fapt, fr s o stiu, unul din cele mai critice momente ale
vietii mele: m aflam ntr-o teribil rtcire, la doar un pas de colaps...
Atmosfera spiritual
Exista, pe de alt parte, si o suit de discrepante vizibile ntre mine si cei din jur. Ei nteleseser c am o anumit
slbiciune fat de Hristos. Abordam acest aspect mai ales n discutiile cu Tony si cu Louis, care proveneau dintr-
un mediu crestin. Mai mult, tatl lui Tony era pastor n Anglia. El credea ns c Hristos a fost yoghin. Ceea ce m-a
frapat ns si mai mult a fost credinta lor c Shiva este viu. Aveau n camera lor postere cu Shiva. l admirau ca pe
yoghinul cel dinti, care descoperise calea yoga. Nu le era prea clar statutul lui Shiva, dar l plasau cu mult
deasupra lui Hristos, privindu-l mai degrab ca pe un zeu. De altfel, Hristos fusese ucenic al lui Shiva!
M-am mirat c nu ezitau s-l ndumnezeiasc pe Shiva si s-l minimalizeze pe Hristos, n conditiile n care, pe de
alt parte, Tony declara c este ateu! Mai scoate-o la capt, dac poti...
n ashram se cntau asa numitele kirtan, imnuri cu continut religios, prin care erau venerati att zeii hindusi, ct si
gurul. Exista conceptia c aceste imnuri emit o serie de unde sonore care actioneaz pozitiv asupra mintii
omenesti, prin rezonant. Ele fuseser descoperite de niste oameni foarte avansati spiritual. Toti yoghinii erau
asadar ncurajati s cnte kirtan, pentru a primi aceast influent benefic. Se considera n general c toate
imnurile religioase produc astfel de rezonante, dar kirtan erau cele mai eficiente.
O explicatie analoag era oferit si despre mantre, aceste fraze-rugciuni scurte care se repetau continuu. De
obicei, ele contineau nume hinduse precum Shiva sau Krishna, ori numele magic OM. Practic, erau rugciuni -
invocri ale lui Shiva si Krishna. Pentru a-i nsela ns si a-i menaja pe cei care nu credeau n Shiva si Krishna -
ntruct miscarea avea multi adepti occidentali - sustineau c puterea mantrelor nu rezid n invocarea numelor
zeilor, ci ntr-o oarecare und rezonant care s-ar afla continut n fiecare mantr. Furnizau astfel o explicatie
aparent stiintific, ce putea fi mai usor acceptat de ctre un occidental, convingndu-l s nceap s repete zilnic,
de sute de ori, numele lui Shiva sau al lui Krishna, ori sunetul OM. Pretindeau c exist si mantre crestine, precum
Doamne, miluieste, care produc la rndul lor influente benefice (datorate - desigur! - undei pe care o contin).
M-am hotrt s-i pun un pic la ncercare. n loc de alt mantr hindus, am nceput s rostesc Doamne Iisuse
Hristoase, miluieste-m. n plus, pe lng kirtan, am nceput s-i cnt si Maicii Domnului Aprtoare Doamn.
De asemenea, dimineata am nceput s fac, mpreun cu exercitiile yoghine, si cteva metanii. Rezultatele au fost
ct se poate de vizibile.
Benoir, cu care triam n aceeasi camer si pe care l-as fi putut caracteriza drept avansat, si fcea n fiecare
dimineat jumtate din exercitiile de Kriya. Initial, a adoptat un comportament foarte sarcastic fat de inovatiile
mele. Apoi a nceput s aib probleme serioase. Nu-si mai putea face exercitiile. n atmosfera spiritual se
produseser schimbri care l mpiedicau, ntmpina dificultti pentru care m considera rspunztor. Eu am fost
absolut impresionat de rezultatele putinei rugciuni pe care o spuneam n minte si ale putinelor metanii pe care le
fceam din cnd n cnd. n cele din urm, Benoir a cerut s plece si a schimbat camera.
Dac vreodat cntam kirtanul crestin ctre Maica Domnului cu voce tare, pe vreun hol sau trotuar, le strneam
prin aceasta o spontan indispozitie tuturor yoghinilor din jur. Cnd mi fceau vreo aluzie, mi plcea s-i tachinez
protestnd: Dar nu spuneati c au si acestea unde binefctoare?. Astfel m-am convins c n ciuda declaratei
tolerante, a pretinsei ntelegeri profunde si deschideri fat de celelalte religii, n realitate nu-i puteau accepta
nicidecum pe Hristos si pe Maica Domnului. i deranjau nfricostor de tare.
Dup nenumrate posedri, o altfel de... vizit
n aceeasi zi, la amiaz, m-am ntins n camer. Nu dormeam, ci ziceam cu ochii nchisi rugciunea Doamne Iisuse
Hristoase, miluieste-m, folosind un sirag de mtnii indian. Cineva s-a apropiat atunci de mine foarte lin, si ceva
a nceput s se schimbe n inima mea. Potrivit traditiei ortodoxe, n locul unde exist organul inimii se afl totodat
si centrul sufletesc al omului. Acolo se ntmpla acum ceva deosebit. De aceast dat eram deplin constient.
Stteam nemiscat, ntins pe spate, si urmream ceea ce mi se ntmpl cu liniste si bucurie. Deodat, mna mea
dreapt ce tinea mtniile a zvcnit n sus. Singur, fr ca eu s-i imprim vreo miscare! n aceeasi clip am auzit
tare si foarte limpede o btaie de aripi, exact ca si cnd ar fi zburat de lng mine o pasre. Era de necrezut! Triam
ns o pace desvrsit n adncul inimii. M-am gndit din prima clip la printele Paisie.
Am iesit apoi din camer, am fcut cinci pasi pe coridor si l-am ntlnit pe Niranjan.
- Niranjan, l-am strigat, ce se ntmpl de la un timp? Mi se petrec attea lucruri!
- Nu te teme, mi-a zis.
- Nu m tem. Dar tu faci lucrurile acestea?
- Aici locul este plin de energii. Adaug si energia gurului, apoi energia swamilor, toate acestea...
Cu alte cuvinte, Niranjan mi-a sugerat c nu e nimeni rspunztor pentru ele. Nu exist responsabilitate sau voint
personal, ci doar o energie fr constiint, fr form, fr valente morale, precum energia electric, de pild. Nu
poti condamna din punct de vedere moral curentul electric pentru c ucide prin electrocutare, dup cum nu-i poti
atribui merite pentru binefacerile pa care ti le aduce. Nu exist voint personal si, deci, nu exist responsabilitate
personal.
Pe de alt parte, Niranjan era categoric o persoan, si dispunea n mod evident de niste capacitti cel putin
neobisnuite pe care le utiliza ct se poate de constient. Iar eu eram tot o persoan, care, opunnd rezistent, putea
fi distrus tocmai prin aceste capacitti!
Ct despre cel din urm eveniment spiritual -aceast vizit pe care o primisem - a fost cu totul diferit de cele care-l
precedaser. l simtisem luntric pe btrnul Paisie alturi de mine. Inima mi se umpluse de dulceat si de iubire.
Simteam c iubesc ntreaga lume, inclusiv pe conductorul Niranjan. Aceasta nu mai era hipnoz. Nu avea nimic din
ameteala ei si din lipsa constiintei de sine, ci dimpotriv: m aflam ntr-o stare de maxim luciditate. Printele
Paisie si dovedise iarsi grija si respectul fat de mine... Venise exact n clipa n care eu, constient, lucid si
responsabil, i ceream ajutorul lui Hristos - n timpul rugciunii.
Sadsang
Cteodat, dup-amiaza, conductorul ashramului se aduna mpreun cu toti yoghinii ntr-una din slile mari ale
ansamblului. Se aseza n mijloc, iar ceilalti fceau cerc n jurul su. Era un prilej de a i se adresa orice fel de
ntrebri.
La o astfel de ntlnire, am ntrebat:
- Dac cineva a ajuns s nu mai aib ncredere n propria lui minte, realiznd c explicatiile pe care aceasta i
le furnizeaz sunt forme fr substant, n ce fel va mai gsi rspunsuri la ntrebrile fundamentale, de
vreme ce nu crede n mintea sa si n explicatiile acesteia? Cum va progresa n cunoastere?
Niranjan i-a dat cuvntul unui swami american.
- Prin credint, a rspuns acesta, dar exist dou feluri...
Cu un gest tios, gurul l-a oprit. As fi fost foarte interesat s aflu ce va zice mai departe, dar Niranjan a hotrt c
trebuie s aud numai pn n punctul acela.
Dac asa stau lucrurile, dac este deci o problem de credint, atunci eu am credinta mea, mi-am zis. Mai trziu am
meditat asupra afirmatiilor pe care le fceau frecvent: c Hristos a fost un yoghin, ucenic al lui Shiva, c a murit n
ashramul su din Himalaya pe care l numise Noul Ierusalim, c Shiva era un fel de Dumnezeu, cel dinti yoghin al
lumii, etc. Nu-L respingeau deci cu totul pe Hristos, dar Ii negau dumnezeirea si Ii minimalizau nvttura,
prezentnd-o ca pe o ramificatie secundar a hinduismului. Pretindeau c ntre crestini si hindusi nu exist
diferente esentiale, dar c cei din urm se afl la un nivel spiritual mai nalt.
Mi-am amintit atunci un tropar al Bisericii pe care l auzeam n anii copilriei la fiecare praznic al Bobotezei, cnd
m ducea mtusa mea s vd cum este azvrlit crucea n ru; acest tropar mi-a limpezit lucrurile:
- n Iordan botezndu-Te Tu, Doamne, nchinarea Treimii s-a artat
- Cci glasul Printelui a mrturisit Tie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te;
- Si Duhul n chip de porumbel a adeverit ntrirea cuvntului.
- Cel ce Te-ai artat, Hristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, slav Tie!
Cum puteau ei sustine c nu ne despart deosebiri radicale, de vreme ce aici Biserica vorbeste despre Sfnta Treime,
despre Duhul Sfnt, si mrturiseste fr echivoc c Hristos este Dumnezeu ntrupat? Cum puteau ei afirma c
Hristos a fost ucenic al lui Shiva? Cum puteau pretinde c suntem una, de vreme ce credem lucruri fundamental
diferite?
Agresiunea final
Intr-una din diminetile urmtoare, lucrnd n grdin n tovrsia nemtoaicei Prakas, i-am spus:
- M-am hotrt s plec n Sfntul Munte si s rmn acolo mpreun cu acel ascet despre care ti-am vorbit.
- Da, e greu s rmi n ashram... asta e pentru sufletele evoluate, mi-a rspuns ea vizibil ncurcat.
Din buntate, ar fi vrut s rmn n ashram, pe care l considera un loc foarte propice progresului spiritual. Ea
nutrea iubire si admiratie fat de guru.
ns ceilalti yoghini - si mai ales Niranjan - nu priveau chestiunea cu atta bunvoint si candoare precum Prakas. i
deranja ndoiala mea. Voiau s m supun cu orice pret si s m pstreze n ashram viu sau mort.
Cnd Prakas le-a transmis hotrrea mea de a-i prsi si de a m ntoarce n Sfntul Munte, au actionat rapid si
energic.
La prnz, pe cnd m aflam singur n camer, am fost supus unei experiente terifiante, odioase, inumane, cel putin
echivalent cu o crim sufleteasc. Sedeam pe scaun ncercnd s-mi adun gndurile, cnd brusc am trit ceva
nspimnttor. Prima imagine cu care am asociat ceea ce mi se ntmpla a fost aceea, att de frecvent n
filmele de cinema, a unor blocuri gigantice care se transform ntr-un morman de buctele n cteva
fractiuni de secund, sub efectul unui bombardament puternic. Dac cineva ruleaz apoi pelicula n sens invers,
vede aceast grmad de buctele ridicndu-se la loc si formnd blocurile. Astfel mi-am simtit si eu sufletul
nruindu-se instantaneu. Toate coloanele si grinzile lui s-au zdrobit si au czut. Triam o durere de
neimaginat si o fric devastatoare. Nu mai aveam putere nici pentru cel mai mic lucru. Dac pn n urm cu cteva
clipe mi proiectasem cltoria de ntoarcere n Grecia, acum un asemenea gest mi se prea absolut irealizabil, m
temeam nu numai s m ntorc n Grecia, ci si s ies din camer! Eu, care cutreierasem ntreaga Indie, m temeam
acum s deschid pn si usa! Chiar si numai gndul de a prsi ashramul m ngrozea cu totul. M stpnea o
neputint atotcuprinztoare. mi era fric de tot ceea ce ntlneam n jur... Eram asemenea unui ctelus paralizat de
spaim, gata s asculte cu recunostint de stpnii si. M simteam rnit, distrus, pulverizat.
Printe, ajutor..., am soptit deodat. n chiar clipa aceea, cu o repeziciune uluitoare, sufletul meu s-a nzdrvenit
deplin. O alt putere a venit nluntrul meu si m-a ntrit mai viguros dect nainte. M simteam foarte bine si
fortificat sufleteste. Am auzit apoi glasul btrnului Paisie, spunndu-mi n minte: E nevoie de lupt, copilul
meu.
Eram socat si uimit, ca n fata unei revelatii! Ce puteri actioneaz asupra mea? Mi-am petrecut restul zilei n
camer, chircit de fric.
Am fcut atunci o fgduint: Maica Domnului, ajut-m s scap de aici, si ti voi drui ntreaga mea minte.
Este a ta, ti apartine. Am nceput s cnt Aprtoare Doamn....
Am iesit din camer abia n dimineata urmtoare. Ca de obicei, nu circula mult lume. M-am apucat s lucrez n
grdin mpreun cu Prakas.
- Tu ce cauti pe aici? am auzit pe cineva ntrebndu-m cu asprime.
Era yoghinul responsabil peste tipografie.
- N-ai aflat c astzi trebuie s rmnem cu toti n cldiri?
- Nu, am rspuns, de-abia am iesit.
Era mnios. A tras-o deoparte pe Prakas, si i-a vorbit ntre patru ochi. La captul scurtei lor discutii, ea mi-a
explicat c ar trebui s m duc s lucrez n cldirea tipografiei, unde vom avea protectie spiritual. S-ar fi zis c
ne aflam n toiul unui rzboi spiritual. Acesta fusese ordinul gurului. Era nervos. Ceva le tulburase apele, ntr-
adevr, toat lumea rmsese adpostit prin cldiri; acolo erau protejati! Aceast stare de lucruri a durat nu mai
putin de trei zile.
Rugciunea btrnului le-a stricat toate socotelile, exact asa cum s-a ntmplat si atunci cnd cu initierea n
Mind Control, mi-am zis n sinea mea.
Dup cteva zile mi-am pregtit bagajele. Urma s plec mpreun cu Tony, englezul. Voiam s-mi iau rmas bun de
la conductor. Cel putin m primise la un pret foarte sczut, aproape gratis fat de ct plteau ceilalti. S-au ivit ns
cteva complicatii cu pregtirile, fapt pentru care ntlnirea de rmas bun a fost cumva precipitat si improvizat.
El se afla nuntru, n dreptul unei ferestre deschise, iar eu afar.
- Sntate, Niranjan, plec!
S-a uitat ctre mine strngndu-si pleoapele pn cnd ochii i s-au fcut ca o linie. M privea cu ur!
- Ce s fac? l-am ntrebat.
- S iei legtura cu Shivamurti.
M-am simtit prost. Eram socat de aceast privire plin de ur. Nu-i puteam ntelege temeiul. Dup cteva zile i-
am trimis din New Delhi o scrisoare n care i spuneam c mi-as fi dorit s ne desprtim prieteneste.
Dup multi ani (ntre timp Satyananda murise, iar lider al miscrii devenise Niranjan, al crui nume era acum
Niranjananda), mi-a czut din ntmplare n mini un periodic al miscrii (Informatiile Yoga Peania, nr. 1/1999).
La pagina a doua exista un articolas pe care gurul l semna cu ntregul su titlu onorific: Paramahamsa
Niranjananda. Am putut citi cu uimire, dar si cu satisfactie, urmtoarea sa mrturisire - care explica si ceea ce mi
se ntmplase mie, fie si cu ntrzierea acestor ani de zile:
Gurul i ngduie sanniasinului (yoghinului nceptor) s triasc mai departe n ashram mpreun cu el. i las
personalitatea proprie pentru a o folosi n nfruntarea diferitelor situatii. ntre timp ns, gurul pregteste atent si
cu discretie absoluta lui nruire. Printr-o simpl actiune a gurului, eul sanniasinului dispare fulgertor.
Adic... exact ceea ce se petrecuse cu mine. Nruire sufleteasc, durere, deplin neputint.
Se gseste aici mrturia limpede a faptului c n spatele tuturor acestor fenomene st gurul nsusi, nicidecum o
pretins energie a locului, impersonal si iresponsabil, asa cum ncercase odinioar s m conving acelasi
Niranjan. El continua si acum s ascund ns durerea sufleteasc de nesuportat si agonia cumplit pe care le aduce
absoluta nruire. Si nu numai att, ci ascundea n continuare nc si faptul c, anihilat sufleteste, cellalt devine
un rob dependent si supus n totalitate gurului. Nu sanniasin, ci rob este numele su adecvat, ntruct
caracterizeaz cu riguroas precizie tipul relatiei sale cu gurul si cu cei din jur. Dar Niranjan nu se opreste aici, ci
merge cu mult mai departe. Crima sufleteasc la care recurge o prezint ca pe o binefacere spiritual. Te-am
scpat, zice el, de obstacolul sinelui tu, ti-am deschis drumul spiritual! Aceasta este splendida mretie a
gurusilor!
MRTURIA MAICII GAVRILIA
Pe maica Gavrilia, n lume Avrilia Papayanni (1897-l992), am ntlnit-o n Atena, la ani de zile dup cltoria
mea n India. Auzisem c trise mult timp n India, c era nzestrat cu daruri duhovnicesti si c avea un mod
simplu si delicat de a si-i apropia mai ales pe tineri, ntr-adevr, mi amintesc cu emotie de felul n care m-a primit,
s-a ngrijit de mine si mi-a vorbit la singura noastr ntlnire dintr-un apartament al Atenei. Arta o real
preocupare fat de mine. Mai trziu avea s-mi trimit si dou scrisori, pe care din nefericire le-am pierdut. M-a
impresionat de asemenea marele ei respect pentru printele Paisie, pe care l cunostea numai din auzite.
Eu aveam atunci 28 de ani, iar ea mai bine de 75. Ne-am asezat unul lng altul, cu capetele aproape atingndu-se,
si mi-a vorbit cu nesfrsit gingsie matern, umplndu-mi sufletul de pace. Am discutat mult si despre India.
ntreaga istorie a vietuirii ei acolo se afl ns relatat n cartea Asceta iubirii, care a fost editat dup moartea ei
si s-a bucurat de un mare succes.
Maica l-a cunoscut pe gurul Shivananda, care a fost maestrul gurului Satyananda, nvttor la rndul su al
actualului guru Niranjananda. Altfel spus, Niranjan, pe care l-am cunoscut eu, era nepot spiritual al lui Shivananda,
pe care l cunoscuse maica Gavrilia.
Inainte s devin monahie, ea a stat mult vreme n ashramul lui Shivananda, oferindu-si serviciile n cadrul
spitalului nvecinat care l deservea. Iat una din mrturiile despre maica Gavrilia, cuprins n paginile crtii
amintite:
Aici a avut loc si att de nsemnata ei ntlnire cu Alain (un tnr de 26 de ani din Australia), care a reprezentat si
nceputul prieteniei lor, ncununate n final prin botezul lui. Acest eveniment a schimbat complet atitudinea lui
Shivananda fat de ea, devenind cauza focalizrii asupra ei a unor fenomene stranii, pe care ni le-a descris cndva
maica nssi, la captul insistentelor noastre asidue. Merit, poate, s fie cunoscute.
ntr-o noapte, pe cnd se afla n camera ei cufundat n rugciune, a deschis pentru o clip ochii si... ce s vad? Patul
era n alt parte! nchise ochii si continu rugciunea. Peste putin timp i deschise din nou si privi afar pe fereastr.
Nu mai vedea luna! mi pierdusem vederea, povestea ea Elenei Virvu. n frmntarea aceea, am reluat rugciunea
cu si mai mult putere. La un moment dat, m-a rpit somnul... Cnd m-am trezit dimineat, vedeam iarsi! Atunci am
nteles c-mi fcuser ceva... Cnd l-am ntlnit n sal pe Shivananda, m-a ntrebat dac am dormit bine.
- Da, i-am rspuns, foarte bine!
M-a privit cu mare atentie, s-a ndeprtat si a schimbat cteva cuvinte cu o monahie care btea ceva la o masin de
scris, apoi a revenit si mi-a repetat aceeasi ntrebare, privindu-l ciudat pe monahul care se afla n spatele meu. I-am
rspuns din nou:
- Da, foarte bine, slav lui Dumnezeu!
M-a privit meditativ, fr s spun nimic... Dup luni de zile am aflat c obisnuiesc s fac astfel de lucruri prin
invocarea duhurilor rele, fie pentru a-i speria pe cei care nu se arat cooperanti, fie pentru a-i vrji cu scopul de a-i
determina s rmn acolo definitiv. Cunosc o femeie german care a nnebunit dup toate cele pe care i le fcuser.
Peste cteva zile, a venit Shivananda n persoan si mi-a propus s urc la etaj, deoarece mi se dduse o camer
gresit! Eu am pstrat-o ns pe cea veche. De atunci au nceput cu totii s m priveasc ciudat... Simteau c Cineva
mai puternic m ocroteste, iar eu - c venise timpul s plec...
Vedem asadar c nepotul (Niranjananda) a utilizat mpotriva mea aproximativ aceleasi tehnici si metode pe
care le folosise bunicul (Shivananda) mpotriva maicii Gavrilia. Cu alte cuvinte, nu este nicidecum vorba despre
ntmplri izolate, ci avem de-a face cu o ntreag traditie spiritual (mai bine zis demonic) ce se transmite din
generatie n generatie.
Un alt element constant al acestei traditii este si zeificarea gurului. Iat ce se relateaz pe aceast tem n cartea
despre maica Gavrilia:
ns ceea ce a uimit-o din primele zile era faptul c n filosofia indian gurul este socotit de ctre discipolii si fidelii
si drept ncarnare a lui Dumnezeu. l trateaz ca pe un idol n carne si oase, cad jos si i se nchin, ntocmind slujbe
sfinte n cinstea lui, asa cum procedeaz si cu ceilalti zei ai lor. mi amintesc c maica ne povestea odat n ce situatie
dificil s-a aflat la aniversarea nasterii lui Shivananda, cnd aveau loc multe manifestri srbtoresti n prezenta a
sute de credinciosi. La un moment dat i-au oferit s bea din ligheanul cu lapte n care tocmai si splase
picioarele marele guru! Fulgertor, ea L-a rugat pe Dumnezeu s-i arate ce s fac. Si rspunsul a venit ndat: si-a
bgat pur si simplu minile n lapte. Cnd au ntrebat-o de ce nu buse precum toti ceilalti, le-a rspuns cu un aer
foarte serios (ca s nu-i rneasc): Asa facem noi n tara noastr. ntr-adevr, maica a avut un dar minunat al
spontaneittii cuvntului pn la sfrsitul vietii.
Acest cult al persoanei lovea ns n Adevrul lui Hristos din luntrul ei. Ii spunea Elenei Virvu: Am ntlnit acolo o
ascez aspr, post, srcie de bunvoie, lepdare de rude. Am ntlnit ns si multe exagerri. De pild, i se nchin
gurului ca unui zeu, iar acesta accept nchinarea fr nici o rezerv. ntr-o zi, l-am ntrebat pe unul dintre ei:
- Cum de acceptati asa ceva?
Mi-a rspuns sec:
- Nu putem sparge traditia poporului!.
Si dup toate acestea, au impertinenta de a se afisa drept difuzori de stiint, fcnd cu obstinatie uz de sintagme
precum universitate spiritual, stiinta yoga, si altele asemenea...
Maica Gavrilia l-a cunoscut si pe gurul Sai Baba, care se declara pe sine Dumnezeu, superior tuturor zeilor
cunoscuti, inclusiv lui Hristos. Despre acest episod si aminteste doamna Bachon, o veche prieten a sa
frantuzoaic:
mi povestea c pe vremea cnd se afla n India si lucra la un spital, s-a ntmplat s treac pe acolo Sai Baba, nsotit
de niste americani care se minunau de trucurile lui magice... Producea diverse materializri si transmutri ale
unor bijuterii din aur si argint. Cnd a vzut-o pe maica Gavrilia, a ncercat s-i fac o demonstratie asemntoare,
cu cteva pietricele de ru. mpiedicat de rugciunea ei, n-a putut face ns absolut nimic....
n legtur cu acest autoproclamat zeu si mesia, voi evoca n treact si o scen anecdotic pe care mi-a povestit-o
maica nssi. Sai Baba si trata adeptii cu niste prjiturele pe care le fcea din nisipul de pe malurile rului.
Toti discipolii si se minunau si ngurgitau cu mare evlavie binecuvntrile. Seznd acolo si discutnd cu o
strin, s-a apropiat de ea pentru a-i oferi aceeasi tratatie. Aceasta ns l-a refuzat cu cel mai candid zmbet,
obiectnd: Si dac n stomacul meu vor redeveni nisip, cum o mai scoatem la capt?.
Simt nevoia s fac n acest punct o precizare personal, tocmai pentru a nu risca cumva s fiu interpretat gresit.
Simpatizez enorm poporul indian. De altfel, mi-as fi dorit mult s-i pot ajuta cumva pe oamenii de acolo, n marea
lor srcie si durere. Printele Paisie afirma despre indieni c sunt un popor cu o profunzime spiritual distinct,
c manifest mbucurtoare nelinisti si cutri spirituale. Spunea admirativ despre ei: Inima nu li se umple de
suruburi si table. Au dorul acela dup Dumnezeu, dar se afl n rtcire. Diavolul i nseal si i mutileaz
duhovniceste. Dac acest popor L-ar cunoaste pe Hristos, cu inima pe care o are, ar spori nespus de mult.
Am ntlnit un numr mare de indieni animati de cele mai altruiste si mai nobile sentimente. Eu m mpotrivesc
exclusiv traditiei lor spirituale. M mpotrivesc diavolului care se ascunde n spatele abilittilor supranaturale ale
gurusilor, nicidecum oamenilor nsisi, ci m rog ca Hristos s-i elibereze din robia vicleanului lor stpn si s-i
aseze n Rai. Cea mai arztoare dorint si mai potrivit rugciune a mea este ca poporul indian s cunoasc
ortodoxia, s-L afle pe Hristos, si s-si salveze totodat societatea de sistemul represiv al castelor pe care l-a impus
traditia brahman.
CE AM DESCOPERIT IN BIBLIOTECA LOR
Ashramul din Mongyr dispunea de o bibliotec pentru uzul membrilor si. Majoritatea crtilor din dotare erau cele
ale gurului, traduse n diverse limbi. Existau foarte putini alti autori n afara celor din cercul restrns al gurului.
Una dintre exceptii era swami Vivekananda. Nu stiu dac l numrau printre naintasii lor spirituali sau i apreciau
pur si simplu scrierile.
Asadar, acest swami Vivekananda a devenit celebru n Occident, cu precdere n Anglia si America, la nceputul
secolului XX. Si-a petrecut viata conferentiind despre hinduism oriunde era solicitat. S-a strduit s ntemeieze si
cteva centre hinduse, bucurndu-se de ceva mai mult succes n America. Aceast misiune i-a fost ncredintat ca si
datorie a vietii sale de ctre maestrul su, gurul Rama Krishna, un mare sfnt al hinduismului. A murit n jurul
anului 1930.
Citisem cteva din crtile sale, fapt pentru care mi-a strnit un viu interes testamentul lui, pe care l-am gsit ntr-
unui din rafturile bibliotecii. O carte cu putine pagini, pe care ns n-o mai vzusem, si nici nu mai auzisem
vreodat despre ea. De altfel, n-am mai ntlnit-o pn astzi nicieri altundeva. Am nceput deci s o citesc. Foarte
curnd, am rmas stupefiat de continutul ei! Era mrturisirea existentei unui efort sistematic, concertat cu precizie
de-a lungul mai multor etape, cu scopul schimbrii politice si, n cele din urm, a cotropirii lumii occidentale
crestine de ctre conceptiile orientale. Punctul terminus al acestui plan era distrugerea definitiv a crestinismului.
Vivekananda vorbea de o riguroas strategie care fusese initiat cu cteva generatii nainte de el si care se afla deja
n curs de aplicare. n stadiul actual, se urmrea pregtirea mentalittii occidentale pentru asumarea conceptiilor
orientale despre lume si Dumnezeu. Planul n sine era conceput de niste fiinte spirituale superioare, n orice caz nu
de ctre oameni, din cte lsa s se nteleag textul. Vivekananda se socotea un umil slujitor al acestui plan, si se
plasa pe sine ntr-o serie de nume apartinnd altor oameni care si puseser n trecut viata n slujba aceluiasi scop.
Era satisfcut de felul n care se achitase de partea sa de datorie, si prsea aceast viat mplinit.
M-a impresionat, pe de o parte, mrturisirea ftis a faptului c exist o veritabil strategie de cotropire religioas
a lumii occidentale, iar pe de alt parte, caracterul att de pervers al acestui plan.
Cine ar fi bnuit, de exemplu, c stiinta psihiatric a fost utilizat n acest scop? Printele psihiatriei contemporane,
Karl Jung, nu face nici o descoperire novatoare, asa cum ar fi mult lume tentat s cread. El colecteaz pur si
simplu toate revelatiile hinduismului despre sufletul omenesc, despre structura si functionarea lui,
converteste definitiile sanscrite ntr-un limbaj personal, simplu si accesibil, le cosmetizeaz cu o terminologie
stiintific si le prezint societtii occidentale ca pe niste noi descoperiri. Pe msur ce ele sunt receptate cu
entuziasm n medii tot mai largi, Jung elaboreaz lucrri al cror caracter metafizic devine din ce n ce mai explicit,
pentru ca la sfrsitul vietii s-si mrturiseasc public atasamentul fat de hinduism. Ct lume a fost avizat asupra
farsei jucate de Jung? Un cititor pasionat al crtilor sale este deja influentat, acomodat cu o ntreag suit de
conceptii hinduse. Este un exemplu tipic de infiltrare ocult a unor anumite tipuri de idei...
Demersul acesta continu cu succes n zilele noastre. Imbrcarea hinduismului ntr-o hain stiintific l face mai
usor digerabil. Nu sunt prea multi oamenii care se ntreab serios ce poate avea stiintific n ea o conceptie
incontrolabil prin ratiune si experient. Ct de stiintific poate fi un sistem care se bazeaz pe teoria karmei, sau pe
teoria rencarnrii? Este nimic altceva dect metafizic pur, credint pur, adic religie.
Din pcate, lumea se las usor nselat de acest ambalaj stiintific. Astzi, la ani de zile dup vizita mea, actualul
guru Niranjananda si-a botezat ashramul universitate, s-a autoproclamat rector al ei, si a demarat inclusiv o
serie de programe postuniversitare. Pe deasupra, pretinde cu emfaz c aceast universitate este cea dinti de
acest fel din lume (nr. 3/1999 al propriei reviste, p. 24). El uit, desigur, c altii de teapa sa i-o luaser deja
nainte, ntemeind asa-numita Universitate Spiritual Mondial Brahma Kumaris. ntregul proiect s-a izbit atunci
de opozitia O.N.U. si a Universittii din Hamburg.
Totusi, atractia occidentalilor fat de spiritualitatea hindus este astzi o realitate, n contextul n care catolicismul
si protestantismul, aceste devastatoare erezii, au reusit s distrug n Apus autentica traditie spiritual crestin.
nsetnd dup ceva mai profund, oamenii descoper nti yoga, iar apoi sfrsesc prin a deveni hindusi. Exist
regiuni, precum nordul Americii, n care yoghinii din ashramuri au fost dusi chiar si la mnstiri catolice cu scopul
de a-si propovdui stiinta. I-au invitat nsisi clugrii catolici, care au pus la dispozitie spatiul monastic si toat
logistica necesar, au adresat invitatii publicului larg si au sustinut inclusiv financiar cursurile de yoga! De vreme
ce L-au pierdut pe Hristos, fireste c se hrnesc acum cu roscove...
Al doilea lucru care m-a impresionat a fost legat de ceea ce am descoperit ntr-un alt periodic pe care l tiprea
asezmntul. Existau aici relatri despre diverse evenimente din viata gurului. Iat ce povestea la un moment dat el
nsusi:
Cnd eram mai tnr, cltoream prin satele Indiei. ntr-un sat oarecare, un om pe care l ajutasem foarte mult s-
a oferit s m nvete cum s chem spiritele din lumea de jos. [...] Am mers apoi ntr-o sear la cimitir cu ctiva
ucenici de-ai mei, si am aplicat cele pe care le nvtasem. Dar cnd au venit spiritele, nu le-am putut tine piept, asa
nct le-am ndreptat asupra uneia dintre discipolele mele, pe care au luat-o n stpnire. A fost chinuit foarte tare
si n cele din urm a murit. Pentru a m purifica de aceast fapt, am stat trei zile si trei nopti n apele Gangelui.
Ce ar trebui s mire pe cineva mai nti n aceast relatare? Vizita nocturn la cimitir? Invocarea spiritelor?
Dirijarea lor mpotriva tinerei fete? Cum se cheam aceasta: spiritism, magie, satanism? Oricum ar sta lucrurile, n
nici un caz stiint! Iar n ce priveste spiritele din lumea de jos, ce altceva puteau fi ele, dac nu demonii despre care
ne previne Evanghelia?
La fel de socant este si calitatea moral a gurului, care pentru a se salva pe sine si sacrific discipola care i
ncredintase trupul, sufletul, mintea si ntreaga ei viat! Apoi individul si spal calm si imperturbabil crima
moral n... apele Gangelui! Apropo, calitatea apei unui ru de a spla constiintele nnegrite si vinovate este un fapt
dovedit stiintific, sau o conceptie pe de-a-ntregul religioas? Din cte cunosc, rul Gange este considerat sfnt
numai de ctre hindusi. Nici musulmanii, nici buddhistii, nici taoistii, nici crestinii nu mprtsesc o asemenea
credint. Cu att mai putin oamenii de stiint. Orice practicant al stiintei yoga se comport n realitate ca un
credincios, ca un hindus.
Ne putem ntreba de ce aceste cercuri de oameni de factura lui Vivekananda ncearc s ne submineze credinta n
mod indirect si ocult, de ce si prezint oferta sub o aparent stiintific si de ce nu se ncumet s ne propun
deschis si onest credinta lor, dndu-ne posibilitatea de a o supune n cunostint de cauz comparatiei cu credinta
crestin. Evident c oamenii vicleni nu nteleg s foloseasc dect mijloace de actiune pe msur. Rtcind pe altii si
rtciti fiind ei nsisi, vor merge din ru n mai ru..., spune Scriptura (II Tim. 3, 13).
Nici un om responsabil spiritual nu poate urmri distrugerea crestinismului. Einstein
DIN NOU IN ASHRAMUL LUI SHRI AUROBINDO
Plecnd din ashramul gurului Satyananda, m-am ndreptat spre cel al lui Shri Aurobindo; acesta murise cu ani n
urm, ns ashramurile ntemeiate de el erau continuate de ctre discipolii si, care l socoteau acum sfnt.
Era un loc linistit, la periferia orasului New Delhi. La solicitarea mea, mi s-a atribuit aici o camer pentru o singur
persoan. Nu aveam nc legturi foarte strnse cu ceilalti membri, astfel c puteam rmne s reflectez n
singurtate la problemele mele.
M ntrebam mai ales dac venise timpul s m ntorc n Grecia, sau ar fi fost de preferat s zbovesc nc n India.
Se ivise, mai nou, oportunitatea de a lucra ca profesor la scoala de care dispunea ashramul.
Triam sub impresia ultimei priviri a lui Niranjan. Trdase o ur att de crncen! Era pentru mine de nenteles. I-
am trimis chiar o scrisoare, n care i mrturiseam c sunt ntristat de felul cum ne desprtisem, c l simpatizez si
c, totusi, m speriase ura pe care o ntlnisem n ochii si.
ntr-o dimineat am pornit de trei ori s-mi cumpr biletul de ntoarcere n Grecia, si tot de attea ori m-am ntors,
schimbndu-mi prerea pe drum. O dat revenit, m-am ncuiat n camer mnios. Se fcuse miezul zilei. Soarele
dogorea. Lumina era att de deranjant nct m dureau ochii. M-am asezat si am czut din nou pe gnduri.
Mi-am amintit atunci de ucenicii lui Babaji, care mi spuneau adesea c n orice clip l strigi pe marele guru, el vine
ndat. M-am hotrt deci s-l chem n ajutor.
n timp ce meditam, am rostit n mintea mea: Babaji, vino!. Am simtit instantaneu un ntuneric de neptruns
revrsndu-se peste mintea mea. Deschiznd ochii, am fost cuprins de groaz vznd c ntunericul persista si n
exterior: cuprinsese ntreaga camer. Lumina soarelui de amiaz mai exista doar dincolo de fereastr. Camera
mea semna acum cu o pester ntunecoas. Bezna aproape m nghitise. Biruit de spaim, am strigat disperat:
- Printe Paisie, ajutor!...
O adiere rcoroas mi-a nvluit ndat sufletul. Acel ntuneric a nceput s cedeze, retrgndu-se ntr-un fel care
m-a fcut s-i simt limpede turbarea si neputinta. Se manifesta indiscutabil ca o persoan! Camera a devenit din
nou luminoas. Razele soarelui strbteau iarsi fereastra n chip firesc. Am simtit atunci ntrire si liniste
sufleteasc.

Am srit imediat n picioare, mi-am ncltat pantofii, mi-am luat borseta si am plecat s-mi procur nentrziat
biletul de ntoarcere n Grecia. Nu mai erau necesare nici un fel de alte analize si comparatii!
n asteptarea zborului pentru Grecia, am mai petrecut aproape o sptmn n ashram. Am regsit printre yoghini
o veche discipol a lui Babaji pe care o cunoscusem n ashramul Heracan din Himalaya. I-am povestit ceea ce
tocmai mi se ntmplase. I s-a prut ct se poate de normal. Avea si ea experiente asemntoare, despre care a
nceput s-mi dea explicatii.
- Bine, dar de ce ntuneric? am ntrebat-o.
- Babaji a vrut s-ti arate ntunericul mintii tale... a concluzionat ea.
N-am socotit de cuviint s-i rspund. Hotrt lucru, acela nu fusese ntunericul meu! Nu pretind prin aceasta c as
avea o minte luminat, ba chiar dimpotriv, ns mintea mea n-ar fi avut n nici un caz puterea de a tine razele
soarelui n afara ferestrei! Apoi, am simtit cu claritate c n acel ntuneric se ascundea o persoan, c ntunericul
izvora dintr-o persoan anume. Era Babaji, pe care l si chemasem explicit. I-am simtit n egal msur turbarea,
frica si neputinta n momentul n care l-am strigat pe printele Paisie n ajutor. A cedat imediat si s-a fcut nevzut.
Acestea au fost faptele trite. Gurusii n-au dect s le ofere propria versiune celor lipsiti de experient. Vor gsi
totdeauna posibilitti alternative de interpretare; sunt deja instruiti n arta de a-si pcli cumprtorii. De altfel,
ei se bucur si de complicitatea discipolilor n aceast sarlatanie. Se confirm nc o dat proverbul grecesc: Cu ce
dascl o s sezi, asa carte o s nveti...
Ce primesc ucenicii ca rsplat? nlesniri sociale si financiare! Aceast adept a lui Babaji mi-a spus mai trziu c-i
cerea gurului de la distant, mental, diverse lucruri: s-si gseasc serviciu n India, s-si cumpere o cas frumoas,
s-si procure anumite sume de bani, s obtin privilegii, si alte asemenea favoruri - care s-au concretizat rapid si
fr exceptie, prin puterea gurului.
Ajutoare identice constatasem c ofer si Mind Control, si magia, si yoga, si Masoneria. Pn si Aris hipnotizatorul
tot astfel de momeli utiliza.
Desigur, aceste servicii sunt oferite de diavol si de demonii si numai anumitor categorii de oameni, n functie de
drepturile pe care le-au dobndit de la acestia, si n msura n care le-o ngduie Dumnezeu. Care este schimbul
pretins pentru aceste servicii? S devii al lor, s le apartii cu tot trupul si sufletul, dar n special cu sufletul.
Ce-i va folosi omului de va cstiga lumea ntreag, iar sufletul su l va pierde?, a ntrebat Hristos n urm cu
2000 de ani (Matei 16, 26). Rspunsul meu a fost ntoarcerea n Grecia. Prietenele mele plecaser deja mai
devreme.
Asa precum atunci cnd vezi o viper sau un scorpion ntr-o colivie de fildes sau de aur, nu le iubesti si nici nu le
fericesti datorit materialului pretios al coliviei n care stau, ci, ntruct prin firea lor pngresc si contamineaz, te
ntorci n alt parte si te scrbesti, tot asa cnd vezi rutatea locuind nconjurat de bogtie, cinstiri si demnitti, s
nu rmi uimit de strlucirea exterioar, ci s dispretuiesti caracterul ei mincinos. Epictet
REVENIREA IN SFANTUL MUNTE
Era martie cnd m-am ntors n Grecia. Aveam un straniu sentiment de putere. M simteam invulnerabil, mult
mai puternic dect oamenii din jurul meu. Pot distinge cu precizie nceputul acestui sentiment: mi amintesc c asa
m fcuse s m simt Babaji atunci cnd l-am ntlnit a doua oar, n Allahabad. S-a ntmplat din clipa n care acel
ceva a iesit din corpul discipolului su si a intrat n mine. Atunci m-am schimbat cu totul.
Prietenii mei nu puteau ntelege nimic din ceea ce le spuneam. Parc descinsesem dintr-un alt trm. Aveam o
serioas problem de comunicare. ntr-un fel glsuia inima mea, si altfel rsunau cuvintele mele n urechile celor
apropiati.
Mama a fost foarte suprat din pricina noului meu aspect exterior. Ceea ce mi se potrivea n India constituia o
problem pentru Grecia. n vreme ce n India treceam neobservat, n Grecia ieseam strident n evident.
Mi-am schimbat asadar hainele, am nceput s port si o cciulit care s-mi ascund crestetul ras, si m-am
readaptat astfel cutumelor grecesti.
Cu toate acestea, exista n mine ceva lesne de sesizat de ctre un observator fin. Era ceva care m nfricosa chiar
si pe mine nsumi. Ceasuri n sir - dar nu totdeauna - chipul meu mprumuta o expresie foarte slbatic si ciudat,
viclean si rea. Ceva animalic.
Lucrul acesta se ntmpla de la sine, independent de vointa mea. Nu-l puteam controla cu nici un chip. Exercitam
asupra celor din jur un straniu amestec de atractie si fric. Se purtau cu mine cu maxim grij, ceea ce-mi alimenta
o dat n plus vanitatea.
Dup cteva zile petrecute mpreun cu familia si cu prietenii, am plecat n Sfntul Munte. Acolo sentimentul
puterii mi-a fost anesteziat subit. ndat ce m-am apropiat de Athos, am nceput s m simt strmtorat, ntristat,
amortit. nc nu venisem n contact cu oamenii, cu monahii mei cunoscuti. Atmosfera duhovniceasc a Sfntului
Munte m fcea s m simt astfel.
Ciudat a fost si ntlnirea mea cu clugrii pe care i cunosteam: m-a intrigat comportamentul lor inexplicabil. M
vedeau de departe si veneau bucurosi s m ntlneasc. ns imediat ce se apropiau de mine, rmneau nuciti si
ncetau s-si mai manifeste cldura sufleteasc. Nu deveneau glaciali, ci doar precauti. Schimbau n grab cteva
cuvinte cu mine si se ndeprtau. Atitudinea lor mi-a dat de gndit si totodat m-a ntristat. Am ncercat totusi s
nu m frmnt prea mult, cci n definitiv venisem pentru btrnul Paisie.
Cnd am ajuns la coliba sa, btrnul era singur n curte. M-am apropiat de gardul de srm si l-am strigat. S-a ntors
si m-a privit foarte aspru.
- Ce cauti tu aici? m-a ntrebat, cerndu-mi socoteal.
Mi s-au tiat picioarele. M-am gndit: Dac si de aici m izgonesc, unde voi merge?. Nu aveam nici un alt loc n care
s m duc, nu exista om care s m iubeasc mai mult dect printele Paisie.
Nu m asteptasem la o asemenea primire. Btrnul m primea ntotdeauna bine: m sruta, m mngia, mi
vorbea plin de buntate. De ce aceast primire?
N-am spus nimic. Am plecat capul si am asteptat ncremenit s m alunge sau s m opreasc. I s-a fcut mil de
mine.
- Bine, intr un pic; s vedem ce-o s facem acum, a zis.
Am intrat bucuros si usurat n curte. A nceput s rd de mine:
- De ce te-ai tuns? Te-au luat n armat?
Am zmbit.
- Nu, printe, stiti... am fost n India...
- Bre ntngule, cum s nu stiu? - V-am scris o scrisoare, am vrut s v-o trimit, dar am pierdut-o.
- Nu conteaz, eu am primit-o.
Am sezut si am discutat. Btrnul mi deschisese iarsi bratele sale. Dup o jumtate de or m-am pregtit s
plec.
- Unde vei sta acum? a ntrebat.
- Am s merg la printele H.
- Bine... peste trei zile vino din nou.
S-a ridicat.
- Stai s-ti aduc un pistol!
S-a ntors zmbind si mi-a adus un sirag de mtnii mic, cu 33 de boabe.
- Acesta trage cu gloante duhovnicesti, iar diavolul se teme si nu se apropie, a spus vesel. Pstreaz-l, s nu
cumva s-ti trebuiasc.
Cnd am iesit pe poart mi-a smuls cciulit, i-a fcut cruce si mi-a pus-o la loc.
- S ai si coif, mi-a spus rznd, s nu te ispiteasc vicleanul cu gnduri... si mi-a tras o scatoalc de alint
peste cap.
Ah, aceste lovituri! Mcar de le-as fi primit ncontinuu! Niciodat nu m sturam de ele! Le primeam totdeauna cu
fric si bucurie, stiind c prin aceste mici lovituri btrnul se strduia s-si ascund darurile duhovnicesti pe care
le mprtea, de fiecare dat n grade diferite. Uneori te mbtai de bucuria Duhului Sfnt, ti ieseai din sine.
Alteori, simteai liniste, pace adnc si sigurant dumnezeiasc: Dac Dumnezeu este cu noi, cine este mpotriva
noastr? (Rom. 8, 31). Alte dati, simteai eliberare din lupta cu gndurile.
Harul mbrca asadar multe si felurite chipuri, de fiecare dat dup cum era nevoie. Stiau Dumnezeu si btrnul.
Folosind pretextul acestor scatoalce, printele Paisie m mpodobea duhovniceste din belsug, cu nespus drnicie,
ca pe un principe. Dobndeam astfel o asemenea frumusete duhovniceasc, nct mi se schimba pn si nftisarea;
chipul meu devenea frumos, pasnic, fr nici o umbr de rutate si viclesug, ntocmai ca al unui copil.
Vzndu-m n astfel de mprejurri, o prieten de-a mea care nc nu-L cunoscuse pe Hristos mi spunea:
- Iar te-ai schimbat, te-ai fcut ca un copilas.
Eu stiam ns c btrnul era cel care m curtase si m mpodobise astfel. Din nefericire, patimile supravietuiau
totusi n sufletul meu si m trgeau apoi iarsi cu de-a sila spre obiceiurile rele, asa cum este tras catrul de
cpstru. Cdeam n mocirl si mi murdream din nou vesmntul scump si strlucitor. Azvrleam fr minte n
noroi pietrele pretioase pe care btrnul le dobndea cu mult osteneal, durere, snge si lupt duhovniceasc, si
mi le druia din belsug. Risipeam n felul acesta imense avutii duhovnicesti. ns printele meu iarsi m primea,
iarsi mi tmduia rnile, iarsi m spla si m mpodobea cu vesminte de pret, mi punea inel n deget (v.
Luca 15, 22), m nzestra cu vrednicie duhovniceasc, fr s mai socoteasc faptele mele dinainte, fr s-si
msoare darurile.
Aceasta nu s-a ntmplat numai o dat, ci de nenumrate ori. n cele din urm mi-am venit n simtire.
M rusinam, nemaindrznind s primesc astfel de daruri. Stiam c nu le voi putea pzi curate. Peste doar cteva
zile urma negresit s le pierd, dac nu cumva le pierdeam chiar n clipa urmtoare. i mrturiseam acest lucru
plngnd, dar el m mngia, mi alunga amrciunea si m curta iarsi, fr murmur, fr zgrcenie, cu nobil
bucurie si prisositoare iubire. Se strduia uneori s-si ascund multa dragoste, pentru a nu m determina prin
aceasta s m simt cumva obligat.
M-am dus asadar la printele H., ascetul la care plnuiam s rmn ca ucenic. M-a gzduit cteva zile, desi l
vedeam nelinistit si precaut.
Intr-o zi l-am ntrebat:
- Printe, m veti pstra ca ucenic?
- Ce s-ti fac, copilul meu, cu attia demoni cti ai asupra ta? mi-a rspuns.
N-am nteles atunci prea bine ce se ntmpl si despre ce demoni vorbea. Desigur, m simteam n general foarte
ciudat, dar atribuiam aceast stare experientelor intense pe care le traversasem n ultimul an.
Refuzul, renegarea lui m-au ntristat. ns printele Paisie m primise, mi deschisese iarsi bratele sale, si aceasta
mi era de-ajuns. El m iubea cu adevrat, indiferent dac eram sntos sau bolnav, frumos sau urt, puternic sau
slbnog, inteligent sau prost... El m iubea ntotdeauna, n orice conditii... Ce usurare! Ce mngiere! Ce bucurie!
Ce altceva mi-as fi putut dori?
LUMIN SAU NTUNERIC

