Emil CIORAN, AMURGUL GNDURILOR

Humanitas, 1994

EMIL CIORAN s-a nscut n 8 Aprilie 1911 la Rsinari (Sibiu),

ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran preot n Rsinari si al
Elvirei (Comaniciu) Cioran. Frecventeaz, ncepnd din 1921, Liceul
Gheorghe Lazr din Sibiu, oras n care se va muta ntreaga familie
n 1924. ntre 1928 si 1932 urmeaz cursurile Faculttii de Litere si
Filozofie din Bucuresti. n ultimul an de facultate public articole n
periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gndirea, Vremea, Azi. si
ncheie studiile universitare cu o tez de licent asupra
intuitionismului bergsonian. n acelasi an (1932) se nscrie la
doctorat, spernd s obtin astfel o burs n Franta sau Germania.
n 1934 i apare prima carte, Pe culmile disperrii, pentru care i se
confer Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri
needitati. Va mai publica nc patru crti n tar, nainte de a se
stabili definitiv n Franta. ntre 1933 si 1935 se afl la Berlin, ca
bursier al Fundatiei Humboldt. Rentors n tar, ocup vreme de un
an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul Andrei Saguna
din Brasov. n 1936 pleac la Paris cu o burs a Institutului francez
din Bucuresti, care i se va prelungi pn n 1944. n 1940 ncepe s
scrie ndreptar ptimas, ultima sa carte n limba romn, a crei
variant definitiv (rmas inedit pn n 1991) va fi ncheiat n
1945, an cnd se stabileste definitiv n Franta. Dup 1945 ncepe s
scrie n limba francez, iar n 1949 i apare la Gallimard prima
carte, Prcis de dcomposition; i vor urma, pn n 1987, nc
nou, publicate la aceeasi prestigioas editur parizian. Cu
exceptia Premiului Rivarol, care i se confer n 1950 pentru
debutul francez, va refuza toate celelalte importante premii
literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier).
SCRIERI: Pe culmile disperrii (Bucuresti, 1934; 1990; 1993);
Cartea amgirilor (Bucuresti, 1936; 1991); Schimbarea la fat a
Romniei (Bucuresti, 1936; 1941; editii revzute 1990, 1993);
Lacrimi si sfinti (Bucuresti, 1937; 1991); Amurgul gndurilor (Sibiu,
1940; Bucuresti, 1991); Indreptar ptimas (Bucuresti, 1991); Prcis
de dcomposition (Paris, 1949) Tratat de descompunere
(Bucuresti, 1992); Syllogismes de lamertume (Paris, 1952)
Silogismele amrciunii (Bucuresti, 1992); La Tentation dexister
(Paris, 1956) Ispita de a exista (Bucuresti, 1992); Histoire et
utopie (Paris, 1960) Istorie si utopie (Bucuresti, 1992); La chute
dans le temps (Paris, 1964) Cderea n timp (Bucuresti, 1994); Le
Mauvais Dmiurge (Paris, 1969); De linconvnient dtre n (Paris,
1973); Ecartlement (Paris, 1979); Exercices dadmiration (Paris,
1986) Exercitii de admiratie (Bucuresti, 1993); Aveux et
anathmes (Paris, 1987) Marturisiri si anateme (Bucuresti, 1994).

EMIL CIORAN
AMURGUL GNDURILOR
HUMANITAS

Coperta seriei
IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE
Editia princeps a acestei crti a aprut la Dacia traian din
Sibiu n 1940. Editia a doua a aprut la Humanitas n 1991. Pentru
reeditarea de fat s-a folosit ca text de baz editia din 1991,
reconfruntat cu editia princeps.
HUMANITAS, 1994
ISBN 973-28-0549-8

... hrniti-l cu pinea si

cu apa ntristrii.
Cronici 2,18
Poti spune usor c universul n-are nici un rost. Nimeni nu se va
supra. Dar afirm acelasi lucru despre un individ oarecare; el
va protesta si va lua chiar msuri spre a te sanctiona.
Asa sntem cu totii: ne scoatem din cauz cnd e vorba de un
principiu general si nu ne e rusine s ne izolm ntr-o exceptie.
Dac universul n-are nici un rost, scpat-am careva din blestemul
acestei osnde?
Tot secretul vietii se reduce la att: ea n-are nici un rost; fiecare
din noi gseste ns unul.
Singurtatea nu te-nvat c esti singur, ci singurul.
Dumnezeu are tot interesul s-si vegheze adevrurile. Uneori, o
simpl smucitur din umeri i le drm pe toate, cci gndurile i
le-au surpat de mult. Dac un vierme e capabil de neliniste
metafizic, si el i tulbur somnul.
Gndul la Dumnezeu este un obstacol sinuciderii, dar nu mortii.
El nu mblnzeste deloc ntunericul de care se va fi speriat
Dumnezeu pe vremea cnd si cuta pulsul prin teroarea
nimicului....
Se spune c Diogene s-ar fi ocupat cu falsificarea de bani.
Orice om care nu crede n adevrul absolut are drept s falsifice
totul.
Diogene, dac se nstea dup Cristos, ar fi fost un sfnt.
Admiratia pentru cinici si dou mii de ani de crestinism la ce ne
poate duce? Un Diogene duios
Platon a numit pe Diogene un Socrate nebun. Greu mai poate fi
salvat Socrate...
Dac ar prinde glas agitatia surd din mine, fiecare gest ar fi o
ngenunchere la un zid al plngerii. Port un doliu din nastere
doliul acestei lumi.
Tot ce nu-i uitare ne uzeaz substanta; remuscarea este la
antipodul uitrii. De aceea se ridic ea ameninttoare ca un
monstru strvechi ce te rpune din privire sau ti umple clipele cu
senzatii de plumb topit n snge.
Oamenii simpli simt remuscri n urma unui act oarecare; ei
stiu de ce le au, fiindc motivele le snt sub ochi. n zadar le-am
vorbi de accese, ei n-ar putea ntelege tria unui chin inutil.

Remuscarea metafizic este o tulburare fr cauz, o neliniste

etic pe marginea vietii. N-ai nici o vin pe care s-o regreti, si totusi
simti remuscri. Nu-ti aduci aminte de nimic, dar te npdeste un
infinit dureros al trecutului. N-ai fcut nici o fapt rea, dar te simti
responsabil de rul universului. Senzatii de Satan n delir de
scrupul. Principiul Rului n mrejele problemelor etice si-n teroarea
imediat a solutiilor.
Cu ct esti mai putin indiferent n fata rului, cu att esti mai
aproape de remuscarea esential. Aceasta-i uneori tulbure si
echivoc: atunci porti povara absentei Binelui.
Violetul e culoarea remuscrii. (Ceea ce e straniu n el pleac
din lupta dintre frivolitate si melancolie, cu triumful ultimei.)
Remuscarea este forma etic a regretului. (Prerile de ru
devin probleme, iar nu tristeti.) Un regret ridicat la rangul de
suferint.
Ea nu rezolv nimic, dar ncepe totul. Aparitia moralei este
identic ntiului freamt de remuscare.
Un dinamism dureros face din ea o risip somptuoas si
zadarnic a sufletului. Numai marea si fumul de tigar ne
dau imaginea ei.
Pcatul este expresia religioas a remuscrii, precum regretul
expresia ei poetic. Primul este o limit superioar; ultimul, una
inferioar.
Te ciesti de ceva ce s-a ntmplat sub tine... Erai liber s dispui
alt curs lucrurilor, dar atractia rului sau a vulgarittii a nvins
reflectia etic. Ambiguitatea pleac din amestecul de teologie si
vulgaritate din orice remuscare.
In nimic nu simti mai dureros ireversibilitatea timpului ca n ea.
Ireparabilul
nu-i
dect
interpretarea
moral
a
acestei
ireversibilitti.
Rul ne dezvluie substanta demonic a timpului; binele,
potentialul de vesnicie al devenirii. Rul este abandonare; binele,
un calcul inspirat. Nimeni nu stie diferentia rational unul de
cellalt. Dar simtim cu totii cldura dureroas a rului si rceala
extatic a binelui.
Dualismul lor transpune n lumea valorilor un altul mai adnc:
nevinovtie si cunoastere.
Ceea ce deosebeste remuscarea de dezndejde, de ur sau de
groaz este o nduiosare, un patetic al incurabilului.

Snt atti oameni pe care i separ de moarte doar nostalgia ei!

In aceasta, moartea si creeaz din viat o oglind pentru a se
putea admira. Poezia nu-i dect instrumentul unui funebru
narcisism.
Att animalele, ct si plantele snt triste, dar ele n-au descoperit
tristetea ca un procedeu de cunoastere. Numai n msura n care
omul l foloseste nceteaz a fi natur. Privind n jurul nostru, cine
nu observ c-am acordat prietenia la plante, animale si la cte
minerale! dar nici unui om.
Lumea nu-i dect un Nicieri universal. De aceea, n-ai unde s
te duci niciodat...
Toate momentele acelea cnd viata tace, ca s-ti auzi
singurtatea... n Paris, ca si ntr-un ctun ndeprtat, timpul se
retrage, se nghemuieste ntr-un colt al constiintei si rmi cu tine
nsuti, cu umbrele si luminile tale. Sufletul s-a izolat si n zvrcoliri
nedefinite se ridic la suprafata ta, ca un cadavru pescuit n
adncimi. Si atunci ti dai seama c mai exist si alt sens al pierderii
sufletului dect cel biblic.
Toate gndurile par gemetele unei rme clcate de ngeri.
Nu poti pricepe ce nseamn meditatia dac nu esti obisnuit
s asculti tcerea. Vocea ei este un ndemn la renuntare. Toate
initierile religioase snt cufundri n adncimile ei. Din misterul lui
Buddha am nceput s bnuiesc n clipa n care m-a apucat frica de
tcere. Mutenia cosmic ti spune attea lucruri, c lasitatea te
mpinge n bratele acestei lumi.
Religia-i o revelatie atenuat a tcerii, o ndulcire a lectiei de
nihilism ce ne-o inspir soaptele ei, filtrate de teama si prudenta
noastr... Astfel se asaz tcerea la antipodul vietii.
De cte ori mi vine-n minte cuvntul: rtcire, de attea ori am
revelatia omului. Si tot de attea ori, parc au atipit muntii pe
fruntea mea...
Suso ne spune, n autobiografia sa, c si-a gravat numele lui
Isus, cu un stil metalic, n dreptul inimii. Sngele n-a curs n zadar,
cci dup o vreme descoper o lumin n acele litere, pe care le
acoper ca s nu le zreasc nimeni. Ce mi-as scrie n dreptul
inimii? Se prea poate c: nefericire. Si surpriza lui Suso s-ar
repeta la interval de secole, dac diavolul ar avea lumin mcar
pentru emblema lui... In felul acesta, inima omeneasc ar ajunge
reclama luminoas a Satanei.

Snt poieni n care ngerii si fac vilegiatura. In ele as semna

flori din marginea deserturilor, ca s m odihnesc n umbra
propriului simbol.
Trebuie s ai spiritul unui sceptic grec si o inim de Iov ca s
ncerci sentimentele n ele nsele: un pcat fr vin, o tristete fr
motiv, o remuscare fr cauz, o ur fr obiect...
Sentimente pure care si au echivalentul n a filozofa fr
probleme. Nici viata si nici gndirea nu mai au n felul acesta
vreo legtur cu timpul, iar existenta se defineste ca o suspendare.
Tot ce se petrece n tine nu se mai poate raporta la nimic, fiindc nu
se ndreapt nicieri, ci se epuizeaz n finalitatea intern a actului.
Devii cu att mai esential, cu ct rpesti istoriei tale caracterul de
temporalitate. Privirile spre cer n-au dat, iar viata n ea nssi e
mai putin localizabil dect neantul.
In dorul dup absolut exist puritatea unui vag, care trebuie s
ne lecuiasc de infectiile temporale si s ne serveasc de prototip
al nencetatei suspendri. Cci aceasta nu-i, n fond, dect
deparazitarea constiintei de timp.
De cte ori m gndesc la om, mila mi neac gndurile. Si astfel
nu-i pot da de urm n nici un chip. O frntur n natur te oblig la
meditatii frnte.
Pasiunea pentru sfintenie nlocuieste alcoolul n aceeasi msur
ca muzica. Tot asa, erotica si poezia. Forme diferite ale uitrii,
perfect substituibile. Betivii, sfintii, ndrgostitii si poetii se afl
initial la aceeasi distant de cer sau, mai bine zis, de pmnt.
Numai cile difer, desi toti snt pe cale s nu mai fie oameni.
Asa se explic de ce o voluptate a imanentei i condamn n mod
egal.
Timiditatea este un dispret instinctiv al vietii; cinismul, unul
rational. Induiosarea? Un amurg delicat al lucidittii, o degradare
a spiritului la rangul inimii.
In orice timiditate se afl o nuant religioas. Teama c nu
sntem ai nimnui, c Dumnezeu este un nimeni, iar lumea opera
lui... Nencrederea metafizic ne creeaz o neprielnicie n fire si o
jen n societate. Lipsa de ndrzneal ntre oameni decantarea
fortei n dispret pleac dintr-o vitalitate nesigur, agravat de
bnuieli la ce e mai esential n lume. Un instinct sigur si o credint
hotrt ti dau dreptul s fii obraznic; te silesc chiar.
Timiditatea-i modul de a-ti nvlui un regret. Cci orice ndrzneal
nu e dect forma pe care o ia lipsa de regrete.

De cte ori nu mai ai iluzii, este ca si cum ai fi servit de oglind

toaletei intime a vietii. Mister mai nduiostor ca n dragostea de
viat nu exist; ea singur calc peste toate evidentele. Trebuie s
nu mai apartii deloc lumii ca viata s-ti par un absolut. O
perspectiv din cer asa o proiecteaz.
Unde apare paradoxul moare sistemul si triumf viata. Prin
si salveaz onoarea ratiunea n fata irationalului. Ce e tulbure
viat nu poate fi exprimat dect n blestem sau imn. Cine nu
poate mnui mai are la ndemn o singur scpare: paradoxul
surs formal al irationalului.

el
n
le

Ce-i el din perspectiva logicii dac nu un joc iresponsabil, iar

din a bunului-simt o imoralitate teoretic? Dar nu ard n el toate
irezolvabilele, nonsensurile si conflictele ce frmnt subteran
viata? De cte ori umbrele ei nelinistite se mrturisesc ratiunii,
aceasta le mbrac soaptele n eleganta paradoxului, spre a le
masca originea. Insusi cel de salon, este el altceva dect expresia
cea mai profund pe care o poate afecta superficialitatea?
Paradoxul nu-i o solutie; cci nu rezolv nimic. Poate fi folosit
doar ca mpodobire a ireparabilului. A voi s ndrepti ceva cu el
este cel mai mare paradox. Fr dezabuzarea ratiunii nu mi-l pot
nchipui. Lipsa ei de patos o oblig s trag cu urechea la
murmurul vietii si s-si desfiinteze autonomia n tlmcirea
acesteia. In paradox, ratiunea se anuleaz pe ea nssi; si-a deschis
granitele si nu mai poate opri nvala erorilor palpitante, a erorilor
care zvcnesc.
Teologii snt paraziti ai paradoxului. Fr ntrebuintarea lui
inconstient, ei trebuiau s depun de mult armele. Scepticismul
religios nu e dect practica lui constient.
Tot ce nu ncape n ratiune este motiv de ndoial; dar n ea nu
este nimic. De aici avntul rodnic al gndirii paradoxale, care a
introdus continut n forme si a dat curs oficial absurdittii.
Paradoxul mprumut vietii farmecul unei absurditti expresive.
i ntoarce ceea ce ea i-a atribuit dintru nceput.
Dac-as fi Moise, as scoate cu toiagul regrete din stnci.
Oricum este si acesta un mod de-a stinge setea muritorilor...
Ceea ce-i religios nu-i chestiune de continut, ci de intensitate.
Dumnezeu se determin ca un moment al frigurilor noastre, asa
nct lumea n care vietuim devine un obiectiv att de rar al
sensibilittii religioase prin faptul c n-o putem gndi dect n
clipele neutre. Fr clduri nu depsim cmpul perceptiei, adic

nu vedem nimic. Ochii servesc pe Dumnezeu numai cnd nu disting

obiectele; absolutul se teme de individualizare.
Intensificarea nu import crei senzatii este semn de
religiozitate. Un dezgust maxim ne dezvluie Rul (calea negativ
spre Dumnezeu). Viciul e mai aproape de absolut dect un instinct
nefalsificat, deoarece participarea la divin este posibil n msura
n care nu mai sntem natur.
Un om lucid si msoar cldurile la fiece pas, spectator al
pasiunii proprii, vesnic pe urmele lui, abandonndu-se echivoc
nscocirilor tristetii sale. In luciditate, cunoasterea este un omagiu
fiziologiei.
Cu ct stim mai mult despre noi, cu att ndeplinim cerintele
unei igiene, care consist n realizarea transparentei organice. De
atta puritate, vedem prin noi. Ajungi astfel s asisti la tine nsuti.
Sursa isteriei sfinte n mnstiri nu poate fi dect ascultarea
tcerii, contemplarea spectacolului de liniste al singurttii. Dar
palpitatia luntric a Timpului, pierderea constiintei n ondulatia
valurilor temporale? Sursa isteriei laice...
Timpul este un surogat metafizic al mrii. Nu te gndesti la el
dect spre a nvinge nostalgia ei.
Dac se admite n univers un infinitezimal real, totul este
real; dac nu exist ceva, nu exist nimic. A face concesii
multiplicittii si a reduce totul la o ierarhie de aparente nseamn a
nu avea curajul negatiei. Distanta teoretic de viat si slbiciunea
sentimental pentru ea ne duc la solutia sovitoare a treptelor
irealittii, la un pro-contra firii.
Situatia paradoxal exprim o indeterminatie esential a fiintei.
Lucrurile nu s-au asezat. Att ca situatie real, ct si ca form
teoretic paradoxul izvorste din conditia nedesvrsirii. Unul
singur, si ar arunca raiul n aer.
Contingenta oazele de arbitrar n desertul Necesittii nu e
sesizabil de formele ratiunii dect prin interventia de mobilitate pe
care-o introduce neastmprul paradoxului. Ce-i el dac nu o iruptie
demoniac n ratiune, o transfuzie de snge n Logic si o suferint
a formelor?
Semnul hotrtor c misticii n-au rezolvat nimic, dar au nteles
totul? Avalansa de paradoxe n preajma lui Dumnezeu, spre a se
usura de teama nentelesului. Mistica este suprema expresie a
gndirii paradoxale. nsisi sfintii au folosit acest instrument al
indeterminatiei spre a preciza indescifrabilul divin.
Senzatii eterice ale Timpului n care vidul si surde lui nsusi...

Melancolia nimb vaporos al Temporalittii.

Existenta demoniac ridic fiece clip la demnitatea de
eveniment. Actiunea moarte a spiritului eman dintr-un
principiu satanic, nct luptm n msura n care avem ceva de
ispsit. Mai mult dect orice, activitatea politic e o ispsire
inconstient.
Sensibilitatea fat de timp pleac din incapacitatea de a tri n
prezent. ti dai seama n fiece clip de miscarea nemiloas a vremii,
care se substituie dinamismului imediat al vietii. Nu mai triesti n
timp, ci cu el, paralel lui.
Fiind una cu viata, esti timp. Trindu-l, mori mpreun cu el,
fr ndoieli si fr chin. Sntatea perfect se realizeaz n
asimilarea temporal, pe cnd starea de boal este o disociere
echivalent. Cu ct percepi mai bine timpul, cu att esti mai naintat
ntr-o dizarmonie organic.
In mod firesc, trecutul se pierde n actualitatea prezentului, se
nsumeaz si se topeste n el. Regretul expresie a acuittii
temporale, a dezintegrrii din prezent izoleaz trecutul ca
actualitate, l vitalizeaz printr-o adevrat optic regresiv. Cci
n regret trecutul pstreaz o virtute de posibil. Un ireparabil
convertit n virtualitate.
Cnd stii nencetat ce agent de distrugere e timpul,
sentimentele care se njghebeaz n jurul acestei constiinte
ncearc s-l salveze pe toate laturile. Profetia este actualitatea
viitorului, precum regretul a trecutului. Neputnd fi n prezent,
transformm trecutul si viitorul n prezente, nct nulitatea actual
a timpului ne usureaz accesul infinittii lui.
A fi bolnav nseamn a tri ntr-un prezent constient, ntr-un
prezent sie nsusi trans-lucid, cci teama de trecut si de viitor, de ce
s-a ntmplat si de ce se va ntmpla, dilat clipa pe msura
imensittii temporale.
Un bolnav care-ar putea tri naiv n-ar fi propriu-zis bolnav, cci
poti fi atins de cancer, dac n-ai teroarea deznodmntului (acest
viitor care fuge nspre noi, nu spre care alergm), esti sntos. Nu
exist boli, ci numai constiinta lor nsotit totdeauna de hipertrofia
simtului temporal.
Uneori nu ni se ntmpl s pipim timpul, s-l pierdem printre
degete, n excese de intensitate care-l proiecteaz n conture
materiale? Sau alteori s-l simtim ca o adiere subtil prin firele de
pr? S fi obosit? Caut el vreun culcus? Snt inimi mai ostenite ca
el si care totusi nu i-ar refuza azilul...

Rul, prsind indiferenta originar, si-a luat Timpul ca

pseudonim.
Oamenii au construit paradisul filtrnd eternitatea, din esent
de vesnicie. Acelasi procedeu aplicat ordinii temporale ne face
inteligibil suferinta. Cci, ntr-adevr, ce este ea dac nu esent
de timp?
Dup miezul noptii, gndesti ca si cum n-ai mai fi n viat sau
n cel mai bun caz ca si cum n-ai mai fi tu. Devii o simpl unealt
a tcerii, a vesniciei sau a vidului. Te crezi trist si nu stii c acestea
respir prin tine. Esti victima unui complot al fortelor obscure, cci
dintr-un individ nu se poate naste o tristete care s nu ncap n el.
Tot ce ne ntrece si are sursa n afar de noi. Att plcerea, ct si
suferinta. Misticii au raportat revrsarea de delicii a extazului la
Dumnezeu, pentru c nu puteau admite c mrginirea individual
este capabil de atta plintate. Asa se ntmpl cu tristetea si cu
toate. Esti singur, dar cu toat singurtatea.
Cnd totul se mineralizeaz, nostalgia nssi devine geometrie,
stncile par fluide fat de mpietrirea vagului sufletesc si nuantele
snt mai prpstioase dect muntii. Atunci nu-ti mai trebuie dect
tremurul si privirea cinilor clcati, si-un ceas hodorogit din alte
secole pern a unei frunti nnebunite.
De cte ori m primblu prin ceat, m dezvluiesc mai usor mie
nsumi. Soarele te nstrineaz, cci descoperindu-ti lumea, te
leag nselciunilor ei. Dar ceata este culoarea amrciunii.
Accesele de mil snt precedate de o stare de slbire general,
n care umbli cu teama de a nu cdea n toate obiectele, de a nu te
topi n ele. Mila este forma patologic a cunoasterii intuitive. Cu
toate acestea, nu poate fi asezat n rndul bolilor, ea fiind un
lesin... vertical. Cazi n directia propriei singurtti.
Noptile albe singurele negre te fac un adevrat scafandru
al Timpului. Cobori, cobori spre lipsa lui de fund... Scufundarea
muzical si nedefinit spre rdcinile temporalittii rmne o
voluptate nemplinit, fiindc nu putem atinge marginile timpului
dect srind din el. Saltul acesta ni-l face ns exterior; i percepem
marginile, dar nu n experienta lui. Suspendarea l transform n
irealitate si-i rpeste sugestia de infinit decor al noptilor albe.
Somnul n-are alt rost dect uitarea timpului, a principiului
demonic ce vegheaz n el.
In biserici m gndesc adesea ce lucru mare ar fi religia dac
n-ar fi credinciosii, ci numai nelinistea religioas a lui Dumnezeu,
de care ne vorbeste orga.

Mediocritatea filozofiei se explic prin faptul c nu se poate

cugeta dect la o temperatur sczut. Cnd esti stpn pe febr,
ornduiesti gndurile ca ppusile; tragi ideile de at si publicul nu
se refuz iluziei. Dar cnd orice privire spre tine nsuti e un
incendiu sau un naufragiu, cnd peisajul luntric e o devastare
somptuoas de flcri evolund la orizontul mrilor atunci dai
drumul gndurilor, coloane turmentate de epilepsia focului interior.
Dac as sti c-am fost trist o singur dat din cauza oamenilor,
de rusine as depune armele. Ei pot fi uneori iubiti sau urti si
totdeauna comptimiti, dar atentia unei ntristri e o concesie
degradant. Clipele de generozitate divin, n care i-am mbrtisa
pe toti, snt inspiratii rare, adevrate gratii.
Iubirea de oameni este boal tonic si n acelasi timp ciudat,
fiindc nu-i sprijinit de nici un element din realitate. Un psiholog
iubitor de oameni n-a existat pn acum si desigur nu va exista
niciodat. Cunoasterea nu merge n sensul umanittii. Snt ns
pauze ale lucidittii, recreatii ale cunoasterii, crize ale ochiului
necruttor, care l pun n situatia stranie a iubirii. Atunci ar dori s
se ntind n mijlocul strzii, s srute tlpile muritorilor, s
dezlege curelele ncltmintei negustorilor ca si cersetorilor, s se
trie prin toate rnile si nsngerrile, s atrne de privirea
criminalului aripi de porumb s fie ultimul om din dragoste!
Cunoasterea de oameni si dezgustul fac din psiholog, de bine,
de ru, o victim a propriilor lui cadavre. Cci pentru el orice iubire
este o ispsire. Oamenii pe care i-a anulat cunoasterea mor n
tine; victimele dispretului tu putrezesc n inima ta. Si ntreg acest
cimitir care prinde viat n delirul de dragoste, n spasmele ispsirii
tale!
Sublimul este incomensurabilul ca sugestie de moarte. Marea,
renuntarea, muntii si orga n moduri diferite si totusi n acelasi
fel snt ncoronarea unui sfrsit, care desi se consum n timp,
destructia lui este totusi dincolo de el. Cci sublimul e o criz
temporal a eternittii.
Ceea ce-i sublim n exemplul lui Isus deriv din rtcirea prin
timp a vesniciei, din nemsurata ei degradare. Tot ce e ns scop n
existenta Mntuitorului atenueaz ideea de sublim, care exclude
aluziile etice. Dac s-a cobort de bunvoie ca s ne salveze, atunci
el ne poate interesa numai n msura n care gustm estetic un gest
etic. Dimpotriv, dac trecerea lui printre noi este numai o greseal
a vesniciei, o ispitire inconstient de moarte a perfectiunii, o
ispsire n timp a absolutului, atunci proportiile enorme ale acestei

inutilitti nu se nalt sub semnul sublimului? Estetica s mai

salveze crucea, ca simbol al vesniciei.
Nu exist o plcere mai mare ca aceea s crezi c-ai fost
filozof si nu mai esti.
A suferi nseamn a medita o senzatie de durere: a filozofa a
medita asupra acestei meditatii.
Suferinta-i ruina unui concept; o avalans de senzatii, care
intimideaz orice form.
Totul n filozofie este de rangul al doilea, al treilea... Nimic
direct. Un sistem se construieste din derivri, el nsusi fiind
derivatul prin excelent. Iar filozoful nu-i mai mult de un geniu
indirect.
Nu putem fi att de generosi cu noi nsine, nct s nu ne zgrcim
n libertatea ce ne-o acordm. De nu ne-am pune piedic, de cte ori
fiece clip n-ar fi altceva dect o supravietuire! Nu se ntmpl de
multe ori s rmnem noi nsine doar prin ideea limitelor noastre?
O biat amintire a unei individualizri trecute, o zdreant a
propriei individuatii... Ca si cum am fi un obiect ce-si caut un
nume ntr-o natur fr identitate. Omul e fcut ca toate
viettile pe msura unor anumite senzatii. Or, se ntmpl ca ele
s nu-si mai fac loc una alteia, n succesiunea normal, ci s
npdeasc toate ntr-o furie elementar, roind n jurul unei
epave din plenitudine care e eul. Unde s mai fie loc atunci
pentru pata de vid care e constiinta?
Este atta crim si poezie n Shakespeare, c dramele lui par
concepute de un trandafir n dement.
Orict amrciune ar fi n noi, ea nu-i att de mare nct s ne
poat dispensa de amrciunile altora. Iat de ce lectura
moralistilor francezi este balsamic n orele trzii. Ei au stiut
totdeauna ce nseamn a fi singur ntre oameni; rar de tot ce e
singurtatea n lume. Pn si Pascal n-a putut nvinge conditia lui de
om retras din societate. O suferint ceva mai redus, si-am fi
nregistrat doar o mare inteligent. Intre francezi si Dumnezeu
s-a interpus totdeauna salonul.
Dou lucruri m-au umplut nencetat de o isterie metafizic: un
ceas care st si un ceas care umbl.
Cu ct oamenii te intereseaz mai putin, cu att devii mai timid
n fata lor, iar cnd ajungi s-i dispretuiesti, ncepi s te blbi.
Natura nu-ti iart nici un pas peste inconstienta ei si-ti urmreste
toate crrile orgoliului, mpnzindu-le de regrete. Cum s-ar explica

altcum c oricrui triumf peste conditia de om i se asociaz o

prere de ru corespunztoare?
Timiditatea mprumut fiintei umane ceva din discretia intim a
plantelor, iar unui spirit agitat de el nsusi o melancolie resemnat
care pare a fi aceea a lumii vegetale. Snt gelos pe un crin numai
cnd nu-s timid.
Dac suferinta n-ar fi un instrument de cunoastere, sinuciderea
ar fi obligatorie. Si viata nssi cu inutilittile ei sfsietoare, cu
bestialitatea ei obscur, care ne trie n erori pentru a ne spnzura
din cnd n cnd de cte un adevr, cine ar putea-o suporta, de n-ar fi
un spectacol de cunoastere unic? Trind primejdiile spiritului, ne
mngiem prin intensitti de lipsa unui adevr final.
Orice eroare este un fost adevr. Nu exist ns una initial,
deoarece ntre adevr si eroare distanta e marcat doar de
pulsatie, de animatia luntric, de ritmul secret. Astfel, eroarea-i un
adevr care nu mai are suflet, un adevr uzat si care asteapt s fie
vitalizat.
Adevrurile mor psihologic, nu formal; ele si mentin
valabilitatea, continund nonviata formelor, desi pot s nu mai fie
valabile pentru nimeni.
Tot ce-i viat n ele se petrece n timp; eternitatea formal le
asaz ntr-un vid categorial.
Pentru un om, cam ct tine un adevr? Nu mai mult ca o
pereche de ghete. Doar cersetorii nu le schimb niciodat. Intru ct
esti ns n rnd cu viata, trebuie s te primenesti ncontinuu, cci
plintatea unei existente se msoar dup suma de erori
nmagazinate, dup cantitatea de ex-adevruri.
Nimic din ceea ce stim nu rmne neispsit. Orice paradox,
curaj de gnd sau indiscretie a spiritului le pltim scump mai curnd
sau mai trziu. Este de un farmec straniu aceast pedeaps care
urmeaz oricrui progres al cunoasterii. Ai sfsiat un vl ce
acoperea inconstienta naturii? l vei ispsi ntr-o tristete a crei
surs n-o vei bnui. Si-a scpat un gnd plin de rsturnri si
ameninttor? Snt nopti ce nu pot fi umplute dect de evolutiile
cintei. Ai pus prea multe ntrebri lui Dumnezeu? Atunci, de ce te
mir povara rspunsurilor ce nu le-ai primit?!
Indirect, prin consecinte, cunoasterea-i un act religios.
Ispsim cu voluptate spiritul si cu toat abandonarea n
inevitabil. Cum dezintoxicarea de cunoastere este imposibil,
deoarece o cere organismul, incapabil de-a se obisnui cu doze

mici, s facem si din actul reflex o reflexie. In felul acesta, setea

infinit a spiritului si afl o ispsire echivalent.
Cultul frumusetii seamn unei lasitti delicate, unei dezertri
subtile. N-o iubesti oare fiindc te scuteste de-a tri? Sub impresia
unei sonate sau unui peisaj, ne dispensm de viat cu un zmbet de
bucurie dureroas si de superioritate vistoare. Din centrul
frumusetii, totul este n urma noastr si nu putem privi spre viat
dect ntorcndu-ne. Orice emotie dezinteresat, neasociat
imediatului existentei, ncetineste mersul inimii. Intr-adevr,
organul timpului, care-i inima, ce-ar mai putea marca n amintirea
vesniciei care e frumusetea?!
Ceea ce nu apartine timpului ne retine respiratia. Umbrele
eternittii, ce se apleac de cte ori singurtatea este inspirat de
un spectacol de frumusete, ne taie suflarea. Ca si cum am pngri
nemrmurirea prin aburii respiratiei noastre!
Cnd toate lucrurile ce le-as atinge ar deveni triste, cnd o
privire furisat spre cer i-ar mprumuta culoarea mhnirilor, cnd
n-ar exista ochi uscati n preajma mea si as evolua pe bulevarde ca
prin mrcini, c urmele pasilor mei le-ar sorbi soarele spre a se
mbta de durere, atunci as avea dreptul si mndria s afirm viata.
Orice aprobare ar avea de partea ei mrturia infinitului de suferint
si orice bucurie sprijinul amrciunilor. E urt si vulgar a scoate o
afirmatie ntritoare din ce nu e plenitudine de ru, durere si
mhnire. Optimismul este un aspect degradant al spiritului, fiindc
nu pleac din febr, din nltimi si ameteli. Tot asa o pasiune ce
nu-si extrage tria din umbrele vietii. In scuipat, n gunoi, n tina
anonim a ulitelor zace un izvor mai curat si nesfrsit mai rodnic
dect n mprtsirea blnd si rational din viat. Avem destule
vine prin care s urce adevrurile, destule vine n care plou,
ninge, bate vntul, apun si rsar sori. Si-n sngele nostru nu cad
stele spre a-si recpta sclipirea?
Nu-i loc sub soare ca s m retin si nici umbr s m
adposteasc, fiindc spatiul devine vaporos n avntul rtcitor
si-n fuga nestioas. Ca s rmi undeva, ca s-ti ai locul tu n
lume, trebuie s fi mplinit miracolul de a te fi aflat n vreun punct
al spatiului, negrbovit de amrciuni. Cnd te gsesti ntr-un loc,
nu faci dect s te gndesti la altul, nct nostalgia se contureaz
organic ntr-o functie vegetativ. Dorinta de altceva, din simbol
spiritual, devine natur.
Expresie a avidittii de spatiu, nostalgia sfrseste prin a-l anula.
Cine sufer numai de pasiunea Absolutului n-are nevoie de aceast
lunecare orizontal pe ntinderi. Existenta stationar a clugrilor

si are sursa n canalizarea vertical, spre cer, a acestor doruri vagi

dup vesnic alte locuri si alte deprtri. O emotie religioas
n-asteapt consolare de la spatiu; mai mult, ea nu-i intens dect n
msura n care l asimileaz unui cadru de cderi.
Cnd nu-i loc n care s nu fi suferit, ce alt motiv poti invoca n
sprijinul rtcirii? Si ce o s te lege de spatiu, cnd albastrul
ntunecat al nostalgiei te dezleag de tine nsuti?
Dac omul n-ar fi stiut introduce un delir voluptuos n
singurtate de mult s-ar fi aprins ntunericul.
Descompunerea cea mai oribil, ntr-un cimitir necunoscut,
este o icoan palid pentru prsirea n care te afli cnd, din aer
sau de sub pmnt, o voce neasteptat ti dezvluie ct esti de
singur.
S n-ai cui s spui niciodat nimic! Numai obiecte; nici o fiint.
Si npstuirea singurttii nu pleac dect din sentimentul c esti
nconjurat de lucruri nensufletite, crora n-ai ce s le spui.
Nu din extravagant si nici din cinism umbla Diogene cu un
felinar, n plin zi, s caute un om. Stim noi prea bine c din
singurtate...
Cnd nu-ti poti aduna gndurile si te supui, nfrnt, argintului lor
viu ca aburul se risipeste lumea si cu ea tu nsuti, c pari a
asculta la marginile unei mri ce si-a retras apele lectura propriilor
memorii scrise ntr-o alt viat... Incotro alearg mintea, spre ce
nicieri si dizolv granitele? Se topesc ghetari n vine? Si-n ce
anotimp al sngelui si-al spiritului te afli?
Mai esti tu nsuti? Nu-ti zvcnesc tmplele de teama contrar?
Esti altul, esti altul...
...Cu ochii pierduti spre cellalt n melancolia neprihnit a
parcurilor.
Despre orice si-n primul rnd despre singurtate esti
obligat a gndi negativ si pozitiv n acelasi timp.
Fr tristete ne-am da noi seama, n aceeasi vreme, de trup si
de duh? Fiziologia si cunoasterea se ntlnesc n ambiguitatea ei
constitutiv, nct nu esti mai prezent tie nsuti si mai solidar cu tine
ca-n clipele de tristete. Va fi aceasta ca si constiinta un agent
de nstrinare de lume, un factor de exterioritate; cu ct ne
ndeprteaz ns de toate, cu att coincidem mai mult cu noi.
Seriozitatea tristete fr accent afectiv ne face sensibili numai
la un proces rational, cci neutralitatea ei n-are adncimea care
asociaz capriciile viscerelor vibratiei spiritului. O fiint serioas
este un animal ce ndeplineste conditiile de om; opreste-i o clip

mecanismul de gndire; nu va observa ce usor a redevenit animalul

de altdat. Rpeste-i ns tristetii reflexia; va rmne destul
imbecilitate sumbr ca zoologia s nu te accepte.
A lua lucrurile n serios nseamn a le cntri fr a participa; a
le lua n tragic a te angaja n soarta lor. Intre seriozitate si
tragedie (aceast tristete ca actiune) este o mai mare deosebire
dect ntre un functionar si un erou. Filozofii snt bieti agenti ai
Absolutului, pltiti din contributiile mhnirilor noastre. Din a lua
lumea n serios si-au fcut o profesie.
Tristetea n forma ei elementar este o genialitate a
materiei. Inspiratie primar fr gnduri. Trupul si-a nfrnt conditia
si tinde la o participare superioar lui, iar n formele reflexive ale
tristetii procesul este completat de o descindere a spiritului prin
vine, ca pentru a ne arta ct de organic ne apartinem.
Rpindu-ne firii si redndu-ne nou, tristetea-i o izolare
substantial a firii noastre, n deosebire de mprstierea ontologic
a fericirii.
In accesele de mil se manifest o atractie secret pentru
proastele maniere, pentru murdrie si degradare. Orice
monstruozitate este o perfectiune fat de lipsa bunului-gust al
milei, acest ru cu aparentele reale ale blndetii.
In mormanul de pete si de devieri ale naturii sau n
rafinamentul vicios al mintii, nu veti gsi o perversiune mai
ntunecoas si mai frmntat ca mila. Nimic nu ne abate de la
frumusete mai mult dect accesele ei. Si dac-ar fi numai
frumusetea! Dar virtutile subterane ale acestui viciu ne ntorc de la
rosturile noastre esentiale si consider depravare tot ce nu eman
din gustul prbusirii, din mlastini si din putregai, ntinderi ale milei
si pretexte ale volupttii ei infernale.
Nici o patologie n-a studiat-o fiindc este o boal practic, si
stiinta a fost totdeauna n serviciul primriilor. Cine-ar adnci
tulburrile luntrice, iadul iubirii perverse de oameni, ar mai
putea ntinde mna vreunui milostiv?
Rostul gnditorului este s ntoarc viata pe toate prtile, s-i
proiecteze fetele n toate nuantele, s revin nencetat asupra
ascunzisurilor ei, s-i bat n jos si-n sus crrile, de mii de ori s
priveasc acelasi aspect, s nu descopere noul dect n ce-a vzut
nelmurit, aceleasi teme s le treac prin toate membrele,
amestecndu-si cugetele-n trup s zdrentuiasc astfel viata
gndind-o pn la capt.

