TRANSPORTURI AERIENE

Transportul aerian este ramura aviaiei civile sau militare care se ocup
de transportul persoanelor sau al mrfurilor pe calea aerului.
[1]
Reteaua de transport aerian este
constituit din ci si noduri; legturile dintre noduri se realizeaz cu ajutorul mjloacelor de transport
(avioane si elicoptere).
La fiecare minut, n lume, 20 de tone de mrfuri i i-au zborul cu avionul. Cele mai mari aeroporturi
europene sunt la: Paris, Londra, Moscova, Frankfurt, Atena, Roma, Copenhaga.
Transportul aerian a revoluionat transportul global, reducnd dramatic timpul necesar cltoriei pe
mari distane. Cltoriile peste oceane, care ar fi putut dura sptmni sau chiar ani, acum pot fi
fcute n cteva ore.

Avioanele. Avioanele sunt vehiculele mai grele dect aerul, care folosesc aripi pentru a produce
portan. Avioanele transport oameni, mrfuri, pot, etc. Avionul a revoluionat de asemenea i
rzboiul. Multe descoperii n domeniul aeronauticii, cum ar fi motorul cu reacie, au fost descoperite de
savani i ingineri militari.

Primul zbor pilotat al unui avion a avut loc n 1903, fiind realizat de fraii Wright la Kitty Hawk, n
Carolina de Nord, S. U. A. Odat cu mbuntirea tehno-logiei, zborurile mai lungi au devenit posibile.
Zborul aviatorului american Charles Lindbergh peste Atlantic, n 1927, a ajutat la trezirea interesului
public pentru cltoriile aeriene intercontinentale.

Dezvoltarea tehnologic a produs avioane mai mari, mai rapide i mai dura-bile. Introducerea
motorului cu reacie n 1941 a ajutat la inaugurarea avioanelor cu reacie n zborurile comerciale de
dup cel de-al doilea rzboi mondial. Primul zbor al unui avion comercial cu reacie n S. U. A. a avut
loc n 1958 i a fost fcut de ctre un Boeing 707. Boeing-ul 747 Jumbo Jet, care are o capacitate de
peste 300 de locuri, a intrat n serviciu n 1970. Supersonicul franuzesc Concorde i-a nceput
serviciul n 1972.

Elicopterele. Un elicopter obine portan de la un set de palete rotoare, i nu de la aripi fixe, aa cum
fac avioanele. Elicopterele sunt folosite n orae pentru a transporta cltorii din zonele suburbane la
aeroporturi. Elicopterele asigur de asemenea evacuare medical i acces la zone greu de ajuns, cum
ar fi platformele petroliere i regiunile muntoase. Elicopterele sunt de asemenea importante vehi-cule
militare. Forele militare le folosesc pentru transportul de mrfuri, evacuare medical i pentru lupt.

Prima ridicare a unui elicopter de la sol a avut loc n 1907, cnd un elicopter francez s-a ridicat de la
sol timp de cteva secunde. Totui, mai era nevoie de multe ajustri pn cnd elicopterele s poat
deveni practice. Germania a produs primul elicopter practic n 1936, iar Armata S. U. A. a produs
primul elicopter echi-pat pentru lupt n 1942. Elicopterle au fost folosite prima dat n scopuri militare
n timpul celui de-al doilea Rzboi Mondial.

Vehiculele mai uoare dect aerul. Baloanele i dirijabilele sunt vehicule mai uoare dect aerul, care
se bazeaz pe aer cald sau gaze mai uoare dect aerul pentru a obine portan. Baloanele se
bazeaz pe curenii de aer pentru propulsie i sunt folosite mai ales pentru recreere sau cercetri
asupra vremii de mare altitu-dine. Dirijabilele i zeppelinele, combin un balon cu gaz mai uor dect
aerul, cu elici pentru navigaie i manevrabilitate.