Resimteam intim limitele ratiunii mele. Mintea nu se dovedea apt s analizeze o serie ntreag de evenimente care
o depseau considerabil. Cum, asadar, s optez decisiv ntre cele dou ci religioase? Ezitam n a lua hotrrea
definitiv pe care toti o asteptau din partea mea.
Astzi constat retrospectiv c nu ratiunea era chemat s decid, ci inima. Adic ceva mult mai profund si mai
puternic, practic centrul fiintei umane. Nu mintea urma s construiasc o ideologie, ci n inim trebuia s se nasc o
credint.
ntr-o zi l-am ntrebat pe btrnul despre yoghini: Printe, nu pot s nteleg: sunt oameni inteligenti, cultivati, cu
multe valente. De ce s fie ri? N-au nici un motiv! Nu pot pricepe! Btrnul m-a privit, si-a cltinat capul si n-a spus
nimic.
La cteva zile dup aceea, cu putin nainte de Pastele lui 1984, s-au ntmplat urmtoarele:
ntr-o dup-amiaz m aflam singur n imobilul meu din Tesalonic, meditnd asupra unor lecturi recente, ntr-o
fractiune de secund, m-am surprins pierznd brusc si total contactul cu realitatea nconjurtoare. Nu mai aveam
nici un fel de perceptii vizuale, auditive sau tactile. Cele cinci simturi ncetaser cu desvrsire s mai functioneze.
Lumea exterioar se stinsese complet n ntuneric, exact asa precum o camer se cufund n bezn printr-o simpl
actionare a ntreruptorului electric. Deturnat de la prelucrarea semnalelor senzoriale, mintea mea fusese integral
absorbit ntr-un trm duhovnicesc. Era captiva unui eveniment spiritual.
Am vzut atunci simultan dou elemente distincte: pe de o parte, o lumin alb, lin si odihnitoare, desi foarte
intens si strlucitoare; pe de alt parte, un ntuneric adnc si dens.
La nceput, atentia mi-a fost atras de ntuneric. Mi-a provocat un sentiment de fric, dar si un anume fel de
fascinatie. Desi m cuprinseser frisoane de spaim, eram stpnit n acelasi timp de o mare curiozitate, naintnd
deci cu mintea ctre acest ntuneric, am perceput dimensiunile actului n sine al negrii. Cu ct m afundam mai
mult, cu att mai dens devenea ntunericul, si cu att mai accentuat negatia. Exista n ea o putere urias, o anumit
mretie - as ndrzni s spun. Era ipostaza negativ a realittii.
Pe ct de mult eram atras de lumin, pe att de tare m atrgea si ntunericul. Simteam izvornd dintr-o parte un
ocean de iubire; din cealalt, un abis nemrginit de ur. Altruismul la cotele lui absolute emana din acea lumin, n
vreme ce ntunericul se arta generator al egoismului absolut. Prin respingerea luminii, prin aversiunea manifest
fat de ea, ntunericul plsmuia un alt trm fiintial.
Am nteles dintr-o dat c toate existentele nsufletite si nensufletite din univers erau creatiile luminii. Lumina
strbtea si umplea fiecare lucru si persoan din aceast lume. O oarecare constiint personal decisese ns, la un
moment dat, s nlture din intimitatea sa fiintial lumina care o crease. Lumina a respectat hotrrea liber a
creaturii sale si s-a retras n afara ei. Astfel a aprut un trm fiintial al ntunericului. Asa a devenit ntunericul
realitate. Prin negarea luminii s-a plsmuit ntunericul. Spre deosebire de lumin, acesta nu exista de la sine si prin
sine, ci doar atta timp ct exista negarea luminii. ntunericul nu poate exista fr lumin. Doar lumina fiinteaz
prin sine nssi.
Intunericul era pur si simplu rezultatul optiunii libere a unei constiinte personale. El reprezint modul de existent
pe care l-a ales o oarecare fiint din cosmos, anume diavolul.
Acest act al negrii seamn ntructva cu o creatie, fr s fie ca atare. El mimeaz actul creator al lui Dumnezeu,
n sens contrar. Este tocmai consecinta neputintei ontologice a diavolului de a crea, de a zidi, de a da viat. Negnd
ntreaga creatie, ntreaga lumin, ntreaga energie, ntreg harul lui Dumnezeu, diavolul a confectionat o realitate
din nefiint, a creat moartea, ntunericul. nainte de aceast auto-separare a diavolului, nu exista nici moarte, nici
ntuneric, ci toate erau pline de lumin si viat.
Asadar, simteam emannd din ntunericul n care m afundasem slbticia dezlntuit, rebel, nebun,
distrugtoare si autodistrugtoare a negrii pure. Fr s pot vedea ceva n jurul meu, auzeam rsete grotesti si
asurzitoare adncindu-se n bezn ca ntr-un ocean, naintasem foarte putin n ntuneric. Ca si cnd as fi bgat
numai capul n ap. Adncul oceanului doar l intuiam. Am nteles ns puterea pcatului, atractia lui, tentatia lui,
substanta lui; pe de alt parte, am nteles si non-existenta lui, impotenta lui extrem. El este nimic altceva dect o
lips. n spet, absenta luminii. Pe ct de nfricostor devine din momentul n care te cstig, pe att este de rizibil
si de neputincios cnd te tii departe de el prin felul n care triesti. Nu poate birui dect pe cineva care cedeaz de
bun voie, prin liber alegere.
M-am tras napoi cu groaz si repulsie. Am naintat spre lumin si am ptruns n ea, ns nu foarte adnc; numai ce
am trecut hotarul. M aflam foarte aproape de limita desprtitoare, ns m-a mngiat att de mult, mi-a dat atta
sigurant... M-a umplut de viat, de pace, de bucurie, de cunoastere. Eram coplesit de iubirea si de generozitatea cu
care mi revrsa darurile sale, pe care le ignorasem pn atunci si de care nu eram vrednic.
La scurt timp dup aceasta, totul s-a terminat brusc, exact asa cum si ncepuse. A fost o lectie profund, de numai
cteva minute. Nici un cuvnt n-ar putea-o explica. Mi-a revelat distinctii subtile, sensuri adnci si nsemnate, care
covrsesc att limbajul comun, ct si ratiunea nssi. O veritabil revelatie. Dar, mai presus de orice, un test prin
care a fost pus la ncercare intentia mea luntric. A fost vdit dispozitia precumpnitoare a inimii mele.
Din fericire, desi la nceput s-a miscat ctre ntuneric, n cele din urm inima mea a aflat odihn n lumin. Si tot din
fericire, lumina m-a primit.
Ce era lumina? n Evanghelia dup Ioan, Hristos spune: Eu, Lumin am venit n lume, ca tot cel ce crede n Mine
s nu rmn n ntuneric (Ioan 12, 46); iar Apostolul tlcuieste: Dumnezeu este lumin si nici un ntuneric nu
este ntru El (I Ioan 1, 5).
Acest eveniment m-a initiat n taina liberttii de alegere a oamenilor si a ngerilor. Ei au fost nzestrati de
Dumnezeu cu liberul arbitru, astfel nct nu sufer nici un fel de constrngeri n a se misca dup bunul lor plac n
plan duhovnicesc si n sfera moralittii. Att ngerii ct si oamenii nclin spre bine sau spre ru ca rezultat al unei
dispozitii si decizii strict personale. ntr-un anume sens, ei se plsmuiesc pe sine fr nici un fel de ngrdiri. si
confer singuri un proiect ontologic, hotrnd asupra modului n care vor exista. Aceast libertate a lor este cel mai
mare dar pe care l-au primit de la Dumnezeu.
Intia fiint care a dat la un moment dat o rea ntrebuintare liberttii sale a fost arhanghelul Lucifer. El este marele
rzvrtit, creatorul si stpnul ntunericului. El este izvorul, initiatorul si promotorul rului. El i-atras dup sine si
pe ceilalti ngeri care au devenit demoni. El i atrage si pe oameni ctre trmul su, ctre modul su de existent.
Lucifer fusese hrzit s rmn ntr-o relatie nemijlocit cu Dumnezeu, s se nalte spiritual, s se mprtseasc
de dumnezeiasca fericire si s-si justifice tocmai prin aceasta existenta. Era ns absolut liber, iar la un moment dat
a ales lepdarea, ruperea de Dumnezeu, si persevereaz pn astzi n aceast optiune. La fel se ntmpl cu toti
oamenii care se ntorc mpotriva lui Dumnezeu, consfintindu-si astfel n deplin cunostint de cauz
autodistrugerea. Exist o doz de nebunie n acest gest. Trebuie subliniat c ei nu au fost creati spre ru, ci singuri
au decis s dea curs acestei patimi nebunesti a orgoliului.
Dumnezeu respect ntr-att libertatea cu care El nsusi si-a nzestrat fpturile, nct n-o anuleaz nici mcar atunci
cnd aceasta se ntoarce mpotriva Lui. Prefer s foloseasc alte nenumrate moduri de a le atrage din nou, cu
mult gingsie, aproape de iubirea Lui. ns diavolul, demonii, vrjitorii, oamenii ri nu vor cu nici un chip s se
schimbe! Ei ajung la o asemenea pervertire nct aleg moartea n locul vietii, ura n locul iubirii, durerea n locul
fericirii, rul n locul binelui. Si toate acestea fr o cauz precis, fr un motiv anume... Mintea li se clatin n fata
dimensiunilor irationalului. Astfel se distrug de unii singuri, autocultivndu-si aceast nebun vanitate care
sugrum sufletele.
Un Doamne, miluieste s fi zis diavolul, si Dumnezeu l-ar fi iertat, mi-a spus cndva printele Paisie.
Aici, mai jos, un btrnel se ruga pentru diavol. l durea inima pentru el. si zicea n sinea sa: Fptura lui
Dumnezeu este si acesta. Arhanghel a fost, si uite cum a ajuns. Asadar, se ruga pentru el. n timpul rugciunii, i-a
aprut ntr-un colt vicleanul, avnd coarne si mirosind ngrozitor, si a nceput s-i dea cu tifla si s-l ia n rs. Uite
asa i ddea cu tifla, cu amndou minile (si btrnul mi-a reprodus gestul ntocmai)! diavolul refuz totdeauna
cinta.
Btrnelul era nsusi printele Paisie, asa cum avea s mi-o mrturiseasc altcndva, mai trziu.
i multumesc lui Dumnezeu c mi-a druit s triesc aceast experient, ntruct, necreznd mai nainte c pot
exista oameni pur si simplu ru intentionati, m expuneam unor pericole care m-ar fi putut costa chiar viata. Port
nluntrul meu convingerea c prin rugciunile btrnului am primit acest dar duhovnicesc, dobndind astfel cu
prisosint rspunsul la ntrebrile pe care i le pusesem n legtur cu gurusii (De ce s fie ri? N-au nici un
motiv...).
- Intru El era viat si viata era lumina oamenilor. Si lumina lumineaz n ntuneric si ntunericul nu a cuprins-o
(Ioan 1, 4-5).
- Eu sunt Lumina lumii; cel ce mi urmeaz Mie nu va umbla n ntuneric, ci va avea lumina vietii (Ioan, 8, 12).
- Eu, Lumin am venit n lume, ca tot cel ce crede n Mine s nu rmn n ntuneric (Ioan 12, 46).
- Dumnezeu este lumin si nici un ntuneric nu este ntru El (I Ioan 1,5).
- C oricine face rele urste Lumina si nu vine la Lumin, pentru ca faptele lui s nu se vdeasc. (Ioan 3, 20)
DIAVOLUL, NGERUL SI MAICA DOMNULUI
Nu trecuse o lun de cnd m ntorsesem din India. M aflam din nou n Sfntul Munte. Vremea era nchis,
nnorat si rece. Ploua des n acele zile. Primvara nu-si intrase nc n drepturi. Btrnul m-a invitat asadar n
arhondaricul su, desi n general avea obiceiul s primeasc lumea afar, n curte.
Eram singur, nu existau alti vizitatori - att datorit ploii, ct si a anotimpului (la sfrsitul iernii toate comunicatiile
cu Athosul se ntrerup adesea, existnd pericolul ca pelerinii s rmn astfel blocati temporar n Munte; de aceea,
n aceast perioad a anului, Muntele este frecventat doar de un numr redus de studenti, sau de oameni cu
probleme speciale).
Era printre primele dati cnd intram n arhondaricul btrnului. Am fost condus ntr-o camer mare, care avea n
mijloc o sob ncins ce reusea s mprstie putin umezeala si frigul. De jur-mprejur erau improvizate bnci de
lemn, acoperite cu niste carpete fcute de mn la rzboiul de tesut. Pe unul din pereti atrna o fotocopie a textului
profetiei pe care prorocul Danil a fcut-o despre Alexandru cel Mare, numindu-l mpratul elinilor. Textul era
precedat de o scurt istorie a vietii prorocului si se ncheia cu mrturia istoricului Iosip, care spunea c amintita
profetie fusese oferit de ctre arhiereul Iaddos si preotii evrei mpratului Alexandru n persoan, cnd acesta a
mers la Ierusalim.
Profetia descria activitatea, cuceririle, dar si destrmarea statului lui Alexandru cel Mare dup moartea sa. Toate
aceste lucruri fuseser prorocite cu secole nainte de nasterea Marelui Alexandru.
Btrnul mi-a spus c nu exist o dovad mai zdrobitoare despre elenitatea Macedoniei si a Marelui Alexandru
dect textul insuflat de Dumnezeu al Vechiului Testament. Aspectul merit retinut cu att mai mult cu ct n
momentul acela nu se declansase nc masina de propagand a slavilor, care ncearc s uzurpeze istoria si
pmntul grecesc.
Am ncins apoi o ndelung conversatie, nu-mi amintesc exact pe ce tem. De aceast dat timpul trecea fr ca
btrnul s dea semne c s-ar grbi s ncheie. Sedeam pe scunel, ncovoiat att din pricina frigului ct si a strii
sufletesti, si m desftam de tovrsia btrnului. Prea c asteapt ceva, cci de o bun bucat de vreme nu mai
exista vreun motiv vdit care s ndreptteasc rmnerea mea acolo. Fireste, eu n-aveam ns nici o dispozitie de
a prsi chilia.
Peste putin a sunat clopotelul, iar btrnul m-a lsat n camer si s-a dus s deschid. A dat drumul cheii s alunece
pe srm, iar vizitatorul a luat-o, a deschis poarta si s-a ndreptat ctre latura din spate a casei, unde n us l
astepta btrnul. Eu i auzeam din camer.
- Printele meu, iubitul meu printe! s-a auzit o voce puternic, plin de emotie, nsotit de zgomotul fcut
de oaspetele care czuse n genunchi si ncerca s-i srute picioarele btrnului.
n acelasi timp se auzeau pasii printelui, grbindu-se acum s se retrag, incomodat de zid n sfortarea sa de a-l
evita pe vizitator.
- Nu, bre minunatule, nu...! a strigat, stnjenit si ncurcat, rugtor si totodat destul de familiar, strduindu-
se s-l mpiedice cu minile sale pe musafir.
Eu ascultam scena din camer. Eram uimit de evlavia pe care o manifesta vizitatorul fat de btrn, si de modul n
care se smerea pe sine la picioarele lui, de adncul respect pe care l sugera ntreaga scen. O fi vreun clugr
tnr pe care btrnul l-a ajutat mult, m-am gndit.
n clipa cnd n camer a intrat un brbat de 50 de ani, dintre cei sobri si conservatori - precum l vdea mustata sa
rsucit - nedumerirea si mirarea mea au luat proportii. Ce l-ar fi putut determina pe acest brbat s se poarte ca
un adolescent nflcrat? Un astfel de comportament din partea unui asemenea om ar fi fost foarte greu de
anticipat.
M-a salutat usor stnjenit si ne-am asezat toti trei. Faptul c m aflam n arhondaricul printelui Paisie l-a fcut pe
vizitator s bnuiasc o legtur strns a mea cu btrnul si s mi se arate extrem de amical, n pofida ciudatei
mele nftisri. Am simtit nevoia s-i rspund cu aceeasi cordialitate acestui om pe care, nu att datorit vrstei, ct
a temperamentului si a conceptiilor despre viat, n alte circumstante l-as fi privit cu antipatie si suspiciune.
Intreaga sa atitudine, spontaneitatea, iubirea si respectul su dezinteresat fat de acest clugr btrn, srac,
smerit si nenvtat, vdeau un suflet prea putin ancorat n conformism si totodat fidel unor valori pe care le
pretuiam si eu la rndu-mi. Atunci am constientizat prejudectile cu care obisnuiam s evaluez anumite categorii
de oameni. mi devenise n sfrsit limpede ct de nedrept eram adesea n aprecierile mele.
Dup ce a primit traditionala tratatie, musafirul a nceput o discutie cu caracter general si, la scurt vreme dup
aceea, btrnul m-a rugat s trec n camera alturat, unde-si avea bisericuta. Precum majoritatea covrsitoare a
chiliilor din Sfntul Munte, tot asa si cea a btrnului adpostea sub acoperisul ei un mic paraclis.
M-am ridicat asadar si am intrat n camera vecin, n bisericut, lsndu-l pe oaspete s se sftuiasc ntre patru
ochi cu printele. M-am nchinat la icoane si m-am asezat ntr-o stran, spunnd rugciunea si privind din cnd n
cnd afar pe ferestruica din fata mea. Era amiaza unei zile nnorate, cu timp nchis.
Ceea ce urmeaz s nftisez s-a ntmplat brusc, pe neasteptate, mai rapid dect o btaie de aripi. M-am simtit
asemenea unui orb care ntr-o singur clipit si redobndeste deplin vederea. Ai fi zis c un ntreruptor s-a
rsucit fulgertor, fcnd s strluceasc n camer o lumin intens.
Astfel, deodat, am dobndit o perceptie cu totul nou. Trupul meu era nemiscat. Lucrurile din biseric strluceau
indescriptibil. Fiecare obiect prea s emit lumin din interior. Pn si peretii erau, ntr-un anume fel, luminosi.
Privind pe fereastr, am constatat c si afar exista aceeasi lumin care conferea tuturor lucrurilor puritate. Acesta
este cuvntul cel mai potrivit: puritate. Prin fereastr am vzut un norisor diafan, alb, strlucitor, fr margini bine
definite. O lumin alb, strlucitoare si imaterial se revrsa din el, miscndu-se foarte repede n jurul chiliei... Era
de fapt o fiint luminoas care zbura.
Am simtit n clipa aceea o liniste profund, o pace neclintit, o deplin sigurant duhovniceasc, o bucurie care,
desi coplesitoare, era totusi echilibrat. O veritabil betie cumptat - asa cum caracterizeaz vechea traditie
crestin acest tip de experient. Natura, calitatea si intensitatea simtmintelor nu-si gseau corespondent n
absolut nimic din ceea ce cunoscusem n trecut.
Am rmas seznd linistit n stran. Dup putin timp, si-a fcut aparitia btrnul. M-am ntors foarte calm ctre el si
i-am spus:
- Printe, am vzut un nger (realizez astzi c nici mcar nu pot explica felul cum mi se crease aceast
impresie)...
M-a privit cu atentie drept n ochi, ca si cnd ar citi niste semne.
- A! Bine... Mergem nuntru, a rspuns linistit.
M-a introdus din nou n cealalt camer, unde astepta vizitatorul. Terminaser discutia. Asteptasem aproape dou
ore si speram c ni se va sugera s ne retragem. Btrnul ns nu trda nicidecum o asemenea intentie. Ne-a relatat
niste ntmplri presrate cu multe glume. Avea un umor de-a dreptul spumos, care mi-a provocat n mai multe
rnduri hohote de rs. n acest timp, musafirul sedea lng btrn, pe aceeasi banc, iar eu n fata lor pe o
buturug.
La un moment dat, printele a nceput s povesteasc despre cineva:
- Un om se dusese tocmai acolo... (si cuta cuvntul)... n Pakistan, s zicem! Acolo s-a cam ncurcat, l-au
mnjit si pe fat cu ceva cenus...
Mi-am amintit imediat de jertfa din India si de bulina de untur ars pe care mi-o desenase ntre sprncene
yoghinul ucenic al lui Babaji, astfel nct m-am simtit direct vizat.
Desi n cea mai mare parte a timpului se adresa vizitatorului, printele m privea cnd si cnd cu subnteles. Am
priceput asadar c vorbea despre mine si despre cltoria mea n India. O fcea ns ntr-o asemenea manier nct
cellalt s nu nteleag c era vorba despre mine.
Am nceput deodat s simt o foarte stranie tulburare. Parc ceva anume se mpotrivea nluntrul meu.
- Acolo departe, deci, l-a ispitit diavolul. ns si el spunea la rndul su rugciunea, si nu-i ddea diavolului
pace.
Printele si-a ntors atunci privirea ctre mine. Eu am nteles si am nceput s spun n minte rugciunea Doamne
Iisuse Hristoase, miluieste-m. Nu mai eram deja atent la povestire, ci la rugciune.
n timp ce vorbea, ca si cnd ar fi rostit o fraz n cadrul povestirii, s-a ntors ctre mine si a spus:
- Duh necurat, iesi din fptura aceasta!
Si ndat a continuat istorisirea, tinndu-l pe cellalt de mn. La scurt timp m-a privit din nou, rostind iarsi ca pe
o parte a povestirii propozitia:
Chipul su era luminat de o strlucire tainic, ascuns, pe care ns o percepeam; era serios, iar ochii si cptaser
o expresie pe care arareori o mai ntlnisem. O expresie care revela slava ascuns a sufletului su. O expresie care
vdea o fiint calitativ diferit de ceea ce n mod obisnuit numim un om normal, att de diferit nct ncepeai s
te ntrebi dac este cu adevrat om. Pe chipul btrnului, n privirea sa, descopeream dimensiuni nebnuite ale firii
omenesti.
Am continuat cu nflcrare rugciunea, desi pe moment nu puteam discerne importanta a ceea ce se petrecea.
S-a ntors apoi pentru a treia oar si a spus:
Am simtit atunci ceva imaterial iesind dinluntrul meu, dezlipindu-se si desprtindu-se de mine. Am simtit practic
eliberndu-mi-se mintea si sufletul de sub intensa influent a unui alt spirit. n acelasi timp, am dobndit si o
intens perceptie, constiint, cunoastere a sufletului meu ca fiind ceva extrem de concret si palpabil. M-am simtit
usurat, ca si cnd as fi scpat de o imens greutate. Abia n clipa aceea am constientizat n ce presiune trisem. Am
simtit acel ceva care iesise dinluntrul meu stnd acum n spatele meu, n stnga; o prezent a crei putere te
bloca pur si simplu. mi ngreuna sufletul chiar si de la acea mic distant. M-am ridicat cu intentia de a m
ndeprta de aceast prezent si am cutat adpost la picioarele btrnului. M-am asezat pe podea, lng
genunchii lui.
n momentul acela, aproape simultan cu cuvintele btrnului si cu eliberarea mea, vizitatorul m-a uimit nc o dat.
A srit n picioare brusc, si a strigat uluit:
- Maica Domnului, Maica Domnului, ce mireasm este aceasta? Printe, printe, Preasfnta este alturi!
O mare bucurie l cuprinsese, facndu-l s uite de toate celelalte lucruri din jurul su. Era acea bucurie pe care o
simte sufletul atunci cnd i ntlneste pe sfinti n chip minunat si suprafiresc, n Duhul Sfnt. Omul striga
necontenit ntr-un acces de fericire, si ne ruga s mergem alturi n biseric. Eu am ncetat s mai simt n camer
teribila si strivitoarea prezent a acelui ceva pe care, nainte de cuvintele btrnului, l purtasem n sufletul meu.
Oare strlucirea slavei Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu alungase din sufletul meu si din camer duhul
necurat - precum l numise btrnul? Ce altceva ar fi putut percepe sufletul att de entuziasmat al vizitatorului,
dac nu mireasma duhovniceasc a Preacuratei? Sunt ntrebri crora simtul comun si ratiunea natural nu le pot
rspunde transant. Exist ns si un alt tip de certitudine care se naste luntric prin nstiintare dumnezeiasc,
fiind rezultatul unei lucrri nemijlocite a lui Dumnezeu n adncurile sufletului omului. Veracitatea cunoasterii pe
care ea o furnizeaz este de o evident intim indubitabil.
Eram uimit si fascinat. Mi se ntmpla si mie exact ceea ce ntlnisem relatat att de simplu n vietile sfintilor sau,
mai profund, mai elevat, n scrierile marilor asceti si sfinti ai ortodoxiei. Erau evenimente care se derulau cu o
simplitate extrem, ns de o profunzime ontic abisal, n raport cu care sufletul se nfricoseaz si se bucur n
acelasi timp. El simte fric sfnt si cutremur, stri sinonime celei mai coplesitoare fericiri, ntruct face pe viu
experienta nemrginitei iubiri a lui Dumnezeu.
Triam asadar o adevrat srbtoare. Ne desftam de daruri tainice si ignoram deja orice lucru pmntesc. Ne
simteam pe ct de mici, pe att de fericiti. Rugciunea btrnului, izvort din inima sa neprihnit, era cauza
acestor experiente dumnezeiesti.
Incet-ncet am intrat n biseric. Voiam s-i multumesc btrnului si m-am dus s-i pun metanie (s-i fac, adic, o
plecciune pn la pmnt). M-a mpiedicat oarecum stnjenit.
- Acolo, acolo pune metanie! si mi-a artat cu mna ctre icoana Maicii Domnului din catapeteasm, pe care
o privea att de transfigurat nct am avut senzatia c n clipa aceea o vede pe Preasfnta aievea.
- Am pus, printe, mai nainte.
- Pune acum, bre copilasule, cnd ti spun, a insistat el cu un amestec de hotrre si delicatete, ndemnndu-
m prin gesturi s m grbesc.
Am pus asadar din nou metanie, spre marea satisfactie a btrnului, care tresalt de emotie ca un tat care si vede
fiul bucurndu-se de favorurile mpratului.
Mrturisesc c abia astzi sunt n msur s realizez cu adevrat dimensiunile si nsemntatea acestor evenimente
duhovnicesti pe care le-am strbtut atunci ntr-o succesiune ametitor de alert. Constientizez pe deplin att
propria mea nevrednicie, ct si sfintenia btrnului, care, adnc ndurerat s m vad ntr-o asemenea stare de
prbusire, s-a rugat lui Dumnezeu s m vindece cu medicamente din cele mai tari, pe msura bolii de care
sufeream. Iar Dumnezeu, Care i ascult pe cei smeriti, i-a mplinit cererea struitoare.
Incet-ncet, btrnul ne-a scos n curte. M-a rugat s deschid poarta, apoi s o ncui n urma noastr si s pun cheia
n minusculul vagonet improvizat, asa nct s o poat trage napoi n cas. Am luat amndoi binecuvntare si am
plecat.
Ne-am ndreptat mpreun spre Karyes. Crarea era pustie si serpuia urcnd printre tufe, pe sub copaci. Dup ce
ne-am ndeprtat la vreo sut, dou sute de metri de csut, musafirul printelui mi-a spus cu nflcrare:
- Bre, este sfnt, este sfnt, ntelegi?
- Da, da, i-am rspuns.
M-a apucat de mn si m-a oprit. M-a privit drept n ochi.
- Intelegi ce-ti spun? Este sfnt! ntelegi?
Socotea c-i rspunsesem afirmativ dintr-un simplu act de complezent.
- Da, da, cred si eu cu trie acelasi lucru! l-am asigurat. l cunosc de ceva timp pe btrn, si stiu c asa este.
M-a privit iarsi ptrunztor, s-a convins c vorbesc serios si ne-am continuat drumul.
Cra n spate o valiz veche, mare, pe care o avea petrecut cu niste curele peste umeri. i era extrem de incomod,
mai ales c valizele de acest fel erau dotate cu mnere voluminoase, pentru a putea fi crate de mn. M-am mirat
de povara lui. Nu putea s-si ia ceva mai confortabil?, m gndeam. De cnd ncepuse urcusul, se oprea la fiecare
cinci pasi. Gfia, iar chipul si mustata i strluceau de sudoare. Mergeam foarte ncet, n vreme ce eu insistam s-l
ajut prelund valiza pe umerii mei. Refuza ns cu ndrjire, continundu-si urcusul si discutia.
Eram curios s aflu ce-l determinase pe acest om s cad n genunchi fr nici un fel de retineri si s cear cu
ardoare si recunostint s srute picioarele btrnului. Apoi, si cuvintele sale Este sfnt, este sfnt! mrturiseau
despre existenta unor experiente iesite din comun. Asadar, am nceput discutia cu scopul de a afla amnunte. M-a
ajutat n acest sens familiaritatea lui, faptul c trisem mpreun niste evenimente cu totul minunate, desi sunt
sigur c el nici nu-si dduse seama c btrnul tocmai scosese din mine un demon, si nc unul de frunte, dintre cei
care se ostenesc s-l cufunde pe om n nselare si rtcire duhovniceasc.
n fine, tovarsul meu de drum mi-a mrturisit c valiza sa era absolut goal si c o purta de camuflaj, pentru a
nu-i fi remarcat infirmitatea.
Am fost ofiter superior de aviatie. Nu credeam n Dumnezeu mai mult dect... majoritatea celorlalti. Mergeam la
biseric sporadic, doar la vreo srbtoare mai mare sau la vreo ceremonie mai deosebit. Fumam mult, trei pachete
pe zi. M-am mbolnvit ru. Am fost nevoit s plec la Londra, unde mi-au scos trei sferturi din plmni. De altfel, mi
lsaser cel de-al patrulea sfert doar pentru a mai avea cu ce s respir, ct de ct, pe parcursul celor dou
sptmni pe care mi prognozaser c le mai am de trit - iar aceasta, n cel mai fericit caz. Le-am zis c voi merge
s mor acas, n Grecia. M-am ntors foarte ndurerat. Mi-a trecut apoi prin minte s merg si n Sfntul Munte, unde
nu fusesem niciodat. Cnd am ajuns aici, am auzit despre printele Paisie si am pornit n cutarea lui.
I-am gsit pn la urm coliba. Mi-a deschis usa el singur, nainte s ciocnesc.
- Bun venit, Dimitrie! mi-a zis. Te asteptam,
Intr-adevr, avea pregtit si tratatia. M strigase pe nume, desi m vedea pentru prima dat! Am rmas cu gura
cscat de un cot. M-a ndemnat s sed, s m odihnesc.
- Nu te necji, nu te necji, toate au s fie bine, mi-a zis.
Eu nu rostisem nc nici un cuvnt!
- Toate vor merge bine! mi-a spus el, si mi-a fcut cruce de trei ori peste piept.
Au trecut de atunci doi ani si jumtate. M simt excelent. Nici n-am murit n dou sptmni, asa cum ar fi fost
normal, nici metastaz n-a fcut cancerul meu, nici medicamente n-am luat. Sunt foarte bine. Doar att, c m
deplasez greu, fiindc nu mai am plmni cu care s respir....
Spunndu-mi acestea si discutnd bucurosi despre multe altele, am ajuns la mnstire.
- Vin din cnd n cnd s-l vd, mi zice. Numai c n mnstire nu pot sta. Imediat ce se ncuie portile, m
simt ca la nchisoare. De aceea m duc la hotel la Karyes, si seara mai discut cu oamenii la restaurant.
Astfel mi s-a dezlegat si enigma legat de comportamentul lui. Totodat, primeam o mrturie n plus despre nc
una din multele harisme ale btrnului, anume harisma tmduirii: putea s-i vindece pe oameni de orice boal. Pe
foarte multe persoane, printre care si acest ofiter, le-a smuls din ghearele mortii n ultima clip.
Iar celor ce vor crede le vor urma aceste semne: n numele Meu, demoni vor izgoni... peste cei bolnavi si vor
pune minile si se vor face sntosi (Marcu 16, 17-l8).
OPERATIA
Om nenorocit ce sunt! Cine m va izbvi de trupul mortii acesteia? (Rom. 7, 24) Cci
precum Tatl are viat n Sine, asa I-a dat si Fiului s aib viat n Sine. (Ioan 5, 26)
n general, problema noastr cea mai acut const n faptul c nu ne cunoastem pe noi nsine. Suntem ignoranti n
privinta continutului luntric al inimii noastre. n covrsitoarea noastr majoritate, suntem stpniti de orgoliu. Cu
alte cuvinte, credem despre noi nsine mai mult dect ne-ar ndreptti realitatea. Ne supraapreciem posibilittile.
Omul mcinat de orgoliu trieste sub imperiul imaginatiei, pierznd astfel contactul cu cea mai intim realitate -
propria sa persoan. Consider c apogeul acestui delir al mndriei este atins atunci cnd cineva ajunge s se
socoteasc pe sine Dumnezeu.
Omului vanitos i este inaccesibil obiectivitatea, ntotdeauna el i subevalueaz pe ceilalti n raport cu sine.
Mndria este una din cele mai sumbre expresii ale orbirii spirituale. Lucifer a crezut c poate deveni Dumnezeu
prin furt si viclenie, si din arhanghel luminos a ajuns diavol ntunecat si lipsit de minte. n acelasi fel si nchipuie
despre sine c sunt dumnezei o bun parte dintre gurusii contemporani si mentorii curentului New Age. Fructul
orgoliului este egoismul. Individul nrobit egoismului graviteaz exclusiv n jurul propriei persoane, trieste numai
n scopul satisfacerii instinctelor sale si ntr-un complet dezinteres fat de aproapele su. El si pierde abilitatea de
a-si reprezenta fie si teoretic conceptul de jertfa.
Un astfel de om eram eu nsumi, la ntoarcerea din India. Desi plin pn la refuz de rni sufletesti, m consideram
posesorul multor capacitti si valente deosebite. mi percepeam pn si neajunsurile drept calitti. Pe de alt parte,
darurile firesti cu care fusesem nzestrat de Dumnezeu mi le atribuiam mie nsumi, n vreme ce nereusitele le
puneam totdeauna pe seama unor terte persoane sau factori exteriori. Erorile erau mereu datorate celorlalti. Cu
toate c bjbiam ntr-o adnc ignorant, pretindeam a fi dobndit nalte cunostinte spirituale.
Cnd omul ncepe s pun n practic poruncile lui Iisus Hristos, i se deschid treptat ochii duhovnicesti si ncepe s
perceap miscrile luntrice ale inimii, care i determin comportamentul exterior. Abia atunci i se descoper
numeroasele sale plgi sufletesti. ntr-un prim stadiu, le depisteaz doar pe cele grosiere. Apoi, cu ct i se fortific
sntatea duhovniceasc, cu att mai profund vede n sufletul su. Ajunge n final s-si constientizeze si s-si
recunoasc deschis toate patimile care l stpnesc. Accept c este iubitor de plceri, lenes, vanitos,
nerecunosctor, lacom, rzbuntor, desfrnat, mnios, nedrept, ipocrit, si multe altele. Confruntat cu aceast
realitate brut, el ncepe s fac eforturi de ndreptare.
Omul smerit este cel care, desi nnobilat cu multe harisme, se consider pe sine mai prejos dect toti oamenii si nu
socoteste nimic ca fiind al su, ci al lui Dumnezeu: Toat darea cea bun si tot darul desvrsit de sus este,
pogorndu-se de la Printele Luminilor (Iac. 1, 17).
Dumnezeu celor mndri le st mpotriv, iar celor smeriti le d har (Iac. 4, 6). Dumnezeu ngduie ca viata
omului mndru s fie pus la un moment dat la ncercare, asa nct prin nfruntarea unor necazuri sau ptimiri s-
si revin, s se tmduiasc duhovniceste. Cnd ns mndria ajunge s depseasc un anumit grad, lucrurile devin
complicate si primejdioase. Pentru astfel de oameni devine valabil acel cuvnt: risipiti au fost si nu s-au cit (Ps. 34,
15). Altfel spus, omul nu vrea s nvete din ncercrile vietii, nu vrea s-si accepte greselile, nu vrea s pun capt
orbirii si s se smereasc. l mpiedic msura devastatoare a orgoliului, care l face s prefere autodistrugerea n
locul transfigurrii prin cint. El si pericliteaz astfel existenta n vesnicie, exilndu-se de bun voie n trmul
ntunericului fiintial, n slasul demonilor, n iad. Este consecinta trufiei luciferice.
Cum poate fi ajutat un asemenea om? El are nevoie nu de un medic obisnuit, ci de unul asemenea ngerilor,
nzestrat cu mult discernmnt, cu infinit iubire, cu nespus smerenie. Unui astfel de bolnav nu-i sunt eficiente
obisnuitele medicamente duhovnicesti, ci i este necesar un chirurg experimentat, care s-i efectueze o veritabil
operatie duhovniceasc.
Printele Paisie avea atta smerenie, nct scufunda n ea ntreaga mea mndrie, neutraliznd-o. M lua n minile
sale cu mult atentie si delicatete, ca pe o frunz uscat, foarte fragil. M ngrijea cu nemrginit iubire, ca pe un
prunc n pragul mortii. Si cu adevrat eram foarte aproape de nebunie, de moarte sufleteasc.
Intr-o zi, n chilia sa, btrnul prea c se pornise pe glume. Luase un cutitas si se fcea c vrea s-mi taie gtul. Am
stat linistit: din mna lui acceptam inclusiv moartea. Mi-a atins atunci gtul cu partea neascutit a lamei si a nceput
s m taie.
- Vrei s-ti facem operatie? m ntreb.
- Orice spuneti, printe.
- Ti-e fric?
- Nu, printe, nu-mi este.
(A devenit deodat serios.)
- Bine, nu acum, la Pasti... Si mi-a dat drumul.
Asteptam linistit, bucuros si plin de curiozitate Pastele, care a venit dup cteva sptmni. n ajunul Pastelui nu s-
a ntmplat nimic. Am asteptat si n noaptea de nviere, dar... tot nimic.
Duminic seara, n prima zi de Pasti, eram singur n cas. Ai mei iesiser, iar eu urmream la televizor un film
despre Hristos. La sfrsitul filmului am nchis emotionat televizorul, m-am mutat n camera alturat, unde aveam
o cruce mpodobit, am ngenuncheat si am nceput s m rog.
Nespus de lin, si din ce n ce mai intens, simteam binecuvntarea btrnului acoperindu-m. l simteam n spatele
meu, n picioare, binecuvntndu-m. O putere, o energie purttoare de viat se revrsa asupra mea din belsug,
adpndu-mi ntreg sufletul si trupul. Toat fiinta mea absorbea ca un burete aceast energie plin de cldur, de
vitalitate, de dulceat. Eram ptruns de o minunat uimire si recunostint vznd cum Cineva infinit de bun si de
puternic, att de puternic nct biruia moartea, mi druia viat, bucurie, pace. Slav Tie, Dumnezeule!, repetam la
nesfrsit.
n chip tainic, mi-a fost dat s m contemplu pe mine nsumi dinaintea lui Dumnezeu si s-mi vd propria stare
duhovniceasc. Am fost cu totul miscat, descoperind nluntrul meu o profund tendint de respingere, de refuz al
lui Dumnezeu. Exista o ntreag pervertire mental a realittii, o teribil orbire spiritual. Mintea mea se cufunda
ntr-o betie perpetu, alimentat de plcerile ptimase care m cotropiser extrem de adnc.
Mi-am simtit sufletul aproape mort, cvasiinexistent. Vedeam mormntul sufletului meu, zidit din blocuri de piatr si
acoperit de o stnc urias. Aflat nuntrul mormntului, eram insuportabil de nefericit, neavnd loc s m misc nici
mcar ctiva centimetri. Nu exista chip s ncerc mcar s mping gigantica piatr de pe mormnt. Aerul mi lipsea,
de asemenea, cu desvrsire. Sufletul mi zcea neputincios, ntemnitat, gata de moarte. M cuprinsese un nfricostor
sentiment de groaz si de dezndejde. mi era cu neputint s m mntuiesc singur. Pn si gndul despre mntuire
se mistuise deplin. Constiinta mi era sfsiat de o singur ntrebare: Cum am ajuns n aceast stare? Cum m-am putut
lsa ntemnitat de diavol n aceast cumplit nchisoare spiritual?
Iat ns c energia lui Hristos se revars dintr-o dat asupra stncii. Piatra se topeste pe dat. Puterea diavolului,
pcatul cel nimicitor, nu poate sta mpotriva milei si iubirii dumnezeiesti. Piatra mormntului se deschide, sufletul
meu este eliberat... ncep s m misc, foarte ncet, amortit, sovielnic, uluit... ncep s m simt, s simt...
Binecuvntarea lui Hristos m nclzeste, druindu-mi viat.
Ochii nspriti, uscati, ferecati n sloiurile de gheat ale sufletului meu, nu putuser s plng pn acum. Acum ns
au fost eliberati si ei: izvorau necontenit siroaie de lacrimi. Lacrimi de bucurie, de usurare, de recunostint. Cineva m
nviase, adpndu-m cu viat din Viata Sa. Luase asupra Sa moartea si pcatul meu. Druindu-mi viat, primise
moarte de bun voie. Se mpovrase cu moartea pcatului meu si m eliberase, aducndu-m iarsi la viat.
Limba omeneasc este neputincioas n a descrie nvierea duhovniceasc pe care am trit-o. Nu folosesc metafore, ci
am n vedere sensul exact si cel mai concret al cuvintelor. Sufletul meu era mort si a nviat!
Primind atunci puterea de a m cerceta pe sine n profunzime, m-am scrbit cu adevrat de mine nsumi. mi
spuneam: Cum pot pretinde s exist, cnd o fac n acest chip mizerabil, ntunecat, aductor de moarte? Este ntr-
adevr de nenteles ndelunga rbdare a lui Dumnezeu. Inima mea a izbucnit atunci nvalnic ntr-o rugciune
revrsat ca un ru din strfundurile ntregii mele fiinte.
Dumnezeul meu, cum oare m mai rabzi? Ia-m, Dumnezeul meu, ia-m... Nu vreau s mai exist eu, cel att de
ticlos si de murdar... F s dispar aceast rutate, aceast ur, aceast mocirl n care zac. Nimiceste-mi toat
urtenia... Dumnezeul meu, cum poti s m mai rabzi? M minunez de abisul iubirii, smereniei, bunttii,
delicatetei, ngduintei Tale!
Aveam s obosesc destul de curnd din pricina plnsului dezlntuit. Epuizat, m-am ntins pe pat. Btrnul, pe care
l simtisem prezent n tot acest rstimp, tiase ntr-adevr o bucat mare din orgoliul meu. Operatia sa, spre
deosebire de cele obisnuite, n-a lsat n urm nici o durere, ci doar bucurie, pace, si un dor nesfrsit de a se repeta
ct mai grabnic. Bisturiul chirurgului nu rnise, ci vindecase adnc.
- Celor ce sedeau n latura si n umbra mortii, lumin le-a rsrit (Matei 4, 16).
- Pentru c plata pcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu - viata vesnic, n Iisus Hristos,
Domnul nostru (Rom. 6, 23).
- Iar unde s-a nmultit pcatul, a prisosit harul (Rom. 5, 20).
MOS ILIE
Brbatul acesta era cunoscut n tot orasul. Unii l socoteau nebun, altii aveau dubii serioase n aceast privint. Toti
cdeau ns de acord c era un om foarte citit. Impresionati de strlucitele sale rspunsuri si explicatii, multi
dintre concitadini exclamau: A nnebunit de la prea mult carte!. Circulau pe seama sa istorii ciudate, care
strneau curiozitatea multora. Se ncettenise chiar bnuiala c era sfnt.
Locuia la poalele muntelui, lng ultimele case ale orasului. Nu avea un adpost propriu-zis, dup cum nu avea
nimic al su n afar de zdrentele pe care le purta att vara ct si iarna. Dormea pe pmnt. Mnca orice i se ddea.
Cea mai mare parte a timpului si-o petrecea n deplin singurtate.
Eu mi-l amintesc nc de pe vremea cnd eram copil. ncovoiat de spate, se tra ncet-ncet, ca un melc. Copiii l
iubeau si intrau chiar n vorb cu el.
Cndva, n primele clase primare, l-am ntlnit pe drum mergnd invers, cu spatele nainte, precum obisnuia
adesea. nc de pe atunci era cocosat.
- Mos Ilie, de ce mergi invers? l-am ntrebat.
- Pentru c m ispiteste diavolul si nu vreau s-l vd, mi-a rspuns. Uite, e acolo, nu-l vezi? - si mi-a artat un
punct anume.
M-am uitat ctre locul pe care mi-l indicase, am simtit un fior de team, ns n-am vzut nimic.
- Nu-l vezi? a ntrebat din nou.
- Nu! am rspuns si m-am ndeprtat speriat.
Ani de zile mai trziu, pe cnd eram la gimnaziu, niste colegi mai slabi la nvttur au iesit foarte bucurosi din sala
n care tocmai ddusem teza la fizic. Strigau plini de bucurie. Trecuser cu succes ceea ce se anuntase a fi pentru ei
o mare ncercare. Povesteau cum, n ajun, Mos Ilie le spusese subiectele care urmau s le fie date la dou dintre
teze. Nu-i credeam, ns ei se jurau cu emfaz, relatnd n detaliu convorbirea pe care o purtaser cu btrnul. Au
nceput de atunci s-l viziteze multi copii dornici de a li se dezvlui subiectele la diverse materii. Pe acestia ns,
Mos Ilie i ndemna s nvete temeinic si, dac insistau n continuare, i trimitea la icoana Maicii Domnului s se
roage pentru ajutor.
n general, se istoriseau multe ntmplri iesite din comun despre Mos Ilie. Existau ns si multe amnunte neclare,
de natur s nasc ndoieli, ntruct btrnul si mpna conversatiile cu multe cuvinte lipsite de sens ori greu de
nteles. ns, n ciuda tuturor controverselor, exista un numr nsemnat de oameni inteligenti si cultivati care
mergeau regulat s discute cu el. Eu cunoscusem dou situatii ale unor prieteni care atestau cu trie c Mos Ilie i
ajutase cu sfaturile pe care le strecurase printre cuvintele sale nebunesti, referindu-se la niste subiecte si
probleme personale pe care ei nici mcar nu apucaser nc s i le dezvluie. Unul dintre acestia chiar ne asigura c
fiica sa cea mic, pe atunci elev la scoala primar, devenise nvttoare exact n circumstantele pe care le
prezisese Mos Ilie cu multi ani nainte. La fel se ntmplase si cu o problem intim a familiei lor, care dup ani de
zile a avut deznodmntul prevzut cu precizie de ctre btrnul hoinar.
Modul su de viat mi amintea de sfintii nebuni pentru Hristos, care renuntau la absolut toate avutiile
pmntesti si cutreierau din loc n loc, supunndu-se unor mari privatiuni si simulnd n public prostia si nebunia,
pentru a cunoaste toate treptele umilintei si ale nstrinrii. Era o form de ascez asumat de un numr foarte
restrns de persoane, tocmai ntruct cerea total lepdare de sine si presupunea deja existenta unor foarte solide
temelii duhovnicesti.
Aveam s-l ntlnesc din nou pe Mos Ilie ntr-o mic magazie, cu putin nainte de a pleca n India. Mi-a povestit
atunci multe lucruri din viata sa. Fusese secretar ntr-un sat, nainte de 1940. Odat, pe cmp, mergnd dintr-un sat
n altul, l-au atacat cinii. A fost nevoit s se urce ntr-un copac. Toat noaptea s-a rugat acolo si a cntat imnuri
ctre Maica Domnului. I-a compus el nsusi o cntare frumoas, pe care mi-a psalmodiat-o.
Pe timpul ocupatiei a stat n oras. ntr-una din zile, si-a prsit slasul improvizat pentru a rezolva niste treburi.
Drumul pe care l avea de strbtut trecea pe la marginea orasului, pe lng munte. Acolo i s-a artat nssi
Preasfnta Fecioar. A rmas ncremenit de uimire, ntre timp, englezii bombardaser orasul, n ncercarea de a
lovi gara unde se adpostiser multi germani. Dup bombardament, Mos Ilie si-a continuat drumul si a ajuns la
cldirea unde avea treab. ns nu mai exista acolo nimic altceva dect o groap imens. Cldirea fusese distrus de
bombardament. Dac nu l-ar fi ntrziat Preacurata, ar fi fost ucis... n locul unde i s-a artat Maica Domnului, a zidit
o bisericut pe care a numit-o Preasfnta Milostiv. Lng aceast bisericut alesese s-si duc mai departe traiul.
Mi-a povestit apoi despre cltoria pe care o fcuse demult n Sfntul Munte. De-a lungul conversatiei noastre, si
lua deseori rgazuri n care rostea rugciunea Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-m. Mi-a trecut atunci prin
minte s exersez si eu tehnicile pe care le deprinsesem n urm cu cteva luni la cursurile de Mind Control. M-am
convins ns cu stupefactie c nu puteam lucra practic nimic n preajma lui. Nu se ntmpla absolut nimic.
- S nu te duci n India, mi-a spus. Acolo au s te mnnce ca pe o legum.
I-am vorbit despre printele Paisie. Desi nu iesise vreodat din oras, a artat c-l cunoaste bine.
- O, acesta ne-a ntrecut pe toti cu mult! S-i spui s fac si pentru mine o rugciune. S-mi trimit si un sirag
de mtnii.
Am petrecut mpreun cu el vreme de trei ore, rstimp n care m-a nvtat multe lucruri despre ceea ce nseamn o
adevrat vietuire crestin.
Nu l-am ascultat, ns, si am plecat n India. Iat mprejurrile n care l-am ntlnit din nou, imediat dup operatia
btrnului Paisie:
Mos Ilie strluceste
n dimineata urmtoare operatiei pe care mi-a fcut-o printele, m-am trezit ntr-o stare aproape paradisiac.
Binecuvntarea btrnului era nc asupra mea. M simteam minunat, plin de pace si de iubire pentru ntreaga
fptur.
M-am sculat cu intentia de a merge ntr-o plimbare pe munte. L-am ntlnit n strad pe Mos Ilie - cel mai mic om
al orasului, asa cum obisnuia s se autointituleze.
Zdrentros, cu prul si barba lungi si murdare, grbovit, asezat pe bordura unui trotuar, aprinsese focul ntr-o
tinichea. Copiii si prsiser jocul si l nconjuraser. Le vorbea cu capul plecat, aruncndu-le cnd si cnd cte o
privire.
Plin de uimire, l-am vzut nvluit ntr-o lumin imaterial. O lumin asemntoare celei pe care o rspndea
btrnul Paisie, doar c era mai mic n dimensiune si intensitate. Strlucitoare, translucid, suav, emannd
bucurie. Era harul care se revrsa din el si i atrgea ca un magnet pe copii. Mi se confirma definitiv c Mos Ilie era
un om duhovnicesc, care si ascundea marea lucrare luntric sub acopermntul nebuniei, spre a fugi de laudele si
cinstirea oamenilor, de slava desart; l iubea pe Dumnezeu ntr-o asemenea msur nct renuntase de bun voie
la toate desftrile acestei lumi.
M-am apropiat de el cu bucurie si cu familiaritatea pe care mi-o inspira harul.
- Sntate, Mos Ilie! i-am strigat.
Si-a ridicat surprins capul. A recunoscut ntr-o clipit binecuvntarea btrnului Paisie care era asupra mea si m-a
privit cu intensitate si nedumerire.
- Printele Paisie m-a fcut astfel, ieri sear, i-am spus.
- Da! Acesta ne ntrece pe toti.
Am stat apoi putin de vorb. La un moment dat i-am zis:
- Mos Ilie, te vd strlucind. Izvorste o lumin dinluntrul tu.
N-a spus nimic. Si-a plecat capul stnjenit, rusinat. La scurt timp ne-am desprtit, si mi-am continuat plimbarea.
S NU-L ISPITESTI PE DOMNUL DUMNEZEUL TU
Atunci Iisus a fost dus de Duhul n pustiu, ca s fie ispitit de ctre diavolul... Atunci diavolul L-a dus n sfnta
cetate, L-a pus pe aripa Templului si I-a zis: Dac Tu esti Fiul lui Dumnezeu, arunc-Te jos, c scris este: ngerilor
Si va porunci pentru Tine si Te vor ridica pe mini, ca nu cumva s izbesti de piatr piciorul Tu. Iisus i-a
rspuns: Iarsi este scris: S nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tu . (Matei 4, l-7)
Uznd de anumite fragmente din Vechiul Testament si denaturndu-le sensul, diavolul l ndeamn pe Hristos la
pcat. Mntuitorul astup gura diavolului folosind Legea dat de ctre Dumnezeu oamenilor, pentru a-i pzi de
pcat: S nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tu.
n Vechiul Testament, prin gura sfintilor Si proroci, Dumnezeu interzice omului s-L pun la ncercare pe
Fctorul su. O asemenea ispitire i-ar fi pricinuit omului nsusi multe rele, de care Dumnezeu Se strduieste s-l
pzeasc prin porunc.
n Noul Testament, diavolul se strduieste prin viclenie, mistificnd Scripturile, s-L ndemne pe Hristos la clcarea
poruncii lui Dumnezeu, la pcat. Este motivul pentru care Hristos nsusi, cu propria Sa gur dumnezeiasc,
reactualizeaz aceast porunc.
Din nefericire, este tocmai porunca pe care am omis-o din vedere, si astfel ignoranta mea, adugndu-se marii mele
nerusinri, mi-a determinat cderea ntr-o nou ispit la foarte scurt timp dup marea binecuvntare a operatiei.
Dup ntlnirea cu Mos Ilie, am pornit asadar ntr-o plimbare pe munte. ntreaga mea raportare la realitatea
nconjurtoare suferise modificri substantiale ca urmare a darului primit de la btrnul Paisie. Brusc, lumea mi-a
prut mai vie. Relatia mea cu fpturile lui Dumnezeu devenise mai profund, mai sincer, mai sensibil. M bucura
tovrsia lor! ntelegeam modul lor de viat; copacii, animalele, psrile, chiar si cea mai nensemnat plant, toate
mi se dezvluiau cu adevrat ca fiind vii. Era o experient nemijlocit, iar nu o simpl asumptie mental.
Le vorbeam, le mngiam, le iubeam. Le percepeam ca pe niste tovarsi de viat. Eram ntru totul fericit. Mintea mi
era extrem de limpede si linistit. Devenisem capabil s deslusesc toate intentiile si imboldurile luntrice ale
animalelor. Triam o negrit pace, frumusete, iubire. Aceasta era viata cea adevrat, liantul autentic al omului cu
lumea. Astfel va fi fost n Rai! Am realizat atunci n ce orbire mi petrecusem viata pn n clipa aceea. Astfel
trebuie c este btrnul n fiecare zi, m-am gndit. Mi-am amintit de ntmplrile pe care mi le istorisise: Pe cnd
eram la Stomiu, la mnstirea de lng Konita, au venit doi ursi n locul unde aruncam gunoaiele. Erau flmnde
srmanele animale. Am cobort si le-am dat pine. Vezi, animalele nteleg felul n care se apropie cineva de ele: dac
vrea s le fac ru sau dac se apropie din iubire. Si cel mai slbatic animal, dac te apropii de el cu iubire adevrat,
n-o s te necjeasc. Si-a ntins mna si a chemat o psric cu gtul rosu care se afla n vecintatea noastr, pe
crengile unui copac. Psric a venit si s-a asezat bucuroas pe degetul lui. Vezi, animalele se bucur de om; ele
recunosc superioritatea omului si se bucur de prezenta lui. Asa tria Adam n Rai. Dup cderea omului, s-a distrus
aceast legtur si a venit slbticia: omul caut s le omoare, iar ele s-au slbticit. Totusi, animalele slbatice sunt
astzi mai aproape de adevr dect cele domestice. Dac se apropie cineva de ele cu iubire, revin la relatia aceea de la
nceputuri. n schimb cinele, care trieste permanent n preajma omului, s-a schimbat mai mult. A dobndit un spirit
politienesc, o anumit suspiciune. Omul distruge animalele. Uite, aici aveam o pisicut pe care o hrneam. Venea la
picioarele mele si torcea, se freca de mine, era foarte cuminte. ntr-o zi i-am aruncat o bucat de pine si animalul s-a
tras napoi speriat. Ce se ntmplase? Cineva o lovise cu pietre si i stricase gndul bun. Vezi? Omul a pus nceput
rului.
- Printe, chiar e adevrat c nici cel mai slbatic animal nu-ti face nimic dac te apropii de el cu dragoste?
- Adevrat, bre, adevrat.
Printele mi-a povestit n continuare multe alte lucruri asemntoare, pe care acum ncepeam le nteleg mai bine,
de vreme ce chiar le triam.
Si, n timp ce m aflam n aceast stare binecuvntat, mi-a trecut prin minte gndul: Ce-ar fi dac as intona
vreun kirtan hindus sau as spune vreo mantr? Oare voi intra ntr-o alt stare, sau n-o s se ntmple nimic?. M-a
cuprins aceast curiozitate stupid, dorinta de a observa influenta pe care o va avea asupra mea aceast
practic hindus. Omul cedeaz mai nti la nivelul gndului, iar apoi n fapt.
Am nceput asadar s cnt un kirtan si s rostesc mantra pe care mi-o predase Babaji n somn: Hare Om Namah
Shivayam. Nici pn astzi n-am aflat sensul ei exact. Om este sunetul sfnt al hindusilor, iar Hare Om este
salutarea religioas cu care ncep textele lor sfinte. Cuvntul Shivayam trebuie c are legtur cu zeul Shiva al
distrugerii, unul dintre marii zei ai panteonului hindus.
N-am apucat bine s rostesc mantra, si ndat lucrurile s-au schimbat. Am simtit o transformare att n interior, ct
si n exterior.
O adiere glacial a miscat crengile si mi-a umplut sufletul de fiori. Am ncetat totodat s mai simt n vreun fel harul
lui Hristos, care mi linistise sufletul si fcuse ca legtura mea cu lumea s fie att de armonioas, de dulce si de
pasnic. Triam deja o alt atmosfer spiritual. Percepeam o nou putere manifestndu-se n jurul meu, ns
ea mi aducea tensiune, ncordare. Simteam c trebuie s fiu atent. Tot ceea ce se ntmpla era ciudat si nefiresc.
Nu exista nici o explicatie natural pentru un vnt att de nghetat, nici pentru timpul foarte scurt ct a durat. Sunt
convins c nu a fost vorba de un fenomen natural, chiar dac a miscat crengile copacilor.
Eram deja speriat si crispat. mi pierdusem degajarea, relaxarea, sentimentul de ncredere, de sigurant, de iubire
- pe care le ncercasem mai devreme simtind prezenta lui Hristos.
Am fcut eforturi s m sustrag acestei influente, s redevin precum fusesem nainte. Zadarnic! Binecuvntarea de
care m mprtsisem s-a ndeprtat n chip simtit de la mine. Intrigat, m ntrebam cum de se putuse produce att
de rapid aceast radical schimbare.
Am reluat apoi rugciunea Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-m, cu mult rvn si nflcrare. Nu m mai
interesa s studiez diferentele, s discern diversele stri spirituale. Tnjeam s fiu iarsi ca un copilas n bratele lui
Hristos. Doream s triesc dulcea Sa prezent, chiar dac ar fi urmat s nu mai cunosc nimic altceva n viata mea.
ns nu se ntmpla nimic. Ca efect al rugciunii, acea malefic putere care se apropiase de mine a fost anihilat,
astfel nct nu m mai temeam. ns sufletul meu a rmas n continuare gol de prezenta lui Hristos. M simteam pe
jumtate mort, lipsit de mngiere, nsingurat, distrus, vinovat fat de Cineva care m iubea mult, n timp ce eu l
vndusem, l rnisem, i ntorsesem spatele.
Din nefericire, nu suntem n stare s pretuim si s pzim cum se cuvine lucrurile pe care nu le-am dobndit prin
osteneala noastr personal. Tocmai ce risipisem, nesocotindu-l prosteste, marele dar al printelui meu. Aveam s
trag multe nvtminte din aceast greseal. Fericiti cei smeriti, care stiu s nvete din experienta altora fr s
ptimeasc...
TUFA DE DAFIN
Nu stiu cum a fost cu putint, ns desi ptimisem attea nenorociri sufletesti din partea magilor indieni, a
yoghinilor, n chip straniu nu eram capabil nc s constientizez aceast stare de fapt. Desi m expusesem unor
primejdii de moarte, nu reuseam s iau act de tragedia n care m aflam. Ignoram cu desvrsire consecintele
faptului c acesti oameni nvliser abuziv, grosolan si fr prejudecti asupra ipostasului meu duhovnicesc, psihic
si somatic. S fi fost inclusiv aceast orbire temporar efectul lucrrii harului lui Dumnezeu, care m-a acoperit prin
rugciunea btrnului, mpiedicndu-m s sesizez dimensiunile cderii mele tocmai pentru a nu ajunge prad
celei mai nfricostoare dezndejdi? S fi fost pur si simplu rezultatul superficialittii mele sufletesti si intelectuale?
Nu stiu. Cert este c am nceput s m problematizez n toate aceste privinte abia la ntoarcerea n Sfntul Munte, si
ndeosebi dup urmtoarea ntmplare.
M aflam mpreun cu printele Paisie, la scurt timp dup ce btrnul scosese demonul din mine. Eram numai noi
doi si m pregteam de plecare. Iesisem afar din curte, n vreme ce btrnul se pregtea s ncuie. Vorbeam
despre yoghini, si la un moment dat i-am zis:
- Printe, sunt oameni buni!
Exact n clipa aceea, n dreapta mea, o tuf de dafin nalt de vreo doi metri a nceput brusc s se clatine si s se
smuceasc att de tare, nct era gata s ias din rdcini. Se zgltia cu o slbticie de nedescris, ca si cnd cineva
tbrse asupra ei cu toat ura, strduindu-se ncrncenat s o smulg din pmnt. La numai un metru mine, se
misca singur, fr s o ating vreo mn vizibil, fr s sufle nici cea mai pal adiere de vnt! Copacii, frunzele,
plantele, ierburile din jur erau absolut nemiscate.
M-am nspimntat teribil.
- Printe, ce-i asta? am strigat ngrozit.
- Prietenul tu, mi-a rspuns linistit btrnul.
Am plecat apoi capul rusinat.
Intelegeam acum mai limpede ce fel de buntate aveau yoghinii si cti demoni trimiseser asupra mea. De
asemenea, ntelegeam o dat n plus la cte lupte duhovnicesti l supusesem pe btrn de-a lungul timpului. El
trebuia s-l nfrunte de fiecare dat pe diavol pentru mine. El ridica totdeauna ntreaga mea greutate
duhovniceasc. El se afla mereu n linia nti a rzboiului duhovnicesc, n vreme ce eu zceam la spital, n spatele
frontului. Si de cte ori nu avea s se mai ntmple acelasi lucru?...
La un moment dat i-am spus:
- Printe, ati fcut att de multe pentru mine, ce pot s fac si eu pentru sfintia voastr?
- Ce spui, binecuvntatele?! Tu stii ct bine mi-ai fcut? Stii cte siraguri de mtnii mi-ai adus?
Voia s spun prin aceasta c fusese nevoit - n marea sa iubire - s fac nenumrate rugciuni n plus, folosind
siragul de mtnii, ori de cte ori m aflam n primejdie. De fapt, si ngreuia astfel nc si mai mult
programul su de rugciune si ascez, care era si asa extrem de solicitant. Iar aceast osteneal, care se aduga
marilor sale osteneli zilnice, o socotea cu toat sinceritatea... folos.
Monahul este silire continu a firii, spune Sfntul Ioan Scrarul. mprtia Cerurilor se ia prin strduint, si
cei ce se silesc o rpesc pe ea, zice Hristos (Matei 11, 12). ntr-adevr, btrnul si silea propria fire nespus de
mult, ns fcea aceasta cu toat bucuria, cci o fcea pentru Hristos, pe care l iubea infinit. El nfrunta ntotdeauna
problemele ntr-o manier duhovniceasc, avnd ca perspectiv vesnicia, mprtia lui Dumnezeu, dup care nseta
necontenit.
BTRNUL STRLUCESTE
Intr-o zi, plecnd de la chilia btrnului, mi-am amintit la poart ceva care m frmnta.
- Printe, yoghinul acesta, Niranjan, scotea o lumin!... i-am spus.
- Ce lumin?
- Uite, asa cum sedeam toti adunati n jurul su, deodat a iesit din trupul lui si ne-a nvluit pe toti o lumin
aurie, ca o sfer care se mrea continuu. Apoi am simtit cum m transform cu totul, cum mi se schimb
mintea. Ce lumin era aceea?
Printele si-a ridicat mna cu un gest suav, si mi-a pus-o pe cap fr s spun nimic...
O lumin s-a rspndit pretutindeni, umplnd toat curtea. Oriunde priveam n jurul meu, vedeam aceast lumin.
Btrnul era izvorul din care ea se revrsa. n ciuda intensittii ei, ochii nu m dureau; era imaterial si nespus de
dulce. Nu m sturam privind-o. Desi avea nsusiri cu totul supranaturale, nu simteam uimire, ci m bucuram de ea
n chipul cel mai firesc. Eram mbtat de aceast lumin pe care o absorbeam cu ntreaga mea fiint, n acelasi timp,
mintea mi rmsese complet lucid, receptiv la toate elementele din mediul nconjurtor. De altfel, cele cinci
simturi functionau normal, cu singura deosebire c li se adugase unul nou: vederea duhovniceasc.
Imi amintesc c era miezul zilei, cu un soare arztor. ns strlucirea luminii imateriale a printelui Paisie eclipsa
pur si simplu lumina soarelui, covrsind-o cu mult n intensitate. Mi-e greu s estimez durata acestui fenomen. Cert
este c, dup o vreme, m-am pomenit psind pe crarea ctre Mnstirea Kutlumusi. Nu-mi aduc aminte exact ce s-
a ntmplat ntre timp. Eram profund schimbat cnd am ajuns la mnstire. Clugrii au remarcat imediat acest
lucru.
- De la printele Paisie vii? ntrebau.
- Da, ncuviintam cltinnd din cap.
Nu pot spune c a existat un moment anume n care mi-am revenit din aceast stare. Ea s-a estompat treptat,
ntiprind ns adnc n sufletul meu o pace dulce, ale crei efecte persist pn astzi, la zece ani de la consumarea
evenimentului. Triesc nc roadele acelei tainice si profunde schimbri luntrice.
n felul acesta, am putut face prin experient nemijlocit comparatia ntre cele dou lumini. Ce mi-ar fi putut
explica btrnul prin cuvinte? Si ct as fi nteles din ceea ce mi-ar fi spus despre lumina yoghinului? Tocmai de
aceea, printele mi oferise acest dar duhovnicesc, astfel nct s percep diferenta prin trire.
Si, ntr-adevr, aceast diferent era urias, de-a dreptul incomensurabil. Pe ct difer o tinichea veche de una de
aur, pe ct difer omul de Dumnezeu, pe ct difer minciuna de adevr, pe att diferea lumina lui Niranjan de cea a
printelui Paisie. Nici mcar nu s-ar putea gsi un termen de comparatie pentru strlucirea care izvora din btrn.
Desigur, cineva care n-ar fi avut experienta luminii btrnului, ar fi fost privat de posibilitatea unei comparatii. S-ar
fi lsat, eventual, lesne fascinat de lumina yoghinului, si poate chiar s-ar fi artat dispus s-l urmeze pe calea
ntunecat a rtcirii. ns un om familiarizat cu viata duhovniceasc, tritor al lui Hristos si cunosctor al
experientelor sfintilor Si, ar fi vzut-o n integralitatea realittii sale brute: o lumin de provenient demonic.

