MIRCEA ELIADE

INDIA
Editie ngrijita si prefatata
de MIRCEA HANDOCA
EDITURA PENTRU TURISM Bucuresti, 1991
Redactor : VALENTIN BORDA Tehnoredactor : ECATERINA ALBICI
Bun de tipar : 22.07.1991
Coli de tipar : 10
Lucrarea executata sub comanda nr. 10033
la Imprimeria Coresi, Bucuresti
Romnia
ISBN 973-48-0026-4
DESCOPERIREA" INDIEI de catre MIRCEA ELIADE
Tara Vedelor si Upanishadelor a fascinat adolescenta si tineretea lui Mircea Eli
ade. Primul contact cu
vechea Indie a avut loc n clasa a Vi-a de liceu, cnd elevul Eliade Gh. Mircea a co
nferentiat despre...
Rama, documentndu-se exclusiv din cartea Les Grands inities a lui Schure.
Memorialistica eliadesca retine, peste decenii, indignarea adolescentului indus n
eroare si hotarrea
lui, nca de pe atunci, de a nu mai fi sedus de falsa stralucire a lucrarilor de p
opularizare, ci de a se
adresa direct surselor de baza.
Si care nu mi-a fost mirarea, si furia, aflnd, curnd dupa aceea, ca era vorba de o
poveste mistica
inventata de Schure. Cred ca de-atunci s-a nascut n mine nencrederea fata de dilet
anti, teama de a
nu ma lasa pacalit de un amator, dorinta tot mai apriga de a merge la izvoare, d
e a consulta exclusiv
lucrarile specialistilor, de a epuiza bibliografia" K
ndemnat de profesorul de latina Nedelea Locusteanu, prin 1924 ncepe sa nvete sanscr
ita, dupa
manualul lui Pizzagalli. Putin nainte si nsusise primele notiuni din alte doua limb
i orientale :
ebraica si persana.
Lupta mpotriva somnului si exercitiile de educare a vointei din ultimii ani de li
ceu si primii de
studentie, dorinta de a-si depasi propria-i conditie reprezinta punctul de pleca
re al tehnicilor yoga.
Alaturi de articolele de 'istoria religiilor si alchimiei ncep sa apara si cele d
e orientalistica. n ..Stiu
tot", Orizontul"', Revista tinerimii" Mircea Eliade scrie despre vechea literatura
indiana, cu referiri
erudite la Sakuntala, Bhagavadgita si Bh-minivilsa.
Apologia budismului, cartea lui Carlo Formichi, profesor de limba si literatura
sanscrita la
Universitatea din Roma, ga1 Mircea Eliade, Amintiri, I (Mansarda), Colectia Desti
n", Georg?. Uscatescu, 1966, p. 79.
seste n el un entuziast sustinator. Aceasta ar trebui citita de toti cei care priv
esc fara interes sau cu
prejudecati ciudatul si admirabilul fenomen religios care a fost budismul" 2.
Printre primele articole aparute n Cuvntul" este si Dinamismul religios n India, ctev
a consideratii
personale pornind de la o alta carte lot a lui Formichi : l pensiero religioso he
lT India antica 3. Dupa
cieva zile va publica, n acelasi ziar. Orient si occident *. Lui Asvagosa, autorul
celebrei vieti a lui
Buddha i consacra doua foiletoane, comparnd poemul acestuia, Buddha carita, cu Div
ina Corredie si
Eneida5, cu viata si cn-tecele lui Milarepa a.
Ca bursier al Societatii Natiunilor, la Geneva, n vara anului 1927, citeste carti
inaccesibile la
Bucuresti, ndeosebi lucrari de orientalistica.
Apologia virilitatii, tiparita tot n 1927 toamna dupa marturia autorului nsusi, am
inteste India
prin derutantul amestec de asceza, exaltare metafizica si sexualitate.
n Italia, n primavara si vara anului 1928, paralel cu pregatirea tezei de licenta
despre Renasterea
italiana, si completeaza informatiile despre filosofia indiana la Biblioteca Univ
ersitatii din Roma si
la cea a seminarului de indianistica.
ntr-o dupa amiaza de mai 1928, citind n prefata primului volum din Istoria filosof
iei indiene de
Surendranath Dasgupta despre opera culturala a Maharajahului Manindra Chandra Na
ndy de
Kassimbazar, i scrie acestuia, solidtndu-i o bursa si precizndu-i ca ar dori sa vin
a pentru doi ani la
Calcutta, sa studieze cu profesorul Dasgupta. n acelasi timp se adreseaza Si cele
brului filosof indian,
rugndu-l sa accepte sa-i fie ndrumator. Peste aproape trei luni Maharajahul i raspu
nde favorabil. Si
Desgupta consimte sa-l aiba doctorand.
Bucuros, ntr-o stare de permanenta euforie, solicitantul nu-si pierde luciditatea
. Cu vorbe si
promisiuni nu se poate ajunge n India. De aceea, cere ajutorul profesorilor sai d
e la Universitatea
din Bucuresti. Acestia l sfatuiesc sa faca o 'petitie catre Ministerul de Finante
, j:3 marginea careia,
cu generozitate, i fac o caracterizare excelenta.
2
Apologia budismului. Pe marginea cartii lui Formichi, n Adevarul literar si artist
ic", an VII (1926),
septembrie S, nr. 300, p. 4.
3
Vezi Dinamismul religios n India. Note pe marginea unei carti recente, n Cuvntul" an
III (192G),
nohembrie 21, nr. 617, pp. 12.
4
Vezi Cuvntul", an II (192G), decembrie 1, nr. 625, pp. 12.
5
Vezi Asvagosa, n Cuvntul" an III (1927), februarie 24 s. 27, nr. 693 si 60G, pp. 12.

6
Cf. Milarepa (I sl II), n Cuvntul", an III (1927), iulie 29 si 31, nr. 822, 324 pp
. 12.
C. Radulescu Mutra.: Recomand cu toata caldura pe petitionar, fiindu-mi cunoscut
ca un licentiat
exceptional de bine dotat pentru studiile fUosofice si care ?i timpul cursurilor
de la Universitatea
noastra a trecut examenele foarte bine".
D.D. Pogoneanu si D. Gusti se asociaza recomandatiilor si aprecierilor colegului
lor.
A doua scrisoare a Maharajahului l asigura ca va capata bursa ndata ce va ajunge l
a Calcutta. Desi
nu primise un raspuns favorabil din partea Ministerului de Finante, mprumuta o su
ma destul de
importanta de la unchiul Mitache. Cu mare greutate, reuseste sa obtina viza. eng
leza de plecare doar
pentru trei luni, spre a participa, ca delegat al YMCA-ei, la un congres la Poon
omalee, Unga Madras.
La 22 noiembrie 1928 '' pleca din Gara de Nord spre Constanta iar de aici, cu un
vapor romnesc, se
ndreapta catre Egipt, Alexandria fiind primul popas n marea sa calatorie.
Cele treizeci de ceasuri de furtuna de pe Mediterana nu-l nelinistesc prea mult.
In primul reportaj
aparut n Cuvntul" si va aminti cum, cu cinci ani n urma, ratacind cu ctiva prieteni n
-o barca
pe Marea Neagra, au fost surprinsi de furtuna fara pine, fara apa si fara sperant
e. Daca n
adolescenta i fusese frica, acum, n drumul spre tara fagaduintei" nici macar nu se
gndeste la
posibilitatea unui naufragiu.
Impresiile de calatorie, numeroase si variate, sesizeaza cu acuitate esentialul.
n notatii laconice,
aglomerarea de verbe reda, de pilda, forfota acelui du-te-vino" din portul Alexan
driei.
7 In privinta stabilirii exacte a cronologiei itinerarului, vom da crezare docum
entului autentic (acte, scrisori,
nsemnari de jurnal facute imediat, articole, interviuri) si nu memorialisticii. O
rict de exceptionala ar fi memoria
cuiva (si a lui Mircea Eliade indubitabil ca era), ea nu putea preciza, dupa ctev
a decenii, data exacta a
evenimentelor. nceputul voiajului a fost nu 20 noiembrie, asa cum si aminteste n Am
intiri eroul principal, ci
doua zile mai trziu. Am facut aceasta mica rectificare" bazndu-ma pe prima scrisoar
e a lui Mircea Eliade catre
familie si pe o epistola a bunului sau prieten Haig Actarian. Tot la 22 noiembri
e a fost scrisa dedicatia de pe
prima pagina a cartii, daruita, la plecare, de un prieten. Am cercetat acest vol
um si am transcris de pe pagina de
garda a cartii lui Jacques Riviere A la trace de Dieu ;
A mon arai, Mircea Eliade. J'ai appris aimer la formidable pensee interieure qui
anime ton etre. Ta superbe
aventure, nous la scui-vons, avec angeisse et confiance. Tu as eu l'audace d'etr
e celui qui ose vivre sa vie. Nos
veux t'accompagnent et nos pensees te suivent. Puis-ses tu devenir le veritable
Homme de nos reves. Bien toi,
Jonel Jianu, ce 22 novembre 1923".
In ultimul moment, autorul a avut acces si la pasaportul lui Eliade G. Mircea, d
e profesiune ziarist, calatorind n
Asia, Egipt si Europa. Viza politiei portului Constanta e clara : 22 noiembrie.
Hamalii striga, invita, asigura, leaga prietenie cu cei de pe bord, rd, se tutuies
c, ofera servicii, le
discuta, le angajeaza. E o zarva de bazar si de piata".
n cele trei zile petrecute n Egipt a vizitat cartierul arab si Muzeul de antichita
ti din Cairo. Din
articolele publicate si din corespondenta catre familie desprindem uimirea fata
de splendoarea
gradinilor cu liane, pe care le aseamana cu cele din 1001 de nopti. E ncntat de ch
ioscurile de lemn
de palmier, de ghirlandele de flori parfumate, de terasele si pesterile artifici
ale. Intrnd n templul
subteran al Sfinxului, are loc un incident amuzant. Vizitatorul, profund cunosca
tor a zeci de amanunte
din istoria Egiptului, pune cteva ntrebari aparent nevinovate ghidului ignorant, c
are intra n panica
si ncepe sa-l numeasca Herr Director".
ha 1 decembrie va pleca din nou cu trenul la Port Said, de unde se va mbarca pe t
ransatlanticul
japonez Hakone Marti. Reportajele din Cuvntul" descriu amanuntit drumul pe Marea R
osie, apoi pe
Oceanul Indian. Tnarul pasager si exprima dispretul fata de morga si plictisul cel
or de la clasa I-a
si pledeaza... pro domo :
O calatorie n clasa a lll-a e instructiva, daca te obosesti sa obsertri, si amuzan
ta. Pasagerii snt
diversi si comunicativi. Afli astfel ermpeie din existente cu adevarat inedite. U
n aristocrat, un
burghez, un parvenit par aceeasi peste tot, se silesc sa-si poarte masca prea cu
noscuta, iar n
decursul unei calatorii, rareori patrunzi dincolo de masca. In clasa a Ill-a a m
arilor vapoare se
ntlnesc oameni ciudati si simpli, naufragiati ai vietii sau luptnd sngeros s-o supun
a, aventurieri si
negustori, studenti, actori"...9
lntr-o seara pe punte asista la un spectacol teatral interpretat de personalul d
e serviciu. Un
profesor de antropologie explica subiectul comediilor ce vor fi jucate, dnd astfe
l divertismentului o
tenta stiintifica.
In neaptea de 12 decembrie, ajuns la Ceylon primul punct al tarii visurilor sale
, se desparte cu
parere de rau de cei ctiva prieteni pe care-i facuse. Studentii japonezi mai avea
u de parcurs nca
douazeci de zile de drum.
Cele dintii senzatii" pe care i le ofera India slnt olfactive : E o mireasma ce te
tulbura, te ameteste,
pe care nu stii cu ce
8
Fals Jurnal de bord, Alexandria, n Cuvntul", an IV (1928) decembrie 11, nr. 1308 p
.l.
9
Fala Jurnal de bord. Port-Said n Cuvntul", an V (1929) ianuarie 25, nr. 1341, pp. 12
.
s-o identifici, nu stii unde s-o cauti, care te izbeste nencetat n plina fata, ca
un vnt infierbntat si
mngietor. E un parfum nemaintilmt, care te va urmari tot timpul n Ceylon; si cu cit
te vei adinei n
jungla, cu att l vei simti mai imaculat si mai halucinant" i0.
Nu-si poate stavili entuziasmul si n corespondenta trimisa n tara descrie amanunti
t frumusetile fara
de seaman ale acestei perle a Orientului", unde totul miroase a flori de scortiso
ara.
La Colombo cutreiera cu riksa ntregul oras, oprindu-se ntr-un parc minuscul ncarcat
de flori si
plante agatatoare printre care foiau soprle. La Adyar polemizeaza cu doi adepti a
i doctrinei
teosofice, ironizndu-i. Asta nu l mpiedica sa pre-tuiasca manuscrisele orientale al
e bibliotecii. Spre
surprinderea lui, aici l ntlneste pe profesorul Dasgupta, venit special sa consulte
niste manuscrise
tantrice inedite. Iata cum i apare viitorul sau guru, n urma primei ntlniri :
E un barbat scund, caruia hainele europene si pieptanatura i dau un aspect incert.
Ochii i lucesc
vii n cearcanele lecturilor. E unul dintre putinii care pot ntelege orice text san
scrit. De altfel, pentru
aceasta i-au trebuit vreo 25 de ani de studiu... Profesorul vorbeste sfios si zt
mbeste" n.
Interesante slnt si impresiile de la Congresul studentesc de la Ponomallee, din
apropierea Madras. Nu
putem nsa zabovi prea mult. Sa ne grabim sa-l nsotim la Calcutta, unde eroul nostr
u soseste, dupa
doua nopti si doua zile de calatorie cu trenul, in ajunul noului an 1929. Cu aju
torul profesorului sau,
se va instala ntr-o pensiune englezo-indiana (Ripon Street, 82) unde va ramne pna l
a sfrsitul
anului. Era o familie numeroasa de englezi, care n schimbul sumei de 90 de rupii
lunar (bursa oferita
de Maharajah) i oferea gazduire si patru mese zilnic. Era o cladire mare, cu etaj,
nconjurata de o
curte si o gradina, care, la nceput, mi s-a parut enorma. Avea un holl vast care
servea si de
sufragerie, si n care se afla un pian si multe fotolii si canapele. La dreapta si
la stnga hoUului se
deschideau cte trei camere mari, cu ferestre catre gradina. n camera mea mai dorme
au nca trei
tineri : cei doi baieti ai Dnei Perris si un anglo-indian din Goa, Lobo'' n.
19 India, Ed. a II, Editura Cugetarea, f.a. pp. 1314.
11 Ce-am vazut n India, Adyar, n Cuvntul" an V (1925) februarie 9, nr. 1366, p. 1.
n M. Eliade, Memoire I, Les promesses de l'equinoxe, Ed. Galli-mard, 1980, p. 22
7.
9
Desi n scrisorile catre cei dragi vorbeste despre... intelectualitatea mediului p
ensiunii care-l
gazduieste, acesta era, n realitate, destul de modest : telegrafisti, dansatoare,
modiste, vnzatoare
ntr-un magazin.
In prima zi a anului, condus de Dasgupta (n costum european, dar cu picioarele go
ale) e prezentat
ilustrului sau protector, care si petrecea ntreaga viata ajutnd si facnd bine : Tot c
e stiu despre el e
ca trimite pe tinerii indieni la studii n Europa, ca editeaza operele autorilor s
araci, ca ridica statui
poetilor bengalezi si citeste sanscrita. E un Mecena care zmbeste ascultnd multumi
rile dar e
atent la rezultatele si roadele celor care studiaza ajutati de el. Are un adevar
at cult pentru limba
sanscrita dar cumpara toate cartile bune europene" 13 . Extraordinara lui biblio
teca era instalata n
trei camere din subsolul locuintei lui Dasgupta.
Tnarul Mircea Eliade se adapteaza ncetul cu ncetul. Dupa numai o luna, profesorul R
anado l invita
la Allahalad sa tina o conferinta despre relatiile dintre filosofia orientala si
cea occidentala. Cunoaste
un celebru botanist vienez, venit sa studieze flora Indiei, e invitatul Stellei
Kramrish, profesoara de
istoria artei la Universitatea din Calcutta. ^
Din tara prietenii l aproba, l urmaresc cu ncredere, se intereseaza cu dragoste ds
tot ce i se
ntmpla, fiind alaturi de el. Citesc cu nfrigurare Falsul jurnal de bord, se amuza s
i snt, din cnd n
cnd, impresionati. Toti nteleg ca aceasta calatorie nseamna ceva esential.
ntr-o scrisoare din 11 ianuarie 1929, bunul sau prieten, Ionel Jianu, i raspundea,
printre altele :
Micile noastre svrco-liri nu pot avea vreun ecou pna la tine, tu ai patruns de acum
n lumea aceea
n care ntlnesti Eternul, la fiecare pas si m-am cait oarecum ca ti-am mpartasit mesc
hinele noastre
cancanuri ce ne umplu din nefericire mizerabila existenta".