Nu-i revelator pentru ce e nedefinibil n insuficientele vietii c

numai cioburile unei oglinzi sfrmate pot s ne redea icoana ei
caracteristic?
Dup ce ti-ai dat seama c oamenii nu-ti pot oferi nimic si
continui totusi a-i ntlni, este ca si cum ai fi lichidat cu orice
superstitie, dar mai crezi n fantome. Dumnezeu, pentru a obliga pe
singuratici la lasitate, a creat zmbetul, anemic si aerian la fecioare,
concret si imediat la femei pierdute, nduiostor la btrni si
irezistibil la muribunzi. De altfel, nimic nu dovedeste mai mult c
oamenii-s muritori ca zmbetul, expresie a echivocului sfsietor al
vremelniciei. De cte ori zmbim, nu este ca la o ultim ntlnire, si
nu-i zmbetul testamentul aromat al individului? Lumina
tremurtoare a obrazului si a buzelor, umiditatea solemn a ochilor
transform viata ntr-un port, n care vapoarele pleac n larg fr
destinatie, transportnd nu oameni, ci desprtiri. Si viata ce-i, dac
nu locul desprtirilor?
De cte ori m nduioseaz un zmbet, m ndeprtez cu o
povar de ireparabil, cci nimic nu descoper mai nfiortor ruina
care asteapt omul ca acest simbol aparent de fericire si care
exprim mai crud unei inimi desfrunzite freamtul de vremelnicie
al vietii, dect horcitul clasic al sfrsitului. Si de cte ori mi
zmbeste cineva, descifrez pe fruntea luminoas chemarea
sfsietoare: Apropie-te, vezi prea bine c si eu snt muritor! Sau
cnd ochii mi s-au ntunecat de noaptea mea, glasul zmbetului mi
flutur pe lng urechi avide de implacabil: Priveste-m, este
pentru ultima oar!
...Si de aceea zmbetul te opreste de la singurtatea din urm,
si orict nu te-ar mai interesa colegii de respiratie si de putrefactie,
te-ntorci spre ei ca s le sorbi secretul, s te neci n el si ei s nu
stie, s nu stie ce grei snt de vremelnicie, ce mri poart si la cte
naufragii nu ne invit frmntarea inconstient si incurabil a
zmbetului lor, la ce ispite de disparitie te supun, deschizndu-si
sufletul spre tine si tu ridicnd cu freamt si ndurerare
lespedea sursului!
Germinatia fiecrui adevr ne pune corpul la teasc. Ne
stoarcem viata de cte ori cugetm, nct un gnditor absolut ar fi un
schelet ce si-ar ascunde oasele n... transparenta gndurilor.
Paloarea e culoarea ce-o ia gndirea pe fata omeneasc.
Destin nu exist dect n actiune, fiindc numai n ea risti totul,
fr s stii unde vei ajunge. Politica n sensul de exasperare a
ceea ce-i istoric n om este spatiul fatalittii, abandonarea
integral fortelor constructive si destructive ale devenirii.

Si n singurtate risti totul, dar aici fiind n clar cu ce se va

ntmpla, luciditatea atenueaz irationalul soartei. Iti anticipezi
viata, ti triesti destinul ca un inevitabil fr surprize, cci,
ntr-adevr, ce-i singurtatea dac nu viziunea trans-lucid a
fatalittii, maximum de luminozitate n agitatia oarb a vietii?
Omul politic renunt la constiint; singuraticul, la actiune. Unul
trieste uitarea (si asta e politica); cellalt o caut (si asta-i
singurtatea).
O filozofie a constiintei nu poate sfrsi dect ntr-una a uitrii.
Un om care practic o viat ntreag luciditatea ajunge un
clasic al dezndejdii.
Femeia ce priveste spre ceva ofer o imagine de o rar
trivialitate. Ochii melancolici te invit, dimpotriv, la o distrugere
aerian, si setea de impalpabil pe care ti-o satisface funebrul si
parfumatul lor azur te mpiedic s mai fii tu nsuti. Ochi ce nu
zresc nimic si din fata crora dispari, ca s nu le ptezi infinitul cu
obiectul prezentei tale. Privirea pur a melancoliei este modul cel
mai ciudat prin care femeia ne face s credem c a fost cndva
tovarsa noastr n Rai.
Melancolia este o religiozitate fr nevoia Absolutului, o
lunecare din lume fr atractia transcendentului, o slbiciune
pentru aparentele cerului egal insensibilittii la simbolul acestuia.
Posibilitatea ei de a se dispensa de Dumnezeu desi ndeplineste
conditiile initiale ale apropierii de el o transform ntr-o
voluptate, care se satisface cresterii ei proprii si slbiciunilor ei
repetate. Cci melancolia este un delir estetic, suficient siesi, steril
n mitologie. Nu vei gsi n ea nimic strin unui vis legnat, cci nu
genereaz nici o imagine peste cursul etericei sale destrmri.
Melancolia-i o virtute la femei si un pcat la brbati. Asa se
explic de ce acestia au folosit-o spre cunoastere...
Exist n unele sursuri feminine o aprobare duioas, care te
mbolnveste. Ele se ncuib si se depun pe fondul necazurilor
zilnice, exercitnd un control subteran. Femeile ca si muzica
trebuie ocolite n receptivittile tulburi care mresc pn la lesin
pretextele de nduiosare. Cnd vorbesti despre team, despre teama
nssi, n fata unei blonde spiritualizate de paloare si care-si
apleac ochii pentru a suplini prin gest mrturisirea, sursul ei frnt
si amar ti se rostogoleste-n carne si-si prelungeste prin ecouri
chinul su imaterial.
Sursurile snt o povar voluptuoas pentru cel ce le mparte si
pentru cel ce le primeste. O inim atins de delicatete greu poate

supravietui unui surs duios. Tot asa, snt priviri dup care nu te
mai poti hotr pentru nimic.
Un fulg rtcitor prin aer este o imagine de zdrnicie mai
sfsietoare si mai simbolic dect un cadavru. Tot asa, un parfum
neobisnuit ne face mai tristi dect un cimitir, precum o indigestie
mai gnditori dect un filozof. Si mai mult dect catedralele, nu ne
face mai religiosi mna unui cersetor ce ne arat drumul de urmat
ntr-un oras mare si-n care ne-am pierdut?
Incepi a te nelinisti de Timp, cu mult nainte de a-i citi pe
filozofi, privind atent, ntr-un moment de oboseal, fata unui om
btrn. Brazdele adncite de necazuri, de sperante si de nluciri se
nnegresc si se pierd parc fr urm ntr-un fond de ntuneric, pe
care fata l ascunde cu greu, masc nesigur a unui abis
ndurerat. In fiece cut pare a se fi adunat vremea, a se fi ruginit
devenirea, a fi mbtrnit durata. Nu atrn timpul n ridurile
btrnetii si nu e fiecare cut un cadavru temporal? Fata omeneasc
este folosit de demonia vremii ca o demonstratie de zdrnicie. O
poate cineva privi senin n amurgul ei?
Inclin-ti ochii spre un btrn cnd n-ai Ecleziastul la ndemn,
fata lui de care el poate fi perfect strin te va nvta mai mult
ca nteleptii. Cci snt ncretituri care dezvelesc actiunea Timpului
mai nemilos dect un tratat de zdrnicie. Unde s gsesti cuvinte
care s zugrveasc eroziunea lui implacabil, naintarea lui
destructiv, cnd peisajul deschis si accesibil al btrnetii ti se ofer
la toate colturile ca o lectie decisiv si o sentint fr apel?
Neastmprul copiilor n bratele bunicilor s nu fie oroarea
instinctiv de Timp? Cine n-a simtit n srutul unui btrn
inutilitatea infinit a timpului?
De oameni m separ toti oamenii.
De-as alerga ca un nebun n cutarea mea, cine-mi spune c
nu-mi voi iesi niciodat n cale? Pe ce maidan al universului m voi
fi rtcit? M duc s m caut acolo unde se aude lumina..., cci de
mi-aduc bine aminte, iubit-am altceva dect sonoritatea
transparentelor?
Cui nu i se pare c dup fiece amrciune luna a devenit mai
palid si razele soarelui mai sfioase si c devenirea si cere scuze,
schilodindu-si ritmul, aceluia i lipseste baza cosmic a
singurttii.
Ruptura de fiint te face bolnav de tine nsuti, nct este destul
s pronunti cuvinte ca: uitare, nefericire, desprtire, pentru a te

dizolva ntr-un fior mortal. Si atunci, ca s triesti, risti imposibilul:

accepti viata.
A rmne singur cu ntreaga iubire, cu povara infinitului
erotic iat sensul spiritual al nefericirii n dragoste, nct
sinuciderile nu snt probe ale lasittii omului, ci ale dimensiunilor
inumane ale iubirii. Dac n-ar fi atenuat chinurile amoroase prin
dispretul teoretic pentru femeie, toti amantii s-ar fi sinucis pn
acum. Stiind ns ce e ea, au introdus prin luciditate un element de
mediocritate n insuportabilul acelor vpi. Nefericirea n dragoste
ntrece n intensitate cele mai adnci emotii religioase. Ce e drept,
ea n-a construit biserici; dar a ridicat morminte, morminte peste
tot.
Iubirea? Dar priviti cum fiece raz de soare se-ngroap ntr-o
lacrim, de parc astrul strlucitor s-ar fi nscut dintr-un acces de
plns al Divinittii!
Nefericirea este starea poetic prin excelent.
In msura n care animalele snt capabile de nefericire n
dragoste, particip la umanitate. De ce n-am admite c privirea
umed a cinelui sau duiosia resemnat a mgarului nu exprim
uneori regrete fr cuvinte? Exist ceva sumbru si ndeprtat n
erotica animal, si care ne-o face att de strin.
Literatura este o mrturie sigur c noi ne simtim mai aproape
de plante dect de animale. Poezia n mare parte nu-i dect un
comentariu la viata florilor, iar muzica o depravare uman a
melodiilor vegetale.
Orice floare poate servi de imagine nefericirii n dragoste. Asa
se explic apropierea noastr de ele. Si apoi, nici un animal nu
poate fi un simbol al vremelniciei, pe cnd florile snt expresiile ei
directe, ireparabilul estetic al efemerului.
La adic, ce face fiecare om? Se ispseste pe sine nsusi.
N-as putea iubi dect un ntelept nefericit n dragoste...
Ceea ce face orasele mari att de triste este c fiecare om vrea
s fie fericit, iar sansele scad pe msura ce dorinta creste. Cutarea
fericirii indic distanta de rai, gradul cderii umane. Si atunci, s
ne mirm de ce Parisul e punctul cel mai ndeprtat de Paradis?
Poti nghiti biblioteci ntregi, nu vei gsi mai mult de trei-patru
autori care merit a fi cititi si recititi. Proeminentele acestui gen
snt niste analfabeti geniali, care trebuie admirati si la nevoie
nvtati, dar care, n fond, nu ne spun nimic. As vrea s pot
interveni n istoria spiritului omenesc cu brutalitatea unui mcelar
mpodobit de cel mai rafinat diogenism. Cci pn cnd vom mai

lsa n picioare pe attia creatori care n-au stiut nimic, copii

obraznici si inspirati, lipsiti de maturitatea fericirii si a nefericirii?
Un geniu care n-a ajuns la rdcinile vietii, oricte posibilitti de
expresie ar avea, nu trebuie gustat dect n clipe de indiferent.
Este mai mult dect nfiortor s te gndesti ce putini oameni au
stiut ceva cu adevrat, ce putine existente complete au aprut pn
acum. Si ce-i o existent complet, si ce-nseamn a sti? A pstra
o sete de viat n amurguri...
Anumite fiinte simt pornirea spre crim numai pentru a gusta o
viat intensificat, asa nct negatia bolnvicioas a vietii este n
acelasi timp omagiul ei.
Oare ar fi existat criminali dac sngele n-ar fi cald? Impulsul
destructiv caut leacul unei rceli interne si m ndoiesc c, fr o
reprezentare implicit a unei clduri molesitoare si rosii, vreun
pumnal s-ar fi nfipt cndva n vreun trup. Sngele eman aburi
adormitori, n care asasinul ndjduieste a-si mblnzi fiorurile de
gheat. O singurtate nendulcit de nduiosri genereaz crima,
nct orice moral ce vrea distrugerea rului n adncime are de
privit numai o problem: ce directie trebuie s dm singurttii,
acest cadru ideal al ruinei si al descompunerii.
Gsi-va cineva vreodat cuvinte pentru freamtul care
mpreun n infinitatea aceleiasi clipe suprema voluptate cu
suprema durere? Sau vreo muzic, plecnd din toate zorile si
apusurile acestei lumi, putea-va ea transmite altor oameni
senzatiile unei victime cosmice a fericirii si nefericirii? Un
naufragiat btut de toate valurile, izbit de toate stncile, chemat de
toate ntunecimile si care-ar tine soarele n brate! Epav rtcind
cu izvorul vietii la piept, strngndu-i strlucirea lui mortal,
necndu-se cu el n valuri, cci fundurile mrii asteapt din
vesnicie lumina si groparul ei.
Contactul ntre oameni societatea n genere n-ar fi posibil
fr ntrebuintarea repetat a acelorasi adjective. Interziceti-le prin
lege si veti vedea n ce mic msur omul este un animal sociabil.
Vor disprea imediat conversatia, vizitele, ntlnirile, si societatea
se va degrada la raporturi mecanice de interese. Lenea de gndire a
dat nastere la automatismul adjectivului. Aceeasi calificatie i se
aplic lui Dumnezeu si unei mturi. Altdat, Dumnezeu era infinit;
astzi e epatant. (Fiecare tar si are expresiile vidului ei
mental.) Interziceti adjectivul cotidian si definitia celebr a lui
Aristot cade.
Diferentele dintre filozofii antici si cei moderni, att de frapante
si de defavorabile ultimilor, pleac din faptul c acestia au filozofat

la masa de lucru, la birou, pe cnd aceia n grdini, n piete sau la

cine stie ce margine de mare. Apoi anticii, mai lenesi, stteau mult
vreme ntinsi, cci stiau bine c inspiratia vine orizontal. Astfel, ei
asteptau gndurile, pe cnd modernii le siluiesc si le provoac prin
lectur, fcnd impresia c nici unul n-a cunoscut plcerea
iresponsabilittii meditative, ci si-au organizat ideile cu aplicatie de
ntreprinztori. Niste ingineri n jurul lui Dumnezeu.
Multe spirite au descoperit Absolutul din a fi avut o canapea n
preajma lor.
Fiecare pozitie a vietii este o alt perspectiv a ei. Filozofii se
gndesc la alt lume, fiindc grbovi de obicei, s-au sturat a o privi
pe aceasta.
Crui om, zrindu-se-n oglind ntr-un semintuneric, nu i se
pare a se fi ntlnit cu sinucigasul din el?
Poti iubi o fiint impermeabil Absurdului si care nu bnuieste
din ce tragedie pleac el, din cte elegante de venin, din ct
rafinament de dezolare, din cte reflexe vicioase si nseltoare ale
pustiului luntric?
Absurditatea este insomnia unei erori, esuarea dramatic a
unui paradox. Febra spiritului nu poate fi msurat dect prin
abundenta acestor funeralii logice care snt formulele absurde.
Muritorii de totdeauna s-au ferit cu team de ele, au priceput ei
negresit ceva din nobila lor descompunere, dar nu le-au putut
prefera sigurantei sterpe, calmului compromittor al ratiunii.
De cte ori m gndesc la moarte, mi pare c voi muri mai
putin, c nu pot s m sting, stiind c m voi stinge, c nu pot s
dispar, stiind c voi disprea... Si dispar, m sting si mor de
totdeauna.
Viata-i eteric si funebr ca sinuciderea unui fluture.
Nemurirea este o concesie de eternitate pe care moartea o face
vietii. Stim noi ns prea bine c n-o face... Cci atta generozitate
ar costa-o viata.
Pentru fiece problem ti trebuie alt temperatur. Numai
nefericirii i convine oricare...
S pari vesel tuturor si nimeni s nu vad c si fulgii snt
lespezi de mormnt! A avea verv n agonie...
Moralitatea subiectiv si atinge punctul culminant n hotrrea
de a nu mai fi trist.

Permeabil demoniei, tristetea este ruina indirect a moralei.

Cnd rul se opune binelui, el particip la valorile etice ca fort
negativ, cnd ns si cstig autonomia si zace n sine, fr a se
mai afirma n lupt cu el, atunci realizeaz demonia. Tristetea-i
unul din agentii de autonomie a rului si de spare a eticii. Dac
binele exprim elanurile de puritate ale vietii, tristetea-i umbra lui
incurabil.
Creatiile spiritului snt un indicator al insuportabilului vietii.
Tot asa si eroismul.
Melancolia-i starea de vis a egoismului.
De n-ar exista o voluptate secret n nefericire, am duce femeile
s nasc la abator.
Spune unui suflet delicat: desprtire, si ai trezit poetul din el.
Acelasi cuvnt unui om de rnd nu-i inspir nimic. Si nu numai
desprtire, ci orice. Diferenta ntre oameni se msoar dup
rezonanta afectiv a cuvintelor. Unii se mbolnvesc de o sfrseal
extatic ascultnd o expresie banal, altii rmn reci la o prob de
zdrnicie. Pentru aceia, nu este cuvnt n dictionar care s nu
ascund o suferint, iar acestia nici n-o au n vocabular. Prea putini
snt cei ce-si pot ntoarce cugetul oricnd spre ntristare.
Orict s-ar lega bolile de constitutia noastr, este imposibil s
nu le disociem, s nu le gsim exterioare, strine, neavenite. De
aceea, cnd vorbim de un om nesntos i precizm boala ca o
anex fatal, care introduce un plus de iremediabil identittii lui
initiale. In fata noastr, el rmne cu boala lui, care pstreaz o
independent si o obiectivitate relativ. Ce greu e ns a disocia
melancolia de o fiint! Cci ea-i boala subiectiv prin excelent,
inseparabil de cel posedat, aderent pn la coincident, si ca
atare incurabil. S nu existe leac pentru ea? Totusi; dar atunci
trebuie s ne lecuim de propriul eu. Nostalgia dup altceva din
reveriile melancolice nu e dect dorul dup un alt eu, dar pe care-l
cutm n peisaje, n deprtri, n muzic, nselndu-ne fr voie
asupra unui proces mult mai adnc. Totdeauna ne rentoarcem
nemultumiti si ne abandonm nou nsine, cci nu este iesire din
boala care ne poart numele si pe care pierznd-o, nu ne-am mai
afla.
Nu cred ca Dumnezeu s fi fcut pe Eva din coasta noastr, cci
atunci ar trebui s ne ntelegem cu ea si altundeva dect n pat. Dar
la drept vorbind, nu-i si aceasta o nselciune? Sntem oare mai
departe unul de altul dect n cvasiidentitatea orizontal? De unde
altcum pornirea obscur si nestpnit, a ceasurilor tulburi, de a-ti
vrsa plnsuri tainice pe snii femeilor pierdute, n hoteluri vechi?

Nu att din instinct, ct din groaza de plictiseal atrnm de

femeie. Si se prea poate ca ea s nu fie dect o nscocire a acelei
groaze. Din frica de singurtate a lui Adam a plmdit Dumnezeu
pe Eva, si de cte ori ne npdesc fiorurile izolrii am oferi
Creatorului cte o coast, pentru ca, nscut din noi, s ne sorbim
n femeie propria singurtate.
Castitatea este un refuz al cunoasterii. Ascetii si puteau
satisface dorinta de pustiu mai usor n preajma femeii, dac spaima
de ispit nu i-ar fi deposedat de adncimea misterioas a
sexualittii. Panica ntr-o lume de obiecte trezeste un dor mortal de
femeie, ea nssi obiect, nsufletit de patimile plictiselii noastre.
O fiint pe calea unei spiritualizri complete nu mai e capabil
de melancolie, fiindc nu se mai poate abandona n voia ondulatiilor
capricioase. Spirit nseamn rezistent, pe cnd melancolia, mai
mult dect orice, presupune ne-rezistenta la suflet, la fierberea
elementar a simtirii, la incontrolabilul afectelor. Tot ceea ce n noi
e nestpnit, tulbure, irationalul alctuit din vis si bestialitate,
deficiente organice si aspiratii turmentate, ca si explozii muzicale
ce umbresc puritatea ngerilor si ne fac s privim dispretuitor spre
crini constituie zona primar a sufletului. Aici se afl melancolia
acas, n poezia acestor slbiciuni.
Cnd te crezi mai ndeprtat de lume, adierile melancolice ti
dovedesc iluzia apropierii tale de spirit. Fortele vitale ale sufletului
te atrag n jos, te oblig s te scufunzi n adncimea primar, s-ti
recunosti sursele, de care te izoleaz vidul abstract al spiritului,
senintatea lui implacabil.
Melancolia-i o distant de lume prin mijloacele vietii, iar nu ale
spiritului; dezertarea din imanent a tesuturilor. Prin apelul
nencetat la spirit, brbatii i-au adugat o nuant reflexiv, ce n-o
ntlnim la femei, care, nerezistnd niciodat sufletului lor, se
tlzuiesc ntr-o melancolie imediat.
Nevoia de un timp pur, curtit de devenire, si care s nu fie
eternitate.... O subtiere eteric a trecerii, o crestere n sine a
temporalittii, un timp fr curgere... Extaz delicat al mobilittii,
plenitudine temporal n afar de clipe... A te scufunda ntr-un timp
lipsit de dimensiuni si de o calitate att de aerian, c inima
noastr-l poate ntoarce napoi, el nefiind ptat de ireversibil si nici
atins de irevocabil...
...Incep s bnuiesc felul n care el s-a insinuat n Paradis.
Cine n-are organ pentru eternitate o concepe ca o alt form a
temporalittii, nct alctuieste imaginea unui timp ce curge n
afar de sine sau a unui timp vertical. Icoana temporal a

eternittii ar fi atunci o curgere n sus, o acumulare vertical de

clipe, care stvilesc lunecarea dinamic, deplasarea orizontal spre
moarte.
Suspendarea timpului introduce o dimensiune vertical, dar
numai atta vreme ct dureaz actul acestei suspendri. Odat
consumat, eternitatea neag timpul, constituind o ordine
ireductibil.
Schimbarea
directiei
naturale,
violentarea
temporalittii din accesul la vesnicie ne arat cum orice act de
nfrngere a vietii implic si o siluire a timpului. Dimensiunea
vertical a suspendrii este o perversiune a simtului temporal, cci
eternitatea n-ar fi accesibil fr depravarea si vicierea acestuia.
Boala reprezint triumful principiului personal, nfrngerea
substantei anonime din noi. De aceea este ea fenomenul cel mai
caracteristic al individuatiei. Sntatea chiar n forma
transfigurat a naivittii exprim participarea la anonimat, la
paradisul biologic al indiviziunii, pe cnd boala este sursa direct a
separativittii. Ea schimb conditia unei fiinte, plus-ul ei determin
o unicitate, un salt peste firesc. Diferenta ntre un om bolnav si unul
sntos este mai mare ca ntre ultimul si nu import care animal.
Cci a fi bolnav nseamn a fi altceva dect ceea ce esti, a te supune
determinrilor posibilului, a identifica momentul cu surpriz. In
mod normal dispunem de soarta noastr, ne prevedem n fiecare
clip si trim ntr-o sigurant plin de indiferent. Sntem liberi s
credem c n cutare zi, n cutare ceas, vom putea fi seriosi, veseli si
nimic nu ne mpiedic s ne bazm pe interesul ce-l vom acorda
unor lucruri oarecare. Dimpotriv, n constiinta generat de
boal. Nici o urm de libertate; nu putem prevedea nimic, robi
chinuiti ai dispozitiilor si capriciilor organice. Fatalitatea respir
prin toti porii, urtul izvorste din membre si toate alctuiesc
apoteoza necesittii care este boala. Niciodat nu stii ce vei face, ce
se va ntmpla, ce dezastre pndesc n umbrele luntrice, nici n ce
msur vei iubi, nici n ce msur vei ur, prad climatului isteric al
nesigurantelor. Boala care ne separ de natur ne leag de ea mai
ru dect mormntul. Nuantele cerului ne oblig la modificri
echivalente n suflet, gradele de umiditate la dispozitii
corespunztoare, anotimpurile la o periodicitate blestemat. Astfel,
traducem moral ntreag natura. La distant infinit de ea i
tlmcim toate fanteziile, haosul evident sau implicit, curbele
materiei n pendulatiile unei inimi incerte. S stii c n-ai nici o
legtur cu lumea si s-i nregistrezi toate variatiile, iat paradoxul
bolii, necesitatea stranie ce ni se impune, libertatea de a gndi
dincolo de fiint si conditia de cersetor al propriului trup. Cci,
ntr-adevr, nu ntindem mna spre noi nsine, nu ne solicitm

sprijinul, vagabonzi la portile eului nostru, n abandonarea unei

vieti fr leac? Nevoia de a face ceva pentru tine nsuti si a nu te
putea ridica peste o pedagogie a incurabilului!
De-am fi liberi n boli, medicii ar ajunge cersetori, cci muritorii
trag spre suferint, dar nu spre amestecul ei chinuitor de
subiectivitate exasperat si de necesitate invincibil.
Boala este modul n care moartea iubeste viata, iar individul
teatrul acestei slbiciuni. In orice durere, absolutul mortii gust
devenirea, chinul nostru nefiind dect ispita, degradarea voluntar
a ntunericului. Si astfel, suferinta nu e dect un minus de absolut
al mortii.
Mi s-a fcut inima ca ceara si se topeste nluntrul meu.
(Psalm XXII) F, Doamne, ce mai poti pn nu-ti trntesc oasele mele
n cap!
Muzica este timp sonor.
Viata si cu mine sntem dou linii paralele ce se ntlnesc n
moarte.
Fiecare om este propriul lui cersetor.
Ametelile crora snt supusi unii oameni si care i oblig s se
rezeme de arbori sau de ziduri n plin strad au un sens mai adnc
dect snt nclinati a crede filozofii si chiar poetii. A nu mai putea
sta vertical a te degaja de pozitia natural a omului nu-si are
sursa ntr-o tulburare nervoas sau ntr-o compozitie a sngelui, ci
n istovirea fenomenului uman, care implic abandonarea tuturor
caracterelor ce-l nsotesc. Ai uzat omenescul n tine? Atunci
prsesti fatal forma prin care el s-a definit. Cazi; fr ca totusi s
te rentorci la animalitate, cci este mai mult dect probabil c
ametelile ne arunc la pmnt pentru a ne da alte posibilitti de
nltare. Revenirea la pozitia care a precedat fenomenul verticalei
umane ne deschide alte crri, ne pregteste o alt crestere si,
schimbndu-ne nclinarea corpului, ne deschide spre o alt
perspectiv a lumii.
Senzatiile stranii de ameteal, care te apuc orisiunde si mai cu
seam de cte ori distanta de om evolueaz n directia infinitului, nu
indic numai o prezent agresiv a spiritului, dar si o ofensiv
nprasnic a tot ce-am adugat peste constantele soartei umane.
Cci ameteala este simptomul specific al depsirii unei conditii
firesti si al imposibilittii de a mai mprtsi pozitia fizic legat de
ea. Rupndu-se legturile luntrice cu omul, semnele lor exterioare
urmeaz procesul de disolutie. Tulburri analoage trebuie s fi
resimtit animalul cnd a nceput s se ridice n dou labe. Si nu snt

introspectii regresive care ne coboar pn la acele ndeprtate

nelinisti, si amintiri indefinibile care ne apropie de ametelile
nceputului uman?
Tot ce nu este inert trebuie, n grade diferite, s se rezeme. Si
cu att mai mult omul, care nu-si mplineste destinul dect
nscocindu-si sigurante si nu-si pstreaz pozitia dect prin tonicul
nselciunilor. Dar cine e pus n fata sa nsusi, cine lunec n
transparenta propriei conditii, cine nu mai e om dect n
bunvointele memoriei mai poate el apela la sprijinul traditional,
la mndria animalului vertical, si mai poate s se rezeme pe sine,
cnd de mult nu mai este el?
Obiectele l mai tin doar s nu cad, asteptnd s rodeasc
fructele altei vieti n seva attor ameteli.
Putrezeste omul n tine n abuzul pervers al cunoasterii, si
nimic nu exprim mai direct aceast suprem destrmare ca
nesiguranta pasilor n lume. Ameteala consecutiv finalului uman
este un fior de limit, la nceput prevestitor si dureros, apoi
promittor si ntritor. O sperant de o vitalitate drceasc ne mn
spre cderi repetate, n vederea unor purificri nebnuite. Altceva
va ncepe, dup ce omul s-a copt n noi si a lesinat, ceva strin
presimtirii celor rmasi n urm, pe la mijlocul umanittii. S ti se
descompun Dumnezeu n vine, s-l ngropi mpreun cu resturile
tale, ce le vei aduna prin amintiri, si cu strvuri umane si divine
s-ti ngrasi verdeturi de ndejde, si lumini de putregai s sprijine
timiditatea attor zori!
Dar pentru a te purifica de mostenirea omenescului tu, nvat
a obosi, a dizolva, a corupe moartea din tine, de la rspntiile tale.
Priveste un om stingher care asteapt ceva si ntreab-te ce. Si vei
vedea c nimeni n-asteapt nimic, nimic ce n-ar fi moartea. Fost-ai
cndva destul de-nfrigurat s vezi aceasta, s vezi cum toti se-nsal,
cum toti fr s stie ntind spre moarte minile, cnd cred c vine
cineva, c n-au stat n zadar? De ce fiinta singur, cu ochii plecati
de-o atentie obosit, si de ce orice vietate ne pare c n-au ce
astepta, c nu este un ce, n afar de atractia cald si rece a mortii,
rtcitoare prin deserturi, cafenele, paturi vechi si colturi de
strad? S nu existe ntlniri dect cu ea? Pe cine, pe cine poate
astepta un muritor fr s moar? Mergi n calea lui ca s triesti,
s triesti lng un muritor? Ce ngrozitor s nu observi c fugi
dup cei ce mor ca s scapi de moarte!
Nu eu sufr n lume, ci lumea sufer n mine. Individul exist
doar n msura n care concentreaz durerile mute ale lucrurilor, de

la zdreant pn la catedral. Si tot asa, el nu-i viat dect din clipa

n care, de la vierme la Dumnezeu, viettile se bucur si gem n el.
Nici un pictor n-a reusit s redea singurtatea resemnat din
privirea dobitoacelor, fiindc nici unul nu pare a fi nteles
incompatibilul ochilor animalici: o enorm tristete si o lips de
poezie echivalent.
Privirea omeneasc n-a adugat dect accentul de regret poetic,
a crui absent indic la fiintele respective vecintatea originii lor.
Amrciunea este o muzic alterat de vulgaritate. Noblete nu
exist dect n melancolie... De aceea, nu e cu totul neimportant s
stii n ce nuant a urtului de lume te-ai gndit la Dumnezeu...
Un gnditor ce-ar auzi cum putrezeste o idee...
A omor timpul, asa se exprim banal si profund neprielnicia
plictiselii. Independenta cursului temporal fat de imediatul vital ne
face sensibili la inesentialul, la vidul devenirii, care si-a pierdut
substanta; o durat fr continut vital. Trirea n imediat asociaz
viata si timpul ntr-o unitate fluid, creia ne abandonm cu
pateticul elementar al naivittii. Cnd ns atentia, fruct al unor
inegalitti luntrice, se aplic asupra scurgerii vremii si se
nstrineaz de ceea ce palpit n devenire, ne pomenim prezenti
ntr-un gol temporal, care n afar de sugestia unei desfsurri fr
obiect nu ne poate oferi nimic. Plictiseala e prizonieratul n timpul
inexpresiv, emancipat de viat, ce-o evacueaz chiar, spre a-si crea
o sinistr autonomie. Si atunci ce mai rmne? Vidul omului si vidul
vremii. mperecherea a dou neanturi genereaz plictiseala doliu
temporal al constiintei separate de viat. Ai vrea s triesti si nu
poti tri dect n timp; ai vrea o baie de imediat si nu poti dect s
te usuci n aerul purificat de fiint al unei deveniri abstracte. Ce e
de fcut mpotriva plictiselii? Cine e dusmanul ce trebuie rpus sau
mcar uitat? Desigur timpul si numai el. Am fi noi nsine
de-am trage ultimele consecinte. Dar plictiseala se defineste chiar
prin ocolirea acestora; ea caut n imediat ceea ce nu poate fi gsit
dect n transcendent.
A omor timpul nu nseamn dect a nu mai avea timp
cci plictiseala e cresterea lui abundent, multiplicarea lui
nesfrsit n fata srciei imediatului. Omori timpul pentru a-l sili
s intre n tiparele existentei, pentru a nu-si mai nsusi prerogative
de existent.
Orice solutie mpotriva plictiselii este o concesie vietii, a crei
baz se clatin n hipertrofia temporal. Existenta nu-i suportabil
dect n echilibrul dintre viat si timp. Situatiile de limit deriv din
exasperarea acestui dualism. Atunci omul, pus n fata pozitiei

tiranice a timpului, victim n imperiul lui, ce-o s mai omoare,

cnd viata nu mai e prezent dect n sclavia regretului?
As vrea uneori s fiu att de singur, c mortii, enervati de
mahalaua si de zarva cimitirului, l-ar prsi si invidiindu-mi
linistea, mi-ar cere rugtor ospitalitatea inimii. Si cum ar cobor ei
pe scri tainice spre funduri de nemrmurire, deserturile tcerii
le-ar scoate un oftat ce-ar trezi faraonii din perfectiunea
adpostului lor. Astfel ar veni mumiile, dezertnd din ntunecimile
piramidelor, s-si continue somnul n morminte mai sigure si mai
imobile.
Viata: pretext suprem pentru cine e mai aproape de deprtarea
lui Dumnezeu dect de imediatul ei.
De-ar fi femeile nefericite n ele nsele, si nu din pricina
noastr, de ce jertfe n-am fi capabili, de cte umilinte si slbiciuni!
De la o vreme nu mai poti inventa voluptti si nici sorbi delicii,
dect n aromele insinuante, n mrejele mbttoare ale nefericirii.
Cum numai ntmplarea le face triste, pndim si noi prilejul pentru
un exercitiu de gust, ahtiati de umbre feminine, rtcitori nocturni
ai iubirii si paraziti ngndurati ai lui Eros. Femeia-i Paradisul ca
noapte. Asa se proiecteaz n setea de obscuritate mtsoas,
de-ntuneric dureros. Patima amurgurilor o asaz n centrul
zvrcolirilor noastre vietate anonim transfigurat de gustul
nostru de umbre.
In durerile mari, n durerile monstruoase, a muri nu nseamn
nimic, este att de natural, c nu te poti scobor la nivelul unei atari
banalitti. Problema cea mare este atunci a tri; a cuta secretul
acestei chinuitoare imposibilitti, a dezlega taina respiratiei si a
sperantelor. Asa se explic de ce reformatorii frmntati pn la
obsesie de a da alte tipare vietii au fost fiinte ce au suferit peste
marginile chinului! Moartea le prea o evident strivitor de
comun. Si nu apare ea din centrul bolii ca o fatalitate att de
apropiat, nct e aproape comic s-o mai transformi n problem? E
destul s suferi, s suferi ndelung, ca s-ti dai seama c n lumea
asta totul e evident afar de viat. Rpit din mrejele ei, faci tot
posibilul s-o asezi n alte ordine, s-i dai alt curs sau, n sfrsit, s-o
nscocesti. Reformatorii au ales cile prime; ultima e solutia
extrem a unei extreme singurtti.
Frica de moarte este un fruct bolnvicios al zorilor suferintei.
Pe msur ce durerile devin grave si mature, ndeprtndu-ne de
viat aceasta se fixeaz fatal n centrul perspectivei, nct nimic
nu ne desparte mai mult de moarte ca vecintatea ei. Iat de ce,

pentru omul separat de imediat prin infinit, sperante nu mai pot

renaste dect la marginea prpastiei.
De si-ar aseza Dumnezeu fruntea pe umrul meu ce bine ne-ar
sta nou asa, singuri si nemngiati...
O autobiografie trebuie s se adreseze lui Dumnezeu, si nu
oamenilor. Natura nssi ti d un certificat de deces cnd te
povestesti muritorilor.
Nefericirea de a nu fi destul de nefericit...
S nu mai poti tri dect deasupra sau sub spirit, n extaz sau
imbecilitate! Si cum primvara extazului moare n trsnetul unei
clipe apusul obscur al imbecilittii nu se mai termin niciodat.
Fioruri prelungi de nebun beat, tndri si gunoaie risipite n snge
oprindu-i mersul, lighioane scrboase spurcnd gndurile si draci
crnd idei printr-un creier pustiit... Ce vrjmas a biruit spiritul? Si
ce substant de-ntuneric hrneste atta noapte?
Groaza ce se-ntinde la poalele imbecilittii nalt aburi de
adormire mut si viata tace resemnat, n ceremonialul funebru
de-ngropare a spiritului. Un vis de monotonie neagr cruia
locasurile de veci snt prea nguste imensittii lui crepusculare.
Idiotenia este o groaz ce nu poate gndi asupra ei nssi, un
neant material. Cnd separatia de tine nsuti prin reflexie si
pierde din trie si n-ai distant de propria ta groaz, o introspectie
atent te oblig la o privire frteasc spre idioti. Ce mare boal
este groaza!
Cu fiecare zi sntem mai singuri. Ce grea si ce usoar trebuie s
fie ultima!
Dup ce-ai adunat cu trud si cu hrnicie atta izolare,
sentimente de proprietar te-mpiedic s mori cu cugetul mpcat.
Att avut fr mostenitori! Spulberare este cuvntul pentru rosturile
din urm ale inimii...
Azvrlit n preajma propriului gol, spectator al unei poezii
despuiate, incapabil de a te dezmetici dintr-o mhnire rece vidul
luntric ti descoper nedeterminarea infinit ca form a ispsirii.
In plin lumin s te gndesti la noapte, s-ti fug cugetul spre
ea n mijlocul amiezei... Soarele nu numai c nu nvinge ntunericul,
dar mreste pn la suferint aspiratia nocturn a sufletului. De
ne-ar servi azurul de pat si soarele de pern, sfrseala voluptuoas
ar chema noaptea spre a-si ndestula nevoia de oboseal vast. Tot
ce n noi este dimensiune nocturn plmdeste un revers sumbru al
infinitului. Si astfel, sfrseala din zile si din nopti ne duce spre o
nesfrsire negativ.

Singurtatea este o oper de convertire la tine nsuti. Se

ntmpl ns c, adresndu-te numai tie, ceea ce ai mai bun devine
independent de identitatea ta fireasc. Si astfel te adresezi cuiva,
altuia. De aici, sentimentul c nu esti singur de cte ori esti mai
singur.
Dac soarele ar refuza lumii lumina, ultima zi de strlucire ar
asemui-o rnjetului unui idiot.
Cnd ai murit lumii, ti-e dor de tine nsuti si-ti consumi ce-ti mai
rmne de trit ntr-o nostalgie nemplinit. Dumnezeu este un
vecin fat de exilul eului nostru, care ne face s ne cutm pe alte
trmuri si s nu fim niciodat n apropierea noastr, prin soart
inaccesibili nou.
Indivizii snt organe ale durerii. Fr ei, disponibilittile de
suferint ale naturii ar fi transformat-o n haos. Individuatia,
determinndu-se ca form originar a ispsirii, a salvat echilibrul si
legile naturii. Cnd durerea n-a mai putut rmne n ea nssi, au
aprut fiintele ca s-o scape de chinurile virtualittii. Orice act este
o perfectiune de suferint.
Doar prin distinctia nefericirii o femeie se deosebeste de o
servitoare. Gratia funebr este o surs de nedefinibile ncntri.
Asteptarea ca ritm ascendent defineste aspectul dinamic
al vietii. Inteleptii datorit exercitiului lucidittii o suspend,
fr ca totusi s nlture surprizele viitorului. Numai idiotenia
perfectiune a ne-asteptrii se asaz n afar de timp si de viat.
O detasare complet de lucruri nu trebuie s ne permit mai mult
de ceea ce ar fi emotiile unui idiot.
Dup fiece intensitate, nu redevii persoan, ci obiect.
Apropierile de Absolut au urmri mai grave dect orice intoxicare.
Starea consecutiv betiei e domoal si plcut fat de ntepenirea
ce urmeaz slbiciunilor mplinite pentru Dumnezeu. Accesul ultim
te face doar s simti groaza de a nu mai ntelege nimic si nu reintri
n materie dect dup extaz. Cine ar avea curajul s defineasc
acele clipe n care sfintii se uit-n sus spre idioti?
Preocuprile teologice au mpiedicat cunoasterea de sine a
omului. Acesta, proiectnd n Dumnezeu tot ceea ce nu e el, ne
putem da prea bine seama la ce descompunere sinistr ajungea,
dac si aplica interesul si curiozitatea asupra lui nsusi din
nceputuri. Antipodul atributelor divine reduce omul la dimensiuni
de vierme. Si, ntr-adevr, unde am ajuns cu psihologia si
cunoasterea de sine? S ne transformm n viermi, n viermi ce
n-au nevoie s-si mai caute cadavre...