Voi ncerca s fiu mai explicit n a descrie si lmuri aceste evenimente spirituale.
Sufletul omenesc, prin nssi natura lui, poate primi fie harul dumnezeiesc, fie energia demonic. Totul depinde
exclusiv de vointa liber a omului, de intentia lui asumat prin fapte.
Cnd omul se apropie de Dumnezeu, de Hristos, prin pzirea poruncilor Lui si prin participarea la Sfintele Taine pe
care nsusi Iisus Hristos le-a ntemeiat pe pmnt si le-a ncredintat ca mostenire vesnic Bisericii pe care tot El a
ntemeiat-o, atunci sufletul primeste nluntrul su pe Dumnezeu.
Prin Taina Sfintei mprtsanii se ntmpl ceea ce nsusi Hristos a fgduit: Cel ce mnnc trupul Meu si bea
sngele Meu rmne ntru Mine si Eu ntru el (Ioan 6, 56).
Prin pzirea poruncilor, Hristos si Dumnezeu Tatl vor locui nluntrul omului care i va iubi: Dac M iubeste
cineva, va pzi cuvntul Meu, si Tatl l va iubi, si vom veni la el si vom face locas la el (Ioan 14, 23).
Asadar, n felul acesta omul devine teofor, adic ajunge s-L poarte pe Dumnezeu permanent nluntrul su.
Sufletul unui asemenea om se uneste att de strns cu Dumnezeu, nct devine una cu El: Cel ce se alipeste de
Domnul este un duh cu El (I Cor. 6, 17). Sufletul omului se ndumnezeieste si dobndeste prin har nsusirile pe care
Dumnezeu le are prin fire: nemurire, lumin, slav, cunoastere a trecutului si a viitorului, stpnire asupra
materiei, si multe altele.
Lumina lui Hristos care slsluieste n sufletul unui astfel de om este att de intens nct se manifest vizibil si la
nivelul trupului, fcndu-l s strluceasc - n sens literal. Cnd omul acesta doreste, din ratiuni pe care el le
cunoaste, descoper slava sufletului su si altor persoane cu care intr n contact, asa precum Hristos le-a
descoperit dumnezeirea Sa celor trei ucenici ai Si pe Muntele Tabor: Iisus a luat cu Sine pe Petru, pe Iacob, pe
Ioan, fratele lui, si i-a dus ntr-un munte nalt, de o parte. Si s-a schimbat la fat naintea lor, si a strlucit fata lui
ca soarele, iar vesmintele Lui s-au fcut albe ca lumina... (Matei 17, l-2).
Biserica Ortodox aduce drept mrturie multimile de sfinti care, de-a lungul tuturor celor dou mii de ani de
existent a sa, au avut nenumrate asemenea experiente si harisme. Toti acesti sfinti ai Bisericii adeveresc
cuvintele Domnului Iisus Hristos: Cel ce crede n Mine va face si el lucrrile pe care le fac Eu, si mai mari dect
acestea va face (Ioan 14, 12), dar si Fr Mine nu puteti face nimic (Ioan 15,5).
n rndul acestor teofori se numr si printele Paisie. El vdea lumina lui Hristos prin faptele sale, prin cuvintele
sale, prin ntreaga sa viat. Iar atunci cnd era nevoie, o vdea si n chip suprafiresc naintea ucenicilor si.
Omul, clcndu-si propria constiint - aceast lege fireasc pe care Dumnezeu a inculcat-o n inimile oamenilor
pentru a-i cluzi spre bine (fapta legii scris n inimile lor, prin mrturia constiintei lor si prin judectile lor -
Rom. 2, 15) - se ndeprteaz de izvorul binelui, de lumin, de Dumnezeu. El se ntunec si, prin pcatele pe care
le svrseste, i confer - ntr-o msur variabil - drepturi asupra propriei persoane diavolului.
Astfel omul se plaseaz de bun voie sub influenta energiei demonice. Iar dac rmne consecvent acestei alegeri,
spiritele malefice vor intra n el si l vor stpni deplin, aducndu-l n starea de demonizare.
Exist oameni (precum vrjitorii, magii, satanistii) care au ajuns la o asemenea pervertire a mintii nct urmresc
n mod expres ca demonii s intre n ei. De aceea, l invoc regulat si explicit pe diavol, invitndu-l struitor s intre
si s le ia n stpnire sufletul. Ei fac aceasta n dorinta de a dobndi putere asupra oamenilor sau de a accede la un
statut care s le asigure celebritatea. Cu alte cuvinte, sunt motivati de patimile iubirii de stpnire, slavei desarte,
trufiei.
Asadar, diavolul l transform ntr-un simplu instrument pe omul asupra cruia si exercit stpnirea. Ii transmite
viclenia sa demonic si o parte din capacittile pe care el, ca entitate spiritual, le are prin fire. Demonizatilor li se
ntmpl frecvent s-si schimbe radical trsturile fetei, s vorbeasc folosindu-se de cele mai diverse si mai stranii
voci, s leviteze, s intuiasc evenimente viitoare, s cunoasc faptele svrsite n trecut de oameni pe care i
ntlnesc pentru prima oar, s comunice telepatic, s miste diverse obiecte de la distant, s provoace catastrofe
naturale, s.a.m.d.
ns diavolul este legat de ctre Hristos si nu poate lucra rul dect ntr-o mic msur. Printele Paisie mi spunea:
Cel mai mic dintre demoni are atta putere nct ar putea distruge ntr-o clipit ntreg pmntul, dar nu
ngduie Dumnezeu.
Altdat btrnul mi-a zis:
Atunci cnd vorbeste la tribun Karamanlis, spre exemplu, n fata unei multimi de zeci de mii de oameni,
dac ar ngdui Dumnezeu s apar diavolul fie si numai pentru o secund la acea tribun, ar cdea cu totii
morti de fric.
La o alt ntlnire, povestindu-i btrnului despre luminile pe care le vede cineva atunci cnd mediteaz, mi-a spus:
Astfel de lumini, noi nu vrem s vedem. Le ntoarcem spatele... Odat, cnd eram n Sinai, n pustie, mai sus de
sihstria Sfintei Epistimi, am iesit seara din pester si m-am suit pe creasta vecin, de unde vedeam mnstirea. Acolo
obisnuiam s m rog. Aveam o brichet n mn si din cnd n cnd o aprindeam, ca s vd pe unde psesc pe stnc.
n acea sear, numai ce fcusem ctiva pasi de la pester mai departe, si o lumin ca de reflector a luminat toat
partea aceea, ca si cnd ar f fost ziu. Am nteles imediat c era de la cel viclean, care urmrea s m pcleasc,
fcndu-m s m mpiedic si s cad n prpastie. Astfel de lumini nu vreau s vd, mi-am zis n sinea mea, si m-
am ntors n pester.
Apostolul Pavel spune c diavolul se preface si n nger de lumin: Pentru c unii ca acestia sunt apostoli mincinosi,
lucrtori vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos. Nu este de mirare, deoarece nsusi Satana se preface n
nger al luminii. Nu este deci lucru mare dac si slujitorii lui iau chip de slujitori ai drepttii, al cror sfrsit va fi
dup faptele lor (II Cor. 11, 13-l5). Adic Satana se strduieste s nsele inclusiv prin aparenta de nger al lui
Dumnezeu; tot astfel si gurusii ncearc s se disimuleze sub aparenta sfinteniei, cu ajutorul puterilor demonice.
Efortul lor de a nsela se poate dovedi eficient pn cnd omul ajunge s-L cunoasc pe Hristos n Duhul Sfnt.
VINDECAREA CREIERULUI
Fireste, usurarea pe care am simtit-o din clipa n care btrnul mi-a scos demonul a fost urias. Schimbarea mea n
bine, din absolut toate punctele de vedere, era de o evident mai mult dect izbitoare. Mai aveam ns o problem
serioas: simteam adesea n tot capul o durere traumatizant. n plus, exact n mijlocul creierului, acolo unde se
afl glanda hipofiz, acuzam o durere continu, chiar dac nu foarte intens.
Imi amintesc foarte bine noaptea n care am dobndit brusc toate aceste simptome. M aflam n India, n ashramul
lui Satyananda din Mongyr. n timp ce dormeam, am primit din exterior un adevrat atac mental. Existau toate
temeiurile pentru a conchide c a fost opera lui Niranjan, conductorul ashramului. n somn, adic exact atunci
cnd m puteam mpotrivi mai putin, m-a luat efectiv n stpnire si mi-a adus multe vtmri sufletesti. Cnd m-
am trezit, mi-am simtit creierul sngernd, ca si cnd ar fi fost frecat cu smirghel.
M aflam acum n coliba btrnului, n bisericut. Stteam de vorb - btrnul ntr-o stran, n picioare, iar eu lng
el. La un moment dat i-am spus:
- Printe, nu sunt bine, mi-au fcut ceva la cap.
I-am explicat tot ce mi se ntmplase. M-a privit cu buntate, dar n-a spus nimic. Si-a ntins doar mna si m-a
mngiat pe cap. A tinut mna ceva mai mult aproape de urechea mea dreapt.
Am simtit ndat o putere dulce iesind din mna sa si ptrunzndu-mi n tot capul. Sufletul mi s-a umplut de liniste,
de pace, de sigurant. Senzatia a durat foarte putin, doar cteva secunde, la captul crora m nsntosisem cu
desvrsire. Dispruser complet toate simptomele, durerile, traumele, ba chiar si cele mai firave semne de
surmenaj. M simteam literalmente posesorul unui creier nou, nefolosit, ca si cnd abia atunci m-as fi nscut.
M-am bucurat nespus, fr s fiu deloc surprins. Toate aceste fenomene mi apreau deja ca fiind ct se poate de
firesti. Stiam foarte bine c btrnul era mpodobit si slvit de Hristos cu multe harisme. Nici n-am mai simtit
nevoia de a discuta cu el despre aceast ntmplare, ci am luat binecuvntare si am plecat.
Desigur, vorbim aici despre minuni, despre lucruri cu totul mai presus de fire. Oricine si-ar putea nchipui c n
mod normal ar fi trebuit s scot strigte de fericire, s sar pn n tavan, s izbucnesc n lacrimi, n exclamatii de
multumire... ns btrnul era att de simplu, se purta att de natural si de degajat, nct se pare c m-a influentat si
pe mine n felul cum nfruntam toate evenimentele. De altfel, ce mare lucru era pentru Atotputernicul Dumnezeu s
m tmduiasc de orice suferint?
Vreau s subliniez nc o dat caracterul radical diferit al repercusiunilor pe care le aveau asupra sufletului si
trupului meu energiile yoghinilor, pe de o parte, si energiile btrnului, pe de alta. n primul caz, rezultatul se
dovedea de fiecare dat traumatizant; n cel de-al doilea, primeam totdeauna vindecare de bolile sufletesti sau
trupesti.

Fireste, explicatiile si interpretrile yoghinilor sunt din cele mai diverse. Ei se strduiesc s-si prezinte metoda ca
pe un foarte mare dar, ca pe un produs al evolutiei n plan spiritual, cu consecinte din cele mai benefice asupra
individului. Fr ndoial, sunt multi cei care ascult aceste teze si se mrginesc s le analizeze strict teoretic,
filosofnd inepuizabil pe seama diverselor nuante si asumndu-si la nivelul abstract, dup criterii pur subiective, o
gam mai larg sau mai restrns de nvtturi yoghine. Cad n aceast curs cei care fie nu le-au experimentat pe
viu, fie n-au avut nc privilegiul de a intra n posesia termenilor de comparatie. Este usor de urmrit si de nteles
psihologia omului care, ntruct pe de o parte i se ntmpl lucruri neobisnuite si necunoscute, iar pe de alt parte i
se serveste prompt si abil o anumit cheie de interpretare a acestor fenomene, nu mai are timpul si dispozitia
necesare unei evaluri profunde si riguroase, tocmai pentru c evenimentele si explicatiile se succed ntr-un ritm
alert, asa nct sfrseste prin a ceda bulversat, cu convingerea c progreseaz spiritual, n vreme ce el se ndreapt,
n realitate, spre o tragedie poate insurmontabil.
Imi amintesc de cazul foarte interesant al unui swami din India care nnebunise n urma practicilor yoga. Ei
afirmau cu entuziasm c gurul l-a nnebunit pentru a-l elibera de ratiunea care i-ar fi fost o piedic serioas n
calea evolutiei spirituale! Ce fel de progres spiritual este acela n care omul se distruge cu desvrsire? Efortul
duhovnicesc al crestinilor tinteste, dimpotriv, spre dobndirea ntelepciunii si luminarea mintii, nicidecum spre
accederea la nebunie, inconstient sau idiotizare... Este nc o ilustrare a variettii de pericole pe care le presupune
yoga.
n ashram, prietena mea avea hemoragii att de puternice nct nu se putea ridica din pat, iar ei sustineau c prin
puterea gurului i se oferise aceast binecuvntare, pentru a se curta de karma ei! Este demn de remarcat faptul c,
n prim instant, am fost la un pas de a accepta o asemenea explicatie. Aveam, din fericire, s ne edificm destul de
curnd asupra perfidiei acestor oameni...
Btrnul spunea: Diavolul nu se poate ascunde pentru mult timp; tot va iesi vreo cornit din sac... Dar el ce
face? Dac l ntrebi ce se vede iesind din sac, o s-ti spun c nu e o cornit, ci o vnt. Folosea acest
exemplu anecdotic pentru a atrage atentia asupra nseltoriilor la care obisnuiesc s recurg tatl minciunii,
insuflatorul rtcirii, si nefericitii si slujitori.
Dac rul s-ar nftisa ca atare, atunci cu sigurant c majoritatea covrsitoare a oamenilor l-ar evita, mcar din
dorinta de a nu se vtma pe ei nsisi. Rul trebuie asadar s se camufleze, s-si confectioneze ntr-un fel sau altul
aparenta frumosului, a binelui, pentru ca oamenii s-l poat accepta si asuma. n acelasi fel, pentru a nu risca
izolarea, oamenii ri sunt nevoiti s se prezinte mai nti ca virtuosi. De asemenea, ei se vor strdui ntotdeauna s-
i calomnieze pe cei cu adevrat virtuosi, pentru a-si asigura prim-planul confortabil din care s-si pun n aplicare
nestingheriti toate proiectele.
ARMATA
Dup ntoarcerea din India, am rmas n Sfntul Munte sase luni de zile - din martie pn n septembrie. La
nceputul lui octombrie mi se ncheia termenul acordat pentru amnarea stagiului militar si trebuia s m prezint
n vederea recrutrii.
Am prsit Athosul cu doar zece zile nainte de termenul limit, ntruct m temeam c, dac as fi zbovit mai mult
timp n oras, mi-as fi reluat, alturi de vechii mei prieteni, relele obiceiuri. De aceea am ncercat s-mi petrec cele
zece zile stnd numai n cas; aveam astfel si prilejul de a m vedea mai pe ndelete cu printii mei, care erau usor
nelinistiti din pricina mea.
n timp ce eu evitam cu obstinatie iesirile din cas, amicii m cereau cu struint la telefon, n special niste fete
cunoscute. Asa cum obisnuim s spunem, si bga dracul coada lui. Din nefericire, ncet-ncet aveam s fiu iarsi
atras spre obiceiurile cele vechi. Acum ns cunosteam pocinta si mrturisirea pcatelor, mergeam la duhovnic si
m ridicam iarsi pe picioarele mele.
Totusi, de foarte multe ori se ntmpla s nu m pot mpotrivi pcatului. La cea mai mic ispit, cdeam ca un pui
de gin. Prin toat viata mea din trecut, i ddusem diavolului multe drepturi de stpnire asupra mea. Desi m
chinuiam cumplit, stiind c nu fac dect s m autodistrug, vointa mea ceda adesea n fata pcatului. Desigur,
patimile omului sunt lanturile cu care diavolul leag sufletul omenesc, iar eu eram foarte strns nlntuit. Dar nu
era numai aceasta, ci si altceva. De multe ori simteam n jurul meu prezenta demonilor, netezind terenul pentru ca
pcatul s devin mai lesne realizabil. Alteori simteam efectiv asupra membrelor niste furnicturi cu totul
neobisnuite si extrem de intense, care mi aprindeau de apetit sexual ntreg trupul, cu o fort devastatoare. Mai
mult, i vedeam pe demoni provocnd simultan si altor persoane din jurul meu aceeasi predispozitie.
Evenimente cu substrat demonic mi se ntmplau aproape zilnic. Este practic imposibil s le relatez pe toate, sau s
surprind n cuvinte subtilitatea si profunzimea strilor pe care mi le induceau. Voi evoca trei situatii concludente.
A.
Seara, cnd n unitatea militar se ddea semnalul de stingere si soldatii se culcau, obisnuiam s m retrag ntr-un
loc mai izolat si s m rog. Spuneam rugciunea mintii folosind siragul de mtnii: Doamne Iisuse Hristoase,
miluieste-m. ntr-o sear, dup ce ncepusem rugciunea, am simtit brusc tot trupul nghetndu-mi si mi s-a
fcut realmente prul mciuc. Mi-am dat seama c un demon se apropiase de mine. Am continuat rugciunea.
Prezenta lui devenea tot mai intens, astfel nct deodat am simtit ceva strngndu-mi inima n piept si gtul. Erau
ca niste mini reci si viguroase. n groaza care m cuprinsese, am strigat: Sfinte Arsenie, ajut-m!. Demonul s-a
oprit ndat si a fugit de lng mine. Mi-am regsit imediat linistea luntric, si mi-am continuat bucuros
rugciunea.
B.
A doua ntmplare este legat de o fat care se ndrgostise de mine si m urmrea cu perseverent. Eu o alungam
explicit, iar ea insista imperturbabil. Dup nesfrsite tatonri, s-a ntors dezamgit n America, unde-si fcea
studiile, asa nct nu ne mai vzusem de multe luni de zile. mi imaginam c ntre timp se linistise.

n acea perioad mi ndeplineam o parte din stagiul militar undeva n Evros; mi-am luat o permisie de trei zile si
am pornit spre Tesalonic, cu intentia de a-mi vedea printii. Auzind c si btrnul Paisie se afla nu departe de oras,
am mers s-l ntlnesc. Ne-am bucurat amndoi de regsire, am avut o discutie ndelungat, la captul creia m-a
mbrtisat si m-am pregtit de plecare. Dup ce m-am ndeprtat ctiva metri, btrnul m-a chemat napoi,
urmrindu-m foarte intens cu privirea. M-am apropiat de el, socotind c vrea s-mi spun ceva, ns el m-a
srutat... pe gt! O dat n partea dreapt si o dat n partea stng, apoi m-a trimis la drum binecuvntndu-m.
M-am bucurat simtindu-i iarsi dragostea netrmurit, dar m stpnea si un sentiment de uimire. Mi s-a prut
ciudat s m srute pe gt.
n aceeasi dup-amiaz, pe cnd sedeam n cas, a sunat telefonul. Era tocmai acea fat! Si, pe deasupra, se afla n
Tesalonic! Am fost surprins.
- Bine, dar cum ai ajuns aici? Nu erai n America?
- Am simtit c zilele astea vei fi aici, asa c am luat ieri avionul si am venit. Voiam s te vd.
Ce puteam s-i rspund? Venise din America s m vad!
Cnd ne-am ntlnit, mi-a mrturisit c avusese o stranie certitudine c n acele zile m va gsi n oras. Fusese
sigur de acest lucru, fr s si-l poat explica nici ea.
Am stat apoi de vorb pe ndelete, ne-am pornit pe glume si pe rs, si ncet-ncet ntlnirea a cptat o pronuntat
tent erotic. M-am strduit din rsputeri s evit un asemenea deznodmnt, ns eram atras de o fort irezistibil.
Fata parc era beat. mi cdea invariabil n brate, o respingeam, mi se strecura din nou la piept...
De la un anumit moment, am nceput s simt c nu suntem singuri. Aveam si... companie. Percepeam din nou
prezenta demonului. Fr s o constientizeze, fata se afla deja integral sub influenta lui. Era ntr-o stare de
surexcitare sexual inimaginabil. N-o mai vzusem niciodat asa. Desi simteam limpede prezenta demonic si
eram agresat de aceleasi imbolduri concupiscente, nu m temeam. M-am smuls din nclestarea minilor ei si am
iesit afar din cas. Vznd c m urmeaz, am dat nconjur automobilului. Ne desprtea o distant de 5-6 metri.
Brusc, am simtit o mn urias zgndrindu-mi organele sexuale. O lascivitate irepresibil m-a cuprins
instantaneu. mi pierdusem controlul. Fata s-a apropiat si s-a aruncat n bratele mele, ncepnd s m srute.
Eram paralizat. Cedasem luntric, spusesem Da!. Simteam demonul lng noi sporindu-ne dorinta, dar nu m
mai interesa. M predasem n stpnirea lui.
n clipa aceea, fata si-a aplecat capul si m-a srutat pe gt: o dat n partea dreapt si o dat n partea stng, exact
n acele dou puncte n care m srutase cu putin timp nainte printele Paisie!
Am srit ca mpins de un resort, ndeprtnd-o pe fat cu putere. Eram mnios, simtind c avusese loc o profanare:
mbrtisarea curat a btrnului si srutul ptimas al fetei erau dou lucruri esential ireconciliabile. Cel dinti era
profanat de ctre cel de-al doilea.
Asadar, btrnul stiuse de la nceput tot ceea ce urma s mi se ntmple, dar nu-mi spusese nimic. A preferat s
foloseasc o modalitate mai delicat de a m smulge din pcat si din minile diavolului.
Pe atunci, fata respectiv nu credea n Hristos si nu avea nici o legtur cu Biserica. Se pretindea o persoan
modern si lipsit de prejudecti. Mai trziu, dup numeroasele lucruri ciudate care i s-au ntmplat, a nceput
s se problematizeze, s-si mai cenzureze excesele, s-si schimbe treptat viata, si n cele din urm, prin puterea lui
Hristos, a devenit si ea unul dintre mdularele vii ale Trupului Domnului, ale Bisericii Ortodoxe.
Discutnd cu printele Paisie despre problemele de acest gen, mi-a spus: Atunci cnd exist o legtur strns si o
mare iubire ntre dou suflete, ele pot cunoaste astfel de lucruri de departe. ns de cele mai multe ori intr
diavolul la mijloc si ncurc lucrurile. Pune n gnd unui biat si unei fete s mearg n acelasi loc si s se
ntlneasc acolo. Apoi iarsi acelasi lucru, n alt parte, si tot asa, pn cnd cei doi ajung s spun: Ceva se
ntmpl cu noi, ceva special!, pentru ca n cele din urm s-i arunce n pcat. Ispititorul este un mare regizor si
scenograf... De aceea nu trebuie s pun nimeni baz pe asemenea ntmplri, ca s nu se rtceasc. Dac ceea ce
ni se ntmpl este de la Dumnezeu, atunci El va gsi un alt mod de a ne nstiinta, care s ne aduc deplin
certitudine.
ntr-adevr, asemenea chestiuni necesit un mare grad de discernmnt, pe care nu-l mai posed multi asceti n
vremea noastr.
C.
Cea de-a treia ntmplare s-a petrecut n Evros, la unitatea militar. ntr-o sear, ncercnd s spun nencetat
rugciunea Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-m, nu-mi puteam concentra nicidecum mintea, care se risipea n
nenumrate alte gnduri. Dup ndelungi eforturi sortite esecului, mi-am zis: Dac nu m pot ruga, atunci s fac
mcar niste mtnii. Este si aceasta o rugciune a trupului, iar Dumnezeu mi-o va primi, vzndu-mi neputinta.
nainte de a apuca s fac zece mtnii, m-a nconjurat un fel de pcl respingtoare, ros-aurie. Era un atac deschis
al diavolului. Biruit de spaim, mi-am zis: Las, mai bine s n-o ncurc ru de tot!, si am plecat n grab.
Mai trziu m-am cit pentru lasitatea acestei atitudini. M temusem de lupta cu diavolul, ntruct stiam c-i
deschisesem iarsi porti largi, prin pcatele svrsite recent. Din nefericire, cdeam nc destul de frecvent victim
vechilor mele patimi.
M-am ntors n dormitorul comun si m-am pregtit de culcare. Credeam c s-a terminat, c fusese o simpl furtun
de moment. M nselam ns amarnic!
n zilele urmtoare nu m-am simtit bine. Acuzam o permanent si inexplicabil stare de ameteal, somnolent si
sfrseal. M-am prezentat la medicul unittii, pe care l cunosteam, si care m-a supus unei examinri riguroase. Nu
mi-a gsit absolut nimic n neregul. Mi-a sugerat n final, ca o msur de precautie, s efectuez si un control
stomatologic. I-am urmat sfatul, ns dentistul m-a asigurat la rndul su c sunt perfect sntos.
Aceste simptome au continuat totusi la fel de pronuntat si de nimicitor vreme de dou-trei luni. Nu mai eram n
stare s fac nimic, nu mai puteam nici mcar s m rog. Am nceput s bnuiesc ce se petrece abia dup urmtoarea
ntmplare.