Plecarea n marea aventura" cu mijloace banesti insuficiente, refuznd consolarea si
suferind moral
si material, l face pe acelasi Ionel Jianu sa-i scrie la 2 martie 1929 : Ai drepta
te cnd scrii ca tu nu
trebuie sa te ntorci numai ca un savant de acolo. Daca ar fi asa, as considera av
entura ta cu
desavrsire ratata. Din consumatia intelectuala a cunostintelor culese pe acolo si
a experientelor de
viata traite, fiinta ta va capata un sens si existenta o semnificatie".
13 Ce am vazut in India, Biblioteca Maharajahului, n Cuvntul an V (1928), februarie
29, nr. 1385, pp. 1
2.
10
Petru Comarnescu e la fel de entuziast, publicnd fragmente din corespondenta prim
ita de la Mircea
Eliade n pagina a doua a ziarului Ultima ora" 14 .
ntr-o misiva datata 26 martie 1929 i scrie autorului, nca de pe atunci celebru, al
Itinerariului
spiritual : Ma bucur ca te vad tot att de vajnic cum ai plecat. Mai mult : se pare
ca dorul de studiu e
mai ndrjit nca, n faza actuala a vietii tale. Fgaduiesti lucrari mari, ca acea Critic
a a conceptului
de cauza n Buddhism, care ar putea fi de un interes capital. Inaccesibi-litatea I
ndiei, care totusi,
macar n sens restrns ti-a fost accesibila, face, din studiile pe care le pregatest
i, piatra de ncercare
ceea ce de altfel caracterizeaza ntreaga ta aventura de pna acum".
Din raspunsul lui Petru Comarnescu de la 20 iunie 1929 desprind un singur paragr
af : Nu ma pot
opri sa nu ti arat multumirea ce am avut-o citind scrisoarea ta, plina de adevaru
ri neobisnuite noua,
daca vrei europenilor si romnilor. Sensul n care ajungi la adevarata realitate, en
tuziasmul noii tale
cunoasteri metafizice te onoreaza si ne face pe noi, prietenii tai, sa fim mai i
nteresati nca fata de tine,
pentru ca dorim, parca mai cu nerabdare, sa ne mpartasesti din exploararile minti
i tale" 15.
Pareri asemanatoare vom gasi exprimate, ntr-o forma mai mult sau mai putin mestes
ugita, si n
scrisorile lui Haig Acte-rian, Constantin Noica, Mircea Vulcmscu, Mihail Polihro-
niade si attor
altora.
Victor Stoe si-a ncredintat gndurile tiparului, aratnd ca Mircea Eliade e tot att de
prezent printre
noi si n constiinta publicului intelectual ca si nainte de plecarea lui. Mircea El
iade e magul
generatiei sale" 1G.
Departe de cei dragi, Eliade se bucura atunci cnd primeste din tara bursa pe cinc
i luni. Aceasta i da
posibilitatea organizarii, n martie-aprilie 1929, a unei excursii n India centrala
, Allahabard,
Benares, Delhi, Ogra, Jaipur, Ajmir.
O insolatie ce-i provoaca o cumplita hemoragie pe fundalul unei Indii a contrast
elor, bntuita de
foamete si molime, va constitui substanta articolului 110 Fehrenheit, ciclon dire
ctia
" Vezi Ultima ora", an I (1929), ianuarie 12, nr. 13, februarie 21, nr. 46, mai 2
2, nr. 118, iulie 30, nr. 177.
-T
J fentru a ne face o imagine mai completa asupra anilor petrecuti P t o' trimite
m ? *a lectura corespondentei lui
Mircea Eliade catre 5" Comarnescu, publicata de Traian Filip n Manuscriptum", nr.4

), pp. 158167.
n ii. Yictor Stoe, Magul unei generatii, n Viata literara", an V (1930), aprilie 15
mai 10, nr. 127, p. 2.
11
SV, publicat initial n Cuvntul", si devenit ulterior capitol din cartea India.
n timpul caldurilor cumplite din vara 1929 ncepe lucrul la romanul Isabel si Apele
diavolului. Scrie
cu furie, apoi se ntrerupe o clipa pentru a nota n Jurnal : Ce fioroasa si ce dulce
este, n acelasi
timp, pentru mine, munca scrisului" 1/.
Cea de-a doua calatorie, n mai-iunie, o face n Himalaya. Instalat ntr-un modest hot
el din
Darjeeling, si propune sa urmeze cu strictete un anumit program", n sensul ca dimin
etile colinda
mprejurimile, dupa-amiezile aprofundeaza gramatica sanscrita, iar serile lucreaza
la roman.
Viziteaza manastirile budiste din apropiere, iar n zori priveste crestetul alb al
Everes-tului, aflat la
200 de kilometri.
In padurea de la Lebong e o vegetatie luxurianta inimaginabila pentru un europea
n ; soprle mari cit
vrabiile roiesc si se catara prin copaci, serpii misuna prin vai. Viziteaza o ma
nastire budista pazita de
un tnar calugar ignorant, ceea ce l deceptioneaza. -''
Nu putem neglija caracterul etnografic al unor pagini de pilda cel al pitorescul
ui ceremonialului
unei nmormntari tibetane. n manastire se repede cu lacomie" asupra manuscriselor : t
raducerea
tibetana a Bhagavadgitei, scrisa cu Cerneala aurie pe pergament, texte nepaleze
cu miniaturi colorate. Rasfoieste un tom enorm, cuprinznd istoria populara a lui B
uddha, scris acum patru veacuri,
cu caligrafie perfecta, cu fantezii interliniare" m.
l incinta si picturile murale, privind ndelung scene din viata lui Milarepa, poetul
criminal pentru
care pastrez o veche pasiune" 19.
Au loc si fapte senzationale, dintre care cea mai pregnanta e expeditia spi'e Si
kkim descrisa amanuntit
n Cnd vine mon-soonul.
Pe ploaie si ceata, jungla e napadita de lipitori, urcnd spre naltimi. Fara sa le
vada, auzindu-le
trsul umed, drumetul nspaimntat e napadit de ele pe mini, pe trup, pe fata si scapa c
u viata printr
o adevarata minune.
ntmplarea nu putea fi uitata si o vom regasi n Memorii: Ani de-a rndul, dupa aceea, m
a trezeam
cu sudori reci din acest cosmar : mi se parea ca, ncercnd sa urc coasta abrupta si
naclaita de ploaie,
alunecam si nu ma mai puteam ridica.
17
Santier, Edit. Cugetarea, 1)35, p. 66.
18
India, voi. citat p. 145.
19
Idem, p. 146.
12
Simteam atunci cum ma ajunge din urma masa aceea cleioasa si vie, alcatuita din
zeci de mii de
lipitori, naintnd ncet dar implacabil" 20.
n tot ceea ce face pune pasiune si snt perspective ca va putea gasi n filosofia ind
iana lucruri
esentiale, neobservate de altii pna atunci. Doreste din tot sufletul sa devina un
indianist, pasionnduse de filologie : Aflarea unei radacini sans-krite e o noua v
oluptate, descifrarea unui text e aproape
un ritual, l savrsesc pe ndelete, savurnd ntreg ceremonialul, fara sa sar nici o etap
a. Chiar daca
stiu cuvntul, l caut nca o data n dictionar, l declin, n gnd, i cercetez toate legil
netice la care e
supus. Un cuvnt, o tigara. Este aproape o euforie adncirea aceasta n amanuntul nese
mnificativ,
pasiunea aceasta pentru lucruri extrem de mici, inutil de dificile. Idealul meu
acum este sa stiu tot
despre coalescenta vocalelor n limbile ariene" n.
Paranteza care urmeaza precizeaza ca nu au viai fost ncredintate tiparului din Ju
rnal numeroase
astfel de pasaje lirice, rednd febra n descifrarea unui text sanscrit, Unga o gram
atica s un dictionar.
Cu un pandit venind de patru ori pe saptamn, aprofundeaza sanscrita, asa net dupa ma
i putin de
patru luni profesorul Dasgupta i-a trimis lui Radulescu-Motru o adresa oficiala
din partea
Universitatii, laudnd uluitoarele progrese si extraordinara putere de munca a nvat
acelului sau.
Perseverenta si tenacitatea erau de fapt secretul" acestor senzationale succese.
Dupa aproape o
jumatate de veac, fiind ntrebat de Claude-Henri Rocquet cum a reusit sa nvete sans
crita cu
Dasgupta si panditul, Eliade raspunde :
Munceam 12 ore pe zi si numai sanscrita... Aceasta concentrare exclusiva asupra u
nui singur
subiect, sanscrita, a dat rezultate surprinzatoare" n.
si pune ntrebari la care ncearca sa raspunda, si explica siesi conditiile specifice
de viata pe care le
are n India, im-punndu-si o anumita atitudine si comportare predominant optimista
: Am nevoie din
nou de ascetism. Altminteri de ce-ani venit aici ? Singuratate, meditatie, studi
u puteam gasi n
aceleasi conditii, oriunde n Europa. Dar aici exista o anumita atmosfera de renun
tare, de efort catre
mplinire intima, de control asupra constiintei, de iubire care mi e pri
20 Memoire, op. cit p. 240. 51 Santier, p. 24.
33 Mircea Eliade, Vipreuvc du labyrinthe, Entretiens avec Claude-Her.rj Rocquet,
Ed. Pierre Belfond, 1978, p. 50.
13
elnica. Nu tezofism, nici practici brahmane, nici rituale ; nimic barbar, nimic
creat de istorie. Ci o
extraordinara credinta n realitatea adevarurilor, n puterea omului de a le cunoast
e si a le trai printr
o realizare launtrica, prin puritate si reculegere mai ales. Credinta aceasta e
si a mea. Credinta ca, n
pofida tuturor demonilor si a voluptatilor, exista un pod drept pe care pot merg
e ; oricnd, din orice
regiune infernala vn care m-as gasi" 23 .
Numeroasele epistole catre familie snt calde, afectuoase. i scrie mamei, tatei, Co
rinei si, din clnd ncnd lui Nicu. Nelinistit de greutatile materiale ale celor dra
gi, se sbuciuma. ncearca sa-si ajute
fratele, care voia sa se angajeze n colonii. La 12 iunie 1929 se adreseaza mamei:
Cred ca sansa cea
mai buna ar fi sa se angajeze n coloniile din Africa portugheza sau fostul Cameru
n, colonie germana.
i scriu chiar acum ce trebuie sa faca. Conditiile nsa nu snt prea simple. Cinci ani
contract
obligatoriu si fara sotie".
E ngrijorat ca n noiembrie bursa din tara nceteaza si, constient de propria-i valoa
re, de
perspectivele pe care le are n fata, devine vehement: Ar fi o crima sa ma lase far
a bani tocmai
acum, cnd mi-am sacrificat tot ca sa ncep studii noi si revelatoare pentru cultura
noastra. Ar fi o
crima sa ma ntorc napoi acum, cnd pot vorbi si scrie bine engleza, cnd am nvatat puti
n sanscrita.
Snt constient de viitorul meu stiintific si sub nici un motiv nu voi admite sa mi
-l uzurpe natntoia celor
de la Minister. n orice capitala as fi bogat si cu imense mijloace de lucru la nde
mn."
Legaturile stiintifice ale lui Eliade snt surprinzatoare. Marile somitati ale ori
entalistica si istoriei
religiilor smt uimite de cunostintele lui, prevestindu-i un viitor stralucit. Pr
intre celebritatile cu care
coresponda tnarul de 20 de ani amintesc : Bounaiuti, Petazzoni, Coomaraswamy, Ang
us,
Stcherbatski. n iarna lui 1929 l ntlneste pe Tucci, care venea de doua ort pe stapta
mna la locuinta
lui Dasgupta : Neasteptat de tlnar, viguros, debordnd cu vitalitate, lucrnd la mai
multe carti deodata istoria logicii indiene, liturgia tantrica a zeitei Durga, s
imbolismul templelor tibetane, etc.
%i
.
nca din Santier" tnarul prieten i facuse un elogios portret, insistnd asupra neobisnu
itei puteri de
munca, eruditiei si enciclopedismului savantului italian.
Pregatirea tezei nu era o chestiune facila. Lucrarile de specialitate asupra psi
hologiei lingvistice si
fiziologiei laringo-bu
s3 Santier, p. 52. K Memoire I, p. 231.
14
cale nu se gaseau n India si atunci le comanda de la Paria si Leipzig. De aceea p
are ndreptatita
furia care-l apuca, gndin-du-se ca dupa asemenea sacrificii ar exista posibilitat
ea sa fie chemat n
tara.
Familia si prietenii snt rugati sa-i procure carti: Metafizica lui Aristotel, L'e
volution creatrice de
Bergson si multe altele.
Asa cum marturiseste Jurnalului, n ceasurile triste citea Bhagvdgita. iar n cele ne
utre poeziile lui
Sheley. Lectura e variata, alaturi de clasicul" Goethe aflndu-se modernul Huxley. D
in literatura
indiana preferintele se ndreptau spre Kalidassa, Acinthya un scriitor modern infl
uentat de Joyce si
Rabin-dranath Tagore,
Primind notele din tara, executa la pian compozitiile lui G'tiog si Debussy.
La sfrsitul lui iulie 1929, cu Dasgupta si Maitreyi strabate cu automobilul cei 1
50 de kilometri pna
la Santiniketan. l cunoaste pe Tagore si e ncntat de universitatea unde cursurile s
e tineau n aer
liber, n gradina : Linga fiecare arbor se aduna diminetile acei copii si adolescen
ti fericiti, aseznduse turceste n iarba, cu tablita si cartile pe genunchi. n aer l
iber, cu umbra pomului drept singura
umbra, cu vazduhul clar deasupra, nvaluiti de aroma attor flori. Holi, pentru ei, n
semna n primul
rnd o sarbatoare cu dansuri si cntece si drame compuse de ppet" l
Bolnav, internat pentru cteva zile n spital, are dificultati financiare. Chiria i
se mareste, bursa din
tara ntrzie si nesiguranta viitorului l macina. Maharajahul moare si situatia devin
e disperata. si
linisteste mama (adresndu-i-se CIL apelativul maica mea scumpa si draga"). Daca n a
prilie i
spunea ca nu poate sa practice sportul, nici macar notul, deoarece apa din bazin
era calda si
murdara", la 17 noiembrie situatia era alta: Fii sigura ca, n ceea ce priveste tru
pul, ma ngrijesc
extrem, tn-am dezvoltat n toate privintele, am o curte larga si fac sporturi de l
a 57 seara, am
nvatat scrima, criquet, hochei, lupte greco-romane, jiu-jitzu japonez, iar ndata c
e mi se va reglementa valuta ma nscriu la o scoala de dans".
n dimineata de 2 ianuarie 1930 se va muta n locuinta lui Dasgupta, transportndu-si m
obilierul"
din Ripon Street (patul, biblioteca si masa de lucru). Hotarrea fusese stabilita
cu cteva zile mai
nainte. E propriu-zis un obicei al Indiei traditionale ca ucenicul sa locuiasca a
laturi de nvatatorul
sau.
28 Primavara n Bengal, in Vremea", an V (1932), aprilie 24, or. 235, p. 14.
Mamei i scria la 21 decembrie 1929, mndru de reputatia lui Dasgupta, socotit n Beng
al a doua
glorie nationala, dupa de Tagore : Voi avea astfel enormul privilegiu de a asimil
a cit mai mult din
ntelepciunea, stiinta si moralitatea indiana. Cunosc de pe acum perfecta armonie,
ntelegerea si
senina familiaritate din casa lui Dasgupta. I Aceasta se afla n I Kalighat, carti
erul cel mai placut al
Calcuttei, aproape numai parcuri de palmieri. Cnd plec de la el, pe seara, si ma n
torc n odaia mea
din Ripon Street, as crede ca trec din India n Europa, att e de mare deosebirea. L
ocuind cu el, pe
linga avantajul financiar si stiintific, ma voi bucura si de o viata mai linisti
ta, fara agitarea inutila a
oraselor occidentale, respirnd o atmosfera mbibata de spiritual si arta". ntr-adeva
r, entuziasmul e
justificat (cel putin pna la 18 septembrie, cnd are loc cearta cu profesorul).
Munceste cu rvna adncindu-se n gramatica sanscrita sau filosofie si ncepe studiul be
ngalezei. Se
mbraca n dhoti, un soi de camasa lunga, alba, la fel ca localnicii. Se contopeste
organic, simte cu
face parte din familie, atunci cnd sta la masa, asezat pe jos, cu picioarele ncruc
isate, cu o frunza de
arbore n loc de farfurie.