Prostia este o suferint nedureroas a inteligentei. Ea apartine

naturii si n-are astfel istorie. Nici mcar n patologie nu intr
prostii, fiindc au de partea lor eternitatea.
Icoana cea mai veridic a lumii s-ar putea alctui din
licririle unui idiot dac el ar putea nvinge senzatia de
putrezire a sngelui si si-ar da seama uneori de fluxul infinitezimal
al inteligentei sale.
Vocea sngelui este o elegie nentrerupt.
A tri sub semnul muzicii nseamn oare altceva dect a muri cu
gratie? Muzica sau incurabilul ca voluptate...
De n-ai usurat pe nimeni n a nu fi, n-ai cunoscut nicicnd
lanturile fiintei si nici emotia dureros de rar cnd cineva ti
multumeste de a-l fi sprijinit n moarte, de a-i fi ntrit sfrsirea si
gndul sfrsirii, de a-l fi scutit de trivialitatea ncurajrilor si a
ndejdilor.
Nici nu ne nchipuim ce multi snt acei ce asteapt s-i
dezlegm de fericire...
Cele dou tipuri de filozofi: cei ce gndesc asupra ideilor si cei
ce gndesc asupra lor nsisi. Deosebirea dintre silogism si
nefericire...
Pentru un filozof obiectiv, numai ideile au biografie; pentru unul
subiectiv, numai autobiografia are idei. Esti predestinat s triesti
n preajma categoriilor sau n preajma ta. In felul ultim, filozofia
este meditatia poetic a nefericirii.
Oricte pretentii am avea, n fond nu putem cere vietii mai mult
de permisiunea singurttii. i oferim astfel prilejul de a fi
generoas si chiar risipitoare...
Rostul muzicii este s ne mngie de ruptura de natur, iar
gradul slbiciunii pentru ea indic distanta noastr de originar.
Spiritul se vindec de propria autonomie n creatia muzical.
Finetele anemiei ne fac permeabili unei alte lumi, iar n
tristetile ei cdem perpendicular pe cer.
Tot ce nu e sntate de la idiotenie la genialitate este o
stare de groaz.
Sensibilitatea pentru timp e o form difuz a spaimei.
Cnd nu te mai poti gndi la nimic, pricepi prea bine prezentul
absolut al idiotilor, ca si senzatiile de vid ce apropie uneori mistica
de imbecilitate, cu diferenta c n nesfrsitul gol al misticilor se
agit o tendint secret de nltare, plpie stingher un avnt

vertical, pe cnd vidul orizontal al idiotilor este o ntindere stears

pe care lunec surd teroarea. Nimic nu unduieste desertul monoton
al imbecilittii si nici o culoare nu nsufleteste clipa vesnic si zrile
ei moarte.
Putinta de a fi vesel printre oameni, si mai cu seam cnd te
stnjeneste si privirea unei psri, este unul din secretele cele mai
ciudate ale tristetii. Totul e nghetat si tu esti risipitor de zmbete;
nici o amintire nu te mai poart spre cel ce-ai fost si-ti scornesti
sgalnic un trecut; sngele refuz adieri de dragoste si patimile
arunc flcri reci peste ochi stinsi.
O tristete ce nu stie s rd, o tristete fr masc este o
pierzanie ce las-n urm ciuma si, fr ndoial, de n-ar fi rsul,
rsul oamenilor tristi, societatea supunea de mult la penalitti
mhnirile. Pn si grimasele agoniei nu snt dect ncercri nereusite
de rs, care trdeaz ns natura echivoc a acestuia. Asa se explic
de ce astfel de accese ne las un gol mai amar dect o betie sau o
noapte de dragoste. Pragul sinuciderii e un fior ce urmeaz unui rs
nvalnic, fr msur si fr crutare. Nimic nu degradeaz
vitalitatea mai mult ca veselia, atunci cnd n-ai chemare si nu esti
nvechit n ea. Oboselii delicate a tristetii, veselia este un atletism
istovitor.
Pn si tristetea este un mestesug. Cci nu te deprinzi asa de
usor s fii singur si zi de zi trebuie s te cznesti n nemngiere,
supunnd nvala amrciunilor unei culturi intime. Nevoia de stil n
nefericire si de simetrie n mhniri pare a le fi lipsit poetilor. Cci ce
nseamn a fi poet? A nu avea distant de propriile mhniri, a fi
identic nefericirii proprii.
Preocuparea de educatie personal, pn si n aceste lucruri,
trdeaz un rest filozofic ntr-un suflet atins de poezie. Superstitia
teoretic organizeaz totul, pn si tristetea. nssi moartea unui
filozof seamn unei geometrii descompuse, pe cnd poetul,
purtndu-si din viat mormntul, a murit nainte de moarte. Miezul
luntric al poeziei este o sfrsire anticipat si lira n-are glas dect n
preajma unei inimi corupte. Pe nimic nu luneci mai repede n
mormnt ca pe ritm si pe rim, cci versurile n-au fcut dect s
ridice lespezi pentru nsetatii noptii.
Spectacolul unei femei vesele ntrece n vulgaritate vulgaritatea
nssi. Curios cum tot ce-ar trebui s ne fac mai putin strini n
lume sap doar mai crunt la groapa dintre noi si ea.
Oare lumea nu-i strin n sine?
Esti singur totdeauna fat de tine nsuti, nu fat de altcineva.

Filozoful se gndeste la Divinitate, credinciosul la Dumnezeu.

Unul la esent, altul la persoan. Divinitatea este ipostaza
abstract si impersonal a lui Dumnezeu. Credinta fiind un imediat
transcendent, ea si extrage vitalitatea din ruina esentelor. Filozofia
e doar o aluzie existential, precum Divinitatea e un aspect indirect
al lui Dumnezeu.
Nu vorbi de singurtate dac nu simti cum se clatin
Dumnezeu... si nici un blestem, dac nu-L auzi sfrsindu-se n tine.
Viata este ceea ce as fi fost, de nu m-ar fi robit ispita nimicului.
Mor n suflet ecourile echivoce ale clipei n care viata
surpriz a indiferentei initiale strpuns-a linistea neantului.
Dumnezeu este ncercarea ultim de a ne ndestula dorinta de
somn... Astfel devine el un cuib de cte ori cresc aripi oboselii
noastre.
Dezlipirea muzical de lume subtiaz obiectele n fantome;
nimic nu se mai ntmpl n preajma ta si ochii nu mai snt n slujba
fiintelor. Ce s mai vezi, cnd totul se ntmpl departe? Tristetea
deficient optic a perceptiei...
Fiece clip este o groap, nendestultor de adnc, de trebuie
s srim prin attea pn s ne rupem capul.
Nu esti gelos pe Dumnezeu, ci pe singurtatea lui. Cci fat de
disperarea mblsmat care e El, omul e o mumie fsneat.
Timiditatea este arma ce ne-o ofer natura pentru a ne apra
singurtatea.
Cnd te crezi mai tare, te pomenesti deodat la picioarele lui
Dumnezeu. Nici o nemurire nu te poate mntui de o atare cdere.
Dar ce s faci dac rnile vietii snt ochi spre Creator si guri
deschise spre merinde de absolut!
Privegherile nfricosate ne mntuie peste vrerea noastr
de superstitia fiintrii si, obosindu-ne avntul, ne hrnesc din
adierile desertului divin. Slbirea vointei nfige pe Dumnezeu ca
un par de spnzurtoare n mijlocul nesigurantelor noastre...
Absolutul e un stadiu crepuscular al vointei, o stare de foame
istovitoare.
Dragostea de frumusete este inseparabil de sentimentul
mortii. Cci tot ce ne rpeste simturile n fioruri de admiratie ne
ridic ntr-o plenitudine de sfrsit, care nu e dect dorul arztor de a
nu supravietui emotiei. Frumusetea ti sugereaz icoana unei
zdrnicii eterne! Venetia sau amurgurile pariziene invit la o
sfrseal aromat, n care vesnicia pare a se fi topit n timp.

O agonie nemplinit este erotica, si de aceea nu poti iubi

femeia ce nu-ti sopteste despre moarte si nu te ajut n a nu mai fi...
Interpunndu-se ntre noi si lucruri, ea ne-a nstrinat firea,
purtnd astfel rspunderea napoierii noastre n cunoastere. Ct
datoreste spiritul nefericirii n dragoste! S-ar putea prea bine ca el
s nu fie dect opera acesteia.
Observati de altfel c femeile n-au intrat n istorie dect n
msura n care au putut face pe brbati mai singuri.
Bruma de poezie care, de bine, de ru, nvluie acest pmnt
eman din toamna vesnic a Creatorului si dintr-un cer necopt
pentru a-si scutura stelele. Anotimpul la care s-a oprit ne arat prea
bine c El nu-i o auror, ci un amurg, si c doar prin umbre ni-l
apropiem. Dumnezeu o toamn absolut, un sfrsit initial.
Primvara ca orice nceput este o deficient de vesnicie. Si
oamenii care mor n ea snt singurele punti spre absolut. Cnd totul
nfloreste, muritorii devin voluptuosi ai stingerii, ca s salveze
periferia metafizic a primverii.
La-nceput a fost Amurgul.
Intr-o lume fr melancolie, privighetorile ar ncepe s scuipe
si crinii ar deschide un bordel.
Att bucuria, ct si veselia nvioreaz, dar una spiritul si alta
simturile. A vorbit cineva de veselie n mistic? S-a auzit
vreodat de vreun sfnt vesel? Dar bucuria nsoteste extazul si
nvecineaz cu cerul pn si n forme domoale.
Nu poti fi vesel dect ntre oameni; nu poti cunoaste bucuria
dect singur. Trebuie s fii vesel cu cineva; cnd n-ai pe nimeni, esti
mai aproape de piscurile bucuriei.
Nu exist boal de care nu ne-ar vindeca o lacrim ce-ar ncepe
s cnte...
Vrtejul mortal ce uneste viata si moartea dincolo de timp si de
eternitate... Nu poti descoperi acest tainic unde, asezat n afar de
vreme si de vesnicie, dar sufletul se ridic prin flcri finale spre o
pajiste incendiar. Mori si triesti ntr-o logodn mistic cu
singurtatea... Ce demon de fiint si de nefiint te scoate din toate
spre un tot, n care viat si moarte nalt boltile unui suspin?
De-acum s urci prin extaz spiralele unei lumi ce las n urm
nimicul si alte ceruri, n spatiul ce adposteste singurtatea, att de
pur c si neantul l pteaz. Unde, unde? Dar nu simti o adiere,
ca visul de nevinovtie al spumei? Nu respiri paradisul furit de
utopia unui trandafir?

Asa trebuie s fie amintirea neantului ntr-o floare vestejit-n

Dumnezeu.
Doamne, m-am nscut sfrsit n tine, n tine Prea-sfrsitule. Si
uneori ti-am jertfit atta viat, c-am fost fntn sritoare prin
restristea ta. Snt strv sau vulcan n tine? Sau nici tu nu stii,
Prginitule?! Freamtul demiurgic cnd strigi: ajutor! ca viata
s nu moar de infinitul ei... Caut astrul cel mai departe de pmnt;
n el s-mi fac un leagn si un sicriu, si s m nasc din mine si s
mor n mine.
Cnd aspiratia spre neant atinge intensitatea unei erotici,
timpul sau eternitatea nu-ti mai spun nimic. Acum sau pururea snt
elemente cu care se opereaz n lume, snt puncte de reper,
conventii de muritor. Eternitatea ne pare un bun, pe care umblm
s-l cucerim, sau timpul o lips de merit, de care ne scuzm n toate
mprejurrile. Ce snt toate acestea, pentru cine priveste din
absenta absolut si-si deschide ochii n desvrsirea unui nicieri?
Zreste el, n ncntarea pur a nimicului, n privelistea bolnvicios
de goal, vreo pat ce s-ating un nesfrsit virgin?
Timp si eternitate snt forme ale aderentei sau inaderentei
noastre la lume, dar nu ale lepdrii totale, care e o muzic fr
sunete, o aspiratie fr dorint, o viat fr respiratie si o moarte
fr stingere.
La marginea extrem a subtierii fiintei, acum, aici, acolo,
niciodat si totdeauna si pierd ntelesul, cci unde s mai gsesti
un loc sau o clip, cnd nu mai pstrezi din lume nici amintirea ei?
Acest nicieri voluptuos, dar de o voluptate fr continut, e un
extaz formal al irealittii. O stare de transparent devine fiinta
noastr si un trandafir gndit de un nger nu e mai usor si mai
vaporos ca nariparea spre desvrsirea planant a nefiintei.
Vesnicia e un prilej de mndrie a muritorilor, o form
pretentioas, prin care si multumesc un gust trector de nonviat.
Vesnic dezamgiti de ea, ei redevin solidari cu propriile lor fantome
si iubesc mai departe timpul etern care-i viata. Prin ce se
deosebeste acesta de eternitate? In el triesti, cci nu se poate
respira dect n betia infinitei deveniri, pe cnd eternitatea este
luciditatea devenirii.
Cnd, n curgerea lucrurilor, ne scoatem capul nemultumiti si ne
trezim rzvrtiti din betia fiintrii, ncercarea de evadare ne
mpinge spre negarea timpului. Dect, eternitatea ne oblig la o
continu comparatie cu temporalitatea, ceea ce nu se mai ntmpl
n suspendarea radical din experienta neantului, care este

neutralitate att fat de timp, ct si de vesnicie, neutralitate fat de

orice.
Eternitatea ar putea fi treapta final a timpului, precum neantul
sublimarea ultim a eternittii.
Curios cum, atunci cnd ti dai seama c fiintele snt umbre, c
totul e zadarnic te ndeprtezi de lume pentru a gsi unicul rost
n contemplatia nimicului, cnd puteai rmne prea bine n umbrele
si n nimicul de fiecare zi. De unde s derive nevoia de a superpune
neantului efectiv un neant suprem?
Eventualitatea paradisului m face s sorb toate amrciunile
de sub soare... Si chiar fr sansa acelei perfectiuni, nu e ngrozitor
s mori pe la mijlocul lor, s lasi attea nemplinite mhniri, s te
svrsesti n diletant al nefericirii? De-ti supravietuieste o
singur tristete, zadarnic cersit-ai izbvirea nemiloasei nopti.
A vorbi de eternitate si a te fli cu ea presupune o vitalitate a
organului temporal, un omagiu secret timpului, prezent prin
negatie. A sti c esti n eternitate nseamn a fi n clar cu distanta
ta de ea, a nu fi total nluntrul ei. Din zarea unei totalitti vii, a
unei existente prezente, constiinta indic totdeauna o absent.
Doar trind nemijlocit si naiv n vesnicie, ai nfrnt energia
organului temporal. Sfintenia un imediat al eternittii nu se
mndreste cu pasul mplinit n afar de trecerea direct a lucrurilor,
fiindc ea este eternitate. Cel mult, se poate spovedi timpului,
pentru a se usura de excesul substantei proprii. Mrturisirile
sfintilor izvorsc din povara pozitiv a vesniciei. Crtile lor cad n
timp, precum stelele din firmament. Exces de eternitate de o parte
si de alta.
Pierderea naivittii naste o constiint ironic, pe care n-o poti
nbusi nici n preajma lui Dumnezeu. Te tvlesti ntr-o isterie
duioas si spui tuturor c vietuiesti... Si ei te cred.
Devenirea e agonie fr deznodmnt, fiindc supremul nu-i o
categorie a timpului.
Deserturile snt parcurile lui Dumnezeu. Prin ele si plimb
oboseala de totdeauna si prin ele se vaicr chinuitele noastre
avnturi. Singurtatea e punctul nostru comun cu El, dar si cu
diavolul. Din vremuri de-nceput se-ntrec ei n a fi singuri si noi
venit-am trziu, chiar prea trziu, la un concurs fatal. Cnd se vor
retrage din aren, rmne-vom singuri n Singurtate, si pustiurile
vor fi nencptoare pentru un salt mortal.
Vulgaritatea este o cale de purificare egal extazului cu
conditia s fie suferint. Chinul n gunoi, n murdrie, teroarea-n

mahala devin surse mistice si esti mai aproape de cer cnd te

neci cu groaz ntr-o mocirl, dect privind nepstor icoana unei
madone. Blestemul e un act religios; buntatea, unul moral. (Stim
noi prea bine c morala nu-i dect aspectul cettenesc al nclinrii
noastre spre Absolut!)
Din fierberea duhorilor luntrice se ridic aburi avntati spre
azur. De simti nevoia, arunc un scuipat spre astri, esti astfel mai
aproape de mretia lor dect zrindu-i demn si cuviincios. O baleg
rsfrnge cerul mai personal dect o ap cristalin. Si ochii tulburi
au pete de azur ce compromit monotonia albastr a inocentei.
Ceea ce de obicei se numeste perfectiune constituie o priveliste
de fadoare, chiar din lipsa chinului vulgarittii. Imaginile de
desvrsire propuse de muritori trezesc o impresie de
nendestulare, de viat nemplinit si nereusit. Ingerii au fost scosi
din circulatie chiar din acest motiv: n-au cunoscut suferintele
degradrii, volupttile mistice ale putregaiului. Imaginea ideal a
desvrsirii trebuie schimbat, si morala trebuie s-si nsuseasc
avantajele descompunerii pentru a nu rmne o constructie n vnt.
Morala cere purificare. Dar de ce? Ce anume s nlturm?
Desigur, vulgaritatea. Ea nu poate fi ns ndeprtat dect trit
pn la capt, pn n ultima umilire. Numai dup ce ai epuizat
toate posibilittile ei de chin poti vorbi de purificare. Rul moare
doar istovindu-si vitalitatea. De aceea, triumful moralei implic un
exercitiu dureros n mocirl. Inecul n ea e mai greu de sens dect o
puritate de suprafat. Decadenta n sine n-are mai mult adncime
dect inocenta? Un om moral nu-si merit titlul dect n virtutea
titlurilor compromittoare din trecut.
A cdea n ispit nu e a cdea n viat? Du-ne, Doamne, n ispit
si ne mntuieste de cel bun!
Rugciunea de fiecare zi ar trebui s fie o initiere la Rutate si
Tatl nostru s sfsie vlul ce-o acoper, pentru ca privind-o n
fat, familiari pierzaniei, s fim ispititi de cel Bun.
Morala e pierdut de lipsa ei de mister. S n-ascund binele
nici o tain?
Decolorarea pasiunilor, ndulcirea instinctelor si ntreaga
diluare a sufletului modern ne-au dezvtat de mngierile furiei si
ne-au slbit vitalitatea gndirii, din care eman arta de a blestema.
Shakespeare si Vechiul Testament ne prezint oameni fat de care
sntem maimute nfumurate sau domnisori discreti, ce nu stiu s-si
urle n spatiu durerile si bucuriile, s provoace natura sau pe
Dumnezeu. Iat unde au dus cteva secole de educatie si de prostie
savant! Pe vremuri muritorii strigau, astzi se plictisesc. Explozia

cosmic a constiintei a fost nlocuit cu intimitatea. Rabd si crap!

este deviza pentru distinctia omului modern. Distinctia asta-i
superstitia unui gen corupt. Dar ncordarea spiritului cere un
anumit nivel de barbarie, fr de care se molesesc arcurile gndirii,
un vulcanism ce nu trebuie domolit dect n lasitti voite. O idee s
se rostogoleasc n avnturi de imn, cu o vraj de delir sau de
fatalitate, asa cum se ntmpl n incandescenta blestemelor
aceste limbi de foc ale spiritului.
Modernii snt clduti, prea clduti. N-a btut ceasul s-nvtm
iubirea si ura, ca dimensiuni de natur n suflet? Blestemul este o
provocare nemsurat si el creste n trie cu ct se ndreapt nspre
nemsurat. Obiectivul lui final e doar incomensurabilul. Dup ce
vorbele au pus la zid un individ, un neam sau natura, sfrsesti cu
furia spre cer.
Blestemul e atasare de viat prin aparente de distrugtor; un
fals nihilism. Cci nu tuni si fulgeri dect dintr-o pozitie absolut
ntr-o valoare. Iov iubeste viata cu o pasiune bolnav, iar Regele
Lear se sprijin n orgoliu ca ntr-o zeitate. Toti profetii Vechiului
Testament se nfurie n numele a ceva, n numele poporului sau al
lui Dumnezeu. Si n numele nimicului poti azvrli blesteme, dac
aderi la el dogmatic. O dezlntuire necruttoare si incendiar, un
absolut n ton direct, o nval de distrugere, cu o certitudine
mrturisit sau nu. C n dosul exasperrii se ascunde o credint
sau titanismul eului, pentru furia blestemrii ca atare putin
import. Nivelul sufletului, nltimea de pasiune a unei fiinte, iat
totul. Cci n sine, blestemul nu-i dect un dogmatism liric.
S calci peste deliciul de a muri zilnic n tine, s mparti n doi
povara fiintrii, s ai un vecin pentru deceptii! Femeia
comercializeaz nentelesul, iar n cstorie vinzi portii de
singurtate si blestemul fiintrii devine marf. Sursa nefericirii n
dragoste e teama de a fi iubit, voluptatea singurttii ntrecnd
mbrtisrile. Femeia nu pleac de bunvoie, ci simte prea bine
pata de luciditate pe nselciunea lesinului dublu. Ce e drept,
niciodat ea nu va ntelege cum un om poate fi practicant al
nefericirii si nici n ce fel prezenta ei vatm perfectiunea izolrii.
Ea totusi trebuie s se duc, s se duc. Si dup ce-a plecat, ti dai
seama ce mare eroare e viata cu ea si fr ea.
Dac-ai putea muri lumii n umbra femeii, dac parfumul ei ar fi
emanatie de melancolie pentru adormirea unei inimi, smuls
pmntului!

Exist dezlipiri de lume care te npdesc subit, ca adieri

mortale, si-n care nteleptii ti par biete veverite, iar sfintii profesori
ratati.
Cheia pentru inexplicabilul soartei noastre este setea de
nefericire, adnc si tainic si mai durabil ca dorinta zvpiat de
fericire. De-ar predomina aceasta, cum am lmuri ndeprtarea
vertiginoas de rai si tragedia ca o conditie fireasc? Istoria
ntreag e proba limpede c omul nu numai c n-a fugit de chin, dar
i-a nscocit mreje, pentru a nu scpa cumva din vraja lui. Dac n-ar
fi iubit durerea, n-ar fi avut nevoie s nscoceasc iadul utopie a
suferintei. Si dac-a preferat uneori cu mai mult ardoare raiul, a
fcut-o pentru fantasticul lui, pentru garantia de irealizabil o
utopie estetic. Evenimentele istoriei ne arat ns clar ce a luat
el n serios...
De mult nu mai triesc n moarte, ci n poezia ei. Te topesti asa
ntr-un flux mortal, slsluind vistor n delicat agonie, vrjit de
miresme funebre. Cci moartea-i untdelemn ce se prelinge pe
spatiul nevzut al lepdrii noastre de lume si ne nvluie de o
amnare plcut-dureroas a stingerii, pentru a ne sugera c viata-i
un final virtual si devenirea potentialitate infinit de sfrsit.
A suferi e modul de a fi activ fr s faci ceva.
In mod corect, nu te poti ntreba ce este viata, ci ce nu este.
Dorul de moarte ncepe ca secretie obscur a organismului si
sfrseste ntr-un lesin de poezie. Stingerea voluptuoas de fiecare zi
e o adormire a sngelui. Si aceast adormire e tristetea nssi.
Numai dup ce ai suferit pentru toate lucrurile ai dreptul s-ti
bati joc de ele. Cum o s calci n picioare ce n-a fost chin? (Sensul
universalei ironii.)
Gustul singurttii nu-si afl o mplinire mai deplin ca n
dorinta covrsitoare de moarte, care, mrindu-se peste rezistentele
noastre si noi neputnd muri, devine prin reactiune o revelatie
a vietii.
Cum as putea s uit c snt, cnd excesul mortii m dezleag de
moarte?
Voi descoperi viata n plintatea ei cnd voi ncepe s gndesc
mpotriva mea, cnd nu voi mai fi de fat n nici un gnd...
La nceput socotesti moartea realitate metafizic. Trziu, dup
ce-ai gustat din ea, dup ce te-a nfiorat si te-a strivit, o nlocuiesti
prin sentimentul ei. Vorbesti atunci de fric, de neliniste si de
agonie, si nu de moarte. Astfel se face trecerea de la metafizic la
psihologie.

Lumina mi se pare tot mai strin si mai departe; o privesc si

m cutremur. Ce s caut prin ea cnd noaptea-i o auror de gnduri?
...Dar priviti, priviti lumina: cum fosneste si cum cade-n
zdrente, de cte ori esti surpat de tristeti. Doar ruina zilei ne va
ajuta s ridicm viata la rangul de vis.
...Dulceata mortii s fie altceva dect un maximum de irealitate?
Si aplicarea spre poezie, altceva dect topire n fantomal?
E atta voluptate muzical n dorul de moarte, c-ai vrea
nemurirea numai pentru a nu o ntrerupe. Sau de-ai gsi un
mormnt n care s-o continui, s mori nesfrsit n dorul de a muri!
Cci nici un amurg marin si nici o melodie terestr nu pot nlocui
cresterea destrmat si poezia evanescent a muririi.
Nicieri mai mult ca n paturile vechi ale hotelurilor provinciale
sau n privelistea brumat a bulevardelor nu esti mai legnat de
sugestiile stingerii si mai dispus s gusti dintr-un moment final.
Prin moarte devine omul contemporan cu sine nsusi.
Ca s nu te plictisesti, trebuie s fii sfnt sau dobitoc, n asa
msur vacanta esential a constiintei defineste soarta omului.
Plictiseala e un fel de echilibru instabil ntre golul inimii si golul
lumii, o echivalent de vid, care ar nsemna mpietrire, de n-ar fi
prezenta secret a dorintei. Iluminarea si ndobitocirea una prin
plus si alta prin minus se asaz n afar de soarta omului si deci
n afar de posibilittile plictiselii. Putem fi noi ns absolut siguri
c sfintilor nu le e urt uneori n Dumnezeu si c dobitoacele asa
cum le trdeaz privirea lor vacant nu simt nimicul nestiintei
lor?
Omul nu-si poate tr toat viata n plictiseal, desi aceasta nu-i
o boal, ci o absent de intensitate. Golul consecutiv unei suferinte
sau amintirea rece a unei nefericiri; curgerea tcerii creia nu-i
putem proiecta un continut; insensibilitatea erotic si regretul de a
n-o nvinge snt stri ce alctuiesc degradarea constiintei si care
succed unor emotii intense, ce nu le mai putem atinge. Nu te doare
nimic, dar ai prefera un chin precis vagului de neliniste. Inssi
boala este un continut si unul substantial , fat de indiferenta
apstoare si tulbure a plictiselii, n care te simti bine, desi rul
unei boli sigure e preferabil. Orice chin e regretat pentru precizia
lui. Boala e ocupatie; plictiseala nu. De aceea seamn ea unei
eliberri de care am vrea s scpm.
Acesta-i paradoxul plictiselii: de a fi o absent si de a nu putea
fi exteriori ei. Fat de boal o sntate insuportabil, iritant, un
bine surd si monoton si care nu e grav dect pentru impresia de

neterminabil, de infinit vulgar. O nsntosire ce nu se mai gat...

Plictiseala? O convalescent incurabil.
Viata, n sensul ei pozitiv, este o ordine a posibilului, o cdere n
viitor. Cte ferestre i deschizi spre acesta, atta cantitate de posibil
realizezi. Dezndejdea, dimpotriv, este negatia posibilului si de
aceea a vietii. Mai mult. Ea este intensitate absolut
perpendicular pe Nimic.
Ceva e pozitiv cnd are o legtur luntric cu viitorul, cnd
creste spre el. Intru ct viata tinde spre un plin temporal, ea se
mplineste. Dezndejdea crescnd n sine, intensitatea ei e un
posibil fr viitor, o negativitate, o nfundtur n flcri. Cnd ai
ajuns ns s deschizi ferestre disperrii, atunci viata npdit
de sine nssi pare o gratie dezlntuit si un clocot de zmbete.
Vulpile au vizuini si psrile cerului au cuiburi; dar Fiul
omului n-are unde-si odihni capul. (Luca, 9, 10) Mrturisirea
aceasta a lui Isus si care ntrece ca nivel de singurtate
Ghetsimani mi-l apropie mai mult dect toate dovezile de iubire
care i-au asigurat un credit cvasietern printre muritori. Cu ct te
deosebesti de oameni, cu att ai mai putin loc n lume pentru ca
accesul la divin s te separe de singurtate. Ultimul cersetor e un
proprietar fat de rtcirea pmnteasc a lui Isus. Oamenii l-au
rstignit chiar pentru a-i gsi un loc si lui, pentru a-l lega cumva de
spatiu. Dect, ei n-au observat c pe cruce capul se odihneste n
directia cerului sau, n tot cazul, mai mult pe cer dect pe pmnt. Si
Invierea, ce e ea dac nu proba c un Dumnezeu nici mort nu se
poate odihni n lume si ca el orice om ce nu mai este om?
O lespede a acoperit trei zile insomnia lui Isus. Cci nu-mi pot
nchipui un Dumnezeu mort care s nu-si priveasc moartea.
Doar pentru cei ce si-au dormit viata moartea poate nsemna un
somn. Ceilalti, atinsi de veghe, vor supravietui treji cenusii lor sau
scheletului ironic! Cnd nici o fibr n-a rmas nestrpuns de
cunoastere, atunci nimic nu te poate face s crezi c-ai ncetat
cndva a fi constient. Si se pare explicabil s mori, dar cine te-ar
putea opri s crezi c-ai nceta s stii si s te stii? E ca si cnd nu-ti
vei odihni capul nicieri si niciodat...
Dorinta de singurtate s fie oare altceva dect deghizarea
poetic a egoismului?
Lumea poate exista doar pentru cei ce n-au vzut-o. Ceilalti
si-au pierdut vederea de atta aparent si si-au rnit ochii ntr-un
real minor. Spatiul oferit de visuri n-are orizont si astfel se ntinde
el generos unei priviri plecate, spre a nu se mai opri.

Cum se dezmrgineste lumea ntr-o simtire asfintit!

De-as fi Dumnezeu, m-as face orice afar de om. Ce mare ar
fi Isus, dac-ar fi fost mai mizantrop!
Fat de materie, viata reprezint un avantaj de intensitate. Tot
asa boala fat de viat, cu diferenta c ne aflm n prezenta unei
intensitti negative.
Cnd esti bolnav, natura te oblig la cunoastere; te pomenesti
c stii fr voia ta. Totul ti se dezvluie indiscret, cci tainele si-au
pierdut pudoarea n stiinta involuntar care e boala.
Cum viata nu-i respirabil la rece, gsi-vom focurile s
aprindem mintile? Ndejdile cresc din incendiul lucidittii.
Intrebare n fata trecutului: la ce-mi serveste un eveniment?
Istoria universal exist doar ca mijloc de autointerpretare.
Intmplrile care nu m-au descoperit mie nsumi s-au ntmplat
vreodat? Fat de trecut trebuie s fim mai subiectivi dect fat
de prezent.
Singurtatea-i o exasperare ontologic a fiintei noastre. Esti
mai mult dect trebuie. Iar lumea-i mai putin dect ar trebui.
Adevrul este o eroare exilat n eternitate.
Omul se chinuie s fie mcar o greseal, precum Dumnezeu un
adevr. Amndoi snt pe cale cu sanse reduse si sperante putine.
Este drept c Dumnezeu e pe drum din vesnicie si se caut pe sine
din nceputuri, pe cnd rtcirea uman e de dat mai recent.
Dac putem fi mai blnzi cu omul, mai gsi-vom concesii pentru
Dumnezeu, care nu-i mai mult de o sintez a scuzelor noastre?
L-am definit cu totii prin absente, i-am ngduit fiinta de cte ori a
fost nevoie, i-am iertat nemplinirea pn la lasitate. Noi si asa ne
vom neca n eroare, dar un Dumnezeu ce nu dispune dect de o
frntur de adevr! Fiti siguri c, de l-ar fi descoperit, ni l-ar fi
trmbitat de mult.
Un gnd ce nu misc pe un lepros, are el vreo legtur cu
singurtatea? Si o carte ce nu poate fi nchinat amintirii lui Iov...
...As vrea s m boceasc fantome de ngeri czuti, pe frnturi
de melodii culese din inima mea, acordat din nasterea corului lor.
Att un plus, ct si un minus de viat m ptrund de un fior de
irealitate. O mare moart si o mare furioas, ntr-o msur egal,
snt lipsite de ritm.
Si cum nu pot merge n pasul vietii, apele ei, fie c se retrag, fie
c m coplesesc, m arunc pe-un uscat din care totul a fost.

Plcerea de-a te deprta de fire din nvlmseala luntric,

de-a sri fiinta n mndria unei vltori nemsurate... Cine nu se
leagn n ntinderea golurilor cu ndejdea unei rzbunri, cine nu
gust n vid o seductie de plintate viitoare acela nu se stie
mcina pozitiv, nu-si stie cheltui cu folos excesul de zdrnicie al
vitalittii.
Psihologii, care se aplic asupra altora, fiindc ei nsisi n-au
destul suflet, deriv nclinatia spre ireal numai din deficientele
noastre. Ei nu cunosc n ce fel absenta poate izvor dintr-o senzatie
de barbarie. Sau cum se amestec anemia si barbaria n privelistea
de irealitate a vietii. Cci, ntr-adevr, la ce le-am vorbi de un snge
fr ritm, potrivit n vine spre amintirea unei mri fr valuri si a
unei mri numai valuri?
Niciodat viata nu mi-a prut demn de a fi trit. Ea merit
uneori prea mult si alteori prea putin. Insuportabil n amndou
cazurile. Sinuciderea din dragoste de viat nu e cu nimic mai
nendrepttit dect cea oficial si curent. Ba e chiar mai
natural... Raiul este o stare de sinucidere continu, ca si iadul.
Intre ele se intercaleaz starea de nesinucidere numit a fi.
Dac, printr-o concesie cereasc, mi-ar fi ngduit s stau de
vorb cu vreun muritor din alte veacuri, as alege pe Lazr cel
nviat. El mi-ar ajuta desigur s-nteleg teama retrospectiv,
sentimentul c-ai fost mort, c te-ai nscut din moarte si mergi spre
altceva..., c esti expus unui vag absolut, nasterea derivnd din
precizia mortii. Lazr mi-ar putea spune cum poti muri cnd nu mai
mergi spre moarte, cum poti scpa de Invierea asta infinit...
Gndul c viata ar putea fi altceva dect o demonic nflorire, c
ea ar duce spre ceva, spre un rost exterior zadarnicei ei
desfsurri mi se pare att de apstor si de neavenit, c
adeverirea lui m-ar rni nevindecabil. Atunci nesfrsitul ce nu l-ai
fcut si toate leneviile scuzate prin cinism s-ar npusti peste groaza
ta nmrmurit. Nu sntem ratati dect dac viata are un sens.
Fiindc numai n acest caz tot ce n-am ndeplinit alctuieste o
cdere sau un pcat. Intr-o lume cu un rost afar de ea, ntr-o lume
care tinde spre ceva, sntem siliti s fim pn n marginile noastre.
De s-ar gsi vreun muritor s-mi dovedeasc prezenta unui
sens absolut, s-mi demonstreze o etic imanent devenirii mi-as
pierde mintile de remuscare si dezndejde. Cnd ti-ai risipit viata
mngindu-te n inutila trecere, n viclesugurile devenirii, cnd ai
suferit ptimas n aparente Absolutul te mbolnveste. Hotrt
lucru! Viata nu poate avea un rost. Sau dac are, va trebui s-l
ascund de vrea s ne mai aib.

Cine iubeste ct de putin libertatea nu se poate njuga de

bunvoie ntr-un sens. Chiar dac este vorba de sensul lumii.
Nostalgia mrii premerge si urmeaz introspectiei.
Orice fel de luciditate este constiinta unei pierderi.
Felul nostru de a concepe lucrurile depinde de attea conditii
din afar, nct s-ar putea scrie geografia fiecrui gnd. Am ncepe
cu nuanta cerului si am sfrsi cu pozitia scaunului. Mahalaua
cugetrii si are si ea rosturile ei.
Pascal dar mai cu seam Nietzsche par niste reporteri ai
eternittii.
Cnd te-ai cufundat nemilos n strfundurile firii si le-ai
despuiat de bogtii n ochiri subterane, te pomenesti mndru si
nfumurat n legnrile nimicului. Ce te face ns ca n acest dezmt
metafizic s te opresti deodat, ca fulgerat de-un este? Rezistentele
ascunse ale sngelui, patimile nvlind cunoasterea sau instinctele
asediind spiritul? E ceva n noi care refuz nimicul, atunci cnd
mintea ne arat c totul e nimic. Acest ceva s fie totul? Se prea
poate, de dat ce trim prin el.
Sfintii, nebunii si sinucigasii par a fi nvins acest ceva,
nelmuritul esential si ascuns care stvileste spiritul n ultima lui
mndrie. Noi cestilalti, ratati ai absolutului, sntem pnditi de
viat cnd ne credem mai departe de ea. Si dac ne iese nainte cnd
o uitasem, din soaptele ei descifrm c absolutul nu-i dect Nimicul
ca treapt din urm a cunoasterii. Si atunci dm napoi... Spiritului,
viata nu-i dect o batere n retragere.
Nostalgia infinitului, fiind prea vag, ia form si contur n dorul
de moarte. Cutm precizie pn si n lncezeala vistoare sau n
sfrseala poetic. Moartea introduce oricum o anumit ordine n
infinit. Nu este ea singura lui directie?
mpotriva sinuciderii nu se poate face dect un fel de
ntmpinare: nu e firesc s-ti pui capt zilelor nainte de a-ti fi
demonstrat pn unde poti merge, pn unde te poti mplini! Desi
sinucigasii cred n precocitatea lor, ei totusi consum un act nainte
de-a fi atins o maturitate efectiv, de a fi copti pentru o stingere
voit. C un om vrea s termine cu viata, este usor de nteles. De ce
nu-si alege ns culmea, momentul cel mai favorabil al cresterii lui?
Sinuciderile snt oribile chiar prin faptul c nu se fac la timp, c ele
ntrerup o soart, n loc s-o ncunune. Un sfrsit trebuie grdinrit.
Pentru antici, sinuciderea era o pedagogie; sfrsitul ncoltea si
nflorea n ei. Si cnd se stingeau de bunvoie, moartea era un
sfrsit fr amurg.

Modernilor le lipseste cultura luntric a sinuciderii, estetica

sfrsitului. Nici unul nu moare cum trebuie si toti se sfrsesc la
ntmplare. Neinitiati n sinucidere, niste amrti ai mortii. Dac-ar
sti ei s se termine la timp, n-am suferi nici unul de strngerea de
inim la vestea attor si attor acte disperate si n-am numi
nefericit un om ce-si sfinteste propria mplinire. Lipsa de ax a
modernilor nicieri nu apare mai izbitoare ca n deprtarea
luntric de sinuciderea ngrijit si gndit, de sinuciderea ca
oroare de ratare, ndobitocire si btrnete, de sinuciderea ca
omagiu fortei, nfloririi si eroismului.
De cte ori nu m ispitesc presimtiri de extaz, de attea ori m
simt obiect. Pare c a nghetat lumina pe creier... si timpul s-a
nruit ntr-o inim moart.
Privesc pietrele si le invidiez zvcnirile. Vor pricepe ele
vreodat c m ofer odihnei lor? Si stncile voi-vor ele s se nece n
tcerea sngelui?
...Ajungi asa obiect desfrnat de nepsare si n care natura si
contempl ultima ei nmrmurire.
Impietrirea ta trezit-a
ghetarilor le mijesc vinele?

gelozia

pietrelor?