ntr-o zi, am deschis Vechiul Testament pe care l tineam ntr-un sertar al biroului. S citesc putin, dac tot nu m
pot ruga, m-am gndit. Surpriza pe care am avut-o a fost ns de proportii. Nu puteam distinge literele! Am simtit
deodat o att de intens stare de slbiciune si de great, nct mi-am pus capul pe birou, ca s nu cad de pe
scaunul pe care sedeam, constientiznd n acelasi timp c era la mijloc o lucrare diavoleasc. Mi-am lipit Vechiul
Testament de frunte, cerndu-I Domnului un dram de mngiere. ncet-ncet mi-am revenit. Acum stiam foarte
bine ce am. Cutam un mod de a-l vedea pe btrnul Paisie.
Ocazia s-a ivit la urmtoarea permisie.
- Printe, f-mi o cruce! Nu sunt bine deloc. M simt ca si cnd cineva m-ar fi prins ntr-un nvod si m-ar trage n
jos. Ametesc si am o stare de somnolent permanent.
M-a apucat cu dragoste si mi-a lipit capul de pieptul lui; mi-a fcut cruce de trei ori pe crestet, fr s spun un
cuvnt. Asta a fost tot. M simteam iarsi bine si usurat. Dup ce i-am descris ntmplarea, l-am ntrebat cu team:
Printe, cum de are diavolul atta putere? --- Noi i-o cedm, prin pcatele noastre.
Mi-am amintit rusinat de numeroasele pcate grave pe care le svrsisem n ultima vreme. M-am dus apoi si m-am
spovedit.
Trebuie s precizez c, exceptndu-i pe crestinii ajunsi la nalte msuri duhovnicesti, marea mas a oamenilor care
se vd confruntati cu atacuri demonice att de radicale este alctuit n general din cei care au dat multe drepturi
diavolului prin contactul cu practici precum magia, spiritismul sau yoga.
La Sfnta Mnstire Stavronikita am cunoscut un om, putin mai n vrst dect mine, care fusese ani de zile
membru conductor al miscrii hinduse Hare Krishna. Cnd l-am ntlnit eu, se rentorsese deja la crestinism. mi
povestea ct de mult a suferit de pe urma diavolului din clipa n care s-a strduit s scape de sub tirania acestuia.
Chinurile mele nu reprezentau ntr-adevr nimic fat de ceea ce ptimise el. Toate puterile sale sufletesti
ajunseser la sectuire deplin. Dac nu era printele Paisie, n-as fi putut s scap, mi mrturisise la un moment
dat.
Exist ns si oameni nefericiti care prefer s se lipseasc de viata vesnic n favoarea acesteia vremelnice. Liber
consimtit, ei se nrobesc diavolului, care le ofer cel mult perspectiva unui trai plin de satisfactii n aceast viat, si
se osndesc pe ei nsisi suferintei vesnice. Crestinii iubitori de Dumnezeu sunt chemati s se roage nencetat lui
Hristos pentru aceste suflete...
n Biserica Ortodox este tezaurizat marea experient a ascetilor si a sfintilor n rzboiul lor mpotriva demonilor.
Din nvttura Marelui Antonie, care a trit n jurul anului 250 si este socotit printele monahismului, merit
evocate urmtoarele cuvinte:
Asadar, prin marea minune a nomenirii Mntuitorului, diavolul a fost nimicit si rmne neputincios n lucrarea sa.
Cu toate acestea, desi a czut, el este tiran si nu-si afl liniste, ci continu s ameninte, fie si numai prin cuvinte. Dac
i-ar fi stat n putere, n-ar fi sovit nici o clip, ci ndat ar fi svrsit rul, de vreme ce toat pornirea lui este spre ru,
si mai cu seam spre lupta mpotriva noastr. [...] Demonii se strduiesc ca mcar prin nchipuire s-i nfricoseze pe
oameni. [...] Cci mare arm mpotriva diavolului este viata dreapt si credinta n Hristos. Demonii se tem mai presus
de toate de dreapta credint n Hristos, ntruct cunosc foarte bine harul care s-a dat de ctre Mntuitorul celor
credinciosi. Acest har a fost transmis de Mntuitorul prin urmtoarele cuvinte: Iat, v-am dat putere s clcati peste
serpi si peste scorpii, si peste toat puterea vrjmasului, si nimic nu v va vtma (Luca 10, 19) (Everghetinos, voi.
IV, ed. gr., pp. 33l-335).
Asadar, noi nsine, prin viata noastr neatent si pctoas, ne golim de harul si puterea cu care ne-a mpodobit
Hristos, si astfel i dm diavolului dreptul si puterea s ne vatme. Din nefericire, acest lucru se ntmpl cu att
mai frecvent n zilele noastre...
BTRNUL PORFIRIE
Exist o mare ignorant fat de comorile vii ale traditiei noastre ortodoxe. Exist, de asemenea, o sum de
prejudecti cultivate printr-o bine instrumentat propagand anticrestin. Eu nsumi sunt un exemplu elocvent n
acest sens. La primul contact direct cu modul ortodox de viat, prilejuit de ntia mea vizit n Sfntul Munte, am
rmas siderat. Descopeream un contrast stupefiant ntre ceea ce vedeam si triam n mnstiri, pe de o parte, si
preconceptiile care mi fuseser constant inoculate despre calitatea sufleteasc, moral si intelectual a crestinilor
practicanti, pe de alt parte. M ntrebam consternat: Bine, dar prin ce mecanisme mi-am construit o imagine att
de distorsionat despre lucruri pe care nu le-am cunoscut niciodat direct, si de care nici mcar n-am fost vreodat
preocupat?!.
ntr-adevr, nici eu si nici vreunul dintre membrii anturajului meu nu aveam legturi sau cunostinte printre
oamenii Bisericii. Nu studiasem si nu eram la curent cu nvtturile, hotrrile sau diversele puncte de vedere ale
Bisericii Ortodoxe. Cu toate acestea, afisam o atitudine aprioric critic si ostentativ inamical fat de Biseric.
Conduita mea era profund injust si stupid. A fost nevoie de un prim contact viu, de trei zile, cu viata Sfntului
Munte, pentru a ncepe o reevaluare onest a opiniilor mele, tributare ntr-o msur semnificativ influentei
ziarelor, radioului si televiziunii. A fost nevoie de minunata si fericita experient a ntlnirii cu venerabili stareti si
printi ai ortodoxiei, pentru a-mi destrma vlul unei ignorante care mi contamina substantial modul de perceptie
a realittii.
Nu intentionez nici o clip s sustin c toti crestinii practicanti ar fi sfinti. Multi dintre ei se strduiesc ns
realmente s devin! Nu sustin c n-ar avea neajunsuri si scderi. Bun parte dintre ei fac ns eforturi remarcabile
pentru a le corija (ceea ce nu se poate spune n nici un caz despre dusmanii Bisericii). De asemenea, sunt departe
de a sustine c nu s-ar ntmpla si lucruri scandaloase n Biseric. Trebuie ns tinut seama de faptul c, oriunde
exist oameni, se ntmpl si se vor ntmpla astfel de lucruri. n plus, realitatea dovedeste irefutabil c intensitatea
si ponderea scandalurilor n Biseric este ntotdeauna infinit mai redus dect la nivelul institutiilor statului, al
partidelor politice, al societtilor comerciale, al organizatiilor non-profit, al asociatiilor sportive, s.a.m.d. Sub toate
aspectele ei, diferenta este att de zdrobitoare n favoarea imaginii Bisericii, nct orice paralel devine cel putin
ridicol. Ceea ce sustin cu fermitate este c mijloacele de informare n mas manifest o tendint cvasi-general de
focalizare asupra evenimentelor ecleziastice controversate. Pe deasupra, aceste evenimente sunt destul de frecvent
prezentate trunchiat si supralicitant, sau chiar confectionate pur si simplu, n dispretul oricrei etici profesionale.
De altfel, recuzita acestei ostilitti mediatice este arhicunoscut.
O atare stare de lucruri nu trebuie s surprind. Pe ntreg parcursul istoriei, Biserica a fost rzboit fie n mod
deschis, fie pe ci insidioase. Si ntotdeauna Biserica a biruit n cele din urm, dup cuvntul lui Hristos, care i
prescrisese dintru nceput cltoria triumftoare prin veacuri: Pe aceast piatr voi zidi Biserica Mea si portile
iadului nu o vor birui (Matei 16, 18).
Exist si astzi nenumrati preoti si monahi a cror faim s-a rspndit pn la captul lumii pe cale oral, din om
n om, fr ca vreun ziar, post de radio sau televiziune s-i aib vreodat n atentie. Exist multi printi
duhovnicesti la care vin, ntr-un flux continuu, oameni de pe toate continentele, pentru a-i vedea, pentru a le
mprtsi problemele lor, pentru a fi ajutati. Exist mii de persoane care mrturisesc amnuntit despre minunile si
binefacerile pe care le-au primit de la acesti printi.
Unul dintre acesti cluzitori duhovnicesti cu viat sfnt, care nu pot fi ntlniti nicieri altundeva dect n
Biserica Ortodox, era si printele Porfirie. Cnd l-am cunoscut eu, si petrecea ultimii ani ai vietii n apropiere de
Malakasa, la aproximativ o or de Atena. Zidea pe locul acela o mnstire. Multimi nesfrsite de oameni veneau
zilnic s-l vad, astfel nct se instituise obiceiul ca toate autobuzele s fac acolo o oprire special, devenit statia
La btrnul.
Am ntlnit de-a lungul timpului un numr impresionant de persoane care mi-au relatat despre minunatele
binefaceri pe care le-au primit prin binecuvntarea btrnului. Voi evoca succint cteva asemenea cazuri.
1. Un cunoscut de-al meu suferea de tumoare pe creier. Cu dou zile nainte de a lua avionul spre Anglia, unde
urma s fie supus unei foarte dificile interventii chirurgicale, a trecut s ia binecuvntarea printelui
Porfirie. Btrnul l-a pecetluit cu semnul crucii si i-a spus s citeasc un paraclis ctre Maica Domnului,
pentru a-i vindeca tumoarea. Dou zile mai trziu, medicii englezi si amicul meu au fost de-a dreptul socati
constatnd c noile radiografii, efectuate succesiv, nu puteau localiza tumoarea: dispruse cu desvrsire!
S-a ntors asadar n Grecia fr s mai fac vreo operatie, iar astzi si trieste viata ct se poate de normal,
fiind perfect sntos. Aceast minune a constituit si punctul din care a renuntat definitiv la filosofia hindus
si a devenit un crestin adevrat si constient.
2. Un alt brbat avea cancer la piept; acesta i-a disprut imediat ce btrnul Porfirie s-a rugat pentru el si i-a
fcut cruce peste piept. Omul si-a dat demisia din serviciul su (fusese judector) si si-a dedicat tot restul
vietii slujirii lui Hristos, devenind un ajutor de ndejde al btrnului, mai ales c nu avea alte obligatii, fiind
necstorit.
3. O prieten de-a mea si-a rupt gtul ntr-un accident de masin. Radiografiile artau oasele traumatizate ale
gtului, iar medicii i-au spus la unison c nu se va vindeca niciodat. Dup cteva luni de alergturi pe la
toate spitalele, s-a gndit s-i fac o vizit printelui Porfirie, pentru a lua binecuvntare. Btrnul a
pecetluit-o cu semnul crucii si i-a spus s-si scoat corsetul din jurul gtului! ntr-adevr, fata a efectuat
apoi o nou serie de radiografii, care artau c totul este n regul, spre totala bulversare a medicilor care
comparau stupefiati radiografiile vechi cu cele noi. Au trecut cinci ani de atunci, iar fata este absolut
sntoas, slvind pe Dumnezeu si pe sfintii Si.
4. Un alt prieten de-al meu provenea dintr-un sat n apropierea cruia functionase n trecut o veche
mnstire, acoperit acum de pmnt si uitat de toti localnicii. Printele Porfirie i-a dat acestui prieten
indicatii exacte despre amplasamentul vechiului complex monastic. Desi nu clcase niciodat pe acele
meleaguri, btrnul i furniza detalii complete, ca si cnd ar fi avut mnstirea n fata ochilor. Ii descria
stncile, copacii, pn ce prietenul meu a nteles exact unde se afla lcasul uitat de vremuri, ntr-adevr,
foarte curnd avea s primeasc la fata locului confirmarea spuselor btrnului.
Printele Porfirie dobndise de la Dumnezeu nenumrate harisme, despre care s-a scris si probabil nc se va mai
scrie mult vreme. Din respect pentru persoana si memoria btrnului, voi expune si eu mrturia mea personal, n
numele adevrului pe care nu putini caut s-l ngroape, ntruct le mustr viata si faptele.
Tocmai ce m ntorsesem din India si m aflam n Sfntul Munte, unde eram gzduit pentru cteva luni n coliba
unui clugr isihast. Acolo am aflat c printele Porfirie, despre care auzisem vorbindu-se foarte mult, venise s
stea pentru un rstimp oarecare n Athos, la Schitul Kavsokalivia. Acest schit este unul dintre cele mai retrase ale
Muntelui, fiind situat pe un versant stncos si extrem de abrupt, cu foarte putini copaci care rsar ici si colo din
granit. n jur de treizeci de csute, dispuse la o distant considerabil una de alta si nconjurate de mici grdini,
nfrunt deseori primejdia cderilor de piatr. Cteodat constructiile sufer avarii serioase. O crare piezis
sfrseste pe trmul abrupt unde cu greutate poate acosta vaporasul, si aceasta numai atunci cnd marea este foarte
linistit.
Viata acolo este prin excelent aspr si plin de restrictii. Prin forta mprejurrilor, nimeni nu poate poseda prea
multe bunuri. Transporturile necesare se fac pur si simplu cu crca sau, n cel mai bun caz, cu vreun catr. Crarea
ngust si prpstioas este foarte dificil de strbtut, astfel nct monahii de acolo sunt cliti si austeri.
Pentru a ajunge la Kavsokalivia, aveam de cltorit nu mai putin de dou zile prin Munte. Cu alte cuvinte, picioarele
mele urmau s fac negresit btturi. ns dorinta mea de a-l ntlni pe btrnul Porfirie era att de nflcrat,
nct am hotrt fr ezitare s pornesc la drum nentrziat. Eram constient c nzestrrile printelui Porfirie nu
puteau fi dect foarte asemntoare celor ale btrnului meu, Paisie. Voiam deci s descopr sfintenia si ntr-o alt
persoan, s vd n ce chip o persoan diferit, cu un alt caracter, poart nluntrul su darurile Duhului Sfnt.
Eram pe atunci rsftat duhovniceste din abundent. ntruct m aflam la nevoie (avnd nc mari probleme
sufletesti datorate influentei gurusilor si numeroaselor evenimente demonice care mi se ntmplau), btrnii mi
fceau foarte des diferite daruri duhovnicesti, spre a m tmdui si a m ajuta s nteleg prin trire deosebirea
dintre experienta harului lui Dumnezeu, pe de o parte, si lucrarea demonic, pe de alta. Cele mai grave plgi
luntrice pe care le acumulasem de-a lungul timpului se datoraser tocmai erorii fundamentale de a trata lucrrile
demonice drept manifestri ale energiilor dumnezeiesti.
Ndjduind asadar, n subconstient, c voi primi asemenea daruri si din partea printelui Porfirie, am pornit n
cltorie. Pe tot parcursul drumului, am auzit de la diversi clugri si laici c printele Porfirie este bolnav si nu
primeste pe nimeni. Esuaser deja multi n ncercarea de a-l vedea. Mi-am continuat totusi cltoria rugndu-m
din rsputeri, si am ajuns ntr-un sfrsit la chilia btrnului. Mi-a iesit n ntmpinare un monah brunet, avnd njur
de 30 de ani.
- Printele nu te poate primi, este foarte bolnav! mi-a spus.
Dup doar o fractiune de secund a mai iesit un monah, ceva mai vrstnic dect primul, si m-a nstiintat dezolat
despre acelasi lucru.
- Numai 's iau binecuvntarea lui, i-am spus rugtor.
n timp ce monahii mi descurajau delicat, dar ferm, orice sperant, s-a auzit dinuntru glasul printelui Porfirie
cerndu-le s-l ajute s ias afar. ntr-adevr, peste putin vreme au aprut ducnd de brate un btrnel care
acuza n mod vizibil dureri la orice miscare pe care o fcea.
ndat ce l-am vzut pe btrn, inima mi-a tresltat si s-a umplut de o imens bucurie. N-am luat n seam scaunul
pe care mi l-a oferit, ci m-am asezat pe pmnt, lng picioarele sale. M simteam nespus de fericit, dar totodat si
nevrednic s m aflu lng el, asa nct m multumeam bucuros s sed ca un ctelus lng picioarele lui.
Monahii se artau stnjeniti s m vad ntr-o asemenea postur si insistau s m asez pe scaun n fata btrnului,
gest pe care eu l percepeam ns ca pe o intolerabil ndrzneal din partea mea. Btrnul, ntelegndu-m foarte
bine, m-a scpat din aceast situatie delicat.
- Lsati-l aici unde este! le-a spus el, curmnd astfel discutiile.
Eram att de fericit nct mi se prea c m aflu chiar n bratele lui Dumnezeu, ceea ce - cu rugciunile si harul
printelui - nu era tocmai departe de adevr...
Simteam o imens iubire revrsndu-se din sufletul btrnului. Simteam o putere duhovniceasc urias slsluind
n acel trup al su, care prea pregtit deja pentru plecarea dincolo. Simteam o inepuizabil si infinit viat
izvornd din acel trup gata de moarte si transmitndu-mi-se mie, rednd viat sufletului meu aproape mort. n chip
paradoxal, printele Porfirie, btrnul aproape muribund, m umplea de viat, att n sens duhovnicesc ct si
biologic, iar eu m adpam din el cu recunostint si bucurie. ntelegeam foarte bine amndoi ce se petrecea n acele
momente, iar cuvintele erau de prisos.
mi amintesc c am discutat putin despre India. M-a ndemnat ctre mult luare aminte, spre a nu fi iarsi
batjocorit de diavol. Experientele prin care trecusem m expuneau n continuare unor mari pericole. De altfel, nici
nu era nevoie de prea multe cuvinte. l ntelegeam foarte bine din nsesi lucrurile pe care le triam n prezenta lui.
Am schimbat doar cteva fraze, dar fiecare cuvnt al su avea atta profunzime! mi aduc aminte de cciulit de
ln pe care o purta pe cap, de trsturile fetei marcate de expresia durerii fizice, de trupul su neputincios
opintindu-se... Iar toate acestea contrastau minunat cu mretia, senintatea si pacea pe care le degaja prezenta sa,
probnd caracterul provizoriu si neesential al materiei, peste care btrnul domnea cu adevrat. Nu era loc de
evaluri rationale si analize teoretice: n fata printelui constatam pur si simplu faptul prezentei lumii
duhovnicesti, triam si participam la dimensiunea duhovniceasc a lumii. Nu vorbeam despre harul Sfntului Duh,
nu auzeam despre darurile lui Hristos, ci le triam efectiv.
- M voi ruga pentru tine. Vino s m mai vezi, mi-a spus btrnul.
Am luat binecuvntarea lui, i-am salutat pe ceilalti monahi si m-am retras.
Pe msur ce urcam crarea, bucuria mea crestea. Nu doar sufletul meu, ci si ntreg trupul meu primise viat, si
dobndisem atta putere nct aproape c alergam pe crarea abrupt. Nu eram singur, ci btrnul m nsotea
pretutindeni. l simteam nu alturi de mine, ci nluntrul meu, sau mai degrab eu eram nluntrul su. n toate
zilele urmtoare l-am avut ca tovars pe printele Porfirie, a crui prezent vie mi aducea mngiere, desftare
si tihn.
La mai putin de o sptmn, cnd l-am revzut, mi-a spus:
- Am fost mpreun cu tine n toate aceste zile, ti-ai dat seama?
Plin de uimire, i-am rspuns:
- Cum s nu-mi dau seama, printe?!
Ar fi fost cu putint s nu constientizez o att de intens trire? Dimpotriv, mi-ar fi fost mai lesne s nu observ
soarele pe cer! Si toate aceste lucruri se petreceau ntr-un chip att de firesc, desi se situau att de sus fat de
planul firesc al realittii...
Pe btrnul Porfirie aveam s-l vizitez cu regularitate n anul urmtor, pe durata efecturii stagiului militar n
Atena. Treceam prin Malakasa si l vedeam adesea. Se ntmpla de multe ori s simt harul btrnului chiar nainte
de a ajunge la mnstire. Binecuvntarea lui m acoperea totdeauna si m ndulcea duhovniceste. Alteori simteam
acea pace mai presus de minte atunci cnd mi fcea semnul crucii. n chip uimitor si minunat, toate nevoile mele -
inclusiv cele materiale - se rezolvau foarte repede si usor.
Spre exemplu, amplasamentul unittii mele militare mi permitea s iau autobuzul pentru a ajunge la mnstire,
ns nu si pentru a m ntoarce. Prin urmare, exista de fiecare dat pericolul de a ntrzia si de a fi ncarcerat n
unitate. Dar se gsea ntotdeauna cte o masin care s m preia de pe sosea si s m duc pn la poarta unittii.
Iar aceasta se ntmpla pe un drum de tar aproape necirculat, cu att mai mult seara trziu, cnd trebuia s m
ntorc. Asadar, m ncredintam cu totul binecuvntrii btrnului, iar el mi purta mereu de grij.
Asemenea evenimente se petreceau aproape zilnic; m grbeam de fiecare dat s le relatez duhovnicului meu din
Sfntul Munte, care n general m asculta fr s simt nevoia de a face comentarii. Odat ns mi-a spus:
- De vreme ce-l iubesti att de mult pe printele Porfirie, de ce nu-i spui s-ti vindece piciorul?
Aveam, ntr-adevr, o veche problem la genunchiul drept, datorat unei lovituri pe care o primisem pe vremea
cnd practicam intens karate. Articulatia se slbise, iar rotula se umfla si aduna frecvent lichid, provocndu-mi
simultan dureri care mi ngreunau miscarea. n urma exercitiilor fizice si a marsurilor din armat, situatia se
nruttise. Medicii care m investigaser la spitalul militar pledaser pentru varianta operatiei. La recomandarea
lor, hotrsem s suport o interventie chirurgical n Atena, urmnd s beneficiez apoi de patru sptmni de
concediu medical.
La putin timp dup luarea acestei decizii, pe cnd m aflam la btrnul Porfirie, mi-am amintit deodat de cuvintele
duhovnicului. Asadar, m-am ncumetat si i-am spus:
- Printe, duhovnicul a zis s-mi vindecati piciorul!
- Ei, bine, dac a zis duhovnicul...
Si-a ridicat mna neputincioas, asa cum era asezat pe pat, si mi-a binecuvntat genunchiul n chipul crucii. Am
simtit atunci o putere lin pogorndu-se peste genunchiul meu si invadndu-m apoi pn n mduva oaselor. O
nedumerire si o curiozitate ndrzneat si-au fcut loc n mintea mea: Bine, dar ce se va ntmpla cu moleculele de
lichid? Oare chiar vor disprea? Cum vor lucra energiile lui Dumnezeu?. Acest interes stiintific m determina s-mi
tin genunchiul permanent sub observatie. La fiecare pas pe care l fceam, la fiecare cuvnt pe care l rosteam,
gndurile mele se ndreptau spre starea genunchiului. Voiam neaprat s prind din zbor, s triesc integral
clipa n care Dumnezeu va lucra. Au trecut n felul acesta trei zile, si genunchiul nu ddea semne de nsntosire.
Am nceput s am gnduri de ndoial. mi controlam obsesiv genunchiul, dar nimic... La un moment dat, cuprins de
indignare fat de propria-mi atitudine, mi-am zis: Mi, rtcitule, acum vrei repede si minuni? Ai tu fat pentru
astfel de lucruri?. Putin cte putin, am ncetat s m mai preocup de piciorul meu.
Nu voi uita niciodat dimineata n care m-am trezit n dormitorul unittii. Deschiznd ochii, mi-am spus n gnd:
Bre, piciorul o s te necjeasc mult timp. Am miscat piciorul, dar n-am simtit nici o durere. M-am sculat si am
nceput s sar pe loc. n mod normal, piciorul m-ar fi necjit cumplit dup cel mult dou-trei srituri. Nimic, nici o
stnjeneal. Am iesit n curte si am alergat vreo sut de metri, fr absolut nici o dificultate! M-a cuprins atunci o
bucurie nesfrsit, si lacrimi de recunostint mi-au mijit n ochi. Mi-am zis emotionat: Asadar, Dumnezeu m-a
vindecat atunci cnd am ncetat s mai cred c m voi nsntosi. Iar aceasta, pentru a ntelege foarte limpede c a
fost darul lui Dumnezeu, si n nici un caz rezultatul credintei mele, cum ar fi pretins yoghinii!. n zilele urmtoare,
dobndisem reflexul de a-mi urmri cu atentie piciorul la fiecare miscare. S-au scurs astfel sptmni n sir, fr s
mai acuz nici cea mai vag urm de durere. M fcusem bine cu desvrsire! Fr operatie, fr zgomot, ci delicat si
pe ascuns - asa cum lucreaz de obicei harul dumnezeiesc.
Au trecut ani de zile de atunci, iar piciorul nu m-a mai suprat niciodat. Operatia programat n-a mai avut loc. Voi
purta n trupul meu pn la moarte mrturia vie c si printele Porfirie a fost, la rndul lui, un btrn harismatic.
Astfel, aceast binefacere trupeasc mi va deveni sprijin duhovnicesc, si totodat prilej de amintire si cinstire a
unui sfnt contemporan al Bisericii noastre Ortodoxe. Sunt ncredintat c printele Porfirie m va pomeni si pe
mine n rugciunile sale ctre Dumnezeu. Nu mi-a fost niciodat duhovnic, ns m-a sprijinit enorm ntr-o anumit
perioad a vietii, si m-a nconjurat cu o dragoste coplesitoare.
RUGCIUNEA SI MANTRA
Rugciunea este, dup nsusirea ei, nsotirea si unirea omului cu Dumnezeu; iar dup
lucrare, sustintoarea lumii. Sfntul Ioan Scrarul
Unul dintre darurile duhovnicesti cele mai mari pe care mi le-a fcut btrnul Paisie a fost si cluzirea mea pe
crrile tainice ale rugciunii. Acest efort de initiere a nceput o dat cu prima noastr ntlnire, si a continuat pn
la adormirea printelui, survenit doisprezece ani mai trziu.
Rugciunea pe care o svrsea si asupra creia insista totdeauna btrnul const n repetarea cuvintelor
Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-m sau Preasfnt Nsctoare de Dumnezeu, mntuieste-m.
n rugciune se ntreptrund dou entitti personale. Omul, pe de o parte, si Dumnezeu, pe de alta. Este o relatie
ntre persoane distincte care nainteaz spre o ntlnire reciproc. Drept urmare, sporirea n rugciune, naintarea
pe calea acestei comuniuni, depinde att de libera voint a omului, ct si de cea a lui Dumnezeu. n ambele cazuri
este vorba de persoane nzestrate cu libertate absolut si inviolabil. Ceea ce aduce omul este buna sa intentie, apoi
ostenelile, dorinta de a se apropia, iar Dumnezeu pune harul Su. Orict de mari ar prea luptele ascetice ale
omului, n comparatie cu darurile lui Dumnezeu, ele se dovedesc a fi infime si nensemnate. Omul face un pas, iar
Dumnezeu, pentru a micsora distanta dintre ei, face o mie.
Cu toate acestea, nensemnatul pas pe care l face omul ctre Dumnezeu este absolut necesar, pentru c tocmai prin
acest pas el si arat dispozitia, buna intentie, si prin acest pas i d dreptul lui Dumnezeu s se apropie fr s-i
ncalce libertatea spiritual. Spre deosebire de diavol, Dumnezeu i respect omului la modul cel mai riguros
libertatea cu care El nsusi l-a nzestrat! Dumnezeu nu-i agreseaz niciodat aceast libertate, deoarece l iubeste
pe om si voieste s aib cu el o relatie de iubire, iar iubirea nu se poate ntemeia dect pe libertatea deplin a
persoanelor. Unde nu exist libertate, acolo este exclus existenta iubirii. Faptul c diavolul se comport
ntotdeauna tiranic este consecinta urii sale intrinseci.
Rdcinile pedagogiei dumnezeiesti pot fi uneori amare, ns roadele sunt nespus de dulci. La nceput, cnd
rosteam rugciunea, traversam adesea stri de oboseal sau plictiseal. Atunci, prin rugciunile btrnului,
Dumnezeu mi trimitea anumite mngieri duhovnicesti. Simteam n timpul rugciunii nvluindu-m ceva inefabil,
ca un fel de boare, iar sufletul mi se schimba pe dat. Eram cuprins de o bucurie si o pace negrit, n vreme ce
rugciunea devenea singura dorire si odihn a inimii mele.
Acest lucru se ntmpla destul de frecvent. Odat, cnd s-a manifestat mai intens, am pstrat timp de dou zile o
senzatie real de foame si sete de Dumnezeu! Nu-mi doream nimic altceva dect s rostesc nencetat rugciunea, s
m satur de Dumnezeu. Voiam s-L mnnc pur si simplu! Era o bucurie de nedescris! Cu ct m rugam mai intens,
cu att se nstea n mine un dor de Dumnezeu mai arztor.
i mprtseam de fiecare dat aceste experiente printelui Paisie, multumindu-i mereu cu recunostint, ntruct l
stiam n bun parte responsabil pentru aceste daruri cu care eram coplesit.
- Ei, ti-a dat Dumnezeu o ciocoltic din cofetria Lui! Exist ns si torturi cu frisca! spunea zmbind n
asemenea mprejurri.
Rdeam, la rndul meu, bucuros si uimit n acelasi timp.
Asadar, prin aceste daruri dumnezeiesti, urcusul duhovnicesc devenea lesnicios, iar osteneala devenea bucurie.
Prindeam astfel avnt si continuam s practic cu nsufletire aceast binecuvntat lucrare a rugciunii.
Alteori, cnd m nchinam la icoanele fctoare de minuni din Sfntul Munte, mi simteam inima cuprins de un
freamt dulce, care mi schimba instantaneu n bine ntreaga stare sufleteasc. Lucruri asemntoare mi se
ntmplau si n timpul slujbelor de priveghere nchinate sfintilor. La sfrsitul unei astfel de slujbe, btrnul mi-a
soptit:
- Ei, ti-a fcut sfntul o mic tratatie de praznicul su!
Trebuie spus c n prima etap a ntoarcerii mele pe calea vietuirii crestine, pe cnd eram nc tnr si nu
ntelegeam prea multe lucruri, aveam o anumit doz de ndrzneal deplasat, n virtutea creia mergeam foarte
des la printele Paisie cu cererea expres de a-mi face diverse daruri duhovnicesti. Btrnul se grbea totdeauna s
m rsfete cu supramsur, mprtindu-mi generos din harul su. Astfel, spre exemplu, mi se deschidea mintea
spre a ntelege Evanghelia n sensurile ei cele mai adnci si mai subtile; sau triam felurite experiente duhovnicesti
de mare intensitate, a cror descriere amnuntit ar fi ncput ntre filele multor tratate de teologie.
Fiecare dar al btrnului era diferit. O dat cu trecerea timpului, nu mi-am mai ngduit s-i cer explicit asemenea
daruri. Preferam deja s las astfel de hotrri la deplina latitudine a btrnului. mi amintesc c, ntr-un moment
mai delicat al vietii mele, m-a luat de mn si m-a ntrebat rznd, n curtea din spatele casei, ziua n amiaza mare:
- Nu vrei un dar?
(Mi-am plecat capul rusinat.)
- Nu stiu, printe, aceste lucruri le cunoasteti sfintia voastr mai bine.
M privea zmbind cu mult bucurie si iubire, cnd am simtit deodat adevrate vpi de foc arzndu-mi inima si
nclzind-o pe de-a-ntregul. Sfintii Printi vorbesc despre felurite lucrri ale harului dumnezeiesc, care este
arztor pentru nceptori, lumintor pentru cei de mijloc, si ndumnezeitor pentru cei desvrsiti. Acelasi
lucru este nftisat si n Evanghelie. Dup nviere, n drumul Su ctre Emaus, Hristos a cltorit mpreun cu doi
dintre ucenicii Si, si ncepnd de la Moise si de la toti prorocii, le-a tlcuit lor din toate Scripturile cele despre
El. Apoi, cnd a disprut de la ochii lor, au zis unul ctre altul: oare nu ardea n noi inima noastr, cnd ne
vorbea pe cale si ne tlcuia Scripturile? (Luca 24, 27 si 32).
Existau si situatii cnd n timpul rugciunii simteam c se petrec lucruri neobisnuite. Spre exemplu, rugciunea
Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-m ncepea s se depene singur n inima mea, fr ca eu s fac vreun efort
ct de mic. n legtur cu acest lucru, btrnul spunea: Inima a luat-o nainte. Acestea sunt daruri ale harului lui
Dumnezeu, si n astfel de clipe trebuie s ascultm linistit rugciunea care se lucreaz singur nluntrul nostru.
Desigur, de-a lungul attor ani s-au ntmplat nenumrate alte evenimente duhovnicesti iesite din comun, crora
le-am pierdut sirul si numrul. Voi relata n continuare doar cteva n plus, pe care le gsesc demne de remarcat.
La captul unei perioade de oarecare sporire n rugciunea Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-m, brusc mi s-a
ntmplat ceva ciudat: nu mai puteam rosti absolut deloc aceste cuvinte. Mintea mi se blocase complet! Pe de alt
parte, ncercnd s fac n schimb rugciunea Preasfnt Nsctoare de Dumnezeu, mntuieste-m, am constatat
c aceasta curgea extrem de usor, aproape de la sine!
Intmplarea m-a problematizat profund, si mi-am amintit c, pe vremea cnd m aflam n ashramul lui Satyananda
din Mongyr, ntr-un anumit moment de spaim n fata perfidelor atacuri spirituale pe care le primeam din partea
yoghinilor, i fcusem o fgduint solemn Preasfintei Fecioare: Maica Domnului, ajut-m s scap de aici, si
ti voi drui ntreaga mea minte. Este a ta, ti apartine. O rugasem atunci s-mi pzeasc totdeauna trupul si
mintea de intruziunile magilor si vrjitorilor.
Am simtit asadar c acel blocaj se datora Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu, care mi amintea astfel de datoria
mplinirii fgduintei. I-am povestit totul printelui Paisie, care mi-a spus:
- Nu te nelinisti, este acelasi lucru... S spui de acum Preasfnt Nsctoare de Dumnezeu, mntuieste-
m. Este acelasi lucru...
Se ntelege c i-am urmat sfatul cu nsufletire.
N-a trecut mult timp si Maica Domnului mi-a fcut un foarte mare dar. ntr-o noapte, n vreme ce spuneam
rugciunea stnd n picioare sub un mslin, mintea mi-a fost rpit pe neasteptate si am nceput s vd niste
imagini ntr-o culoare plumburie, asemntoare unor fotografii alb-negru. Era ca si cnd m-as fi aflat sus, n cerul
spiritual. Cu mult deasupra mea am vzut o lumin urias, nespus de dulce si desfttoare, care ascundea
nuntrul su o alt lumin, mai intens n toate caracteristicile ei, care era nsusi izvorul ntregii lumini. La o
oarecare distant, se aflau n jur mici luminite asemntoare unor scntei.
S-a nscut n mine simultan siguranta c era Preasfnta Nsctoare de Dumnezeu si c din ea se revrsa lumina
Sfintei Treimi. Toat lumina Sfintei Treimi trecea prin Preacurata Fecioar si se rspndea apoi ctre restul
creatiei. Maica Domnului poseda asadar plintatea harului lui Dumnezeu. Era mai presus dect orice alt fptur.
Chiar si arhanghelii, mpreun cu sfintii ngeri, erau naintea ei ca niste mici scntei, asa cum este lumina unei
lumnri n fata soarelui amiezii din timpul verii. Intre Preasfnta Fecioar si orice alt fptur exista o distant
duhovniceasc de proportiile unui abis. O astfel de persoan nu mai existase si nici nu va mai exista pn la
sfrsitul veacurilor. Atunci am nteles de ce Sfntul Andrei Criteanul a numit-o Dumnezeu dup Dumnezeu, avnd
n ea toate darurile Treimii...
Vedenia nu cred c a durat mult timp. Aceste evenimente sunt de fapt atemporale, n sensul c pe durata lor esti
cufundat n vesnicie. Cnd am renceput s iau act n mod constient de realitatea nconjurtoare, m aflam n
picioare sub mslin si era nc noapte.
Am mers si i-am povestit btrnului toate cele ntmplate. S-a bucurat si s-a artat pe deplin satisfcut de
interpretarea mea. Am discutat despre tot ceea ce ntelesesem n legtur cu persoana sfnt a Nsctoarei de
Dumnezeu, si mi le-a confirmat n ntregime. Btrnul o vzuse de foarte multe ori pe Preacurata fat ctre fat, si
vorbise cu ea. Atunci mi-a relatat urmtoarea ntmplare:
Pe cnd eram n Sinai, la Sfnta Epistimi (o sihstrie aflat sus n munte, la o or de mnstire, unde btrnul a
vietuit aproximativ trei ani ntr-o pester), am vrut la un moment dat s m ntorc n Grecia, ns nu puteam rezolva
problema documentelor, fapt pentru care m-am necjit mult.
- Maica Domnului, attia oameni am ajutat n viat, iar acum nu se gseste nimeni s m ajute?
ndat ce am rostit acestea, a aprut n fata mea Preasfnta Fecioar.
- Nu te necji, am s te ajut eu, mi-a spus.
Mi-a luat documentele din mn si le-a ascuns la pieptul ei.
- Si ati plecat, printe?
- Ei, n cteva zile am obtinut absolut toate aprobrile si m-am ntors n Grecia.
- Cum era, printe, Preacurata?
- Luminoas si mbrcat n aur.
Btrnul avea s-mi destinuie de-a lungul timpului multe amnunte despre asemenea ntlniri minunate de care
fusese nvrednicit.
Stiu bine din experienta mea, dar si din discutiile purtate cu monahi foarte sporiti duhovniceste, c rugciunea este
darul lui Dumnezeu. Ea nu se dobndeste ca urmare a efortului omenesc, care rmne totusi neaprat necesar. ns
fr Mine nu puteti face nimic, ne avertizeaz Hristos (Ioan 15, 5). Altundeva, Scriptura accentueaz faptul c
toat darea cea bun si tot darul desvrsit de sus este, pogorndu-se de la Printele luminilor (Iac. 1, 17).
Precum Dumnezeu ne-a druit existenta, tot asa, prin rugciune, ne druieste treptat unirea cu El si cunoasterea
Lui, iar n cele din urm viata vesnic.
Yoghinii, n strdania de a ajusta totul dup propriile msuri, procedeaz asemeni lui Procust atunci cnd sustin c
rugciunea crestin ar fi de aceeasi factur cu mantrele lor. Fr ndoial c se pot stabili anumite asemnri, ns
deosebirile sunt fundamentale. Logica yoghinilor este aceea a unui silogism nevalid de tipul:
1. Gina are dou picioare.
2. Omul are dou picioare.
3. Deci, omul si gina sunt acelasi lucru!
Este momentul potrivit pentru a semnala cteva distinctii esentiale.
Ortodoxia nvat c numele Domnul este folosit n Vechiul Testament n legtur cu Persoana a Doua a Sfintei
Treimi, Iisus Hristos. Locurile din referatul biblic vetero-testamentar n care apare acest nume sunt foarte
frecvente (mai cu seam n formule de tipul: Aceasta zice Domnul..., Eu sunt Domnul Dumnezeul tu..., etc).
Numindu-L Domnul pe Iisus Hristos, mrturisim c Persoana Care le-a vorbit n Vechiul Testament patriarhilor
Avraam, Isaac si Iacov, Care i-a condus pe evrei prin pustie, Care a dat legea lui Moise, Care le-a grit prorocilor, nu
este alta dect Dumnezeu Cuvntul (Logosul), Cel Care ntr-un moment precis al istoriei a luat trup si S-a unit cu
firea omeneasc, anume Iisus Hristos.
Nimeni nu poate s zic: Domn este Iisus - dect n Duhul Sfnt, spune Apostolul Pavel (I Cor. 12, 3). Cu alte cuvinte,
faptul c spunem Doamne Iisuse Hristoase, si o credem, dovedeste c ne aflm deja sub influenta Duhului Sfnt,
n vreme ce acela care nu recunoaste c Dumnezeu S-a ntrupat, c a devenit om cu adevrat, c Hristos era si om
adevrat si Dumnezeu adevrat, adic Dumnezeu-om, acela nu are vreo prtsie cu Duhul Sfnt. Orice duh care nu
mrturiseste pe Iisus Hristos venit n trup nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist (I Ioan 4, 3). Prin
cuvintele rugciunii, recunoastem asadar c exist un Dumnezeu Adevrat, Personal, n afara si dincolo de sinele
nostru. Acestui Dumnezeu Personal i cerem mil, adresndu-I rugmintea Miluieste-m. Btrnul mi spunea: n
mil sunt cuprinse toate: si iubirea, si iertarea, si tmduirea, si pocinta. Toate ncap n cuvntul mil. ntr-
adevr, mila lui Dumnezeu este cea care le lucreaz pe toate: pocinta, curtirea de patimi, luminarea mintii si, n
cele din urm, ndumnezeirea. Singurul care ne mntuieste este Hristos - unicul izbvitor al omenirii, si nu tehnicile
yoghine sau eforturile noastre mentale. Restaurarea naturii umane pervertite prin pcat st numai n puterea lui
Hristos, tocmai ntruct este Dumnezeu, pe de o parte, si ntruct si-a impropriat natura uman prin ntrupare, pe
de alt parte. Acesta este si temeiul pentru care El a venit pe pmnt: s ne redeschid calea ctre viata vesnic.
n ceea ce-i priveste pe yoghini, ei rostesc o serie de mantre de invocare a lui Shiva, Krishna, Rama, Kali, Vishnu, si a
altor zei din panteonul hindus. ns nceptorilor, care nu sunt nc pregtiti pentru a se nchina si a sluji idolilor,
le spun c beneficiile izvorte din repetarea mantrei se datoreaz unor tipuri de unde pe care le-ar produce
rostirea acelor silabe, unor vibratii mentale care energizeaz anumiti centri dinluntrul omului. Prin urmare, le
furnizeaz un soi de explicatie mecanicist, bazat pe un principiu asemntor fenomenului rezonantei din fizic.
Asa, de pild, trece autobuzul prin fata casei, iar undele sonore pe care el le produce fac s rezoneze si s vibreze
geamurile ferestrelor de la strad. Desigur, ns, c problema existentei reale a unor astfel de centri si vibratii
mentale rmne strict o chestiune de credint.
Pe de alt parte, celor care se arat nclinati s accepte mai usor explicatiile de ordin psihologic, yoghinii le spun c
n acest fel, prin autosugestie, se auto-programeaz, armonizndu-si psihicul cu anumite modele mentale
pozitive.
n sfrsit, celor care s-au lsat deja convinsi c exist si alti dumnezei n afar de Hristos, le spun c primesc
binecuvntarea zeului invocat prin intermediul mantrei.
Toate aceste explicatii se afl la o distant urias de adevrul crestin. Cei care ncearc s ascund sau s
minimalizeze aceast distant o fac pentru a putea recruta prozeliti dintre crestinii serios afectati de ignorant.
Cine se ascunde asadar n spatele unor nume precum Krishna, Rama, Shiva? Pe cine invitm de fapt s intre n
sufletul nostru? Aceasta este marea miz a problemei.
Toti idolii neamurilor sunt demoni, propovduieste Dumnezeu prin gura sfntului proroc David (Ps. 95, 5). Asadar,
rostirea mantrelor deschide poarta sufletului ctre demoni. Pierznd astfel acopermntul si ocrotirea harului lui
Hristos - Cel ce a zis Eu sunt Domnul Dumnezeul tu, s nu ai alti dumnezei n afar de Mine (les. 20, 3), omul se
expune gradat influentei diavolului, care, aflnd teren prielnic, ncepe s-i induc diverse tipuri de imagini si
fantasme, cu scopul de a-l atrage ct mai adnc n rtcire si a-l distruge deplin.
Un alt element fundamental care i distinge net pe hindusi de crestinii ortodocsi l constituie perceptia si modul de
raportare la practica mantrei, respectiv a rugciunii.
Imi amintesc o discutie pe care am avut-o n India cu Niranjan, care pe atunci era conductorul ashramului central
din Mongyr, iar astzi este succesorul absolut al gurului Satyananda, adic liderul miscrii pe ntreaga planet, sub
noul nume de Niranjananda.
Imi propusese s ncep exersarea unor tehnici redutabile de yoga.
- Bine, l-am ntrebat, dar cu patimile omului - iubirea de stpnire, iubirea de argint, slava desart, egoismul
- ce se ntmpl? De ele nu ne preocupm?
- Dispar exersnd tehnicile.
- Cum, dispar asa, singure? m-am mirat.
- Da, dispar automat pe msur ce exersezi.
Am fost mai mult dect intrigat. Cum este posibil ca niste exercitii corporale s determine pur si simplu
disparitia unor stri sufletesti pe care cineva si le-a asumat n viata sa printr-o suit de alegeri constiente? Totusi,
hindusii insist obsesiv asupra metodei sau tehnicii. Dac cineva cunoaste si aplic asa-numitele tehnici
ascunse, i se garanteaz automat obtinerea rezultatelor. S-ar zice c individul este un mecanism care progreseaz
printr-o simpl apsare de buton. Aceast perceptie mecanicist l subvalorizeaz radical pe om, deposedndu-l de
cel mai pretios datum al su: libertatea vointei, caracterul autonom al intentionalittii sale. Persoana uman nu
poate fi redus la sfera reflexelor mecanice ale unei masini.
Dimpotriv, ortodoxia recunoaste si respect la modul absolut libertatea si autodeterminarea omului, ca unul
dintre darurile sale dumnezeiesti. De aceea, n ortodoxie, omul este ajutat s se cunoasc si s se desvrseasc pe
sine ca fiint liber. Tocmai ntruct exist libertatea vointei, reactiile individului sunt imprevizibile si nu se supun
unor seturi de legi. Este si motivul pentru care ortodoxia se arat prea putin preocupat de retetele tehnice.
Mesajul ei se adreseaz prin excelent inimii omului, structurii lui celei mai intime, si se vrea primit n deplin
cunostint si libertate. Progresul spiritual autentic se ntemeiaz n chip necesar pe o cunoastere mai adnc a lui
Dumnezeu si a sinelui, n deplin libertate, fr nici un fel de constrngeri sufletesti, nselciuni si siluiri. Acestea
nu au nimic n comun cu nobletea lui Hristos, Care chema doar pe Cel ce voieste s vin dup Mine...
Tehnicile si metodele sunt apanajul robotilor, nu al persoanelor libere. Sporirea duhovniceasc este rezultatul unor
optiuni intime, libere si constiente, de ordin etic si valoric. Este rezultatul atitudinii pe care omul se hotrste s o
adopte fat de sine, fat de semeni, fat de Dumnezeu. Este rezultatul bunei utilizri a liberttii morale de care
dispune fiecare persoan.
Cum este cu putint s devin cineva mai bun din punct de vedere moral executnd mecanic niste exercitii fizice
sau aplicnd niste tehnici de respiratie?!
Printele Porfirie, vrnd s evidentieze enormitatea unei asemenea conceptii, a luat un papagal si l-a nvtat s
rosteasc rugciunea. ntr-adevr, pasrea putea fi apoi auzit declamnd mecanic: Doamne, miluieste!.
- Uite, si papagalul poate s zic rugciunea! Ce nseamn asta? C se roag? ntreba retoric btrnul,
ncercnd s sublinieze c nu poate exista rugciune fr participarea constiintei.
Am punctat succint aceste distinctii pentru a nltura orice echivoc privitor la nvttura Bisericii. Ortodoxia este o
traditie vie si peren, al crei adevr va dinui pn la sfrsitul veacurilor, independent de vointa omului, asa cum
ne asigur nsusi Hristos Dumnezeu: Pe , aceast piatr voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui
(Matei 16, 18). Biserica viaz vesnic, si are puterea de a da viat oricui se apropie de ea cu inim sincer. Dac
cineva doreste cu adevrat, Biserica i ofer toate mijloacele pentru a se sfinti.
DUMNEZEIASCA MPRTSANIE
Iat, Eu sunt cu voi n toate zilele, pn la sfrsitul veacului. (Matei 28, 20)
Printele Paisie se strduia s se ascund pe sine ntr-un con de umbr. Nu cuta gloria personal, nici nu aspira s-
si atrag discipoli si ucenici. Pentru cei care se apropiau de el fcea tot ce-i sttea n puteri ca s-i cluzeasc spre
Hristos. Evita ns alipirea excesiv a ucenicilor de.persoana lui, accentund mereu c Hristos este Dumnezeu, c
Hristos este Totul, si c el nu e dect un simplu ucenic al lui Hristos. Struinta btrnului asupra acestui aspect mi-a
fost de mare folos la nceput, cnd nc m aflam sub influenta hinduismului. Este de notorietate faptul c fiecare
guru se propovduieste pe sine ca fiind Dumnezeu, pretinzndu-se ncarnarea Zeului Suprem, sau cel putin a unei
alte zeitti din panteonul hindus.
A existat si o perioad n care m frmntam intens, ntrebndu-m: Bine, printele Paisie este sfnt si le poate
face altora daruri duhovnicesti, dar orice pop gras de parohie are putere duhovniceasc? Este el n stare s
transmit daruri duhovnicesti? Ce legtur au astfel de preoti cu Hristos?. Aveam tendinta de a-i privi pe multi
dintre preoti cu ndoial si suspiciune.
Asadar, odat, n timpul Sfintei Liturghii, mergnd s m mprtsesc cu Dumnezeiestile Taine, mi s-a ntmplat un
lucra dincolo de orice asteptare. ndat ce am primit Sfnta mprtsanie n gur, L-am simtit pe Hristos Insusi
nluntrul meu. Mi-a cuprins n ntregime trupul, sufletul, toat fiinta. S-a unit cu mine mai strns si mai intim dect
orice comuniune posibil ntre doi oameni. Sngele Lui a devenit una cu sngele meu, iar Trupul Lui una cu trupul
meu. Oamenii rmn totdeauna desprtiti cel putin la nivel de epiderm; pn si mamele nsrcinate au trup
distinct de cel al embrionului. ns Hristos S-a unit cu trupul meu n sensul propriu al cuvntului. Pn si minile,
picioarele, ochii, toate membrele mele erau Hristos. M umplusem de El pe de-a-ntregul. Pacea Lui se revrsa ntru
mine. Sufletul meu, profund miscat si fericit de prezenta Lui, tresalt de uimire: cum este cu putint s se ntmple
acest lucru? Dup attea veacuri! Dup attea pcate! Ce fel de bunvoint dumnezeiasc era aceasta? ndrznesc
s afirm c, pentru scurt timp, devenisem cu adevrat teofor. l purtam nluntrul meu pe Hristos, pe Dumnezeu,
Care Se slsluise n mintea mea, n sufletul meu, pn si n trupul meu, n chip real, intens, ca o prezent extrem de
vie.
Cum s-a ntmplat aceasta? Numai Dumnezeu stie. Ceea ce am ajuns s cunosc din proprie experient este c lucrul
acesta a fost, este, si va fi cu putint totdeauna, prin harul lui Dumnezeu. A spus-o Hristos n urm cu 2000 de ani:
Cel ce mnnc trupul Meu si bea sngele Meu rmne ntru Mine si Eu ntru el (Ioan 6, 56). Si iarsi: Amin,
amin zic vou, dac nu veti mnca trupul Fiului Omului si nu veti bea sngele Lui, nu veti avea viat ntru voi.
Cel ce mnnc trupul Meu si bea sngele Meu are viat vesnic si Eu l voi nvia n ziua cea de apoi (Ioan 6,
53-54).
Acolo tinteste Hristos, n ceea ce ne priveste - la ziua cea de apoi, la viata vesnic. Ne iubeste att de mult, nct vrea
s trim mpreun cu El vesnic ca dumnezei dup har. Ne numeste prietenii Si, fratii Si, si ni Se ofer pe Sine n
dar la fiecare Dumnezeiasc Liturghie.
Acest eveniment duhovnicesc m-a fcut s constientizez adnc ceea ce ne nvat de secole Biserica Ortodox.
Prin nvierea Sa, Hristos a redeschis pentru totdeauna calea ndumnezeirii tuturor generatiilor care au fost, care
sunt astzi si care vor fi n viitor pn la sfrsitul lumii. Biserica, pe care a ntemeiat-o Hristos n ziua Cincizecimii si
care rmne vie pn la sfrsitul veacurilor, pstreaz deschis acest drum ctre viata vesnic. Hristos este capul
Bisericii, izvorul vietii Bisericii, centrul slujirii si al Tainelor Bisericii.
Hristos a lsat n urma Sa oameni sfintiti - pe apostoli, care au constituit Biserica n ziua Cincizecimii prin
pogorrea Duhului Sfnt.
Slujitori ai Tainelor Domnului Iisus Hristos sunt oamenii care au primit o consacrare special pentru aceasta, prin
hirotonie. Acestia sunt preotii Bisericii. Harul preotiei se transmite prin hirotonie din generatie n generatie,
nentrerupt, de la sfintii apostoli pn astzi.
Un preot poate sluji Tainele Bisericii fr s fie si sfnt. ns cineva care nu a primit consacrarea preotiei nu poate
svrsi aceste slujbe, chiar si sfnt de ar fi. Printele Paisie, spre exemplu, nu putea svrsi Tainele lui Hristos, desi
i sttea n putere s fac mii de minuni. si pleca si el sfntul su cap sub epitrahilul duhovnicului n Taina
Spovedaniei, si l astepta apoi cu dor pe preotul care urma s svrseasc Dumnezeiasca Liturghie, pentru a-l
mprtsi.
Btrnul avea permanent nevoie s se adape cu har dumnezeiesc din Tainele Bisericii, pentru a putea nainta n
viata duhovniceasc si a se mprtsi de darurile si binecuvntrile lui Dumnezeu. Era unul dintre fiii cei mai
asculttori ai Bisericii, fapt pentru care Hristos Si-a vdit n el lucrarea si puterea, nzestrndu-l cu virtutile
sfinteniei.
Minunat este Dumnezeu ntru sfintii Si (Ps. 67, 36).
TAINELE CRESTINE SI LUCRRILE MAGICE
Ca unul care le-am experimentat din plin pe amndou de-a lungul vietii, pot aduce propria mrturie c ntre
Tainele lui Hristos, pe de o parte, si lucrrile magice, pe de alta, nu exist nici cea mai infim legtur. Cele dinti se
svrsesc prin puterea lui Hristos, cele din urm sunt fie lucrri de sorginte ntru totul satanic, fie rezultatele unui
amestec de nselciune si lucrare demonic. Cele dinti se svrsesc numai prin participare constient si liber,
cele din urm se realizeaz fie prin nselarea, fie prin constrngerea persoanei.
Pentru ca Hristos s lucreze prin Tainele Sale dumnezeiesti, omul trebuie s doreasc acest lucru si s se
pregteasc duhovniceste cu atentie si srguint; altfel spus, s ia parte activ si constient. Dimpotriv, n practicile
magice este nselat si nclcat vointa liber a persoanei. Vrjitorii fie si amgesc victimele ncercnd s le
prezinte negrul ca alb si rul ca bine, fie recurg, prin conlucrarea demonilor, la constrngere sufleteasc,
psihologic, si uneori chiar fizic, pentru a le determina s participe la slujbe magice. Exist un numr restrns de
oameni care s-au pervertit ntr-att nct s se fac de bun voie, n cunostint de cauz, slujitori ai demonilor.
n lucrrile magice pe care le svrsesc diversi initiati hindusi se ntmpl frecvent ca victimele s li se supun
chiar si fr s vrea. Demonii lucreaz asupra lor automat, cu mult putere, ntruct acesti oameni au dat diavolului
drepturi asupra propriilor suflete prin viata lor plin de pcate si vicii, pe care de cele mai multe ori nici mcar nu
le-au constientizat ca atare.
Tainele Bisericii presupun, din contr, participarea liber, constient si responsabil a omului. Cei care se apropie
de aceste Taine n virtutea obisnuintei sau a hazardului, fr o constientizare profund, fr o implicare personal
prin ascez, rugciune si pocint, aceia nu nteleg nimic din lucrarea mntuitoare a lui Hristos si nu pot primi nici
un folos duhovnicesc real. mi amintesc c-l vizitase cndva pe printele Paisie un mirean care se trufea prosteste
pentru faptul c se mprtsea foarte des, de dou-trei ori pe sptmn, socotind c prin aceasta se sfintise
automat. Czuse astfel n rtcire din pricina imensului su orgoliu. Btrnul i-a spus: Fii atent aici! N-are atta
important ct de des se mprtseste cineva, ci mai cu seam felul n care se pregteste pe sine pentru aceasta, si
ct de mult II pstreaz nluntrul su pe Hristos dup aceea. Dac ar fi fost s se sfinteasc omul asa, pur si simplu,
atunci toti preotii care se mprtsesc n cursul sptmnii si n fiecare duminic ar fi deja sfinti!.
Unirea omului cu Dumnezeu se face numai n conditiile n care omul nsusi si manifest dorinta si consimtmntul
su, depunnd efortul pocintei pe msura constiinciozittii sale. Atunci Dumnezeu Se va apropia de cel ce se
pocieste sincer, revelndu-i-Se n modul si gradul cel mai propice sporirii lui duhovnicesti la momentul respectiv.
EFECTE SOCIALE ALE NVTTURII DE CREDINT N
HINDUISM SI CRESTINISM
Printre practicantii yoga si admiratorii conceptiilor orientale exist o tendint larg rspndit de a crea n jurul a
tot ceea ce este legat de India (religie, cultur, civilizatie - mergnd pn la vestimentatie sau gastronomie) un
fascinant mit. E consecinta fireasc a lipsei oricrui contact cu realitatea Indiei, fapt ce explic n bun msur
neputinta de a percepe si evalua situatia de acolo.
Foarte multi maestri spirituali hindusi au dbiceiul de a organiza pe teritoriul Indiei mici cltorii destinate
discipolilor lor europeni. Extrem de costisitoare financiar n raport cu nivelul de trai al trii, aceste cltorii vizeaz
o gam restrns de obiective atent selectate (rezumndu-se adesea la vizitarea ashramului central al miscrii), cu
scopul de a induce artificial o imagine ct mai cosmetizat si mai lesne vandabil despre realittile indiene.
Practic, se procedeaz n conformitate cu toate legile marketingului si reclamei.
Au ajuns de notorietate cazuri precum cel al gurului Maharishi Mahesh Yogi, care nu s-a sfiit s lanseze oficial
guvernelor lumii occidentale propuneri de rezolvare a marilor probleme sociale, pretinznd c, n nemrginita lui
ntelepciune, a furit planul care va institui raiul pe pmnt.
Este de mirare ns c toti acesti mari luminati, ntelepti, zei si semizei n-au reusit s rezolve nici mcar una
din aceste probleme n propria lor tar. India zace si astzi ntr-o inimaginabil srcie, foamete si mizerie. n
orase, mii de familii au drept cas trotuarul. Acolo gtesc, acolo mnnc, acolo si fac nevoile, acolo dorm - pe
pnz de sac. Noaptea trotuarele sunt att de ticsite de trupuri omenesti, nct circulatia pietonilor nu se poate face
dect pe carosabil!
Se ntmpl adesea ca printii s-si mutileze propriii copii, smulgndu-le din ncheieturi minile si picioarele,
pentru a provoca astfel compasiunea trectorilor si a reusi s triasc din cersit ntreaga viat.
Organizatiile internationale au depistat si nregistrat pn n clipa de fat 44 de milioane de copii sub 14 ani care
lucreaz la cuptoare pentru fabricarea crmizilor, la constructii, n mine, sau sunt angrenati n alte activitti cu
grad mare de risc si de dificultate. Dintre ei, 10 milioane au fost cedati ca sclavi pe viat de ctre familiile lor,
pentru achitarea unor datorii ctre persoane fizice.
Uniunea International de Combatere a Sclaviei a detectat n India 16 piete de sclave ale sexului, adic veritabile
trguri ambulante de carne vie, unde se adun proprietarii si si aleg fetele destinate prostitutiei. Iat un singur
caz, relatat chiar de ctre investigatorii internationali:
Sonali este n vrst de* 8 ani. Fata i este machiat si buzele pline de ruj. Cercei lungi i atrn n urechi. St
linistit n salonul unei case de tolerant din Bombay. Clientului i se solicit 40 de dolari, ntruct marfa este tnr
si proaspt. Sonali nu se afl aici din voia sau alegerea ei, astfel nct i accept pe toti clientii impusi de matroan.
Tatl ei a vndut-o unui intermediar pentru 400 de dolari, si acum ea si ofer trupul pentru a obtine banii cu care
s-si rscumpere libertatea. Conform statisticilor, Sonali va muri peste doar ctiva ani, n urma unei boli sau
traume fizice.
Catastrofa poporului indian ntrece orice imaginatie. Oamenii triesc ca animalele si mor ca animalele, iar trupurile
lor sunt aruncate n Gange. Am vzut pe Gange nenumrate cadavre umane plutind n tovrsia lesurilor de
animale, fapt care nu impresiona ctusi de putin pe cineva. n India, viata unui om nu valoreaz aproape nimic. De
altfel, exist att de multi sraci, nct rata urias a mortalittii este privit ca o chestiune aproape convenabil.
Dezastrul social pe care l trieste India nu este nici rodul hazardului, nici al vointei lui Dumnezeu, asa cum nvat
brahmanii. Este rezultatul asumrii si punerii n practic a preceptelor religiei hinduse, care instituie cel mai
pervers, abuziv, despotic si inuman apartheid: sistemul castelor, rmas n vigoare de mai bine de 2000 de ani.
Apare cu att mai bizar paradoxul de a ntlni tineri occidentali animati de conceptii politice si sociale ultraliberale
- hipioti, anarhisti, feministe - sustinnd si chiar adoptnd hinduismul! Este evident c oamenii n-au perceput nici
mcar consecintele de ordin social ale hinduismului.
Asadar, se presupune c undeva ntre anii 200 .H. si 200 d.H., sistemul castelor ar fi fost elaborat si expus ntr-un
codice special de ctre Mnu, un personaj mitic. Desi Veda este socotit izvorul legii (dharma), n realitate legile lui
Mnu sunt cele care statueaz organizarea vietii indiene pn n zilele noastre. Exist acolo un ntreg sistem juridic,
reunind norme de drept penal, drept familial, drept al obligatiilor, drept real si reguli procedurale.
Indienii se mpart n patru caste de baz:
1. Cea dinti este a Brahmanilor (preotilor).
2. Cea de-a doua este a rzboinicilor (Ksatriya), a nobililor si a stpnilor.
3. Cea de-a treia este a oamenilor liberi (Vaisya), a comerciantilor si a feluritelor categorii profesionale.
4. Cea de-a patra este a servitorilor (Sudrd).
5. Oamenii care nu apartineau nici uneia din aceste caste erau considerati paria, si condamnati s triasc la
marginea satelor; li se interzicea s posede orice altceva n afara vaselor casnice, a cinilor si a
mgarilor; le era interzis inclusiv splatul la cismeaua comun a satului.
Membrii celei de-a patra caste aveau un statut aproape similar cu cel de paria. Menirea lor era s-i slujeasc pe
membrii castelor superioare. Accesul la cultur le era restrictionat ntr-o asemenea msur nct nu aveau dreptul
nici mcar s asculte citindu-se din crti. Dac dorea neaprat, un brahman putea s ia o fat din aceast cast doar
ca pe a patra sotie. n consecint, s-a ajuns cu timpul la subdivizri ale castelor, care cunosc astzi pn la 3000 de
ramificatii.
Din casta a treia fac parte, spre exemplu, agricultorii, siderurgistii, dulgherii, frizerii, artistii. Au cu totii obligatia
unui comportament condescendent si obedient fat de membrii castelor superioare, si li se interzice cu strictete
orice tentativ de parvenire social.
A doua cast, a rzboinicilor si a nobililor, este nsrcinat cu atributii legate de organizarea rzboaielor,
asigurarea protectiei trii si a sistemului politic, colectarea birurilor si impozitelor s.a.m.d.
n fine, brahmanii sunt cei care nvat poporul, conduc slujbele religioase, aduc jertfe zeilor si primesc darurile
pentru templu. Ei se bucur de ntietate chiar si n fata regelui si a urmasilor acestuia. Un brahman, fie el si copil,
este considerat superior unui rzboinic sau nobil. Dac svrseste o crim, el nu este condamnat la moarte, ci la
exil. Cel mai mare pcat este socotit uciderea unui brahman. Acest pcat nu poate fi rscumprat dect prin
moartea ucigasului. Totusi, autorul crimei va avea de ndurat si o pedeaps spiritual, rencarnndu-se ntr-un
animal. Dac o persoan moare neavnd urmasi, toate bunurile sale trec automat n proprietatea brahmanilor. De
asemenea, dac un brahman descoper o comoar, aceasta devine proprietatea lui. Dac regele gseste o comoar,
o parte din ea le este transferat obligatoriu brahmanilor.
n general, institutia castelor impus de brahmani se fundamenteaz pe trei interdictii de baz:
1) Este interzis cstoria cu o persoan apartinnd altei caste.
2) Este interzis orice fel de contact cu persoane apartinnd unei caste inferioare. nclcarea acestei interdictii
atrage dezonoarea si oprobriul public.
3) Orice strdanie a vreunei persoane de a accede ntr-o alt cast este socotit nu numai zadarnic, ci
si condamnabil, atrgnd pedepse att n viata aceasta, ct si dup moarte.
Toat aceast structur social oprimant, care a produs atta suferint de-a lungul istoriei Indiei, a fost plsmuit
de ctre brahmani pe suportul metafizic al religiei hinduse, sub inspiratia textelor sfinte ale Vedelor. Prin urmare,
sistemul castelor nu este considerat a fi reflexul natural al unui fenomen social, nici al unuia biologic (de tipul
superiorittii rasiale). El tine pur si simplu de o ordine transcendental, izvornd din chiar teoria hindus asupra
lumii. Fundamentul su l constituie legea metafizic a dharmei, din care decurge nevoia persoanei de a se
conforma cu strictete ritmului, ordinii si ierarhiei ntregului, ceea ce presupune inclusiv asumarea resemnat a
predeterminrilor sociale.
Este modul prin care nsusi Dumnezeu a creat lumea. Opozitia fat de acest sistem este echivalent cu mpotrivirea
fat de Dumnezeu, adic pcatul cel mai grav, aductor de osnd vesnic. Avem de-a face cu o mostr elocvent de
terorism spiritual n toat mretia lui!
Adeptilor, propovduitorilor si admiratorilor occidentali ai hinduismului le-ar fi util s constientizeze faptul c n
sistemul hindus de organizare al ntregii societti, care este unul profund religios, ei nu se vor putea integra
niciodat castelor superioare. Acesta este un drept exclusiv ereditar. Mai mult dect att, statutul lor este unul
inferior si fat de paria, dac se aplic riguros vechea traditie hindus. Acestea sunt prescriptiile textelor sfinte,
insuflate de Dumnezeu.
Iat cum a fost posibil n India stagnarea oricrei evolutii sociale si anihilarea puterilor creatoare ale indivizilor,
siliti s triasc sub semnul complexelor si frustrrilor. S-a instituit inevitabil n rndul populatiei o atmosfer
general de pasivitate si fatalism, pe fondul creia mizeria si pauperitatea societtii indiene au ajuns s nregistreze
cote inimaginabile.
Devine cu att mai legitim ntrebarea: dac supraoameni si zei ncarnati, precum gurul Maharishi, clameaz
emfatic (inclusiv n fata guvernelor lumii) c posed reteta magic a rezolvrii tuturor problemelor sociale, politice,
economice, administrative, etc, atunci cum se explic faptul c patria lor se afl ntr-un asemenea colaps? Nu cumva
aceast propagand mediatic tinteste n realitate naivitatea acelorasi adepti occidentali care ntretin prin
cotizatiile lor viata de super-lux a marilor initiati? De altfel, Maharishi a sfrsit prin a se stabili n America, unde
huzurul n care tria - de pe urma vnzrilor de mantre - a fcut istorie pe toate meridianele.
Nu mai putin celebru este si cazul lui Rajneesh, mentorul universal care, plecnd din India srac lipit pmntului,
a ajuns s posede - gratie eforturilor de iluminare a Americii si Europei - multimi nesfrsite de Rolls-Royce-uri,
avioane personale si vile n toate trile bogate ale lumii. Stia s-si atrag prozeliti de genul unei renumite cntrete
grecoaice care i-a cedat nu numai drepturile financiare de pe discurile sale si ntreaga sa avere, ci pn si pensia
lunar pe care i-o furniza Broadway-ul din New York. Dup un rstimp oarecare, gurul a ndeprtat-o subit din
cercul ucenicilor si, iar ea a supravietuit n Atena la limita subzistentei, trind din ajutoarele economice ale
prietenilor, profund nefericit si grav traumatizat psihic.
Datorit presei si a multor mrturii individuale, este cunoscut astzi n detaliu activitatea spiritual prestat de
marele guru n ashramurile sale: le administra discipolilor narcotice, hasis, L.S.D., cocain, iar apoi i mna ctre
orgii sexuale n grup. El nsusi dispunea sexual de orice femeie si orice brbat si dorea. Delicatetea iubirii,
cunoasterea reciproc, respectul persoanei erau coborte programatic la nivelul animalittii si al obscenittii. Cei
care si-au vzut fiintele iubite distruse fizic si sufleteste au depus mpotriva lui nenumrate plngeri. ns, n cele
din urm, Administratia Financiar a fost cea care l-a silit s-si abandoneze proiectele spirituale si s-si petreac
ultimii ani ai vietii ascunzndu-se de justitie, ntruct fusese condamnat pentru sustragere de la plata impozitelor.
Marele guru prospera furnd nu doar din buzunarele adeptilor, ci si ale statului.
n mijlocul acelor evenimente, a fost ntrebat un alt guru, mai serios, anume Satyananda, ce prere are despre
Rajneesh. Rspunsul su nu necesit comentarii: A, noi n India i respectm si i cinstim foarte mult pe gurusi!.
De asemenea, ntr-un interviu din 17 mai 1984, acelasi Satyananda a declarat: Aceste dou personalitti, Rajneesh
si Maharishi, au ntreprins o lucrare istoric pentru binele omenirii. Aceasta este prerea mea. Asadar, cei doi erau
nu doar elogiati pentru practicile lor abominabile, ci si confirmati ca gurusi, adic oameni luminati, sfinti,
cluzitori spirituali ai omenirii ctre unirea cu Dumnezeu.
Pozitia lui Satyananda nu este ntmpltoare si nu reprezint o prere personal. Exist n India o astfel de traditie,
care se transmite de secole din generatie n generatie, cunoscut sub numele de tantrismul minii stngi (Vama
Marga), a crei practic este centrat n jurul sexualittii si const n organizarea de orgii n grup ce urmresc
nimicirea eului. nsusi Satyananda, n convorbiri avute cu discipoli europeni, a confirmat c si miscarea sa este
fidel aceleiasi traditii, pe care o descoper ns numai celor initiati.
Indienii sunt departe ns de a constitui o exceptie printre popoarele omenirii. Si alte neamuri din Antichitate
(grecii, egiptenii, asirienii), ba chiar din perioada medieval, se dedau la slujiri orgiastice aduse unor zeitti
(Afrodita, Astarta, Kiveli). De pild, cultul Afroditei era de tip orgiastic, principalul act de venerare a ei fiind
prostitutia organizat n locurile sfinte. Adoratorii aduceau n temple cte o moned ca plat pentru preoteasa-
prostituat, asa cum relateaz Eusebiu al Cezareei si Clement Alexandrinul. n acelasi mod era adorat Dionysos,
zeul betiei, al vinului si al homosexualittii pasive. Este ceea ce se ntmpl nc n India, o tar rmas idolatr
pn astzi, orict ar prea de neobisnuit pentru europeanul contemporan tributar unei traditii crestine
bimilenare. Iat ns c, prin contributia marilor initiati hindusi, asistm actualmente la fenomenul resurectiei
idolatriei n spatiul european.
Pentru a evidentia ecourile sociale ale diferentelor fundamentale de viziune asupra lumii n crestinism si hinduism,
merit s examinm modul n care gndirea crestin a remodelat radical n istoria civilizatiei pozitia general fat
de: 1)sclavie; 2)statutul femeii; 3)sistemul mprtirii bunurilor materiale si culturale ntre membrii societtii,
adic institutia propriettii.
1)Sclavia era rspndit n toat lumea antic. Nu exista imperiu, stat, oras, familie bogat care s nu dispun
de sclavi. Conform dreptului roman, sclavii erau tratati ca simple obiecte. Proprietarul i putea vinde, silui, maltrata
sau ucide, fr s dea socoteal nimnui. Nobilele romane purtau asupra lor un stilet cu care obisnuiau s-si
pedepseasc sclavele, crestndu-le membrele sau chiar omorndu-le, n functie de gravitatea abaterii.
Polarizarea societtii n sclavi si stpni s-a datorat unei profunde pervertiri a mintii si a sufletului omenesc.
Mintea desprtit de Dumnezeu devine fie demonic, fie animalic, spune Sfntul Antonie cel Mare, printele
monahismului crestin.
Si, precum n-au ncercat s aib pe Dumnezeu n cunostint, asa si Dumnezeu i-a lsat la mintea lor fr judecat, s
fac ce nu se cuvine. Plini fiind de toat nedreptatea, de desfrnare, de viclenie, de lcomie, de rutate; plini de pizm,
de ucidere, de ceart, de nselciune, de purtri rele..., spune Apostolul Pavel (Rom. 1,28-29).
Fireste, aceast stare de fapt a creat si intense mpotriviri. De multe ori n decursul veacurilor sclavii s-au rsculat,
genernd chiar rzboaie ndelungate. Vrsrile de snge nu aduceau ns niciodat schimbri notabile, cci fortele
militare de stat erau ntotdeauna mai bine organizate si mai experimentate n lupt dect grupurile de sclavi.
Crestinismul a lovit sclavagismul n rdcina lui, n sufletul omului. Fr rzboaie si snge. Vindecnd inimile
oamenilor de patimile mndriei si lcomiei, a reusit la nceput s limiteze substantial, iar dup cteva sute de ani s
eradice total acest fenomen.
Au contat n acest sens nvttura de credint si exemplul practic. Pe de o parte, Evanghelia propovduia c nu mai
este nici rob, nici liber...(Gal. 3, 28) si c Dumnezeu nu caut la fata omului (Gal. 2, 6), interzicnd asadar
discriminrile comportamentale fat de cei aflati n robie. Pe de alt parte, n timpul Dumnezeiestii Liturghii, care
este chintesenta slujirii duhovnicesti a crestinismului, Biserica l-a asezat pe sclav n exact aceeasi cinste cu
stpnul su, punndu-i pe amndoi s se mprtseasc din acelasi potir.
Oriunde se ridica o biseric crestin, era vestit cu putere egalitatea n cinste a oamenilor. Biserica a luptat cu
moduri de gndire, interese si cutume vechi de sute si mii de ani; ns, cu pretul sngelui a milioane de martiri
crestini, viata oamenilor avea s fie efectiv revolutionat.
Iar astzi, brahmanii hindusi depun eforturi asidue pentru conservarea sistemului castelor pe care l-au impus n
vechime. Comparatiile ntre cele dou tipuri de civilizatie sunt de prisos. Istoria grieste de la sine.
2) n lumea antic dominat de idolatrie si de filosofiile omenesti, conditia femeii era una tragic. Pn si n
Atena, faimoas pentru democratia, libertatea si nivelul ei cultural, institutia sclaviei era consacrat ca un dat
natural, iar femeia era practic exclus din toate activittile sociale. n afar de sclave, existau prostituatele publice
si asa-numitele femei obisnuite. Locul celor din urm era numai n cas. Persoana femeii era devalorizat ntr-o
asemenea msur, nct unii dintre gnditorii cettii ajunseser pn la punctul de a se ntreba dac femeile au
suflet.