Pleaca pentru cteva saptamni n India de nord. Se opreste la Allahabad, ca sa vada K
umbhmela,
uriasa procesiune de asceti yogini, care avea loc o data la 12 ani.
India ntreaga tresare ; satele se nelinistesc, manastirile ramn desarte, de prin va
gaunile Himalayei
se scoboara schivnici goi si acoperiti cu cenusa, de pe tarmul Malabarului, de l
a capul Comorin, din
golful Bengalului, din Himalaya, din muntii Vindhya din desertul Bikaneerului, d
e pretutindeni,
coboara convoiuri de carute, cete de calugari, pilcuri de vagabonzi, gloate de l
eprosi, suite de RajaM,
trenuri cu trgoveti, hambale nchise cu perdele albe, tixite cu femei multime prodi
gioasa, nsetata
de sfintenie, hagiii Kumb-Melei" 26 .
Se ndreapta apoi spre Benares, pentru a studia cteva manuscrise de la Sanskrit Col
lege. Calatoria se
va prelungi la Delhi, Agra, Sikhri, Jaipur, Bikanir, Lahore, Amritsar. Nu trecus
e dect un an, dar parca
vede cu alti ochi tara n care se afla. In Memorii este subliniat acest aspect fun
damental Mi se parea
ca ncep s-i nteleg tainele, sa mi se descopere frumusetile si sensuri care-mi fuses
era inaccesibile
putine luni mai nainte* Si asta numai pentru ca avusesem norocul sa locuiesc n cas
a celui mai
ilustru istoric al filosofiei indiene, pentru ca ncepu
26 India, pp. 5859.
sem sa ma deprind cu viata indiana si sa vorbesc bengaleza. Nu mi se mai parea c
a ma aflu n India
ca vizitator. Ma simteam tot mai mult la mine acasa, si daca voiam cu orice pret s
a vizitez orasele,
templele si monumentele importante era pentru ca voiam sa-mi cunosc patria mea a
doptiva. Speram
sa pot ramne multi ani n India... mi placea totul: peisajul, clima, oamenii, limbil
e si credintele lor,
felul lor de a se purta, costumele si mncarurile lor" <a .
Desi integrat n viata tinuturilor pe care le strabate, familia, prietenii, peisaj
ul si spiritualitatea
romneasca snt prezenti n gnauri, vise si nsemnari.
Nu numai corespondenta, ci si reportajele scrise n acei ani l desconspira". nca din
primele pagini
ale Indiei aflam ca la masa erau serviti de o indianca tnara si frumdasa, semannd l
eit cu tiganca
din tabloul lui Luchian" 28 . Nu mult dupa aceea, compara noptile din India de s
ud cu cele din
Dobrogea si din muntii nostri. n Himalaya, la un moment dat i vin n minte, printr-o
stranie asociatie
de idei, alte imagini din tara : Ser-darul mi serveste o cina incerta, dar calda.
O iau numafipen-tru
ca e calda. Vasele snt noi, de aluminiu si mi amintesc attea drumuri din adolescent
a, cnd
dormeam pe creste sau plaja, n jurul unui foc pazit de prieteni, raspnditi acum pe
toata fata
pamntului. Attea cine vesele, n farfurii de aluminiu spalate dimineata cu nisip. Si
acum snt singur
ca un cuc, si ploua, ploua" 29 .
Radulescu-Motru i da o veste buna : s-ar putea ca la napoierea n tara sa se creeze,
pe Unga
Universitatea din Bucuresti, o catedra de sanscrita. si intensifica munca si, mpre
una cu Dasgupta,
traduce texte si converseaza n sanscrita cte trei ore pe zi. Dar nesiguranta conti
nua sa-l
nelinisteasca. Cei doi ani de studii snt insuficienti pentru un profesor de limba
si literatura sancrit.
Un indian are nevoie, pentru aceasta, de 12 ani. Ca sa se linisteasca, i scrie lu
i Tucci, de la care primeste un raspuns cald si ncurajator : Iubite Eliade i raspun
de, printre altele, vestitul orientalist
nimeni nu se afla n conditii mai prielnice dect D-stra. A nu profita de ele, ar fi
o nebunie.
Informati, rogu-v, autoritatile din tara D-stra si convingeti-le ca D-stra, pentr
u a putea face un lucru
bun, trebuie sa ramneti n India cel putin cinci sau sase ani. Banii care se vor ch
eltui cu aceasta vor
fi pe drept si cu rod cheltuiti, iar tara D-stra se va putea lauda, posednd indol
ogul si istori
27
Mimoire (I), pp. 253.
28
India, p. 32.
29
Idem, p. 151.
* 17
cui sau al religiilor care va avea avantajul pe care multi colegi europeni nu-l
au, unei lungi si
directe experiente n tara pe care noi o studiem".
Aceasta scrisoare, expediata ntr-o copie si n tara va grabi hotarrea de prelungire
a bursei pe 1931.
Lui Eliade i va ntari ncrederea n posibilitatile sale, exprimndu-si de nenumarata ori
ferma
convingere ca drumul sau e filosofia orientala si istoria religiilor si pentru n
imic n lume nu va fi
dispus sa le paraseasca.
Profesorul continua sa-i dicteze capitolele celui ae-al trei' Isa volum din Isto
ria filosofiei indiene si
cartea despre TJpa-nishade, iar alaturi de Maitreyi alcatuieste Indexul monument
alei lucrari. ncepe
sa redacteze un nou roman : Lumina ce se stinge.
Episodul dragostei cu Maitreyi constituie, desigur, un capitol aparte. Este sufi
cient sa stim ca, la 18
septembrie 1930, Dasgupta, aflnd despre legaturile celor doi, i cere oaspetelui sa
u sa paraseasca
imediat locuinta, pretextna ca sanatatea lui precara nu-i mai ngaduie sa-l gazduia
sca.
Dupa un intermezzo de cteva zile n Ripon Street 82, Eliade se ndreapta spre Delhi,
iar de aici la
Hardwar, la ctiva kilometri de Rishikesh, dur pe celalalt mal al Gangelui, la Sto
arga Askram. Cele
sase luni de sihastrie snt cunoscute din volumasul ntr-o manastire din Himalaya (1
932). mbracat n
splendida roba portocalie, facndu-si rituala baie de dimineata n Gange, se multume
a cu o hrana
frugala : orez, legume fierte, lapte, rareori turte de orez eu miere.
si consacra timpul meditatiei, exercitiilor yoga si lecturilor din textele sanscr
ite. Are sansa de a-l
avea drept guru pe Swarni Shivanananda, necunoscut pe atunci, autor, dupa aceea
a circa trei sute de
volume. Medic de formatie occidentala, acesta parasise confortul si familia veni
nd n sihastria din
Hymalaya.
Cunostea exercitiile yoga; tehnicile meditatiei... El m~a calauzit, putin cte puti
n n practicile
respiratiei, meditatie^ contemplatiei" 30 .
Swami Shivananda se minuneaza de rapiditatea cu care proaspatul sau discipol asi
mileaza
rudimentele practicei yoga.
si regaseste seninatatea si ritmul de viata de altadata. Nu doarme dect trei-patru
ore pe noapte, fara
sa resimta oboseala. La slaba lumina a unei lampi cu gaz continua lucrul la teza
, scrie articole pentru
Cuvntul", iar noaptea continua noul sau
59 L'ipreuve du labyrinthe, p. 54.
16
roman Lumina ce se stinge. Tot acum definitiveaza studiul Cunostintele botanice n
vechea Indie, pe
care-l trimite, la Cluj, lui Valeriu Bologa, alaturi de cteva rnduri explicative :
Saracia critica
asupra acestui pasionant subiect, da oarecare valoare studiului meu ; vreau sa s
pun ca nu e o simpla
repetare a unor lucruri prea bine cunoscute, ci ntr-un anumit sens o ncercare de a
aduna cam tot ce
se stie asupra acestui subiect si de a interpreta n lumina spiritului stiintific
indian si al istoriei
stiintelor... Asperitati de stil snt multe, pentru ca se aproprie trei ani de cnd
n-am vorbit si n-am citit
romneste. Te rog din suflet sa mai cioplesti textul, daca l crezi nepre' zentabil.

As vrea ca n timpul ce-l mai am de petrecut n India sa adun cit mai mult material
pentru o istorie a
stiintelor si a spiritului pozitiv n India antica si medievala" 31.
Pentru a avea o imagine de ansamblu a cadrului n care a trait, mai bine. de jumat
ate de an n
Himalaya, e suficient sa desprindem un scurt pasaj din Memorii : Gangele curgea r
epede printre
sinci si jungla se ntindea pna aproape de mal, padure deasa, plina de maimute, de s
erpi si de pauni,
de pisici salbatice. Toamna trziu, cnd vor seca izvoarele n munte, sacalii vr veni pn
a n marginea
sihastriei si, din coliba mea, le voi auzi urletele" 32 .
Din cnd n cnd, viziteaza satele si templele de la poalele Himalayei. La Kapurthala
(de unde scrie
familiei la 4 noiembrie 1930) e uimit de palatul maharajahului, cu totul si cu t
otul de aur, diamante ct
oul si ornamentele cortegiilor de elefanti. Lucruri si lux nebanuit n Europa, sa-t
i pierzi capul numai
privindu-le. Cred ca n zece zile voi fi n Rishikesh, cufundat n simplitatea vietii
himalyene si n
studiile mele. Am fost invitat sa conferentiez despre religiile comparate n coleg
iul Gurukul din
Hardwar. Voi fi acolo n decembrie pentru doua saptmni".
De Craciun petrece minunat la o familie crestina din Rurks, distanta cam 30 de k
ilometri de coliba sa,
iar catre sfrsitul anului 1930 primeste vestea confirmarii valutei pentru anul
urmator.
Si aici are loc un episod sentimental. Eroina, Jenny, violo-nista, venise n India
n cautarea
absolutului.
La nceputul primaverii anului 1931, Mircea Eliade, dupa sase luni de sihastrie, v
a pleca tot att de
brusc ca si atunci
31 Text publicat de Gabriella Russu (Mircea Eliade si istoriografia medicala clu
jeana), n Steaua", an XX
(1369) decembrie 12, pp. 176190. a Mmoire (I), p. 265.
* 19
clnd venise. si va relua locul la vechea gazda, care aproape nu-l mai recunoaste
: ars de soare, cu o
scurta barba roscata. Revenit la Calcutta, lucreaza nebuneste Za Imperial Librar
y, preocupat, n
primele zile, de tema matragunei n botanica si folclorul indian. nvata tibetana, s
e pasioneaza de
etnologia indiana si sud-est asiatica.
Pentru cteva zile participa la o vnatoare de crocodili pe malul Gangelui, n provinc
ia Orissa. Cele
cinci zile petrecute n jungla sni un splendid pritej de recreere. Impresiile vor f
i sortite vesniciei ntrun reportaj aparut n Cuvntul", inclus mai trziu n volum.
Continua cu aceeasi ndrjire studiul si ncepe, lucrul la un nou roman, intitulat Vic
torii mai nti,
Petru si Pavel dupa aceea. E, de fapt, nucleul viitoarei ntoarceri din rai.
Caldurile snt mai insuportabile ca oricnd. Si totusi nu se poate preda", desi la un
moment dat are
senzatia ciudata ca odaia n care se afla s-a transformat ntr-un urias stomac de ce
taceu, iar fiinta
sa descompusa e macerata : O stranie senzatie ca ma aflu ntre pereti vii, visceral
i. Parca si trupul
ncepe sa miroasa, ncepe sa se lichefieze. Oarecare greata. Sub ventilator mi se ra
ceste respiratia ; si
asta mi da o senzatie penibila de boala. Cu toate ncercarile mele brutale, nu pot
face nimic, nici citi,
nici dormi. n casa nu se aude nimic, n afara de ventilatoare ; si toti dorm, asta
ma nfurie. Snt
ametit, obosit, si totusi nesatisfacut. Parca as vrea sa fac ceva, sa mi se ntmple
ceva. Cred ca sufar
foarte mult din cauza aceasta : nu ma pot preda complet nici n fata oboselii, nic
i n fata odihnei.
Pastrez ntotdeauna o urma de luciditate, putina parere de rau"33. n timpul acestei
lupte
supraomenesti cu caldurile Indiei, soseste din partea tatalui o scrisoare disper
ata : prezenta fiului n
tara e absolut necesara, deoarece trebuia sa-si satisfaca stagiul militar. n cazu
l unei nesupuneri, ar fi
fost considerat dezertor, dezonoare incompatibila cu familia de militari din car
e facea parte.
N-are ncotro si-si pregateste rentoarcerea, expediind mai nti cartile in patru lazi
mari. n ultimele
luni face cteva excursii n Delta Gangeului, colinda satele din jurul Calcuttei, ra
mne zile ntregi la
Muzeul de antichitati indiene, la Biblioteca Societatii Asiatice.
In toiul celei mai aride munci simte nevoia sa se relaxeze si atunci si petrece t
impul cu o carte de
literatura, dupa ce sase luni nu mai pusese mna pe un roman. Sugubat, nu scapa pr
i
33 Santier, pp. 252253.
20
lejul sa noteze n Jurnal cu sinceritate : Lectura mi da la nceput voluptatea unui vi
ciu nepermis,
experimentat pe ascuns. Este adevarat ca tocmai astazi aveam mult de lucru si am
lasat toate ca sa
citesc acest roman straniu si caritabil, care seamana cu attea romane scumpe mie,
cu Dostoievski si
cu Dos Passos de pilda. Viciul acesta pe care mi-l satisfac alaturi de o bibliot
eca plina de tratate
erudite, la o masa ncarcata cu dictionare si texte ma nalta brusc n proprii mei och
i. mi da un
ciudat sentiment al libertatii" 34.
ntr-o dimineata, la nceputul lui decembrie 1931, pleaca spre tara, cu ferma convin
gere ca se va
rentoarce n 1933. La Port Said nu mai poate astepta zece zile un vapor romnesc, asa
ca se mbarca
pe unul italian.
La Venetia astepta ntr-un sordid hotel ,salvarea" de-acasa un modest mandat teleg
rafic, ca sa-si
poata continua drumul.
Se pare ca sosirea n tara a avut loc la 9 sau 10 decembrie 1931 35.
Cu toata conjunctura nefavorabila, Valeriu Bologa i ureaza, din Cluj, un calduros
bun venit" datat
16 decembrie 1931, din care retinem : M-as bucura nespus sa capeti conferinta pro
misa. Si la mai
mare ! Eu am o ncredere netarmurita n D-ta. Slnt sigur ca vei deveni una din figur
ile reprezentative
ale gndirii romnesti."
India a clarificat n gnairea lui Mircea Eliade conceptia despre autenticitate, ide
ea de libertate,
trezindu-i interesul pentru yoga si tantrism. Deceniul al patrulea a nsemnat pent
ru el aparitia primei
forme a volumului Yoga (2936). Locul acestui tratat n spiritualitatea universala,
dupa aproape o jumatate de veac a fost subliniat de regretatul nostru savant Se
rgiu Al-George : Lucrari aparute dupa
cele ale lui Mircea Eliade, confirma modul n care savantul romn a nteles sa restitu
ie fenomenul
yoga. Ne referim la P. Masson-Oursel, unul din cei mai importanti istorici franc
ezi ai filosofiei
indiene, care ntr-o lucrare a sa, Le Yoga, aparuta n 1967, defineste fenomenul Yog
a n termeni
surprinzatori de asemanatori cu cei ai lui Mircea Eliade" 36 .
Sederea n India a fost hotartoare pentru formarea spirituala a lui Mircea Eliade.
El nu a vazut aici
exotism", ei si-a
34 Idem, p. 182.
33 n Memorii sntem informati ca a ajuns la Bucuresti n preajma Craciunului". Tinnd se
ama de scrisoarea
catre Valeriu Bologa, expediata la 12 decembrie, n care-L anunta c sosise n tara de
cteva zile, sntem nevoiti
sa facem o noua rectificare cronologica.
36 Sergiu Al-George, Arhaic si universal, Editura Eminescu. Bucuresti, 1981, p.
164.
21
dat seama de profunda unitate a culturii aborigene indiene si cea a traditiilor
populare romnesti.
Trebuie sa mentionam ca experienta anilor 19291931 a fructificai aproape o suta d
e eseuri.
Desigur ca fiecare din ele ar merita comentarii speciale, ceea ce nu putem face n
pagi-nile de fata 37.
