You are on page 1of 2

1

Aci sosi pe vremuri... - Ion Pillat



Ion Pillat, poet elegiat si carturat, debuteaza in anul 1914 cu volumul Eternitati de-o
clipa. Poet traditionalist, se inscrie pe linia unui demers specific acestei orientari cultural
literare. Traditionalistii sunt spirite rafinate, constiente de riscurile cliseizarii unor abordari
poetice cum sunt cele samanatoriste sau poponariste.
Poemul Aci sosi pe vremuri.. apartine volumului Pe Arges in sus care a aparut in
anul 1923, fiind considerat cel mai reprezentativ din lirica pillatiana. Urmarind titlurile din
cuprinsul acestui volum se remarca predilectia poetului pentru evocarea unor imagini
distincte, precum ambianta patriarhala a satului natal sau elementele semnificative din
geografia familiara a autorului.
Doua registre stilistice particularizeaza discursul poetic, intr-o imbinare armonioasa si
originala. Pe de o parte, este ilustrat lirismul obiectiv, in prezentarea celor doua povesti de
dragoste. Lirismul subiectiv este manifestat formal prin comunicarea directa a trairilor si
sentimentelor, la persoana I singular si este evidentiat prin evocarea personalizata a iubirii.
La nivel fonetic si prozodic se observa tima imperecheata, ritmul iambic si masura
versurilor de 13-14 silabe. Versul independent din final relativizeaza constructia clasica.
Tema poeziei este sustinuta la nivelul limbajului de alternanta verbelor la timpul trecut cu
verbele la timpul prezent. Expresivitatea limbajului poetic este data la nivelul textului de
procedeele retorice preferate de Ion Pillat si de simetrie, construind un discurs ce are ca
tema tragismul conditiei umane.
Tematica rurala, preferata de traditionalistu, isi subsumeaza in poezia lui Pillat doua
teme de circulatie universala: iubirea si timpul. Universul rural este ales ca topos al
concretizarii iubirii, care se manifesta pe doua planuri temporale: primul, recuperat prin
amintire, iar cel de-al doilea, al trairii prezentate, repeta experienta celui dintai.
Titlul poeziei, prin conotatia regionala fixeaza un timp si un spatiu ce se identifica cu
trecutul si prezentul existentei umane. Prezentul este dat de adverbul azi care
contrasteaza cu locutiunea adverbiala de timp pe vremuri. Verbul sosi, conjugat la
indivativ prezent simplu sugereaza ideea ca experientele vietii sunt reluate, doar ca
generatiile se succed.
Casa parinteaza, locuinta stramosilor, este numita metaforic casa amintirii ramasa
intr-un indepartat timp, acolo unde paienjeni zabrelira si poarta, si zavor, simbolizand
trecerea timpului. Hornul imbatranit este lipsit de viata fumului, care in mod simbolic ar
reda intimitatea familiei, iar cadrul si-a pierdut legenda o data cu disparitia poterilor si a
haiducilor.
Poetul, insa, acorda naturii solidaritate cu omul, caci elementele sale sunt marcate de
senectute, asemenea fiintelor trecatoare (In drumul lor spre zare imbatranira plopii). In
continuare foloseste titlul poemului o data cu evocarea imaginii din trecut a bunicii
Calyopi. Nepotul, in ipostaza eului liric, ii reinvie chipul la varsta adolescentei cand
2

logodnicul o astepta nerabdator. Povestea de iubire dintr bunic si bunica este transpusa
idiloc intr-o atmosfera romantica, invocandu-se numele unor celebri poeti romantici: Ion
Heliade Radulescu (Eliad) si Alphonse de Lamartine (Le Lac). Masina de epoca este
amintita pentru conturarea timpului trecut, idila dintre ei desfasurandu-se ca in basm.
Timpurile verbale alterneaza, trecutului ii este dat imperfectul, timp al evocarii si
perfectul compus al amintirii, care impreuna fixeaza eternitatea sentimentelor de iubire.
Fractura temporala dintru timpul ideal, al iubirii, si cel real, al imbatranirii, este data de
adverbul departe si de sunetul clopotului (un clopot a sunat), care avertizeaza ca intre
viata si moarte singurul zid protector este fericirea.
Versul De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat este considerat laitmotiv al
poeziei, iar clopotul este simbolul resemnarii, iar pentru George Calinescu devine chiar un
momento reflexiv. Aceasta idee poate fi argumentata de legatura omului, ca fiinta
efemera, cu timpul care trece ireversibil. Antiteza dintre trecut si prezent este redata de
contemplarea portretelor stramosilor atarnate in rame pe peretii casei (Te vezi aevea
numai in stersele portrete), iar cel care le priveste se infioara la gandul ca existenta este
schimbatoare (Te recunosti in ele, dar nu si-n fata ta, /Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l
poti uita).
Versul Ca ieri sisi bunica...si vii acuma tu este inaugurat de un adverb de timp la
gradul comparativ de egalitate ca ieri si realizeaza o paralela a trecutului cu prezentul. Eul
biografic traieste cu nerabdare apropierea de casa patriarhala dara sa stie ca drumul sau
seamana cu drumul parcurs de bunicul sau prin lanul de secara pana in dreptul
pridvorului. Refacerea drumului de odinioara este simbolic recompunerea unei amintiri
care determina tonul nostalgic si confirma ipostaza eului instrainat de un spatiu rural idiloc
ce capata conotatiile perfectiunii. Versurile finale (distihul refren si monoversul) reitereaza
ideea de curgere eterna a timpului, ca ritmurile vitale nu se modifica si dau impresia trecerii,
caci plenitudinea (dezvoltarea completa) umana este echivalata cu iubirea.
Aci sosi pe vremuri scrisa de Ion Pillat apartine literaturii traditionaliste prin
compozitia de factura clasica si prin abordarea unei tematici specifice: universul rural,
nostalgia trecutului, trecerea implacabila a timpului si iubirea.

You might also like