Dirijabilele erau folosite odinioar pentru transportul de pasageri i promi-teau mult ca mijloc de
transport. Totui, popularitatea lor a sczut dup cteva accidente majore, incluznd catrastrofa
dirijabilului german Hindenburg, n New Jersey, n 1937. Astzi, mici zeppeline care folosesc heliu
sunt folosite pentru scopuri publicitare. Ele pot fi deseori vzute la evenimentele sportive majore.
In perioada postbelica traficul aerian de pasageri si marfa pe plan mondial a cunoscut o dezvoltare
rapida. Avionul a incetat de multa vreme sa mai constituie un mijloc de transport luxos sau prohibitiv,
fiind preferat tot mai mult pentru rapiditatea transporturilor, pentru buna organizare si derulare a
traficului, pentru confortul si siguranta crescanda a zborurilor.
O utilizare tot mai larga cunoaste avionul si in domeniul transportului de marfuri, indicatorul de
transport in tone-mile dublandu-se pe plan mondial la fiecare 8 10 ani.
Avionul poate asigura aprovizionarea ritmica a unor localitati inaccesibile altor mijloace de transport,
utilizarea unor ambalaje usoare si ieftine, eliminarea cheltuielilor cu depozitarea marfurilor inainte si
dupa efectuarea transportului, evitarea transbordarilor excesive care duc la deteriorarea marfurilor etc.
Tot mai multe sunt produsele care se preteaza la transportul cu avionul, incepand cu cele a caror
perisabilitate se manifesta in ore (seruri, vaccinuri etc) si continuand cu produsele perisabile obisnuite
(legume si fructe proaspete, fructe de padure, carne proaspata, branzeturi etc), cu produsele urgente
la transport (piese de schimb, documentatii tehnice, posta etc). In general, la transportul cu avionul se
preteaza o gama larga de marfuri, in special marfuri cu valoare unitara ridicata si greutate sau volum
redus. Numai astfel de marfuri, desi grevate de costul relativ ridicat al transportului aerian, se
dovedesc a fi totusi rentabile si se recomanda a fi transportate cu avionul.
In ultimele doua decenii s-au intensificat tot mai mult preocuparile constructorilor de avioane pentru
cresterea capacitatii de transport a avioanelor. In medie, la fiecare cinci ani a aparut o noua generatie
de avioane, cu o capacitate de doua ori mai mare decat a celor din generatia precedenta. Astazi, un
avion de tip Boeing 747 poate transporta 490 pasageri, respectiv 115 tone de marfa.
Pentru transportul marfurilor se folosesc atat avioane mixte, pentru pasageri si marfuri (marfurile fiind
incarcate in cala avionului, aflata sub puntea pe care sunt montate scaunele pentru pasageri), cat si
avioane construite special pentru transportul marfurilor, sau adaptate la astfel de transporturi. Tendinta
principala este insa aceea a utilizarii tot mai largi a avioanelor specializate. Cele mai multe dintre
acestea permit o incarcare si descarcare rapida a marfurilor, in principal a celor ambalate in
containere speciale. Acestea sunt usoare si rezistente, sunt construite de obicei din aluminiu, fibre de
sticla sau fibre lemnoase, permitand un grad inalt de mecanizare a operatiunilor de incarcare-
descarcare. Coada sau botul rabatabil ale acestor avioane specializate permit accesul usor si rapid al
marfurilor containerizate in interiorul avionului. Containerele au impulsionat intr-o mare masura
dezvoltarea traficului combinat, in special al celui aerian auto. S-a creat astfel posibilitatea unui
transport rapid al marfurilor din poata-n poarta, in care marfurile sunt aduse la aeroportul de
expediere si sunt preluate apoi la aeroportul de destinatie, cu ajutorul autovehiculelor.
Progresul tehnic este factorul cel mai important care sta la baza dezvoltarii transporturilor aeriene.
Realizarile in crearea de noi materiale, mai usoare si mai rezistente, introducerea unor procese
tehnologice perfectionate, precum si a tehnicii electronice de calcul au permis in ultimii ani o puternica