Pna n anii din urma viseaza sa se creeze n tara un Institut de orientalistica. ntr-o
emotionanta
scrisoare din 18 august 1981 catre marele sau prieten Constantin Noica, Eliade s
chita un plan concret
de activitate, sintetizind n acelasi timp ceea ce ne apropie de Orient:
Ceea ce trebuie cu orice pret inclus : 1) cursuri de limba si civilizatie (istori
e, religie, filosofie,
literatura, arta) ale Asiei
37 Pentru a ilustra multitudinea si varietatea gloselor" indiene ale lui Eliade,
iata titlurile ctorva din ele : Mudra
(I si II), n Cuvntul", an VIII (1932), martie 12 si 17, nr. 2475 si 2479, p. 12, Kip
ling a mintit, n Vremea",
an V (1932), aprilie 17, nr. 233, l ' " Vremea", an V (1932), aprilie 17, nr. 234
, p. 5, (
Cuvntul", an VIII (1832), mai 21, nr. 2542, pp. , __ ..._.,..
tibetana : Agonia si Trecerea, n Cuvntul" an VIII (1932). iunie 8, nr. 2560, pp. 12,
Erotica mistica n
Bengal n Vremea", an V (1932), iunie '12, nr. 241, p. 6, Raiul si iadul, n Cuvntul",
an VIII (1932^, iunie 18,
nr. 2563, p. 1. II Rituale Hindu e la vita interiora, n Ricerce Reli-giose, an VII
I (1932), pp. 486504, Rituale
erotice, n Vremea", an V (1932), iunie 19, nr. 242, p. 6, Femeia si dragostea, n Vre
mea", an V (1932), iunie
26, nr. 243, p. 6, Limbajul secret al misticei indiene, n Vremea", an V (1932), iu
lie 3, nr. 244, p. 7,
Literatura mistic-erotica n Vremea", an V (1932), iulie 10, nr. 245, p. 6, Magie s
i erotica n
Vremea", an V (1932) iulie 17, nr. 246, p. 7, Note despre arta indiana? n Cuvntul" a
n VIII (1932), octombrie
12, nr. 2685, pp. 12, Note de iconografie indiana, n 'Cuvntul", an VIII (1932), octo
mbrie 20, nr. 2693, pp. 1
2, Pseudo-Indika, n Vremea", an V (1932), octombrie 23, nr. 260, p. 7, Despre un no
u umanism, n
Vremea", an V (1932), noiembrie 18, nr. 255, p. ^Metafizica Upanisadelor (I, II,
III, IV) n Cuvntui", an IX
(1933), martie 18, 25, aprilie 1 si 15 nr. 2837, 2844, 2851, 2865, pp. 12, Motive
religioase n Upanishade n
Vremea", an VI (1933), aprilie 23, nr. 284, p. 7, Viata neverosimila si foarte ut
ila a Maharajahului de
Kassimbazar, n Vremea", an VI (1933), Pasti, p. 11, Gandhi si Pax Britanica, n Cuvntu
l" an IX (1933),
septembrie 2, nr. 3001, p. 1, Elemente pre-ariene n hinduism, n Revista Fundatiilor
Regale", an III (1936),
ianuarie, nr. 1, pp. 149173, Marele scriitor Kipling n Vremea", an X (1936), februa
rie 2, nr. 423, p. 10,
Ananda Coomaraswamy, n Revista Fundatiilor Regale" an IV (1937), iulie, nr. 7, pp.
183189, IJO Yoga
e Io spiritualita indiana, n Asiatica", an III (1937) iulie-au-gust, pp. 229240. Co
smical komology and Yoga,
n Journal of the Indian Society of Oriental Art", an V (1937), pp. 183203, Efemerid
e orientale, n Revista
Fundatiilor Regale", an IV (1937), august, nr. 8, pp. 417423, Babudur, templul si
mbolic, n Revista
Fundatiilor Regale", an IV (1937), septembrie 9, pp. 605617, Demonologie indiana
si o legenda romneasca,
n Revista Fundatiilor Regale", an IV (193?), de
22
Majore : India, China, Japonia (si evident Iran, Tibet etc.): 2) O Introducere ge
nerala (prelegeri,
seminarii) asupra elementelor de unitate ale culturilor (mai ales folklorice) eu
rasia-iice, cuprinznd
Europa orientala, aria Imperiului otoman, Me-diterana, aria Imperiului stepelor s
i Asia
Meridionala, din Persia pna n China ; 3) O sectie (mult mai modesta, dar indispens
abila) rezervata
Vechiului Orient (Egipt, Mesopotamia, Israel); nu e nevoie de filologi specialis
ti (egipteana,
aceadiana, etc), dar ar fi bine sa se gaseasca un bun semitizant si un bun arabi
st. Fiind de felul meu
optimist, cred ca Institutul ar putea porni la lucru (nu imediat publicatii, dar
conferinte publice,
seminarii interdisciplinare cu etnologi, folcloristi etc.) ndata ce s-ar articula
cteva sectii din
rubricile 1) si 2). Sergiu Al-George ar fi un excelent director (sau cum i se va
spune). Important este
sa se realizeze pe de o parte continuitatea si unitatea civilizatiilor asiatice,
iar pe de alta parte,
creativitatea culturilor populare, printre care Sud-estul si Romnia au mplinit un
rol important. Cum
am repetat-o de attea ori, Romnia nu e numai o rascruce, ci mai ales un pod ntre Or
ient si Occident. Daca ne asemanam att de mult cu Orientalii, nu este pentru ca ne-
am turcit, ci pentru ca n
Romnia, ca si n Sud-estul Europei si n Asia ntreaga geniul creativitatii de tip neol
itic s-a pastrat
pna mai deunazi. Nu e vorba de a ne ncembrie, nr. 12, pp. 644649, Viata unui maestr
u tibetan n Revista Fundatiilor Regale", an V (1938), iulie, nr.
7, pp. 166171. La concezione
aprilie 27. nr. 16, p. 1 si 5, Pentru cunoasterea Orientului, n Universul literar"
, an IV (1940), martie 9, nr. 11,
pi. Des methodes de Vascetisme hindou, n Le Courrier des ndes", an II (1949). Le Co
uble visage de l'Asie et la
tradition orientale de la cultura roumaine, n Bulletin du Centre roumain de Recher
ches", an I (1951), pp. 38
44, Le temps et l'Eternite dans la pensee indienne, n Eranos-Jahibuch", an XX (195
2), pp. 219252,
Symbolisme indien de l'abolition du temps, n Journal de Fsychologie", an XLV (1952
), pp. 430438, Myhes
indiens du Temps, n Combat", 1952, mars 13, Le Bouddhisme et l'Occident, n Combat",
1952, aout 7, Le
Probleme des origines du yoga, n Yoga Sciencs de Phomme integral", Marseille, Cahier
s du Sud", an
XXXVII (1953), pp. 1120, Chamanisme et techniques yogisques indiennes, n yoga Scien
ce de l'homme
integral", Marseille, Cahiers du Sud", an XXXVII (1953) pp. 98115, Note sur l'alch
imie indienne, n
Rencantre Orient-Occident", an. I (1955), mars-avril pp. 310, JVote sur l'erotique
raystique indienne, n La
Table Ronde", 1956, janvier nr. 97, pp. 2833, Bi-Unite et Totalite dans la Pensee
indienne, n Societas
Academica Daco-Ro-mana, Acta Philosophica et Theologica", an I (1955), pp. 17, Yo
ga and Modern
Philosophy, n Journal of General Education", an XV (1963), luly, pp. 124137.
23
toarce n trecut, ci de a cunoaste mai bine si a ntelege elementele de unitate ale
orientului si
ale Europei"
.
Asociind aGest grandios proiect lucrarilor stiintifice si literare zamislite din
experienta celor
trei ani petrecuti n India trebuie sa subliniem unicitatea lor n cadrul spirituali
tatii
romnesti.
Indianistul Mircea Eliade a hotart n mod cert destinul c-torva existente : Sergiu A
l-George,
Anton Zigmund Cerbu, profesor de istoria religiilor indiene la Columbia Universi
ty, Arion
Rosu, cercetator la C.N.R.S din Paris.
Sa nu uitam ca orientalistica reprezinta doar una din zecile de fatete ale perso
nalitatii
ilustrului nostru savant si scriitor.
MIRCEAHANBOCA
NOTA ASUPRA EDITIEI
Cartea de fata reproduce editia a II-a a volumului India, aparuta n 1935 n Editura
Georgescu-Delafras.
Am subliniat, ca n editia princeps, cuvintele scrise cu litere cursive.
Am aplicat, n general, normele ortografice n vigoare. Am nlocuit pe prin , apostrofu
l prin cratima, sunt prin
snt s.a. Am lasat nsa alternante precum care, cari.
La nceput de silaba am transcris ie si nu e (trebuie, contribuie, constituie si n
u trebue, contribue, constitue)
.
Am renuntat la u final n cuvinte ca : vechiu, ceaiu, obiceiu, con-voiu.
Am notat jigni, complet si nu jicni, complect.
Am pastrat ortografierea cu e si nu cu i n cuvinte ca : nemeri, n-tunerec, ceti.
Am ndreptat tacit greselile de tipar.
Mentionam ca editia noastra este una de popularizare, tiparita din dorinta ca pu
blicul larg sa ia contact ct mai
repede cu aceasta scriere a lui Mircea Eliade.
M.H.
PREFATA LA EDITIA A DOUA l
Cartea aceasta nu este nici un jurnal de calatorie, nici un volum de impresii, n
ici unul de
amintiri. Cuprinde o serie de fragmente asupra Indiei : unele scrise pe loc, alt
ele povestite
mai rziu, alte cteva detasate dintr-un caiet intim. Nu este, deci, o carte unitara
asupra
Indiei. n ceea ce ma priveste, cred ca o asemenea carte nu poate fi scrisa dect du
pa sase
luni de sedere n India; dupa trei ani, e peste putinta. N-am ncercat, deci, sa ref
ac materialul
de impresii si reflectii cules. Am preferat sa pastrez caracterul fragmentar, sp
ontan, al
paginilor scrise asupra anumitor parti din necunoscuta Indie evitnd pe ct am putut

elementul personal. Aventura a fost sistematic evitata n aceasta carte. Am nlocuit
aventura
cu reportajul, si reportajul cu povestirea. Dupa cum se poate vedea, multe din ns
emnarile
acestea au fost scrise ntre 19281931, anii sederii mele n India. Ele nu snt nici com
plete,
nici sistematice. Poate cele. mai frumoase locuri pe cari le-am vazut desertul B
ikanner
Kashmirul, frontiera afghana, Birmania au ramas nescrise. Nu le-am scris atunci s
i
nu le-am mai putut scrie dupa aceea. Cititorul este rugat sa completeze cu imagi
natia
lipsurilor acestui itinerariu."
Marturisirea aceasta n-a fost nteleasa sau poate n-a fost acceptata si pentru a o
face mai
limpede m-am hotart sa adaug cteva rnduri.
Nu cred prea mult n literatura de calatorii. Omul, n general, vede mult mai putin
exact dect
optimismul nostru ne ndeamna sa credem. Astipra Orientului, mai ales, se poate sc
rie n fel
si fel de chipuri. Depinde numai de ct esti dispus sa spui, de cantitatea lucruri
lor pe cari esti
hotart sa le ascunzi. Am cetit poate doua duzini de carti cu impresii de calatori
e din India; si
uneori mi vine sa cred ca s-a spus totul
Mentionam ca India a aparut n Iunie 1934 cu prefata reprodusa acum.
25
asupra acestei tari uluitoare, iar alteori ca nu s-a spus nimic, Probabil ca nu
exista tara despre care
sa se fi scris o singura carte justa, completa si lizibila.
Jurnalele" de calatorie alcatuiesc, cteodat, carti admirabile. Ma ndoiesc nsa, daca e
le conduc la
anumite concluzii generale asupra tarii strabatute. Cele cteva fapte, sau zeci de
fapte, pe cari orice
calator le cunoaste direct nu nseamna prea mare lucru. Rareori snt semnificative.
Aproape
niciodata nu snt hotartoare. Ce poate nsemna o suta sau o mie de fapte pentru cunoa
sterea si
ntelegerea unei tari att de diverse ca India, China sau Mongolia ? ntemeiati pe fap
te, mai multi oameni pot avea dreptate simultan, desi ofera imagini deosebite as
upra unei tari asiatice. Miss Mayo
are perfecta dreptate cnd critica India, ntemeiata pe fapte, pe statistici medical
e, pe fotografii.
Mariajul. ntre copii, robia femeii, idolatria, inegalitatea sociala oare toate ac
este realitati nu snt
perfect argumentate, pe fapte si statistici ? Si cu toate acestea, cteva luiii de
viata indiana ajung
pentru a convinge pe oricine cit de nedreapta e judecata binedocumentatei Miss M
ayo. Ceea ce noua?
europenilor, ne apare ca o robie", femeile indiene accepta ca singurul mod de via
ta familiala. Un
european priveste cu dezgust obiceiul indian de a casatori copiii. Si cu toate a
cestea, crescnd
mpreuna logodnicii indieni realizeaza uneori o stare de ngereasca puritate. Idolat
ria este,
fireste, o atitudine mentala inferioara. Numai ca, n realitate, nu exista o idola
trie indiana. Nici un
indian nu se roaga la imaginile iconice ale divinitatilor ; se roaga ntotdeauna d
irect la divinitate.
Imaginea slujeste numai ca un auxiliar; ea ajuta imaginatia sa se fixeze asupra
zeului... De asemenea,
s-au scris multe si documentate volume asupra inegalitatii sociale din India. Se
uita aproape
ntotdeauna ca India cunoaste nainte de toate o inegalitate individuala, nu una soc
iala. Oamenii snt
feluriti, pentru ca felurite snt energiile karmice cari i conduc.
Un calator, ntlnind n drumul sau fapte, nu le va putea ntelege ntotdeauna, necunoschi
du-le
ntotdeauna semnificatia. Statisticile nu pretuiesc prea mult ntr-o tara de aproape
patru sute de
milioane locuitori. De aceea, socotesc ca jurnalele de calatorie" dintr-o tara ex
otica nu snt de cele
mai multe ori dect literatura : si, nca, nu din cea mai buna speta. Decorul si sen
timentalismul snt
doua grave tentatii ale europeanului, ndata ce trece Canalul de Suez.
Un jurnal" are cel putin meritul ca nseamna lucrurile pe masura ce le ntlneste si ex
plica tara pe
masura ce autorul o ntelege. Dar atunci se impun anumite restrictii. Nu poti, bun
a
26
o, publica un jurnal" care se ntinde pe trei ani; ar fi jurnalul unei expeditii st
iintifice, nu al unei
calatorii. De aceea marturiseam ca despre o tara nu se poate publica o carte uni
tara adica un
jurnal complet sau o scurta monografie, dect dupa sase luni de sedere. Lucrurile s
i pastreaza nsa
aspectul lor net, brutal, cu linii groase, usor diferentiabile. Te poti descurca
printre ele, le poti descrie
sumar, pentru ca nu le vezi nca nuantele (singurele cari conteaza). Dupa trei ani
, volumele se
volatilizeaza, limitele se sterg ; si fac loc nuantele, ndoielile, analizele. Deco
rul nu mai rezista. nveti
bine limba tarii cunosti oamenii, ncepi sa-ti faci prieteni si dusmani, ncepi sa a
i atitudini,
sentimentale sau critice. Dupa trei ani, nu te mai intereseaza o carte de descri
eri : o carte cu oameni,
fapte si locuri. ncepi sa ai gnduri mari. Vrei sa prinzi Uniile nalte ale istoriei;
vrei sa gasesti axele
spiritualitatii indiene. Daca ai ncerca, acum, sa fii complet, renuntnd de a fi es
ential ar trebui sa
scrii un volum de o mie de pagini, caci nu poti lasa nimic pe dinafara, nici ist
oria, nici popoarele, nici
limbile, nici societatile, nici religiile, nici politica, nici arta sau filosofi
a. n launtrul unei culturi
organice, cum e cultura indiana, totul se tine strns legat. Nu poti vorbi de filo
sofie, fara a vorbi de
limba, de societate, de erotica si de religie. Nu poti vorbi de revolutia lui Ga
ndhi, daca n-ai lamurit n
prealabil conceptia Karmei, crestinismul indian si valoarea actului omenesc n Ind
ia. Risti altminteri
sa fii vulgar, adica superficial, limitat si grotesc. ntr-o tara n care miile de a
ni ale trecutului
continua sa traiasca, nu poti lasa nimic la o parte din tot ceea ce a aii- . men
tat viata civila si
spirituala de la Mohenjo-Daro (mileniul * IV n Chr.) ncoace.
Am renuntat la gndul de a publica o carte asupra Indiei pitoresti si politice dar
nu renunt la
gndul de a publica o carte asupra umanismului indian. Nu asupra culturii si civil
izatiei indiene
pentru care mi-ar trebui o mie de pagini ci asupra umanismului; adica asupra ace
lor valori eterne in-
diene, create ca sa nalte, sa mngie sau sa mntuiasca omul.