Vzut-ai

cum

Nu gndesc asupra mortii, ci ea se gndeste pe sine. Tot ce e

posibilitate de viat n ea respir prin mine si nu exist dect prin
timpul de care e capabil vesnicia ei. ntru ct se apr de propriul
ei absolut, ntru ct se refuz mretiei si scoboar de bunvoie
ntr-o degradare temporal, ntr-att snt. Pn si-n moarte caut
viata, si rostul meu nu este dect a o descoperi n tot ce nu e ea.
Dac mortciunea divin ar fi mai vie, de mult as poposi n bratele
ei. Dar Dumnezeu a mprumutat prea putin vietii ca s am ce s
caut n pustiul lui.
Nu se mai poate tri dect pndind viata peste tot unde nu-i la
ea acas, ca s-o salvezi de la nstrinare. Astfel, te surghiunesti n
moarte, ca s gusti viata n umbletul ei desert.
Ceea ce lipseste snttii este infinitul. Iat de ce au renuntat
oamenii la ea.
In mbrtisri, senzatia de fericire si de nefericire te chinuie
ntr-o sfrseal echivoc, n care ai vrea ca din senin s te spulbere
un trsnet. Din buze eman o dulceat mortal, inundnd marginile
firii si necndu-te ntr-o dezndejde de paradis. Niciodat moartea
nu pare mai nvluitoare ca n preajma dezamgirii erotice.
Dragostea-i un nec, o scufundare n fiint si n nefiint. Cci orice
voluptate e o mplinire si o stingere. Doar iubind poti bnui cum

autodistrugerea este baza rodniciei. Fr femeie muzic

rtcit-n carne , viata ar fi o sinucidere automat. Cci
ntr-adevr, fr ea n ce-am muri? Unde am descoperi stingeri mai
aromate, unde am nflori n amurguri si am plpi ngropndu-ne?
Dac oamenii ar umbla goi, ar cstiga mult mai usor siguranta
fizic a mortii. Hainele se interpun ntre noi si rosturile noastre,
crend o iluzie de putere si neatrnare. Cnd treci ns gol prin fata
unei oglinzi, te pomenesti menit pieirii, cci trupul e un zcmnt de
zdrnicie, n care mucegieste gndul nemuririi.
Dup cteva milenii de civilizatie, de-ar ncepe oamenii s
umble dezbrcati, aruncnd cu hainele iluziile implicate, ar deveni
cu totii metafizicieni.
Doar cnd te zresti gol ti-aduci aminte c existi si c esti
muritor. mbrcmintea ne mprumut o superioritate artificial
asupra timpului. Cum o s fii muritor, cu o plrie pe cap si cu o
cravat la gt? Hainele au creat mai multe iluzii dect religiile.
Pare c mii si mii de vieti necunoscute se sinucid nluntrul
meu si din suspinele lor se alctuieste un extaz final, c nu snt mai
mult de o bolt peste infinite sfrsituri... De m-as putea mprstia n
elementele chinului, s m frm n frnturi de sfsieri si s nu mai
fiu nicieri si n primul rnd n mine! Ca ntr-un delir de absent, s
m suprim n toate si s m sting, centrifugal mie.
Omul este drumul cel mai scurt ntre viat si moarte.
Moartea este sublimul la ndemna fiecruia.
Cele mai crncene dureri si halucinatiile de groaz cele mai
crude nu mi-au lsat un dezgust comparabil celui ce urmeaz
desprtirii de un grup de oameni pe care i ursti sau pe care i
iubesti. Ai fost sau n-ai fost strlucitor, admirat sau dispretuit, cnd
te desparti de ei, orice sinucidere e prea dulce. Fiece cuvnt ce l-ai
spus parc a devenit noroi si se ascunde undeva pe fondul izolrii
tale, ca s te murdreasc n fata ta. Vorbele se transform n
otrav si, dup ce te-ai spovedit ceasuri si ceasuri, te ameteste
vidul oamenilor si-al tu. Tot ce nu e singur putrezeste, si niciodat
n-am fost singur pn la nmugurire.
Dup orice conversatie, esti mai prsit ca n mormnt. i-ai
usurat spiritul si ti-a putrezit inima. Vorbele au zburat n vnt si cu
ele substanta izolrii tale.
Distanta de lume o putem verifica doar n iubire. In bratele
femeii, inima se supune instinctului, dar gndul rtceste n
preajma lumii, fruct bolnav al dezrdcinrii erotice. Si de aceea n
clocotul senzual al sngelui se nalt un protest melodic si sfsietor

ce nu-l distingem totdeauna, dar e prezent n spatiul unei licriri,

amintindu-ne n treact vremelnicia duioas a volupttii. Cum am
culege altcum moartea trandafirie din fiece srut, nvluiti
agonizant de mbrtisri?
Si cum ne-am msura singurtatea, de nu ne-am privi-o n ochii
pierduti ai femeii? Cci prin ei, izolarea si ofer o priveliste de
infinit siesi.
Echivocul iubirii pleac din faptul c esti fericit si nefericit n
acelasi timp, chinul egalnd voluptatea ntr-un vrtej unic. De aceea,
nefericirea n dragoste creste cu ct femeia te ntelege si te iubeste
mai mult. O pasiune fr margini te face s regreti c mrile au
fund, si dorul de scufundare n nemrginit l stingi n nesfrsitul
azurului. Cerul mcar n-are granite si pare fcut pe msura
verticalei sinucideri.
Iubirea-i o ispitire de nec, o tentatie de adncime. Prin aceasta
seamn mortii. Asa se explic de ce sentimentul sfrsitului l au
numai naturile erotice. Iubind, scobori pn n rdcinile vietii, pn
n prospetimea fatal a mortii. Nu snt fulgere ca s te loveasc n
mbrtisri, iar ferestrele dau spre spatiu pentru a te putea arunca
prin ele. Este prea mult fericire si prea mult nefericire n
suisurile si scoborsurile iubirii si inima e prea ngust
dimensiunilor ei.
Erotica eman de dincolo de om; l copleseste si-l nruie. Si de
aceea, npdit de valurile ei, zilele trec fr s mai observi c
obiectele snt, viettile se agit si viata se macin, cci prins n
somnul voluptuos al iubirii, de prea mult viat si de prea mult
moarte, le-ai uitat pe amndou, nct, trezit din dragoste, sfsierilor
ei nentrecute le urmeaz o prbusire lucid si nemngiat.
Sensul mai adnc al iubirii nu este inteligibil nici prin geniul
spetei si nici chiar prin depsirea individuatiei. Cine poate crede
c ea ar atinge intensitti att de furtunoase, de o neuman
gravitate, dac noi am fi simple instrumente ntr-un proces n care
personal pierdem? Si cine poate admite c ne-am angaja n
suferinte att de mari, ca s fim doar victime? Sexele nu snt
capabile de atta renuntare si nici de atta nselciune.
In fond, iubim ca s ne aprm de vidul existentei, ca o
reactiune mpotriva lui. Dimensiunea erotic a fiintei noastre este o
plintate dureroas care umple golul din noi si din afar de noi.
Fr invazia vidului esential, care roade smburele firii si nruie
iluzia necesar fiintrii, dragostea ar fi un exercitiu usor, un pretext
plcut, si nu o reactie misterioas sau o zvrcolire crepuscular.
Nimicul ce ne nconjoar sufer de prezenta Erosului, care si el

este o nselciune, atins de existent. Din tot ce se ofer simtirii,

iubirea este un minim de vid, la care nu putem renunta fr s
deschidem bratele golului firesc, banal si vesnic.
Fiind maximum de viat si de moarte, iubirea constituie o
iruptie de intensitate n vid. Si orice intensitate este o suferint a
vidului.
Chinul dragostei l-am suporta noi oare de n-ar fi el o arm n
contra plictiselii cosmice, a putregaiului imanent? Sau am luneca
noi pe moarte cu ncntare si suspine, de n-am gsi n ea o cale de a
fi spre nefiint?
Nu te poti consola de neantul lumii prin fort, ci prin orgoliu.
Fiece om e prea mndru ca s se nchine n fata evidentelor. Si
atunci inventeaz existenta.
Intimitatea mea cu lucrurile ce se sting? M supravietuiesc
dup orice tristete...
Doar fiind pn n gt n nefericire, ncepe inima s-mi bat.
Suspinul e spatiul ideal al respiratiei, iar fericirea nu-i temperatura
vietii.
Se prea poate ca n sine iubirea s contin un potential de
fericire mai mare dect este nclinat a crede mintea noastr,
molipsit de inim. De unde vin atunci acordurile funebre ale
esentialei betii si parfumul de sinucidere al mbrtisrilor?
Arheologia fatal a iubirii scoate la suprafat nu numai durerile
clare, actuale, ci si toate nefericirile incomplete, pe care credeam a
le fi ngropat pe veci, nsngerrile ce le socoteam isprvite si
nseteaz dorul suferintelor prelungi. Intocmai ca n liturghia
erotic a lui Wagner, latura de umbre a trecutului se nsufleteste si
pune stpnire pe chinul nostru incert, nct sntem mai putin
nefericiti din senzatiile imediate ale iubirii, ct din cele dezmortite
si trezite din trecut.
Dac dragostea n-ar fi mai mult de o prezent epidermic, ar fi
imposibil s-o asociezi suferintei. Dar ei i convine un nesfrsit de
predicate, ca si lui Dumnezeu. Femeia poate fi un infinit nul; n fata
iubirii ns, infinitul roseste. Cci totul e prea putin, raportat la ea.
Nu snt clipe de dragoste fat de care moartea pare o simpl
obrznicie?
Snt oameni care, de n-ar putea gndi asupra iubirii, ar nnebuni
de iubire. Reflexia este un derivativ unic. Fr ea, nimic n-ar putea
fi suportabil. Am muri atunci din cauza lui Dumnezeu, a muzicii sau
a femeii. Transpozitia reflexiv ndulceste furia patimilor si

atenueaz transportul spre nefiint din orice voluptate. In felul

acesta devine gndirea un instrument de mediocritate.
Ne agitm, credem si gndim ca s ne scuzm existenta. Este ca
si cum cineva ne-ar privi din alt lume cu dispret, iar noi, pentru a
nu cdea victime ale dezgustului su, ne justificm prin gesturi,
vorbe si fapte. Ndjduim astfel s obtinem ndurarea sa, iertarea
curiozittii de a fi. Iar cnd acel cineva e botezat Dumnezeu,
mpodobim jalnicul nostru spectacol, ca si cum acesta ar fi altceva
dect oglinda Marelui Amrt.
Totul m rneste si raiul mi pare prea brutal. Orice atingere-i o
rostogolire de stnci si rsfrngerea stelelor n ochi vistori de
fecioar m doare, ca materie. Florile rspndesc parfumuri
mortale si un crin nu e destul de pur unei inimi fugare din tot. Doar
visul de fericire al unui nger ar putea oferi un pat legnrii ei
astrale.
Lumea s-a vestejit n periferiile inimii, iar mintea zace-n
nserri. Universul si ntinde zmbetul lui nfricosat, n care
disting simbol al vietii un nger canibal.
Nimic nu poate fi redus la unitate. Haosul pndeste lumea la
toate colturile. Contradictia nu e numai sensul vietii, dar si al
mortii. Orice act este identic tuturor celorlalte. Nu exist nici
ndejde si nici dezndejde, ci toate snt deodat. Mori trind si
trind mori. Absolutul este simultaneitate: amurguri, lacrimi,
muguri, bestii si roze; toate noat n betia indistinctului. Ah!
singurttile pline cu senzatia de Dumnezeu n trans si-n
care esti gelos pe tine nsuti!
Dac nu simti c marea ti poate servi de pseudonim, n-ai
gustat o clip din singurtate.
Medicii n-au urechea destul de fin. Dar cnd stii c-n orice
auscultatie ai descoperi un mars funebru...
Prin tristeti, ti pierzi pozitia de om. De-as da drum slobod
pornirilor mele, m-as odihni ntr-un cimitir de cersetori sau de
mprati nebuni.
Numai ca surs de nefericire este femeia o revelatie a
absolutului. Sorbindu-i metafizic alctuirile misterioase, nfrngi
viata cu mijloacele ei proprii, chiar cnd panica anemiei, n preajma
lesinului esential, toarn vpi abstracte n snge.
O dragoste mplinit, o voluptate ce nu-i un delicios dezastru,
compromite n msur egal pe brbat si pe femeie. Iubirea nu se
poate suporta, ci numai suferi. Cu fruntea pe sni, te
despmntenesti cu tot pmntul.

Orice-ai face, pentru femeie nu poti avea dect un cult, chiar

misogin fiind. Si apoi, adoratia are un prestigiu mai nalt cu ct nu
se aplic unei valori intrinseci. Nu adori femeia, ci ceea ce esti prin
ea. Un cult necesar pentru a evita narcisismul.
Dup femei alergi din fric de singurtate si rmi cu ele dintr-o
sete egal acelei frici. Cci mai mult dect n orice, n iubire esti
putred de tine nsuti.
Sexualitatea-i o operatie n care esti, rnd pe rnd, chirurg si
poet. O mcelrie extatic, un grohit de astri. Nu stiu de ce n
iubire am senzatii de fost-sfnt....
Iubirea ne arat pn unde putem fi bolnavi n cadrul snttii.
Starea amoroas nu-i o intoxicare organic, ci metafizic.
Orice s-ar spune despre sinucidere, nimeni nu-i poate rpi
prestigiul absolutului. Cci nu-i ea o moarte care se ntrece pe sine?
Obosit de individuatie, as vrea s m odihnesc de mine. Si cum
mi-as prfui inima n deprtri, ca din urmele de snge s ling
serpii nsetati de otrav si vipere ncrligndu-se n creier si
sugnd idei dup idei, trtoare mbtate de dezndejde!
Prbusiti-v, triilor, nu veti avea ce mai turti! Cci astrii se nvrt
n univers ca ou clocite, ale cror emanatii toti trandafirii raiului
nu le vor acoperi. Putea-voi s-mi sfrm gndurile de propria mea
umbr?
Dracii de-ar gusta din amarul sngelui ar nnebuni de tristete.
Si el circul prin vine n bunvoie si nimeni nu-l opreste... Parc
se dezgheat lacrimi n el, ntr-un oftat prelung si ndeprtat.
Cine-mi va fi plns n snge?
Dac iubirea n-ar fi amestecul irezolvabil de crim premeditat
si de infinit delicatete, ce usor ne-ar fi s-o reducem la formul! Dar
chinurile amoroase ntrec tragedia lui Iov... O lepr eteric-i
erotica... Societatea nu te izoleaz, ce e drept, dar ti agraveaz
chinul, micsorndu-ti izolarea.
Nimic nu neag mai intens si mai dureros viata ca pulsatia ei
suprem n iubire. Si vrnd a ne lega de ea prin femeie, nu facem
dect s-o ntrecem. Iubirea nu ncape n viat. Si de aceea, parfumul
feminin pare aroma de moarte a unei corole de cimitir.
In ce nfloreste sinuciderea mai mult ca-n zmbet?
Adncimea iubirii se msoar dup potentialul de singurtate si
care-si afl expresia ntr-o nuant de fatal, prezent n gesturi,
vorbe si suspine. Inclinatia inimii nspre a nu fi acord dragostei o
seriozitate mai grav dect dezndejdii. Pe cnd aceasta ne nchide
accesul spre viitor, azvrlindu-ne fr scpare n dezastrul pur al

timpului, iubirea amestec lipsa de sperante cu o ispit de fericire

unic. Dezndejdea-i o nfundtur furioas, un ireparabil nvalnic,
o exasperare a imposibilului, pe cnd iubirea-i o dezndejde nspre
viitor, deschis fericirii.
Pn si faptul de a bea ap este un act religios. Absolutul se
desfat si-n ultimul firicel de iarb. Absolutul si Vidul...
Unde nu-i Dumnezeu? Unde nu-i Dumnezeu si Nimicul?
Dezndejdea-i o vitalitate a Neantului...
Teologia n-a putut lmuri pn acum cine e mai singur:
Dumnezeu sau omul. A venit poezia. Si-am nteles c-i omul...
Revelatia subit a irealittii, cnd, prins de panic, ti vine s
te-ndrepti spre sergentul din colt ca s-l ntrebi dac exist lumea
sau nu... Si cum te linistesti deodat, bucuros de nesigurant...
Cci, ntr-adevr, ce-ai face dac-ar exista?!
Iubesc oamenii Vechiului Testament: snt rzbuntori si tristi.
Singurii care i-au cerut socoteal lui Dumnezeu de cte ori au vrut,
care n-au scpat nici un prilej de a-i aminti c-i nendurtor si c ei
n-au timp s mai astepte. Pe atunci muritorii aveau instinct religios,
azi doar credint si nici mcar att. Rul cel mare al crestinismului
este de a nu fi stiut nspri raporturile dintre om si Creator. Prea
multe solutii si prea multi intermediari. Drama lui Isus a ndulcit
suferintele si a rpit dreptul la brbtie n treburile religioase.
Altdat se ridicau pumnii spre cer, azi doar privirile.
Despre gradul de imanent al eroticii nu-ti dai seama dect n
muzica religioas. O asculti si nu pricepi. Spre ce zon dureroas a
pmntului te scoboar femeia? Sau, cnd te despmnteneste, unde
rtcesti de nu descoperi cerul? Bach n-a amutit nici un amant. Nici
chiar nemngiat n dragoste, nu-l ntelegi; doar n vacanta erotic.
Si poate si mai mult. In vacanta lumii.
Oare, n afar de iubire, ce ne mai mpiedic s ne sfrsim cu
totii-n Dumnezeu?
Putea-vom auzi melodia tainic a fiecrui lucru? Putea-vom
asculta un zmbet? Si ochii vd ei, ntr-adevr, dac nu eman o
muzic ndeprtat si dulce? Ce sunete pleac din priviri si mor n
umbra melodioas a inimii? Totul prinde glas timid si lucrurile
parc-si nalt acordurile spre cer.
Ca un bolnav astral, senzatii tulburtor de fine s te apropie de
taina muzical a fiintei. Auzi totul, plnsul eteric al unei lumi
ascunse? Parc florile si-au rupt rdcinile n inim... si ai rmas
singur cu suspinele lor...

Asculti amurgul unui crin? Sau melodia sfsietoare a unui

parfum necunoscut?
De-am mirosi un trandafir pn la sunet, ce mars funebru ne-ar
deschide mai delicat o lespede-n azur? Si azurul nsusi nu-si pierde
strlucirea, supt-n o muzic scobornd spre noi?
Cine s te vindece de tine? O tnr fat? Dar cine-i darnic pn
la jertf, ca s-ti preia melancolia? Ce suflet pur, dornic de vis si
nefericire, s se-ncumete la o povar ce n-o presimte? Si-ai putea
s-ti lepezi otrava sorbindu-ti primveri ntr-o tinerete defunct?
Sau s ptezi ochi nevinovati cu greul ntristrii? Ce virginitate
nu-nceteaz n preajma lui?
In carnea lucid amorteste seva si ochi stinsi se aprind ntr-o
tomnatic ofrand, culeas de palorile unei iubiri.
De cnd Eva a trezit pe Adam din somnul inutilei perfectiuni,
urmasele ei continu opera de dezmortire si pn astzi ele ne
ademenesc n nefiint. Privirea lor nedeslusit, ameteala aerian
din chemrile lor nesigure rmne-vor strine ntelegerii noastre
tulburi?
Viata-i nvesnicirea clipei de team nemngiat n care Adam,
proaspt izgonit din rai, si-a dat seama de nemsuratul pierderii si
de nesfrsitul pierzaniei ce-l asteapt. Nu reeditm cu totii n
cursul vietuirii iluminarea dezndjduit a acelei nemiloase
clipe? Mostenirea primului om este lumina ntii dezndejdi.
Cnd stelele se vor preschimba-n pumnale si inima-mi va zbura
spre ele, toate laolalt n-o vor sfsia pn ntr-att ca mhnirea s
nu-si descrie, pe albastrul boltelor, dra ei rzvrtit. As vrea s
pier n fiecare astru, s m zdrobesc de fiece nltime si-un adpost
mortuar s-alctuiesc, n stele putrede, pentru un cadavru
descompus n farmecul sferelor.
Ce cntec s-a pogort n carne si ce pierzanie sonor mbat
fiece celul, de nimeni nu l-ar mai opri, n avntul de murire?
Este att nedefinibil n acest cuvnt: zdrnicie parc mi l-ar
fi soptit Buddha ntr-un cabaret.
O sinucidere face mai mult dect o ne-sinucidere.
Snt unii oameni att de prosti, c de le-ar aprea vreo idee la
suprafata creierului ea s-ar sinucide din groaza de singurtate.
Precum neurastenia este implicatia organic a gustului pentru
frumusete, asa ametelile traduc nclinarea noastr spre absolut. Nu
mai snt obiecte care s te retin, nici stlpi de rezemat, nici bnci
s-ti odihnesti povara crnii ngndurate. Incheieturile ti se topesc

si cazi n vesnicia anonim a lucrurilor. Vinele, presimtind alt

lume, nu mai adpostesc mndria vertical, ci vestejesc spre absolut
de bunvoie. Iar sufletul, desfermecat de lume si de sine, urmeaz
pilda trupului.
Mi-as vrea viata povestit de ngeri veseli n umbra unei slcii
plngtoare. Si de cte ori ei nu s-ar dumiri, crengile aplecate s le
lumineze nestiinta cu adierile ntristrii...
De-as vrea s vd ce m-a mbogtit mai mult n cursul vietuirii,
din ce am iesit mai tare si mai singur nici dragostea, nici chinul
imediat al trupului sau temerea n preajma nentelesului si nici
cinta necurmat a gndului n-ar fi izvorul cresterii luntrice, ci
toate laolalt, nvluite si purificate n sentimentul mortii. Fr el,
te nalti anapoda, ndeprtnd din sfrsit gruntele de nimb sau de
apoteoz. Cnd ns moartea ncolteste n fiece suflare, rodul
suferintelor noastre si pstreaz o maturitate neatins si viata este
mai putin pierzanie, acordat ultimelor ei rosturi. Nu cresti dect la
unison cu o agonie-n floare. Prin sentimentul mortii, facem viata
complice cu absolutul, chiar dac-i rpim din frgezime. Inchisi n
marginile individuale, ce-am face fr ispita de dezmrginire a
mortii? Doar murind am fost mai mult dect mine, murind rodnic,
germinnd n vis si fort o agonie ondulat. De ce sfrsit m-as
nfrica, atunci cnd l-am anticipat voios n mduv si-n gnduri? Sau
fi-va vreo celul care s nu fi dospit moartea?
Dar se prea poate s fi mbogtit o vietuire peste prevederile ei.
Dac nu cumva, din zarea vietii, infinitul e o boal. De unde ar
pleca altcum mndria sngelui trist?
Snt priviri feminine care au ceva din perfectiunea trist a unui
sonet.
Fr nefericire, iubirea n-ar fi mai mult de o administratie a
naturii.
In fiece parfum se tnguie un plns imaterial al florilor, de dat
ce ne inspir o destrmare funebr. Invluiti n el, nelinistea mortii
ne cuprinde ca o sev pornind de departe si ridicndu-se domol si
trist n vlaga trupului. Si cum suspin un trandafir n mhnirea
noastr, nnobilnd-o!
Sau parfumuri ncrcate de sinucidere, plutind vast si tulbure
spre inimi apuse!
Chiar dac stii de cnd melancolia te-a dezbinat de fire, ti pare
totusi c te-a nsotit dintotdeauna, c te-ai nscut cu ea si poate
chiar din ea. Mort fiind, te-ar supravietui, tesndu-si poezia violet a
stingerii fr-de sfrsit.

Sentimentul vesniciei negative a vietii mele... Am murit

fr-de-nceput.
Cnd nu te mai simti deloc om si continui totusi a iubi,
contradictia se mreste ntr-o suferint nespus, infernal.
Iubirea de bine, de ru deriv din conditia viettii ca atare, iar
la om ea nu-i mplinire dect apartinnd, prin toate slbiciunile,
formei de viat ce el o reprezint. Femeia acest om prin
excelent s-o ridici la tine nu poti, s te scobori la ea, mai putin.
Atunci, triesti n preajma ei si suferi, nvluind-o n ne-umanitate.
Perversiunea aceasta, de a iubi o fiint omeneasc atunci cnd nu
mai ai senzatii de om, cnd nu esti nici deasupra si nici dedesubt, ci
n afar de soarta uman! Si iluzia femeii creznd a-ti oferi uitarea
si nefcnd dect a te verifica de deprtarea ta de toate si de tot!
De ce nu s-o-ndura pmntul s-si deschid vgunile
si-nghitindu-m, s-mi sfarme oasele si s-mi sug sngele? Doar
numai asa s-ar mplini visul de groaz care m asaz sub greul
muntilor si mrilor. Nu snt un strv care zreste din fundul lumilor
cum se zdrobesc trii si bolti, spre a se rostogoli pe el si a-l turti?
Sub ce stea n-am murit, sub ce mare si sub ce uscat? Ah! totul a
murit, n frunte cu moartea! Universul? Parc zresc nluci din
fundul unei msele stricate...
Un vampir sugndu-mi ultima pictur de snge si-ncepnd
apoi s cnte trist...
Totul trebuie reformat pn si sinuciderea...
Oamenii ti cer o meserie. Ca si cum faptul de-a tri n-ar fi
una si nc cea mai grea!
Snt un Iov fr prieteni, fr Dumnezeu si fr lepr.
Numai mrindu-ti nefericirea, prin gnd si fapt, poti gsi n ea
plcere si duh.
Adevrul ca orice minus de iluzie nu apare dect ntr-o
vitalitate compromis. Instinctele, nemaiputnd alimenta farmecul
erorilor n care se scald viata, si umplu golurile cu dezastrul
lucidittii. Incepi s vezi cum stau lucrurile si atunci nu mai poti
tri. Fr erori, viata e un bulevard desert prin care evoluezi ca
peripatetician al tristetii.
Nevoia de a-ti pune capt zilelor n inima unei femei palide, ca
s-ti poarte cadavrul o nonviat... sau de a vorbi despre dragoste
att de eteric, c si fulgii s-si cear scuze. O iubire vaporoas ca
schizofrenia unui parfum...
In cafenea mai mult ca oriunde nu mai poti sta de vorb
dect cu Dumnezeu.

Imi mai amintesc c snt doar auzindu-mi pasii pe caldarm n

nopti trzii.
Mai fi-voi mult vreme vecin al inimii mele? Ct voi mai merge
alturi de timpul meu? Si cine m-o fi surghiunit departe de mine?
Ochii pierduti ai femeilor triste si care n-ar trebui deschisi
dect la Judecata de Apoi...
Viata, neridicat la rangul de vis, seamn unui Apocalips al
prostiei si al vulgarittii. Cine-ar suporta-o, fr coeficientul ei de
irealitate?
Gndurile aromate de nobletea sinuciderii... Parc-am nghitit
otrav din mna unei sfinte. Sau am sorbit pcatul din gura
unanim a unei femei pierdute. Unde snteti, boli ascunse, de nu
urcati, fatale si necruttoare, spre un snge dornic de spaim si de
nimicire?
Tot ce numim proces istoric si are izvorul n suferinta-n
dragoste. Dac Adam era fericit cu Eva, nimic nu s-ar fi schimbat n
lume. Ispita diavolului: veti fi asemenea lui Dumnezeu, s-a
realizat n msura n care creatia omeneasc, nscut din chinul
iubirii, ne apropie de o treapt divin. Fericirea n-are virtuti
istorice. Dumnezeu este mai mic de fiece dat [cnd] un brbat
nu descoper Absolutul n dragoste sau l descoper n deceptie.
Actul sinuciderii este nspimnttor de mare. Dar parc e mai
coplesitor s te sinucizi n fiecare zi...
Boala unui om se msoar dup frecventa cuvntului viat n
vocabularul su.
Fontenelle, aproape centenar, spunea medicului su: Je ne me
sens autre chose quune difficult dtre.
Cnd te gndesti c attia altii simt acelasi lucru de la ntia
reflexie, iar nu numai pe patul de moarte.
Povara vietuirii e suportabil cnd te apas pn la nbusire.
Suferinta nu e dulce dect sub forma chinului.
Priveghindu-ti nimicnicia, eul se volatilizeaz cu aburii
dezolrii. Si atunci ce mai rmne din ntmplarea individualizrii
tale? O substant de amrciune, rspndit ntr-o teast de drac
prsit.
Mhnirea este veghea la nivelul unei inimi de diavol.
Nevoia apstoare de a te ruga si neputinta de a te adresa
totusi cuiva... Si apoi cealalt nevoie: de a te trnti la pmnt,

muscndu-l nfuriat si vrsndu-ti turbarea sau religiozitatea

negativ a crnii.
S fie creierul alee pentru ngeri ce poart potcoave, de nu pot
s-nteleg ecoul lui vulgar si divin? Sau se vor fi aprins plnsurile?
Ori vnturi ce-ntetesc incendiul lacrimal al lumii?
Cnd zresc cerul, mi vine s m dizolv n el, iar cnd privesc
pmntul, s m ngrop n mruntaiele lui. Atunci s m mai mir de
ce unul si altul se descompun n minte si n inim? Mi-am chinuit
ndejdile ntre o geologie a cerului si o teologie a pmntului.
Cum mi-as vrea lipiti obrajii de un albastru senin ca acele
frunze ce par crescute-n cer cnd le privesti, n dup-amieze, din
umbra unui pom!
In inima lui Diogene florile deveneau strvuri si pietrele rdeau.
Nimic nu rmnea neschimonosit; omul si pocea fata si obiectele
tcerea. Natura, atins de obrznicie, si expunea generos
impudoarea, n care se desfta nebunia clarvztoare a celui mai
lucid muritor. Lucrurile si pierdeau virginitatea n ochiul lui
sfredelitor, a crui lectie pare a ne nvta despre o legtur mai
adnc ntre sinceritate si neant.
Fost-a Diogene omul cel mai sincer? El pare a fi fost, de-ndat
ce n-a crutat pe nimeni si nimic; chiar bolnvicios de sincer, cci nu
i-a fost fric de urmrile cunoasterii. Si aceste urmri snt cinismul
nsusi.
Ce l-o fi ndemnat s scuture dulceata prejudectii si a
cuviintei? Ce a pierdut, de nu l-a mai legat nimic de vraja aparentei
si a erorii? Se poate ajunge numai prin inteligent la ndrzneala si
la provocarea adevrului? Niciodat, atta vreme ct inima mai
rezist n nselciune si n serviciul sngelui. Dar inima lui Diogene
pare a fi fost smuls din interesul fiintrii si lucru nemaintlnit
a fi devenit leagnul inteligentei, locul de popas si de-ntremare al
lucidittii. Sngele scos din circulatie, viata controlat fr mil,
unde s se mai miste eroarea si s se ncnte iluzia? Cinismul
nfloreste n aceast evacuare, ce te dezleag de toate si-ti ngduie
s rzi, s dispretuiesti, s calci totul n picioare si pe tine nsuti n
primul rnd, mndru de absenta universal. Cinicul este spectatorul
acestei universale absente. El priveste ndurerat sau rznd la
nimic.
Ce l-o fi mnat pe Diogene nspre catastrofala ruptur de
farmecul naiv, delicat si nvluitor al existentei? Ce l-o fi aruncat n
situatia de criminal al erorilor indispensabile vietii? Nu-i datorm
lui un minus de iluzie de care ne flim, ndurerati? Ce consolare i-o
fi lipsit sau n mijlocul cror mngieri a fost ntrerupt,

dezbinndu-se fericirea la care a trebuit s fie sensibil, chiar de s-a

nscut cu vocatie de osndit? Si un monstru se naste cu nclinri
spre fericire, ce nu le poate pierde chiar dac ea l-a abandonat.
Ce ne mpiedic n viat de la cinism chiar atunci cnd mintea
ne mpinge si ne sileste? Ce ne mrgineste impertinenta ultim a
cunoasterii?
S mai amintim dragostea, generatoarea erorilor fecunde?
Orice pas n iubire intimideaz cunoasterea si o oblig s
mearg modest alturi sau la marginea noastr. Micsorarea
lucidittii este un semn de vitalitate a dragostei.
Cnd ns ceva a intervenit si a dezlntuit luciditatea ntr-un
imperiu vast ct fiinta, dragostea se retrage nfrnt si buimcit. Si
cnd acel ceva este o fiint, sau poate mai multe, pe care le-ai
pierdut la vrsta nselciunilor, golul urmnd permite ntinderea
nemiloas a cugetului rece si distrugtor. In mod firesc, nimeni nu
poate mosteni atta veghe nct s lunece n cinism, ci n cursul
vietii deceptiile fac lumea strvezie, nct vezi, pn la fund, ceea ce
n-ar fi trebuit dect s mngi. Noi nu cunoastem viata lui Diogene la
epoca n care nefericirea n dragoste hotrste cursul reflexiei. Ce
important ar avea ns s stim pe cine a pierdut, cnd stim prea
bine ce a pierdut si unde duce aceast pierdere.
De-as putea deveni fntn de lacrimi n minile lui Dumnezeu!
S m plng n el, si el s se plng n mine!
Prin pasiune si fericire, nvingem caracterul de relativitate al
vietii si o proiectm n Absolut. Asa devine ea un Apocalips zilnic...
Exist o mretie resemnat pe care n-o cunosti dect surprins
de tulburarea mortii n mijlocul bulevardelor... Sau acea ngrijorare
somptuoas, care te cuprinde pe strzile cenusii ale Parisului de
cte ori te-ntrebi dac-ai fost vreodat, si casele-nclinate si btrne
ce-ti dau rspunsul negativ al agoniei lor...
Mijloacele de a nvinge singurtatea nu fac dect s-o mreasc.
Vrnd a ne ndeprta de noi nsine prin dragoste, betie sau credint,
nu reusim dect a ne adnci identitatea. Esti mai mult tu nsuti n
preajma femeii, a buturii sau a lui Dumnezeu. Pn si sinuciderea
nu-i dect un omagiu negativ ce ni-l aducem nou.
Fiorul ce ne dezvluie c spiritul a rmas clar si neatins, dar c
sngele si carnea si-au pierdut mintile... Sau c oasele si-au pierdut
capul, cnd ratiunea si gust propria ei lucire...
De s-ar surpa cerurile naintea mintii!

Iubirea pare ocupatie vulgar fat de dorinta de adoratie, n

care pornirile vietii se filtreaz ntr-o lume de adieri pure. Femeia
care cade victim setei noastre imateriale se poate considera, cu
drept cuvnt, nefericit-n dragoste. Cci nu-i oferim prea mult, un
exces care jigneste putinul fericirii?
Dect, ea niciodat nu va ntelege de ce n adoratie prezenta ei
e tot att de van ca si absenta. Ea n-are nevoie s fie si nici s stie.
Cu ct ar putea multumi sau ndulci nevoia de absolut rtcit-n
Eros? Adornd-o, ea nu exist dect n msura n care nu este ca
pretext gustului nostru de irealitate suprem. Acest absolut la
suprafata noastr... botezat femeie.
Doar n fata mrii ti dai seama ce lips de poezie ascunde
rezistenta noastr la valurile mortii...
Poezie nseamn lesin, abandonare, nonrezistent la farmec...
Si cum orice farmec este disparitie, cine ar putea gsi o singur
poezie nlttoare? Ea ne scoboar spre suprem...
Snt inimi, a cror muzic de s-ar concentra ntr-un trsnet
sonor viata ar ncepe de la capt. De-am sti atinge coarda
cosmogonic a fiecrei inimi...
Duplicitatea esential a oricrei tristeti: cu o mn ai vrea s tii
un crin, si cu cealalt s mngi un clu. Poezia si crima s aib
acelasi izvor?
In tristete, totul are dou fete. Nu poti fi nici n iad si nici n rai,
nici n viat si nici n moarte, nici fericit si nici nefericit. Un plns
fr lacrimi, un echivoc fr sfrsit. Cci nu te izgoneste ea n
aceeasi msur din aceast lume, ca si din cealalt?
Esti trist de totdeauna, nu de acum. Si acest totdeauna e toat
lumea nainte de nasterea ta. Nu-i tristetea amintirea vremii n care
n-am fost?
Paloarea ne arat pn unde corpul poate ntelege sufletul.
Intinderile cerului mi vor ajunge s peticesc o inim
zdrentuit? Sau s cersesc si pe ale pmntului? Ca si cum ele ar
mai avea ce acoperi dintr-un suflet nscut ngropat!
Ati privit marea n momentele ei de plictiseal? Parc-si agit
valurile din scrb de ea nssi. Le trimite s nu se mai ntoarc.
Dar ele revin, revin nencetat. Asa ptim si noi. Cine ne ntoarce
spre noi nsine, cnd ne sfortm mai mult a ne ndeprta?
Nevoia tainic de a te abandona mrii, de a te risipi n
frmntarea zadarnic a tuturor mrilor, s nu fie un gust de
plictiseal infinit si o senzatie de evanescent mai vast ca

deprtrile? Nici vinul, nici muzica si nici mbrtisrile nu te

apropie de dulceata destrmrii ca valurile ce se urc spre absenta
si nimicnicia ta si te mngie cu insinuri de disparitie! Marea
comentariu fr sfrsit la Ecleziast...
Un om fericit descifreaz el ceva n ntinderile marine? Ca si
cum marea ar fi fcut pentru oameni! Pentru acestia e pmntul,
acest amrt pmnt... Dar acordurile nefericirii se mpreun cu ale
mrii, ntr-o armonie voluptuoas si sfsietoare ce ne arunc n
afar de soarta muritorilor.
Si astfel, tonalitatea mrii este aceea a unei muriri eterne, a
unui sfrsit ce nu se mai gat, a unei agonii nflorite. Nu-ti trebuie o
inim bolnav de nuante si nici o simtire atins de subtilittile
extazului pentru a surprinde un fior mortal n melodiile marine, ci
doar o nclinare spre tainele si vocile melancoliei. Atunci nu mai
esti sigur de identitatea ta si trebuie oarecum s te aduni, s te
pescuiesti nencetat, spre a nu te nghiti mrile din tine si din afar.
Nu te poti stpni dect ntre patru pereti. Chemrile deprtrilor te
mping mai departe de calculul existentei tale...
Marea este o ispit de disparitie numai pentru cei ce au
descoperit-o n zile si n nopti, prin introspectie... Avnd-o n fat, ti
verifici numai prpastia acelor zile si acelor nopti... Demonia
marin este un viscol aromatic, o ruin creia nu ne putem refuza
fr s clcm pe ce e mai adnc n noi..., o nobil descompunere pe
care trebuie s-o grdinrim. Si apoi, nu zvcneste sngele n ritm
marin, nu e orgoliul lui melancolic acordat rnii albastre,
misctoare si infinite? Suferinta asta vast si lichid, ea s-mi
mplineasc un gust de dureri nemsurate si s-mi astmpere setea
de nefericiri nentrecute! De s-ar nfuria mrile, s-si sparg
valurile de inima omeneasc!
Lasi Paradisul pentru rahitici cnd rtcesti pe malurile mrii.
Cci el este o mare fr demonie. Icoana raiului nu m-a urmrit
dect n momentele acelea periculoase n care ti se topesc
ncheieturile si ti se moaie oasele, ntr-o suprem slbiciune, ntr-o
maxim deficient. Imaginea cea mai pur pe care o alctuieste
mintea este emanatia unei vitalitti vacante.
Nicieri mai mult ca la mare nu esti nclinat a socoti lumea o
prelungire a sufletului. Si nicieri nu esti mai capabil de un fior
religios prin faptul simplu de a privi. O viat plin, cu un nimb de
absolut, ar fi aceea n care orice perceptie ar fi o revelatie. Esti pe
cale a o realiza n sugestia amurgurilor marine... Uita-voi vreodat
nserarea unic de la Mont-Saint-Michel, cnd, ntre un soare n
agonie si o cetate mai singur ca soarele, toate apusurile lumii m

chemau spre o mretie trist, ntrezrit-n presimtiri? Si apoi, s te

primbli cu acel crespuscul n suflet prin parcul din Combourg,
ncercnd a fi demn de plictiseala marelui Ren. Trebuie ntr-adevr
s cunosti dezolarea magnific a anumitor zile la Saint-Malo si la
Combourg, pentru ca s-l poti scuza pe Chateaubriand. E drept c,
n afar de cteva pagini din Memoriile lui, cu greu mai poate fi
recitit, cci retorica lui, avnd amploare, este lipsit totusi de
substant. Lamentatiile lui nu snt destul de gndite si plictiseala lui
nu-i destul de esential. Dac l-am iubit totusi, a fost pentru
desfsurarea somptuoas a vietii lui, pentru a fi ridicat vidul
luntric la rangul de art.
Asa si-a stiut gospodri nimicnicia, ca s nu mai putem fi dect
epigoni n mestesugul plictiselilor. Trebuie s fi vzut mcar
camera n care el si-a petrecut copilria si s fi ntrevzut ceea ce
au putut fi discutiile cu Lucile, pentru care orice amator de
melancolie trebuie s aib pietate spre a-ti da seama c o
dezolare pornit dintr-un sat valah nu poate atinge prestigiul
funebru al uneia rsrite ntr-un castel solitar. Noi sntem mai mult
amrti dect tristi, cci nu cunoastem mndria soartei triste, ci
umbrele destinului amarnic.
O inim plin ntr-o lume vid. Chateaubriand s-a nselat
definindu-si astfel plictiseala; s-a nselat din orgoliu. Cci n
plictiseal noi nu sntem mai mult dect lumea, ci tot att de putin
ct ea. Este o corespondent de vid. Cci de-am fi mai mult, ne-am
rezema destul n noi nsine, am fi destul existent, ca s nu atingem
rarefierea constiintei, din care izvorste vidul interior. Strile de
mare ncordare, fie ele de extaz, fie de chin, ne fac impermeabili
plictiselii, desi din partea lumii nconjurtoare ar putea pleca o
sugestie irezistibil de zdrnicie.
Din ce vezi lucrurile mai de-aproape, din aceea nu le poti iubi
dect pe msura irealittii lor. Existenta nu-i suportabil dect prin
coeficientul de neexistent. Virtualittile de nefiint ne apropie
fiinta. Nimicul e un balsam existential.
In felul acesta, nteleg mai bine nclinarea noastr
bolnvicioas, plin de suferint pasionat, pentru femeie. Desi mai
ancorat n viat dect noi, nu-i putem totusi rpi un caracter de
ireal, alctuit att din poezia vaporoas n care ne complcem a o
nvlui, ct si din echivocul sexualittii. Femeia este orice, afar de
o evident. Si suferinta n dragoste, n orice dragoste, mplinit sau
nemplinit, cstig n adncime si ciudtenie cu ct prezenta femeii
se subtilizeaz ntr-o perfectiune pe ct de carnal, pe att de
nedefinibil. Dragostea nu e infinit dect negativ, convertind

plintatea n suferint. Nevoia nefericirii n-o resimti dect pentru a

mprumuta fiorurilor erotice o expresie suprem.
Sexualitatea fr ideea mortii e nfiortoare si degradant. In
bratele femeii descind sicrie din azur. Echivocul eroticii este chiar
aceast sugestie mortal de plintate, de exces dezastruos, de
nflorire crepuscular.
Cui, abandonndu-se mrii sau amintirii ei, nu i-a fost rusine de
a fi petrecut clipe de dragoste multumit sau indiferent? Nu este
marea o jen n fata oricrei mpliniri? N-o obligm la reflux cnd o
zrim fr ochi ndurerati? Melancolia este un omagiu de fiecare
clip ntinderilor marine. Si-n privirile vistoare si pierdute, marea
se prelungeste peste malurile ei si oceanele si continu un flux
ideal spre ntristare. De aceea, ochii nu mai au fund...
Ce curios s te primbli printre femei si alti oameni, gndindu-te
dac face sau nu s fii Dumnezeu! Rumegnd la iluzia vesniciei tale,
ti zici: la marginile mele, mai fi-voi stpn pe mine? Si
trectoare, care soptesc: eu prefer Crpe de Chine.
Ce noroc c mai snt si femei nfrumusetate misterios de boal,
care s-nteleag climatul durerii si pierzania lucidittii! Spiritul
este materie ridicat la rangul de suferint. Si ntruct femeile snt
avide de dureri, particip la el.
Nevinovtia e antipodul spiritului. Tot asa fericirea si orice nu-i
durere.
Parcurile snt deserturi pozitive.
Cnd nu mai esti acordat lumii nici prin gnd si nici prin inim,
trebuie s alergi ncontinuu, pentru ca n ritmul pasilor s te
ocolesti si s uiti alctuirea lacrimal a firii. Altcum, redevii
grdinar al sinuciderii...
Nebunia-i o prbusire a eului n eu, o exasperare a identittii.
Pierzndu-ti mintile, nimic nu te mai poate opri s fii nelimitat tu
nsuti.
Boala: stadiu liric al materiei. Sau poate si mai mult: materie
liric.
Nu explici un paradox, precum nu explici un strnutat. De
altfel, nu-i paradoxul un strnutat al spiritului?
Tristetea-i indefinibilul ce se interpune ntre mine si viat. Si
cum indefinibilul este o aproximatie delicat a infinitului...
Cnd esti iubit, suferi mai mult dect cnd nu esti. Prsit, te
mngi prin orgoliu; dar ce consolare mai poti nscoci n fata unei
inimi ce ti se deschide?