Biserica a luat vehement atitudine si n privinta acestei discriminri, opunndu-i iarsi nvttura Scripturii,
potrivit creia nu mai este nici parte brbteasc, nici parte femeiasc (Gal. 3, 28), ci naintea lui Dumnezeu nu
exist dect suflete, persoane de aceeasi cinste, nzestrate de ctre Creator cu aceeasi putere de a izbndi pe calea
spiritual ctre sfintenie. De altfel, nc din primii ani ai Bisericii, au existat nenumrate femei care s-au sfintit, au
dobndit Duhul Sfnt si harismele Lui, au prorocit si au svrsit minuni. Mai mult dect att, Biserica o venereaz
pe Preasfnta Nsctoare de Dumnezeu si Pururea Fecioar Maria ca pe omul care a atins treapta cea mai nalt a
sfinteniei, la care nimeni altcineva nu va mai ajunge vreodat.
n alt ordine de idei, hindusii nu le permiteau femeilor nici mcar s asculte nvtturile Vedelorl Buddha a fost cel
dinti care a nclcat aceast traditie. Cednd insistentelor unei mtusi foarte dragi, el a consimtit s accepte ca
ucenice si femei. Este unul din motivele pentru care a fost prigonit ca eretic de ctre brahmani. S-a delimitat de
hinduism si n cele din urm a ntemeiat o nou religie.
n clipa de fat exist multi gurusi care primesc ca discipole femei. Chiar dac putine dintre ele ajung pn la
vrednicia de guru, faptul n sine intr n flagrant contradictie cu textele insuflate de Dumnezeu ale Vedelor si cu
vechea traditie hindus, astfel nct toti gurusii care fac asemenea concesii sunt considerati eretici de ctre hindusii
ortodocsi.
Imaginea pozitiei pe care o adopt traditia indian fat de femeie poate fi ntregit si prin evocarea acelei datini
strvechi impuse de codicele lui Mnu, anume sati, care statua n mod expres obligatia sacr ca femeile s fie arse
de vii n focul n care era ars trupul sotului lor decedat, mpreun cu celelalte obiecte personale ale lui. Este inutil s
mai mentionm cte zeci de milioane de femei nefericite au pltit printr-o moarte tragic si sinistr enormittile
doctrinare ale reprezentatilor unei preotii odioase. Din pcate, aceste realitti nu constituie de obicei un subiect de
reflectie nici mcar pentru grupurile de feministe occidentale militante care se las seduse de nvtturile exotice
ale Orientului. Iat ce ravagii poate face ignoranta lumii apusene contemporane...
3)Problema spinoas a propriettii a fost depsit cu un imens succes de ctre primele comunitti crestine
prin instituirea bunurilor obstesti. Acest spirit se conserv nealterat pn astzi n mnstirile ortodoxe, unde
nu exist proprietate personal, ci toate bunurile apartin comunittii. Nu exist bogati si sraci, nu exist oameni
care se mbrac sau mnnc mai bine dect ceilalti. Ii opreste de la aceasta nssi iubirea crestin: S-l iubesti pe
aproapele tu ca pe tine nsuti (Matei 22, 39). Omul care nutreste iubire adevrat pentru semen nu poate
accepta s posede ceva n plus fat de fratele su mai srac.
nscriindu-se n sfera relatiilor umane, att relatiile sociale ct si cele economice se articuleaz potrivit cu vointa
liber a omului. Ele nu fac parte din categoria acelor tipuri de relatii impuse, cum ar fi legile naturale (legea
gravitatiei, spre exemplu). Ca persoan liber, pot decide oricnd s-mi modific relatia pe care o am cu sclavul meu
(de pild, s-l eliberez) sau cu functionarul meu.
Cnd omul nu duce o viat conform cu voia lui Dumnezeu, cnd trieste adic mpotriva firii sale, n chip pctos,
atunci el se transform sufleteste. Iubirea sa ctre aproapele se rceste, preschimbndu-se treptat n dezinteres,
eventual chiar n ur. Omul sfrseste prin a se iubi numai pe sine. Singura sa preocupare devine modul n care
poate ajunge s triasc mai bine, fie chiar si n detrimentul celorlalti: cum s mnnce bine, cum s se mbrace
bine, cum s doarm bine, cum s-si petreac timpul ct mai lejer si agreabil. Nu concepe s fie lipsit de nimic, nu
accept s mpart nimic, nu cunoaste satiu n dorinta de a-si procura noi bunuri, chiar si atunci cnd cantitatea
acestora depseste cu mult posibilittile sale de a le consuma.
O dat cuprins de flacra iubirii dumnezeiesti, omul ncepe s se gndeasc ns si la lipsurile aproapelui su, pe
care simte nevoia organic de a-l ajuta. Dorul su arztor este ca toti semenii lui s aib cele de trebuint si, cnd
Duhul Sfnt i aprinde inima, ajunge s prefere ca el nsusi s nu mai aib nimic, dac prin cedarea bunurilor sale i
poate ajuta pe cei din jur s supravietuiasc. De aceea sunt att de numeroase exemplele de sfinti crestini care,
plini de iubirea lui Hristos, si-au mprtit toate cele ale traiului lor sracilor si au ajuns ei nsisi sraci, neputnd
suporta gndul c ei mai detin nc averi n vreme ce frati de-ai lor nfometeaz prin cetti. Exist chiar cazul unui
sfnt care, mistuit de iubirea Domnului, s-a vndut pe sine ca sclav si, cu banii obtinuti astfel, a eliberat un rob. Prin
exemplul si puterea virtutilor sale, i-a atras apoi la credinta n Hristos si pe stpnii si, care au renuntat de
bunvoie la infamia posesiei de sclavi si, cu nespus respect, i-au cerut s devin printele lor duhovnicesc.
Iat cum tria dragostei crestine biruia pn si sentimentul att de viguros al propriettii. Astfel a reusit Biserica
crestin s ntemeieze comunitti fundate pe dragostea dintre semeni n mijlocul unei societti att de neomenoase
ca aceea a imperiului roman. Descrierile modului de viat al primilor crestini n cadrul acestor comunitti sunt
elocvente si pilduitoare:
Iar inima si sufletul multimii celor ce au crezut erau una si nici unul nu zicea c este al su ceva din averea
sa, ci toate le erau de obste... Si nimeni nu era ntre ei lipsit, fiindc toti cti aveau tarini sau case le vindeau si
aduceau pretul celor vndute, si-l puneau la picioarele apostolilor. Si se mprtea fiecruia dup cum avea
cineva trebuint (Fapte 4, 32-35).
Iar toti cei ce credeau erau laolalt si aveau toate de obste. Si si vindeau bunurile si averile si le mprteau
tuturor, dup cum avea nevoie fiecare (Fapte 2, 44-45).
n legtur cu aceeasi tem, pozitia Vedelor este radical diferit. Ea poate fi rezumat astfel:
Sracul este srac ntruct n vietile precedente a fost un om ru, ceea ce i-a atras n viata actual o karma rea. Tot
asa, bogatul este bogat deoarece n vietile precedente a fost un om bun, fapt care i-a atras acum o karma bun. Cu
alte cuvinte, bogtia sau srcia sunt inseparabil legate de valoarea moral si spiritual a persoanei. Bunstarea
material este considerat dovada ascendentului moral si spiritual al unui individ. Situatia financiar devine,
asadar, criteriu de stabilire a nivelului spiritual si a moralittii! Aceast perspectiv confer nedrepttii sociale o
dubl legitimare: etic si spiritual. Este si motivul pentru care hindusii nu obisnuiesc s-i ajute n vreun fel pe
sraci. Trec pe lng ei nepstori, n virtutea convingerii c acestia trebuie lsati s-si rscumpere karma prin
ndurarea srciei. Asadar, nedreptatea care exist n aceast lume nu este rezultatul lcomiei si ruttii omenesti,
ci este lege divin care se cere neaprat conservat. Tabloul consecintelor imediate n plan social ale hinduismului
este acum complet.
YOGA: RELIGIE SAU STIINT?
S cercetm afirmatia: Yoga nu este religie, ci o stiint ca oricare alta. Acest enunt a fost exprimat de ctre
nsusi gurul Satyananda la 24 aprilie 1984, n incinta slii de conferinte a hotelului Samaria din orasul Hania
(Insula Creta), si este inserat n cuprinsul crtii intitulate nvtturi ale lui Paramahamsa Satyananda, voi. VI, p.
148, editat de miscarea gurului din Grecia, Satyanandashram. Este un punct de vedere avansat n nenumrate
rnduri de-a lungul timpului de ctre Satyananda, si promovat sistematic prin intermediul publicatiilor oficiale ale
miscrii sale din Grecia. El constituie elementul principal al imaginii pe care urmreste s si-o cultive n exterior
miscarea Satyanandashram. Acelasi punct de vedere l-a exprimat si ntemeietorul Meditatiei Transcedentale,
Maharishi Mahesh Yogi. Inaugurnd asezmntul pe care l-a botezat Universitatea European de Studii, el a
declarat: Aici nu este vorba de nimic altceva dect stiint pur. De altfel, merit mentionat c toate miscrile
de tip New Age se autopromoveaz sub camuflajul stiintei.
S ne concentrm acum asupra afirmatiei c yoga nu este religie.
Nucleul tare al hinduismului l reprezint poporul indian si, geografic, tara Indiei, de unde si numele. Astzi, dup
o izolare de secole, se fac eforturi sustinute pentru popularizarea lui pe toate continentele: Europa, Australia,
America de Nord si de Sud, Africa, inclusiv Rusia Asiatic si Japonia.
Hindusii sunt desprtiti n sute de erezii sau scoli divergente doctrinar, care pstreaz totusi ca punct comun
recunoasterea autorittii Bhagavad Gitei, evanghelia hinduismului. Este un text unanim acceptat drept sfnt si
insuflat de Dumnezeu.
Acest text este studiat sistematic de ctre yoghini, si cntat zilnic ca form de adorare a zeului Krishna. n ashramul
lui Satyananda din Mongyr, n fiecare dimineat se intonau cultic timp de o or fragmente din Bhagavad Gita,
adaptate muzical.
Ce este Bhagavad Gita? Un dialog n form de poezie, ntrunind toate elementele unei teogonii, comparabil
ntructva cu poemul antic al lui Hesiod ce descrie nasterea zeului Olimpului, sau cu Iliada lui Homer, n care
rzboiul Troiei devine pretextul multor prietenii sau nvrjbiri ntre zei si oameni.
Asadar, n Gita, zeul Krishna i descoper yoga prietenului si ucenicului su, Arjuna. Convorbirea dintre cei doi are
loc cu putin nainte de nceperea unei mari btlii. mpratul lupttor Arjuna ntreab, iar Domnul (Krishna) l
nvat. S dm cuvntul textului nsusi, care este extrem de revelator:
Dup cum ti-am spus si nainte, o, tu, cel fr de pat, n aceast lume exist dou ci: cea a scolii Samkhya cu yoga
cunoasterii si cea a scolii Yoga cu yoga faptei(III, 3).
Chiar aceast yoga din vremea nceputului ti-am explicat-o astzi. mi esti credincios si prieten; aceasta este taina
suprem(IV, 3).
Prin urmare, conform Gitei, yoga nu este o descoperire sau o creatie omeneasc, asa cum este spre exemplu stiinta.
Yoga este o revelatie dumnezeiasc, un dar pe care zeul Krishna, Domnul Yogi, l ofer omenirii prin mijlocirea
lui Arjuna. Mai mult dect att, yoga este o form de adorare prin care zeul doreste s fie venerat de ctre adeptii
si. Krishna spune:
ns oamenii cu suflet mare, care au sprijin n mine, care nu au alt gnd, o, fiu al lui Prtha, au parte de Natura mea
divin, cunoscndu-l pe Cel Neclintit, Obrsia existentelor.
Glorificndu-m mereu, nfrnndu-se credinciosi legmintelor, nchinndu-mi-se, m ador cu druire, mereu
concentrati (IX, 13-l4).
Mereu multumit, yoghinul cu sinele stpnit, care-si tine hotrrile, nzuind spre mine cu inima si cu mintea, cel
druit mie, acela mi-e drag (XII, 14).
Si cel care va cerceta acest dialog despre Lege dintre noi doi, acela, socot, m va adora prin sacrificiul Cunoasterii
(XVIII, 70).
Zeul Krishna arat deci c nu doar practicarea yoga, ci fie si numai simplul ei studiu teoretic este socotit o form de
adorare a sa! Inutil s subliniem c adorarea este un act pur religios, nicidecum stiintific. Tot n Bhagavad Gita,
Krishna nvat c yoga este o form de jertf adus lui. Nu este nevoie s insistm nici asupra caracterului
stiintific al unei jertfe. S urmrim textul:
Unii sacrific toate activittile simturilor si ale suflurilor vitale n focul stpnirii de sine aprins de Cunoastere.
Unii asceti care tin legminte aspre fac sacrificiul bunurilor materiale, sacrificiul ascezei, sacrificiul yoga si sacrificiul
Cunoasterii si al recitrii Vedelor (IV, 27-28).
n alte versete, zeul Krishna se proclam pe sine Dumnezeu creator al cosmosului. Proclam c el este centrul si
scopul n jurul cruia graviteaz si spre care tintesc toate componentele practicii hinduismului: scrierile sfinte
(Vedele), jertfele, slujbele, mantrele, sunetul sfnt OM, exercitiile yoga - toate sunt... Krishna. S dm cuvntul
textului:

Eu sunt strdania sacrificiului, eu sunt sacrificiul, eu sunt ofranda adus strbunilor, eu sunt iarba magic, eu sunt
mantra, eu sunt untul sacrificiului, eu sunt focul, eu sunt jertfa.
Eu sunt tatl acestei lumi, muma, ornduitorul, strbunul, ceea ce trebuie cunoscut, mijlocul de purificare, silaba
sacr OM, Rk, Saman si Yajus,
Calea, sustintorul, stpnul, martorul, popasul, slasul, prietenul, nceputul si nimicirea lumii, locul, asezarea,
smnta, Cel Neclintit.
Eu dau cldura, opresc si dau drumul ploilor; eu sunt nemurirea si moartea, si tot eu sunt - o, Arjuna! -Fiinta si
Nefiinta (IX, 16-l9).
n sfrsit, s vedem care este mobilul exersrii yoga, si totodat telul su final:
Fii cu mintea la mine, druit mie, sacrific-mi mie, cinsteste-m pe mine; la mine vei veni, da, ti-o fgduiesc,
mi-esti drag (XVIII, 65).
Asadar, scopul si punctul terminus al exercitiilor yoga este unirea cu Dumnezeul Krishna, cu inventatorul, creatorul
si nvttorul yogi! (de altfel, aceasta si nseamn cuvntul yoga - unire cu Dumnezeu). Este ceea ce nvat nsusi
Dumnezeul Krishna (sau cel care se ascunde n spatele su), si cartea sfnt Bhagavad Gita!
Concluzii
Yoga, filosofia pe care ea se articuleaz si din care decurg toate practicile sale, este ntemeiat pe un set de
conceptii fundamental religioase:
- existenta si nemurirea sufletului;
- metempsihoz sau rencarnarea;
- legea karmei, care postuleaz rspltirea faptelor bune sau rele ale omului de-a lungul unor vieti succesive;
- existenta unui Dumnezeu care i cluzeste pe oameni ctre El.
Gurusii stpnesc ns arta pervertirii cuvintelor si a deturnrii sensurilor. Rationamentul lor este simplu: n
lumea occidental stiinta se bucur de autoritate, deci ar fi util s adoptm masca stiintei.
VIATA ARMONIOAS SAU TEHNICA NSELRII