Ctiva critici au binevoit sa ma anunte ca asteptau o asemenea carte n locul fragme
ntelor pe cari le
republic acum. Un scriitor nsa nu e ntotdeauna stapn pe destinul cartilor sale. Eco
nomia care
cladeste o opera, nu e aceeasi cu economia editoriala. Sper ca nu va trece mult
timp pna cnd aceste
pagini razlete si vor gasi pendant-u n volumul Umanismul Indian.
Alti critici mi-au atras atentia ca n nsemnarile publicate nu strabate nimic din l
uptele politice ale
Indiei moderne.
27
Obiectia e justa. Dar, pentru ca anumite episoade din revolutia civila se gasesc
deja nsemnate n
jurnalul meu intim, publicat sub titlul de Santier (1935) am socotit nemerit sa
nu mai revin. Cu att
mai mult cu cit, astazi, nca nu se poate spune adevarul ntreg asupra nabusirii revo
lutiei civile.
In sfrsit, s-au gasit oameni cari au protestat pentru alt motiv : anume, i plictis
ea faptul ca n aceasta
carte se mentioneaza jungla, elefantii, serpii si crocodilii adica tot lucruri s
tiute si ras-stiute de la
Indika lui Arrian ncoace. Obiectia ar fi fost savuroasa daca ar fi fost justa. Di
n nimplare, mai mult
de jumatate din carte vorbeste de cu totul altceva dect obisnuitele impresii din
India. Dupa cte stiu,
nici un european n-a stat pna acum sase luni ntr-o mnastire himalayana ; iar daca a
stat cumva, n-a
scris nimic despre viata si oamenii de-acolo. Madame David-Neele, ilustra calato
are n Tibetul
chinezesc, n-a strabatut si manastirile de pe versantul indian. Nicolaie Rorick
a cercetat Tibetul si
Asia Centrala, iar Giuseppe Tucci, manastirile din Kashmir si Tibetul apusean. D
upa informatiile
mele, totusi niciunul din ei, si nici altii, n-au locuit continuu ntr-o manastire
indiana timp de sase
luni. Daca n-ar fi dect acest amanunt, si nca volumul de fata s-ar distinge de toa
te celelalte cte s-au
tiparit n orice alta limba apuseana. n scurta descriere a vietii si a oamenilor di
n mnastirile
himalayene, n cari am locuit din septembrie 1930 pna n martie 1931, am evitat sa in
tru n orice
amanunt relativ la tehnica meditativa a calugarilor indieni. O parte din aceste
amanunte vor vedea
eurnd lumina tiparului, aiurea.
Socotesc necesar sa adaug, nca odata, ca toate fragmentele publicate n cartea de f
ata au fost scrise
ntmplator, la rnari distante de timp, si netinnd seama de nici un plan general. Nad
ajduiesc ca
cititorul nu va cauta nici ceea ce autorul marturiseste sincer ca n-a avut inten
tia sa arate.
Mircea Eliade
octombrie, 1935
28
CEYLAN
Transoceanicul ajunge n Colombo, aproape de miezul noptii. Dar insula o simti vec
ina cu cteva
ceasuri mai nainte, caci te ntmpina un vnt cald si parfumat de pe plaja, o boare ncar
cata de
mireasma tulpinilor troienind de seva, a florilor necunoscute, a tuturor minunil
or vegetale pe cari le
ghicesti cres-cnd n ntunericul de pe coasta. Marea sclipeste ciudat aici, n apropier
ea insulei
smaragdului. Cerul parca se coboara si stelele ard mai viu n acest vazduh intoxic
at de parfuimiri tari
si rascolitoare. Cunosti Ceylanul nainte de a zari luminile din rada portului. Mi
reasma junglei pluteste
zeci de kilometri dincolo de tarmurile calde, pe deasupra apelor. Si e o mireasm
a ce te tulbura, te
ameteste, pe care nu stii cu ce s-o identifici, nu stii unde s-o cauti, care te
izbeste nencetat n plina
fata, ca un vnt nfierbntat si mngietor. E un parfum nemaintlnit, care te va urmari to
timpul n
Ceylan ; si cu ct te vei adnci n jungla, cu att l vei simti mai imaculat si mai haluc
inant. Cea dinti
dimineata n Colombo ti descopera cerul celui mai frumos ocean. Nu stii precis ce s
-a schimbat n
culoarea aceasta magnifica, nu stii ce miracol te asteapta deasupa ta, de cte ori
ridici ochii si ti-i lasi
pierduti n vacuitatea aceea de azur si soare lichid. Umbli hai-hui din strada n st
rada, prins ntre aceste
doua tentatii : cerul si parfumul prea-plinului vegetal. Doua izvoare de revelat
ii, tristeti si cele mai
nemai'tu-risite bucurii : izvoare vii, ce-ti adapa nu mintea, nici sufletul, ci n
sasi viata ta organica,
sngele si rasuflarea ta, cari ti daruiesc pentru ntia oara bucuria de a trai, de a f
i viu, de a te misca si
respira liber, fara griji, fara reguli, fara restrictii.
Unde sa alergi mai nti ? Cum sa multumesti setea aceea a ochilor, a narilor, a bra
telor o sete de
senzatii vertiginoase si tari, sete de ardere la alb, de moarte ? Cele doua sapt
amni de transoceanic tiau odihnit privirile si ti-au adormit umbletul. Abandonat
deodata n voia ta, n cea mai fru
moasa insula din aceasta parte a lumii te trezesti intimidat de attea descoperiri
si paralizat
de attea impulsuri. Apuci pe cea dinti strada, cu case albe, cu terase ncinse n para
pet, te
feresti de alegatorii nhamati la riksa asculti la rastimpuri sirenele vaselor din
rada si nu se
poate sa nu ajungi dupa un ceas sau doua de ratacire, n gradina Victoria.
Parcul acesta l simti de departe, caci peste tot n Ceylan vestitorii snt miresmele
purtate de
boare. 11 simti cu parfumul lui de flori de scortisoara, flori albe cu petalele
groase, reci, de
ceara. Un parc n care te pierzi nu pentru ca e mare, ci pentru ca aleiele snt ntort
ochiate taind
printre arbusti nalti ct statul omului, nvrtindu-se n loc sau aducndu-te napoi. Ce sa
dmiri
mai nti n Victoria Park ? Florile acelea necunoscute si stranii, arborii de eucalip
s, racoarea,
lumina ?
Iuresul de senzatii te oboseste. Te urci n cea dinti riksa si te lasi n voia alerga
torului. S-a
oprit o clipa n fata unei dughene, si-a nghitit frunza de pan, si-a sfarmat ntre din
ti putina
nuca betel, ti-a rs cu dintii albi si buzele nsngerate de sucul frunzii si apoi a nc
eput sa
alerge. Dumnezeu stie ncotro caci bulevardele bine asfaltate se aseamana unul cu
altul, iar
strazile snt aceleasi n ochii vizitatorului aiurit. Trziu, se opreste pe o ulita um
brita de
maretia attor arbori. Te-a adus, inevitabil, la templul buddhist Kelaniya. Intri n
tr-o curte fara
margini, n care arborii au crescut n voie si casele snt marunte, cu prispele umede.

ntlnesti pe acei bhikku bine cunoscuti din fotografii, cu testele lor rase, cu rob
ele lor
portocalii si te apropii de sanctuarul n care doarme Budha cu attea talere de ofra
nde si
petale alaturi. Iei flori si dai flori. E un schimb de risipe vegetale, de bucur
ii parfumate ntre
slujitorii zeului si tine. Cnd iesi din curte si te urci n riksa attea gnduri noi si
attea
nostalgii desteptate de linistea curtii o fetita de la scoala de alaturi alearga
cu un buchet de
flori de scortisoara si o brosura englezeasca, pe cari ti le ofera cu cel mai ne
gndit zmbet al ei.
Ce sa faci cu attea flori, cari-ti intra n simturi si te violenteaza, te obosesc ?
Le vri prin
buzunare, le presezi n carnetul n care tu, european mndru, credeai ca vei fi n stare
sa-ti notezi impresiile multumesti frumos si pleci.
Pleci din templu cum pleci din Colombo. Desi ti se rupe inima de attea frumuseti
pe cari ai
voi sa le revezi si sa le savurezi te pomenesti ntr-o buna dimineata n gara, ntr-un
vagon
din rapidul Colombo-Kandy-Anuradhapura. Snt alte locuri cari te cheama, alti demo
ni cari te
nelinistesc, alte 30
nume pe cari le stii din adolescenta si cari stralucesc aproape de tine, dincolo
de muntii pe cari
i banuiesti coplesiti de jungla n inima insulei.
Dupa cteva ceasuri de drum, privelistea e cu desavrsire alta. Urci pe coaste n cari
vegetatia
e mai degraba un cimitir dect o gradina caci arborii se nalta pe deasupra tufelor
strivite,
lianele nabusa florile, iarba creste nalta ct spicul si pretutindeni viata moare si
nvie,
putreziciunea se transforma n huma, pasta vie pentru ncalzitul altor seminte, si l
upta
continua cu spasme si extaze n acel ocean al sevei. Plantele ajung aici monstri,
florile snt
aici otravite de cadavrele peste cari au trecut si din cari s-au nascut, rodnici
a te mpietreste,
caci ghicesti napoia milioanelor de organisme cari au supravietuit, alte miliarde
cari mor pe
fiecare ceas, si gestul acesta al naturii care azvrle nencetat viata, fara sens, g
estul acesta al
creatiunii pentru bucuria de a crea, pentru bucuria de a soarbe soarele si a-si
striga victoria
te ameteste, te covrseste. nchizi ochii ca sa poti fura pentru tine o particica di
n aceasta
nemaipomenita bogatie si cnd i deschizi, privelistea e alta, cmpul de lupta si de b
etie s-a
schimbat, forme noi, tipatoare, surprinzatoare, violente, impertinente, orgolioa
se de victoria
lor, forme de vis si de pofte, incendii care se aprind si se sting pe fiecare cl
ipa din acest film
vertiginos al junglei toate salturile acestea n viata, toate ngenuncherile acestea
ale mortii,
toata navala nspaimntatoare de seva te nhata, te traste n mijlocul macelului lor surd
, te
ndeamna si te batjocoreste, n micimea ta de calator confortabil asezat la fereastr
a unui
vagon, n demnitatea ta de rege al naturii, n seriozitatea ta stearpa si abstracta
de creatura
cugetatoare si libera. E o provocare pe care nu se poate sa n-o simti din partea
acestui regn
vegetal pe care l-am domesticit n parcuri si l-am adaptat n sere. O provocare n car
e nu
ghicesti ntotdeauna rsul, ci si chemarea de nfratire, ndemnul de a-i urma pilda, de
a creste
alaturi de ea.
Iata, lupta s-a dat de milenii pe acest tarm si nu ntotdeauna ntre plante. Iata fsii
de stnca,
lespezi rupte de cutremure, munti rasturnati, care ti arata ranile lor mpietrite,
semnele
strivirilor si detunaturilor din alte ere. O nuditate surprinzatoare pentru ncles
tarile vegetale
din jur. Lespezi pure, albe, fumurii, peste cari apa alearga n mii de vine, apa c
a scalda numai
coaja. Ies cteodata din nvalmaseala junglei si se arata n soare, nude si moarte, fa
ra s-o
umileasca, fara s-o acopere sub iuresul ei, paznd-o n acelasi timp de fratii haini
de-alaturi,
plantele, cari asteapta cu mii de ochi s-o
3!
striveasca, s-o stearga din fata luminii si sa ridice deasupra ei o noua jungla.

...Cnd ajungi n Kandy, sus pe munti, la amiaza te ntorci ntre oameni cu un nemarturi
sit
sentiment ca ai asistat la o minune, la o monstruozitate sau la o sfintenie, cev
a exceptional si
irational, pe care nu esti n stare nici sa-L judeci, nici sa-L imiti. Snt attea luc
ruri de vazut n
aceasta perla a Ceylanului, n acest adapost nsorit, cu zeci de temple si cu lacul
rasfatat
nct nu stii ce sa faci, unde sa pornesti, pe cine sa ntrebi.
De odihnit, nu poti. Biciuirea continua, ritmul e accelerat, oxigenul acesta pe
care l sorbi prea
repede si prea mult ti-a dat respiratia tare si sete nesfrsita. Pornesti la drum.
Iata aci este
templul unde se pastreaza dintele lui Budha, relicva purtata la sarbatori de ele
fanti dauriti si
ncarcati cu fireturi. Iata acum lacul, apa de stnca si oglinda din cer, si mai dep
arte parcul cu
maimute si cu elefanti n grajdul pitit dupa eucalipti, iar mai departe alt templu
, si alta casa
alba, alta scoala, alta gradina. Trec ceasurile si tot asa trec si zilele. Si ra
mi tot neastmparat,
tot viu, tt neadormit. Caci insula aceasta invadata de oxigen si de soare daruies
te viata si
veghea oricui, dar mai ales streinului care coboara din tarile cumpatate. Cnd ple
ci din Kandy,
nspre miazanoapte, spre Anuradha-pura, vechea capitala budhista a insulei ai impr
esia
neta ca parasesti pentru totdeauna civilizatia. Aici erau hotele, si lumini elec
trice, si chioscuri
cu ziare. Dar arunca-ti privirea n codrii dimprejur, n ^noaptea aceasta umeda si c
alda care te
asteapta afara din cetate. Spaimele si bucuriile de pe drum ti se pogoara iar n s
uflet. Esti deacum un prizonier al junglei, te-a otravit mireasma ei tare, te-au
fermecat ochii ei de flori, teau rascolit bratele ei, serpii vii, liane.
Ghicesti cum te asteapta la cteva mile de gara, n ntunericul luminat de mii de licu
rici
sburatori. Si i ghicesti siguranta ei biruitoare ca te-a captivat, te-a rascolit
si pe tine, ca pe
attea alte legiuni de pitici ce s-au ncumetat s-o strabata. Oriunde vei pleca, n-o
vei uita.
Drumurile te vor duce catre miazanoapte sau catre rasarit, vei cunoaste India sa
u Malaya, vei
ntlni alte jungle si alte minuni n calea ta dar insula aceasta ravasita de dans, de
vastata de
spaime si agoni-znd de un extaz niciodata acelasi n-o vei uita.
Iata, acum, n noapte, stai ntr-un colt de vagon prost luminat si privesti pe orbit
a ferestrii, fara
sa vezi nimic dect serpentinele de aur verde ale licuricilor, si totusi somnul nu
te ispiteste, ci
asculti viata dinafara, si dupa cteva ceasuri
rasuflarea ei ntrece uruitul rotilor si o auzi limpede, vorbind, t,nguindu-se, mul
tumind,
laudnd.
Dimineata esti istovit si zmbesti ca desteptat dintr-un farmec. Anuradhapura. Por
nesti ndata
sa vezi ruinele, caci trenul te asteapta pe seara, ca sa te duca pna la capatul d
e nord al insulei,
de unde vei trece, pe lnga podul lui Rama, n India.
Drum cu automobilul printr-o padure fata de care nu mai poti reactiona de-acum.
care nu te
mai emotioneaza, nici nu te irita, ci te poarta cum vrea ea, ca pe unul de al ei
. Numai dupa ce
te opresti sa te odihnesti pe lespezile vechilor stupas, sa admiri coloanele ras
turnate n acel
ocean verde, dupa ce treci de la un templu la altul si vizitezi mnastirea din vec
inatate simti
oboseala, preaplinul acesta care te nabusa, si astepti sa pleci mai repede, sa sc
api de aceasta
obsesie vegetala, sa schimbi cerul acesta de smaragd caci altminteri nu stii ce
s-ar putea
ntmpla cu tine, nu stii ce nebunii ai fi gata sa faci.
Nu e greu sa scapi de Ceylan. Trenul te duce repede la stinea de ,unde vei lua v
aporasul catre
Rameshvaram. Dimineata te trezeste marea. O mare putin decolorata, mai calda pen
tru ca e
prinsa ntre doua tarmuri cu plaja fara vegetatie, cu palmieri putini si razleti,
batuti de briza.
Privesti valurile, privesti tarmul. ntelegi deodata ca te duci, ca pleci, ca te d
esparti poate
pentru totdeauna de locul cel mai frumos pe care l-ai putut vedea vreodata si at
unci coltul
acesta uitat de Dumnezeu ti apare n toata vastitatea lui dezolata, plajile snt si m
ai sterpe, si
mai triste, colibele de pescari si mai desfigurate de saracie. Te simti nspaimntat
or de singur.
Ctiva functionari coloniali; ctiva hamali cari se arunca n apa ca sa-ti aduca golog
anul zvrlit,
n dinti. Te uiti atunci spre India ca spre singura cale ce-ti ramne deschisa, caci
napoi r.u te
mai poti ntoarce.