Muntii si nsal singurtatea cu vecintatea cerului si desertul

cu poezia mirajelor. Numai inima omului rmne vesnic cu ea
nssi...
De unde s plece pornirea murdar de a m tvli n nefericire,
mai ru ca bivolii n blti si porcii n gunoi? O lenevie mproscat
de blegar si de vis...
...Si cnd stii c ea nu-i viciul vietii tale, ci izvorul ei. Si cnd mai
stii cum, alturi de femeie, trndvia devine vesnicie...
De cte ori privesc albastrul cerului si orice albastru, ncetez pe
loc de-a apartine lumii. Cine-a numit consolatoare culoarea celei
mai subtile pierzanii?
Dac avea cerul alt nftisare, religia ar fi consistat probabil n
alipirea de pmnt. Cum ns albastrul este culoarea dezlipirii,
credinta a devenit un salt din lume.
In orice nuant, albastrul e negatia imanentei.
Cu ct m lecuiesc mai mult de mine, cu att mi semn mai
mult. Melancolia ne scuteste de Eu, n asa msur este ea rul lui.
Fat de totul mortii, nimicul vietii este o imensitate.
Sfintii au spus attea paradoxe, nct e imposibil s nu te
gndesti la ei n cafenea.
Sentimentul mortii este molesitor si crud, parc noat o lebd
si un sacal pe undele otrvite ale sngelui...
Cnd citesti pe filozofi, uiti inima omeneasc, iar cnd citesti pe
poeti, nu stii cum s te scapi de ea.
Filozofia e prea suportabil. Acesta-i marele ei defect. E lipsit
de patim, de alcool, de dragoste.
Fr poezie, realitatea-i un minus. Tot ce nu-i inspiratie e
deficient. Viata, si cu att mai mult moartea, snt stri de
inspiratie.
Lesinul tuturor lucrurilor, n urechi si inimi agoniznd de
poezie...
Melancolia? A fi ngropat de viu n agonia unui trandafir.
Cnd, atins de o noblete trist, dezlegat de oameni si de lume,
tri o murire nflorit, nimic nu te mai mpiedic s crezi c te-ai
nscut prin generatie spontan dintr-o toamn vesnic.
Prin mine rtceste un Septembrie vistor si fr de-nceput.
Un om plictisitor este un om incapabil de plictiseal.

Viata este un minus de eternitate al mortii, iar individuatia o

criz a infinitului.
Atentia nentrerupt la fiint este izvorul plictiselii. Ce pcat c
existenta nu rezist spiritului! Pn si Dumnezeu pierde prin atentia
noastr.
Neantul e atentie absolut.
Bucuria e reflexul psihic al purei existente al unei existente
ce nu-i capabil dect de ea nssi.
Dorinta de a muri ascunde prea multe garantii de absolut si de
perfectiune, prea mult insensibilitate la eroare, nct setea de-a
tri cstig n farmec prin prestigiul nedesvrsirii si prin atractia
greselilor aromate. Nu e mai ciudat s ndrgesti imperfectiunea?
Predilectia straniului salveaz viata; moartea se scufund n
evident.
Nu exist mretie n viat si nici chiar n moarte, ci ntr-un
Nimic ce se ridic neutru si etern spre cer, asemenea
Mont-Blanc-ului.
Privind piscurile schizofrenice: curios c nu exist singurtate
dect spre cer.
Muntii nu-ti dau senzatia de infinit, ci de grandoare. Pentru
infinit ne ajunge marea si nefericirea.
As vrea s am o inim la intersectia Alpilor cu azurul.
Melancolia m dispenseaz de alpinism. Cnd ajungi s ntelegi
muntii de jos...
Femeile care nu stiu zmbi m fac s m gndesc la o muzic de
pompieri n Paradis.
Numai farmacia mai poate opri gndurile.
Cnd otrava veghii ti-a depravat fiinta, nimic nu se mai poate
desfsura sub soare fr s te irite. In afar, poate, de un dialog al
florilor despre moarte.
Mndria drceasc de a dispune de amrciune n fata nu
import crui lucru, de a desfigura banalitatea n vrtejul
paradoxului si de-a tulbura linistea firii n patima contradictiei... Nu
mai rmne nimic dect desfrul mintii peste o realitate desfrunzit,
o optic sumbr strpungnd calmul uitrii si ptnd orice
prospetime. Si atunci, s te miri de ce lebedele suflete
spulberate-n corpuri ti par chioare (cci nu privesc ele n
lturi?); de ce un cer senin ti trezeste icoana lucie a unui creier de
imbecil si viata ti pare mai comic dect un sfnt zburdalnic?

Dac izvoarele Alpilor mi-ar spla mintea si mi-ar rcori inima!

Doar asa as fi vesel s descopr frgezimea nestiintei, si nu s
rumeg n munti si-n sesuri, pe mri si pustiuri curiozitatea fatal a
lui Adam, izgonindu-m prin veghe din mine nsumi.
S triesti toat viata drama pcatului si uneori s te simti asa
de pur, c aripi de lebd te poart nspre o insul de ngeri
priveghind agonia Paradisului!
Si totusi, numai n sentimentul pcatului esti om n sensul
propriu al cuvntului. Cci a fi om nseamn a te identifica la orice
latitudine a pmntului si a inimii cu fenomenul cderii.
Cine nu simte c merge la fund chiar atunci cnd lucreaz si
creeaz pozitiv, cnd e notar sau geniu nu ntelege nimic din
natura specific a soartei umane, iar cei ce nu cunosc atractia
irezistibil a npstuirii, a esentialei lunecri, a cresterii nspre
abis n-au atins n nici un fel conditia creia au fost meniti.
Mor propriu-zis numai oamenii strini de ispita rodnicei
scufundri, care nu-si rup gtul n orice ocazie a vietii. Ceilalti au
totul ndrtul lor, si-n primul rnd sfrsitul.
Luciditatea: a avea senzatii la persoana a treia.
Oamenii snt n genere obiecte. De aceea simt ei nevoia s
existe Dumnezeu. Cnd ai fcut trecerea de la obiect la eu,
Dumnezeu e superior faptului de a fi sau a nu fi. Intocmai ca eul, El
devine o irealitate care se caut.
Nu poti atinge echilibrul n lume, atta vreme ct existenta nu e
mai mult de o stare. Cci, n asemenea conditie, esti ncontinuu fie
n acord, fie n dezacord cu ea. In mod firesc, existenta e
ireductibil, o rezistent pur si simplu n fata creia ne aflm fr
s fim nevoiti a o acorda sau nu subiectivittii.
Dezechilibrul n lume, fruct al exasperrii constiintei, deriv din
incapacitatea de a concepe neutru realitatea. Orict ne-am sforta,
ea nu-i dect stare, la care aderm sau nu. Cresterea accentului
subiectiv al constiintei micsoreaz autonomia firii. Cstigi n
intensitate si realitatea pierde echivalent n prezent.
Constiinta? A nu mai fi la nivelul firii.
Pe cnd n extaz punctele universului snt inseparabile de
centrul iradierii noastre n groaz, ele se afl la o distant egal
de noi, fr ca unul singur s ne rmn indiferent. Nimic nu ne
separ de lume, desi ea ni-i ostil. Extazul si groaza att de
diferite ne angajeaz n mod egal n ea.

De aceea, uluit n alternanta lor, ajungi s nu mai descifrezi

care-i eul si care-i lumea. In amndou, n-are ce s mai rmn
neutru; totul particip si nimic nu st n afar, nimic nu este
obiectiv.
In groaz, nu stii dac lumea-i o prelungire negativ a eului sau
eul o prelungire negativ a lumii; iar n extaz, nu poti s califici o
plintate, n asa msur confuzia unic absoarbe diferentele fiintei.
O lume de urzici altruiste si de bolovani invitndu-se la
menuet... sau de strvuri ce-si surd ca-n vodevil...
Realitatea trebuie chemat la viat sau interzis.
Prezenta spiritului devenit colectiv anemiaz cresterea unui
popor si-l apropie de decadent prin tulburarea rafinamentului.
Finalul unei tri este n genere un surmenaj istoric, o istovire
explicabil si fatal. Nobila deficient a Greciei si a Romei, n
maturitatea lor crepuscular, presupune o soart rotunjit si o
ispsire nalt a unui exces unic. Un trecut de creatie trebuie pltit
prin suferintele vitalittii si nimic nu-i mai impresionant ca o
btrnete lucid, deschis unui vast amar.
Snt ns popoare care nu se duc la fund din excesul spiritului,
sau care au atins culmi, dar si-au revenit. Olanda a crei pictur
echivaleaz muzica german n-a degenarat n sntate? Dup
nltimile ei istorice, i s-a asezat sngele, si oamenii, n locul
palorii, au preferat o apoteoz a untului. Sau Suedia, nu moare
esuat-n prospetime? Ce o mpiedic s se usuce glorios n
amurg? Si cum pot fi tri care n-au soart, din team de anemia
consecutiv istoriei? Devenirea universal nregistreaz numai
popoarele ce nu se crut, ce nu-si cumpnesc destinul, ci se
ndreapt triumftor si nemilos spre agonie.
Primejdiile creatiei ndeprteaz att pe indivizi, ct si pe tri,
de spirit. Prefernd sntatea, se opun naturii. Florile si retin
mireasma ca s nu se usuce? Parfumul e istoria unei flori, precum
spiritul a unui individ. Popoarele care nu se ofilesc n-au trit
niciodat.
Timpul e uneori asa de apstor, c-ai vrea s-ti spargi capul de
el.
Devenirea s-a coagulat n creier si existenta ia culoarea
pcatului.
Individuatia este orgie de singurtate. Inapoi spre Fiint sau
Nimic, spre o mntuire lipsit de sperante.

Buddha a fost, oricum, prea naiv...

In marile singurtti pari a fi gtuit de un demon pentru o
plcere crud a lui Dumnezeu.
Si de aceea mintea tese n ele o teologie iresponsabil.
Cunoasterea ucide eroarea vital
construieste viata pe ruina inimii.

a iubirii, iar ratiunea

Orice luciditate este o pauz a sngelui.

Trebuie s fi vzut btrnetea, boala si moartea ca s te retragi
din lume? Gestul lui Buddha este prea mult un omagiu evidentelor...
Renuntrii lui i lipseste paradoxul. Cnd ai dreptate, nu-i nici un
merit s prsesti viata. Dar s triesti n dezbinarea luntric
de toate si s ai argumente contra singurttii! Calea lui Buddha
e croit pe msura muritorilor... Calmul printului gnditor n-ar
pricepe niciodat cum poti vedea ca el si totusi ndrgi nimicnicia.
Pn si Buddha s fi fost un dascl? E prea mult sistem n lepdrile
lui, prea multe consecvente n mhniri. El ar condamna, desigur,
rtcirea celui ce-si trste neantul printre muritori si n-ar pricepe
cum n vidul lumii mari surzi vietii. Cci el n-a cunoscut anumite
culmi ale nefericirii; a trit si a murit consolat. Ca orice om strin
de ispita fatal a vietii, de seductia de neant a fiintrii si de Nirvana
ntritoare a fiecrei clipe.
Cnd toate gndurile s-au necat n snge, din filozof te
pomenesti un avocat al inimii.
Privind infinitatea calm a cerului senin: oare cum de exist
rul? Si a-ti afunda apoi cugetul n azur, pentru a descoperi c
numai visul ne poate desprti de prospetimea etern a rului
betie negativ a devenirii.
Cerul a precedat oamenii, poezia a existat naintea lor. Cum
de-au putut ei rmne napoi, cnd o privire fugar spre ntinderi
albastre este izvor de delir? Cerul ne-a luat-o nainte si de nu
interveneau poetii, el se nchidea n sine, rmnnd ca noi s ne
zrim n ochi n epavele lui si s ne mngiem n naufragiul de
poezie care-i privirea omeneasc.
Constiinta neantului mpreunat cu dragostea de viat?
Un Buddha de bulevard...
O idee stinge o plcere si creeaz o voluptate. Atipind reflexele,
trezesti reflexiile. Gndesti doar cnd se opreste viata.

De cte ori o fiint nu se poate aseza n fire, se afl n

prezenta Rului. Tot ce rateaz deriv din el si el fiind imanent
devenirii, toate fiintele au de luptat cu el.
In msura n care Dumnezeu nu este asezat n sine, prin ce este
deficient conditiei lui particip la ru. De altfel, nu-i el marele
Ratat?
Ct despre om, cutndu-si soarta de la Adam ncoace, si-a
cstigat o demnitate din lupta cu rul. Ratarea lui are ceva
nviortor si eroic: nefiind prezent ca fiint, neavnd nici un loc n
fire, el si-a creat o conditie din lipsa lui de conditie, nct nimeni nu
poate spune nc dac omul e un ceva, un nimic sau un tot.
Cu totii stim sau bnuim ce-i un animal sau un Dumnezeu. In
tot cazul, ei snt. Dar omul nu este; cci nu-i el un agent de
legtur ntre lumi? O! dac-ar fi! Dar acest conditional e definitia
nssi a Rului.
Intr-o teologie serioas, care ar ncerca s salveze n mod
absolut pe Dumnezeu, rul nu-si gseste o explicatie valabil.
Teodiceele s-au dovedit nemultumitoare n fata acestei piedici
esentiale.
Existenta rului transform pe Atotputernic ntr-un Absolut
hodorogit. Devenirea i-a mncat misterul si puterea.
Rul nu e comparabil dect cu un Dumnezeu... laic.
Omul nu stie pn unde se poate ntinde si ct tin granitele lui.
Uitm n fiecare clip fatalitatea individuatiei si trim ca si cum am
fi tot ce vedem. Fr aceast nselciune, orice am face ne-ar
descoperi marginea noastr.
Dar constiinta individuatiei ne-ar ntepeni n lume, fiindc ne-ar
descoperi nemilos un loc de care greu ne-am putea mndri, asa nct
sntem pierduti fiindc nu ne stim marginile si-am fi poate si mai
mult, dac le-am sti.
Omul si dibuieste soarta, mndru si trist de a nu o gsi. Numai
dezastrul dezvluie micimea individuatiei: cci n el ncerci
nemngierea de a vedea c te mrginesti cu toate si n primul rnd
cu tine.
Gnditorii care n-au meditat asupra omului nu stiu ce nseamn
a suferi pentru cunoastere si a-ti semna sentinta prin fiecare gnd
sau a-ti astmpra avnturile ntr-o tristete orgolioas.
Antropologia e un amestec de zoologie si psihiatrie. Poti
construi utopii privind doar florile. Paradisul nu-i un apendice al
botanicii?

Voluptatea ne scoate din lume, n deosebire de plcere, care,

neadresndu-se dect simturilor, e lipsit de culoare religioas.
Nimic nu ne aduce aminte mai mult de cer ca fiorurile prin care am
vrea s-l uitm.
Doar prin moarte nceteaz omul de a fi o buruian a devenirii
si cstig ceva din boala pur a florilor. Si precum gndurile
izvorsc dintr-un amurg fraged al crnii, asa florile dintr-o anemie
vistoare a materiei.
Ca s crezi nestrmutat n om trebuie s nu fii capabil de
introspectie si s nu cunosti istoria. Numai un psiholog si un istoric
au dreptul s dispretuiasc idealurile.
Intr-un gol vital, nimic nu se ntmpl si nimic nu trece.
Dorinta creeaz timpul. Si de aceea n absenta luntric, n linistea
pustie a poftelor, n desertul setei si n mutenia sngelui ti se
descoper deodat lipsa vast a vremii si iluzia curgerii ei. Iar cnd
un ceas de catedral veche marcheaz ora n noapte, btile lui ne
dezvluie si mai dureros fuga din lume a timpului. Atunci,
imensitatea-i un suspin etern al clipei, n care ni se-ngroap cugetul
si trupul.
In freamtele de singurtate, esti npdit de senzatia de a fi
plmdit din alt substant dect lumea. Si oricte ntmpinri
abstracte ai gsi izolrii tale, practic nu poti trece peste un dureros
ireductibil. Oamenii par victime ale unei erori cu neputint de
mprtsit, iar firea un gol menit pasiunii tale de rtcire. Ce s-a
mrit n tine, de nu mai ncapi n fiint? Vesnicia-i prea mic pentru
un suflet nebun si vast, dezacordat, prin infinit, de fire. Ce s mai
rzbat n el dintr-o lume amutit?
Un gnd seac mri, dar nu poate usca o lacrim: umbreste
astrii, dar nu poate lumina alt gnd; o aureol de nemngiere.
Dintr-un minus de vitalitate rezult luciditatea, ca orice lips de
iluzie. A-ti da seama nu merge n directia vietii; a fi n clar cu ceva,
mai putin. Esti ct vreme nu stii c esti. A fi nseamn a te nsela.
Cnd existenta ti se pare suportabil, orice poet e un monstru.
(Poezia are ntotdeauna un sens ultim sau nu e poezie.)
Esti om pn n clipa-n care oasele ncep s-ti scrtie de
tristete... Dup aceea, ti se deschid toate drumurile.
Fr dorul de moarte, n-as fi avut niciodat revelatia inimii.
Cnd mi port mna pe coaste ca pe o mandolin, senzatia mortii
ia contur de nemurire.

Iar cnd nimic mi spune totul, simturile se aprind ntr-un suflet

gol. Si atunci, nimicul femeii supravietuieste nimicului lumii.
Din ce gsesti mai putine argumente spre a tri, din aceea te
legi mai mult de viat. Cci dragostea ce i-o artm n-are valoare
dect prin tensiunea absurdului.
Moartea, avnd de partea ei totul, a ncetat s mai conving.
Sprijinul ratiunii i-a fost fatal.
Lipsa de argumente a salvat viata. Cum ai rmne rece n fata
unei atari srcii?
E mai usor s faci biografia unui nor dect s spui ceva despre
om. Si cum ai spune ceva, cnd despre el orice e valabil?
Cu bunvoint, Dumnezeu ncape ntr-o definitie; omul, nu.
Acestuia totul i se aplic, totul i merge, ca oricrui lucru ce este
si nu este.
Lenea e un scepticism al crnii.
Nevoia de a dovedi o afirmatie, de-a vna argumente n dreapta
si-n stnga presupune o anemie a spiritului, o nesigurant a
inteligentei si a persoanei n genere. Cnd un gnd te npdeste cu
putere si violent, el izvorste din substanta existentei tale; a-l
dovedi, a-l mpresura n argumente nseamn a-l slbi si a te ndoi
de tine. Un poet sau un profet nu demonstreaz, fiindc gndul lor
este fiinta lor; ideea nu se deosebeste de existenta lor. Metoda si
sistemul snt moartea cugetului. Pn si Dumnezeu gndeste n
fragmente; n fragmente absolute.
De cte ori ncerci a dovedi ceva, te asezi n afara gndirii,
alturi de ea, nu deasupra ei. Filozofii triesc paralel ideilor; le
urmresc rbdtori si cuminti si, dac se ntlnesc uneori cu ele, nu
snt totusi niciodat n ele.
Cum poti vorbi de suferint, de nemurire, de cer si de pustiu,
fr s fii suferint, nemurire, cer si pustiu?
Un gnditor trebuie s fie tot ce spune. Aceasta se nvat de la
poeti si de la volupttile si durerile ce le ncerci trind.
Vidul luntric e ca o muzic fr sunete, un cntec fr glas.
Nesonora lui tlzuire se interpune tainic ntre noi si lume si ne
separ de viat n mijlocul vietuirii si de moarte n mijlocul muririi.
Spre ce suferind nltare se ndreapt duhul fiintrii? De ce ne
doare orice apropiere si de ce se-nsufleteste respiratia pentru tot
ce-i deprtat?

Unde-s brate crude de muiere s-ti strng oasele, tremurnd de

gnd, si tu s-ti pleci urechea pe btile inimii ei mbtate,
nutrindu-ti groaza scump si voluptuos neconsolat?!
Cnd ochii mi se-nchid si marginile mele le-ntind spre marginile
lumii, ce auz misterios mi descifreaz n zare un cor de copii
nebuni?
...In incerta vesnicie a unei dup-amieze de var, vocea spart a
unui pusti te tulbur mai mult ca rugciunea unui dement sau ca
sursul irevocabil al unui sinucigas.
Un gnditor n-are drept s se contrazic mai mult dect viata.
N-are rost s fii dect poet, matematician sau general.
S-ar putea ca femeile s nu existe dect pentru a mbogti
inspiratia si s-ar putea, mai mult, ca lumea s nu fie dect un
pretext al poeziei.
Nici cerul si nici pmntul nu l-au cntat poetii, ci un fel de
nonlume existent n melancolii.
Poezia ntr-un parc e stat n stat.
Lenevia-i o melancolie ce apartine exclusiv fiziologiei.
O cascad n surdin alctuieste imaginea a ceea ce numim de
obicei suflet...
Fi-va Dumnezeu altceva dect o ncercare de a-mi ndestula
nevoia infinit de Muzic?
Cel ce iubeste mistica, muzica si poezia este neaprat o natur
erotic, un voluptuos rafinat si care, negsind satisfactie deplin n
iubire, recurge la delicii ce depsesc viata. Dac ai atinge absolutul
n dragoste, la ce ai umbla n goan dup voluptti prelungi si
delicate? Nu le-ai putea simti nevoia si, dac te-ar interesa
abstract, ele nu ti-ar putea sugera o pasiune durabil si intens.
In iubirea mplinit cu toate vulgarittile inerente trim
aspiratia spre alte lumi ca o distractie, ca un pretext. Si atunci cum
ar deveni muzica, mistica sau poezia substant a vietii?
Saltul din lume presupune un exces de individualizare. Tot asa,
orice voluptate care nlocuieste iubirea direct, legal si obligatorie
a genului uman.
Nu se poate concepe fort fr boal. Nu n zadar oamenii cei
mai primejdiosi snt acei a cror sntate e atins.
Istoria e mnat de oameni care-si pipie necontenit pulsul.

Elementele care definesc boala: excesul constiintei; paroxism

de individuatie; transparent organic; luciditate crud, energie
proportional pierderii; respiratie n paradox; religiozitate
vegetativ, reflex; orgoliu visceral; vanitate rnit a crnii;
intolerant; delicatete de nger si bestialitate de clu.
Un Dumnezeu care cerseste la poarta
bolnav. De altfel, nu e ca si cum s-ar fi
celulele lui un paradox? Boala este o
tesuturilor, o manie de grandoare a crnii,
sngelui.

Raiului pare a fi orice

infiltrat n fiecare din
stare de inspiratie a
un patos imperialist al

Cnd o parte din trup se-mbolnveste sau cnd te-mbolnvesti

ntreg, ai impresia c-a pornit natura s gndeasc. Un maximum de
pozitivitate al negativului, o limit nspre spirit a mruntaielor, un
efort dialectic al materiei, o strduint abstract a imediatului.
Fr boal si acum am fi n rai. Patologia se ocup de strile
geniale ale naturii.
Sntatea este o absent de intensitate. Teama de boli nu
consist dect n tulburarea ce-o simtim n fata unei plenitudini
pentru care n-am fost pregtiti si care ne nspimnt, fiindc nu
sntem obisnuiti dect cu prezenta neutr a echilibrului, pe cnd
boala este o fort mrit de vecintatea nimicului.
Tot ce nu-i muzical e aparent, eroare sau pcat.
O! dac aburii muririi s-ar nlta melodic spre cer si-ar mbrca
n imn sonor o stea ncremenit!
De n-ar fi melancolia, s-ar ntlni vreodat muzica cu moartea?
In clipa-n care vom fi reusit s dizolvm toat viata ntr-o mare
sonor, nu vom mai avea nici o obligatie fat de Infinit.
Snt invazii muzicale de o fascinatie absolut, dup care
sinucigasii ti par diletanti, marea ridicol, moartea o anecdot,
nefericirea un pretext si dragostea o fericire. Nimic nu mai poti
face si nimic nu mai poti gndi. Si atunci ai vrea s te mblsmezi
ntr-un suspin.
Wagner pare a fi stors toat esenta sonor a umbrei.
Cine iubeste cu adevrat muzica nu caut n ea un adpost, ci
un nobil dezastru. Universul nu se nalt spre destrmarea ei?
Intocmai ca gndurile, muzica se instaleaz n golurile vitale.
Un snge proaspt si o carne rumen rezist ademenirilor vibrante,
n-au spatiu pentru ele; boala ns le face loc. Pe msur ce roade
din viat, absolutul nainteaz. Nu e revelator c-n infinitul muzicii
si-n infinitul mortii se topeste totul n noi, c materia si pierde

marginile, c ne sfrmm granitele pentru a oferi ntinderi

npdirii sonore si mortale?
Fiecare purtm, n grade diferite, o nostalgie a haosului si
care se exprim n dragostea de muzic. Nu-i aceasta universul n
starea pur a virtualittii? Muzica este tot minus lumea.
Boala acces involuntar al absolutului.
Luciditatea e un reflex al pcatului zilnic de a fi, iar
cunoasterea, o form vulgar a nostalgiei.
Oare cum se rsfrnge viata ntr-un suflet nentinat de
cunoastere? Rspunsul ar fi usor de am sti n ce fel vremelnicia
poate fi trit ca vesnicie, n ce fel snt alctuiti ngerii sau pn
unde se ntinde peisajul luntric al prostiei.
In Dumnezeu esti mai singur dect ntr-o mansard parizian.
Dac ai putea gndi atunci cnd ti se aprind gndurile! Dar ce
idee ar mai lua contur cnd din creier se mprstie fum si din inim
scntei?
Doresti dorul de moarte si nu moartea, fiindc n-ai ajuns la
captul scrbei de a vietui si esti nc mndru n prada erorii
fiintrii.
Dar cine a descoperit dorul de a muri nu mai poate fi alipit nici
vietii si nici mortii. Amndou snt ngrozitoare. Voluptate nu exist
dect n acel dor..., n acea granit de fioruri ce alctuieste
echivocul dulce si amar al muririi.
De cte ori ridic ochii spre cer, nu pot nbusi sentimentul unei
infinite pierderi. De s-ar porni o cruciad mpotriva albastrului! Ce
vijelios m-as ngropa n culoarea marelui regret!
Au luat foc toamnele n mine si inima mi s-a ntors pe dos.
Cntecul prelung si vaporos al mortii m nvluie ca o spum a
vesniciei. Si-n lncezeala ademenitoare a sfrsitului, snt o epav
ncoronat pe mrile de muzic ale lui Dumnezeu sau un nger
fluturnd prin inima Lui.
Fiindc iubesc prea mult viata, evreii n-au poeti.
Gustul violet al nefericirii...
Inserrile au ceva din frumusetea unei halucinatii.
Vremile noi au pierdut n asa msur simtul marilor sfrsituri,
nct Isus ar muri astzi pe o canapea. Stiinta, eliminnd rtcirea, a
micsorat eroismul, iar Pedagogia a luat locul Mitologiei.

Devenirea este un dor imanent firii, o dimensiune ontologic a

nostalgiei. Ea ne face inteligibil sensul unui suflet al lumii.
De ce, cnd ne adncim n taina ei, sntem prinsi de un freamt
patetic si de o tulburare vecin religiei? S nu fie cumva Devenirea
o fug din Dumnezeu? Si s nu fie mersul ei sfsietor o ntoarcere n
El? Se prea poate, din moment ce Timpul suspin, prin toate
laturile lui, dup Absolut. Nostalgia exprim mai direct si mai
dramatic imposibilitatea omului de a-si fixa o soart. Devenire
hipertrofiat, el si gust, n instabilitatea ei, lipsa lui de conditie. Si
nu este ca si cum el s-ar grbi cu tot timpul?
Dac tot ce este nu m-ar face s sufr, oare cum as suferi s
fiu? Si fr excesul balsamic al durerii, cine-ar suporta osnda la
viat? Dar ncrcat si prigonit de ea, te rsfeti ntr-un avnt funebru
spre nemurire, spre vesnicia muririi numit si viat...
Dorul de a muri exprim uneori numai o subtilitate a orgoliului
nostru: vrem, adic, s ne facem stpni pe surprizele fatale ale
viitorului, s nu cdem victime ale dezastrului esential.
Sntem superiori mortii doar n dorinta de-a muri, cci ne
murim moartea trind. Cnd aceasta si rsfat n tine lipsa ei de
margini, clipa final nu-i mai mult de un accent melodios. Este o
lips de mndrie creatural n a nu-ti oferi inima istovirii
voluptuoase a mortii. Doar stingndu-te nencetat o stingi n tine, i
reduci din infinit. Cel ce n-a cunoscut intimitatea mortii nainte de-a
muri, minor sfrsitului, se rostogoleste umilit n necunoscut. El sare
n vid; pe cnd, prins n ondulatia muririi, luneci n moarte ca spre
tine nsuti.
Cnd stii ce-i gustul mortii, nu mai poti crede c-ai trit vreodat
fr s-l cunosti... sau c-ai trecut cndva cu ochii nchisi prin
dulceata peisajelor de agonie. Ce nviorare ciudat ti descoper
verdeturile stingerii si nflorirea suspinelor fr de capt! Pururi
tnr n amurguri, ntremat n sfrsituri, cutnd ntinderile mortii
fiindc viata nu-i destul de-ncptoare si ncetinindu-ti rsuflarea
ca zgomotul vietuirii s nu acopere depnrile visului final!
Snt dup-amieze de toamn de o att de melancolic
nemrmurire, nct ti se opreste respiratia pe ruina timpului si nici
un fior nu mai poate nsufleti zmbetul mpietrit pe absenta
eternittii. Si atunci, nteleg o lume post-apocaliptic...
In Dumnezeu nu trebuie vzut mai mult de o terapeutic n
contra omului.
De chinurile iubirii te poti scpa dizolvndu-le n muzic. In
felul acesta, si pierd ntr-o imensitate vag tria lor fierbinte.

Cnd pasiunea-i prea intens, sinuozittile wagneriene o

destram n infinit si-n locul chinului precis te legeni vaporos ntr-o
disolutie orizontal, te-ntinzi tomnatic pe desertul unei melodii...
Wagner muzic a nesfrsitei nempliniri se acord
suspinului arhitectural si cenusiu al Parisului. Aici, piatra ascunde
un apus muzical, plin de regrete si dorinti..., iar strzile se ntlnesc
spre a-si mprtsi taine ce nu snt totusi strine unui ochi ntristat.
Si cnd azurul mpnzit al Parisului pare a-si fi condensat aburii n
sonoritti, tlzuirea de motive wagneriene se-ntlneste undeva cu
cerul.
Sufletul unei catedrale geme n surmenajul vertical al pietrei.
As vrea s fiu mngiat de mini prin care poti strecura Timpul...
...sau s fiu plns de ochi smulsi dintr-un Paradis n flcri.
Tot mai mult m conving c oamenii nu-s dect obiecte: bune
sau rele. Att.
Si eu snt oare mai mult de un obiect trist? Ct vreme suferi,
nu de a tri printre oameni, ci de a fi om, cu ce drept ai face din
nelinistea ta o culme? O materie creia i e rusine de ea nssi
rmne tot materie... Si cu toate acestea...
Intr-o lume de mrcini, parc snt o salcie ce-si plnge crengile
spre cer.
Cnd mintea s-a oprit, de ce mai bate oare inima?
Si verdele putred al ochilor spre ce se mai deschide cnd
sngele a orbit?
Ce negur spintec mruntaiele si ce ziduri se drm n
tesuturi?
Si oasele spre cine url n vzduh, si vzduhul de ce-mi apas
mhnirea grbit nspre nimic?
Si ce chemare spre nec mi mpinge gndurile spre ape moarte?
Dumnezeule! pe ce frnghie s urc spre tine, ca de nepsarea ta
s-mi sfrm trup si suflet?
Oamenii nu triesc n ei, ci n altceva. De aceea au preocupri.
Si le au fiindc n-ar avea ce face cu absenta lor de fiecare clip.
Numai poetul este cu el si n el. Si lucrurile nu-i cad toate
perpendicular pe inim?
Cine n-are sentimentul sau nchipuirea c realitatea ntreag
respir prin el nu bnuieste nimic din existenta poetic.

A-ti tri eul ca univers e secretul poetilor si mai cu seam al

sufletelor poetice. Acestea dintr-o pudoare ciudat mblnzesc
prin surdin simtirea, pentru ca o ncntare fr margini si fr
expresie s se prelungeasc nencetat ntr-un fel de nemurire
vistoare, nengropat-n vers. Nimic nu ucide mai mult poezia
luntric si vagul melodic al inimii ca talentul poetic. Snt poet prin
toate versurile ce nu le-am scris...
Obsedat de el nsusi, poetul este un egoist; un univers egoist. El
nu-i trist, ci lumea toat-i trist-n el. Capriciul lui ia contur de
emanatie cosmic. Nu-i poetul punctul celei mai slabe rezistente
prin care lumea devine transparent ei nsesi? Si nu-i natura
bolnav-n el? Un univers atins si-au aprut poetii...
Cum s nu suferi de a fi om, privind muritorii gfindu-si
destinul?
Cnd vom vietui cu sentimentul c n curnd omul nu va mai fi
om, atunci va ncepe istoria, adevrata istorie. Pn acum am trit
cu idealuri, de aici ncolo vom tri absolut, adic fiecare se va nlta
n propria lui singurtate. Si nu vor mai fi indivizi, ci lumi.
Adam a czut n om; noi va trebui s cdem n noi nsine, n
limita noastr, la orizontul nostru. Cnd fiecare va respira la
marginea lui, istoria s-a ncheiat. Si asta-i adevrata istorie.
Suspendarea devenirii n absolutul constiintei. In sufletul omului nu
va mai avea loc nici o credint. Vom fi prea maturi pentru idealuri.
Atta vreme ct ne mai agtm de dezndejdi si de iluzii, sntem
iremediabil oameni. Aproape nici unul n-am reusit s stm drepti n
fata lumii si a nimicului. Sntem oameni, infinit oameni: cci nu
simtim nc nevoia de suferint?
A fi muritor nseamn a nu putea respira fr setea de
durere. Ea-i oxigenul individului si voluptatea ce se interpune ntre
om si absolut. Devenirea implicatia ei...
De nu mi-ar plcea s ngrijesc blnd erorile si de n-as atipi
constiinta prin dulci nselciuni, unde-ar duce o veghe nemiloas
ntr-o lume nemilos ngust?
Nici o nebunie nu m-ar consola de putinul lumii, n clipele n
care inima e o fntn sritoare ntr-un desert.
Experienta om a ratat. El a devenit o nfundtur, pe cnd un
ne-om e mai mult: o posibilitate.
Priveste un semen adnc n ochi: ce te face s crezi c nu mai
poti astepta nimic? Orice om e prea putin...
Ce este teama de moarte, de ntuneric, de nefiint, fat de
teama de tine nsuti? Si exist oare alta? Nu se reduc toate la ea?