Una din liniile directoare ale prozelitismului hindus n spatiul crestin este producerea si cultivarea confuziei n
mintile oamenilor. Se atenteaz astfel la nssi capacitatea de gndire critic a individului, pentru a-l face infinit
mai usor de cucerit. n instrumentarul acestei strategii misionare se nscrie si practica substituirii continutului
cuvintelor. S recurgem la un exemplu sugestiv: cuvntul Hristos. Sensul pe care l are acest cuvnt pentru
civilizatia crestin este: persoan istoric concret care a activat n regiunea Palestinei (actualul Israel) n urm cu
aproximativ 2000 de ani; ca Fiu al lui Dumnezeu, a propovduit o seam de adevruri de credint, dobndind multi
discipoli si ntemeind Biserica. Atunci cnd un crestin spune M rog lui Hristos, ntelege c se adreseaz unei
persoane concrete, unice, pe care o crede si o mrturiseste ca fiind ntruparea Persoanei A Doua a Sfintei Treimi.
Iat acum o mostr de pervertire a sensului acestei notiuni:
Gurusii care intr n contact cu lumea crestin au ajuns s pretind c termenul Hristos desemneaz un plan
superior al constiintei umane, ceea ce nseamn c orice om poate evolua spiritual pn la gradul echivalent cu
accederea la acest plan, devenind si el prin aceasta Hristos! Astfel, cnd un dascl oriental spune M rog lui
Hristos, ntelege c se strduieste s ating acest plan superior al constiintei si s devin, fie si pentru putin timp,
Hristos.
Evident c ntre acest concept de Hristos si Hristos al Evangheliei nu se poate stabili nici cea mai vag asemnare.
ns lucrul acesta nu numai c este trecut sub tcere, ci se pretinde cu obstinatie tocmai contrariul. De ce recurg
maestrii hindusi la un astfel de artificiu? Explicatia este foarte simpl: pentru c ntr-o tar cu o puternic traditie
crestin, cu att mai mult ntr-o tar ortodox, le-ar fi considerabil mai greu s conving c personaje precum
Indra, Kali, Shiva, Vishnu, Krishna sau Brahman sunt... dumnezei! Pn si un crestin nepracticant si peste msur
de ignorant va ezita n prim instant s se nchine miilor de zeitti idolatre ale panteonului hindus. Ceea ce i se
cere este mult prea exotic si nefamiliar. Prin urmare, propagatorii nvtturilor orientale se vd nevoiti s recurg
la tactica drumului ocolit si n trepte. Ei se camufleaz n spatele unor msti care ne sunt familiare. Astfel, ne vor
vorbi despre psihologie aplicat. Ne vor propune o alimentatie corect. Ne vor mbia cu exercitii de gimnastic
(yoga pentru sntate si frumusete). Ne vor recomanda metode si tehnici pentru combaterea angoasei, a
nervozittii, a stresului si a fobiilor. Ne vor sugera, n cadrul unor conferinte si seminarii, modalitti de a rezolva
orice problem cu care ne confruntm zilnic, inclusiv problema singurttii.
n acest fel, ncetul cu ncetul, ne vor transforma n discipoli ai lor, ne vor convinge s adoptm stilul de viat si
modul de gndire indian, ne vor exploata economic, percepndu-ne cotizatii lunare sau cel putin taxe pentru
ntelepciunea care se mparte la conferintele organizate de ei, ne vor familiariza n cele din urm pe de-a-ntregul
cu hinduismul. Aceasta este de fapt marea lor miz si principalul lor scop. Pentru c acesti oameni nu sunt nici
filosofi, nici difuzori de stiint, nici psihologi, nici medici. Acesti oameni sunt hindusi, misionari ai unei idolatrii
exotice. Mai mult dect att, ei urmresc s se propovduiasc si pe ei nsisi ca dumnezei.
S ne amintim de Sai Baba, gurul indian care se prezint pe sine ca fiind Dumnezeu, infinit superior lui Buddha, lui
Mahomed sau lui Hristos. Iat ce spune Sai Baba despre el nsusi: Prostii nu m cunosc, cnd locuiesc n trup
omenesc! Ignor firea mea superioar, cci Domn Preanalt sunt Eu al tuturor fiintelor... (extras din periodicul
miscrii Satya Sai Baba, Pacea Suprem -Prashanti Vahini, Atena 1997, p. 5). Liderul miscrii Viata Armonioas
din Grecia, americanul Bob Nazemy, adresndu-se unor discipoli avansati, a spus despre Sai Baba: El este prezent
pretutindeni, atotstiutor si atotputernic Dumnezeu, care se afl ntotdeauna mpreun cu noi, n toate ceasurile si
n toate prtile lumii (B. Nazemy, Te rog, Baba, d-mi ascultare, p. 1, Articole din ziare si periodice, Ed. a Ii-a,
Ilianthos).
Toti gurusii respir aceeasi mndrie demonic. Babaji era nvttorul nvttorilor si Dumnezeu ntrupat. n
1984, un ucenic de-al lui a devenit... Hristos! A slujit chiar Cina cea de tain n ashramul su, iar apoi a plecat, fr
s-l mai revad cineva vreodat. Concluzia implicit era c Babaji i-a fost superior lui Hristos...
Maharadji se prezint ca noul Mesia, Hristosul epocii contemporane, Domnul tuturor yoghinilor, Spirit
preanalt si atotvenerat, fr de care totul s-ar distruge.
Satyananda a declarat c gurul este superior lui Dumnezeu. Rajneesh a confirmat explicit aceeasi afirmatie.
Amndoi primesc si dup moarte adorare din partea ucenicilor. Lista unor astfel de personaje poate continua la
nesfrsit.
Ce s-ar putea aduga? De-a lungul sutelor de ani, toti marii asceti crestini au spus c mndria conduce la nebunie.
Ea l rupe pe om de realitate n aceast viat, si l sorteste mortii duhovnicesti n vesnicie. Dumnezeu celor mndri
le st mpotriv, iar celor smeriti le d har (Iac. 4, 6).
Urmarea cii unor asemenea mentori nseamn asumarea celor mai mari si mai serioase riscuri cu putint. Se
porneste treptat, desigur, de la elemente superficiale sau cu un grad mai mic de nsemntate (alimentatie, exercitii
de gimnastic), pentru a se ajunge la altele mai profunde (psihologie, comportament, analiza sinelui) si, n cele din
urm, la probleme de credint (nviere sau metempsihoz, Biseric sau ashram, Hristos sau Sai Baba) n care miza
este omul ntreg, si nu doar o ipostaz oarecare a vietii sale. n final, omul si pericliteaz extrem de grav, si poate
ireversibil, att viata trectoare de acum, ct si soarta sa n vesnicie. Pentru c scopul si menirea omului este viata
vesnic! Nimic mai putin! Fie o va dobndi, n Iisus Hristos, fie o va pierde, lsndu-se amgit de minciuni
seductoare. Dar s-L auzim pe Hristos Cel Adevrat grind prin Evanghelie:
- Iisus a zis: Eu sunt nvierea si viata; cel ce crede n Mine, chiar dac va muri, va tri. Si oricine trieste
si crede n Mine nu va muri n veac (Ioan 11,25-26).
- Iisus a zis: Eu sunt Lumina lumii; cel ce mi urmeaz Mie nu va umbla n ntuneric, ci va avea lumina
vietii (Ioan 8, 12).
- Cci Dumnezeu asa a iubit lumea, nct pe Fiul Su Cel Unul-Nscut L-a dat ca oricine crede n El s nu
piar, ci s aib viat vesnic (Ioan 3, 16).
- Cel ce va crede si se va boteza se va mntui; iar cel ce nu va crede se va osndi (Marcu 16, 16).
Pentru a ne ocroti si a ne feri de amgire, Hristos ne avertizeaz cu 2000 de ani mai nainte c vor aprea n lume
oameni vicleni care se vor prezenta drept hristosi si chiar vor svrsi minuni diavolesti cu scopul de a-i nsela
inclusiv pe cei alesi:
Vedeti s nu v amgeasc cineva. Cci multi vor veni n numele Meu, zicnd: Eu sunt Hristos, si pe multi i
vor amgi... Atunci, de v va zice cineva: iat, Mesia este aici sau dincolo, s nu-l credeti. Cci se vor ridica
hristosi mincinosi si proroci mincinosi si vor da semne mari si chiar minuni, ca s amgeasc, de va fi cu
putint, si pe cei alesi (Matei 24' 4'5' 23-24).
n acelasi timp, Hristos i ncurajeaz pe toti cei care II caut cu sinceritate si cu inim curat, ncredintndu-i: Veti
cunoaste adevrul, iar adevrul v va face liberi (Ioan 8, 32). El a fgduit s-i ajute pe toti oamenii care nseteaz
dup acest adevr: Cereti si vi se va da, cutati si veti afla, bateti si vi se va deschide. C oricine cere ia, cel care
caut afl, si celui care bate i se va deschide (Matei 7, 7-8).
NVIERE SAU REINCARNARE?
Cel ce crede ntru Mine are viat vesnic... Si Eu l voi nvia pe el n ziua cea de apoi... Eu
sunt nvierea si Viata... Iisus Hristos (Ioan 6, 47; 6, 54; 11, 25)
Teoria rencarnrii era mbrtisat de multe popoare antice. Prin puterea adevrului crestin, aceast rtcire a
ncetat s mai tiranizeze vietile oamenilor n multe prti ale lumii. Totusi, se ntreprind actualmente eforturi
sustinute de a o transfera mentalittii occidentale.
Conform acestei teorii, lumea este o scoal prin care sufletul trece de nenumrate ori. El renaste de fiecare dat
ntr-un trup nou, fie brbtesc, fie femeiesc, fie animal, fie chiar si n carcasa oricrei specii din regnul vegetal.
Conditiile noii nasteri depind de faptele vietii precedente. Astfel, dac cineva a dus o viat plin de fapte rele, cnd
se va naste din nou va fi un om srac, sau un animal, sau chiar o plant.
Ceea ce gurusii indieni ascund ns cu mult grij de discipolii lor este faptul c, potrivit codicelui intitulat Legile lui
Mnu, venerabila carte a traditiei hinduse care converteste nvttura Vedelor n legi sociale, este mai probabil ca
cineva s se rencarneze ca animal sau ca fptur demonic, dect ca om. Cartea ofer spre edificare si
urmtoarea parabol: o broasc testoas trieste n adncurile mrii si scoate capul la suprafat o dat la o sut
de ani. Un inel pluteste undeva la suprafata apei. Pe ct este de probabil ca broasca s-si scoat la un moment dat
capul la suprafat trecndu-si-l tocmai prin acel inel, tot pe att este de probabil ca o fiint s se rencarneze dup
moartea sa n trup omenesc.
Ei bine, aceast credint este asumat de nenumrate miscri New Age care vor, n acelasi timp, s se prezinte
drept stiinte! Stiinta yoga - a devenit o sintagm vehiculat obsesiv de ctre yoghini. Pe de alt parte, n functie de
context, aceiasi yoghini clameaz cu vehement: Si crestinii, exact ca si noi, cred c..., sau Stiti c Hristos a fost un
mare yoghin..., sau ntre noi si crestini nu exist diferente semnificative.... n felul acesta sunt cultivate cu perfidie
cele mai stridente autocontradictii, pentru a-i seduce att pe ignorantii stiintei, ct si pe ignorantii crestinismului.
Merit semnalat si faptul c teoria metempsihozei nu a existat dintru nceput n gndirea traditional indian. Asa
cum arat D. K. Velissaropoulos n Istoria filosofiei indiene, Ideea rencarnrii (samsara) era necunoscut
arienilor. Ea a ptruns n religia si filosofia indian pentru ca morala s dobndeasc un subiect care s poarte
greutatea responsabilittii faptelor dincolo de moarte. Termenii renastere sau rencarnare, care exprim unul
si acelasi lucru, sunt oarecum nseltori. Precum vom vedea n analiza celor sase sisteme filosofice (darshanas), cel
care se rencarneaz nu este sufletul empiric, ci o substant nedefinit si foarte subtil care se afl ntre atman,
sufletul empiric si corp. ntr-adevr, sufletul empiric nu se rencarneaz, de vreme ce este ansamblul tuturor
strilor constiente. Nici atman (fiinta eului) nu se poate rencarna, de vreme ce, fiind absolut, nu se supune actiunii
karmei, responsabilittii morale. n fata acestei dificultti, filosofia sistematic indian a inventat materia subtil,
corpul eteric, care salveaz gndirea din acest impas al absurdului, fr a o face ns mai convingtoare.
Punctul de vedere al Bisericii este fundamental diferit.
Creat de ctre un Dumnezeu Trinitar si Personal, omul are nceput, dar nu si sfrsit. Se naste la un moment dat, n
timp, pentru a vietui vesnic. n aceast lume va tri o singur dat. Dup moarte, fiecare suflet este judecat de
Dumnezeu si, potrivit cu faptele sale, va dobndi sau nu Raiul. Pe parcursul acestei vieti, Dumnezeu i ofer omului
foarte multe prilejuri de a se face vrednic de fericirea vesnic.
Adresndu-se cndva unui grup de tineri, btrnul Paisie le-a spus: Ati nteles c am venit aici ca s dm
examene? S ne punem temelia duhovniceasc, s cstigm Raiul. Acum si numai acum, cci nu vor mai fi restante
n septembrie!.
Alt dat, ntrebndu-l despre rencarnare, mi-a rspuns: Fii atent aici! Aceasta este cea mai mare capcan a
diavolului. Omul se gndeste c nu conteaz dac nu reuseste n viata aceasta, va reusi n cealalt. Astfel se
relaxeaz n toate privintele si se usuc duhovniceste. Diavolul stie ns foarte bine c nu exist data viitoare. De
aceea i si ntinde aceast nfricostoare curs. M-a privit apoi si mi-a spus: S scrii neaprat despre lucrul
acesta!.
Este tocmai ceea ce propovduiesc Scripturile. Apostolul Pavel spune: ... precum este rnduit oamenilor o dat s
moar, iar dup aceea s fie judecata (Evr. 9, 27). Domnul Iisus Hristos va fi Judectorul tuturor oamenilor. El nsusi
ne vorbeste despre Sine n Evanghelie astfel: Cnd va veni Fiul Omului ntru slava Sa si toti sfintii ngeri cu El, atunci
va sedea pe tronul slavei Sale si se vor aduna naintea Lui toate neamurile si-i va desprti pe unii de altii, precum
desparte pstorul oile de capre. Si va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stnga. Atunci va zice mpratul celor
de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvntatii Tatlui Meu, mosteniti mprtia cea pregtit vou de la ntemeierea lumii.
Cci flmnd am fost si Mi-ati dat s mnnc, nsetat am fost si Mi-ati dat s beau, strin am fost si M-ati primit; gol
am fost si M-ati mbrcat, bolnav am fost si M-ati cercetat, n temnit am fost si ati venit la Mine. Atunci dreptii Ii vor
rspunde, zicnd: Doamne, cnd Te-am vzut flmnd si Te-am hrnit? Sau nsetat si Ti-am dat s bei? Sau cnd Te-
am vzut strin si Te-am primit, sau gol si Te-am mbrcat? Sau cnd Te-am vzut bolnav sau n temnit si am venit
la Tine? Iar mpratul, rspunznd, va zice ctre ei: Adevrat zic vou, ntruct ati fcut unuia dintr-acesti frati ai Mei
prea mici, Mie Mi-ati fcut. Atunci va zice si celor de-a stnga: Duceti-v de la Mine, blestematilor, n focul cel vesnic
care este gtit diavolilor si ngerilor lui (Matei 25, 3l-41).
O alt deosebire urias este dat de esenta scopurilor spirituale pe care le urmresc cele dou religii. Hindusii cred
c atunci cnd cineva ajunge la desvrsire si pierde persoana, prin identificarea deplin cu Brahman - ipostaza
dumnezeului absolut si impersonal. Existenta omului se neantizeaz, pulverizndu-se n oceanul dumnezeirii
impersonale. De aceea, el nu se va mai naste niciodat din nou, pentru c nici mcar nu mai exist.
Crestinii cred exact contrariul. Persoana uman exist vesnic, ea nu va cunoaste niciodat un sfrsit. n aceast
viat, omul inaugureaz constient o relatie personal cu un Dumnezeu Personal, o relatie care se va pstra n
vesnicie. Pzind poruncile lui Hristos, mprtsindu-se cu trupul si sngele Lui, omul se uneste ontologic cu
Dumnezeu, devine Dumnezeu prin har, si n acest mod particip vesnic, ca persoan distinct, la Viata lui
Dumnezeu. Desvrsirea crestin const n realizarea acestei comuniuni personale cu Dumnezeu. Aceasta este
menirea omului n vesnicie.
Asadar, reiese o dat n plus c teza ilicit a pretinselor asemnri spirituale dintre crestinism si hinduism este
destinat exclusiv racolrii acelei mase de asa-zisi crestini care nu stpnesc nici cele mai elementare cunostinte
despre continutul nvtturilor lui Hristos. Unor asemenea oameni li se adreseaz cuvintele Scripturii:
- -Oricine se abate si nu rmne n nvttura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce rmne n nvttura Lui,
acela are si pe Tatl si pe Fiul (II Ioan 1,9).
- Iubitilor, nu dati crezare oricrui duh, ci cercati duhurile dac sunt de la Dumnezeu, fiindc multi proroci
mincinosi au iesit n lume (I Ioan 4, 1).
INFLUENTA PRACTICII YOGA ASUPRA TRUPULUI SI A MINTII
n epoca noastr, sistemul yoga este prezentat ca un panaceu pentru cvasitotalitatea problemelor cu care se
confrunt omenirea. Pot fi auzite adesea lozinci promotionale de genul Faceti yoga pentru sntate si frumusete!.
La nceput, cineva poate simti ntr-adevr o stare de bun dispozitie si revigorare. Este imediat sftuit s atribuie
aceast mbunttire unor anumite puteri ascunse activate prin intermediul asanelor yoghine. La fel de bine ns,
aceast bun dispozitie si revitalizare pot fi atribuite miscrii, punerii n activitate a corpului care se trezeste din
sedentaritatea aproape cronic impus de organizarea social contemporan. De altfel, exact aceleasi simptome le
are orice persoan care ncepe s practice cu oarecare regularitate jogging, not, fotbal sau orice tip de gimnastic.
Cu att mai mult dac acea persoan renunt la anumite obiceiuri nocive precum fumatul, pierderea noptilor,
supraalimentatia, alcoolul s.a.m.d.
De asemenea, trebuie subliniat c acest sentiment reconfortant nsoteste prima etap a practicrii exercitiilor yoga.
Ulterior, apar n general probleme serioase, traduse prin dureri ale bazinului, ale coloanei vertebrale, ale
genunchilor, ale articulatiilor. Asanele, aceste pozitii yoghine ciudate, sunt absolut nefiresti pentru corpul uman,
ele imitnd de obicei diverse pozitii ale animalelor. nsesi denumirile lor sunt ilustrative n acest sens: Shalabasana
= pozitia lcustei, Bhujangasana = pozitia cobrei, Kukondasana = pozitia cocorului, Utthan pristasana = pozitia
soprlei, etc. Unele dintre ele sunt mai accesibile, altele mai dificile. Oricum, rmnerea prelungit n aceste pozitii
necesit exercitiu ndelungat. Cu timpul, articulatiile corpului se vor destinde, permitnd anumite contorsionri
nefiresti. Sunt totusi foarte multi cei care se aleg astfel cu traumatisme mai usoare sau mai grave. Faptul este
adeverit, de altminteri, si de textele sfinte. Upanishadele, spre exemplu, proclam c cel care se plnge sau se
revolt din pricina problemelor pe care le provoac yoga, acela nu este vrednic pentru yoga.
n perioada n care practicam cu asiduitate aceste exercitii, s-a ntmplat s urmresc n Tesalonic conferinta unui
yoghin indian. Vrnd s se arate cu orice pret superior celorlalti concurenti spirituali care si ncep vntoarea
cu afirmatii de genul yoga = sntate = frumusete, el a rostit un adevr: Cine face yoga numai pentru a dobndi
sntate si frumusete, e mai bine s fac not. Nu are nici un motiv s se apuce de yoga. Yoga este pentru cei
interesati s evolueze spiritual. S vedem n continuare care sunt natura si mijloacele de realizare prin yoga a
acestui progres spiritual.
Tinta principal a gimnasticii yoghine, scopul asanelor nu este dezvoltarea sistemului muscular, nici dobndirea
mobilittii fizice. Obiectivul lor este modificarea echilibrului biochimic al organismului uman.
Prin practicarea acestor asane, se exercit o presiune constant asupra organelor interne ale corpului (inim, ficat,
plmni, intestine), dar mai ales asupra glandelor endocrine (chakrele, asa cum sunt cunoscute n jargonul yoghin).
Aceast presiune produce hiperexcitarea glandelor, ceea ce determin de obicei o suprafunctionare a lor si, n
consecint, o secretie mai mare de hormoni n corp. Alteori, ns mult mai rar, se ntmpl exact contrariul.
Fiecare grup de asane exercit presiune asupra anumitor glande. Un set de pozitii excit, spre exemplu, glanda
tiroid, provocnd o hipersecretie a hormonului tiroxin care se vars n snge si modific ntregul metabolism de
baz al corpului. Persoana respectiv devine hiperkinetic, lucru pe care l socoteste ns rezultatul unei absorbtii
de energie din centrele superioare ale universului ca urmare a tehnicilor yoghine. n acelasi fel, exist asane
menite s excite glandele suprarenalele, pancreasul, inclusiv hipofiza - care regleaz functionarea tuturor celorlalte
glande. Medicina demonstreaz c o asemenea stare de tulburare hormonal generalizat determin dereglri
majore de perceptie la nivelul tuturor simturilor. Efectele sunt mai intense dect cele produse n urma consumului
de alcool sau narcotice.
n ashramul din India al lui Satyananda, amicul meu englez Tony mi spunea: Exercitiile de Kriya Yoga m fac s
m simt de parc as lua continuu L.S.D.. Simtea n el o energie debordant, care se cerea consumat printr-o
activitate permanent si prin efort fizic sustinut. Bietul om nu mai putea sta niciodat locului, fapt ce i-a atras
multe neplceri.
De asemenea, exercitiile yoga axate pe reprimarea prelungit a respiratiei se soldeaz n majoritatea cazurilor cu
cresterea cantittii de bioxid de carbon din snge, fenomen pe care cele mai recente descoperiri medicale l
conexeaz cu producerea unor halucinatii vizuale si auditive, ntre care senzatia de decorporalizare, de comunicare
cu entitti din alte lumi, de materializare spontan a unor corpuri luminoase s.a.m.d.
Este foarte usor pentru cineva neexperimentat duhovniceste s se rtceasc, n lipsa unui criteriu pe seama cruia
s discearn natura evenimentului pe care l trieste. Este de provenient fiziologic? Este o fest jucat de
simturi? Este de sorginte psihic, precum halucinatiile psihopatilor care aud voci si au viziuni? Sau este un
eveniment spiritual? Iar dac este un eveniment spiritual, de la cine provine? De la Hristos, sau de la diavol (care
are capacitatea de a lua chip de animal, de lumin sau chiar de nger, asa cum arat Scriptura, scrierile patristice si
experienta ascetic a Bisericii)?
Iat ce declara Satyananda, vorbind despre tehnicile yoghine: mpreun cu aceast sans a eliberrii de ngrdiri
si neplceri, exist pe de alt parte posibilitatea ca cineva s nnebuneasc si s-si petreac restul zilelor ntr-un
ospiciu psihiatric. Din nefericire, aceasta s-a ntmplat unor oameni care au urmat practicile yoghine fr povtuire
sau n-au ascultat sfaturile profesorului lor (extras din periodicul grecesc Yoga, nr. 15/1981, pp. 4l-42). Dincolo
de ncercarea evident de transfer a ntregii responsabilitti asupra discipolilor, aceast afirmatie naste ntrebarea:
de vreme ce aceste exercitii sunt att de primejdioase, de ce sunt promovate abundent, fr nici un fel de precizri
si avertismente, n periodice, crti si brosuri ilustrate care nu scot n evident dect pretinsele lor rezultate
binefctoare?

Eu nsumi, influentat de elogiile cu care o asemenea revist prezenta aceste exercitii, am nceput s execut Suria
Namaskar (salutul soarelui). Se spunea c este o metod care red rapid mobilitatea tuturor articulatiilor si
maseaz extrem de eficient toate organele interne si toti muschii corpului. Dac se simte cineva obosit, n orice
ceas al zilei si poate redobndi vitalitatea fizic si mental executnd acest exercitiu. Citind c yoghinii l practic
n 12 cicluri pe zi, am fcut si eu ntocmai. Dup cteva zile am nceput s simt c pieptul mi fierbe si hrie! De
asemenea, temperatura corpului mi crestea constant. S-au deschis focurile spirituale, m-am gndit eu n
naivitatea celor 22 de ani ai mei, profund impregnat de mentalitatea si terminologia yoghin. Am nceput s m
simt ns tot mai ru si, din fericire, m-am oprit. Ce se ntmplase? Simptomele mele nu erau dect efectul unei
supra-activri hormonale; nimic spiritual, cum mi imaginam pe atunci. Am discutat mai trziu despre aceasta cu o
swami care m simpatiza. S-a artat foarte ngrijorat si m-a sftuit s renunt definitiv la astfel de practici, fr s-
mi ofere alte explicatii.
Dar s revenim la gurul Satyananda, pentru a vedea cum justific traumele fizice si psihice pe care le poate
contracta cineva prin yoga. n continuarea textului prezentat mai sus, el spune: Nu lsati s vi se ntmple asa
ceva. Dac doriti s urmati calea ctre adevrata cunoastere, trebuie s aveti un guru care s fie complet
familiarizat cu aceast dimensiune aparte a constiintei. Profesorul trebuie s o cunoasc pe dinafar, trebuie ca el
nsusi s fi ajuns acolo. Un astfel de guru se numeste satguru. De ce s v multumiti cu ceva mai putin?. n fata
concurentei spirituale a celorlalti gurusi, Satyananda se autopropune indirect ca initiat n tainele yoga, apt s-i
cluzeasc fr riscuri pe cei interesati. Realitatea atest ns destule cazuri de ucenici care l-au prsit nfricosati,
dezamgiti si dezechilibrati psihic. Cnd ntlneam anumiti swami si profesori de yoga trdnd foarte grave
probleme psihice si solicitam explicatii asupra acestei stri de fapt, mi se spunea cu naturalete c gurul le luase pur
si simplu mintea ntruct aceasta le era piedic n evolutia spiritual. Iat pn unde poate merge strdania de a
oculta adevrul si de a justifica moral crima sufleteasc.
Acelasi guru Satyananda relateaz: Multi discipoli vin si mi mrturisesc c au foarte multe probleme sexuale
de cnd fac Kundalini Yoga. Se simt foarte vinovati pentru aceasta. Dac nu eram eu acolo, ar fi nnebunit. Le
spun: Uitati, aceasta este o chestiune pur fiziologic. Lsati-o s se ntmple! (extras din cartea editat n
Grecia nvtturi ale lui Paramhamsa Satyananda, voi. VI, Ed. Septembrie 1989, p. 397). Cu alte cuvinte,
disfunctionalitti grave ale organismului, al cror impact se rsfrnge dramatic si la nivel psihic, trebuie ignorate ca
niste evenimente pur fiziologice! Desi un asemenea punct de vedere frizeaz dementa, el nu trebuie neaprat s
socheze. Este reflexul mentalittii religioase hinduse, care consider nebunia ca fiind sfnt. Am cunoscut n India
un brahman care se mndrea c sotia lui este nebun! Comentariile sunt de prisos.
Satyananda declar mai departe: De multe ori, persoanele care primesc aceste unde din Kundalini vor s mnnce si
iar s mnnce, ca niste epicurei. Eu le spun c acest lucru este absolut n regul; altfel, vor avea multe complexe.
Intr-un alt context, Satyananda afirma: Totusi, oamenii spun c trezirea lui Kundalini este primejdioas. De ce?
Binenteles, se pot ntmpla si accidente, este posibil s sfrsiti la psihiatrie pentru un timp. Dar totul pe
lumea aceasta este un risc. Viata reprezint un mare risc, si omul trebuie s fie un lupttor ndrznet, gata
oricnd s riste... Ce se va ntmpla dac eu exersez Kundalini Yoga si nnebunesc? Atunci veti ncepe voi s
exersati si, dac nnebuniti, va ncepe altul. n cele din urm, vom mblnzi Kundalini... (Yoga, nr. 5/1981, p.
8). Prin urmare, Satyananda nu numai c le propune dezinvolt tuturor yoghinilor asumarea statutului de simpli
cobai ntr-un experiment incontrolabil, ci recunoaste n plus c el nsusi, marele guru, marele iluminat, marele
initiat, este expus exact acelorasi riscuri!
Dincolo de faptul c existenta lui Kundalini (sarpele sfnt care doarme la baza coloanei vertebrale a fiecrui om)
este iarsi o convingere eminamente religioas, trebuie retinut din nou pledoaria pentru caracterul util si onorant
al nebuniei, cel putin cnd ea survine n urma practicrii yoga. Mesajul nu las loc nici unui echivoc: Vom continua
pn ce vom mblnzi Kundalini, indiferent dac aceasta ar nsemna nnebunirea a milioane de oameni.
Lipsa de orice scrupul a unei atari atitudini nu este nici ea dect expresia conceptiei generale despre lume a
hinduismului, care educ sistematic astfel de personalitti. Este relevant n acest sens si mrturia Teodorei
Katelouzou, publicat de ctre ziarul Orthodoxos Typos n 1976:
ntruct am aplicat intensiv timp de mai bine de doi ani metoda lui Maharishi, pot afirma cu toat sinceritatea si
rspunderea c relaxarea prin meditatie este o pasivitate n stil indian care paralizeaz orice putere de reactie si de
lupt n viat; este foarte ndeprtat de adevrata liniste si mplinire sufleteasc. Prin tehnica lui Maharishi, si prin
toate celelalte tehnici hinduse sau buddhiste, omul se autohipnotizeaz si pierde orice urm de voint si de initiativ.
Este o splare a creierului care se impune treptat si care are drept rezultat final pierderea complet a personalittii.
Mi-a adus si mie serioase prejudicii sub aspect mental, cci nu mai puteam s m concentrez n nici o mprejurare, si
mi pierdusem toat energia. Din clipa n care am ncetat s meditez, mi-am putut continua fr probleme studiile...
Metoda lui Maharishi fcea destule victime. Un tnr care practica meditatia transcendental s-a sinucis n timp ce
urmrea un seminar al lui Maharishi. Un altul si-a pierdut definitiv vocea. Un cpitan grec a nceput s prezinte
tulburri psihice din ce n ce mai grave, pn cnd l-au nchis la psihiatrie. Multi tineri pe care i-am vzut cu ochii mei
ncepeau s schiteze miscri spasmodice, gesturi din cele mai bizare, si numeroase alte reflexe pe care nu le puteau
controla.
S ncheiem acest tablou reamintind si faptul c, de obicei, executantul exercitiilor yoga este instruit s-si
concentreze mintea n anumite puncte concrete ale corpului, care difer n functie de exercitiu. Concomitent, el
trebuie s repete n gnd sau chiar si cu voce tare o anumit mantr, care am vzut deja c nu este altceva dect o
formul de invocare sau adorare a uneia dintre miile de zeitti hinduse: Shiva, Krishna, Kali, Vishnu, s.a.m.d. Este o
alt prob peremptorie a caracterului profund religios al yogi, si un avertisment asupra implicatiilor
duhovnicesti ale practicrii acestor exercitii. Pentru un crestin, consecintele sunt similare cu cele ale apostaziei.
DUMNEZEII HINDUISMULUI
Desi n Occident propaganda de tarab a hinduismului si camufleaz zeittile n mod expres, iar efortul prozelitist
al gurusilor se axeaz n primele stadii pe comercializarea yoga ca stiint, n India yoga este unanim socotit si
practicat ca un act pur religios, de slujire idolatr, indisolubil legat de figura unor zei precum Krishna (care i-a
nvtat pe oameni yoga), Shiva (cel dinti si cel mai mare yoghin) sau Kali (care simbolizeaz energia si latura
feminin a lui Shiva).
Ar fi mai mult dect edificator s procedm la o succint prezentare a acestor dumnezei, pornind tocmai de la
reprezentrile lor picturale consacrate pe toat suprafata Indiei. Imaginile care se vor succeda n paginile ce
urmeaz sunt produsul artei religioase indiene si reprezint scene din cele dou mari epopei religioase ale
hinduismului, Ramayana si Mahabharata, care se refer la viata zeilor. Aceste imagini sunt arhiprezente att n
templele Indiei, ct si n ashramuri, n magazine, n masini, n trenuri, n case sau n barci. Ele exprim nu doar
sentimentul religios al indienilor, ci si o ntreag conceptie despre lume si viat, despre divinitate si relatia omului
cu aceasta. n toate coordonatele ei, aceast conceptie este att de diferit, att de stranie, si de multe ori att de
crud, de morbid, de slbatic, de inuman, nct nu poate fi asumat cu usurint de un occidental, orict s-ar fi
ndeprtat el de Hristos, sau orict de fermecat ar fi de ntelepciunea Vedelor si de misticismul Upanishadelor.
Aceste reprezentri ale zeilor si ale scenelor din viata lor relev un anumit nucleu al nvtturii hinduismului, pe
care gurusii misionari se strduiesc s-l tin, ntr-o prim faz, ct mai departe de ochii prozelitului occidental.
Astfel, imaginile de mai jos pot contribui la o mai bun ntelegere a raporturilor dintre Vede, gurusi, brahmani,
yoga, zei, temple si acte devotionale.

Aici demonul Ravana o rpeste pe Sita, sotia zeului Rama, si o duce cu carul su
care zboar printre nori. Acest car tras de cai aminteste de carul zeului Apollon,
care n fiecare zi strbtea cerul si lumina pmntul. Vechii elini credeau c soarele
era nsusi carul de aur al lui Apollon, si c lumina zilei le era druit astfel de ctre
Apollon. Desigur, n Antichitate, asemenea credinte erau nc lesne de explicat si de
nteles. Astzi ns ele produc cel putin stupoare unui om civilizat...

n planul din spate al acestei imagini, zeul maimut Hanuman transport n zbor
stnci uriase pentru a construi cu ajutorul maimutelor podul peste care va trece
armata ctre insula pe care se afl cetatea lui Ravana; acolo a fost dus n robie
Sita, sotia zeului Rama.
n prim-plan, zeul Rama si fratele su Laxman aduc jertf zeilor, n fata lor se afl
Jertfelnicul mpodobit cu flori: este de fapt reprezentarea lui Lingam si Yoni, care
ntruchipeaz organele genitale masculin si feminin si care simbolizeaz mpreun
puterea creatoare. Ca n majoritatea religiilor idolatre, adorarea falusului ocup si
n hinduism un loc aparte.

Marele zeu Shiva este reprezentat aici mpreun cu sotia sa Paravati. n planul
apropiat al imaginii, mpodobit cu flori si avnd ncolcit n jurul su un sarpe, se
afl jertfelnicul -Lingam si Yoni. El simbolizeaz organele sexuale masculin si
feminin ale zeului Shiva si, respectiv, ale zeitei Paravati. Asadar, n spate sunt
reprezentate prototipurile (zeii), iar n fat simbolurile lor (Lingam-Yoni), care se
afl expuse n toate templele hinduse. Deasupra acestora si las credinciosii
ofrandele n timpul venerrii. De altfel, ele se gsesc de vnzare si n comert.

n aceast imagine, zeul Rama, ajutat de Hanuman (zeul maimut) si de ntreaga
armat a maimutelor, se lupt cu vrjmasul su, demonul Ravana, pentru a si-o
redobndi pe Sita, sotia care i fusese rpit. Istoria seamn cu Iliada lui Homer:
Menelaos, regele micenienilor, porneste rzboi mpotriva Troiei, cu ajutorul
celorlalti greci, pentru a o aduce napoi pe femeia sa, frumoasa Elena, pe care o
rpise Paris, fiul regelui Troiei. n acest rzboi s-au implicat si zeii Olimpului, unii
dintre ei sprijinindu-i pe greci, iar ceilalti pe locuitorii Troiei.
Trebuie sa notam insa ca demonii "teologiei" hinduse sunt de aceeasi cinste si putere cu zeii. Candva, ei chiar
conlucrasera cu acestia; de pilda, atunci cand au "batut" oceanul galaxiei pentru a o scoate pe Armita (exact asa
cum bate cineva laptele pentru a obtine untul). Armita era apa cea fara de moarte, care le-a daruit nemurirea atat
zeilor, cat si demonilor. Cu acel prilej, marele zeu Vishnu a ajutat amandoua taberele, adica si pe zei si pe demoni sa
devina nemuritori, pentru a putea continua astfel nesfarsita lupta dintre ei. De altfel, Vishnu se ingrijeste in
permanenta ca aceasta lupta sa fie egala, pentru a se conserva echilibrul cosmic. nsusi marele zeu poarta inlauntrul
sau atat binele cat si raul, ceea ce il face sa fie "desavarsit". n ce consta aceasta "desavarsire"? Binele si raul se
confunda, aflandu-se in acelasi plan etic. Altfel spus, Dumnezeu poate si trebuie sa fie cand bun, cand rau. ntre cele
doua valori nu exista nici o diferenta de substanta. Consecintele unei astfel de conceptii asupra moralitatii sunt
devastatoare si se reflecta din plin in dezastrul relatiilor sociale din India.

Cnd n cele din urm zeul Rama l-a biruit pe vrjmasul su si si-a redobndit sotia pe
care acesta i-o furase, a primit-o cu rceal, adresndu-i urmtoarele cuvinte: Ce om cu
capul pe umeri si mai ia napoi femeia care a trit mult timp n casa altcuiva?.
Atunci Sita, sotia lui, a cerut s i se aprind un foc spre a intra n el, ceea ce s-a si fcut.
ns zeii care urmreau totul din cer si care cunosteau nevinovtia ei n-au ngduit
flcrilor s o ard. Astfel li s-a dovedit tuturor c Sita rmsese credincioas sotului ei.
Acest mare poem, Ramayana (epopeea lui Rama, scris ntre secolele V si I .H.), n care sunt relatate si
evenimentele descrise mai sus, are pentru indieni o valoare paradigmatic. Viata si faptele zeilor ncarnati sunt
considerate modele de urmat. De pild, istoria Sitei a constituit temeiul slbaticei traditii numite sati, care instituia
obligatia ca vduvele s fie jertfite n focul n care era incinerat trupul sotului lor decedat. De asemenea, n vechime,
sotii gelosi aveau dreptul s-si supun sotiile probei focului, ntocmai cum procedase si zeul Rama, potrivit
scrierilor sfinte. Cu alte cuvinte, pentru ca femeia s-si poat dovedi nevinovtia, fidelitatea si devotamentul fat
de sotul ei, trebuia s se arunce cu curaj n flcri... Dac era o sotie credincioas, n-ar fi putut arde, fiind protejat
de zei; dac totusi femeia ardea, aceasta dovedea automat vinovtia sa...
Precum lesne se ntelege, dac cineva ar fi vrut neaprat s scape de sotia sa, o putea face oricnd prin proba
focului! De aceea, femeile erau n permanent supuse unei presiuni psihologice vecine cu teroarea. N-au fost deloc
putine cele care au czut victime si acestei nvtturi sfinte. Iat ce fel de societate, ce fel de relatii omenesti
legifereaz zeii hindusi...
Ct despre sceleratul obicei sati, el a fost interzis prin lege n anul 1829 de ctre lordul englez William Bendinsky,
care detinea pe atunci functia de guvernator al Indiei. Cazurile de ardere a vduvelor s-au mputinat astfel pn la a
ajunge o raritate; ns n ciuda interdictiei, exist nc vduve indiene ucise de ctre rude, adesea prin incendiere.
Mai trebuie spus c traditia interzice recstorirea, pentru ca averea s rmn familiei. Vduva nu are nici un
drept si se afl n deplina stpnire a familiei sotului. Este una din formele n care sclavia pe viat si asigur si
astzi continuitatea pe teritoriul Indiei. Singura sans a vduvei de a se sustrage acestui statut umilitor este ca ea
s devin dasi, adic s se afieroseasc slujirii zeului Krishna. n cazul acesta, ea se adposteste n Brindavan
(socotit orasul natal al lui Krishna) si cnt ntr-unui din cele patru mii de temple, pentru dou rupii pe zi. Noptile
si le petrece pe drumuri sau prin cocioabe, devenind adesea victim a exploatrii sexuale din partea proprietarilor
de imobile sau a preotilor hindusi.
Revenind la zeii hinduismului, acestia cunosc vremuri de glorie si strlucire si vremuri de decdere n fata altor zei
mai populari. n epoca noastr, zeul Krishna este deosebit de popular n India. La el se refer marea epopee
religioas Mahabharata, din care face parte si Bhagavad Gita - devenit practic evanghelia hinduismului
contemporan. ntre altele, textul Gitei ni-l prezint pe zeul Krishna nvtndu-i pe oameni yoga, ca form de slujire
si ca ascez spiritual care i va conduce pe credinciosi la unirea cu zeul nsusi. Dar pentru c faptele vorbesc mai
bine dect cuvintele, s procedm la o scurt trecere n revist a vietii lui Krishna, asa cum o atest scrierile
sfinte; ni se vor descoperi o serie de amnunte trecute sub tcere de ctre gurusii indieni care si vnd n occident
marfa religioas.

Asadar, se nvat despre Krishna c a ntretinut relatii sexuale cu 16.000 de femei si a
dobndit 180.000 de fii. n fotografia alturat este nftisat fcnd curte fiicelor de
pstori dintr-un sat. Cu fluierul su dulce le vrjea pe femeile care, lsndu-si n urm
familiile si rusinea, alergau s-l ntlneasc. Vrnd s le multumeasc pe toate, Krishna le-
a hipnotizat n grup, fcnd-o pe fiecare dintre ele s cread c danseaz mpreun cu el.
Krishna a dansat ns numai cu o favorit a sa, pe nume Rada, care era cstorit. Cnd
gelosul ei sot s-a apropiat cu intentia de a-i prinde n flagrant, Krishna a luat forma zeitei
Kali si astfel brbatul, n loc s asiste la o scen de adulter, a vzut-o pur si simplu pe sotia
lui rugndu-se zeitei Kali!
Asadar, se nvat despre Krishna c a ntretinut relatii sexuale cu 16.000 de femei si a dobndit 180.000 de fii. n
fotografia alturat este nftisat fcnd curte fiicelor de pstori dintr-un sat. Cu fluierul su dulce le vrjea pe
femeile care, lsndu-si n urm familiile si rusinea, alergau s-l ntlneasc. Vrnd s le multumeasc pe toate,
Krishna le-a hipnotizat n grup, fcnd-o pe fiecare dintre ele s cread c danseaz mpreun cu el. Krishna a
dansat ns numai cu o favorit a sa, pe nume Rada, care era cstorit. Cnd gelosul ei sot s-a apropiat cu intentia
de a-i prinde n flagrant, Krishna a luat forma zeitei Kali si astfel brbatul, n loc s asiste la o scen de adulter, a
vzut-o pur si simplu pe sotia lui rugndu-se zeitei Kali!
Deci zeul, n timp ce i nvat pe oameni ascetismul, yoga, devotamentul fat de el, fat de virtute, n viata personal
se dovedeste obsedat sexual, iubitor de plcere, adulter, viclean, ipocrit, mincinos, gata oricnd s nsele, s
destrame familii si s calce n picioare cinstea sotilor. Acestea sunt relatrile istoriei sfinte.
Lui Krishna i plcea s se dedea ns si la jocuri mai serioase. De pild, s-a implicat n lupta pentru putere dintre
principii unui regat. Principii ri i uzurpaser si i izgoniser pe principii buni. Acestia din urm si-au organizat
ulterior o armat cu scopul de a-si recupera posesiunile si demnittile. Conflictul militar se profila ca inevitabil, si
chiar risca s se transforme ntr-un rzboi civil, cu att mai mult cu ct principii erau rude. Pe toat durata
pregtirii rzboiului, Krishna a fcut un joc dublu. El a consiliat militar ambele tabere, asigurndu-se astfel c
iminenta nclestare armat va fi ct mai aprig si mai devastatoare. Conform teologiei hinduse, acesta si este rolul
zeului, care poart nluntrul su deopotriv binele si rul, lumina si ntunericul.
Krishna se vede totusi confruntat cu o problem, n persoana lui Arjuna, conductorul principilor buni, care cade
pe gnduri: De ce s port aceast btlie? Merit s moar attia oameni pentru ca eu s ajung la putere? E bine
s-i ucid pe toti nvttorii mei, pe prietenii mei din copilrie, pe rudele mele, numai si numai ca s ajung rege? Nu
cumva ar trebui s m sacrific eu pentru binele comun?
Prin urmare, Arjuna se frmnt ca orice om bun si rational. Exact n acest punct intervine zeul Krishna, care este
ncarnarea marelui zeu Vishnu. Teologia hindus nvat c Vishnu rspunde, printre altele, de conservarea
acestei lumi. Sarcina lui este s pstreze echilibrul ntre bine si ru, perpetund la nesfrsit lupta dintre ele. De
altminteri, Vishnu nsusi este n acelasi timp binele absolut si rul absolut (reprezentat prin sarpele Sesa).

Prin nvttura si sfaturile sale, Krishna l convinge pe Arjuna s-si depseasc
scrupulele morale si s lupte cu toat brbtia si hotrrea, nelund n calcul nimic
altceva dect victoria. Pe tot parcursul btliei care va urma, Krishna i sugereaz lui
Arjuna s recurg la o impresionant gam de infamii, sfatuindu-l s-si ignore toate
obiectiile de ordin moral si s se concentreze asupra unicului obiectiv important,
cstigarea rzboiului. Efortul sistematic al lui Krishna este de a-l perverti moral pe
Arjuna, fcndu-l s cread c nu exist diferent ntre bine si ru si c tot ceea ce
conteaz cu adevrat este s-l adore pe el, zeul desvrsit, care ncarneaz att binele ct
si rul, care se afl dincolo si mai presus de bine si de ru. Practic, atunci cnd cineva
propune oamenilor s urmeze drumul cel mai usor, sau cnd nvat cu autoritatea unui
guru c nu exist diferent ntre bine si ru, ori insinueaz exact acelasi lucru prin
cuvintele zeul desvrsit are nluntrul su att binele ct si rul, n realitate i mpinge
pe oameni pe calea rului.
Este ca si cnd ar spune: De ce v complicati nfruntnd attea dificultti pentru a
realiza binele? De ce nu preferati svrsirea rului, care nu cere timp si efort? n
final veti ajunge oricum n acelasi punct, la ntlnirea cu zeul desvrsit care adun
n sine att binele ct si rul! Fiti pragmatici, nu v mai preocupati de bine si optati
pentru ru, cci nu exist nici o diferent....
Dincolo de faptul c rationamentul de mai sus este expresia uneia dintre strdaniile cele mai vechi si mai abile ale
diavolului de a-l nsela pe om atrgndu-l spre ru, merit s mai observm c zeul Krishna si bate joc n egal
msur de combatantii cei buni si de cei ri; singurul lucru care pare s-l intereseze cu adevrat (asa cum reiese
din cuvintele si faptele sale) este provocarea unui mcel ct mai sngeros... ns de vreme ce nimic nu are sens, de
vreme ce nu exist nici o diferent ntre bine si ru, care mai poate fi mobilul instigrii la un asemenea mcel, n
afar de satisfactia morbid a zeului?