PELERINAJ LA RAMEiSHWARAM
Trenul strabate nisipurile nchegate n dune. Maracini mari, le ghimpate, ctiva palmi
eri
ruginiti, ochiuri de apa sarata acelasi zgomot ca de chemare al valurilor. Senza
tii crude si
ngeri de inima, n fata plajei vaste, dezolate, calde, m-ndu-se cu pustiul. Vntul suf
la metalic
n ghimpii lati, n :zele crestate ale palmierilor. Strabatem istmul ngust care
India
33
leaga India de cele cteva insule pietroase din nordul Ceyla-nului. Vaporasul ne-a
luat din Talai
Mannar si dupa vreo doua ceasuri de plutire senina, ne-a cobort n Danushkodi. Intr
am n India prin
punctul cel mai de sud al peninsulei. Aproape ce Rameshwaram, la Pambam junction,
decorul se
schimba. Cmpurile snt invadate de palmieri. Cresc nalti.. cu buchetele spre oceanul
pe care l
ghicesc n vnt. Dupa douazeci de minute de la Pambam, trenul se opreste ntr-o statie
marunta,
nconjurata de plantatii, cu o sosea conducrsd n sat. E Rameshwaram, locul pelerinag
iilor din Sud, tot
att de sacru ca Benaresul, dar mai putin cunoscut calatorilor europeni.
O caruta ciudata, jatka, cu doua roate, trasa de boi, ne duce n sat. Case frumoas
e, cu terase rasarind
albe dintre pomi. cu brahmani puzderie. Snt singurul european venit de sase luni n
coace. Snt privit
cu insistenta si indigenii se aduna n fata casei venerabilului brahman Ramchandra
Gangadhar, unde
locuiesc. Acest Gangadhar sta o buna parte din zi asezat pe o rogojina, n prima nc
apere a casei sale,
cu pieptul si cu pn-tecul gol, cu un lant petrecut dupa gt, cu fata unsa cu cenusa
si sucuri sacre. Sta n
aceeasi bine cunoscuta pozitie a statuilor indiene si discuta cu vizitatorii sai
, fie n sanscrita, fie n dialect. Pare onorat de vizita mea, iar Bhimi Chawda, car
e ma adusese, i traduce n gujarati tot ce-i spun
despre Romnia. Aflnd ca mi-e foame, trimite un slujitor paros sa cumpere de mncare,
deoarece n
casa unui brahman nu se gaseste dect pentru oamenii din aceeasi casta. Pe terasa
de sus, servitorul mi
aduce trei turte mici fierte n ulei, un pahar cu lapte si cteva banane. Culege apo
i resturile, mpreuna
cu vasele de lut ars n care mncasem, si le arunca n strada...
Dupa ce ma descalt pe prispa, pornesc spre templu mpreuna cu Bhimi Chawda si cteva
duzini de
localnici dupa mine. Bhimi Chawda e pe jumatate gol si poarta daruri : flori, ba
nane, diverse pungi si
rupii de argint. Dupa calatoria lui n Anglia, o purificare la Rameshwaram e cel m
ai nemerit lucru.
Pasesc prin praful drumului, descaltat, ntr-o caldura ncinsa.
Templul, cel mai mare templu din sudul Indiei si cea mai maestuoasa realizare a
arhitecturii
dravidiene, este nconjurat cu mai multe rnduri de ziduri (prakavama). ntre aceste p
ra-kamma snt
coridoare si curti interioare. Desi templul e colosal (657 picioare largime pe 1
000 picioare latime, mainformeaza calauza mea), nu ai o impresie coplesitoare.
Nu- poti vedea de la nceput, n ntregime.
nainte de a patrunde
prin prima poarta, nalta de 30 de metri, ntlnesti un soi de bazar, care se prelunge
ste si pe sub zidul
portii si nainte de primul coridor. Gasesti de vnzare tot felul de icoane si imagi
ni, scene reprezentind
cautarea Sitei de catre Rama, sau luptele legendare din Lanka (Ceylan), icoane f
acute din culori vii si
proaspete. Se gasesc, de asemenea, scoici mari, margean, ghioace, bratari groase
de argint, talere de
alama, perle proaste, pietre scumpe de a zecea mna.
Bazarul e ntotdeauna tixit. Tot satul e strns pe ulicioara si n coridorul ntunecos d
e sub poarta cea
mare a templului. La capatul bazarului se afla bazinul imens cu apa verde si mur
dara, n care pelerinii
se scalda nainte de a pasi cu ofrandele n templu. Iar n partea cealalta a templului
, dupa ulita care
coboara ntre ultimele doua prakarama, se ntinde lacul, mare de vreo trei mile, n ca
re pelerinii se
scalda la plecare.
Dupa cte mi spune Bhimi Chawda si dupa cte stiam si eu, templul acesta din Rameshwa
ram, cladit
aici la capatul Indiei pentru comemorarea victoriei lui Rama si la zidirea carui
a a contribuit ilustrul
Vara Raja Sekkarar din Kandy, nu are seaman n toata peninsula. Pilonii templului
si cei cari alcatuiesc
coridoare nesfrsite, snt magnific ziditi, cu sculpturi si siucco. Din nefericire, n
acest an, anumite
parti ale templului se afla n reparatie. Coridoare largi, lungi, aproape nesfrsite
, erau ntrerupte pe ici
pe colo de schelarii. ntre piloni, administratia templului improvizase locuinte p
entru preoti si slujitori,
fragmentnd astfel viziunea fara seaman, penumbra aceea misterioasa si solemna. De
altfel, templul nu
poate fi vazut dintr-odata, nu poti avea o imagine unitara. Maretia lui este dis
tribuita, arhitectonica
aceasta ciclopica nu are perspectiva, nu o poti cuprinde dect din colturi, din cu
rti interioare, dintre
coloane.
Superbe ntr-adevar snt picturile murale, scene din mitologia vedica zugravite pe t
avanele si coloanele
coridoarelor. Multe din ele ncep sa se piarda ; snt afumate, sparte, sterse. Cinev
a ne spune ca
reparatiile n curs vor restaura si frescile.
Deasupra templului se afla nenumarate cupole, cu sute de statui colorate. Coloan
ele snt sustinute de
elefanti n pozitii ciudate, fantastice. Soprle crestate si veverite se joaca print
re basoreliefuri. De
undeva se aud tobe si trmbite, gonguri, litanii. Curios, apuc pe o scara de lemn
apartinnd schelariei si ma urc pe acoperis. Un ntreg scandal era sa iasa, dupa ce-
am fost vazut. Noroc de Bhimi
Chawda, care le-a
* 35
'sfof^rfnf?11 ?i .. nii CUnosc regu^e sanctuariilor. A s ofer doua rupii de argin
t templului, ca sa mi
se
I L, aceasta danie mi se da chitanta n regula, < numele, natiunea si pacatul pe car
e l
savrsisem...
decembrie 1928
GAZDUIRE IN MADURA
Drumul de la gara, prin ulite luminate slab cu petrol, n jatk ngusta ca o cutie...
Vedeam case
indiene cu tinda larga, firme luminate, tarabe ncarcate cu fructe. n ntuneric, vest
mintele albe
si rosii capatau nuanta feerica a baletelor. ncercam sa-mi fixex n minte drumul. N
u izbuteam.
Jatk ocolea gradini, patrundea n mahalale, alerga sdruncinata de cei doi cai marun
ti si
repezi, nspaimntata de clopotei si de racnetele vizitiului care si tinea echilibrul
pe oiste...
n tren cunoscusem pe acel tnar care se ntorcea de la Rameshwaram. Aflnd ca ramneam o
zi n Madura, nainte de a porni spre Madras, ne-a oferit mie si lui Bhimi Chawda
ospitalitate n casa fratelui sau, negustor, dupa nume Chandulal Gavendas. Am prim
it cu
entuziasm. Din tren, tnarul hindus a nceput sa ma socoteasca oaspete, of erindu-mi
tigari
indigene, dintr-o singura foaie de tutun rasucita, lapte cu ceai, fructe si praj
ituri. Bhimi mi-a
facut semn sa nu ncerc a plati aceste daruri pe cari tnarul le cumpara n fiecare ga
ra.
Altminteri, l-as fi jignit.
A trebuit, astfel, sa mestec frunze si nuci betel, astrin-gente si iuti, cari sfr
sesc prin a da gurii
o culoare puternica rosie. Cnd vorbesc indienii, ai impresia ca tuturor le sngera
buzele.
Jatk s-a oprit n fata unei case mari, cu ferestre zabrelite, ndata au aparut doi se
rvitori, cari
dormeau pe rogojini n tinda, apoi nsusi fratele, bucurndu-se sincer de oaspeti. Fir
este, era
mbracat si el dupa uzul indian, purtnd adica numai ctiva metri de pnza alba nfasurata
pe
solduri. M-a calauzit cu lampa prin doua ncaperi largi, apoi n curtea pietruita, a
jun-gnd n
fund unde se afla sufrageria" si odaia oaspetilor. Am urcat o scara de lemn care
ducea ntr-un
coridor. De aici se vedea foarte bine curtea, cu basin de ciment, cu cismea, cu
rufe ntinse pe
frnghii. Odaia oaspetilor era curata, aerisita, cu
36
cadre ciudate atrnnd pe pereti. Rogojini albe, iar lnga un asternut cu o perna capr
icios
rasturnata o carte, Ramayana... Pe rogojini s-au ntins ndata paturi, perne, cearce
afuri si
cuverturi moi. Doua lampi cu gaz au luminat odaia. Un baiat a adus tava cu betel
, tigari si
ceai. Un vecin care nu se culcase a venit sa cunoasca oaspetii. i merge zvonul n M
adura ca
stie frantuzeste, nsa la toate ntrebarile mele raspundea zmbind ; Ah ! oui, vous sav
ez
francais" ?...
Pe cimentul odaii erau trase cu creta o serie de cercuri decorative, iar la mijl
oc, o svastika
enorma. Svastika se ntlneste pretutindeni, cu deosebire n fata usilor. Gazda mea st
ia asupra
acestui semn ca e vechi, e sfnt si e nalt".
Se apropia miezul noptii. Convorbirea noastra, asezati pe rogojini, fumnd tigaril
e cu fumul
aspru, mestecnd frunza iute, sorbind ceaiul cu lapte se nvrtea n jurul lui Mahatmn
Gandhi. Hindusii erau toti ntelesi asupra faptului ca Gandhi e un om foarte mare
: asemenea
lui Christ !... Bhimi Chawda nsa, care locuieste n Bombay, nu prea arata ncredere n
..miscare" si lauda pe Gandhi ca s-a retras din viata politica. Ceilalti se arat
au nflacarati si nu
mai conteneau cu laudele. De altfel, ei nu cumparau dect produsele industriei nat
ionale,
faceau pinea n casa si teseau pnza ca acum trei mii de ani... Dupa miezul noptii am
ramas
singur cu Bhimi. ntins n asternutul meu moale si cald, cu ochii n tavanul ascutit c
a la cort
nu putsam dormi. Pe fereastra vedeam arborii caselor vecine, si stelele par aici
apropiate si
nsufletite, iar noptile snt albastre, albastre.
A doua zi am pornit sa vizitam orasul, n tovarasia gazdei. Templul zeitei Minaksh
i e cel mai
mare din India. Bazarul e larg ct un trg. Elefantii sacri au aici un grajd modern.
Snt blnzi ca
niste colosi si ridica cu trompa monezile pe cari le svrlim pe ciment. Cutreier a
celeasi
coridoare, ma opresc n fata altarului zeului elefant, privesc ct am vreme picturil
e si basoreliefurile vechi. Templul numara peste o mie de ani de viata. Regele T
irumal Nayak L-a reparat
n secolul XVII. Cu deosebire, minunata e sala celor o mie de coloane, conducnd la
un altar
falnic unde candelele parfumate lumineaza statuia lui Shiva. Coloanele snt cele m
ai multe
dintr-un singur bloc si poarta sculpturi stranii, din mitologia si demonologia v
edica. Zeitele
snt nchipuite cu mijloc subtire, cu pntec larg si sni mari ca niste pini. Toate fetel
e
oglindesc zmbetul uleios al sculpturii indiene. Snt idoli respingatori, cu ochi de
piatra n
orbite adnci, cu ghiare si rnjete de apocalips. Zeul elefant e cel mai
I
37
uman" n expresie. Caii ntraripati au si aici acelasi phalus enorm, simboliznd elanul
fecundatiei
cosmice.
Ferestrele snt decorate cu flori de piatra, de-a lungul carora lumina se strecoar
a umilita. Din anumite
colturi ale curtilor se pot vedea turnurile de aur din interiorul templului. Un
numar coplesitor de preoti
si slugi, cersetori si pelerini, bolnavi si batrni. Toti cer de pomana. Un brahma
n mi iese nainte cu o
tava si-mi atrna de gt o ghirlanda de Culchari, floare sfnta. Pentru cinstea aceast
a trebuie sa platesc
o rupie. Altul ma conduce la un altar, ca sa-mi explice prea cunoscutele fundame
nte ale religiei vedice.
Refuz cu ndrjire toate propunerile si nu ascult nici o lamurire ca nu cumva sa ma
trezesc dator.
Bhimi Chawda, nainte de a patrunde n sanctuarul nevazut de nici un strein, ma sfat
uieste sa nu ma
sui pe templu..
.
Dupa ce vizitam bazarul, bogat n pietre false si mirodenii, pornim spre palatul l
ui Tirumal Navak,
ultimul rege al provinciei. Parcul e acum mpartit ntre locuintele vecine. Numai gr
adina din interiorul
palatului e intacta. Doi paznici batrni si fonfi ne conduc prin galeria fara pere
che, cu coloane albe si
tavanul galben, n sala de baie a reginelor, acum cancelaria oficiala, n fostele do
rmitoare, acum
birourile primariei... Numai terasele si gangurile de deasupra palatului n-au pu
tut fi folosite. Pe aici se
preumblau reginele, mi spune gazda si ncercau sa se ntristeze privind luna, ca sa p
laca regelui. De pe
cupola centrala privelistea e minunata, lasnd ochii sa alunece deasupra orasului
cu coperisuri rosii si
gradini verzi, deasupra padurilor, pna la Colinele nnourate, unde familiile bogate
se refugiaza n
timpul verii. Nu pot evita cunoscuta melancolie a desgroparii unui trecut de leg
enda si O mie si una de
nopti. Prietenii mei cobornd dupa treburi, eu ramn multa vreme la umbra cupolei, n
egndind nimic,
ci numai privind orasul cu gradinile prelungite pe deasupra cmpurilor pna aproape
de Coline.
...Gazda, dupa ce mi lamureste sensul tuturor alegoriilor cadrelor de pe pereti,
ma pofteste la masa.
Sufrageria : o camara fara scaune si fara mese, cu ciment pe jos. Ne asezam pe ct
e o scoarta, departati
unul de altul. In fata-ne, cte o frunza mare, spalata, pe care se aflau mncaruri c
iudate si turtele fierte
n ulei. Bucatele erau iluzorii : cteva legume fierte, un sos cu piper mult, o mna d
e orez fara sare. La
nceput am crezut ca sosul e supa si am sorbit o lingura. Era att de iute, nct a treb
uit sa nghit toate
turtele ca sa-mi treaca usturimea.
38
Ceilalti se amuzau, nelasndu-ma sa folosesc lingura pe care mi-o adusesem, pruden
t, de sus. A trebuit
sa framnt orezul cu mna, sa torn deasupra sosul piperat, sa culeg boabele cu deget
ele... La sfrsit mi-
au dat banane si lapte. Ne servea o indiana tnara si frumoasa, semannd leit cu tig
anca din tabloul lui
Lu-chian. Chandulal fusese casatorit, dar sotia i murise. Locul sotiei l luase slu
jnica cu umblet timid,
harnica si priceputa n toate..
.
Despartire, cu mbratisari, fagaduieli de revedere, planuri... O riks eleganta pune
capat melancoliei.
Din nou drumul spre gara..
.
MADRAS
decembrie 1928
...De pe colina cu manastire de calugarite, orasul nu se poate recunoaste.
S-ar spune ca e o padure de salcmi, palmieri si tulhah nflorit. Fiecare casa e ncon
jurata, atacata,
coplesita de arbori. Cnd se nelinisteste vntul de seara, suierul aminteste pe cel
al valurilor. Privesc
mult, asezat pe banca de piatra cenusie.
...A zburat un liliac. S-a furisat un sarpe. n copacul cu frunze negre, se fugare
sc veverite. Si acel
scorpion care m-a ntmpinat la usa scorburii n care, dupa spusa legendei, a fost nchi
s Sf. Toma, cel
dinti misionar n India.