Urtul nesfrsit al vietuirii si plictiseala lucrurilor ce devin sau nu

devin, groaza unei lumi urnite n sine si uruiala timpului n simtiri
gingase de unde pleac ele, dac nu din fiorul care ne
nstrineaz de noi nsine n mijlocul nostru? Ca si cum oriunde ai
merge n-ai da de ceva mai ru ca tine, c tu esti rul care se
bolteste deasupra lumii, c nu poti fi cu tine fr s fii mpotriva ta!
Pesterile ascunse snt mai putin nfiortoare dect golul pe care ti-l
deschizi de cte ori ti ochesti subteran fiinta. Ce nimic se casc n
smburele tu, de teama te apr de nendurarea ta? Mai poti tu
rmne cu tine? De ce arborii mai zresc spre cer si nu-si ntorc
frunzele ca s-ti ascund ntristarea si s-ti ngroape teama?
Va descifra cineva cndva drama de a fi nevoit s traduci
dialectic lacrimile, n loc s le lasi s curg-n vers?
Si sti-va cineva vreodat cte piedici trebuie dorintelor ca s
izvorasc gndul, cte nfrngeri cost nmugurirea cugetului? Si ce
toamn a tineretii este spiritul!
Doamne! dezleag-m de mine, c de miresmele si de miasmele
lumii m-am dezlegat de mult. Spre o cint plin de cntec nalt-mi
cugetul si nu m mai lsa vecin mie, ci ntinde-ti deserturile tale
ntre inima si gndul meu. Au nu vezi tu vrjmasul duh al soartei
mele, ursit blestemelor si plnsului?
Ce rugi gsi-voi pentru tine, Mosneag neputincios, si din ce
istoviri ridica-voi un urlet spre nepsarea ta? Dar cine-mi spune c
snt si eu btrn, mai btrn ca tine, c inima mi-e mai crunt dect
barba ta?
De-as da drum slobod glasurilor mele, pe ce meleaguri ne-ar
mai ntlni gndul? Tu nu vezi, Doamne, c unul din altul ne vom
svrsi, meniti rostogolirii; cci nici tu si nici eu n-am nscocit un
reazem n afar de noi?
Voit-am s m bizui pe tine si-am czut; voit-ai s te bizui pe
mine si n-ai mai avut ce cdea!
Poezia, fat de filozofie, reprezint un plus de intensitate, de
suferint si de singurtate. Exist totusi un moment de prestigiu
pentru filozof: cnd se simte singur cu ntreaga cunoastere. Atunci
rzbat suspinele n Logic. Doar o mretie funebr mai poate face
ideile vii.
Dumnezeu este modul cel mai favorabil de a ne dispensa de
viat.
Cinicii nu snt nici supra- si nici sub-oameni, ci post-oameni.
Ajungi s-i ntelegi si chiar s-i iubesti, cnd ti scap din chinul

absentei tale o mrturisire adresat tie sau nimnui: am fost om si

acuma nu mai snt.
Cnd n tine nu mai e nimeni, nici chiar Diogene, si esti vacant
pn si de vid si urechile nu-ti mai tiuie de neant...
Romantismul german sau vremea n care nemtii cunosteau
genialitatea sinuciderii...
Cnd te apropii de Dumnezeu prin rutate si de viat prin
umbre, la ce poti ajunge dac nu la o mistic negativ si la o
filozofie nocturn?
Crezi fr s crezi si triesti fr s triesti... Paradoxul l
rezolvi ntr-o duiosie nsngerat, ntrit de amurguri si cernit de
aurore.
Vrjit de surmenajul cunoasterii, doar ntr-un trziu ajungi s
resimti imensa oboseal ce urmeaz insomniei spiritului. Si atunci
ncepi s te trezesti din cunoastere si s oftezi dup farmecele
orbirii.
Cum gndul rsare n paguba crnii, cum orice gnd este un
viciu pozitiv, prisosul spiritului ne ndeamn spre antipodul lui. Asa
apare dorinta tainic a uitrii si vrjmsia cugetului mpotriva
cunoasterii.
Omul este att de alipit de vidul existentei, c pentru el si-ar da
oricnd viata, si att de mbibat de infinitul plictiselii, nct
martirajul vietuirii l sufer ca pe un deliciu.
Cu ct esti mai lmurit de putinul totului, cu att te atasezi mai
mult de el. Si moartea-ti pare prea putin ca s-l salvezi. Numai
astfel se explic de ce religiile snt n contra sinuciderii. Cci toate
ncearc s dea un sens vietii n clipa n care ea-l are mai putin. Ele
snt n esent att: un nihilism mpotiva sinuciderii. Orice mntuire
izvorste din refuzul ultimelor consecinte.
Fr patimile tulburi ale muzicii, ce-am face oare cu simtirea
caligrafic a filozofilor?
Si ce-am face cu timpul alb, golit si dezbinat de viat, cu timpul
alb al plictiselii?
Nu iubesti muzica dect pe litoralul vietii. Cu Wagner asisti
atunci la o ceremonie a clarobscurului, la o cosmogonie a sufletului,
iar cu Mozart la florile Paradisului visnd alte ceruri.
Orice dezndejde este un ultimatum lui Dumnezeu.
Neurastenia-i la om ceea ce-i divinitatea la Dumnezeu.

Gndurile o sterg din lume, iar simturile o iau razna spre cer.
Unde fuge mintea, de m-mbt de lipsa mea, de lipsa mea si-a
lumii? Doamne! mic esti pentru dezastrul fiilor ti! In tine nu-i loc
s ne adpostim groaza, cci tu n-ai loc de groaza ta! Si m voi
ascunde iarsi n inim, prfuit de amintirea mea!
Nu-i etern dect ceea ce n-are nici o legtur cu adevrul.
Femei a cror vitalitate nu le permite mai mult de un surs...
Jacqueline Pascal sau Lucile de Chateaubriand. Ce bine c nu e n
putinta vietii s ne desprind de melancolie!
Je mendormirai dun sommeil de mort sur ma destine. (Lucile)
Lumea e salvat de cele cteva femei care au renuntat la ea.
Anemia este nfrngerea prin snge a timpului.
De-as trece lacrimile prin sit, de-as pune la teasc plnsurile, ca
din drojdia lor s-mi otrvesc credintele, sub un cer fugar!
Nimic nu exprim mai chinuitor deceptiile unui suflet religios
ca dorul de otrvuri. Ce flori veninoase, ce adormitoare crude s ne
vindece de molima nfiortoarei lumini? Si ce vifor de cint s ne
descarce sufletul la margini de fire?
Timpul e un anotimp al vesniciei; o primvar funebr a
eternittii.
Desprinderea fiintelor din haosul initial a creat fenomenul
individuatiei, adevrat strduint a vietii spre luciditate. Ca un
strigt dup constiint s-au nfiripat alctuirile individuale si
fiintele triumfau n efortul lor de a se detasa din confuzia totului.
Ct vreme omul a rmas fiint si numai att, individuatia nu
depsise cadrele vietii, cci el se sprijinea n tot si era tot. Dar
avntul spre sine nsusi, scotndu-l din centrul firii, i-a creat iluzia
unui infinit posibil n granitele individuale. Si astfel omul a nceput
s-si piard limita, si individuatia a devenit osnd. Aici rezid
mretia lui dureroas. Cci fr cursul aventuros al individuatiei, el
n-ar fi nimic.
Intocmai ca ochii evreilor, viata are ceva mort si agresiv n
acelasi timp.
Cnd n-ai msur n nimic, te msori cu Dumnezeu. Orice exces
ni-l apropie. Cci El nu-i dect incapacitatea noastr de a ne opri
undeva. Tot ce n-are margine iubirea, furia, nebunia, ura e de
esent religioas.
Melancolia-i nebunie n sensul n care parfumul e stare
anormal.

Nevoia de a te svrsi n Dumnezeu nu-i altceva dect dorinta de

a-ti muri moartea pn la capt, de a nu te sfrsi supravietuit de
viata ce n-ai trit-o. Frica de a nu fi murit de tot face moartea att
de ngrozitoare. Lncezim dup vesnicia n Dumnezeu, din teama de
a nu fi vii cnd sntem exterior strvuri. Dac-am asteptat pentru a ne
naste o eternitate, trebuie s-asteptm alta pentru a muri.
Cum sub ochiul melancolic si pietrele par a visa, zadarnic am
cuta fr el noblete n fire.
Melancolia exprim toate posibilittile de cer ale pmntului.
Nu-i ea apropierea cea mai ndeprtat de Absolut si nu-i ea o
realizare a divinului prin fuga de Dumnezeu? In afara ei, ce-am
putea opune Paradisului, cnd de lume nu ne mai leag dect faptul
de a tri n ea si golul pozitiv al inimii.
Avantajul neantului fat de eternitate este c nu poate fi ptat
de timp. De aceea se asemuieste el zmbetului melancolic.
Specificul soartei umane se epuizeaz n prestigiul metafizic al
chinului.
Omul trebuie s sufere pn la scrba de suferint si de el
nsusi.
S nu fie Dumnezeu starea de eu a neantului?
In noptile de veghe si-n orice noapte, nu mai respirm n timp,
ci n amintirea lui, precum n mijlocul luminii care ne rneste nu
mai trim n noi, ci n amintirea noastr.
Melancolia e singurul sentiment care d drept omului la
majuscul. Din atipirea simturilor si privegherea cugetului si
cristalizeaz ea aroma vistoare, fr de care n-am mai privi spre
noi fr remuscarea de-a nu fi murit n Dumnezeu.
Otrava deliciilor amare ale fiintrii ia glas n iadul muzical al
sngelui, din aburii cruia se nalt miresmele ei funebre.
Plictiseala care ne asteapt n viitor ne ngrozeste mai mult
dect orice groaz a clipei de fat. Prezentul n sine ne dezvluie
viata plcut insuportabil.
Nebunia este introducerea sperantei n logic.
Mretia volupttii purcede din pierderea mintii. De n-am simti
c nnebunim, sexualitatea ar fi o murdrie si un pcat.
Nevoia de otrvuri s nu fie un gust negativ al eternittii?
Altcum, de ce ne zvrcolim n bratele unui diavol divin, cnd setea
de-a ne otrvi ne otrveste gndul?

Dorul de veninuri este o criz a imanentei: un maximum de

transcendent cu mijloacele lumii. Dar toate laolalt snt prea
slabe ca s ne nvenineze de o alt lume pn la a ne uita veninul.
Cnd va crpa odat fierea spiritului?
...Si ce recunosctori trebuie s fim cerului c este o otrav ce
nu se mai gat, si ce adoratie trebuie s avem pentru veninul
inepuizabil al lui Dumnezeu! Ce-am face de nu i-am sorbi drojdia n
orice veghe? Si unde am fi, de nu ne-am tr pe fundurile lui?
Absenta din lume a femeilor dezamgite
nemrmurirea unei lumini solidificate.

le

mprumut

Omul depinde de Dumnezeu n felul n care acesta depinde de

Divinitate.
Totul se blceste n neant. Iar neantul n el nsusi.
Ostenit de a scobor clip de clip din Dumnezeu... Si lipsa
aceasta de popas, numit a tri...
Nu te istovesti n munc, necaz si cazn, ci n cinta umbletului
prin lume, cu umbra lui Dumnezeu n spate. Nimic nu e mai propriu
fpturii ca oboseala.
Cum mi se despic duhul si mi se clatin cugetul! Cine s-mi
sting negura senzual din snge si vuietul aiurit din oase?!
Toti serpii trag de moarte n nserrile sngelui si-n vgunile
mintii. Si nici un demon care s le opreasc agonia sau s
le-ndulceasc zvrcolirile ntr-un trup nchinat nimicirii!
Parc-as fi o buruian zvrlit la margini de lume, sub care se
vait soprle demente!
In patima vidului, doar zmbetul cenusiu al cetii
nsufleteste descompunerea mreat si funebr a gndului.

mai

Unde snteti voi, ceturi crude si amgitoare, de nu v rsturnati

nc pe o minte mpienjenit? In voi as vrea s-mi sfsii amarul si
s-mi ascund o spaim mai vast ca amurgul plutirii voastre!
Ce Nord mi se las-n snge!
A fi? O lips de pudoare.
Aerul mi pare o mnstire n care Nebunia e staret.
Tot ce nu-i fericire este un minus de iubire.
Omul nu poate crea nimic fr o pornire tainic de a se
distruge. A tri, a te afla nluntrul existentei nseamn a nu putea
aduga nimic vietii. Cnd ns esti n afar de ea, apucat pe o cale
primejdiaos, urmrit de scandalul nentrerupt al fatalittii, ros de

mndria disperat a implacabilei ursiri, deschis primvratic

prbusirii, cu ochii tintuiti n crim si n nebunie sau nvinetiti de
povara mretiei atunci ncarci viata de tot ce-n tine n-a fost ea.
Din chin se naste tot ce nu-i evident.
N-ai soart dect n furia irezistibil de-a-ti mcina rezervele
fiintei, atras voluptuos de chemarea propriei ruini. Destin nseamn
a lupta deasupra sau alturi de viat, a-i face concurent n
pasiune, rzvrtire si suferint.
De nu simti c-n tine si-a rtcit drama un Dumnezeu
necunoscut, c forte oarbe, crescute-n vraja ndurerrii, se-nlntuie
pe flcri tremurtoare, rsrite din attea focuri nevzute ce
nume-ti poti tu da ca s nu fii toti?
Ceea ce nu-i durere n-are nume. Fericirea este, dar nu exist.
Pe cnd n durere, fiinta atinge un paroxism existential n afara
firii. Intensitatea suferintei este un neant mai efectiv dect
existenta.
Doamne, de-as putea sfrma astrii, ca sclipirea lor s nu m
mai mpiedice s mor n tine! Si oasele mele afla-vor odihn n
lumina ta? Arat-ti ntunecimile, scoboar-ti noptile ca-n ele s-mi
asez trna spaimelor si carnea defunct de ndejdi! Sicriu
fr-de-nceput, asaz-m sub negrul cerului tu si stelele fi-vor cuie
pe acoperisul meu si-al tu!
Una este s descoperi pe Dumnezeu prin neant, si alta s
descoperi neantul prin Dumnezeu.
Nimic nu se explic, nimic nu se dovedeste, totul se vede.
Ce-i un artist? Un om care stie tot fr s-si dea seama. Un
filozof? Un om care-si d seama, dar nu stie nimic.
In art se poate orice; n filozofie... Dar ea nu-i dect deficienta
instinctului creator n folosul reflexiei.
Nonfilozofie: ideile se sufoc de sentiment.
Bolile snt indiscretii de eternitate ale crnii.
De cte ori m ispiteste ameteala, mi pare c ngerii si-au rupt
aripile din trii ca s-mi fac vnt din lume.
Ce ran mi s-a deschis, ca o primvar neagr, si-mi nverzeste
simturile cu muguri funebri? Ce nger, cu ce arme, mi-a nsngerat
seva? Sau Dumnezeu mi-a ntors blestemele?

Orice ocar la adresa Lui se ntoarce mpotriva celui ce a

spus-o. Cci distrugndu-L, ti-ai tiat creanga de sub picioare. Ai
zdruncinat triile; ti-ai zdruncinat tria.
Ura mpotriva lui Dumnezeu pleac din scrba de tine nsuti. l
ucizi pentru a-ti masca prbusirea.
Rostul omului este s preia suferinta lui Dumnezeu. Cel putin
de la crestinism ncoace.
Religios e acel ce se poate lipsi de credint, dar nu de
Dumnezeu.
Pentru ce minile nu se ntind spre rugciune, minile de
muritori, ca s-mi sprijin pe ele mhnirea drceasc si spaima
asasin? Si pietrele, de ce nu-mi suspin groaza si oboseala spre un
cer nlemnit de propria lui lips? Iar tu, Natur, ce plnsuri mai
astepti de nu te rzvrtesti cu rugi si cu blesteme? Si voi, obiecte
fr suflet, de ce nu urlati soarta vrjmas a sufletului? Sau vreti s
moar rostogolindu-se pe voi, pe voi care nu cunoasteti frica de a
deveni obiect? Si nici o stnc nu zboar spre bolti ca s-ti
cerseasc ndurarea!
Pe vremuri, lucrurile se rugau pentru muritori si mrile
deveneau furioase pentr-un suflet. Azi, toate mor si stelele nu mai
cad n mri si mrile nu se mai reped spre stele. Doar sufletul ti
mai nalt agonia spre ntinderi nvinse si spre leacurile mortii.
In ultima etap a spaimei, ti vine s-ti ceri scuze de la
trectori, de la arbori, de la case, de la ape si de la tot ce a murit si
n-a murit.
Cea din urm desprtire, cel din urm srut dat acestui
univers, mai mort dect un mort iubit.
M va scuza cineva c-am fost? De-as avea genunchi ca Alpii,
s-mi cer iertare oamenilor si deprtrilor!
Cine n-a avut sentimentul c pentru el toat lumea ar trebui s
se omoare si c el ar trebui s se omoare pentru toat lumea
acela n-a trit niciodat.
Eroismul consist n a voi s mori, dar si n a voi s triesti
atunci cnd fiecare zi te apas mai ru ca o eternitate. Cine n-a
suferit de insuportabilul vietii n-a trit niciodat.
Cu ultimele picturi de snge, melancolia va descrie un semn de
ntrebare pe o inim palid. Cci la ce-ar mai ngropa o inim
subteran?
Cnd porti pe umeri toate Judectile din Urm...

Luciditatea este un vaccin contra vietii.

Trebuie s fi ncercat mult vreme dorinta de a muri, ca s
cunosti dezgustul de moarte. Stul de patima sfrsitului, ajungi la
antipodul fricii de a te stinge. Desi moartea, ca si Dumnezeu,
dispune de prestigiul infinitului, ea nu reuseste, precum nici El, s
mpiedice chinul satiettii sau s ndulceasc povara excesului si
exasperarea intimittii prelungi. De n-am fi plicitisiti de infinit, ar
mai exista oare viat? Ce vitalitate secret ne separ de absolut?
Doar sngele meu mai pteaz paloarea lui Dumnezeu... (mi vei
ierta Tu stropii ntristrii si ai nebuniei?)
Snt dureri de care nu m-ar putea consola dect disparitia
cerului.
In nopti infinite, timpul se urc n oase si nefericirea muzeaz
n vine. Si nici un somn nu opreste igrasia temporal si nici o
auror nu-mblnzeste fermentarea chinului.
Sufletul si extrage vitalitatea din patimi ce clocotesc dureros,
iar inima e un snge npstuit. Gustul mortii s nu fie o sete de
cruzime si pe care, din decent, ne-o satisfacem asupra noastr?
Nu vrem s murim pentru a nu omor?
Profunzimea e o cruzime secret.
Te ntrebi de ce un betiv ntelege mai mult? Fiindc betia-i
suferint.
De ce un nebun vede mai mult? Fiindc nebunia-i suferint.
De ce un singuratic simte mai mult? Fiindc singurtatea-i
suferint.
Si de ce suferinta stie totul? Fiindc-i Spirit.
Defectele, viciile, pcatele nu ne descoper laturi ascunse ale
firii prin fulgerrile de plcere, ci prin sfsierea crnii si a duhului,
prin revelatiile negatiilor. Cci tot ce-i negativ e ispsire si ca atare
cunoastere. O fiint care ar sti totul ar fi un fluviu de snge.
Dumnezeu, dispunnd de prea mult durere, nu mai apartine
timpului. El e o hemoragie pe dimensiunea eternittii. Insngerarea
lui ncepe din ntia clip fugar din Neant.
Cel ce ridic viata cuiva este mnat de o furie patologic a
cunoasterii, chiar dac motive meschine i ascund mobilul secret.
Criminalului i se dezvluie taine ce nou ne rmn strine. De aceea
le plteste el asa de scump. Unul din motivele pentru care
societatea execut pe asasin este acela de a nu-i acorda satisfactiile
unui infinit al remuscrii. A-l lsa n viat este a-i acorda libertatea
de a ne ntrece. Adncimile rului confer o superioritate iritant.

Se prea poate ca oamenii s fi adorat pe Dumnezeu din gelozie pe

Diavol.
In strfulgerarea cosmic a constiintei, cerul se risipeste-n
melodie, urmat de munti, de arbori si de ape. Si nfricat de
absolutul clipei, Recviemul sufletului este un naufragiu si o aureol.
Nu e ca si cum o negur din alt lume ne-ar visa viata?
Depnarea luntric a mortii este ceat ridicat la principiu
metafizic.
O catedral e maximum de sensibil al cetii. Negur solidificat.
Exist n om o dorint tainic de remuscare, ce precede Rul,
ce-l creeaz. Frdelegea, viciul sau crima izvorsc din frmntarea
ei ascuns. Odat actul consumat, ea apare n constiint clar si
definit, pierzndu-si din dulceata virtualittii.
Aroma remuscrii ne mn spre ru, ca un dor de alte fgasuri.
Un suflet care are spatiu pentru Dumnezeu trebuie s aib
pentru orice. S nu plece de aici nevoia de a ne mrturisi unui
credincios ultimele nelinisti si tulburri? Ce ne face s credem c el
nu poate s nu ne nteleag? Ca si cum credinta-n Dumnezeu ar fi
un viciu dinluntrul cruia totul ne poate fi scuzat sau un abuz fat
de care totul e legitimat. Sau c, prin Dumnezeu nemaiapartinnd
pmntului, orice crim n lume ne poate fi iertat.
Unui credincios nimic
dezndejdea, moartea.

nu

trebuie

s-i

scape:

scrba,

Oamenii cad spre cer; cci Dumnezeu e un abis privit de jos.

Revelatia subit: a sti tot si fiorul care-i urmeaz: a nu mai sti
ncotro. Deodat, gndurile au despletit universul si ochii s-au oprit
n zcmintele firii.
Timpul si-a pierdut respiratia. Atunci, cum ai msura vrtejul
luminii ce te inund? El pare a dura cam ct absenta absolut a unei
secunde.
Dup astfel de strfulgerri cunoasterea e inutil, spiritul se
supravietuieste, iar Dumnezeu devine vacant de divinitate.
Cnd ai dilatat viata la infinit, vointa de a te distruge eman
dintr-o senzatie dureroas de plintate. Cci nu lncezesti n dorul
muririi dect ntinzndu-ti fiinta dincolo de spatiul ei.
Negatia vietii din plenitudine este o stare extatic. Niciodat nu
ne stingem din vid, ci din preaplin.

Un moment absolut rscumpr golul tuturor zilelor; o clip

reabiliteaz o viat. Orgasmul spiritului este scuza suprem a
existentei. Asa ti pierzi de fericire mintile n Dumnezeu.
Minile palide snt un leagn n care ti suspini viata. Femeile nu
ni le-ntind dect ca s plngem n ele.
Ceata e neurastenia aerului.
Acele glasuri din afunduri, pentru care ti-ar trebui accentul
unui Iov asasin...
Ce nger nebun cerseste cu flasneta pe la o inim fr porti?
Sau m-am dezlipit din suferinta lui Dumnezeu?
In fericirea si nefericirea n dragoste, cerul, de-ar fi de gheat,
n-ar putea domoli betia rzvrtit a sngelui. Moartea-l nclzeste si
mai tare si mirajul vietuirii se-nfirip din aburii ei funebri.
Toate apele au culoarea necului.
In azurul timid al diminetilor, paloarea attor femei, ce le-ai
iubit sau nu, ti se ofer ca un pustiu nflorit gustului mortal de
nesfrsire.
De ce n umbra lor infinitul ne pare aproape? Fiindc n
preajma femeii nu mai exist timp. Si tulburarea noastr creste, din
cauz c atingem n lume o stare care depseste lumea.
Iubirea este o aparent intemporal; cci nu se suspend
devenirea n mijlocul vietii? Snt mbrtisri, n care timpul e mai
absent dect ntr-un astru mort.
Dragostea fiind o ntlnire dureroas si paradoxal a fericirii cu
disperarea, el e prea nencptor excesului ei inuman. De aceea, de
cte ori te trezesti din iubire, pare c ti-a putrezit timpul prin nu
mai stiu ce inim.
Ceea ce face pcatul superior virtutii este un plus de suferint
si de singurtate, pe care nu-l ntlnim n constiinta mpcat si
nici n fapta bun.
In sine, el e un act de individualizare, prin care te separi de
ceva: de un om, de oameni sau de tot. A fi singur e o stare difuz de
pctuire. Din ea izvorste nevoia de Dumnezeu, din frica de sine
nsusi. Virtutile nu servesc cerul.
Dup ce-ai gustat nselciunile vietii, deceptiile se ntind blnd
ca untdelemnul si fiinta se mbrac n splendorile evanescentei.
...Si atunci regreti de-a nu fi cunoscut mai multe iluzii pentru a
te legna n amarul absentei lor.

Fr sentimentul mortii, oamenii snt copii dar cu el, ce mai

snt?
Cnd stii ce-i sfrsirea, a fi nu mai are parfumul firii. Cci
moartea fur melodia vietii. Si din amndou nu mai rmne dect
un dezastru nocturn si muzical.
Cnd ai cunoscut amrciunile si dulceata lor, ti pare ru c
n-ai dect o inim de sfrmat.
Oare de cnd s-au mutat deserturile n sngele omului? Si
schimnicii de cnd tip-n el rugile spre nltimi? Ct se vor mai boci
ntinderile n unduirea lui otrvit? Si cnd va nceta necul
oropsitilor n valurile luntrice ale muririi?
Doamne! singurul tu martir: sngele omului.
Dac moartea n-ar ntrerupe consolrile dorului de a muri...
Dar vietii lipsindu-i infinitul, cum am putea muri fr capt?
Omul, scrbit de sine nsusi, devine un lunatic care-si caut
pieirea n pustiurile lui Dumnezeu.
De nu-ti pare c esti autorul norilor ce mpnzesc cerul, la ce
mai vorbesti de plictiseal? Si de nu simti cum cerul se plictiseste
n tine, la ce mai privesti spre Dumnezeu?
Snt vulgare acele fericiri care nu-ti trezesc dorinta de-a muri.
Cnd ns universul devine o spum de irealitate si extaz, si cerul se
topeste n cldura inimii, de curge azurul pe spatiul ei nnebunit de
imensitate atunci vocile sfrsirii eman din glgirile plinttii. Si
fericirea devine tot att de vast ct nefericirea.
Infinitul trebuie s fie culoarea fiecrei clipe si, fiindc prin
viat nu-l pot onora dect prin crize, ridic-m, Moarte, la prestigiul
lui nentrerupt si mbrac-m n insomnia nesfrsirii! Avea-voi
lacrimi pentru tot ce n-am murit?
Dragostea e singurul mod fecund de a te nsela n cadrul
absolutului. De aceea, n iubire nu poti fi aproape de Dumnezeu
dect prin toate iluziile vietii.
Cel ce s-a molipsit de eternitate nu mai poate lua parte la
istorie dect prin vointa de autodistrugere. Cci, ntre semeni, nu
esti creator dect pe propria ruin.
Omul e singura fiint care s-a dezmortit din betia timpului. Si
toat strduinta lui este s reintre n el, s redevin timp.
Privilegiul izolrii n natur deriv din ruptura constiintei de
devenire. Doar mergnd alturi de timp omul e om. De aceea, de

cte ori se plictiseste de conditia lui, clipele nu par destul de fluide

si nici destul de adnci setei lui de scufundare.
Cnd mintea ti se-ndreapt nspre Dumnezeu, de lume te mai
leag doar dorinta de a nu mai fi n ea.
Senzatia de btrnete etern: a purta timpul n spate de la ntia
lui clip... Omul st drept numai pentru a-si ascunde lui nsusi ct
este de grbovit nluntru.
Plictiseala: a nu mai avea cumpt n timp.
Inima e locul n care noaptea se-ntlneste cu dorinta de-a muri,
spre a se ntrece-n nesfrsire...
Nici mrile, nici cerul, nici Dumnezeu si nici lumea toat nu
snt un univers. Numai irealitatea muzicii...
Uitarea tmduieste pe toti, afar de acei ce au constiinta
constiintei lor, fenomen de luciditate care te asaz paralel
spiritului, ntr-o ultim dedublare.
In marea divin, arhipelagul uman nu mai asteapt dect fluxul
fatal care s-l nece.
Prin orgoliu esti legat peninsular de Dumnezeu; i apartii si nu-i
apartii. Ai vrea s fugi din El, desi esti parte a Lui.
Elementele unei geografii ceresti...
Un singur lucru dureros exist n tristete: imposibilitatea de a fi
superficial.
A fi mai lenes ca un sfnt...
Patima muririi rsare din tot ce n-ai iubit si creste cu tot ce
iubesti, nct se prelungeste cu aceeasi cldur n gndurile
vrjmase, ca si-n cele plcute vietii. Ea te cuprinde-n plin strad,
n zori, n dup-amieze si-n nopti, treaz sau atipit, ntre oameni si
departe de ei, n sperante si n absenta lor. Fiorurile ei asemenea
unei ascetice mbrtisri te topesc luntric ntr-un extaz
nemplinit, ascultnd murmurul zadarnic al ondulatiilor sngelui si
soaptele nostalgice ale anotimpurilor interioare.
Si de mi-as stoarce din suflet o icoan a Raiului, ea ar destinui
o lume n care florile se-nchid si se deschid n dorinta de-a muri.
Si-n care-as fi smerit grdinar al agoniei lor.
Snt fiinte pe care le trim att de intens n noi, nct existenta
lor exterioar devine superflu si rentlnirea lor o penibil
surpriz. A vietui este o indecent din partea celui adorat. El
trebuie s ispseasc irevocabil greul pe care altul l-a luat,
trindu-l. Asa se explic de ce nu exist ratati mai mari dect eroii

virtuali si femeile adorate. Cci prin moarte nu devin mai mult cei
ce iubesc, ci cei iubiti.
Faptul de a fi om este att de important si att de nul, nct nu
poate fi suportat dect prin imensa nemngiere nchis n aceast
hotrre. S respiri n sentimentul c-i mai revelator a fi om dect
Dumnezeu, c-i dureros de semnificativ acest fiind si nefiind al
soartei omenesti, si totusi s te zdrobeasc marginile vizibile ale
unei drame aparent incomensurabile!
De ce rtcirea uman e mai sfsietoare dect cea divin? De ce
Dumnezeu pare a avea toate actele n regul si omul, nici unul? Nu
fiindc acesta din urm, fiind un golan ntre pmnt si cer, risc si
sufer mai mult dect Cel asezat n confortul Absolutului?
Ce s mai cauti printre muritori, cnd tu cnti din org si ei din
fluier?
Flautul mi poart prerile de ru spre toate femeile pe care
le-am nscocit n bnuiala nostalgic a altor lumi. Si tot el mi
descoper o existent ce se sfarm de toate clipele...
Are cineva dreptul s-si asculte pn la capt ngnrile
soaptelor luntrice?
Cnd ne apropiem de ultimele noastre voci este ca o
autodistrugere n cer..., o stare de sfintenie
As vrea s mor, dar de atta moarte nu mai am loc.
Intr-un univers n flcri, ntunericul ar recurge la adpostul
sigur al inimii.
Cnd abuzezi de tinerete, din om te pomenesti poet. Cum poti
s nu fii nici unul, nici altul? Vorbind n proz despre moarte.
Surprins n plin zi de groaza delicioas a ametelii, cui s i-o
atribui: stomacului ori cerului? Sau anemiei, asezat ntre ele, la
mijlocul de drum al deficientelor?
Esti trist cnd nu mai ai distant de sngele tu; din lipsurile lui
eman parfumul metafizic al Nimicului.
Greutatea unui adevr se msoar exclusiv dup suferinta pe
care o ascunde. Ct ai ptimit pentru o idee este singurul criteriu al
vitalittii ei.
Valorile triesc prin chinul din care s-au nscut; acesta odat
epuizat, ele si pierd eficienta, transformndu-se n forme goale, n
obiecte de studiu, miscndu-se n prezent ca trecut. Ce nu mai e
suferint devine iremediabil istorie. Astfel se dovedeste, nc o
dat, c viata nu-si atinge actualitatea ei suprem dect n durere.

Orizontul funebru al culorilor, al sunetelor si al gndurilor ne

scald ntr-un infinit zilnic. In lumina lui solemn, plin de un sfrsit
vast, orice am face la suprafata noastr se adnceste ntr-o
gravitate incurabil, ntr-att c si clipitul din ochi devine un reflex
al Absolutului. Si nu noi ne deschidem privirile spre lume, ci ea se
deschide n privirile noastre.
Nostalgia mortii ridic ntreg universul la rangul muzicii.
Isus a fost prea putin poet ca s cunoasc voluptatea mortii.
Exist ns preludii de org care ne arat c Dumnezeu nu-i asa de
strin de ea precum eram nclinati a crede; si fugi care nu
tlmcesc dect graba acelei voluptti.
Snt muzicieni ca Chopin care n-au legturi cu moartea
dect prin melancolie. Dar cnd te afli nluntrul ei, mai ai nevoie de
vreo mijlocire? Atunci melancolia e mai repede sentimentul ce ni-l
inspir moartea pentru a ne lega de viat prin regrete...
Prestigiul de mister delicat al Orientului deriv din adncirea n
dou lucruri la care noi participm doar literar: florile si
renuntarea.
Europenii n-au importat numai seminte pentru aceast lume, ci
si pentru cealalt.
Nimic nu este mai putin francez ca feeria. Un popor inteligent,
ironic si lucid si care nu-si permite s confunde viata cu paradisul,
nici atunci cnd o cere uzul legitim al amgirii.
Feeria e cea mai mngietoare solutie mpotriva pcatului.
Popoarele nordice n-au inventat-o oare pentru a scpa de gustul
amar al acestuia? Si nu e feeria o form de utopie cu elemente
religioase, dar mpotriva religiei? ( paradox definind orice
utopie).
Traducnd n aproximatiile imanentei o nostalgie a paradisului,
feeria nu poate fi gustat de cei ce nu cunosc aceast nostalgie.
In clipele-n care ochii se atintesc subit si violent spre cer, toate
stncile muntilor nu i-ar putea zdrobi...
Este atta onomatopee n Wagner! Natura fiind inima.
Marea rsfrnge mai repede lenevia noastr dect cerul. Ce
plcut ne lsm lingusiti de ntinderile ei!
Nimic nu-i mai penibil unui om harnic dect infinitul. Unui lenes
e singura mngiere.
Dac lumea ar avea margini, cum m-as consola c n-am fost
primar?

Introspectiile snt exercitii provizorii la un necrolog.

Inima devine simbol pentru univers n mistic si n nefericire.
Frecventa ei n vocabularul cuiva indic pn unde acea fiint se
poate dispensa de lume. Cnd totul te rneste, nsngerrile iau
locul acelui tot. Si astfel, rnile inimii nlocuiesc cerul si pmntul.
Singurtatea te transform ntr-un Cristofor Columb navignd
spre continentul propriei inimi.
Cte catarge nu-ti cresc n snge, cnd de lume te leag numai
mrile! Pe fiecare clip m-as mbarca spre apusurile Timpului.
Un zmbet inepuizabil, pe spatiul unei lacrimi...
Lenevia mi se urc pn la cer. Si petrec o vacant etern n
adpostul pleoapei divine...
Oare Dumnezeu face ct Marea? De ce, cnd snt btut de valuri,
teologia mi se pare o stiint a aparentelor?
Marea vast enciclopedie a nimicirii e mai cuprinztoare
dect cerul biet manual de Absolut.
Gndurile periculoase snt precedate de o slbiciune fizic.
Discretia corpului n fata a tot ce-i nelume.
Filozofia neavnd organ pentru frumusetile mortii, am luat-o cu
totii nspre poezie...
Dumnezeu n-a avut nevoie s ne trimit cli, snt doar attea
nopti fr lacrimi... In zorile vietii tremur umbrele mortii. Nu-i
lumina o halucinatie a noptii?
Intre mine si oameni se interpun mrile n care m-am scufundat
prin gnd. Tot asa, ntre mine si Dumnezeu, cerurile sub care n-am
murit.
Este atta risip de suflet n parfumuri, nct florile par
nerbdtoare de a-si da duhul n Paradis. Si cnd oamenii vor pierde
icoana acestuia, l vor reconstitui atipind n inima unui parfum sau
potolindu-si simturile ntr-o privire mrit de melancolie.
Dup ce Adam a distrus rosturile fericirii, Raiul s-a pitulat n
ochii Evei.
Tot ce nu izvorste din prospetimea mhnirii e de mna a doua.
Cine stie dac nu ne gndim la moarte ca s salvm onoarea vietii!
In secolul al XVIII-lea francez nu s-a spus nici o banalitate.
Franta a considerat de altfel totdeauna prostia ca un viciu, lipsa de
spirit ca o imoralitate. O tar n care nu poti crede n ceva dect
nihilist... Saloanele au fost grdini de ndoieli. Si femeile, bolnave
de desteptciune, suspinnd n sruturi sceptice... Cine va ntelege

paradoxul acestui popor care, abuznd de luciditate, nu s-a sturat

de dragoste? Ce ci va fi descoperit el nspre erotic, din desertul
amrciunii si al logicii? Si ce l-o fi mnat, nativ, spre lipsa de
naivitate? In Franta existat-a vreodat vreun copil?
In muzic, francezii n-au creat mare lucru, fiindc au iubit prea
mult perfectiunea n lume. Si apoi, inteligenta e ruina infinitului si
deci a muzicii...
Snt priviri menite parc s ne consoleze de toate melodiile pe
care nu le-am auzit...
Cnd vrei s te rentorci n Dumnezeu, ngheat lumina dintre
tine si el. Omul sufer de o primvar a ntunericului.
In tristete, totul devine suflet.
Cerul, trecnd n nserri de la albastru la cenusiu, ilustreaz n
mare doliul incomplet al mintii.
Nebunia-i un gust cenusiu al ratiunii.
Pentru a fi fericit de singurtate, ti trebuie preocuparea
constant a unei obsesii sau a unei boli. Dar n simturile mrite-n
vid de plictiseal si n spiritul golit de lume, izolarea devine
apstoare si searbd si zilele par absurde ca un sicriu
spnzurat de un cires nflorit.
Plictiseala e senzatia bolnvicios de clar a timpului ce te
asteapt, n care trebuie s triesti si cu care n-ai ce s faci.
Incerci zadarnic s te nseli, dar soarele-l ntinde, noaptea-l
ngroas, si creste, creste ca un untdelemn ce zgrie pe luciul
temerii tale.
De unde au clipele atta greutate? Cum de nu adorm ele n
vecintatea oboselii noastre? Si omului, cnd i va rpi Dumnezeu
timpul?
De-ai fost o singur dat trist fr motiv, ai fost toat viata fr
s o stii.
Curios cum cutm s uitm prin dragoste ceea ce nu putem
prin toate albastrurile cerului si toate mitologiile sufletului. Dar doi
sni nu ne pot ascunde adevrul, desi ne tin mai cald dect luminile
ndeprtate ale lui Dumnezeu.
Nici o lume nu ne ofer din plin nselciunile vietuirii; doar
teama trezirii din ele se schimb n trie de la una la alta.
Vzut-am toate lucrurile
extremittile inimii...

ce

snt

si

m-am

retras

pe

In plnsul ceasurilor tulburi parc aud fiintele ce le-am ucis n

vis...
Nu mai gsesti odihn pe pmnt dect n ochii care nu l-au
zrit. M-as vrea mblsmat n toate privirile fr lume.
Deasupra fiecrui gnd se bolteste un cer.
Dumnezeu e mostenitorul acelora ce au murit n El. Astfel te
desparti usor de tine si de lume, lsndu-L s continue firul attor
mhniri si prsiri.
Se prea poate ca oamenii s nu fi fost alungati din Rai, se prea
poate s fi fost totdeauna aici. Izvornd din cunoastere, bnuiala
aceasta m-a fcut s-i fug. Cum s mai respiri n umbra unei fiinte
ce nu sufer de amintiri ceresti?
Asa ajungi s-ti stmperi ntristarea n alt parte si s uiti cu
scrb de unde pleac omul.
Orice clip mi pare o repetitie la Judecata din Urm si orice loc
n lume, o margine a lumii.
E ratat acel ce nu cunoaste ispita. Prin ea triesti; prin ea te afli
nluntrul vietii.
Cnd ai isprvit cu lumea, ispitele ceresti te nlntuie ca o prob
a unei ultime rezerve de vitalitate. Cu Dumnezeu esum ratarea
nscris n excesul de mhniri.
Si cnd acestea ne usuc simturile, o senzualitate a inimii
nlocuieste cu vpi subtile agitatia oarb a sngelui. Cerul e un
ghimpe n instinct; absolutul, o paloare a crnii.
Viata-mi pare att de stranie de cnd nu-i mai apartin!
Trec ani de chinuri si gnduri legate de cer si de pmnt, fr s
te-ntrebi de rostul acestui gol numit aer si care se interpune att de
vag ntre cele dou aparente realitti. Deodat, ntr-o dup-amiaz
ngreuiat de plictiseal si vesnicie, impalpabila lui imensitate ti se
descoper irezistibil si molesitoare. Si atunci te miri de ce-ai
umblat pentru nec dup ntinderi, cnd el te cheam, vast spatiu
diafan, spre destrmare si pieire.
Cosmogonia mea adaug neantului initial o infinitate de puncte
de suspensie...
Atta vreme ct oamenii nu se vor lipsi de farmecele nseltoare
ale viitorului, istoria va continua s fie o hrtuial greu de priceput.
Putem ns ndjdui c ei si vor ntoarce ochii nspre o vesnicie a
neasteptrii, transformndu-si fiecare soarta dup exemplul unei
fntni sritoare? Vor atinge ei un destin de devenire vertical? Si

procesul universal din fluviu si va arunca stropii spre nltimi,

convertindu-si curgerea inutil orizontal ntr-o inutilitate spre cer?
Cnd va cdea umanitatea n ea nssi, asemenea acelor fntni?
Cnd si va da alt curs nselciunilor ei?
Dac viata s-ar prelungi ca si cum nimic n-ar mai fi! Dar
oamenii prsindu-se se folosesc mai departe de scuza
viitorului.
Dac-i vorba de ales ntre erori, Dumnezeu rmne totusi cea
mai mngietoare si care va supravietui tuturor adevrurilor. Cci
ea s-a nfiripat la punctul unde amrciunea devine vesnicie,
precum viata eroare trectoare la ncrucisarea nostalgiei cu
timpul.
De ce, cnd oboseala se adnceste pn la vis, nteleg plantele
mai bine ca pe oameni? De ce florile mi se deschid doar noaptea? Si
de ce nici un arbore nu creste n timp?
Voi fi trecut cu natura de partea vesniciei?
Melancolia este limita de poezie pe care o atingem n interiorul
lumii. Ea nu e numai o nltime a noastr, ci a existentei nsesi.
Aceasta se nnobileaz treptat nspre irealitate, devenind mai mult
prin apropierea de o stare de vis.
Irealitatea e un excedent ontologic al realittii.
Nu recunosc existent dect fiintelor ce nu mai apartin lumii.
Acele femei ce n-au scpat prilejul tainic de a muri zilnic de
melancolie... Este ca si cum n-ai fi iubit niciodat dect pe Lucile de
Chateaubriand...
Mi se pare uneori c-as descoperi usor toate secretele lumii,
afar de cel al dezrdcinrii din ea.
Nobletile sufletului decurg din dezadaptarea la viat. Cum
cresc afectiunile noastre n preajma inimilor rnite!
De unde s plece senzatia de ngrmdire infinit a vremii, de
invazie a btrnetii n mijlocul tineretii si a iluziilor ei? Prin ce tain
dureroas devii un Atlas al timpului la vrsta nselciunilor?
Nimic din ce-ai trit inconstient nu te apas; clipele au murit
viu n tine si n-au rmas cadavre n calea ndejdilor si a erorilor.
Dar toate acelea pe care le-ai stiut, toat luciditatea asociat
vremii, alctuiesc o povar sub care se nbus avnturile.
Btrnetea prematur, nesfrsita oboseal pe obraji nc rumeni
rezult din toate momentele care au acumulat monstruos curgerea
vremii pe planul constiintei.