Zmbind multumit, Krishna conduce carul de lupt al lui Arjuna n rzboiul fratricid.
Ce fel de zeu este acela care si afl satisfactia n durere, n snge, n moarte? Pn si
omul cel mai ignorant se va ntreba inevitabil ce diferent exist ntre nvtturile si
comportamentul zeilor hindusi si cele ale demonilor despre care vorbeste att de
limpede Scriptura...

n fotografia alturat este reprezentat zeita Kali, care ntruchipeaz latura
feminin a lui Shiva, energia lui - Shakti, precum nvat indienii. Ea este aproape
ntotdeauna nftisat clcnd pe cadavrul zeului Shiva. Poart la gt un colier de
capete tiate, iar n jurul mijlocului o fust din mini tiate. Limba lung si rosie, pe
care o scoate din toate capetele sale, simbolizeaz neostoita sete de snge a zeitei. Cu
o mn tine un cap proaspt tiat din care picur snge ntr-o cup. Zeita este mereu
zugrvit n acea stare de exaltare maniac pe care i-o provoac gustul sngelui cald!
Aceast ipostaz a divinului ofer o si mai revelatorie imagine asupra a ceea ce
nteleg viclenii si demonicii brahmani cnd spun c Dumnezeu este dincolo de bine
si de ru...
Fireste, n Occident aceste lucruri sunt mult mai putin cunoscute la nivel de mase. Se consider, pesemne, c nc
n-a sosit ceasul aducerii lor la lumin, c nu suntem nc ntru totul pregtiti... n prezent, neinitiatii sunt
momiti cu discursuri despre stiinta yoga, sntate, armonie, canalizarea energiilor divine, si alte asemenea
formule mai usor digerabile pentru un neofit occidental.
Adoratorii zeitei Kali sunt organizati n grupuri secrete. Se dedau la orgii sexuale, sacrificii umane rituale si alte
practici de magie neagr. Primirea n grup este precedat de supunerea la diverse probe. Biletul de intrare const
n aducerea unui cadavru: crima constituie o conditie de admitere sine qua non. Numele acestei caste criminale
este Kapalika. Exist temple ascunse n care membrii ei aduc jertfe omenesti n fata idolului zeitei, intonnd imnuri
din Rig Veda si rostind anumite mantre, cu ajutorul si participarea activ a brahmanilor.

Zeul Ganesha este n acelasi timp om, elefant si soarece. Cndva marele zeu Shiva,
cel mai mare yoghin, ntorcndu-se acas dup o meditatie ndelungat, a ntlnit un
necunoscut stnd n prag si vorbind cu frumoasa Paravati, sotia lui. Orbit de gelozie, si-a
tras ndat sabia din teac si i-a tiat capul. Paravati i-a strigat n hohote de plns:
Tocmai l-ai omort pe fiul tu!. n dezndejdea sa, Shiva a retezat capul unui elefant
care se ntmpla s treac pe acolo si l-a lipit pe grumazul fiului su. Asa a fost plsmuit
Ganesha, potrivit teologiei hinduse.
Ce element ar trebui s frapeze mai nti n aceast povestire? Nestiinta atotputernicului si atotcunosctorului
Shiva? Superficialitatea lui? Caracterul su coleric, sanguinar si revansard? Gelozia sa att de mundan? Orict de
rizibil ar prea, comportamentul zeilor hindusi este identic cu cel uman. Faptul este ns ct se poate de firesc,
ntruct acesti zei sunt inventii ale oamenilor, ntocmai ca si cei doisprezece zei ai Olimpului, nscociti de vechii
greci... Idolatrie pur, ba chiar n sensul cel mai primitiv al cuvntului!

Narasihma Avatara: Marele Vishnu s-a ncarnat n zeu cu chip de om-leu. Este
adorat de femei n timp ce sfsie abdomenul unui om. Acelasi mare zeu s-a mai
ncarnat si n alte rnduri ca animal: Matsya (peste), Kurma (broasc testoas)
si Varaha (porc slbatic); binenteles, ntotdeauna pentru a pstra echilibrul
cosmic ntre bine si ru.

Imaginea de fat l prezint pe Hanuman, maimuta care a devenit zeu,
alturi de cteva medalioane cu scene din viata sa. Hanuman are meritul de a-l
fi ajutat pe zeul Rama n rzboiul purtat de acesta pentru a-si redobndi sotia
rpit.
Este foarte popular n India. Icoanele sale mpnzesc magazinele, taxiurile,
coloanele caselor... De aceea maimutele, ca si vacile, sunt socotite sfinte si sunt
lsate s se plimbe pretutindeni nestingherite, chiar si n temple, n vreme ce
oameni precum paria sau cei din castele inferioare sunt profund dispretuiti!

Yama, zeul mortii - potrivit Mahabharatei, vine clare pe bivol s ia sufletul lui
Satyavan. Sotia lui Satyavan, Savitri, mare yoghin, izbuteste s-l urmeze pe
Yama n trmul sufletelor. Aici se strduieste s smulg bunvointa zeului
recitndu-i fragmente din Vede. Mai trziu, va reusi s-l pcleasc si s
readuc sufletul lui Satyavan n trmul celor vii. Zeul cade astfel prad
amgirii unei femei muritoare...

Fotografia de fat reproduce o reprezentare a teogoniei hinduse. Marele zeu
Vishnu se ntinde pe un sarpe care se numeste Sesa si care se identific cu el.
Din buricul su izvorste un lotus, din care rsare un alt mare zeu, Brahma cel
cu patru capete. Femeia lui, zeita Lakshmi (zeita bogtiei), i mngie
picioarele. n jurul su se mai afl alti ctiva zei, dintre care patru sunt
zoomorfi. Vishnu este socotit pzitorul si pstrtorul a toate, amintind
ntructva de Zeus, tatl zeilor din Olimp (care cel putin nu erau zoomorfi!).
Este de-a dreptul consternant s ntlnesti oameni cultivati care cred n acesti zei. De pild Tony, matematicianul
englez, s-a lepdat de Hristos si a nceput s-l venereze pe Vishnu. Cunosc si niste greci de bun calitate intelectual
care au dat jos crucea lui Hristos din casele lor, nlocuind-o cu statui ale lui Shiva. Zicnd c sunt ntelepti, au
ajuns nebuni - spune Apostolul Pavel (Rom. 1, 22). Cum este posibil ca asemenea oameni s esueze att de
lamentabil? Idolii neamurilor sunt demoni, reaminteste cu trie prorocul David (Ps. 95, 5). Acesti oameni
inteligenti au de nfruntat perfidia si atractia demonilor, a Satanei care se ascunde n spatele acestor idoli. Cci
lupta noastr nu este mpotriva trupului si a sngelui, ci mpotriva nceptoriilor, mpotriva stpniilor,
mpotriva stpnitorilor ntunericului acestui veac, mpotriva duhurilor ruttii, care sunt n vzduh (Efes. 6,
12), iar demonii nu pot fi biruiti dect cu puterea lui Hristos, Care a surpat stpnirea diavolului din iubire pentru
noi. ns, de vreme ce acesti oameni s-au lepdat cu totul de Hristos, mai poate subzista ndejdea ntoarcerii si
salvrii lor?... La oameni aceasta este cu neputint, la Dumnezeu ns toate sunt cu putint (Matei 19, 26).
Cteodat tnrul trebuie s plece de acas, s cunoasc toate intemperiile strinttii, pentru a nvta apoi s
pretuiasc si s cinsteasc iubirea printilor si. Poate c aceasta este, n definitiv, calea spre nteleptire a celor mai
rebeli sau mai imaturi dintre noi... Poate c trebuie s cunoastem viclenia si cruzimea zeilor exotici, a gurusilor,
a diverselor nvtturi pervers ambalate, pentru a pretui n cele din urm dragostea Dumnezeului Cel Adevrat. De
bun seam, ar fi infinit mai preferabil si mai firesc s-L regsim pe Hristos fr s ne mai supunem de bun voie
attor chinuri si suferinte...
IDOLII NEAMURILOR SUNT DEMONI
Eu sunt Domnul Dumnezeul tu [...]. S nu ai alti dumnezei afar de Mine! S nu-ti faci chip cioplit si nici un fel de
asemnare a nici unui lucru din cte sunt n cer, sus, si nici din cte sunt pe pmnt, jos, si din cte sunt n apele
de sub pmnt! S nu te nchini lor, nici s le slujesti, c Eu, Domnul Dumnezeul tu, sunt un Dumnezeu zelos.
(les. 20, 2-5)
n Vechiul Testament, Dumnezeu le-a descoperit oamenilor cu toat tria c exist un singur Dumnezeu adevrat.
Mai mult dect att, prin cele zece porunci pe care le-a dat prorocului Moise, El a oprit cu strictete orice form de
adorare a idolilor sau a vreunui oarecare fals Dumnezeu.
Cu aproximativ 350 de ani dup Moise si cu 1000 de ani nainte de Hristos, Dumnezeu l-a cluzit pe btrnul
proroc Samuel s-l ung ca urmas al su pe un nensemnat fiu de pstor, pe mezinul unei familii israelite srace,
anume pe David.
Bucurndu-se de ajutorul permanent si de contactul nemijlocit cu Dumnezeu, la captul unei ntregi suite de
evenimente minunate, David se dovedeste un mare rege al statului israelit. Totodat, avnd duhul lui Dumnezeu
asupra sa, el devine proroc. Profetiile sale mbrac forma unor poezii si se numesc Psalmi, ntruct David cnta la
harp n timp ce rostea poeziile profetice.
Psalmii alctuiesc asadar una dintre crtile profetice ale Sfintei Scripturi. Ei cunosc o foarte larg folosint, fiind
cititi zilnic n cadrul slujbelor Bisericii.
Prin modul de viat si prin experientele sale, Sfntul proroc David a dobndit o foarte profund cunoastere a lui
Dumnezeu. A vestit si el cu hotrre - iar glasul su strbate veacurile pn la noi - c toti idolii neamurilor sunt
demoni (Ps. 95, 5). Aceeasi putere demonic se ascunde n spatele mstilor cu felurite chipuri ale idolilor, cu scopul
de a-i ndeprta pe oameni ct mai mult de cunoasterea si cinstirea Adevratului si Bunului Dumnezeu,
determinndu-i s-l mrturiseasc pe demon ca Dumnezeu si s-l venereze ca atare. Aceasta este rtcirea cea de
pe urm (Matei 27, 64), durerea cea mai adnc, tragedia cea mai cumplit, nrobirea spiritual a omului.
La mii de ani distant de David si fr nici un fel de contact cu Biserica Ortodox, oameni contemporani cu noi
ajung prin propriile lor experiente la exact aceeasi concluzie: idolii neamurilor sunt demonii Unii dintre oamenii
acestia au fost chiar adepti si slujitori ai idolilor fr s cunoasc nimic despre Hristos. Ei au ajuns s mrturiseasc
franc c diavolul si ngerii lui se afl n spatele tuturor zeilor si religiilor mincinoase. Nu este lipsit de interes s
urmrim mrturia lor scris.
Germanul Heinrich Harrer a plecat n Tibet nsotit de un prieten n jurul anului 1940. Dup multe peripetii, au
ajuns n Lhassa, capitala statului teocratic buddhist, unde au fost bine primiti de membrii clasei conductoare si au
trit sapte ani ntregi. Harrer a devenit chiar profesor al lui Dalai Lama, care este socotit ncarnarea lui Buddha si
este liderul religios si politic absolut al statului buddhist. Textul de mai jos este un fragment extras din cartea lui
Harrer intitulat Sapte ani n Tibet.
Oracolul statului

Precum poporul de rnd le cere lamaitilor sfat si ajutor pentru problemele zilnice, tot astfel si conductorii se
sftuiesc cu oracolul statului nainte de marile hotrri. L-am rugat la un moment dat pe prietenul meu Vandghila s
m ia mpreun cu el la o ceremonie oficial de consultare a oracolului. Asa se face c, n dimineata urmtoare,
porneam n mare vitez spre mnstirea Netsung. Vrednicia de oracol al statului era detinut de un monah n vrst
de 19 ani. Provenea dintr-o familie simpl, ns produsese deja o vie impresie prin capacittile sale spirituale. Desi
experienta sa nu era att de vast ca a predecesorului su (care contribuise la descoperirea lui Dalai Lama), totusi se
investiser n el multe asteptri.
Pentru ca acest monah s-si manifeste calitatea de oracol, trebuie s-si despart spiritul de corp, astfel nct zeul
templului s-l ia n stpnire si s vorbeasc prin gura lui. Aceasta este convingerea tuturor tibetanilor, precum mi-a
explicat Vandghila pe parcursul celor 8 kilometri pe care i-am strbtut pn la mnstirea Netsung. O dat ajunsi,
ne atrag atentia acordurile unei muzici rsunnd stins din interiorul templului. Intrm nuntru. Privelistea este
lugubr! De pe pereti se strmb la noi msti fioroase si capete de mort; aerul greu, impregnat de fumul de tmie, ne
apas pieptul. Chiar n clipa aceea, monahul este adus din camera sa n sumbra sal a templului. La pieptul su
atrn o oglind metalic rotund; slujitorii l nfsoar n mantii colorate de mtase si l conduc pe tronul su, apoi
se ndeprteaz cu totii. n afar de muzica nbusit, nu se mai aude nimic altceva. Mediumul si ncepe
autoconcentrarea. l urmresc cu atentie, fr a-mi dezlipi ochii de pe el. Nu-mi scap nici cea mai fin modificare a
trsturilor sale. Putin cte putin, viata pare c l prseste. Acum rmne mpietrit, chipul lui devine o masc
inexpresiv. Brusc, corpul i este zgltit ca de un trsnet. Un murmur strbate locul: zeul l-a luat n stpnire.
Mediumul tremur din ce n ce mai tare, sudoarea i picur de pe frunte. Slujitorii se apropie de el si i pun o diadem
imens. Este att de grea nct trebuie s i-o aseze pe cap doi brbati, iar trupul descrnat al monahului se afund si
mai adnc n tron sub greutatea coroanei.
Spasmele cresc n intensitate, capul se clatin ncoace si ncolo, ochii sar din orbite. Fata i se umfl si devine de un rosu
nefiresc. Suierturi stranii i ies printre dinti. Deodat, mediumul se ridic; slujitorii alearg s-l ajute, dar el le scap
din mini si ncepe un dans extatic n acordurile oboiului. Suspinele si scrsnetele tnrului monah sunt singurele
sunete umane din templu. Acum ncepe s izbeasc plcuta lucioas de la pieptul su cu un inel mare; zgomotul
acoper sunetul nbusit al instrumentelor de percutie. n aceast clip se nvrte ntr-un picior, sub povara coroanei
pe care mai devreme o craser cu mare greutate doi brbati. Slujitorii i umplu minile cu boabe de orz pe care el le
arunc multimii nfiorate a privitorilor. Toti se pleac cu smerenie.
Acum se linisteste ntructva. Slujitorii l tin zdravn si un ministru se posteaz n fata lui. Arunc o cordelut de
mtase n jurul capului ncovoiat de greutate si ncepe s pun ntrebrile. ncheierea unui portofoliu ministerial,
identificarea unei ncarnri superioare, iminenta rzboiului sau prelungirea strii de pace - pe toate acestea le va
hotr oracolul. Deseori este nevoie ca o ntrebare s fie repetat insistent, pn cnd oracolul ncepe s vorbeasc.
M strduiesc s extrag un sens din acele succesiuni de murmure. Cu neputint! n vreme ce reprezentantul guvernului
se pleac smerit, ncercnd s nteleag ceva, un monah btrn transcrie rapid rspunsurile. Este o sarcin care i-a
revenit de sute de ori n viata sa, fiind si secretar al oracolului precedent. Rspunsurile transcrise sunt ntotdeauna
orientative si ambigue, dar suficiente pentru a absolvi consiliul de ministri de responsabilitatea decizional. Dac un
medium furniza numai rspunsuri gresite, procedura era simpl: l destituiau din aceast calitate. Niciodat n-am
putut ntelege logica unei asemenea msuri. Nu era zeul cel care vorbea prin medium?
Cu toate acestea, pozitia oracolului statului este extrem de invidiat, ntruct el posed rangul de Dalama si se bucur
de statutul cel mai privilegiat din mnstire.
Ultimele ntrebri pe care le adreseaz reprezentantul guvernamental rmn fr rspuns. Tnrul monah si-a
pierdut puterile, sau zeul s-a mniat? Monahii se apropie de medium, care freamt din toate mdularele, si i ofer
mici cordelute de mtase. El le nnoad cu minile tremurnde. Aceste cordelute se socotesc a fi talismane pzitoare
de orice fel de pericole si nenorociri. Mediumul se strduieste s mai fac alti ctiva pasi de dans, apoi se prbuseste la
pmnt si, lipsit de simtire, este transportat afar din sal de patru monahi.
Fascinat, prsesc templul si redescopr lumina soarelui. Structura mea rationalist nu se mpac deloc cu cele pe
care tocmai le-am vzut. Mai trziu aveam s particip regulat la slujbe de felul acesta. Era de fiecare dat o
experient ciudat s-l ntlnesc pe oracolul statului n viata de zi cu zi. Nu m puteam obisnui s stau cu el la aceeasi
mas si s-l aud sorbindu-si supa n rnd cu celelalte persoane. Cnd ne ntlneam pe drum, eu mi scoteam plria,
iar el mi zmbea, facndu-mi semn cu noblete. Atunci chipul su era cel al unui tnr manierat si nu amintea cu
nimic de figura umflat, rosie, a extazului.
L-am vzut si n prima zi a anului mpleticindu-se spasmodic pe ulite... De-a dreapta si de-a stnga era purtat de
slujitori; la fiecare 30-40 de metri se prbusea epuizat n tronul care era transportat special pentru el. Toti se
ndeprtau, iar poporul se bucura n tcere de acea priveliste demonic.
Oracolul statului are parte de mari onoruri si cu ocazia asa numitei Mari Procesiuni, n cadrul creia Dalai Lama
este adus n oras pentru a vizita templul central, spre deosebire de procesiunea obisnuit, n care este dus la grdina
de var. Lhassa clocoteste. N-ai unde s arunci un ac... ntr-un colt liber este nltat un cort. Monahi-soldati narmati
cu bice tin la distant multimea curioas. Acest cort ascunde de ochii poporului marele secret: Dalama din Netsung se
pregteste pentru starea de extaz. Regele-zeu se apropie ncet, purtat n lectic de 36 de persoane. Muzica monahilor
nsoteste procesiunea srbtoreasc; tromboane, basuri si timpane marcheaz punctul culminant. Acum Dalai Lama
a ajuns n fata scenei oracolului. n acea clip, monahul iese cltinndu-se, stpnit de zeul su. Fata i este iarsi
umflat si din gur scoate suierturi. Se afl pe punctul de a se prbusi la pmnt sub povara tiarei. Dar, lovindu-i
deodat cu slbticie pe toti cei din jur care l ajutau s se deplaseze, ia mnerele lecticii pe umerii si si ncepe s
alerge, n timp ce regele se clatin primejdios. Slujitorii si purttorii lecticii o iau la goan n urma lui, ncercnd s-l
ajute. Dup aproape 30 de pasi, se prbuseste lesinat si este adus napoi n cortul su. Multimea a urmrit vrjit
aceast scen fulgertoare; deja procesiunea continu normal. N-am putut ntelege niciodat ce simbolizeaz acest
ceremonial. Este posibil s reprezinte supunerea vreunui zeu protector n fata lui Buddha cel viu. n afar de oracol si
de omul care aduce ploaia, exist n Lhassa nc cel putin sase mediumuri, printre care si o femeie btrn,
considerat ntruparea unei zeite protectoare. Pentru o sum modic, era gata s cad n extaz, lsnd-o pe zeit s
vorbeasc. Erau zile n care cdea n aceast stare chiar si de patru ori. Totusi, nu mi s-a prut a fi mai mult dect o
impostoare destul de abil.
Exist de asemenea oracole care, atunci cnd se afl n extaz, ndoaie sbii uriase, curbndu-le att de mult nct le
transform ntr-un fel de arcuri; multi nobili din Lhassa pstrau astfel de sbii n coltul de meditatie al caselor lor.
Toate eforturile mele de a ndoi ct de putin o astfel de sabie esuaser.
Practica adresrii de ntrebri oracolului dateaz din perioada pre-buddhist, cnd zeii cereau jertfe omenesti, si
continu aproape neschimbat pn astzi. Eu nsumi eram ntotdeauna profund impresionat de aceast experient
neobisnuit, dar n acelasi timp eram satisfcut s stiu c hotrrile mele nu depindeau de oracole.
Este posibil ca istorisirile de mai sus s le par ciudate unor occidentali de secol XX. ns pentru oamenii care au
trit nainte de nasterea lui Hristos, pe vremea cnd aproape pretutindeni stpnea politeismul, astfel de
evenimente se nscriau n firescul vietii cotidiene. ntreg teritoriul Greciei era presrat pe atunci de oracole. Printre
cele mai cunoscute se numrau cele de la Delfi, Dodoni, Livadia, Oropos. Influenta lor social era covrsitoare. Se
ntmpla deseori ca ele s pretind pn si jertfe omenesti. De pild, naintea marii campanii militare mpotriva
Troiei, oracolul Kalhas a spus c zeii voiau s fie jertfit Ifigenia, fiica lui Agamemnon, conductorul grecilor.
Tragedia lui Euripide ne pune n contact cu o serie ntreag de conceptii si practici sociale rspndite n epoc.
S lsm ns loc si mrturiei istoricilor. Textul de mai jos este extras din Enciclopedia Papiros-Larousse (voi. V, p.
456). Sunt impresionante asemnrile dintre oracolele vechii Elade si cele ale Tibetului buddhist contemporan.
Prezicerile de la Delfi: Cel ce voia s-i adreseze ntrebri oracolului trebuia s ndeplineasc un ritual de purificare la
izvorul Kastalia si s plteasc o tax pentru a se aduce o jertf la marele altar al lui Apollon, fr de care nu era
ngduit intrarea n templu. De obicei erau jertfite capre, cteodat porci si rareori tauri. Pentru a se considera c
jertfa a fost primit, trebuia ca, n momentul stropirii animalului, acestuia s-i tremure toate mdularele; altminteri,
prezicerea era amnat. Apoi, cei care urmau s pun ntrebri ptrundeau n spatiul din fata altarului. Femeilor le
era interzis intrarea n acest sanctuar.
Pythia fusese o tnr provenind dintr-o familie aristocratic din Delfi. [...] nainte de prezicere, svrsea si ea un
ritual de curtire n Kastalia. Dup aceea intra n templu si tmia partea de sus a sanctuarului. Apoi cobora scara ce
duce la oracolul principal, si se oprea n fata trepiedului de unde prezicea. n aceast sal se spune c exista o statuie
de aur al lui Apollon, mormntul lui Dionysos si asa-numitul ombilic. n continuare, se aseza pe trepied, bea ap
provenit din izvorul Kassotida, mesteca frunze de dafin si se apleca asupra ombilicului pentru a inhala aburii ce
ieseau din pmnt. Traditia spune c pretextul nasterii primului oracol l-a constituit existenta unui orificiu n pmnt
din care emanau aburi naturali. Cnd ciobanul Kouritas a descoperit cel dinti acest orificiu, a nceput de ndat s
murmure cuvinte nentelese, al cror continut a fost socotit profetic. De acest orificiu se leag aparitia primului
oracol. [...] n cele din urm ajungea la un delir paroxistic, iar atunci cei interesati trebuiau s adreseze ntrebrile cu
voce tare zeului. Rspunsurile erau date de Pythia prin soapte neinteligibile, transcrise si traduse n form versificat
de ctre preoti.
Cel interesat nu trebuia s ntrebe despre lucruri banale, vagi sau prea generale. Rspunsurile oracolului erau,
dimpotriv, neclare si ambigue. Adresantul ntrebrilor era totdeauna nevoit s cear ajutorul tlcuitorului pentru a-i
explica prezicerea.
Distanta geografic si cronologic dintre oracolele vechii Elade si cele ale Tibetului contemporan este urias.
Similitudinile sunt ns impresionante:
a) zeul l ia n stpnire pe oracol si vorbeste prin el;
b) oracolul cade n extaz, se comport nebuneste, rosteste cuvinte confuze, emite sunete nearticulate
ntrerupte de mugete si urlete;
c) lng oracol se afl secretarul sau tlcuitorul, care transcrie si explic celorlalti cuvintele oracolului.
Se impun semnalate si cteva lucruri legate de cderea n extaz.
Pythia inhala aburii care emanau din strfundurile pmntului si mesteca frunze de dafin. Efectul narcotic era
astfel dublu. Tot asa, n Orient este foarte rspndit utilizarea zilnic a narcoticelor. n cadrul misteriilor eleusine
se folosea un microorganism parazit al grului, care are efecte asemntoare cu cele ale L.S.D.-ului (cunoscutul
lrgitor al constiintei uzitat de hipioti n anii '60-'70, care produce halucinatii acustice, auditive si vizuale).
Multi dintre yoghinii si ocultistii pe care i-am cunoscut consumau astfel de substante. La un moment dat, discutnd
pe tema experientelor neobisnuite pe care le intermediaz narcoticele, Demostene masonul mi-a spus: E periculos
s fie folosite de ctre neinitiati, deoarece vin n contact cu puteri spirituale, cu fiinte spirituale care pot s-i
nnebuneasc si s-i distrug.
Desigur, toate cele de mai sus reveleaz un anumit aspect al problemei, fr ns a o epuiza. ntrebarea
fundamental rmne: Ce sau cine este zeul care l ia n stpnire pe oracol si vorbeste prin el?
Rspunsul ni-l ofer extrem de limpede Sfnta Scriptur. Sfintii Apostoli Pavel si Sila, ndemnati fiind de Duhul
Sfnt, veniser s propovduiasc n Macedonia. Se aflau n Filipi, un vechi orsel situat n vecintatea Kavalei de
astzi, unde s-au ntmplat urmtoarele:
Odat, pe cnd ne duceam la rugciune, ne-a ntmpinat o slujnic care avea duh pitonicesc si care aducea
mult cstig stpnilor ei, ghicind. Aceasta, tinndu-se dup Pavel si dup noi, striga, zicnd: Acesti oameni
sunt robi ai Dumnezeului Celui Preanalt, care v vestesc vou calea mntuirii. Si aceasta o fcea timp de
multe zile. Iar Pavel, mniindu-se si ntorcndu-se, a zis duhului: n numele lui Iisus Hristos ti poruncesc s
iesi din ea! Si n acel ceas a iesit. Si stpnii ei, vznd c s-a dus ndejdea cstigului lor, au pus mna pe
Pavel si pe Sila si i-au dus n piat naintea judectorilor (Fapte 16, 16-l9).
Iat, prin urmare, c oracolele se afl cu adevrat sub posesia unui oarecare duh, potrivnic Duhului Sfnt. Urmnd
porunca lui Hristos - pe demoni scoateti-i (Matei 10, 8) - , Apostolul l-a alungat pe demonul care slsluia n acea
slujitoare.
Asadar, acest duh, pe care idolatrii l numesc zeu, nu este altcineva dect demonul camuflat n ncercarea de a-i
nsela pe oameni. Una dintre dorintele demonului este de a fi slujit si venerat ca dumnezeu, n locul Adevratului
Dumnezeu.
S prsim acum Tibetul si Grecia antic si s ne oprim n Africa de astzi, pentru a ntelege nc si mai bine modul
n care lucreaz diavolul n lume.
Istoria unui mare vrjitor care a devenit crestin
Yelo a fost pn la 55 de ani unul dintre cei mai mari vrjitori de pe continentul negru. Puterea Satanei se
concentrase n el si se manifesta n cele mai diverse chipuri. Despre toate acestea relateaz el nsusi, convertit
astzi la crestinism:
Am vindecat multi oameni, ns n-as fi putut face nimic fr ajutorul Satanei. mi era imperios necesar s m aflu
ntotdeauna cu el ntr-o legtur direct, pentru a m putea cluzi n toate actiunile mele. De fiecare dat cnd eram
chemat la un bolnav, l ntrebam n prealabil pe diavol dac trebuie s merg. Uneori mi spunea Poti merge, cci
vreau s-l vindec pe bolnav, si atunci porneam la drum. ns alte dati mi rspundea: Nu vreau s-l vindec.
[Printele Paisie atrgea atentia asupra faptului c Satana nu poate vindeca dect bolile pe care le-a provocat el
nsusi.]
mi era ngduit s-i pun Satanei orice ntrebare, iar el mi rspundea. Ori de cte ori eram ntrebat ceva n calitatea
mea de vrjitor, trebuia s cer mai nti rspunsul Satanei. Absolut tot ceea ce realizeaz un vrjitor se datoreaz
puterii Satanei. Dac Satana l prseste, va deveni un om obisnuit.
Multi veneau la mine deoarece prin mine intrau n legtur cu o putere care era infinit mai mare dect a lor. Vedeau
cum vizitam un om bolnav, i deschideam gura si scuipam nuntru, n timp ce l chemam pe Satana si l rugam.
Minunea se producea pe dat: Satana l ridica din pat.
i uimeam pe toti ntr-o asemenea msur nct mi puteam permite orice. n apropiere de locuinta mea se afla un vast
teren de aplicatii militare, unde numai soldatilor le era ngduit s intre. Cu toate acestea, eu aveam acces
nerestrictionat. Oriunde mergeam, lumea si etala admiratia. Manifestau deplin obedient si obisnuiau s-mi ofere
daruri substantiale. Multi dintre ei mi aduceau cu regularitate vaci, capre, gini... Am devenit foarte repede un om din
cale afar de bogat.
Noi, vrjitorii, ne aflam ntr-o permanent conlucrare. Ne sustineam reciproc sub toate aspectele si, n acelasi timp,
primeam noi membri n cercul nostru. Ceilalti vrjitori m cinsteau ca pe cel mai mare. Eu conduceam ceremoniile n
cadrul crora l cntam si l invocam pe Satana la initierea unui nou membru. Cntecul care se intoneaz special n
aceast ocazie se numeste Angat. Puneam tmie n foc. Cnd fumul se nlta n vzduh, atunci sosea momentul
initierii. Tnrul vrjitor trebuia s se nchine focului si s inhaleze tmia care fusese oferit Satanei. Atunci spiritul
intra n el si Satana venea la noi toti, astfel nct vorbeam cu vocea lui. Folosea limba noastr pentru a spune ceea ce
dorea.
Tnrul vrjitor mi ddea mna strns pumn, ca semn si fgduint c m va urma ntru totul. Eu i deschideam
palma, luam putin din tmie si i scuipam n palm. Apoi i ddeam n numele Satanei binecuvntarea de a deveni
vrjitor ca si mine. Acum Satana slsluia n el. Se ntorcea acas cu o putere nou. n satul su trebuia s aduc
dovada c Satana se gseste cu adevrat nluntrul su. Proba se desfsura n ntunericul noptii. Aprindeau focuri, iar
el ncepea s-l roage pe Satana. Dup putin timp era luat n stpnire de ctre spirit, cdea n extaz si vorbea cu o alt
voce. Srea n foc, n vreme ce oamenii priveau ncremeniti si strigau: Arde, arde!. Cnd srea napoi afar din foc,
lumea blestema si njura de fric, ntruct stiau cu totii c oricine s-ar atinge de piciorul lui se va mbolnvi de moarte.
Tnrului vrjitor nu i se ardea nici mcar un fir de pr din cap. Era ocrotit de Satana.
Dup o vreme, oamenii prindeau curaj si se apropiau, formnd un cerc n jurul su. Urma cel de-al doilea test. Puneau
un cutit n flacra focului si l lsau acolo pn ce devenea rosu. Tnrului vrjitor i se atingeau apoi cu cutitul
incandescent ambii obraji si buzele. Nu se alegea nici mcar cu vreo bsicut de pe urma focului. Era limpede pentru
toti c n fata lor se afla cineva care dobndise capacitti supraomenesti.
Se temeau de el. Cu toate acestea, o putere nevzut l fcea s atrag lumea. Oamenii ajungeau s se roage spiritului
care slsluia nluntrul su. Fceau tot ce puteau ca s nu trimit asupra lor blestemul si osnda.
La vrsta de 40 de ani mi s-a ntmplat s fiu atacat de trei indivizi. Unul voia s-mi taie gtul, cellalt mi fixase
teava unui pistol n spinare, n vreme ce al treilea le propunea s m lege de mini si de picioare si s m azvrle n
lacul cu crocodili. S-au nvoit ctre aceast ultim variant. Asadar, m trau spre lac, legat de mini si de picioare.
Brusc, o entitate invizibil m-a rpit din minile lor si am nceput s zbor n aer ca o pasre. Nu mi-am putut explica
foarte limpede cele ntmplate, ns stiam c Satana mi salvase viata.
Cnd am devenit vrjitor, credeam c toat viata mea va fi o desftare, mai ales c puteam face orice lucru cu maxim
usurint, oamenii mi se nchinau oriunde mergeam, si deveneam din ce n ce mai bogat. Dar ncetul cu ncetul am
observat c Satana este un stpn lipsit de mil. Se mnia cteodat pe mine si se dezlntuia asupra mea cu
slbticie. Atunci trebuia s-i cer iertare n diverse feluri, s-i aprind tmie si chiar s suport noi ritualuri initiatice
pentru a m sustrage blestemului su si a-l recstiga ca si colaborator.
Cu timpul, am devenit tot mai nelinistit; nu aveam pace deloc si simteam o fric adnc. Sotia mea a fost luat n
stpnire de un spirit ru care spunea prin ea c pruncul pe care urma s-l nasc va muri. A nscut fr probleme,
dar la scurt vreme s-a artat Satana si ne-a luat copilul pentru totdeauna. Atunci am nteles n ce stare
nfricostoare ajunsesem. Am nceput n acea perioad s-L caut pe Hristos. mi doream s gsesc adevrata cale
ctre Dumnezeu. n cele din urm, Hristos m-a chemat lng El. Atunci am distrus toate lucrurile din casa mea care
aveau vreo legtur cu Satana. Hristos este Cel care m-a cluzit si m-a ajutat clip de clip pe acest drum, cci
singur n-as fi avut niciodat puterea s m ridic din prpastie. A.P.
Este impresionant constatarea c n toate colturile planetei noastre, din Antichitate si pn astzi, minciuna cea
veche, nseltorul oamenilor, sarpele cel de demult, Satana, se strduieste din rsputeri s se impun lumii ca
dumnezeu n locul Adevratului Dumnezeu.
O astfel de strdanie poate fi identificat cu usurint si n istoria lui Krishnamurti. S urmrim ns evenimentele
cronologic, pentru a localiza cu precizie rdcinile din care odrslesc asemenea poame.
n 1875, rusoaica Helena Blavatsky si colonelul de origine evreiasc Henry S. Olcott ntemeiaz la New York
Societatea Teozofic, avnd ca obiect de activitate ocultismul. Blavatsky era medium. n 1873 l-a cunoscut pe
generalul Albert Pike, liderul a 23 de loji masonice din lume. La sugestia Helenei, acesta impune crearea de loji
destinate femeilor. Tot la propunerea lui Blavatsky, se introduc sedinte de spiritism n cadrul tuturor acestor loji. n
1878, generalul Pike acord Helenei gradul masonic 33. n aceeasi perioad, cartierul general al Societtii
Teozofice se mut din New York n Andyar, o suburbie a orasului Madras din India. Blavatsky a decedat pe 8 mai
1891.
Evreica Annie Besant Stein (1874-l933), fidel discipol a sa, si arog sarcina de a asigura continuitatea Societtii
Teozofice. Unul dintre cei mai importanti colaboratori ai ei a fost masonul Charles Leadbeater, care declara c este
mag alb si c reusise s-si trezeasc sarpele Kundalini. Cei doi au fost artizanii a ceea ce as numi marea
nselciune.
n India, datorit cruntei srcii, deseori printii si vnd copiii nc de mici unor bordeluri sau unor oameni bogati.
Besant si Leadbeater au selectat asadar un copil mic al unei familii indiene foarte srace (ntruct, spuneau ei,
acesta ar fi avut o aur foarte pur) si l-au luat mpreun cu ei pentru a-l creste ca pe un Mesia al Noii Ere.
Krishnamurti a fost educat din fraged vrst pentru acest rol. Desi n-a izbutit niciodat s fie admis ntr-o
universitate, a studiat totusi n Anglia si a devenit un anglo-indian dup toate tiparele spiritului modern.
n tot acest rstimp, Anny Besant i pregtea sistematic terenul, rspndind prin intermediul Societtii Teozofice
stirea c Mesia a revenit pe pmnt!
Cnd Krishnamurti a ajuns la o vrst potrivit, Besant si-a adus scenariul la punctul culminant, ntemeind n
cinstea acestuia misticul Ordin al Stelei. Membri ai ordinului deveneau numai cei care credeau n noua venire a
lui Mesia. Krishnamurti a fost declarat conductor onorific al ordinului.
n 1925, la Madras, Krishnamurti (n vrst acum de 30 de ani) s-a proclamat oficial drept Mesia si a ales
doisprezece apostoli pentru a-l nsoti n cltoriile sale din toat lumea.
ntreaga masinrie a acestei imense fraude spirituale fusese pus n miscare, si a functionat perfect vreme de sase
ani, nglobnd un numr impresionant de persoane. Influenta organizatiei crestea considerabil, pe msur ce si
recruta tot mai multi adepti dintre oamenii bogati si puternici.
n noiembrie 1931, dup sase ani de zile, minciuna bine ticluit s-a prbusit dinuntru. Krishnamurti, la cei 36 de
ani ai si, se revolt mpotriva celor care i planificaser viata pn n cele mai mici detalii, mpotriva celor care l
crescuser n aceast minciun, mpotriva celor care urmriser s dobndeasc prin micul zeu indian bani,
putere si influent, mpotriva celor care l transformaser ntr-o simpl unealt pus n slujba intereselor lor. Asa
se face c, n timp ce se afla la sediul su central din California, Krishnamurti a refuzat s mai fie adorat ca Mesia. El
a declarat textual: Nu sunt actor, refuz s port hainele lui Mesia. Astfel a ndeprtat masca pe care i se impusese
s o etaleze. S-a artat dornic s-si regseasc adevrata identitate si s respire ca un om liber pe acest pmnt.
Tratamentul la care a fost supus Krishnamurti este cel putin odios. Din cea mai fraged vrst se exercitase
sistematic asupra sa o teribil splare a creierului. Cantitatea si intensitatea constrngerii psihologice pe care a
suferit-o acest om sunt nfricostoare.
Hitler, care - din cte se pare - fusese initiat ntr-o ramur a Societtii Teozofice, a utilizat astfel de metode pentru
cresterea si formarea militarilor S.S. A folosit chiar ca emblem a sa un vechi simbol magic hindus, svastica sau
roata lui Shiva - cum este cunoscut n India.
Astfel de proiecte se deruleaz cu asiduitate si n zilele noastre. Micii zei sunt confectionati mai cu seam n
Orientul srac (de pild Maharadji n India, ori Moon n Coreea). Pn unde pot ajunge acesti oameni lipsiti de orice
scrupule? Cti gurusi contemporani nu se autoproclam drept ncarnri ale lui Dumnezeu?
Este ns la mijloc numai nselciune? Nu cumva mai exist si altceva n aceste istorii, n afar de viclenie si
minciun? Printele Paisie spunea c magia este o mpletire ntre nselciune si lucrare demonic. Diavolul se
strduieste ntotdeauna s se disimuleze pentru a-i amgi pe oameni, ns Dumnezeu nu-i ngduie s se camufleze
deplin, cci altfel nimeni nu s-ar mai putea elibera din mrejele lui. ntotdeauna vor rmne expuse vreun corn sau
vreo codit, asa nct oamenii s prind de veste si s se pzeasc.
Vom identifica urmele acestei lucrri demonice n chiar mrturiile apropiatilor lui
Krishnamurti.
Cteva fragmente din cartea Viata si moartea lui Krishnamurti (Ed. Kastanioti, 1991) scris de Mary Lutyens,
membr a unui cerc foarte intim de ucenici ai Noului Mesia, ne vor cdnvinge c n procesul de formare si educare
a lui Krishnamurti au colaborat si alte puteri, de natur metafizic, practic entitti spirituale dirijate asupra sa de
ctre magi precum Leadbeater si Besant.
Cu mentiunea c n cuprinsul crtii Krishnamurti este numit scurt si familiar Krishna, iat ce scrie Mary Lutyens:
Vestea pe care i-a dat-o Leadbeater lui Krishna n Sydney l-a influentat enorm. Pe 12 august a scris ctre Lady
Emily c n ultimele cincisprezece zile meditase asupra acestei vesti n fiecare dimineat cte o jumtate de or,
precum si seara nainte de a se culca. mi voi reface vechea legtur cu nvttorii mei si, n tot cazul, acesta este
singurul lucru care are important n viat, aduga el. Cinci zile mai trziu, pe 17 ale lunii, a traversat o experient
care a durat trei zile si i-a revolutionat viata.
Asadar, Leadbeater i inoculeaz lui Krishnamurti ideea necesittii de a reface legtura cu nvttorii lui. La ce
nvttori se refer? Desigur, nu la magul-mason si la Besant; cu acestia se afla deja n legtur. Atunci la cine? Si n
ce mod se va stabili aceast legtur?
Krishnamurti se retrage cu un mic grup de intimi ai si ntr-o cas, pentru a veni n contact cu nvttorii, care nu
sunt oameni, ci fiinte spirituale. Aici, el cade prad unei stri neobisnuite. Se deruleaz o ntreag serie de
fenomene stranii, dintre care spicuim:
a) Domnul Warington sedea n cellalt colt al camerei si a nteles, asa cum ne-a mrturisit mai trziu, c niste
entitti sau energii suprafiresti strbteau trupul lui Krishna, ca rezultat al unor influente canalizate asupra
lui dintr-un alt trm.
b) Krishna a ntrebat: De ce m-au adus aici? Nu stiu unde sunt!. Si repeta apoi obsesiv: Nu stiu unde m aflu!.
Dac cineva ncepea s se deplaseze prin cas, el aproape c srea n picioare din pat si, de fiecare dat cnd
intram n camera sa, trebuia s-l avertizm n prealabil, ns n jur de ora 6, pe cnd serveam cina, s-a
linistit pn ce am terminat. Apoi, ntreaga cas a prut c se umple brusc de o energie terifiant, n timp ce
Krishna se comporta deja ca un demonizat.
c) n primele zile ale lui octombrie, nvttorii nevzuti au nceput s lucreze asupra ochilor lui Krishnamurti.
Era un martiriu nspimnttor.
n acea sear i-au spus lui Krishna c ochii i vor fi purificati, astfel nct s poat s Il vad. Purificarea era
ns o procedur nfricostoare chiar si pentru cei care trebuiau s-i fie simpli martori. II auzeam pe Krishna
exclamnd: Este ca si cnd s-ar afla cineva legat ntr-un desert, cu fata spre soare si cu pleoapele smulse!.
n dup-amiaza urmtoare, cnd Krishna a iesit din baie si s-a retras sub o tulpin nalt de piper pentru a medita,
le-a spus celorlalti c n acea sear vor avea un vizitator important, pe domnul Maytreya. Procedura la care a
fost supus n acea noapte s-a dovedit cea mai dureroas dintre toate cele pe care le-a avut de suferit corpul lui
Krishna. ns toti au simtit n mijlocul lor, pentru o clip, Marea Prezent. Mai trziu, cnd Nitia si Rozalind se
aflau cu Krishna n camera lui, acesta a nceput s le vorbeasc unor persoane pe care ei nu le vedeau.
d) Besant si Leadbeater au atribuit experienta lui Krishna trecerii n cea de-a treia initiere. N-au putut gsi ns
nici o explicatie pentru procedur. nsusi Krishna era convins c a fost un proces absolut necesar pentru a-si
pregti corpul s-l primeasc pe domnul Maytreya, si c nu trebuia initiat nici o tentativ de a usura sau
ntrerupe acest proces.
e) Ceea ce pare sigur este c, indiferent ce anume s-a ntmplat n corpul lui Krishna, pentru urmtorii ani l-a
fcut capabil s devin canalul unei energii sau puteri colosale, care a constituit totodat si sursa
nvtturilor sale ulterioare.
Pentru un crestin cu o minim experient duhovniceasc druit de Hristos n Duhul Sfnt, lucrurile sunt mai mult
dect limpezi. Avem de-a face n acest caz cu oameni care nu sunt pur si simplu influentati de ctre demon, ci
stpniti n ntregime de acesta. nvtturile lor, orict de seductoare ar putea eventual prea, sunt inventii
demonice care au drept scop ndeprtarea oamenilor de adevr si de viata adevrat, cluzirea lor pe crrile
ntunecate ale minciunii si ale autodistrugerii. Acestia nu sunt altceva dect hristosii mincinosi despre care nsusi
Domnul Iisus Hristos ne-a avertizat cu 2000 de ani nainte de aparitia lor:
Si atunci dac v va zice cineva: Iat, aici este Hristos, sau iat acolo, s nu credeti. Se vor scula hristosi mincinosi
si proroci mincinosi, si vor face semne si minuni, ca s duc n rtcire, de este cu putint, si pe cei alesi. Dar voi
luati seama. Iat, dinainte v-am spus vou toate (Marcu 13, 2l-23).
Din nefericire, Krishnamurti nu este nicidecum un caz singular. n vremea noastr s-a umplut planeta de hristosi
ai Noii Ere si de dumnezei ncarnati, care nseal si exploateaz milioane de oameni...
MEDITATIE SI AUTOHIPNOZA
Ce este meditatia? Cum functioneaz mintea uman n timpul meditatiei? Ce tipuri de transformri cunosc sufletul
si intelectul unui om care o exercit regulat si pentru o perioad ndelungat de timp? Cum este utilizat de ctre
gurusii contemporani si, n general, de ctre organizatiile new age-iste? Ce rol joac n planurile lor? n sfrsit, are
ea vreo legtur cu rugciunea crestin?
Ne vom strdui s conturm rspunsurile la aceste ntrebri prin apel la nvtturile gurusilor nsisi si, mai cu
seam, la practicile lor - care sunt cu mult mai gritoare dect cuvintele.
M voi opri, n cele ce urmeaz, asupra a trei practici distincte pe care le-am experiat personal. Ele sunt promovate
de trei organizatii diferite care mpnzesc n momentul de fat majoritatea trilor lumii occidentale. Imaginea
fiecrei organizatii este diferit.
Cea dinti, intitulat generic Mind Control, si revendic o filiatie stiintific, adaptat mentalittii apusene
contemporane, viznd racolarea unei palete largi de adepti.
A doua organizatie, cea a gurului Shri Chinmoy, a acordat hinduismul cu preocuprile tnrului occidental,
promovnd meditatia mbinat cu muzica, gimnastica, sportul, pictura. Centrul organizatiei si principalul sediu al
gurului se afl n New York.
A treia organizatie, cea a gurului Satyananda, avnd ashramul central n Mongyr (India), si conserv mai riguros
identitatea hindus si evolueaz astfel cu o imagine mai exotic si mai autentic indian pe piata religioas. Totusi,
pentru o promovare mai eficient, si revendic statutul de Universitate Yoga.
Toate cele trei organizatii constituie mici segmente ale miscrii universale New Age (Noua Er), printre ale crei
obiective majore se nscriu distrugerea caracterului crestin al societtilor occidentale si impunerea conceptiilor
orientale despre om, lume si Dumnezeu. Noua Er pregteste sub toate aspectele contextul propice aparitiei unui
nou lider religios mondial care va instaura o religie mondial unic si n cele din urm se va proclama pe sine
Dumnezeu, instaurndu-si dictatura politic si religioas absolut. Este cel pe care poporul evreu l asteapt ca
Mesia, iar Evanghelia l numeste Antihrist. Aparitia, dominatia temporar si sfrsitul lui Antihrist au fost profetite
de nsusi Hristos, de Sfntul Apostol si Evanghelist Ioan Teologul, de Sfntul Apostol Pavel si de multi alti sfinti
crestini.
Primul exemplu
Iat ce am fost ghidati s facem n cadrul sedintelor de Mind Control:
Stm linistiti n fotoliile centrului de conferinte al hotelului. Suntem n jur de 70 de persoane. Scurta teorie
introductiv s-a terminat. Ne relaxm... nchidem ochii; i vom pstra nchisi pn la finele exercitiului... Declamm
cu voce puternic si prelung cuvntul sfnt al hindusilor, OM... Sala vibreaz pentru aproximativ dou minute de
sunetul OM, pentru a se purifica spiritual atmosfera -asa cum ne explicaser deja... Binenteles, procedeul era
antistiintific prin definitie; tinea de asumarea explicit a unei credinte pur religioase, anume cea hindus. Nici unul
dintre noi n-a remarcat ns acest aspect. Executam mecanic tot ce ni se comanda, fr nici un filtru rational.