dezvoltare a parcului de avioane pe plan mondial. Astfel, pe langa cresterea capacitatii avioanelor, au
crescut permanent distantele de zbor, viteza si randamentul avioanelor.
De pilda, daca in primii ani de dupa cel de al doilea razboi mondial raza de actiune a celor mai
perfectionate avioane pentru distantele lungi se limita la 3000 km. In prezent companiile aviatice detin
avioane care permit zboruri fara escala pe distante de pana la 10000 km si chiar mai mult. Progrese
importante au avut loc si pe liniile scurte. Daca in primii ani de dupa razboi pe distantele scurte
predominau avioanele cu raza de zbor de circa 1000 km, in prezent avioanele exploatate pe distante
scurte au o lungime de zbor de circa 3500 km (cu incarcatura comerciala maxima).
Viteza avioanelor cargo a crescut in perioada postbelica de 3 3,5 ori, apropiindu-se de viteza
sunetului. Cresterea a fost mai mare la avioanele cu reactie si mai mica la avioanele dotate cu motor
cu piston sau turbina. Acestea din urma sunt inlocuite treptat de avioanele cu reactie, mai sigure si
mai puternice, mai robuste in functionare si mai economice. Perioada dintre doua reparatii la unele
motoare cu reactie se ridica pana la 12000 ore de zbor, fata de 500 1200 ore la motoarele cu piston
si 1000 4000 ore la motoarele cu turbina.
Ca rezultat al cresterii vitezelor de zbor, a razei de actiune a avioanelor, a capacitatii lor de transport
si vitezei operatiunilor de incarcare descarcare, a crescut permanent randamentul avioanelor,
respectiv capacitatea lor de a realiza intr-o unitate de timp, un anumit volum de transport, exprimat in
tone-km sau pasageri-km. In perspectiva, perfectionarea avioanelor va merge in continuare pe linia
cresterii randamentului acestora, a constructiei de avioane mari subsonice pentru transportul
marfurilor si al pasagerilor, precum si a avioanelor supersonice, pentru pasageri.
Din cele de mai sus rezulta principalele caracteristici ale transportului aerian si anume:1 a) rapiditatea
(distante mari sunt parcurse in timp record, pe rute directe, neinfluentate de conditiile geografice); b)
convertibilitatea, respectiv posibilitatea pe care o ofera avioanele in privinta adaptarii operative la
diversele categorii de transport (transport de marfa, de calatori, mixt, posta etc); c) oportunitatea,
respectiv transportul la locul si timpul oportun in diverse puncte ale globului; d) eficacitatea, respectiv
posibilitatea realizarii de curse aeriene in conditii constante de regularitate si frecventa. Prin
regularitate se intelege raportul dintre numarul curselor plecate conform orarului de zbor (fara intarzieri
sau anulari) si numarul curselor programate. Prin frecventa se intelege numarul curselor realizate de o
companie aeriana, pe o anumita ruta, intr-o perioada de timp determinata (zi, saptamana etc), e)
accesibilitatea, respectiv transportul la preturi rezonabile al marfurilor si al calatoriilor; f)
comfortabilitatea caracteristica esentiala a transportului de calatori; si g) siguranta zborurilor. Privit
prin prisma raportului dintre numarul de accidente si volumul traficului anual pe plan mondial,
transportul aerian s-a dovedit in ultimii ani cel mai sigur mod de transport.
Din punct de vedere comercial, aeronavele pot fi exploatate in regim de linie, respectiv prin curse
regulate stabilite potrivit unui orar de zbor adus la cunostinta beneficiarilor de transport in mod public,
si prin curse neregulate (charter), realizate in baza contractelor incheiate intre compania aeriana si
diversi beneficiari care doresc sa exploateze pe o perioada de timp determinata avioanele luate in
chirie.
Marile companii aeriene asigura exploatarea comerciala a aeronavelor din dotare atat in regim de linie
cat si prin zboruri charter.