Scriu. Ce as putea face altfel ? Colina aceasta trista, cu m-nastirea singuratica
, cu pietre albe
adapostind serpi mi mprospateaza viziuni dintr-o Italie strabatuta la douazeci de
ani. Pentru cea dinti
oara mi amintesc de Europa. Colina aceasta, cu taceri sfinte, e de dincolo.
Mnastirea e zidita n piatra. Chiliile nu se vad, din pricina pomilor cu umbra deas
a. Biserica e scunda.
Am ntlnit, rugn-du-se, douazeci de calugarite, cu uniformele albe coloniale, cu pal
arii largi si
pelerinele flfind. Superioara e fericita ca cineva vorbeste frantuzeste. Ma ntreaba
de printul Ghica,
acum sacerdot catolic, care a vizitat manastirea n primavara, ntorcn-du-se de la un
congres din
Australia.
Vorbeste att de ncet, att de stins, nct fara voie cobor glasul si pasesc n vrful
ilor de
psla. Ce-a spus ?... Zmbeste. Ma ndeamna sa privesc un Christos. l lauda, l
39
lauda... Apoi tace cu ochi binzi. Regasesc n biserica acea nedefinita si inefabila
tacere
crestina. Superioara mi arata calugaritele. Saisprezece din ele au venit numai de
cteva zile
din Roma. Unele n-au mplinit douazeci de ani. Si vor ramne aici, n India, sa se roa
ge pentru
necredinciosi... Dumnezeu stie ct timp. Si ea a venit aici tnara...
Acum, cnd scriu, se lasa seara. Nu pot pleca. Deasupra orasului pluteste o ceata
transparenta ;
rasuflarea parcurilor, aburii marii raciti de vntul ce ajunge de pe coline.
Cum sa descriu Madras-ul ? L-am cunoscut n cea dintii dimineata, cnd riksa strabat
ea
cartierul cu strazi largi si asfaltate, cu vile ascunse n parcuri. L-am cunoscut n
vagabondajul
meu nocturn printre ulite cu praf si fum, cu copii cersind si femei pisnd orez. M
aghernitele
vnzatorilor erau slab luminate cu" acetilena. Vecinii se adunau, fumnd tigari indi
ene,
precipitnd fraze n acel inaccesibil tamil, n care s-au scris, totusi, attea poeme mi
nunate...
Si iarasi am cunoscut Madras-ul pe bulevardul larg din fata marii, cu plaja si t
erenuri sportive,
cu hoteluri scumpe alaturi de baracile pescarilor. L-am cunoscut, ratacindu-ma p
rintre vilele
cartierului indian aristocrat, cu placi de marmora la porti, cu automobile luxoa
se si slujitori n
fireturi. M-arn ntors prin gradini, am trecut: podul peste Koom, am pasit peste i
arba cmpului
unde spalatoresele ntind rufe colorate...
Am cunoscut, n sfrsit, Madras-ul n acea casa vasta, nconjurata de parc, n care se adu
nasera
Y. M. C. A. si Y. W. C. A., unde eram privit ca un obiect rar, obligat sa primes
c prajituri de la
fiecare crestina si sa ma ntretin cu fiecare om celebru care venea sa mi se prezi
nte. Blestemat
ceas ! De cte ori n-am desmintit stirea ca n Romnia e revolutie ? De cte ori n-a tre
buit sa
ntorc capul, auzindu-ma strigat : Allo !"... Altminteri, tineri cumsecade si tiner
e bine
crescute, cari servesc ceai cu lapte de doua ori pe saptamna si exibitioneaza ia
adunari cteva
convertite indiene, n picioarele goale si cu bratari de aur. Pentru protestanti,
crestinismul
ncepe cu sporturi si five-of-clock. Aceasta nu ma supara. Crestinismul poate ncepe
de
oriunde, chiar de la prostituate. Important e faptul ca trebuie sa sfrseasca n cre
stinism.
Cu ajutorul unui canadian stirb, secretar al Y. M. C.-ei, am gasit gazduirea min
unata de la
Gurukul", n casa misiunii suedeze, cu terase, cu padure, cu biblioteca si orga. Vo
luptatea
instalarii, dupa nopti petrecute n hotel, n trenuri, n case necunoscute... Bucuria
cu care
desfaci geamantanele
40
nchise pe Ocean; nerabdarea cu care gonesti riksa, seara, catre casa"...
V
Aici, n odaia mea, locuiesc doua vrabii, o soprla cu coama crestata si ctiva paienj
eni
enormi, cari se sperie ntotdeauna cnd aprind lampa. Marturisesc ca, n cea dinti noap
te am
adormit sfios, auzind gnguritul vrabiilor prin somn. A doua zi, am vazut soprla, a
lunecnd pe
grinda din odaia de baie. Cu paienjenii m-am obisnuit ; de obicei stau la fereas
tra, iar daca se
apropie prea mult de masa mea, i gonesc cu creionul.
Pastorul mi spune ca vrabiile s-au pripasit de asta-pri-mavara, dar soprle, paienj
eni si serpi
au fost ntotdeauna, de pe timpul bunicului, cel dinti misionar suedez n Madras, car
e a
cumparat casa de la un musulman, facnd-o camin de viata si nvataturi crestine. Cu
cteva
luni mai nainte, un student teolog a gasit n fundul gradinii o cobra. Aceasta L-a
nelinistit si a
poruncit baiatului sau sa se joace n casa. Dar nici alte cobra nu s-au mai vazut
de atunci si
nici baiatul meu nu s-a dezbracat de obiceiul de a rascoli balariile gradinii.
; ' :. : t.-. ; ..
ntr-o seara, am nchis fereastra nainte ca vrabiile sa intre n odaie. Dimineata le-am
gasit
nlauntru. Venisera prin odaia de baie. Pasa-mi-te, nu erau la prima experienta...

Noptile de iarna, aici, n India de sud au acel farmec de legenda orientala pe car
e l-am
gustat fiecare la cea dintii lectura a celor 1 001 de Nopti. Dupa ce se ntuneca b
ine, vntul se
opreste, zgomotul se pierde, luminile se sterg. Buchete de ficusi negri, arbori
mango, liane cu
coarda lemnoasa si nalta trupurile din curti tainice, la colturi de strazi, n preaj
ma templelor.
Casele europene se topesc n umbra. Ramn numai colibele cu focuri pe prispa, numai
zidurile
albe, numai portile. Noaptea sterge fardurile.
Nu stiu ce fac ceilalti, cum se mpotrivesc acelei tristeti blnde cari se coboara d
intr-un cer
apropiat. Eu mi-am adus scaunul si patul pe terasa coperisului. Mi-am descoperit
slabiciuni si
nostalgii nebanuite. Am nteles ca exista o anumita primejdie a noptii, care nu e
cea a
ntunericului, nici cea a pacatului. Exista o serie de ispite cari turbura numai nt
r-o asemenea
noapte de basm. Linistea pironita n padurile Mad-ras-ului, umbrele cari se nasc s
i pier o data
cu luna strecoara n suflet nencredere n zeii zilei, cheama si ndeamna cultul idolilo
r
telurici pe cari i socoteam de mult sugriuviati.
41
Noaptea Indiei de sud nu e noaptea Dobrogei, nu e noaptea muntilor nostri, nu e
noaptea
Italiei. ntre ea si celelalte nopti se ntinde Arabia. Aici, contemplarea cerului s
trecoara
inevitabil ntrebari si reculegeri ciudate. Noaptea, pretutindeni, a fost un semn
al misterului.
Dar exista o noapte a poetilor latini, o noapte a romanticilor francezi, o noapt
e a lui Novalis.
S-ar putea ncerca o clasificatie dupa necesitatea tovarasului pe care l porunceste
noaptea :
Dumnezeu, femeia sau sufletul. Aici, n India, tovarasul e ntotdeauna acelasi: sufl
etul. De
aceea poetii si gnditorii Indiei par att de stranii ; au ramas prea mult singuri c
u ei nsisi.
110 FAHRENHEIT, CICLON DIRECTIE S.V.
Aprilie... Bntuie molima : se vesteste foametea. Morti, morti, n fiecare zi spaima
se
mprastie, se furiseaza mai aproape ameninta.
Oamenii de aici au renuntat sa se mpotriveasca. n primavara platesc tributul sarac
iei ; numai
n Calcutta, o suta de morti pe saptamna, si numai de holera. n orase, holera si var
satul ; la
sate, malaria si foametea. Ati vazut oameni cari, zece luni pe an, adorm nemncati
?
Din Bombay, trenurile aduc tot mai putini turisti". n vagoane cu ventilator dublu,
americanii
lauda binefacerile continentale si reformele civilizatiei ntr-o tara barbara. Gar
i spatioase,
serviciu prompt, ghiata si alcool.
Razvratirea mpotriva celor cari cunosc India din hotele si automobil e zadarnica,
e
stupida. Citesc spusele lor si ma nspaimnt ; pentru ca, napoia rndurilor dulci ca o
reverie
pastorala, eu ntrezaresc acele icoane de primavara ben-galeza pe cari statisticil
e nu le
mentioneaza, iar fotografii le evita.
Un om nfometat cersea, la marginea satului. Strigatele lui erau stinse ca ale unu
i cine n
agonie. Plecndu-se sa culeaga banij pe cari i-am aruncat, oasele i s-au ciocnit c
u sonoritati
scheletice ; degetele tremurau si, cu toate eforturile, nu puteau apuca banii. A
tunci, n praf,
ncepu sa multumeasca si sa plnga : Maharajah ! Maharajah !..." Tnguirile lui victori
oase au
adunat cete de nfometati. Copii cu abdomene balonate grotesc si capete spne, murda
re.
Femei cu picioarele umflate si vinele negre ca serpii. Oameni nfometati, cari
42
cerseau banii de arama pentru un pumn de orez si cerseau banii de nichel pentru
sare, pentru
ulei. Ramasesem pironit, n soare, fara puteri sa alung turma de vedenii, fara put
eri s-o satur.
Ce puteau face banii mei ? Cnd le-am mpartit cteya rupii de argint, din sat au veni
t alte cete,
purtndu-si rataciti si triumfal bolnavii, schilozii, orbii, agonicii. Glasurile e
rau ragusite si
gngave. Dumnezeu stie ce implorau si demonstrau n bengali. Cuvintele pe cari le nte
legeam
mi pareau chemari supreme dintr-un naufragiu : apa", sare", tata", moarte"... Si coru
l
dezordonat si salbatic laudnd, cersind, plngnd : Maharajah, Maharajah !..."
Fuga mea putea fi simbolica. Alergam cu pasul tulburat al celui ce ncearca sa uit
e cosmarul.
Glasurile se stingeau. n pragul umbrit ramasese numai cersetorul neputincios ea u
mble. Fuga
mea era fuga albului care a civilizat India mama noastra, India"...
Se apropia amiaza. Am apucat drumul spre fluviu, unde ma astepta inginerul pe ca
re-L
ntovarasisem n supravegherea reparatiei firelor telefonice. Oh ! drum de primavara
sub
soarele Gangelui ! Pe cmpie pluteau curenti fierbinti, cari raneau ochii si patru
ndeau vrtejuri
prin urechi, prin nari. nghiteam vazduhul cald si uscat, cu praf si molima. Vestm
intele mi
erau siroaie. A trebuit sa renunt sa-mi sterg fata.
Ochelari negri cu masca hermetica de piele mi aparau ochii. Cu apa din termos uda
m pluta
castii coloniale. Simteam cum, minut dupa minut, vointa de a ajunge grupul se de
strama.
Muschii pareau descleiati, cu fibrele moarte si prafuite. Oasele erau golite, se
ci si uscate.
Simteam sngele rece, si iarasi simteam sngele fierbinte. Oh ! sa ma culc, sa ma od
ihnesc,
numai un minut, numai un minut...
Instinctiv, coboram spre fluviu. Distanta sfrsita dimineata ntr-un ceas, mi parea a
cum
enorma. Putin cte putin, gn-durile se iroseau. Umblam fara sa vad, fara sa nteleg.
Vntul de
cuptor ncins grabea insolatia.
Priveam batista plina de snge cu un zmbet stupid si ratacit. Imagini si amintiri l
icareau la
rastimpuri n creierul gol. Nu stiu de ce, ma urmarea nceputul baladei : La Pasa vin
e un
arab"... Sub cel dinti pom m-am asezat sa-mi sterg sngele. Uitasem toate regulile
higienice,
tot manualul sanitar cetit cu tocul n mna. Nu stiam cum sa-mi opresc sngele pe care

aspiratia violenta l aduna necontenit n gura, sarat
43
si lipicios. Atunci am ncercat nca o data sentimentul penibil si dezolant al singu
ratatii
cumplite, definitive...
Cu haina alba, mi-am nfasurat capul si am ramas asa, ceas dupa ceas, asistnd la
descompunerea si recompunerea constiintei, joc umilitor si crunt.
Au nceput vedeniile albului sub 110 Fahrenheit. Gradini de legenda persana, chipur
i din
carti scump ilustrate, havuzuri si statui, fantezii si amintiri, refrenuri obsce
ne si crm-peie de
uverturi, exclamatii comice si notatii chimice, fotografiile ruinilor din desert
ul Kathai si
imaginea cartilor lui Sven Hedin de la Imperial Library". Toate necate n fluviul de
snge ce
siroia, lin ca lacrimile, din nari si de la coltul buzelor. Vedeniile erau purpu
rii si fumegau.
Timpul parea o caravana ce se nvrtea n jurul unui tron straniu, camilele pareau min
ute.
(N-as putea lamuri legatura). mi amintesc ca o vedenie s-a ridicat pe tron si a r
ostit nu stiu
ce fraza pe care o cetisem recent ntr-un manual de arhitectura... Partea a doua a
jocului mi
dovedea ca insolatia era trecuta. Pentru ca, de data aceasta, simteam numai o in
explicabila
teama, desi nu ma aflam nici n jungla, nici n desert. Asteptam sa vad licarind tru
purile de
vierme veninos al lipitorilor, spaima albului. Respiratia uscata a cmpului sub ar
sita mi se
parea pasi de fiara. Mii de ochi galbeni, cu vine sngerii, ra-riareau din tufisur
i. Un paianjen
mi s-a suit pe picior, dar simturile mi spuneau ca serpi ma ncolacesc. Am pornit,
atunci, la drum, nepasator de sngele nchegat si prafuit...
Cnd am ajuns grupul, se ntunecase. Inginerul si sfr-sise lucrul si bea whiski cu sod
a-wasser.
Lucrul fusese anevoios, pentru ca unul dintre lucratori se mbolnavise, iar trei f
usesera loviti
de insolatie.
Acum sa ne grabim pna nu ncepe furtuna... Aceasta m-a facut sa privesc cerul, nori
ncepeau sa apara galbeni, cu tuse plumburii, nemiscati. Sahib, e mai bine sa aste
ptam aici..
.
Nu ntelegeam de ce se tem de o furtuna care nu parea prea apropiata.
Dupa zece minute nu ne mai auzeam glasurile.
Trasnetele au izbucnit fara veste. Nu ncerc sa fac literatura ; dar furtuna aproa
pe de tropice
e
de o salbaticie si de o forta nspaimntatoare. Am simtit ca alerg, dar mai trziu am n
teles ca
snt purtat de vnt. Ceilalti si pierdusera, ca si mine, echilibrul.
44
Alergau ca niste umbre cuprinse de panica. Parca ar fi fost miezul noptii si lum
ina fulgerelor
aprindea si stingea dimineata, cu capriciu de demiurg. Alergam si ne strigam, de
-abia auzindune.
Alaturi de noi zburau vietati nevazute, fara snge, cu trupuri de hrtie colorata, m
irosind a
pucioasa si a tamie. Un duh cu aripi albe m-a atins, cutremurndu-ma ; era mantaua
de ploaie
a inginerului. Cine o mai putea opri ? Rnd pe rnd, s-au desprins de pe noi casca,
hainele,
termosul, pachetele lucratorilor. Nu stiu de ce, vedenia pomilor culcati si a ie
rburilor naltate
spre nori cu radacini si cuiburi ma nveseleau. Simteam n trup un puls ciudat; insi
stent si
eruptiv, purtat de nchipuiri si de snge. Nu mai ma nspaimntau trasnetele. Numai inim
a mi
batea, mi batea. S-ar fi spus ca o durere mare mi fusese luata, lasnd n urma ei numa
i amaraciunea golului. Pe spate, pe umeri, pe brate, parca se ncolaceau curentii
electrici. Ma
uimeam ca sngele nu tsneste prin porii deschisi, ca nu sparge timpanele.
La ctiva metri de mine, inginerul ndura aceeasi invazie electrica. Rdea si pastra p
aharul ud
de whisky ntr-un pumn ynat. Se apropie si-mi apuca bratul.