Snt btrn prin tot ce nu-i uitare n trecutul meu, prin toate
clipele pe care le-am scos din nestiinta perfect a temporalittii si
le-am obligat s fie singure si eu s fiu singur cu ele.
In capul meu se sparg blestemele devenirii, a crei inconstient
nu mai ngduie crunta siluire a lucidittii, si timpul se rzbun
pentru a-l fi scos din fgasul su.
Doamne! pe cnd un nou potop? Ct despre corbii, poti trimite
cte vrei, eu nu voi fi un strnepot al lasittilor lui Noe!
Resimt intens dorinta de-a muri fiintele surmenate de propria
lor prezent. Plasndu-te n centrul obsesiei tale, satietatea de eu
creeaz nevoia de a te scpa de el. Astfel, avnturile cobortoare ale
muririi dizolv alctuirile individualittii.
Nenorocirea oamenilor este c nu pot privi dect oblic spre cer.
Dac ochii aveau o relatie perpendicular cu el, istoria ar fi luat
alt nftisare.
Boala? O calitate de transcendent a corpului.
Ct priveste sufletul, el e bolnav prin simplul fapt c este.
Patologia se ocup cu npdirile psihice n tesuturi.
Nori care gndesc si care par a fi tot att de strini de pmnt ca
si de cer... Ruisdael.
Totul e posibil din clipa n care ai pierdut frnele timpului.
Foloseste-te de ratiune pn mai e vreme.
Este atta ceat n inima omului, nct razele oricrui soare nu
mai revin, odat intrate. Si este atta gol n simturile lui, n
simturile lui spulberate, c rtcesc porumbei nebuni, cu aripi
sfsiate de vnturi, pe cile prin care si apropia lumea.
Din ce straturi de nefiint purcede urtul zilelor, ca s ne
dezmeticeasc pn la groaz din atipirea fiintrii?
Vom ajunge vreodat pn la izvoarele plictiselii? Vom descifra
dementa molesitoare a crnii si pacostea unui snge nedeslusit?
Cum se macin ntr-un mister tnguitor substanta vietii si cum
sectuiesc fntnile firii urtul omniprezent, parodiind negativ
principiul divin! Plictiseala-i vast ca Dumnezeu si mai activ dect
el!
Fr Dumnezeu, singurtatea ar fi un urlet sau o dezolare
mpietrit. Dar cu El, nobletea tcerii ne domoleste aiureala

nemngierilor. Dup ce-am pierdut toate, ne recstigm cumptul

nvesnicindu-ne visarea prin aleile lui desfrunzite.
Numai gndul la El m mai tine vertical. Cnd mi voi strpi
mndria, putea-voi s m culc n leagnul lui de o milostiv
afunzime si s-mi adorm veghile n consolarea insomniilor sale?
Dincoace de Dumnezeu, ne mai rmne doar dorul de El.
Orice oboseal ascunde o nostalgie dup Dumnezeu.
Cum pot vorbi mpreun doi oameni al cror chin nu e la egal
distant de Dumnezeu? Ce-si au de spus dou fiinte n care moartea
nu s-a ridicat la acelasi nivel? Si ce-si citesc n priviri, cnd
rsfrnge fiecare un alt cer?
Pe oameni nu-i cunoastem dect pentru a rmne mai singuri cu
Dumnezeu.
Un arhitect despmntenit ar putea construi din mhnirile
noastre o mnstire n cer.
Lipsa de orgoliu face ct eternitatea.
Nenorocul oamenilor care s-au cutat toat viata pe ei nsisi
este de a se regsi pn si n Dumnezeu. Umilinta mpcat si
vast e singurul fel de a transforma n virtute oboseala de a fiinta.
Cine vrea s nu mai fie exprim negativ o aspiratie dup tot.
Dorinta neantului satisface decent un gust secret si tulbure de
divinizare. Nu ne nimicim n Dumnezeu dect pentru a fi El
nsusi. Cile misticii trec prin cele mai dureroase taine ale
mndriei creaturii.
De ce-n iluminarea incurabil a mortii m simt mai putin singur
dect n mijlocul vietii? Este ceva att de dezastruos de sigur n
constiinta c vei muri, nct ea te mngie de absenta oamenilor si a
adevrurilor.
Acordurile de org si nostalgia mortii amestec eternitatea cu
timpul pn la promiscuitate. Att absolut rtcit n devenire si-un
suflet firav care s poarte atta cer si atta pmnt!
Mori de esential cnd te dezlegi de toate.
Dumnezeu? Neantul n ipostaza de consolator. Un suflu
pozitiv n Nimic, dar pentru care ai vrea s sngeri ca un martir...
scutit de moarte.
Se prea poate ca secretul ultim al istoriei umane s nu fie altul
dect moartea n si pentru Dumnezeu. Toti ne stingem n bratele lui,
n frunte cu ateii.

Senzatia stranie c toate gndurile mi-au fugit n Dumnezeu, c

el mi tine mintea atunci cnd am pierdut-o...
Sau c, rtcit nluntrul Lui, o sete de aparente m mpiedic
s mai respir.
Nepotrivirea dintre Dumnezeu si viat alctuieste cea mai
crunt dram a singurttii.
Doamne! numai tu mi-ai mai rmas! Tu rmsit a lumii si eu
a mea. Spum a prsirilor mele, n tine as vrea s-mi curm duhul
si s pun capt zvrcolirii zadarnice. Tu esti mormntul pe care l-au
visat ceasurile neprielnice fiintei si leagnul suprem al vastelor
oboseli.
Rsfir miresme de adormiri peste necugetatele mele
rzvrtiri, soarbe-m n tine, ucide-mi zvcnirea spre zori si mbieri,
neac-mi nltarea nebun a gndului si sfarm-mi piscurile
luminate de vecintatea ta! Intinde-ti umbrele, acoper-m de
ntunecimi vrjmase, eu nu-ti cer harul clipelor miloase, ci
vestejirea vesnic si aspr si mrinimia noptii tale.
Secer-mi recolta de ndejdi ca, desert n tine, lipsit de mine
nsumi, s nu mai am tinuturi prin ntinderile tale!
Dup ce-ai citit pe filozofi, te-ntorci spre copilriile absolute ale
spiritului, ngnnd o rugciune si adpostindu-te-n ea.
Ca si cum s-ar termina n tine un ultim rest din substanta pur
a noptii cu care a dat Dumnezeu ochii ntia oar...
Exist cte o noapte alb care dureaz att de mult, c dup ea
timpul nu mai e posibil...
Acel ce adun n zbaterea lui alctuirile dureroase ale lumii nu
mai cunoaste pentru nimic un nceput si un sfrsit. Orice este etern.
Neisprvirea n suferint a lucrurilor atinge calitatea vesniciei.
Cnd n-ai fost niciodat pe aceeasi treapt cu viata: cnd mai
mult, npdindu-i marginile, cnd mai putin, trndu-te sub ea.
Asemenea acelor ruri care n-au albie: cci inund sau seac.
Ancorat n plus sau n minus, esti predestinat nefericirii, ca
orice fiint smuls din linia vietuirii. A fi e o stavil pentru infinitul
inimii.
Este att de misterios fenomenul prin care un om creste peste el
nsusi! Trezindu-se, nu mai vede pe nimeni n jurul lui. Astfel, si
tinteste ochii spre cer, spre cea mai apropiat nltime. In materie
de singurtate, omul nu mai are ce-nvta dect de la Cel de Sus.
Spiritul nfloreste pe ruinele vietii.

Se spune: cutare cunoaste pe Spinoza, pe Kant etc. ... N-am

auzit ns spunndu-se despre nimeni: acela cunoaste pe Dumnezeu.
Si doar numai att ar interesa.
Cnd n nopti ti se deschide mintea spre cte un adevr,
ntunericul devine usor ca spatiul diafan al unei evidente.
Boala acord vietii, cu o putere de inevitabil si cu un prestigiu
fatal, o dimensiune spre nelimitat, care ngreuiaz dureros si nobil
ritmul fiintrii. Tot ce-i adnc rezult din vecintatea mortii.
Si cnd nu esti bolnav de boli, ci de prezenta altor lumi n
principiul vietuirii tale... O oboseal divin pare a se fi lsat pe
miezul fiintei..., mduva vietii e surmenat de cer...
Groaza este o memorie a viitorului.
Acele tresriri de rutate funebr n care ai vrea s ucizi
aerul... si-n care un zmbet te cutremur ca minile de mort din
cosmaruri.
A tri nu-i o noblete. Dar a te nvlui n nimb de nimiciri...
In zadar umbli dup existent si adevr. Nimic e totul, o hor
de nchipuiri lipsit de ritm. Ceea ce face ca un lucru s fie e starea
noastr de febr, iar adevrurile se proiecteaz pe o lume de
absente prin vioiciunea cldurilor noastre. Suflul de substant care
transform nefiinta lumii n realitate eman din intensittile
noastre. De-am fi mai reci sau mai domoli, nimic n-ar fi. Focurile
luntrice sustin soliditatea aparent a firii, nsufletesc peisajul de
neant al vietuirii. Jraticul interior e arhitectul vietii, lumea-i o
prelungire exterioar a flcrii noastre.
Oare Dumnezeu va ierta omului de a-si fi dus att de departe
umanitatea? Va ntelege El c a nu mai fi om e fenomenul central al
experientei umane?
A exista adic a colora afectiv fiece clip. Prin nuante de
sentiment facem nimicului o concesie de realitate. Fr cheltuielile
sufletului, am trit ntr-un univers alb. Cci obiectele nu snt dect
iluzii materiale ale unor excese luntrice.
Ultima treapt a desprimvrrii noastre: Dumnezeu.
Spiritul fiind o lips pozitiv a vitalittii, ideile ce rsar din el
snt, prin compensatie, gravide.
Cu ct dorintele snt specializate mai putin, cu att realizm mai
repede infinitul prin simturi. Vagul n instincte ndreapt irevocabil
spre absolut.

Din amintirea timpului n care n-am fost si din presimtirea

timpului n care nu vom fi se nfirip sugestia dezmrginirii
melodice din orice melancolie.
Inima nu e turnat pe micimea lumii. Putea-o-voi urma spre
cer? Sau o voi folosi de lunecus spre moarte?
Odat primenit de timp, mai esti deschis doar adierilor divine.
Acel tainic si imens delir prin care sustii n viat universul
nclinat destrmrii, impulsul dureros si irezistibil insuflnd miscare
si ndejde pmntului si viettilor, ntrind slbiciunile crnii si
abtnd duhul de la patimile nimicului, ce prospetimi secrete l
mping, n mijlocul lumii si al dezolrii ei, s refac edificiul cosmic
si faima gndului?
Nu e creatia reactiunea ultim n fata ruinei si a
iremediabilului? Nu renvie spiritul n preajma deznodmntului si a
nfundturilor sortii? Altcum, de ce nu vine cderea, de ce
rmnem verticali cnd toate au devenit una prin monotonia scrbei
si a nimicului?
Suferind cu trie nemplinirile vietii, te asemeni unui naufragiat
care-ar fugi de trm. Ajungi s nu mai cauti dect valuri si notul
pe-un nesfrsit de ondulatii.
Melancolia: timpul devenit afectivitate.
As vrea s triesc ntr-o lume de flori rnite de soare si care,
ntoarse cu fata spre pmnt, si-ar deschide petalele n directia
contrar luminii.
Natura-i un mormnt si razele ne mpiedic s ne asezm n el.
Abtndu-ne de la substanta mortii, ele alctuiesc o criz grav de
inesential. In lumin, sntem toti aparenta noastr; n ntuneric,
sntem maximum de noi nsine si de aceea nu mai sntem.
Plictiseala: tautologie cosmic.
Cine n-a ascultat niciodat orga nu ntelege cum eternitatea
poate evolua.
Dac tot ce-am dat zadarnic oamenilor as fi cheltuit n
Dumnezeu, ce departe eram acum!
C viata are o calitate de existent doar prin intensittile
noastre, ce dovedeste mai sigur dect vidul lumii n absenta de
iubire? Fr ispitele erotice, nimicul e piedica fiecrei clipe. Doar
nfiriprile dragostei silesc lumea s fie, iar pasiunile ei snt o
surdin pentru neant.

Un minus de iubire este o lips de existent, iar vidul erotic, un

univers purificat de fire. Nu-i plictiseala o vacant a dragostei, o
pauz n demiurgia indispensabilei nselciuni? Si nu ne plictisim
dintr-o insuficient de delir? Acesta introduce o not de fiint n
monotonia nimicului. Din vibratiile ultime ale sufletului irupe
universul, zborul gndurilor ptimase l recreeaz nencetat.
In mijlocul plictiselii stim c existenta n-a fost s fie; n
intermitentele ei, ne uitm de toate si sntem.
Purtnd cu dureroas strduint povara propriei fiinte, semenii
ti snt mai obositi de tine dect tu nsuti.
La un anumit grad al dezlipirii de lume, oamenii nu mai exist
dect prin excesele memoriei, iar tu, prin vestigiile unui egoism.
In orice parte ai apuca, nu dai dect de Dumnezeu.
Oare cum pot privi cerul acei ce n-au regrete?
Pentru a iubi, trebuie s uiti c semenii snt creaturi; luciditatea
nu te apropie dect de Dumnezeu si de neant. Fericiti snt doar acei
crora dragostea le e un tot ce nu le dezvluie nimic; care iubesc
ntr-un freamt de nestiint si perfectiune.
Din zarea lumii, Dumnezeu e tot att de departe ca si neantul.
Acea npdire vast si coplesitoare a anumitor dimineti, cnd
pari a te trezi n stiinta ultimelor taine, ntr-o nfrigurare istovitoare
de cunoastere si de vedenie final sau acele nopti subtiate
ntr-un violet tremurtor, care ni se ofer molesitoare si perfecte ca
niste grdini ale spiritului...
Cine ar avea cuvinte pentru imposibilitatea de a nu sti totul? Si
cte clipe numeri n viat de fericire sfsietoare a cunostintei? Nici
un vl nu mai ascunde nici un lucru. Dar s ne ntoarcem la taine
ca s putem respira...
De ce amiezele au mai mult obiectivitate dect nserrile? De
ce amurgul e interior si belsugul de lumin rmne n afar, n el
nsusi?
...Orice-i sugestie de sfrsit reprezint un plus de subiectivitate.
Viata ca atare nu se petrece n inim. Numai moartea. De aceea-i
ea fenomenul cel mai subiectiv desi mai universal dect viata.
De-as avea mai mult statornicie n Dumnezeu! Ce resturi de
vietuire m retin n El ca eu? Dac-as putea lipsi n mijlocul Lui!
Norii albi si nemiscati ce mpnzesc cerul nebuniei... Privind
adesea lipsa de nuante sumbre, cenusiul deschis al nltimilor, ti

pare c ai proiectat pe bolte umbrele sttute ale creierului si

decolorrile mute ale mintii.
Prpstiile omului n-au fund, fiindc rzbat n Dumnezeu.
Prin orice lacrim ne priveste Dumnezeu.
Doamne! prin ce-am meritat fericirea supranatural a acestei
clipe de topire n ceruri? Arunc pe capul meu dureri si mai mari,
dac au rsplat att de nalt! Mi-am pierdut urma printre ngeri?
F s nu m mai ntlnesc nicicnd cu mine. Ajut-m s-mi nec
duhul n raiul simturilor, smintite de cer!
Omul n-are drept s se cread pierdut, atta vreme ct
dezndejdea i ofer nc distrugerea voluptuoas n Dumnezeu.
O dat ce dorintele devin spumoase, ajungi s triesti prin
consimtirea dat fiecrei clipe. Silit s-ti acorzi tie existenta,
mresti spatiul dintre tine si lume n repetarea nencetat a
strduintei.
Timpului apucat de streche, veghea spiritului i pune surdina
hotrrii de a fi. Nu ne-ar nghiti gama vremii de n-am domoli-o n
efortul de consimtire la fire?
Celelalte fiinte triesc; omul se czneste s triasc. Este ca si
cum te-ai uita n oglind naintea fiecrei actiuni. Omul e un animal
care se vede trind.
Ideea e un fel de melodie ce a prins cheag.
Gndirea proiecteaz neantul, ca o suprem consolare, sub
presiunea unui infinit orgoliu rnit. Vrnd s fii totul si totul
opunndu-se, ce-ai face fr dimensiunea absolut a absentei?
Chinurile mndriei nemsurate volatilizeaz firea si poleiesc
nimicul cu prestigiile unei mretii n care se linisteste patima
orgoliului. Nefiinta e o splendoare funebr, care ne stinge geloziile
divine. Sugestia nimicului ne satur gustul de Absolut subiectiv,
precum harul mortii de armonie n dezastru.
Cnd voi ajunge s m deprind cu mine nsumi? Toate drumurile
duc la aceast Rom interioar si inaccesibil; omul este o ruin
invincibil. Cine i-o fi turnat att entuziasm n deceptii?
A tri n sens ultim: a deveni un sfnt al propriei singurtti.
Vrjit n izolarea ta, ceasurile s-au oprit si Vesnicia a nceput s
bat. Iar Dumnezeu trage clopotele spre cerul tu...
Singurtatea e un afrodiziac al spiritului, precum conversatia al
inteligentei.

Snt attea posibilitti de a muri n muzica luntric, nct nu-mi

voi mai gsi sfrsitul... Nu esti cadavru dect n lipsa de sonoritti
interne. Dar cnd simturile gem de ele, imperiul inimii depseste pe
cel al fiintei si universul devine functia unui acord interior, iar
Dumnezeu, prelungirea infinit a unei tonalitti.
Cnd, n mijlocul unei vechi sonate, cu greu ti stpnesti un
Doamne! de nu s-ar mai sfrsi, undele unei verticale nebunii
te-avnt spre dumnezeire. Acolo s m exilez, cu toat muzica...
Omul e asa de singur, c dezndejdea-i pare un cuib si groaza
un adpost.
In zadar si caut o crare prin desisul firii, el rmne mhnit, cu
fata spre nfundturile propriului su duh. Cci, n el, lumina nu s-a
desprtit de ntuneric. Prin ceea ce ncoroneaz Creatia, prin spirit,
el apartine nceputurilor ei.
Nimic nu-i va scutura din constiint noptile timpului. Nu-i
creste nobletea ursitei n aceast ereditate nocturn?
Omul are de partea lui prea multe nopti...
De cte ori m cuprind vrjile plictiselii, de attea ori mi ntorc
ochii spre cer. Si atunci stiu c voi muri cndva de urt, n plin zi, n
vzul soarelui sau al norilor...
...dac este cu putint, deprteaz de la Mine paharul acesta.
Paharul plictiselilor...
As vrea s strig si eu Tat!, dar spre cine, cnd Plictiseala este
ea nssi o divinitate?
De ce a trebuit s-mi deschid ochii asupra lumii ca s-o descopr
un Ghetsimani al Urtului?
Pmntul e prea sterp ca s gsesc n el otrvurile nemiloase si
molesitoare care s m sloboad din ndeletnicirea fiintrii... Doar
destrmri ceresti s emane arome de mbtare n nimic, din
nltimi s cad fulgi adormitori pe rni ce nu se mai nchid... Sau
ploi de dincolo de lume, ploi veninoase s se strecoare printr-un
azur dement pe ntinderea bolnav a cugetului...
Doamne! eu nu spun c tu nu esti; eu spun c nu mai snt.
Dac neantul ne-ar da numai un gust pervers de absolut, n-ar fi
nimic; dar el crendu-ti un complex dureros de superioritate te
face s privesti n jos spre fiint si s te mngi de o nostalgie prin
dispret.
Despre eu n-ar trebui s vorbeasc dect Shakespeare sau
Dumnezeu.

Intre dou fiinte ce se afl la acelasi grad de luciditate, iubirea

nu e posibil. Ca ntlnirea s fie fericit, trebuie ca una din ele s
cunoasc mai de aproape deliciile inconstientei. Indeprtarea egal
de natur le face egal de sensibile viclesugurilor ei; de aici, o jen
de echivocurile erotice si mai cu seam rezerva n complicitatea
inevitabil. Atunci cnd nselciunile vietii nu mai au nimic
impermeabil ochiului tu, e bine ca femeia s fie aproape de starea
de slujnic. Dragostea nu se poate consuma ntre dou absente de
iluzii, unul mcar trebuie s nu stie. Cellalt, victim a nonerorilor
spiritului, supravegheaz voluptatea vecinului identic si se uit pe
sine nsusi prin molipsire.
Rsturnarea haotic a simturilor, cu extazul implicit si periferic,
seamn unei concesii penibile, n care brbatului si femeii
secretele vietii le snt diafane. Ei par a se fi nvoit s greseasc
mpotriva veghii duhului, dar nu reusesc dect s-si priveasc
uitarea si s-si diminueze, prin gndire, farmecul disparitiei
orizontale. Astfel introduce luciditatea o not de amurg n suspinele
acelui ieftin absolut.
Nu dezamgirile, nici ura si nici orgoliul ne scutesc de oameni,
ct triile sufletului, care se nstpnesc n noi cu forta unei revelatii
subite. Atunci ce-ai mai putea spune cuiva si de ce i-ai mai spune,
cnd freamtul luntric e ca un fluviu ce-ar curge dintr-o dat n
sus?
Din snul semenilor ne arunc valurile unor fericiri npraznice,
care nmultindu-ne identitatea suspend zmbetul spre femei si
sursul spre prieteni. Eul se pierde n infinitatea lui, viata s-a
exagerat n intensitti care o sovie ntre lumi. Din tot ce-ai fost, nu
mai rmne dect o adiere patetic.
Nesfrsitul noptii pare o margine din privelistea acestei dilatri
si doresti stingerea ca o limit, agonia ca o ncadrare. Cine va fi
altoit infinitul pe o biat inim?
Cum oamenilor le lipseste poezia, n ce s ancorezi, dac nu n
moarte? Ct prestigiu nu arunc iminenta nefiintei peste peisajul
sters si searbd al fiintei?
Dorinta de a te neca, de a te nlta la ceruri prin spnzurtoare
sau de a-ti curma viforos zilele pleac dintr-un sublim al
plictiselii flaut n fund de iad.
A stoarce din clipe un cntec de pieire, a nscoci veninuri
transcendente n urtul vremii, a-ti spulbera dracii n snge si n
devenire...

Rostul metafizic al timpului e s ne descarce de povara

individuatiei. A fi e o ntreprindere att de grea, fiindc urcm spre
a nu fi; un vid avntat spre o suprem degradare de existent.
Timpul e un suis spre nefiint.
Prin toate simturile rvnesc dup desftrile sfrsirii... Ce dor de
tainice mpliniri m nclin spre ele? Imposibil s nu descoperi
mretia mortii, dup ce-ai fost trdat de viat!...
Cine-a vzut prin oameni si prin sine nsusi, de scrb ar trebui
s-si zideasc o ntritur pe fundul mrilor.
Nefericirea nu se ntlneste dect la un temperament esential
contradictoriu.
Cel obosit de sine nsusi oboseste pe semeni si este obosit de ei.
Deceptiile repetate presupun ambitii inumane. Oamenii cu
adevrat tristi snt acei care, neputnd rsturna totul, s-au acceptat
ca ruin a idealului lor.
Timpul este crucea pe care ne rstigneste plictiseala.
In npdirea de farmece si-n suflul de extaz ce-mi risipeste
rosturile pe latura nemrginirii, scrba de mine e singurul meu
stvilar.
Ce s mai fac cu att eu?
Bach e un decadent n sens ceresc. Numai asa se explic
descompunerea solemn de care nu te poti feri de cte ori te
ntlnesti cu lumea creat de el.
Pe msur ce plictiseala ngroas timpul, ea subtiaz lucrurile
n calitti strvezii. Materia nu rezist desfigurrii ei necruttoare.
A-ti fi urt nseamn a vedea prin obiecte, a volatiliza firea. Pn
si stncile se dizolv n fum cnd rul lucid se deschide spre ele.
Nu-mi stiu vreo senzatie pe care s n-o fi ngropat n gnd.
(Spiritul e un mormnt al naturii.)
Sinuciderea ca orice ncercare de mntuire e un act
religios.
Sinceritatea, fiind o expresie a inadaptabilittii la echivocurile
esentiale ale vietii, deriv dintr-o vitalitate sovitoare. Acel ce o
practic nu se expune primejdiei, cum se crede ndeobste, ci este
deja primejduit, ca orice om ce desparte adevrul de minciun.
Aplecarea spre sinceritate e un simptom maladiv prin
excelent, o critic a vietii. Cine n-a omort n el ngerul e menit
pieirii. Fr erori, nu se poate respira nici mcar o clip.

Ochii stinsi nu se aprind dect de dorul mortii; sngele nu

se-nflcreaz dect ntr-un imn de agonie.
Scobor sau urc spre povrnisurile firii?
Un animal care a vzut viata si care vrea nc s triasc: omul.
Drama lui se epuizeaz n aceast ndrjire.
Intr-o inim n care s-a asezat nimicul, iruptia dragostei e att
de nespus de sfsietoare fiindc ea nu gseste nici un teren de
nflorire. De ar fi s cuceresti numai femeia, ce usor ar fi! Dar s
destelenesti propriul neant, s te nstpnesti cu greu n vrjmsia
sufletului tu, s faci drum iubirii tale spre tine nsuti! Rzboirea
aceasta care te azvrle cu dusmnie mpotriva ta explic de ce
nicicnd n-ai vrea s te omori mai crunt ca n fiorurile dragostei.
In Beethoven nu e destul farmec molesitor si nici destul
oboseal...
Ultima subtilitate a diavolului e diferenta ntre iad si inim.
Numai n marile suferinte, n care esti prea aproape de
Dumnezeu, ti dai seama ce zadarnic e rolul de mijlocitor al Fiului
su si ce destin minor ascunde simbolul acelei Cruci.
Spiritul datoreste aproape totul chinurilor fizice. Fr ele, viata
n-ar fi mai mult de[ct] viat.
Doar boala aduce ceva nou. Nu-i ea al cincilea anotimp?
Nirvanizarea zilnic prin gnd si prin durere...
Cnd porti atta muzic ntr-o lume fr melodie...
Omul nu e un animal fcut pentru viat. De aceea cheltuieste el
atta vitalitate n dorinta de a muri.
Irealitatea vietii nicieri nu e mai tulburtoare ca
dezndejdile fericirii. De aici, nespusul dureros al dragostei.

Intreaga poezie a vocilor luntrice se reduce la imposibilitatea

de-a separa dorul de viat de dorul de moarte.
Sperantele snt cuiburi fragede de sfrsituri. A tri si a muri:
dou semne pentru aceeasi nchipuire.
Toate lacrimile neplnse mi s-au vrsat n snge. Si eu nu m-am
nscut pentru attea mri si nici pentru att amar.
Nu gsesc cheia la acest fapt; n bucuria inspirat repetm pe
Dumnezeu, iar n tristete rmnem cu cenusa propriei substante.

O reflectie trebuie s aib ceva din schema interioar a unui

sonet. Arta de a prescurta sfsierile..., interventia de arhitectur n
dezmembrrile noastre muzicale...
Tristetea un infinit prin slbiciune, un cer de deficiente...
Viata omului se reduce la ochi. Nu putem astepta nimic de la el,
fr o reform a privirii.
Dragostea este sfintenie plus sexualitate. Nimeni si nimic nu
poate mblnzi paradoxul acesta prpstios si sublim.
Hamlet n-a uitat s nsire iubirea printre relele care fac
sinuciderea preferabil vietuirii. Numai c el vorbeste de chinurile
dragostei dispretuite. Ce mare ar fi celebrul monolog de-ar zice
doar: iubire!
Pe trmurile mrii, seceta luntric a zilelor pustii adun n
aceeasi sete dorinta de fericire si de durere. Tot pe trmurile ei,
te dispensezi religios de Dumnezeu...
Mediterana e marea cea mai calm, cea mai cinstit si mai
putin mistic. Ea se interpune cu absenta ei de valuri ntre om
si Absolut.
Intruct e singur, femeia este.
Forta unui om deriv din nemplinirile vietii sale. Prin ele
nceteaz el s fie natur.
Definitia Vrjii trece prin Wagner. El a introdus punctele de
suspensie n muzic, interminabilul dizolvant... si recderea surd a
motivelor ntr-un subteran melodios si indefinit. O neurastenie a...
sngelui, la artistul care si-a proiectat fastuos si mret nervii n
mitologie.
Si de aceea, n ncntarea wagnerian, valuri ndeprtate si
pline de amurg tlzuiesc n preajma tmplelor obosite sau
rstoarn peste vine adormite leacuri de vis si de pieire.
Rbufnirile mortii mpestriteaz peisajul gramatical al
existentei, asa cum ni-l prezint excesul de sistem al plictiselii, si-n
locul lipsei de surprize ne asaz la pnd, cu postul instalat n
nelinistea noastr.
Din plictiseal, printr-un lung proces, putem ancora
Dumnezeu. In sine, ea nu e dect o lips de religie.

Gndindu-ne la stil uitm viata; strduintele spre expresie

acoper greuttile respiratiei; pasiunea formei nbus nflcrarea
negativ a amrciunii; farmecul cuvntului ne scap de povara
clipei; formula micsoreaz sfrselile.

Singura iesire pentru a nu cdea: a-ti sti toate sfrsiturile a-ti

slei otrvurile-n spirit.
De ti-ai fi lsat mhnirile n starea de senzatie, de mult n-ai mai
fi...
Spiritul nu serveste viata dect prin expresie. Este forma prin
care ea se apr cu propriul ei dusman.
Oboselile dup-amiezelor, cu patina vesniciei n suflet si
adierile de ameteal n mijlocul unei grdini atinse de primvar...
Eternitatea e sera n care se ofileste Dumnezeu din nceputuri
si omul, din cnd n cnd, prin gnd.
Cnd vitalitatea nu e distinct de slbiciuni, ci se pierde n ele,
rezultatul defineste compozitia luntric a unui om contradictoriu.
A face psihologie pe spatele cuiva nseamn chiar a dezvlui lipsa
de puritate a fortelor ce l agit, amestecul ciudat si neprevzut de
elemente. Teoretic, greu ne nchipuim combinatia de barbarie si de
melancolie decadent, de vitalitate si de vag, de instinct si de
rafinament. De fapt ns, attia snt chinuiti de un apus al vietii n
reflexe nc sigure!
Doruri ndelungi, mbrtisnd desfsurrile cosmice si
nflorindu-le de nesigurantele visului de unde ar porni ele, dac
imboldurile de la temeiul nostru n-ar scobor si n-ar urca povrnisul
slbiciunilor noastre? Si dorintele, de ce n-au ele un curs
necutremurat, cine introduce legnarea n pofte, dac nu
nedesprtirea afirmatiilor si negatiilor sngelui? De-ar avea
instinctele noastre o directie si slbiciunile alta, n-am fi de dou ori
perfecti, n-am atinge desvrsirea n dou feluri? Intlnirea
paradoxal de porniri, inseparabilul ireductibilelor creeaz o
ncordare ce alctuieste si dezalctuieste att de straniu o fiint.
Si nu-i usor s porti iadurile dulci si mbttoare ale decadentei pe
cerul monoton si proaspt al barbariei, s te descurci n tinerete cu
povara unor btrneti vaste, s tri sfrsituri de ev n fiorul vertical
al zorilor! Ce menire ciudat au acei ce nmuguresc toamna, care
au pierdut anotimpurile vietii ntr-o anapoda etern a clipelor!
De ce-ti mai ntorci ochii spre soare, cnd rdcinile tale
hrnesc pulsul mortii? Cu ct furie si-ndurerare o s te azvrli n
abisul divin! Nici o margine de cuget si nici o zare a lumii nu vor
mai opri tvlirea dezndejdii pe pustiul lui Dumnezeu si nici un rai
nu va mai nflori pe npstuirea lor comun. Creatorul si va da
ultima suflare n creatur, n creatura fr de suflare.
Ce gust de cenus eman de dincolo de lumi!

In patru ochi cu Diavolul. De ce se arat el mai rar dect

Dumnezeu? Sau l triesti pe acesta prea diabolic, de amestecul
straniu face superflu revelatia esentei pure a Satanei?
Calea dorurilor zilnice urc de la pmnt la cer. Drumul invers e
mai rar. De aceea, Diavolul e o grozvie mai putin frecvent dect
marele lui Dusman.
In dezrobirea cugetului de fiint, voluptatea nu mai are
preferinte ntre durere si plcere. Ea le ncoroneaz pe amndou.
Perfectiunea stranie a senzatiilor suspend deosebirile ntre
ele. Durere si plcere devin sinonime.
Oare de ce gndind ti pierzi nti inima si numai apoi mintea?
Farmecul nelinistii const n oroarea de solutii, n a sti totul n
ntrebri... Orice rspuns e ptat de o nuant de vulgaritate.
Superioritatea religiei deriv din a crede c numai Dumnezeu poate
rspunde.
As vrea s m ngrop n plnsurile oamenilor, s-mi fac din
fiecare lacrim un mormnt.
Tot ce creeaz omul se ntoarce mpotriva lui. Si nu numai tot
ce creeaz, ci si tot ce face. In istorie, un pas nainte e un pas
napoi. Dar din tot ce a conceput si a trit el, nimic nu se ntoarce
mai mult mpotriva lui ca singurtatea.
Oare de ce amintirile nu mai au legtur cu memoria? Si
patimile, de ce si-or fi pierdut rdcinile din snge? Balcanism
ceresc...
Razele rsfirate ce eman din Dumnezeu nu ti se-arat dect n
amurgul mintii.
Apropierea de extaz e singurul criteriu pentru o ierarhie a
valorilor.
Experienta om a reusit doar pentru clipele n care acesta se
crede Dumnezeu.
Timpul se destram n ondulatii vagi, ca o spum solemn, de
cte ori moartea mpovreaz simturile cu ruina ei de farmece sau
norii scoboar cu cer cu tot n gnduri.
Ispsesc lipsa de deceptii a strmosilor, ndur urmrile fericirii
lor, pltesc scump sperantele agoniei lor si putrezesc n viat
prospetimile nestiintei strbune. Iat sensul decadentei.
Iar pe planul culturii, cteva secole de creatii si iluzii ce se
cer iremediabil rscumprate n luciditate si nemngiere.
Alexandrinism...

Nu e usor s pltesti pe toti tranii altor veacuri, s nu mai ai

verdeat si pmnt n snge... si nici s te scalzi n asfintiturile
spiritului...
Numai n muzic si n freamte extatice, pierznd pudoarea
limitelor si superstitia formei, ajungem la inseparabilul vietii de
moarte, la pulsatia unitar de murire vital, de comuniune ntre
vietuire si stingere. Oamenii disting prin reflexie si prin iluzii ceea
ce n devenirea muzical este vraj de eternitate echivoc, flux si
reflux al aceluiasi motiv. Muzica e timp absolut, substantializare de
clipe, vesnicie orbit de unde...
A avea adncime nseamn a nu mai fi amgit de separatii, a
nu mai fi rob planurilor, a nu mai dezarticula viata de moarte.
Contopind toate ntr-o confuzie melodic de lumi, agitatia infinit,
sumbr si cuprinztoare de elemente se purific ntr-un fior de
neant si plintate, ntr-un suspin crescut din strfundurile ultime
ale firii si care ne las pe veci un gust de muzic si de fum...
Existenta oamenilor e justificat prin reflexiile amare ce ni le
inspir. La un tribunal al amrciunii, vor fi achitati cu totii si-n
primul rnd femeia...
Nimic nu te satisface, nici mcar Absolutul; doar muzica,
aceast destrmare a Absolutului.
Numai mbtndu-ne de propriile noastre pcate putem purta
povara vietii. Fiecare lips trebuie convertit ntr-un deliciu; prin
cult s nltm deficientele. Altcum ne nbusim.
Dup ce-ai vrut s rstorni lumi, ce greseli te mai leag de raiul
vid a doi ochi infiniti si nuli?
Dumnezeu, prevznd cderea omului, i-a oferit compensatia
iluzorie a femeii. Prin ea, putut-a el uita Paradisul? Nevoia
religioas e rspunsul negativ.
Intr-un simpozion care ar reuni pe Platon si pe romanticii
germani, s-ar spune aproape totul despre iubire.
Esentialul ar trebui ns adugat de Diavol.
Acel ce a refuzat sfintenia, dar nu lepdarea de lume, si face
dintr-o divinitate dezabuzat tinta devenirii lui.
Cnd te adresezi lui Dumnezeu, f-o cu pronumele, fii singur,
ca s poti fi cu El. Altcum esti om si nu vei sta niciodat fat-n
fat cu singurtatea Lui.
Teologia n-a mai pstrat pentru Dumnezeu dect respectul
majusculei.

E atta noblete crunt si atta art n a-ti feri suferintele de

vzul semenilor, n a juca rolul de cancer hazliu...
Cnd azurul echivoc se topeste n stropi de plictiseal si picur
o imensitate de albastru si de dezolare, m apr de mine si de cer
cu Mediteranele spiritului.
De nefericire ne purificm n accesele de ur srbtoreasc si
vast, n care, reducnd totul la nimic si-n primul rnd iubirea,
curtm eul de toate impurittile firii. Cine nu poate ur nu
cunoaste nici unul din secretele terapeutice. Orice nsntosire
ncepe printr-o oper de distrugere. Puritatea se cstig nimicind.
Nu sntem noi nsine dect clcndu-ne fr mil n picioare.
Un adevr care n-ar trebui spus nimnui, niciodat: nu exist
dect suferinte fizice.
In ispitele dragostei, nu mai e spatiu ntre mine si moarte.
Absolutul se asaz la captul unei erotici purificate de univers.
Tot ce creste peste iubirea terestr zideste temeliile lui Dumnezeu.
Imposibilitatea de-a mpca dragostea cu lumea...
Mai mult dect n orice, n iubire esti si nu esti. Nediferentierea
mortii de viat e un fenomen al ndrgostirii.
Fiind teolog sau cinic, poti suporta istoria. Dar cei ce cred n
om si-n ratiune, cum de nu nnebunesc de dezamgire si cum si
pstreaz cumptul n dezmintirea continu a ntmplrilor?
Apelnd ns la Dumnezeu sau la scrb, te descurci cu usurint n
devenire... Oscilatia ntre teologie si cinism este singura solutie
la-ndemna sufletelor rnite.
Acele nopti crude, lungi, de o vitregie surd, cu furtuni necate
n apele moarte ale gndurilor pe care le nduri din setea
curioas de a sti cum vei rspunde ntrebrii mute: oare m voi
omor pn n zori?
Materia s-a mbibat de durere.
Cnd cugetul ti-a crescut peste crestele lumii, strmtoarea vietii
ti d fioruri de elefant n ser.
Ce valuri nebune de mri necunoscute mi izbesc pleoapele
si-mi cotropesc mintea? Ct mretie nu ascunde oboseala de a fi
om!
Amintirea mrii n noptile albe ne d, mai mult dect orga sau
dezndejdea, imaginea imensittii. Ideea de infinit nu e dect
spatiul creat n spirit prin absenta somnului.
Cadranul solar din Ibiza purta inscriptia: Ultima multis.