5.2 Autoritatea de stat in domeniul aviatiei civile
In calitate de organ de specialitate al administratiei publice centrale si de autoritate de stat in domeniul
aviatiei civile, Ministerul Transporturilor are urmatoarele atributii:
elaboreaza strategia de dezvoltare a aviatiei civile, in conformitate cu politica economica a
Guvernului si cu planurile de dezvoltare a transporturilor; in acest scop, emite reglementarile
aeronautice specifice care stau la baza serviciilor de transport aerian si a exploatarii infrastructurii
aferente activitatilor de aviatie civila;
asigura administrarea proprietatii publice din domeniul aviatiei civile si reprezinta Romania in
organismele internationale specifice la nivel de stat si guvernamental, stabileste legaturile cu celelalte
ministere, autoritati publice si organizatii;
emite reglementari obligatorii de licentiere si de autorizare a agentilor aeronautici care efectueaza
sau vor efectua activitati de transport aerian si stabileste conditiile de acordare, suspendare sau
anulare a licentelor si a autorizatiilor; emite reglementari obligatorii privind siguranta traficului in
transporturile aeriene si supravegheaza respectarea acestora;
asigura reglementari aeronautice obligatorii pentru efectuarea transporturilor aeriene de marfuri
periculoase;
asigura reglementarea si organizarea circulatiei aeronavelor civile in spatiul aerian national, in
colaborare cu organele specializate ale Ministerului Apararii Nationale;
1
I.Cristea, O.C.Ionescu, V. Stanciu, Transportul aerian de pasageri si de marfa, Bucuresti, Editura
Tehnica, 1981, p.29 si urm.
coordoneaza sistemul de securitate in domeniul aviatiei civile; ancheteaza incidentele si accidentele
din domeniul aviatiei civile;
organizeaza si exercita activitatile de registru, de inspectie si de control in aviatia civila; asigura
certificarea tehnicii de aviatie civila;
organizeaza examene si emite atestate, certificate, licente si brevete pentru personalul aeronautic
civil;
gestioneaza frecventele de telecomunicatii alocate pentru aviatia civila; aproba survolarea spatiului
aerian al Romaniei, decolarea si aterizarea aeronavelor civile de pe / si pe aeroporturile situate pe
teritoriul Romaniei;
autorizeaza efectuarea de lucrari in zonele de transport aerian de interes public; asigura asistenta
operatiunilor de cautare si de salvare a aeronavelor aflate in primejdie; coordoneaza sistemul national
de facilitati aeronautice;
asigura, direct sau prin delegare de competenta, prin institutii publice sau societati comerciale
autorizate, elaborarea si punerea in aplicare a reglementarilor aeronautice corespunzatoare,
pregatirea si perfectionarea personalului aeronautic civil, certificarea si inmatricularea aeronavelor
civile, inspectia si controlul acestora, anchetarea incidentelor si a accidentelor de aviatie civila, precum
si controlul tehnic si inspectia de siguranta a zborului si securitate aeronautica pentru transportul
aerian.