n continuare, l auzim pe profesor zicndu-ne: Voi numra foarte rar si limpede, n sens invers, de la 10 pn la 1.
La fiecare numr imaginati-v c aveti de cobort cte o treapt, ca si cnd ati cobor o scar; adnc, tot mai adnc...
10... 9... 8... 1... 6... coborti scara n adnc, tot mai adnc... 5... 4... acum v aflati la un nivel mental mai profund, si veti
cobor nc si mai adnc... 3... 2... coborti tot mai adnc..., continu vocea sugestiv a profesorului. i urmm
indicatiile si simtim cum coborm tot mai adnc pe aceast scar imaginar. n sfrsit, ajungem si la 1. Suntem
cu adevrat pe jumtate adormiti: corpul greu, pleoapele grele, mintea ncetosat, ca ntr-un somn, pstrnd ns o
oarecare constient.
Acum v aflati ntr-un plan profund, energetic al mintii continu profesorul. Vreau s vedeti limpede n mintea
voastr, n culori, imaginile pe care vi le voi indica: un trandafir rosu... un apus de soare... un lac... un ru... un munte
acoperit de zpad... o stea... etc.
Dispozitiile sunt date ntr-un ritm foarte lent. Un sir de imagini directionate mi traverseaz mintea. M aflu parc
n fata unui televizor. Claritatea imaginilor depinde numai de nivelul de dezvoltare al imaginatiei fiecruia dintre
noi... n mod cert, ns, printr-un astfel de procedeu ne cultivm si ne dezvoltm cu totii imaginatia.
Profesorul ne cere apoi s ne construim imaginativ laboratorul nostru spiritual, n care vom intra de fiecare dat
pentru a executa tehnicile. Unul si imagineaz o pester; altul - o vil pe vrful unui munte; altul - un vast
apartament ntr-un zgrie-nori, s.a.m.d.... Ni se cere s ni-l imaginm n cele mai mici detalii. O facem cu
meticulozitate, ntruct ni se las timp din belsug la dispozitie pentru aceasta... Imaginatia noastr lucreaz acum la
maximum.
Ni se comand mai departe s vedem n mintea noastr ceva ce am dori s ni se ntmple... Unul se vede pe sine
frumos, altul l vede pe seful su dndu-i o prim, altul se vede pe sine familist... Dorintele cele mai intime ale
fiecruia sunt scoase acum la iveal. Vism n chip programat...
Dup un rstimp oarecare, profesorul ne vorbeste din nou: Acum voi numra de la 1 la 10. La fiecare numr veti
urca o treapt mai sus. Cnd voi ajunge la 10 v veti trezi, veti fi linistiti, absolut sntosi, odihniti si bine dispusi.
Tot atunci veti deschide ochii.
ncepe s numere lent. Ajunge la 10, si deschid la rndul meu ochii. Corpul mi este greu. Privesc n jur si vd
oameni miscndu-se cu mult ncetineal, ca dup trezirea dintr-un somn adnc. Capul mi este de asemenea greoi
si amortit. Acuz o stare pronuntat de somnolent.
Profesorul ne asigur c, lucrnd sistematic n fiecare zi asupra unei teme, n final ni se va ntmpla exact ceea ce
ne dorim.
- Bine, dar cum se va ntmpla asta? ntreab cineva.
- Cnd exersati aceast tehnic, v conectati la Mintea Universal care guverneaz lumea, si ea va face ca
dorinta dumneavoastr s devin realitate! a survenit prompt rspunsul... Cu ct mai constant exersati
metoda, cu att mai repede veti ajunge s v cufundati. V veti obisnui... Trebuie s o practicati la ore
regulate - dimineata, la prnz, seara - fie si pentru zece minute. Exist oameni conectati pe toat durata zilei
la nivelul alfa.
S-au spus n cadrul cursurilor nc multe alte lucruri din a cror analiz se pot desprinde concluzii cel putin
interesante. Eu mi voi concentra ns atentia asupra a trei chestiuni.
a) Aceast practic se bazeaz pe cultivarea metodic si exploatarea nengrdit a imaginatiei. Dac se are n
vedere cazul unei persoane care exerseaz zilnic, pe parcursul mai multor ani, aceast metod, este lesne
de nteles ce amploare va dobndi capacitatea sa imaginativ, pe de o parte, dar si ct de mult timp din
viata sa si-l va petrece n trmul imaginatiei sau sub influenta ei direct, pe de alt parte.
b) O asemenea tehnic l educ pe practicant n spiritul unui pasivism si al unei obediente totale. S ne
rentoarcem asupra modului n care a fost executat metoda Mind Control. Stm asadar lejer pe scaun si ne
relaxm, nchidem ochii si pierdem contactul cu mediul nconjurtor; emitem monoton pentru cteva
minute sunetul sfnt, OM, si ne golim treptat mintea de orice gnduri. Auzim apoi vocea temperat dar
autoritar a unui profesor de yoga, care ne dicteaz riguros ce s facem. Ne supunem continuu, ordinele
succedndu-se fr ncetare. Ne conformm automat, mecanic, fr nici o cenzur rational, ntre altele si
pentru c nu dispunem de timpul fizic pentru a rationa; orice efort rational presupune ntreruperea
exercitiului. Ii permitem s fac uz de mintea noastr dup bunul su plac, fr s fi fost preveniti despre
ceea ce urmeaz s ni se ntmple. Nu ni s-a dat ocazia si timpul de a ne gndi, de a discerne si de a alege
liber. Am fost efectiv pusi n fata faptului mplinit. S-a exercitat asupra noastr o stpnire total, vreme de
aproximativ douzeci de minute. Cnd ni se spune s ne trezim, atunci ne trezim, si ne simtim capul
ngreuiat ca si cnd ne-am scula din somn.
Este scenariul unei sedinte tipice de hipnoz n mas, condus de un yoghin experimentat, cu scopul de a sparge
barierele mentale care l mpiedic pe individ s progreseze n autohipnoz. Pentru c obiectivul ultim al acestui
seminar l constituie predarea unei tehnici de autohipnoz.
Ni s-a nmnat la sfrsit cte o caset audio, cu ajutorul creia s exersm la domiciliu. Indicatiile sunau astfel:
Izolati-v ntr-o camer linistit din casa voastr si rugati s nu fiti deranjati sub nici un motiv. Trageti obloanele si
stingeti toate luminile, asa nct s fie ntuneric si liniste. Asezati-v n pozitia lotusului sau n orice alt pozitie de
meditatie; dac v e greu, atunci ntindeti-v pur si simplu pe podea. Relaxati-v si porniti casetofonul.
Cnd caseta ncepe s ruleze, se aude pentru cteva minute un zumzet continuu, asemntor cu zgomotul unui
motor care functioneaz monoton. Acest zumzet pregteste mintea (ntocmai ca si sunetul prelungit OM) pentru
a executa comandamentele ulterioare fr gnduri si reactii luntrice de mpotrivire. Zumzetul continuu goleste
mintea de gndurile deja existente, si mpiedic totodat nasterea unor gnduri noi.
La captul ctorva luni de practic intens, puteam deja aplica singuri metoda, fr profesor si fr caset.
Ajunsesem la stadiul n care eram capabili s ne autocufundm.
Instructorii preferau s utilizeze termenul autocufundare, evitndu-l cu obstinatie pe cel de autohipnoz,
ntruct termenul hipnoz provoac adesea rezerve si chiar team, iar pe de alt parte este un termen deja
consacrat care nu poate fi prezentat ca o descoperire nou. Din exact acelasi motiv era evitat, cel putin ntr-un prim
stadiu, si termenul meditatie.
c) Marile promisiuni pe care le vehiculeaz nvttorii acestei tehnici sunt instrumentul cu ajutorul cruia i
tin pe oameni n stpnirea lor.
Prima promisiune care ni se face decurge din chiar numele organizatiei: vom nvta s ne controlm mintea si s-i
valorificm puterile ascunse. Apogeul acestei promisiuni este atins atunci cnd profesorul ne spune c Mintea
Universal care guverneaz ntreaga lume va face ca dorinta noastr s devin realitate; cu alte cuvinte, orice
imagine autoprogramat am derula pe ecranul mintii noastre prin tehnica pe care am nvtat-o va fi transpus n
realitate de ctre Mintea Universal. Ni se fgduieste c putem deveni n felul acesta bogati, frumosi, puternici,
sntosi, celebri, ba chiar putem ajunge la progres spiritual, cunoastere spiritual si, mai mult, sfintenie.
n continuare, suntem invitati s ne nscriem n asociatia absolventilor seminarului. Vom pstra astfel un contact
permanent si vom fi tinuti mereu la curent cu noile descoperiri. n acelasi timp, devenim membrii unui grup de
oameni care se sprijin social, dobndim noi prieteni, noi cunostinte, noi posibilitti... Pe de alt parte, desigur,
conductorii grupului si sporesc influenta social, pot introduce mai usor n circulatie anumite stiri si idei, si pot
modela mai eficient perceptia despre lume a adeptilor lor.
n ceea ce priveste marile fgduinte cu care publicul este atras ctre seminariile de Mind Control, una din
problemele majore care se cer rezolvate vizeaz identificarea continutului notiunii de Minte Universal. Dac
prin acest termen este subnteles Dumnezeu, atunci avem de-a face cu o religie care si revendic putinta de a-i
aduce pe adeptii si n contact cu Divinitatea si, n felul acesta, se nruie toate pretentiile stiintifice ale metodei.
ns Hristos ne avertizeaz c exist dou feluri de puteri spirituale: Dumnezeu si ngerii Si, pe de o parte, si
diavolul mpreun cu demonii lui, de cealalt parte. Si, de vreme ce aceast asa-numit Minte Universal nu este
Hristos, ci, dimpotriv, submineaz si maimutreste nvttura si Biserica lui Hristos, atunci este ct se poate de
evident cine se ascunde n spatele acestei titulaturi!
Ct priveste msura n care se concretizeaz promisiunile pe care organizatia le agit att de strident, majoritatea
membrilor pe care i-am cunoscut nu si-au mbunttit radical nici situatia economic, nici starea de sntate, dup
cum nici n-au devenit celebri sau super-inteligenti. Ceea ce s-a schimbat ns substantial n viata lor este conceptia
despre om, despre lume si despre Dumnezeu. De asemenea, au suferit notabile transformri de comportament si
personalitate, devenind n general mai pasivi, si n special dependenti de instructorii Mind Control. Se poate vorbi
ntr-adevr de un control al mintii, ns numai n sensul c mintea le este dirijat de ctre conductorii grupului.
Printre acestia din urm, am constatat c exist unii care si exercit realmente puteri suprafiresti. Sunt puteri
spirituale care sustin si dirijeaz organizatia. Liderii cei mai evoluati ntretin un contact nemijlocit cu fiintele
spirituale, n spet cu demonii.
Al doilea exemplu
S ne oprim, n cele ce urmeaz, asupra seminarului organizat de Centrul OM al gurului Shri Chinmoy. Cel care
pred este un discipol apropiat al gurului. Afisul care ne invita la conferint purta titlul Cum veti atinge prin yoga
tintele dumneavoastr spirituale.
Iat procedeul prin care am fost nvtati s meditm: ne asezm ntr-o pozitie ct mai relaxat, nchidem ochii si ne
concentrm mintea asupra unui punct concret (locul inimii, spre exemplu). Profesorul ne propune: Imaginati-v
c inspirati si expirati nu prin nri, ci prin inim. Simtiti aerul trecnd prin inima voastr. Asadar, pret de
aproximativ zece minute ne imaginm c aerul intr si iese prin inim. Se presupune c astfel ni se deschide inima
spiritual si dobndim iubire. Urmeaz apoi o pauz n care profesorul ne vorbeste despre yoga, rencarnare,
karma si despre gurul su. La captul peroratiei, nchidem ochii si ne concentrm din nou asupra locului inimii.
Profesorul ne indic acum s ne imaginm c n locul inimii exist o floare deosebit de frumoas. Ne cere apoi s ne
identificm cu aceasta. Dup ce ne las cteva minute s ne autostimulm imaginatia, ne ndrum s ne cufundm
n inima florii, unde ar exista, spune el, un soare minuscul. Cufundati-v n soare... Simtiti soarele cum creste si
devine una cu voi.... Dup aceast cufundare a mintii n imaginar, ncepe lent revenirea n lumea real. Simtiti c
iesiti din soare... Sunteti iarsi n floare; ridicati-v deasupra florii... Auziti sunetele din jurul vostru... Deschideti
ochii putin cte putin.
O dat cu finalul exercitiului, profesorul si reia expunerea: Aceste exercitii sunt foarte simple, dar foarte eficiente,
mai ales dac le practicati zilnic, la ore bine stabilite... Veti putea ptrunde astfel n realitatea spiritual si veti
accede la un plan spiritual superior, ne asigur el cu convingere. n sfrsit, ne permite s-i adresm cteva
ntrebri. M grbesc s-l interpelez:
- Domnule profesor, pe de o parte vorbiti despre o anumit realitate pe care meditatia ne va ajuta s o
descoperim, iar pe de alt parte n toate exercitiile pe care le-am fcut ne-ati comandat s ne imaginm
aceast realitate. Cum stim c ea exist cu adevrat si c nu este o simpl nscocire a imaginatiei noastre?
- Meditatia v va convinge de aceasta. Cu ct veti exersa mai temeinic, cu att veti fi mai edificati si veti
dobndi experiente despre aceast realitate.
- Dar dac fac n fiecare zi exact ceea ce-mi spuneti, adic m scol dimineata si meditez asupra inimii
spirituale, mi imaginez c respir prin inima spiritual, c schimb energie cu cosmosul - si tin s subliniez
cuvntul imaginez - nu nseamn aceasta pur si simplu c m autosugestionez? Nu voi ajunge n final,
dup ani de zile de practic, s creditez propria mea imaginatie, lund-o drept realitate? Nu cumva m
transpun ntr-o lume fantastic? Mai mult, nu cumva voi ajunge s confund n general realul cu imaginarul?
Vreau s spun c nu exist n realitate nici floarea, nici soarele n inim, nu-i asa?
- Da, nici floarea si nici soarele nu exist. ns dumneavoastr, prin exercitiul meditatiei, ajungeti s
ncorporati calittile acestor imagini - adic frumusetea florii, luminozitatea soarelui - si astfel sunteti
ajutati s le realizati n viata dumneavoastr.
- Asadar, este vorba de autosugestie, de autoprogramare sau programare din exterior, mai ales c
dumneavoastr sunteti cel care alege aceste simboluri, n timp ce noi v executm riguros instructiunile.
Practic, dumneavoastr ne programati mintile, iar noi ne conformm programului...
- Uitati ce se ntmpl, ntreaga societate uman functioneaz pe baza unor programe; noi nu facem dect s
schimbm un program cu altul mai bun.
- Sunt de acord c societatea ncepe s programeze mintile oamenilor din chiar clipa nasterii lor,
imprimndu- le adesea valori negative - precum egoismul, agresivitatea, goana dup bani si putere,
hedonismul n toate formele lui, s.a.m.d.... Este suficient s evocm programele actuale de televiziune, care
promoveaz constant sexul si violenta, ntrebarea mea este alta: De unde stim c noul program pe care ni-l
propuneti este expresia adevrului?
- Cunoasteti dumneavoastr cumva adevrul?
- Nu, dar pstrez multe dubii legate de ceea ce ne propuneti, si vreau s le discutm. Ce garantii exist c
programul pe care vreti s-l impuneti mintii noastre este furnizor de adevr? Dac el este gresit, atunci mi
voi petrece tot restul vietii lund greseala drept adevr? Nu e oare extrem de riscant? n cel mai fericit caz,
mi voi irosi multi ani de zile n zadar... Iar apoi, voi mai gsi oare vreodat resursele spirituale pentru a
nltura acest program? Voi putea mcar constientiza c acest program este gresit, de vreme ce m-am
supus ani n sir unei actiuni sistematice de anihilare a capacittii critice a mintii?
Subit, atmosfera dintre noi a devenit glacial si profesorul a sugerat c nu mai este dispus la o prelungire a
discutiei.
ntruct am participat la nenumrate sedinte de hipnoz si am auzit gurusi celebri vorbind despre hipnoz si
meditatie, ntruct am vzut cu ochii mei maestrii yoghini precum Babaji si Satyananda hipnotiznd oameni n
cteva secunde - ba chiar am fost eu nsumi beneficiarul unui asemenea tratament de cinci-sase ori n India, am
toate temeiurile s afirm c asa-numita meditatie yoghin este o form de autohipnoz. De altfel, am ntlnit
gurusi care admiteau implicit aceast echivalent.
Desigur, cei care mediteaz sunt de obicei dirijati n prealabil de ctre un guru, astfel nct temele sunt atent
selectate dinainte. Asa se face c discipolii sunt dirijati uneori spre a-si reaminti vietile anterioare, ca n felul
acesta s mbrtiseze credinta n rencarnare. Alteori sunt dirijati s mediteze asupra figurii gurului, sub pretextul
nsusirii valorilor spirituale pe care acesta le ntrupeaz; n realitate, ns, pe aceste ci ocolite vor fi condusi spre
a-l admira, adora si zeifica pe guru, devenind n final uneltele lipsite de voint ale acestuia.
Prin meditatie, adic n cea mai mare msur prin autohipnoz si autosugestie, persoana este determinat s-si
mpleteasc singur lanturile spirituale cu care se va lsa trt n nselare si sclavie. Gurusii utilizeaz nssi
puterea mental a persoanei pentru a o supune. Este ca si cum ar convinge-o s-si scoat ochii cu propriile ei mini.
Iar oamenii ri si amgitori vor merge spre tot mai ru, rtcind pe altii si rtciti fiind ei nsisi (II Tim. 3,
13), spune Apostolul Pavel. Dar cine i-a nselat pe toti acestia, pe gurusi si pe discipolii lor? Cine i-a deturnat la o
asemenea distant de realitate? Exist n spatele lor o traditie spiritual multimilenar, n care se nasc si pe care o
respir: vechea idolatrie rezist pn n zilele noastre, ntretinut de anumite entitti spirituale care produc valuri
de evenimente si experiente suprafiresti, alimentndu-le oamenilor atasamentul fat de aceast traditie.
Evanghelia nu face nici un secret din identitatea autorului si catalizatorului acestei rtciri: este balaurul cel mare,
sarpele cel de demult, care se cheam diavol si Satana, cel care nseal toat lumea (Apoc. 12, 9).
Al treilea exemplu
M voi referi succint la continutul a dou conferinte-lectii sustinute de miscarea gurului Satyananda.
Prima lectie este predat de nssi Shivamurti, conductoarea filialei grecesti a miscrii. Suntem njur de 20 de
persoane, cu vrste situate pn la 25 de ani. Ni se indic mai nti s facem cteva asane, pentru ca n final s ne
asezm n pozitia lotusului.
- Acum nchideti ochii! Dobnditi cunoasterea trmului spiritual care se afl n fata persoanei voastre.
Un ntuneric se ntinde n fata mea. M strduiesc s-l pipi, s-i aflu marginile.
- Imaginati-v n mijloc o lumnare arznd.
Facem eforturi serioase n acest sens.
- Deschideti ochii si priviti intens flacra lumnrii care arde n fata voastr.
Intr-adevr, n acest timp cineva aprinsese o lumnare de dimensiuni mari si o postase n fata noastr. Dup ce o
privim concentrati vreme de cteva minute, ne porunceste din nou:
- Inchideti pleoapele si pstrati imaginea lumnrii n fata ochilor.
Acum detaliile sunt mai palpabile, exact ca atunci cnd, dup ce privim soarele un anumit timp si nchidem ochii,
pstrm n continuare imaginea soarelui pe retin, ca urmare a excitrii nervului optic. Acelasi gen de perceptie
se manifest si acum. Imaginea lumnrii persist n fata noastr, fr s fac necesar un efort de imaginatie.
- Strduiti-v s pstrati imaginea clar si constant n fata voastr cu ochii nchisi, ne spune din nou
Shivamurti.
Intr-adevr, reusesc.
- Acum strduiti-v s vedeti un frumos trandafir rosu... l vedeti ct se poate de viu, cu picturile de rou pe
el...
De aici ncepe deja s lucreze imaginatia. Continum apoi cu succesiuni ntregi de imagini, la captul crora ni se
comunic ritos:
- Trmul prezent acum n fata voastr se numeste Tsitakas si este locul vederii spirituale. Se poate dezvolta
acest trm, precum si capacitatea de a primi si a trimite imagini.
n concluzie, ni se adreseaz din partea conductorului miscrii propunerea explicit de a ne cultiva paroxistic
imaginatia.
Cea de-a doua lectie se desfsoar n vasta sal a unui ashram din India. Profesoar este o swami european, veche
discipol a gurului. Poart rasa portocalie. Printre elevi se numr n special vizitatori ocazionali ai ashramului, de
la copii pn la oameni de vrst medie. Nidra Yoga sau yoga relaxrii se adreseaz prin excelent societtii
contemporane.

Profesoara ne invit s ne ntindem pe podea, fr s ne atingem unul pe altul, si s ne gsim o pozitie ct mai
comod.
- Inchideti ochii si linistiti-v, relaxati-v...
Ritmul indicatiilor este lent, pentru a ne asigura tot timpul necesar executiei. n sal domneste o liniste deplin,
ntrerupt numai de glasul yoghinei.
- Simtiti-v corpul devenind greu, din ce n ce mai greu... Este cu neputint s-l miscati... Simtiti punctele de
contact cu podeaua...
Urmeaz o pauz de cteva minute.
- Acum simtiti-v corpul foarte usor, gata s-si ia zborul... Uitati acum corpul, si priviti cu mintea un minunat
apus de soare... Acum o floare galben... O cascad frumoas... Un soare strlucitor...
Imaginile se nsiruie ca la un cinematograf. Glasul profesoarei este domol si ritmat. ntregul exercitiu dureaz n jur
de o or.
- Acum dobnditi din nou constiinta propriului corp... Miscati-v ncet-ncet membrele...
Intr-adevr, mi simt corpul ndeajuns de greu ct s nu pot schita miscri rapide.
- Deschideti-v ochii putin cte putin si luati act de amnuntele camerei...
M ridic alene, ca dup un somn profund. Privind n jur, constat c majoritatea cursantilor par a fi proaspt treziti
din somn... Unii rmn ns ntinsi pe podea. Au adormit ntr-adevr de-a binelea!
- Treziti-i, ne spune zmbind profesoara...
Acesta a fost continutul lectiei de Nidra Yoga, pe parcursul creia ne-am predat controlul mintii si ntreaga voint
n minile swamitei, devenind subiectii unei proceduri tipice de hipnoz n mas. Hiperstimularea imaginatiei a
constituit din nou activitatea noastr principal.
Am evocat cele trei cazuri de mai sus pentru a ilustra si sub acest aspect imensa diferent dintre yoga si ascetismul
ortodox. Acesta din urm adopt o pozitie refractar fat de imaginatie, concentrndu-se asupra unei ancorri ct
mai intense n realitate. Consider imaginatia un teren extrem de primejdios, folosit prin excelent de ctre diavol.
Printii asceti desemneaz frecvent imaginatia ca fiind puntea demonilor, iar pe diavol l numesc mare
scenograf, regizor sau nscocitor. Prin intermediul imaginatiei, diavolul se strduieste s influenteze decisiv
mintea uman. Printii disting net lucrarea imaginatiei de adevrata lucrare a harului dumnezeiesc. Aceast
lucrare a Duhului Sfnt este perceput n stare de trezvie, n deplin cunostint, si totdeauna n afara trmului
imaginatiei.

S consultm ns chiar scrierile patristice. Textul ce urmeaz apartine Sfntului Nicodim Aghioritul, fiind extras
din cartea sa Rzboiul nevzut. Sfntul Nicodim a studiat riguros vechile scrieri ascetice ale Printilor crestini si le-
a reunit n monumentalele culegeri intitulate Filocalia si Everghetinos, care au devenit cele mai citite crti n
mediile monahale ortodoxe. mbrtisnd el nsusi acelasi mod de viat pe care si-l asumaser Printii isihasti si
rezumnd experienta patristic a Bisericii lui Hristos, Sfntul Nicodim scrie:
Dup ce am vorbit despre corectarea simturilor noastre, urmeaz a vorbi aici si despre felul cum s corectm
imaginatia si memoria noastr; cci, potrivit aproape tuturor filosofilor, imaginatia si memoria nu sunt altceva dect
impresii ale lucrurilor sensibile pe care le-am vzut, auzit, mirosit, gustat si pipit. Am putea asemna ntructva
suma perceptiilor noastre cu o pecete, iar imaginatia cu imprimarea pecetii. [...]
S stii c, dup cum Dumnezeu este n afar de toate simturile si lucrurile ce se simt, n afar de orice form, culoare,
distant si loc, ca o fiint fr form si nenchipuit, fiind pretutindeni si mai presus de orice, tot astfel este dincolo de
orice imaginatie. Prin urmare, s stii c imaginatia este o putere sufleteasc incapabil a se uni cu Dumnezeu, din
pricina unor astfel de neajunsuri ale ei.
S stii c Lucifer, cel ce fusese ntiul ntre ngeri, aflndu-se la nceput mai presus de imaginatie si afar de orice
form, culoare si perceptie, ca minte rational, imaterial, fr form si fr trup, mai apoi rvnind n mintea sa s
devin ntru totul egal cu Dumnezeu, a czut n aceast mult divizat, grosolan si multiform imaginatie. Astfel, din
nger fr form, nematerial si neptimas, a devenit diavol, oarecum material, pluriform si ptimas.
De aceea este numit de ctre dumnezeiestii Printi pictor a toate, imitator a toate, sarpe cu multe chipuri,
mnctor al pmntului patimilor, nlucire, si alte nume de acest fel. [...]
Deci, nvat din acestea, iubite, c diferitele forme ale imaginatiei, dup cum sunt inventii si nscociri ale diavolului,
tot asa i sunt lui si foarte pe plac. Pentru c, dup unii sfinti, imaginatia este puntea pe care trec demonii ucigtori si
se amestec n suflet, fcndu-l slas al gndurilor rele si al tuturor patimilor necurate, sufletesti si trupesti. [...]
O! Dar diavolul cel ucigtor de oameni a fcut ca, ntocmai precum el a czut prin imaginatie, tot asa si Adam s-si
nchipuie c poate deveni egal cu Dumnezeu, si prin aceast nchipuire s cad. Astfel, din acea viat cugettoare,
ngereasc, indisolubil si statornic, a fost aruncat de diavol n imaginatia robit simturilor, multiform si
nestatornic, si n starea animalelor irationale. [...]
Omul, o dat czut ntr-o astfel de stare, cine poate spune n cte patimi, rutti si greseli n-a fost aruncat prin
imaginatie?
A umplut filosofia moral cu felurite amgiri, fizica cu multe opinii neadevrate, iar teologia cu dogme false.
Cci multi dintre cei vechi si dintre cei noi, dorind s vorbeasc despre Dumnezeu si s se ocupe ndeosebi de
adevrurile nalte si nenchipuite ale lui Dumnezeu, chiar nainte de a-si curati mintea de formele ptimase si de
feluritele nchipuiri ale lucrurilor care cad sub simturi, n locul adevrului au aflat minciuna. Rul cel mare este c au
mbrtisat aceast minciun drept adevr. n loc de teologi, ei se arat a fi niste amgitori, bizuindu-se pe iscusinta
mintii, cum zice Apostolul.
Deci, frate, dac doresti s te eliberezi degrab de aceste patimi si rutti, dac voiesti s te feresti de feluritele
curse si mestesugiri ale diavolului si dac iubesti a te uni cu Dumnezeu si a dobndi dumnezeiasca luminare,
atunci lupt-te din rsputeri a-ti goli mintea de orice form, culoare si spatialitate. Pe scurt, de orice imaginatie si
aducere aminte a lucrurilor bune sau rele, pentru c toate acestea sunt plgi, umbre si neguri care ntunec
puritatea, nobletea si strlucirea mintii. Nici o patim trupeasc sau sufleteasc nu poate ptrunde n minte pe
alt cale dect prin imaginarea lucrurilor senzoriale. Imaginatia si memoria sunt treptele nselciunii
vrjmasului, dar mai cu seam imaginatia: ntr-nsa este rdcina oricrui pcat.
Srguieste-te, deci, a-ti pstra mintea curat de orice imaginatie, asa cum a creat-o Dumnezeu.
Asadar, n vreme ce crestinii se feresc de imaginatie n timpul rugciunii, toti gurusii si new age-istii, dimpotriv, o
stimuleaz si o dezvolt prin diversele mijloace de meditatie, considernd-o vehicul si mod de a se apropia de
Dumnezeu. Binenteles, Dumnezeul lor este cu totul altul dect Hristos.
n zilele noastre asistm la o veritabil explozie de organizatii new age-iste care cultiv sistematic imaginatia n
mintile adeptilor lor. n acest fel, diavolul gseste terenul cel mai prielnic pentru a-i duce la cinema, cum obisnuia
s spun btrnul Paisie. Acest teren extrem de fertil va fi valorificat si de ctre Antihrist, n scopul plsmuirii
falselor sale minuni. Sfntul Apostol Pavel scrie n cea de-a doua sa epistol ctre tesaloniceni c artarea lui
Antihrist va fi nsotit de false minuni care se vor svrsi prin lucrarea diavolului: Iar venirea aceluia va fi prin
lucrarea lui Satan, nsotit de tot felul de puteri si de semne si de minuni mincinoase, si de amgiri nelegiuite,
pentru fiii pierzrii, fiindc n-au primit iubirea adevrului (II Tes. 2,9-l0).
Asadar, analiza acestor aspecte legate de meditatia oriental si rugciunea crestin reveleaz o dat n plus
antiteza fundamental dintre cele dou religii. Pe ct difer lumina de ntuneric si Dumnezeu de diavol, pe att
difer Biserica lui Hristos de pgnismul hindus si de sectele new age-iste.
EPILOG
Si au zis apostolii ctre Domnul: Sporeste-ne credinta! (Luca 17,5)
Btrnul Paisie spunea c Hristos, dincolo de sirul nesfrsit al zguduitoarelor minuni pe care le-a svrsit, a lsat
nadins anumite lucruri nelimpezite pn la capt n Evanghelie, spre a-i da n acest mod omului posibilitatea de a-
si dovedi buna dispozitie, astfel nct credinta sa s nu izvorasc din constrngere (spre exemplu, din multimea
unor dovezi zdrobitoare), ci s fie rodul bunei sale intentii. n acest fel, credinta devine si o lucrare proprie a
omului, vrednic de laud si de rsplat din partea lui Dumnezeu.
Asemeni necredintei, nici credinta n Dumnezeu nu are o baz stiintific. Este totusi adevrat c stiinta
contemporan furnizeaz tot mai numeroase indicii ale existentei lui Dumnezeu. ns hotrtoare n privinta
refuzului sau asumrii credintei n Dumnezeu rmn intentia si calitatea fiecrei persoane n parte.
Desigur, aceast alegere are consecinte dintre cele mai marcante pentru viata individului. Omul n al crui suflet se
naste credinta dobndeste o putere urias care l transgreseaz ntr-o dimensiune spiritual vesnic. El cunoaste
realitti extrem de profunde, ns nu printr-un demers rational obisnuit, ci prin credint si mai ales prin
experient. Credinta determin n chipul cel mai firesc faptele credintei; acestea, la rndul lor, aduc cunoastere
spiritual, care cluzeste la o tot mai profund si mai intens credint. Astfel este parcurs ntr-o continu
ascensiune drumul credintei, pn ce omul ajunge la credinta desvrsit.
Punctul crucial l constituie prima circumstant n care persoana va actiona ntr-o manier care se fundamenteaz
pe credint. n acest punct, omul trebuie s fac un salt semnificativ, depsindu-si ndoielile si ezitrile care de
obicei sunt de natur s bulverseze si chiar s ne ntrerup brutal cltoria. Saltul este posibil printr-o miscare
sufleteasc energic, hotrtoare, n virtutea creia omul s actioneze bazndu-se pe intentia sa luntric
profund, si s nainteze astfel pe cale. Acest act al su va fi motorul experientelor credintei si al cunoasterii
spirituale. Mai departe, dificulttile si intensitatea luptei sufletesti vor creste analog cu progresul spiritual al
lupttorului. Stacheta se va ridica putin cte putin, pn ce atletul va ajunge la credinta desvrsit.
Ezitrile si ndoielile pe care suntem chemati s le biruim prin credint sunt reale, iar primejdiile - ct se poate de
palpabile. Exist vrjmasi de temut care se strduiesc s ne abat de pe calea adevrului si s ne distrug. De aceea,
este vital s putem opera totdeauna distinctia ntre himer si realitate, ntre ntuneric si lumin, ntre rtcire si
adevr, ntre credinta gresit si cea adevrat.
Profunzimile credintei sunt imposibil de sondat cu instrumente rationale. Rdcina ei este dumnezeiasc, iar
puterea ei de neimaginat. Hristos subliniaz acest lucru, adresndu-se tuturor generatiilor de peste veacuri:
Adevrat griesc vou: Dac veti avea credint ct un grunte de mustar, veti zice muntelui acestuia: Mut-te
de aici dincolo, si se va muta; si nimic nu va fi vou cu neputint (Matei 17, 20). Desigur, astfel de cuvinte pot
prea mari; ns atunci cnd ele sunt nsotite de nenumrate fapte lipsite de orice echivoc, atunci trebuie s le dm
crezare si s ni le nsusim ca atare. Minunile nfricostoare pe care le-a svrsit si le svrseste Hristos sunt ntrite
prin marile minuni pe care le-au svrsit nencetat de-a lungul veacurilor si le svrsesc n egal msur astzi cei
care au crezut si cred nestrmutat n El, precum Domnul nsusi fgduise: Adevrat, adevrat zic vou: Cel ce
crede n Mine va face si el lucrrile pe care le fac Eu, si mai mari dect acestea va face (Ioan 14, 12).
Exist astfel un nentrerupt lant de aur care, pornind de la Hristos, se continu cu sfintii apostoli, cu printii
apostolici, cu ascetii pustiurilor Egiptului, cu marii capadocieni, cu ierarhii, mucenicii si monahii isihasti de
pretutindeni, si care si prelungeste zalele pn n zilele noastre, cu nenumrati printi plini de harismele Duhului
Sfnt, precum staretul Iacov sau btrnii aghioriti Paisie, Porfirie, Iosif si Efrem. Toti acestia au svrsit o multime
de minuni prin credinta n Iisus Hristos: i-au tmduit cu desvrsire pe demonizati, pe paralitici, pe cancerosi, pe
orbi, si nu o dat au nviat oameni din morti! Iar aceasta acum, n zilele noastre, n chiar mijlocul nostru! S-au scris
deja rafturi de crti reunind asemenea mrturii, extrem de riguros atestate. Si totusi, nici mcar aceasta nu este
road cea mai nalt si mai rvnit a credintei. Rezultatul ei final, si totodat telul nostru suprem, este cel pe care
ni-l reveleaz Sfnta Scriptur, vorbind despre Hristos: Ca tot cel ce crede n El s nu piar, ci s aib viat
vesnic (Ioan 3, 15).
De ce exist ns oameni care, desi au auzit despre Hristos, totusi nu cred? Rspunsul ne vine si de aceast dat din
partea lui Hristos: Oamenii au iubit ntunericul mai mult dect Lumina, cci faptele lor erau rele (Ioan 3, 19).
Fireste, printr-o asemenea atitudine, astfel de oameni se osndesc pe ei nsisi s triasc pe pmnt o viat cu totul
grosier, ancorat strict n sfera materiei, rupti de izvoarele spirituale ale lumii, lipsiti de Dumnezeu. Dac rmn
consecventi acestei tragice optiuni pn la sfrsitul vietii lor, atunci prbusirea lor ontologic se consfinteste
pentru eternitate, n sensul unei desprtiri vesnice de Dumnezeu, al unei suferinte vesnice, al unei morti spirituale
asumate de bun voie. Acesta este iadul...
nvtturile lui Hristos, Sfintele Taine pe care le-a temeluit, minunile svrsite de El, toate detaliile vietii Sale, desi
sunt exprimate prin mijloace omenesti, ele transcend la modul absolut ratiunea uman, simturile si limbajul
comun. Provin ntru totul de la Dumnezeu. Si, ntruct fapta lui Dumnezeu, socotit de ctre oameni nebunie, este
mai nteleapt dect ntelepciunea lor (I Cor. 1, 25), nimeni nu poate scruta adncimile dumnezeiesti printr-un
simplu efort mental. Prin nssi natura ei, gndirea omeneasc este inapt s investigheze exhaustiv tainele lui
Dumnezeu, fapt subliniat si de apostolul Pavel: Cuvntul crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei
ce ne mntuim, este puterea lui Dumnezeu (ICor. 1,18).
Omul a fost fcut de Dumnezeu pentru a participa la viata Lui, pentru a deveni Dumnezeu prin har. Altfel spus,
toate nsusirile pe care Dumnezeu le posed prin firea Lui (atotcunoasterea, atotputernicia, nemurirea, fericirea
etc), omul le va dobndi ca o ofrand a iubirii lui Dumnezeu, exact asa precum n dar am primit si viata pe care o
trim.
Aceast ndumnezeire a omului se lucreaz treptat, n msura n care inima omului, intentia lui, nzuinta lui cea
mai profund se statornicesc pe calea binelui. Cu ct vointa lui se las mboldit spre ru, cu att el se ndeprteaz
mai mult de harul lui Dumnezeu si se ndreapt mai alarmant spre ntunericul fiintei, spre descrestere ontologic,
spre iad.
Tocmai datorit originii sale divine, omul poart adnc ntiprit n sufletul su dorul dup Dumnezeu, dorul de
ndumnezeire. n absolut nimic altceva nu-si poate gsi mplinirea sufletul omenesc. Nimic mai putin dect att nu
este vrednic de firea lui. Si exact acest dor binecuvntat dup ndumnezeire se strduieste s ni-l perverteasc
diavolul, astfel nct s ne deturneze de la tinta noastr. Este strategia lui predilect: de a corupe miscrile
ontologice firesti ale omului.
Asadar, diavolul a pervertit acest dor de ndumnezeire - nteleas ca restaurare, prin harul lui Dumnezeu, a strii
omului de dinainte de cdere - n dorint de autondumnezeire. Ispititorul ne sopteste cu perfidie: Singur, omule,
vei deveni Dumnezeu! Ce nevoie ai de Dumnezeu? Esti Dumnezeu, numai c nu o stii!.
Prin momeala autondumnezeirii (Veti fi ca Dumnezeu... - Facere 3, 5), diavolul i-a condus pe cei nti ziditi la
rzvrtire mpotriva lui Dumnezeu, la izgonirea din Rai, la declinul spiritual, la decderea ontologic, la pierderea
harismelor duhovnicesti. Viata omului s-a rupt de comuniunea cu Dumnezeu si a dobndit o serie de nsusiri ale
existentei animale: Omul, fiind n cinste, n-a priceput; alturatu-s-a dobitoacelor celor fr de minte si s-a
asemnat lor (Ps. 48, 12). Prin cdere, el a devenit striccios, a cunoscut boala si, n cele din urm, moartea. Plata
pcatului este moartea (Rom. 6, 23).
n Cartea Facerii, cea dinti a Vechiului Testament, este descris detailat acest moment fatal pentru ntregul neam
omenesc. Uriasa catastrofa ontologic pe care a suferit-o natura uman prin cderea protoprintilor, si care se
transmitea din generatie n generatie, nu putea fi nlturat dect de Dumnezeu nsusi. Orice efort omenesc n acest
sens era absolut insignifiant. Drept urmare, Dumnezeu S-a ntrupat, asumndu-Si astfel plenar natura uman, si
prin lucrarea Sa, prin faptele si nvtturile Sale, dar mai ales prin Sfintele Sale Taine, i-a deschis din nou omului
drumul ctre ndumnezeire. Este drumul pe care n chip fericit l parcurg pn la capt sfintii.
De-a lungul ntregii istorii, diavolul face uz de aceeasi veche capcan, autondumnezeirea, pentru a reitera astfel
marea cdere a omului. Ce i fgduiesc fiecrei persoane n parte nvtturile orientale inspirate nemijlocit de
ctre diavol si ngerii si? Exact acelasi lucru prin care diavolul i nselase pe Adam si Eva n Rai: Vei deveni
Dumnezeu!. n ce fel? Prin exercitiile yoga, prin tehnicile de meditatie, prin ceremoniile si jertfele aduse demonilor.
Este tocmai ceea ce a dorit diavolul nsusi: s devin Dumnezeu. Si voi pune tronul meu mai presus de tronul Celui
Preanalt, si voi fi asemenea Lui, a gndit arhanghelul Lucifer, si a czut cu nfricostoare cdere, devenind diavol.
Din arhanghel prealuminos, care rspndea pretutindeni n jur dumnezeiasca lumin necreat, a devenit demon
preantunecat. Cu aceast boal spiritual se va strdui pn la sfrsitul veacurilor s-l contamineze si pe om.
Diavolul si ngerii si czuti nu-si afl n nimic altceva mai mult satisfactie dect n a fi socotiti dumnezei, si a fi
adorati ca atare. Prin insuflarea direct a teoriilor religioase orientale, demonii urmresc asadar s-l antreneze pe
om ntr-o dubl cdere: aceea de a-i venera pe ei, si aceea de a se venera pe sine nsusi, n locul lui Dumnezeu.
Cine le mai poate veni n ajutor celor nselati de Satana ntr-o asemenea msur? Numai Acela Care S-a fcut om
pentru a-i mntui pe cei zdrobiti cu inima, Acela Care S-a pogort pe pmnt ca s afle oaia cea pierdut (y. Luca 15,
4), Acela Care a venit nu ca s judece, ci ca s-l mntuiasc pe om (v. Ioan 12, 47), Acela Care ne-a iubit att de mult,
nct a primit s Se rstigneasc pentru noi, Preabunul si Atotputernicul Hristos Dumnezeu. El Se reveleaz pe Sine
omului ntr-o relatie vie, personal, n interiorul Bisericii pe care El nsusi a ntemeiat-o spre a exista pn la
sfrsitul veacurilor.
Pentru ca omul s-si improprieze aceast revelatie, trebuie s intre n staulul duhovnicesc al Bisericii. Aici l va
ntlni pe Singurul Dumnezeu Adevrat, pe care l va cunoaste prin experienta nemijlocit a comuniunii personale.
Felul de vietuire al omului este cel care determin profunzimile acestei comuniuni. Cnd omul si armonizeaz
modul de viat cu voia lui Dumnezeu, cu poruncile lui Hristos, atunci ncepe s se asemene cu Dumnezeu, s devin
Dumnezeu prin har si prtas al celor mai adnci taine ale vietii.
Aceast revelatie care se amplific gradat poate ajunge - prin rugciune - pn la vederea Luminii necreate a Sfintei
Treimi, n care persoana uman se uneste ontologic, n mod constient si real, cu Dumnezeu. Omul trieste n
Dumnezeu si Dumnezeu trieste n om. Omul devine teofor si cunoaste tainele lui Dumnezeu prin trire,
participnd el nsusi la viata dumnezeiasc.
Cei care au ajuns la asemenea msuri duhovnicesti devin capabili s ne nvete si s ne transmit si nou ceea ce
triesc ei, si astfel s ne cluzeasc si pe noi la cunoasterea treptat si la iubirea Adevratului Dumnezeu. Un astfel
de om a fost printele Paisie. El ne-a druit nu numai inima sa, ci si ntreaga sa experient, pus n slujba
ndrumrii noastre sufletesti ctre dragostea lui Hristos.
S urmm asadar pasii btrnului si ai tuturor sfintilor de peste veacuri, si s-i chemm nencetat n rugciuni,
astfel nct fiecare dintre noi s dobndeasc experienta lui Dumnezeu n Duhul Sfnt. Atunci toate se vor aseza pe
fgasul lor firesc: vom deosebi adevrul de minciun, realitatea de imaginar, lumina de ntuneric. Cci nu exist
nimic mai nsemnat, mai de trebuint, mai nalt n aceast lume dect cunoasterea si iubirea Adevratului
Dumnezeu.
Pentru c ceea ce se pierde sau se cstig la sfrsitul oricrei cltorii omenesti n aceast lume nu este nimic mai
putin dect viata vesnic.

Cu nesimtire imi adaug site-ul aici, Pustnicul Digital, poate se foloseste cineva
Titlu Engleza: The Gurus, the Young Man, and Elder Paisios

Marii Initiati Ai Indiei Si Cuviosul Paisie

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Marii Initiati Ai Indiei Si Cuviosul Paisie

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

MARII INITIATI AI INDIEI SI CUVIOSUL PAISIE 1 / 246 DYONYSIOS FARASIOTIS

MARII INITIATI AI INDIEI SI

You might also like