...Despre moarte nu se poate vorbi dect latineste.

Cine are vreo prere sigur despre vreun lucru oarecare
dovedeste a nu se fi apropiat de nici una din tainele fiintei.
Spiritul e prin esent pro-contra firii.
In trupul stors de veghi descoperi doi ochi rtciti ntr-un
schelet. Si-n farmecul rsturntor al tresririi, te cauti n ce n-ai
fost si-n ce nu vei fi...
In mod cinstit, un om nu poate vorbi dect despre el si despre
Dumnezeu.
In snul vietii te afli, de cte ori spui din tot sufletul o
banalitate...
Prin ce tain ne trezim n anumite dimineti cu toate erorile
Paradisului n ochi? Din ce zcminte ale memoriei se adap
lacrimi luntrice de fericire si ce lumini strvechi sustin extazul
divin peste pustiul materiei?
...In astfel de dimineti, nteleg nonrezistenta la Dumnezeu.
Viitorul: dorinta de a muri tradus-n dimensiune de timp.
Nobletea de a nu pctui niciodat mpotriva mortii...
Universul si-a aprins glasurile-n tine si tu treci pe bulevard...
Cerul si-a incendiat umbrele n sngele tu si tu surzi cu
semeni... Cnd ti vei rsturna mnstirile inimii pe ei?
E att neasteptat si-atta indecent n infinitul sufletului cum
de-l ngduie desertul oaselor si surmenajul crnii?
Vraja tristetii seamn undelor invizibile ale apelor moarte.
Nevoia de-a-nsemna toate reflexiile amare, din teama stranie
c-ai putea ajunge vreodat s nu mai fii trist...
Neavnd extazul la-ndemn, ca misticii, regiunile cele mai
adnci ale firii le descoperi n recderile grave ale oboselii... Ideile
se rentorc spre izvorul lor, se scufund n confuzia originar si
spiritul pluteste pe fundurile vietii.
Sfredelirea lumii n oboselile halucinante despoaie lucrurile de
strlucire si nselciune si nimic nu ne mpiedic de la accesul la
zona de bastin a nceputului, pur ca o auror final. Asa dispare
tot ce timpul a adugat virtualittii initiale. Existenta ni se
dezvluie ca atare: la remorca neantului si nu nimicul este la
marginea lumii, ci lumea la marginea nimicului.
Oboseala ca instrument de cunoastere.

Cugetul scldat n lumina nocturn a disperrii.

Spiritul are prea putine leacuri. Cci de el nsusi trebuie s ne
vindecm n primul rnd. De natur si femeie te apropii, fugi si revii
din nou, cu toat teama de insuportabilul fericirii. Snt peisaje si
mbrtisri care ti las un gust de exil ca tot ce amestec
absolutul cu timpul.
Esti incurabil pierdut amgirii si vietii cnd, privind cerul n
ochi de femeie, nu poti uita originalul.
A putea suferi cu nebunie, curaj, zmbet si dezndejde.
Eroismul nu e dect rezistenta la sfintenie.
Primejdia n suferint e de a fi blnd; de a ndura cu ngduint.
Te pomenesti astfel lunecnd ntr-o icoan, din omul ce erai,
plmdit dintr-o carne infinit muritoare.
S nu devii pentru nimeni exemplu de pefectiune; distruge-n
tine tot ce-i chip si dr de urmat.
Oamenii s-nvete de la tine s se nspimnte de cile omului.
Acesta-i rostul suferintei tale.
Mintea smuls din rdcini a rmas singur cu ea nssi.
Toate ntrebrile se reduc la att: cum poti s nu fii cel mai
nefericit?
Ce nu atinge boala e vulgar si ce nu adie moartea e lipsit de
tain.
Cntec surd n strfunduri: se roag boala n oase.
Viata nu merit s fie trit dect pentru deliciile nflorite pe
ruinele ei.
Cnd gsesti o anumit noblete n tnguire, paradoxul e forma
prin care inteligenta nbus plnsul.
Ce zori mi vor trezi cugetul mbtat de ireparabil?
Oare cnd voi nceta s mor?
Snt rni care cer interventia Paradisului.
Cu toate pcatele si cu nici unul, mintea s-a asezat pe fundul
iadului si ochii privesc nemrmuriti spre lume.
Cnd iubesti viata cu patim si scrb, doar diavolul se mai
milostiveste de tine si-ti ofer slasul fatal ndurerrii tale aiurite.

Acele sfsieri ale crnii si demente ale gndului, n care am

cdea n plin sfintenie dac Dumnezeu ne-ar sri ntr-ajutor.
Sovirile lui ne mai tin n rnd cu lumea.
De ce nu m-ai fcut, Doamne, un prost etern sub boltile tale
ntngi?
Spiritul e carne lovit de streche transcendent.
Lupta nu se d ntre om si om, ci ntre om si Dumnezeu. De
aceea, nici problemele sociale si nici istoria nu pot rezolva nimic.
Gndul la Dumnezeu nu serveste dect spre a muri. Nu de
bunvoie te-ndrepti spre el, ci fiindc n-ai ncotro.
Nimeni nu poate sti dac e credincios sau nu.
Privind pe atti si pe atti care se ngroap ntr-o idee, ntr-o
menire, ntr-un viciu sau ntr-o virtute, te miri de ce infim distant
de lucruri dispun oamenii. S fi vzut ei asa de putin? S nu fi fost
ei atinsi de cunostinta care nu ngduie nici un act? A sti nu mai
rabd firea dect prin vointa noastr de a fi nc n ea. Te frmnti
atunci printre obiecte si idealuri, adernd cu frme de pasiuni,
acordnd din mil si din amreal o adiere de existent umbrelor n
cutare de fiint.
Universul nu e serios. El trebuie luat tragic n glum.
A face este antipodul lui a sti.
Nehotrrile ntre cer si pmnt te sortesc unui destin de Ianus,
ale crui fete ar deveni una n durere.
Cu inima spnzurat ntre freamt si ndoial: un sceptic
deschis extazului.
In dup-amiezele de duminic mai mult dect n celelalte
dup-amieze ale timpului ratiunea se dezvluie ca o absent de
cer, si ideile stele negre pe fondul de vid al vesniciei.
Plictiseala se naste dintr-o mpnzire ultim a simtirii, dezlipit de
fire.
In cuprinderea cosmic a urtului cscat al universului ,
pdurile par a se nclina ca s-ti ridice cu triumf de frunze inima
pierdut printre vreascuri.
Din fosnirea vremii se-nfirip muzica plictiselii din accentele
surde ale stingerii timpului.
Inima mea prin care a trecut cerul e punctul cel mai
ndeprtat de Dumnezeu.
Nimic nu m poate face s uit viata, desi totul m nstrineaz
de ea. La o egal distant de sfintenie si de viat.

Eu n-am tria ca s-ndur splendorile lumii; n mijlocul lor

mi-am pierdut suflarea si nu mi-a rmas glas dect pentru
disperarea frumusetii.
Oamenii fug att de moarte, ct si de gndul ei. De acesta m-am
legat pe vecie. Incolo, am fugit n rnd cu ceilalti dac nu chiar
mai repede ca ei.
Plictiseala bntuie un suflet erotic ce nu gseste absolutul n
dragoste.
Pentru a acoperi cu fast drama vietuirii, arunc prin spirit un
foc de artificii; ntretine-l din zori n noapte; creeaz n preajma ta
strlucirea efemer si etern a inteligentei nnebunite n propriul ei
joc; f din viat o scnteiere pe un cimitir. Cci nu-i sufletul omului
un mormnt n flcri?
D un curs genial senzatiilor; impune trupului vecintatea
astrilor; carnea, ridic-o prin gratie sau crim pn la cer;
simbolul tu s fie: un trandafir pe-o bard.
Invat voluptatea de-a acorda ideilor spatiul unei clipe, de-a
iubi fiinta fr a-i ngdui un rost, de-a fi tu nsuti fr tine.
Din asteptrile vistoare n mijlocul naturii, privind cum aripile
unui vultur ating broderia destrmat a norilor.
...Si nchipuindu-ti c-ai zburat cu invers altitudine spre
adncurile vietii, c-ai mngiat cu aripi de nemngieri un cer de
drojdie, nendestultor setei tale de strfunduri.
Cti pot s spun: eu snt un om pentru care Diavolul
exist? Cum n-am simti o atractie de soart fat de cei porniti
spre o asemenea mrturisire?
O icoan complet a lumii ar putea-o da gndurile crescute n
insomniile unui asasin, ndulcite de-un parfum emanat din rtciri
de ngeri.
Orice-ai face, dup ce ti-ai pierdut sprijinul n tine, nu mai poti
gsi altul dect n Dumnezeu. Si dac fr El se mai poate nc
respira, fr ideea lui te-ai pierde n prsirile mintii.
Ceea ce-i fascinant n disperare este c ne arunc dintr-o dat
n fata Absolutului; un salt organic, irezistibil, la picioarele
Ultimului. Dup aceea, ncepi s gndesti si s limpezesti sau s
ntuneci prin reflexie situatia creat de furia metafizic a
dezndejdii.
Desprtit de semeni prin soarta insular a inimii, te agti de
Dumnezeu ca mrile nebuniei s nu-si nalte valurile mai sus de
singurtatea ta.

In poezie, necreznd n nimic, adaugi un plus de farmec

inspiratiei, cci nihilismul e un supliment de muzic; pe cnd n
proz trebuie s aderi la ceva, ca s nu rmi gol n fata vidului
cuvintelor. A fi gnditor nu-i un noroc cnd cugetul nu mai e ntors
spre adevrurile nlttoare, produse ale orbirii.
Singurul rost al pmntului e s nghit lacrimile muritorilor.
Muzica ne arat cam ce ar fi timpul n cer.
Exist un fel de cntec n fiece boal.
Punti nu se mai pot ntinde ntre omul urmrit de moarte si
semenii lui. Si orice ar face el ncercrile de apropiere adncesc
doar o prpastie si accentueaz o fatalitate.
Cu de-aproapele trebuie s fii indiferent sau vesel. Dar,
nemaicunoscnd dect exaltarea si tristetea, rostul tu e iremediabil
paralel soartei omului. Ajungi ncetul cu ncetul s nu te mai
ntlnesti cu nimeni niciodat.
In tristete moartea si nebunia lundu-se la ntrecere ,
ndejdile vitregite se ntorc n gnduri ucigase. Si devii un ostatic al
nefiintei, din dobitoc uman ce-ai fost.
De ce nu s-or ntinde peste mine umbrele vesnicei prostii si
rcorile nestiintei? Cldurile unui brgan de dezndejdi...
Intr-un creier defunct, timpurile plecate-n cruciad de
distrugere nu vor putea ucide amintirea unui Dumnezeu plmdit
din suspine si singurtti.
In lumea-n care nu mai am pe nimeni, mai dispun doar de
Dumnezeu.
Tcerea ce urmeaz marilor intensitti: inspiratiei, sexualittii,
disperrii. Parc-a fugit natura, si omul a rmas fr zri ntr-o
veghe vecin nimicirii. Firea este o functie a cldurilor sufletului.
Existenta se creeaz n momentul subiectiv prin excelent. Cci
nimic nu este n afar de nvlirile inimii.
Omul sufer de o neputint de vacant a nelinistii. El n-a reusit
s lrgeasc orizontul ratiunii dect prin groaz.
...Setea de un paradis al indulgentei, cldit pe un zmbet de
destrblri ceresti...
Nevroza e o stare de hamletism automat. Ea acord celui atins
atribute de geniu, fr suportul talentului.
Nehotrrea ntre pmnt si cer te transform ntr-un sfnt
negativ.

Pe piscuri de Alpi si de Pirinei, cu norii sub mine, rezemat pe

zpezi si pe cer, am nteles:
c senzatiile trebuie s fie mai pure dect aerul rarefiat al
nltimilor, c-n ele nu trebuie s intre nici omul, nici pmntul si
nici un obiect al lumii, adieri extatice s fie clipele, vrtej de
altitudine privirea;
ca murmurul melancolic al vntului ce atinge azurul si
zpada, gndurile s mngie poleiala lucrurilor ce nu snt. In
cugetul tu s se rsfrng toate crestele de munti pe care n-ai fost
om si toate trmurile de mri pe care ai fost trist. Plictiseala devine
muzic pe marginea mrii si extaz pe vrf de munte;
sentimente nu mai snt. Cci spre cine s-ar ndrepta? De
cte ori nu mai esti om, de attea ori nu mai simti dect triile
nefiintei;
nu se mai poate tri dect n rtcire. Rstoarn-ti pasii si
calc pe stele. Repet zilnic lectia acelei nopti, n care astrii ti s-au
dezvluit ridicol de singuri.
Dup fiece cltorie, progresul n nimic te leag incurabil de
lume. Descoperind noi frumuseti, pierzi prin atractia lor rdcinile
ce ti-au crescut cnd nu le-ai bnuit. O dat n interiorul vrjii lor, n
mireasma de nelume ce eman din ele, te nalti spre un gol pur,
mrit de ruina iluziilor.
Din ce cred n mai putine lucruri, din ce am murit mai mult n
umbra frumusetii, din aceea, neavnd nimic ce s m prind nc n
viat, nu mai am nimic ce s m ntoarc mpotriva ei. N-am
nceput s o iubesc dect pe msura risipirii sperantelor. Cnd nu
voi mai avea nimic de pierdut, voi fi una cu ea.
Donjuanismul e fructul unei sfintenii ru ntrebuintate. In
toate declaratiile de dragoste, simteam c numai Absolutul
import si de aceea puteam face cte voiam si oricui.
Fsiile de zpad pe fondul cenusiu al muntilor n dimineti de
var: drmturi ale unui cer imemorial.
Ideile snt melodii moarte.
Neputnd dezvlui oamenilor pricinile inimii noastre, fr
Dumnezeu ar trebui s ruginim pumnale prin ascunzisurile ei.
Inima se apleac cu miscri naturale spre floarea sinuciderii din
mijlocul grdinii de rtciri care e viata.

Soarta omului e o absent continu de acum si o frecvent

struitore de altdat acest cuvnt al fatalittii. Din sonoritatea
lui prelung se desprinde un netmduit fior de pieire.
Nimic nu tulbur mai mult naivittile sngelui ca interventia
eternittii. Ce pacoste va fi turnnd ea peste prospetimea dorintelor,
de le rvseste si le strpeste fr urm? Vesnicia nu se compune
din sufluri de viat. Prestigiul ei funebru nbus avnturile si
reduce realitatea la starea de absent.
Peste valurile de neant ce cuprind n voie firea, numai dorintele
adie o briz de existent.
In toate religiile, partea privitoare la durere este singura
rodnic pentru o reflexie dezinteresat. Restul e pur legislatie sau
metafizic de ocazie.
In plictiseal, timpul nlocuieste sngele. Fr ea n-am sti cum
curg clipele si nici c ele snt. Cnd se sloboade, nimic n-o mai
poate opri. Cci ti-e urt atunci cu tot timpul.
Rostul gnditorului e s nscoceasc idei poetice, s
suplineasc lumea prin imagini absolute, fugind de general si
clcnd pe legi. Din esenta firii ni se revel n rusinea de identitate
si-n oroarea de principii. Gndirea ncolteste pe ruina ratiunii.
Iubesc privirile care nu servesc viata si piscurile pe care aud
timpul. (Sufletul nu-i contemporan lumii.)
Snt tri n care n-as fi putut rata nici mcar o clip, ca Spania
de pild. Si snt locuri mrete si sumbre, n care piatra sfideaz
sperantele, pe ale cror ziduri leneveste vesnicia, aducndu-si
aminte de timp, locuri privilegiate de siest a Divinittii, care te
silesc s fii tu nsuti n mod absolut: n Franta Mont-Saint-Michel,
Aigues-Mortes, Les Baux si Rocamadour. In Italia, toat Italia.
Plictiseala absolut se confund cu obiectivarea n carne a ideii
de timp.
Un gnd trebuie s fie straniu ca ruina unui zmbet.
Spatiul n care se nvrte cugetul mi pare ndeprtat si fr de
temei ca un Uruguay ceresc.
Defectul tuturor oamenilor care cred n ceva consist n a
deprecia moartea. Absolutul acesteia nu se descoper dect celor ce
au un simt ascutit pentru accidentul individuatiei, pentru eroarea
multipl a fiintrii. Individul e un esec existent, o greseal ce
nfrunt rigoarea oricrui principiu. Nu ratiunea te pune-n fata
mortii, ci conditia unic de individ. Cine are convingeri mascheaz
chiar aceast dram a unicittii. Spre moarte, ntoarce-te purificat

si gol neatins de ndulcirile mintii, de atenurile ideilor. Ea

trebuie privit n fat, cu virginitatea luntric a momentelor n
care nu crezi n nimic, mai mult chiar: ca martir al nimicului.
Dragostea de viat, plin de freamt si durere, nu ispiteste
dect pe cei necati n sil. Snt dimineti ce nfloresc subit n
desertul oboselilor si care ne tintuiesc nmrmuriti n bratele
fiintei.
In sila de toate, n sila vast, emannd din tnjala sngelui si a
ideilor, npdesc revelatii fugitive de fericire ce se ntind echivoc pe
suspinele noastre, ca zdrente de azur. Si atunci cauti o cumpn
ntre sila de a fi si de a nu fi.
O ceat de ngeri sau de draci mi-a asezat pe frunte cununa
plictiselilor. Dar, mptimit n lume, ele nu-mi pot umbri tria
sperantelor desarte.
Cerul, nu pmntul, m-a fcut pesimist. Neputinta de a fi,
consecutiv gndului la Dumnezeu...
In mistic exist suferint, infinit suferint. Dar nu tragedie.
Extazul e antipodul ireparabilului. Tragedia nu e posibil dect n
viata ca atare, aceast lips de iesire plin de mretie, de
nefolosint si de prbusire. Shakespeare e mare fiindc n el nu
triumf nici o idee: numai viata si moartea. Cine crede n ceva
n-are simt pentru tragic.
De la o vreme nu mai gndesti asupra urtului, ci-l lasi s
gndeasc asupra lui nsuti. In vagul sufletului, plictiseala tinde
spre substant. Si ea ajunge: substant de vid.
Acel ce-n preajma Absolutului nu poate scpa de ademenirile
vietii nici o sinucidere nu poate pune capt dezbinrii lui
luntrice. Nimic nu-l ajut s dezlege drama crud a cugetului.
Irezolvabilul gndirii se epuizeaz n acest conflict. Farmecul firii
trage greu n cumpn si nu e chip a-l anula, desi ideile plutesc pe
luciul nefiintei. A tri senzual n nimic...
Cnd ai iubit prea ptimas viata, ce-ai cutat printre gnduri?
Spiritul e o eroare imens de cte ori slbiciunile acord vietii
prestigii de axiom.
Snt o Sahar roas de voluptti, un sarcofag de trandafiri.
Strzile pustii n marile orase: parc n fiece cas se spnzur
cineva.
...Si apoi, inima mea spnzurtoare pe msura cine stie crui
diavol.

Sfintenia e cel mai nalt grad de activitate la care putem ajunge

fr mijloacele vitalittii.
Nihilismul: forma de limit a bunvointei.
Plictiseala e rnd pe rnd vulgar si sublim, dup cum ne pare
c universul miroase a ceap sau c eman din inutilitatea unei
raze.
Nu m simt acas dect pe trmurile mrii. Cci nu-mi pot
construi o patrie dect din spuma valurilor.
In fluxul si refluxul gndurilor, stiu eu prea bine c nu mai am
pe nimeni: fr tar, fr continent si fr lume. Rmas cu
suspinele lucide ale iubirilor fugare n nopti care mpreun fericirea
cu nebunia.
Singura scuz pentru pasiunea zdrniciilor: a tri religios
inutilitatea lumii.
Martor mi-este Dumnezeu c-am amestecat cerul n toate
senzatiile, c-am nltat o bolt de regret peste fiece srut si-un azur
de alte doruri peste acel lesin.
Nimic nu serveste mai putin natura ca dragostea. Cnd femeia
si nchide ochii, privirile tale lunec pe pleoapele ei cutnd alte
firmamente.
In disperrile subite si nentemeiate, sufletul e o mare n care
s-a necat Dumnezeu.
Singurul continut pozitiv al vietii este unul negativ: frica de a
muri. Intelepciunea moarte a reflexelor o nvinge. Cum
putem ns s nu ne mai temem de moarte fr s cdem n
ntelepciune? Nedezlipind n nici un fel faptul de a tri de cel de a
muri, ntlnind viata si moartea n voluptatea contradictiei. Fr
deliciile acesteia, o minte lucid nu mai poate ngdui opozitiile firii
si nici suferi irezolvabilele existentei.
In ultima treapt a incurabilului, te hotrsti pentru Dumnezeu.
A crede nseamn a muri cu aparentele vietii. Religia ndulceste
absolutul mortii pentru a putea atribui lui Dumnezeu virtuti
rezultate din acea micsorare. El e mare n msura n care moartea
nu e totul. Si pn acum nimeni n-a avut semetia s sustin n
afar de greselile entuziasmului c ea n-ar fi totul...
Cu ct mi pierd mai mult credintele n lume, cu att snt mai
mult n Dumnezeu, fr s cred n el. S fie o boal tainic sau o
cinste a mintii si a inimii care te face s fii n acelasi timp sceptic si
mistic?
Nefericirea n-are loc n universul cuvintelor.

Vesnicia nu-i dect povara absentei de timp. De aceea, n-o

simtim nicieri mai intens ca-n oboseal senzatie fizic a
eternittii.
Tot ce nu e timp, tot ce e mai mult ca timpul se naste dintr-o
sleire adnc, din toropeala vast si meditativ a organelor, din
pierderea ritmului fiintei. Vesnicia se ntinde pe tcerile vitalittii.
Prin ceea ce snt mai mult eu nsumi, mi-am rupt zgazurile.
Putea-va spiritul s le refac anulndu-se n certitudinea orbirilor?
Cu ce minuni si cu ce farmece am putea da cunoasterea napoi?
Cnd vor bate veghile n retragere? Fiinta nu poate fi salvat fr
lasittile mintii.
Pn cnd rostul inimii va fi s cnte agoniile ratiunii? Si cum s
pui capt cugetului hrtuit ntre ndoial si delir?
Lirismul este maximum de eroare prin care ne putem apra de
urmrile lucidittii si ale cunoasterii.
A nu face deosebire ntre drama crnii si a gndului... A fi
introdus sngele n logic...
Scrba de lume: iruptia urii n urt. In vagul plictiselii se
introduce astfel calitatea religioas a negatiei.
Viata-mi pare o mnstire unde te-ai refugia ca s uiti pe
Dumnezeu si ale crei cruci ar strpunge nimicul cerului.
Dup ce sufletul a filtrat pe Dumnezeu, drojdia ce rmne
devine ca pedeaps substanta sufletului.
Totul este nefolositor si fr rost afar poate de melodia
ascuns a chinului. Fruntariile omului snt cele ale suferintei. Doar
dup ce-ai ndurat mult ai dreptul s consideri lumea un pretext
estetic, un spectacol ntelegerii tale nobile si bolnave. Atunci suferi,
fiind n afara suferintei. Nimeni nu va sti din ce belsug de dureri
devii estet n mod religios.
Gndurile izvorsc din pustnicirea instinctelor, iar spiritul
vduveste puterile vietii. Astfel, omul devine tare dar fr
mijloacele vitalittii. Fenomenul uman e cea mai mare criz a
biologiei.
Neputnd lua asupr-mi suferintele altora, le-am luat ndoielile.
In ntiul fel sfrsesti pe cruce si termini; n al doilea, Golgota se
urc pn la cer.
Suferintele snt infinite; ndoielile, interminabile.

Cnd nu te mai poti ruga, n loc de Dumnezeu zici Absolut.

Primatul abstractului este o lips de rugciune. Absolutul e un
Dumnezeu n afara inimii.
Inaintm n procesul de sleire a persoanei divine pe msur ce
introducem cultul inutilittii pe ntinderea cugetului. La ce s ne
mai serveasc Absolutul? Din eternitate, totul este inutil. Avntul
mistic trebuie purificat de nobletea gestului estetic. De rdcinile
ultime ale firii, s lum contact cu maximum de stil. Insesi Judectii
din Urm s-i mprumutm prestigiul artei si s ne topim n temeiul
final al lumii cu absent patetic. Intr-o simtire nalt, Absolutul e o
frntur gratuit a Nimicului, ntocmai ca un torso.
De ce oamenii nu s-or fi nchinat norilor?
Fiindc acestia plutesc mai usor pe creier dect pe cer?
Gndurile nscute n groaz au taina si mpietrirea ochilor din
icoanele bizantine.
Toate cile merg de la mine spre Dumnezeu, nici una de la El
spre mine. De aceea, inima este un absolut si Absolutul, un
nimic.
Despatrierea luntric este climatul absolut pentru gndurile
fr rdcini. Nu atingi inutilitatea mreat a duhului atta vreme
ct ai un loc n lume. Gndesti ntotdeauna din lipsa unei patrii.
Neavnd granite, spiritul n-are unde s te-nchid. De aceea,
gnditorul este un emigrant n viat. Si cnd nu te-ai stiut opri la
timp, rtcirea devine singurul fgas al nemngierilor tale.
Melancolia introduce atta muzic n nruirea mintii!
Alipiti de imediat, oamenii respir prin vulgaritate. Ce poti
vorbi cu ei, dect despre oameni? Si nc despre ntmplri, obiecte
si griji. Niciodat idei. Si doar numai conceptul nu e vulgar.
Nobletea abstractiei le e necunoscut, cci, zgrciti cu puterile lor,
ei nu-s capabili de-a cheltui energii pentru a hrni ceea ce nu e:
ideea. Vulgaritatea: lipsa de abstractie.
Lepdarea patetic de lucruri fixeaz cei doi poli ai simtirii: o
iubire fr iubire si o ur fr ur. Iar universul se tranform
ntr-un Nimic activ, n care totul este pur si fr de folos ca
ntunericul ntr-un ochi de nger.
Boala-i o dezastruoas desftare, ce nu poate fi asemuit dect
vinului si femeii. Trei mijloace prin care eul este totdeauna mai
mult si mai putin, ferestre spre Absolut si care se-nchid n

ntunecrile vaste ale mintii. Cci nebunia-i o piedic ce si-o pune

cunoasterea ei nsesi un insuportabil al spiritului.
Cu ct omul are margini mai nesigure, cu att se apropie mai
usor de lipsa de fund a lui Dumnezeu. L-am fi ntlnit noi oare de ar
fi fost el natur, persoan sau altceva? Putem spune despre el doar
att: c nu se mai gat n adncime. Astfel spre imensitatea
divin, omul n-are alt punte dect indefinitul su. Lipsa de fund e
punctul de contact ntre abisul divin si abisul uman.
Tendinta noastr de-a ne pierde marginile, aplecarea spre
infinit si spre distrugere snt un fior ce ne instaleaz n spatiul n
care se desfsoar suflul divin. De-am rmne redusi la limitele
conditiei individuale, prin ce am putea luneca nspre Dumnezeu?
Vagul si nesiguranta noastr reprezint surse metafizice mai
importante dect ncrederea ntr-o menire si abandonarea
orgolioas ntr-un rost. Slbiciunile omului snt posibilitti
religioase; cu conditia s fie adnci. Cci atunci rzbat pn n
Dumnezeu.
Valurile de nimic ce agit fiinta uman se prelungesc n unduiri
pn n absenta infinit a Divinittii. Omul n-are alt temei dect
lipsa de fund a lui Dumnezeu.
Snt si eu un martir: as vrea s mor pentru ndoieli.
Scepticismul fr o latur religioas e o degradare a
spiritului. Nu ndoielile inteligentei, ci ale rstignirii. S bati
piroane n miezul duhului. S-ti pleci cugetul cu suferint spre
zrile lumii; s sngerezi n zmbet. Cnd voi aprinde focuri n
idei? Este atta jratic n oscilatiile mintii! Nu e usor lucru a te
ndoi privind spre Dumnezeu!
In genunchi, strpunge-voi oare pmntul? Voi duce
nerugciunea pn la capt? Voi umili pe Dumnezeu, cu
supranaturalul meu dezmt?
Cu ct urc spre cer, cu att scobor mai tare spre pmnt.
Spiritul, dezlipit de toate, se-ndreapt
directii opuse. Nu poti adera la ceva fr s
Orice pasiune trezeste simultan antipodul
substanta respiratiei omului. Am de partea
lumii, de cnd nu m mai am.

cu aceeasi trie n
faci o rezerv egal.
ei. Contrariile snt
mea toate directiile

Paradoxul exprim incapacitatea de a fi firesc n lume.

Universul e o pauz a spiritului.
Rostul inimii e s devin imn.

In ultim analiz, scepticismul nu izvorste dect din

imposibilitatea de a te mplini n extaz, de-a-l atinge, de-a-l tri. De
ndoieli ne vindec numai orbirea lui luminoas, sfsietor de
revelatoare. O moarte de fioruri balsamice. Cnd sngele-ti
zvcneste pn la cer, cum s te mai ndoiesti? Dar ce rar zvcneste
el asa!
Scepticism: nemngierea de a nu fi n cer.
A introduce slciile plngtoare n categorii...
Numai n msura n care suferi ai dreptul s-l ataci pe Isus,
precum n mod cinstit nu poti fi mpotriva religiei dac nu esti
religios. Din afar, nici o critic nu dovedeste nimic si nu angajeaz
pe nimeni. Cnd ataci nluntrul unei pozitii, nluntrul pozitiei tale,
nu tragi n adversar, ci n tine nsuti. O critic efectiv e o
autotortur. Restul e joc.
Zmbete dureroase care sting soarele...
Istoria s-ar isprvi n clipa n care omul s-ar ntepeni ntr-un
adevr. Dar omul trieste cu adevrat numai ntru ct se plictiseste
de orice adevr. Izvorul devenirii este posibilitatea de greseal a
lumii.
O epoc se reazem pe un adevr si crede n el fiindc nu-l
cumpneste. Cum l-ai pus la cntar si-i msori greutatea, se
transform ntr-un adevr oarecare n eroare. Cnd judeci,
orice din sigurant de nestrmutat ajunge un principiu ce se
clatin fr rost.
Nu poti fi lucid ntr-un adevr, fr s-l compromiti. Un individ
sau o epoc trebuie s respire inconstient n neconditionatul unui
principiu, pentru a-l recunoaste ca atare. A sti rstoarn orice urm
de certitudine. Constiinta fenomen de limit a ratiunii este o
surs de ndoieli, ce nu pot fi nfrnte dect n amurgul cugetului
treaz. Luciditatea este un dezastru pentru adevr, dar nu pentru
cunoastere, pe ale crei baze se nalt o arhitectur complicat de
erori, numit spirit din nevoie de simplificare.
Duhul meu nu-si mai afl ndestulare dect n metafizic si-n
Acatist.
In fiecare clip suspin Dumnezeu; cci timpul e rugciunea
Lui.
Cnd sntatea si norocul se las asupra noastr, peste gnduri
se asaz o spuz si mintea se retrage.
Nefericirea e cel mai puternic stimulent al spiritului.

Dac inima ar fi redus la esenta ei ideal, adic la Rstignire,

ar rsri cruci pe meleagurile ei, de care s-ar spnzura ndejdile
cu tot farmecul zadarnic al nebuniei lor.
Luciditatea: o toamn a instinctelor.
Nu mi-e fric de suferinte, ct de resemnarea ce le-ar urma.
De-as putea suferi vesnic, fr mpcare si fr milogeal!
Boala te asaz la limitele materiei; prin ea, trupul devine o cale
spre Absolut. Cci nfrngerile corpului fac din durere un rai n
dezastru.
Boala serveste duhul fr nici un nconjur. Sau poate si mai
mult: duhul este boal pe plan abstract, precum omul: materie
atins.
Prin singurtate, tot ce iese de sub controlul simturilor n
primul rnd invizibilul capt un caracter de imediat. A fi fr
oameni si fr lume; a te afla, adic, nemijlocit n esent. Asa ti se
deschide ntr-un fior rar viziunea substantial a noptii, a luminii, a
gndului. Desprinzi atunci din toate restul absolut, ceea ce rmne
dintr-un lucru cnd el nu mai exist pentru simturi. Intelegi taina
ultim a noptii, dar simturile nu mai simt noaptea. Sau te mbeti de
muzic si nici un sunet nu mai mngie urechea. Singurtatea
necruttoare a duhului descoper neantul imaculat din temelia
aparentelor, puritatea divin sau demonic de la baza tuturor
alctuirilor. Si atunci, ntelegi c rostul din urm al duhului e
mbolnvirea de infinit.
Cnd m voi scufunda fr apel n Diavol si n Dumnezeu?
In paradis, azurul ndeplinea functia pmntului pentru noi. Cei
doi oameni clcau, adic, pe un desert albastru. De aceea nu
puteau cunoaste ei acolo pe cnd aici, pe pmnt, pe culoarea
dureroas a pmntului, n-ai altceva de fcut.
Smulgeti o floare sau o buruian si observati din ce a crescut:
din ispsire solidificat.
Intia lacrim a lui Adam a urnit istoria. Picurul acela srat,
transparent si infinit concret este primul moment istoric, iar vidul
lsat n inima sinistrului nostru strmos, ntiul ideal.
Incetul cu ncetul, oamenii, pierzndu-si darul plnsului, au
nlocuit prin idei lacrimile. Cultura nssi nu e dect imposibilitatea
de a plnge.
Exist o oboseal substantial, n care se adun toate oboselile
zilnice si care ne depun fr ocol n mijlocul Absolutului. Umbli
printre oameni, mparti zmbete sau cauti din obisnuint adevruri,

si n sinea ta te rezemi pe temeiurile firii. N-ai ncotro: esti mpins

spre ele. Zaci cu voie sau fr de voie n straturile ultime ale
existentei. Viata ti pare atunci atunci dramatic al fiecrei
clipe un vis pe care-l depeni din privelistea Absolutului, o
nlucire a nstrinrii tale de toate. Cum luneci asa, pe panta
rosturilor nemrginite, si prin vagi instincte trebuie s te mai tii de
lume, contradictia soartei tale e mai dureroas ca npdirea
primverii ntr-un cimitir de tar.
Omul e un naufragiat al Absolutului. Nu se poate nlta n
acesta. Doar s se nece. Si nimic nu-l neac mai adnc n el dect
marile oboseli, acele oboseli care deschid spatiul ntr-un cscat al
infinitului si-al plictiselii.
Noi n-avem dreptul, ca fiinte, s privim dincolo de mrginirea
noastr. Am devenit oameni si-am iesit din raiul fiintei. Eram
Absolut. Acum stim c sntem n el. Si astfel, nu mai sntem nici el si
nici noi. Cunoasterea a ridicat un zid de nentrecut ntre om si
fericire. Suferinta nu e dect constiinta Absolutului.
Ideile trebuie s fie vaste si ondulate ca melodia noptilor albe.
Ceea ce este mai vag, adic Dumnezeu. Doar ideea de El e mai
vag dect el nsusi.
...Si acest Vag de totdeauna e chinul cel mai sfsietor al omului.
Moartea nu introduce precizie n el, ci numai n individ. Cci
murind, nu cunoastem mai de-aproape pe Dumnezeu, deoarece ne
stingem cu toate lipsurile fpturii noastre si aflm astfel ce nu
sntem sau ceea ce am fi putut s fim. Si cu aceasta, moartea ne-a
descrcat pentru ultima oar de sarcina cunoasterii.
Acea team de plictiseal ce nu poate fi asemuit cu nimic... Un
ru ciudat nclzeste sngele si prevesteste golul surd ce te macin
apoi, n ceasuri fr nume. Se apropie Urtul, fiere a timpului
turnat n vine. Si teama ce te nvluie cere fuga. Asa ncepi s nu
mai ai pace n nici un loc.
Neajunsurile acestei lumi trebuie trite pn la teologie si
diabolism. In nici un fel s nu rmnem la stadiul sentimentelor.
Totul trebuie raportat la Dumnezeu si la diavol n acelasi timp.
Bach si Wagner, aparent fundamental deosebiti, snt muzicienii
care se aseamn n fond mai mult. Nu ca arhitectur muzical, ci
ca substrat de sensibilitate. Exist doi creatori n istoria muzicii
care s fi exprimat mai amplu si mai cuprinztor starea indefinibil
a langoarei? C la ntiul ea-i divin si la al doilea erotic, sau c
unul ti condenseaz tnjirea sufletului ntr-o constructie sonor de
o absolut rigoare, iar altul si trgneste sufletul ntr-o muzic

formal trgnat aceasta nu dovedeste nimic mpotriva unei

comunitti adnci de sensibilitate. Cu Bach, nu mai esti n lume din
cauza lui Dumnezeu, cu Wagner, din a iubirii. Important este c
amndoi snt decadenti, c amndoi destram viata ntr-un fel de
elan negativ, amndoi ne mbie s murim n afar de noi. Si amndoi
nu pot fi ntelesi dect n oboseal, n neanturi vitale, n deliciile
pieirii. Nici unul, nici altul nu pot servi ca antidot ispitei de a nu fi.
In orice fel sexualitatea este misterioas, dar n special cnd nu
mai apartii lumii. Atunci, revii la revelatiile ei cu o nespus mirare
si esti silit s te ntrebi dac ntr-adevr nu mai apartii lumii, de
dat ce un exercitiu att de strvechi te subjug si te cucereste.
Se prea poate ns ca rostul gndirii pornite pe crri proprii s
nu fie altul dect ncordarea n contradictii si adncirea n
irezolvabile. Nicieri mai mult ca-n lepdarea de lume nu le putem
atinge mai usor. Infinit reversibilul extaz, strpungnd nltimile
detasrii, creeaz o dezorientare care este surs de probleme, de
nelinisti si de ntrebri. Intr-un spirit urgisit de excesul de gnduri,
dezmierdrile si horciala consecutiv mpreun planuri divergente
si lumi ireconciliabile. Se mpac n rosturi orizontale cele dou
fete ale universului, dusmnia duhului si a crnii. Se mpac pentru
un moment. Dup aceea, ncep din nou, cu o trie mai crncen si
mai nemiloas. Important este c te poti nc mira. Si nici un prilej
de acesta nu trebuie scpat. Ceilalti oameni se supun mirrilor
crnii; ei nu cunosc pe acele izvorte la intersectia duhului cu
carnea si nici tulburarea, plin de voluptate si de chin, a
complicittii lor.
Neurastenia: moment slav al sufletului.
De n-am fi avut suflet, ni l-ar fi creat muzica.
Tot ce nu-i natur e boal. Devenirea istoric exprim trepte ale
mbolnvirii naturii. Aceste trepte nu snt lipsuri, ci crize de
nltimi. Cci sntatea poate reprezenta un concept pozitiv
numai pn la aparitia spiritului.
Lumea s-a urnit din linistea initial prin exasperarea identittii.
Nu putem sti ce a atins echilibrul originar, dar este clar c o
plictiseal a identittii de sine nsusi, o mbolnvire a infinitului
static a pus lumea n miscare. Boala e un agent al devenirii. Iat
rostul ei metafizic.
...Si de aceea, n orice plictiseal rzbat reflexe ale urtului
initial, ca si cum n peisajul saturnian al sufletului s-ar ntinde oaze
de pustiu din vremea cnd lucrurile, ncremenite n ele nsele,
asteptau s fie.

Este atta ratiune si mediocritate n institutia cstoriei, c ea

pare a fi fost nscocit de fortele ostile nebuniei.
N-as vrea s-mi pierd mintea. Dar este atta vulgaritate n a o
pstra! S veghezi inutil nentelesul lumii si al lui Dumnezeu si s
extragi stiint din chin! Snt beat de ur si de mine.
Mhnirea e un dar, ca betia, credinta, existenta si ca tot ce e
mare, dureros si irezistibil. Darul mhnirii...
-Sfrsit-

Culegere si paginare HUMANITAS

Conversie n format Winword 2.0 IBM-PC:
Ioan-Lucian MUNTEAN (muntean@physics.pub.ro).