5.3 Spatiul aerian national si caile de navigatie aeriana
Spatiul aerian national reprezinta coloana de aer situata deasupra teritoriului de suveranitate al
Romaniei, pana la limita inferioara a spatiului extraatmosferic. Acesta cuprinde:
spatiul de circulatie aeriana, reprezentand portiunea din spatiul aerian national unde se permite
activitatea aeronautica in aer si pe terenurile destinate decolarilor si aterizarilor, indiferent de
apartenenta si de natura activitatii de zbor;
zonele rezervate, reprezentand portiunile din spatiul aerian national destinate activitatilor aeronautice
de scoala, de incercare si de omologare a aeronavelor etc.;
zonele reglementate, constituite din zone periculoase, zone restrictionate sau zone interzise, precum
si caile aeriene conditionale si zonele de activitate comuna la granita.
Din punct de vedere administrativ, spatiul aerian al tarii noastre se imparte in:
- spatiul aerian rezervat unitatilor subordonate Ministerului Transporturilor si anume: zonele
aeroporturilor deschise traficului intern si international (zonele de control de aerodrom); caile aeriene
interne si internationale; regiunea terminala de control Bucuresti; zonele aeroporturilor aviatiei utilitare
si sportive; precum si spatiul aerian de la sol pana la inaltimea de 200 m (in zonele de ses), 400 m (in
zonele de deal) si 700 m (in zonele de munte);
- spatiul rezervat unitatilor care produc sau repara aeronave, necesar controlului tehnic al aeronavelor
construite sau reparate de acestea;
- spatiul rezervat aviatiei militare.
Asigurarea cerintelor de dirijare si control al zborurilor impune clasificarea spatiului aerian national
in: controlat si necontrolat.
Spatiul aerian controlat este destinat zborurilor aviatiei de transport, unde se asigura dirijarea si
controlul traficului aerian pentru zborul dupa instrumente de navigatie aeriana. Restul spatiului aerian
este necontrolat.
Spatiul aerian controlat cuprinde: regiuni de control; regiuni terminale de control si zone de control de
aerodrom.
Regiunea de control, delimitata vertical si orizontal, reprezinta parte din spatiul aerian controlat si
cuprinde caile de navigatie aeriana, respectiv culoarele de zbor. Acestea au forma de paralelipiped,
respectiv sunt delimitate pe verticala si pe orizontala (departajare spatiala); de asemenea, sunt
departajate si longitudinal (departajare in timp). Departajarea spatiala si in timp are ca scop evitarea
pericolului de coliziune a aeronavelor in aer, principala departajare si cea mai sigura fiind cea pe
verticala. Daca aceasta din urma nu este suficienta, se trece la departajarea pe orizontala.
Departajarea longitudinala este folosita in mod obligatoriu la decolarea si aterizarea aeronavelor si, in
caz de necesitate, si pe traseele de zbor.
Regiunea terminala de control este partea din spatiul aerian controlat, cu anumite dimensiuni pe
verticala si orizontala. Este organizata pentru coordonarea zborurilor in doua sau mai multe zone de
control
de aerodrom vecine sau cu trafic aerian intens. Romania are o singura regiune terminala de control,
respectiv cea a Capitalei, delimitata pe verticala de la 500 m la 3050 m de la sol, iar pe orizontala la
70 km.
Zona de control de aerodrom este parte a spatiului aerian controlat, cu dimensiuni pe verticala si pe
orizontala, care incepe de la suprafata solului si pana la o anumita inaltime. Forma zonei de control de
aerodrom se organizeaza in mod specific pentru fiecare aerodrom deschis traficului public.
Administrarea si exploatarea cailor aeriene romane, organizarea si asigurarea tehnica a acestora,
dirijarea si controlul circulatiei aeronavelor romanesti si straine pe caile aeriene in spatiul aerian al
Romaniei repartizat aviatiei civile, organizarea si realizarea informarii aeronautice si meteorologice a
transportatorilor aerieni romani si straini, asigurarea legaturilor permanente ale cailor aeriene nationale
cu cele ale statelor vecine si cu aeroporturile din tara, precum si realizarea serviciului de
telecomunicatii aeronautice si meteo, constituie obiectul de activitate al Administratiei romane a
serviciilor de trafic aerian (Romanian Air Trafic Services Administration ROMATSA). Aceasta este
persoana juridica romana, cu statut de Regie autonoma si functioneaza pe baza de gestiune
economica si autonomie financiara.
Din structura ROMATSA fac parte, ca subunitati fara personalitate juridica, Directii regionale ale
cailor aeriene (la Bucuresti, Arad, Bacau, Cluj, Constanta), Centrul national de protectie meteorologica
a navigatiei aeriene, Radiofaruri de ruta (la Floresti, Strejnic, Mizil, Urziceni, Tandarei, Curtea de
Arges, Tirgul Jiu, Deva, Brasov, Galati), Centrul national de telecomunicatii aeronautice s.a..
In spatiul aerian national, zborul aeronavelor este permis:
a) aeronavelor civile, in baza programarii sau a autorizatiei de survol; b) aeronavelor de stat
romanesti, in conformitate cu reglementarile specifice;
c) aeronavelor militare straine, inclusiv celor care transporta trupe, armament, tehnica de lupta etc.
care pot afecta siguranta nationala, in baza autorizatiei de survol acordata de Ministerul
Transporturilor, cu avizul Ministerului Apararii Nationale.
Toate aeronavele civile care survoleaza teritoriul Romaniei au obligatia achitarii unor tarife pentru
utilizarea instalatiilor si serviciilor de trafic aerian. Acestea sunt stabilite, in functie de greutatea
aeronavelor si distanta de zbor parcursa, in conformitate cu anexa IV la Conventia Internationala
privind cooperarea pentru siguranta navigatiei aeriene EUROCONTROL, armonizata prin Protocolul
de la Bruxelles din 1997, la care a aderat si Romania. Astfel stabilite, tarifele de ruta sunt inscrise in
factura emisa de serviciul EUROCONTROL, ca o taxa unica, datorata pentru fiecare zbor, de catre
operatorul aeronavei, la momentul efectuarii zborului. Din aceasta taxa incasata de EUROCONTROL
la sediul acesteia, ROMATSA primeste partea care i se cuvine in raport cu intensitatea traficului si cu
distanta de zbor parcursa de aeronavele respective in spatiul aerian al Romaniei.