Acum ncepe ploaia, si e aii right ! Dar ploaia nu ncepea.
n goana noastra ntlneam ramuri enorme, maracini smulsi, coperisuri vegetale venite
de cine
stie unde.
Intram n basti, se bucura inginerul.
Nu izbuteam sa disting satul de padure. n sfrsit, cele dinti picaturi, fierbinti Du
pa cteva
minute, nu mai puteam respira. Ploaia lovea, ranea, culca chinuia. Goana ajunses
e anevoioasa.
Alunecam, scrsneam din dinti, ne nghiteam sngele. Nu ne mai purta vntul. Auzeam tipe
te,
chemari. Fara ndoiala, ne aflam n sat. l ghiceam devastat si biciuit, cu copii ngroz
iti n
gropi, cu pasari necate, cu vitele risipite n padure, cazute n puturi, schingiuite,
ragind
agonic, sufocate de curenti electrici si de potop.
Ne-am oprit extenuati sub un palmier jupuit. Inginerul si cauta ceata. Oamenii ne
ajungeau,
adunnd vestigiile atelierului portativ : srme, o cutie cu scule, o scara rupta. As
istam zmbind
la cumplita prabusire a muncii din timpul zilei. Nu aveam timp sa ne privim trup
urile cu
camesile sfsiate, cu zgrieturi adinei, stropite de noroi nisipos. Fetele tuturor e
rau
descompuse. Parul ud parea naclait n saliva. Rsul de diavoli hamesiti lasase dungi
rele. Ochii
erau tulburi, rataciti.
45
Prin ploaie, ajungea pna la noi un plns de spume si lemne, nabusit, strecurat pe su
b pamnt.
Bocetul prevestea napasta. Inginerul ncerca sa-si ascunda nelinistea, frecndu-si n
ervos
bratele goale.
Sahib, e Gangele..
.
Lumina nuntii mi fu strabatuta atunci de vedeniile revarsarilor. Grupul se ntelese
repede.
Lasara cele din urma ramasite ale atelierului si pornira cu pas rar, de drum lun
g, prin ploaie, n
directia contrara.
n jurul nostru, tainica si stranie, simteam vasta respiratie vegetala.
Faridpur (Bengal), aprilie 1029.
La Benares ajunai o data cu soarels. Trenul coboara dinspre Moghul-Sarai si se a
propie de
pod tocmai cnd soarele desteapta bogatia n aur si snge a palatelor, gradinilor s tem
plelor.
Trenul aluneca pe pod, Gangele curge albastru si proaspat, transfigurat pentru ct
eva clipe de
fragezimea unei dimineti indiene. Lespezi de marmora alba coboara n trepte lungi
din fata
fiecarui glmt pna n adncul fluviului. Scaldat n lumina, Eenaresul ntreg pare o cetate

feerica, neverosimila si nostalgica. Priviti-L acum, nchideti ochii si ncercati a
vi-L aminti
pentru mai trau pentru ca gloria'lui suprafireasca dureaza att timp ct trenul lunec
a pe
podul Dufferin, att ct soarele n-a iesit nca din dune.
La gara, Benares si destainuie acelasi aspect mixt de oras indian colonizat. Numa
i ca
mbulzeala e aici mult mai nfricosatoare, iar calatorii cu inevitabila exceptie a t
uristilor
americani snt toti hindusi. De-abia cobort din tren, mi stavileste drumul un convoi

adunat sa primeasca un saddhu, un om sfnt, venit tocmai de la Eadri-Narayan, de p
e culmile
Himalayei, ca sa se scalde n apele Gangelui. Credinciosii se nghesuiesc n fata
compartimentului si-L asteapta sa coboare, ca sa se poata prosterna si culege cu
palma praful
de pe picioarele sfntului. Din alt compartiment, o femeie batrna e co-borta ntr-un p
at de
boala. Ghicindu-si sfrsitul apropiat, bolnava a cerut fiilor s-o duca la Benares
si, dupa moarte,
sa-i arunce oasele si cenusa pe Gange.
Pentru hindusi, apele fluviului sfnt au la Benares inimaginabile virtuti purifica
toare. n
preziua sarbatorilor, terenurile si soselele snt tixite de convoiuri fantastice d
e muribunzi, de
leprosi, de batrni si cersetori venind sa-si ncheie ceasul din urma pe treptele de
marmura
ale ghat-ului. Valurile fluviului spala neodihnit treptele albe ce coboara de pe
mal pna nadnc ntlnesti aci cea mai multicolora multime a Orientului. Femei de fascin
anta frumusete,
nfasurate n voaluri de matase, cu parul despletit si picioarele goale, grele de br
atari se
scalda aici, n vazul tuturor. Pe malurile fluviului sfnt orice deosebire se sterge
, deosebiri de
sex sau de casta, de culoare sau de credinta. Aici ajung toti frati si surori, c
opii ai Mamei
Gange". nainte de a-si nfunda capul n apa, fiecare pronunta acea invocare glorioasa
a
fluviului : Ganga Ma ki jai! Cteodata, cnd apele vin mari si rele, piciorul alunec
a de pe
lespede si trupul e prins de viitoarea galbena. Ct ai clipi din ochi, omul dispar
e, luat de valuri.
Daca mai are timp, fericitul murmura multumirea din urma. Caci moartea la Benare
s e
moartea placuta zeilor. Pe mal, rudele si prietenii nu ndraznesc a plnge pe cel ch
emat de
Mama Gange". Cte o fetita se zbate, ncearca a nota, dar oboseste repede si, odata n
mijlocul fluviului, o primesc n dar crocodilii. Pentru sufletul ei izbavit de suf
erintele vietii, se
zvrl noi ghirlande pe apele Gangelui, flori rosii cu parfumul umed al templelor s
au flori albe
de iasomie...
Ma scapa din nvalmasaia ctiva prieteni indieni de la Colegiul sanscrit. mi urc baga
jele ntr-o
tonga, trasurica ciudata cu rotile mai mari dect trupul, iar noi ne ndreptam pe jo
s spre inima
orasului sfnt. Soseaua parca ar fi drumul catre poarta fermecata, ntr-att de multa
lume se
sbate si se nghionteste pe ea. Ajung n cartierul hindus, nghesuit ntre templele si p
alatele de
pe mal si ntre cladirile strazii principale. Undeva, pe aceasta strada, se gasest
e oficiul postal
si spre el se ndreapta toti pelerinii la Benares.
Negustorii ma apuca de mna ca sa-mi arate porumbite de alamii, elefanti de fildes
nsirati pe
o ramura de ebonit sau saluri de matase cusuta n argint. Un om, care se da drept
sfnt, si
mpacheteaza serpii n cosul de papura, bombanind, poate nemultumit de cei ctiva golo
gani
de arama cstigati. Serpii se ncolacesc lihniti si prodigios, iar circulatia se res
tabileste pentru
cteva minute, ca sa se sugrume iarasi cu ctiva pasi mai sus, n fata unei vaci monst
ruoase cu
cinci picioare, sau a unui ascet pitic. Cteodata trebuie sa urc delusoare de Piet
re sau pamnt,
ca sa fac loc unor femei care se tin de mna
46
47
si nainteaza cu privirile ascunse. Vizitii de tonga striga si femeile alearga nspa
imntate n
stol.
Spre seara, privelistea e si mai bogata. Clopotei, mirodenii, voaluri ca piersic
a, ghirlande de
becuri, facle si luminari si dezleaga jocul si farmecele pe singura strada princi
pala a acestui
oras sfnt.
De cum esti zarit cu casca tropicala si n costum european, te hartuiesc calauze i
ncerte,
baietani inculti si obraznici sau calugari farseuri. Te urmaresc pe ulite, prin
toate ungherele,
si-ti repeta nume de zei indieni eu speranta ca, fiind american, te vor impresio
na. Refuz ctiva
ciceroni improvizati cari se ofereau sa ma conduca la templul maimutelor. l cunos
team din
cea dinti vizita la Benares, vast si izolat templu pe terasele si acoperisurile c
aruia se fugaresc
un ntreg trib de maimute. Fiecare e obligat de legea nescrisa a templului sa cump
ere ctiva
pumni de alune americane si sa le zvrle maimutelor sfinte, cari te mpresoara cu ur
lete si
scncete si-ti smulg alunele din palma. De data aceasta ma ndrept de-a dreptul spre
templul
de aur, aproape de fluviu, ascuns ntre munti de piatra si caramizi, de boltile cl
adirilor vecine.
Orice ulita conduce Ia Templul de Aur si toate ulitele snt mocirloase, caci necon
tenit se ntorc
credinciosii cu hainele ude dupa mbaierea ceremoniaa. Casele snt att de apropiate, nct

lumina cu greu patrunde si mbulzeala ajunge coplesitoare. Din spate te mping cei c
e se
grabesc sa-si aduca ofrandele la templu : barbati cu fruntile unse cu cenusa sau
sofran, femei
purtnd buchete de lotusi si cororate de flori, fecioare cu vase de pamnt pe cari l
e vor umple
cu apa sfnta a Gangelui, copii goi si seriosi. Din fata te opreste la fiecare pas
convoiul celor
ce se ntorc de la scaldatoare, cu parul umed si cu vestmintele leoarca.
Pe margini snt tarabele zarafilor, si cu ct te apropii de templu, cu att zarafii se
nmultesc. Pe
tavi stau mormane de paralute de arama, pe cari pelerinii le iau n schimbul banil
or de nichel
si argint, ca sa poata darui pe fiecare lepros ntlnit n cale, pe fiecare batrna milo
aga si
fiecare brahman. Peste tot snt altare, unele scobite n peretii palatelor, altele i
mprovizate n
vreo dugheana, si n fata fiecarui altar sta un preot brahman, adunnd paralutele. L
a cte un
colt te izbesc de sus flamuri colorate, fsii lungi de pnza ; snt hainele celor cari
s-au mbaiat
si asteapta pe terase uscarea singurului lor costum, naintezi greu, lovind necont
enit si
cerndu-ti necontenit iertare n bruma de hindustani pe care o stii. Pretutindeni n-tl
nesti
batrne sau fecioare cu albii ntregi de petale de tran-48
dafir, de iasomie si coronite rosii. Ca sa te poti apropia de curtea Templului d
e Aur, trebuie sa
cumperi ghirlande si sa le oferi preotului, mpreuna cu un ban de argint. Numai as
a vei fi
ngaduit sa privesti din curte idolul simbol al lui Shiva ridicat n piatra si strop
it cu rosu,
magnific, grotesc si nspai-mntator.
Cobor de la templu spre ghat, catre una din acele terase n amfiteatru, cu trepte
de piatra, pe
cari se ard mortii si unde se scalda vizitatorii. Scaldatul era n toi si apa ajun
sese aici batuta cu
ml, grea de petale si coroane. Se zareste la spate, nal-tndu-se din babilonul de cl
adiri
ntunecate, moscheea lui Au-rangzeb, superba si eleganta, purtnd semiluna ntr-un ora
s
alcatuit cu totul si cu totul din temple hinduse. Si ct de frumoasa si ispititoar
e ar fi privelistea
aici cu privirea prinsa ct tine ochiul de toate ghat-urile si templele oglindite n
ape tot
nu te poti stapni sa nu tremuri de ciuda si de scrba. Caci la dreapta si la stnga t
a se ard
cadavre. Si este peste putinta de nteles ct de ngrozitoare este mireazma aceea de c
arne fripta
purtata de vnt deralungul malului. Poate de aceea snt hindusii
vegetarieni...
Ma apropii, ca sa asist la ceremonie. Cadavrul e asezat pe o bucata de lemn, nfas
urat n crpe
albe, iar n jurul lui copiii, rudele, preotii. Nici unul nu e trist. S-au aranjat
n grup, pentru ca
fotograful le face semn sa se strnga n jurul mortului. Privesc toti, fix, resemnat
i, aparatul
fotografic si asteapta. ndata ce fotograful a sfrsit si se retrage spre zid, oamen
ii locului iau
cadavrul din mijlocul celor cari l-au avut pna acum, si-L proptesc pe o sarcina d
e lemne. Apoi
l acopera cu vreascuri, l preseaza cu lemne lungi, i pun pe picioare o buturuga, su
b cap o
radacina uscata si peste tot mping coceni, taciuni, surcele.
Cnd ncepe a arde, mortul parca ar voi sa se ridice din mormanul incendiat. Trosnes
te, se
misca, apoi e nghitit bucata dupa bucata sub ochii senini ai celor carora le-a fo
st drag.
Numai cte-o baba, cte-o sora sau nevasta mai slaba de nger sterge cteva lacrimi. Cei
lalti l
privesc si-L fericesc n gnd, ca s-a ndurat soarta si L-a chemat din aceasta vale a
plngerii.
Ctiva corbi asteapta posaci n vrf de par ars. Dar parca ghicesc ei ca nu le va ramne
nimic
de ciugulit. Caci nainte de a se fi sfrsit incinerarea, cioclii iau cenusa si oase
le si chiar brate
sau picioare ntregi nca nearse si le svrle n Gange. Printre flori si printre barci r
azlete,
trupurile arse sau trupurile ntregi pornesc pe Gange n jos. Se vor fi oprind, poat
e,
49
50
pe vreun ostrov de nisip sau printr-un ochi de apa statuta si daca vor fi scapat
de pofta
crocodililor corbii si vulturii i vor gata. Caci alta soarta, pentru hindusi, lut
ul omului nu
merita... Melancolic, parasesc ghat-ul funerar, caci la capatul scarilor de marm
ora, sus, s-a
adus alt mort ; de astadata vreun biet sarman, poate o femeie, caci n-are nici f
otograf, nici
lemne multe. Va porni jumatate cenusa, jumatate trup, pe Gange.
Urc stradela obscura si, printre case, printre curti cu ziduri albe, printre tem
plele marunte,
ajung pna la marginea de sud a Benaresului, la Asi-Ghat. Gangele e aici curat si
albastru, iar
cheiul e o mare de flori. Nici scaldatoare faimoasa, nici gradina funerara nu e
acest Asi-Ghat.
Dar de aici Benaresul se desfasoara n toata frumusetea lui barbara si obosita. De
aici,
barcagiul ma duce prin mijlocul fluviului, vslind alene, caci a trecut de miedul
zilei si din
luntre privesc n voie terasele pe cari necontenit se scalda oamenii si necontenit
se ard mortii.
n alta luntre din fata mea, o pereche americana n voiaj de nunta ncearca sa fixeze
un aparat
de cinematografiat pe un scaun nalt de zidar. Tocmai se scalda familia unui rajah
ntr-un ghat
privilegiat si nchis din trei parti. Dar barcagiul coteste ne-dibaci si scaunul s
e rastoarna cu
aparat cu tot, spre hazul celor de pe mal si parerea de rau a femeilor rajahului
.
Cu ct amurgeste, cu att cheiurile se golesc si circulatia pe ulitele templelor se
normalizeaza.
n amurg, o boare de lotusi si cenusa razbate pna n centrul orasului.
Ratacesc pe strazi launtrice, ndreptndu-ma catre Colegiul sanscrit. A trecut ceasu
l ispitelor ;
ispita stolurilor de fantome pe terase (pasari sau femei ?), ispita dughenelor,
cu creatii n
alama, ispita tuturor acelor senzatii nenregistrate n lexic, aeriene sau carnoase.
n orice casa
se afla, probabil, un armoniu si cel putin o soprana. Numai astfel se explica li
tania
nentrerupta care se apleaca asupra strazii. Dar numai Benaresul ar putea explica
farmecul
nelinistit pe care-L poarta acele tnguiri monotone si adagiul mohort al orgei indi
ene. n acel
ceas o nedefinita mpacare strabate pamntul. Din sngeriu, cerul ajunge tot mai albas
trui, tot
mai ntunecat si mai rece. E ceasul iubit de femei, pentru ca atunci mbraca cele ma
i
scumpe sari, si parfumeaza parul cu ulei de scortisoara, dezvelesc boboci de lotu
si si ies pe
terase. Anevoie le poti ghici, napoia parapetului de piatra, sus,cu voalul fluturn
d, cntnd
sau recitind poemele zilei. Cina se nnopteaza bine, viata teraselor se sting. Num
ai cte o
ndragostita ramne pna trziu, muta, resemnata. Dar aceste singuratice snt rare, surpri
nza0
tor de rare, caci n India fetele nu sufera crize sentimentale si dragostea lor tr
ece lent de la
parinti la sot, fara ezitari sau tangente de proba.
Pe ct e de zvapaiata si congestionata ziua, pe att e de sobra noaptea. Si nu ai se
nzatia ca te
afli ntr-un oras adormit, ci ntr-o imensa comunitate care sopteste n taina, care ve
gheaza sau
se roaga. Cte o fereastra luminata, ct o chemare, cte un fosnet, acolo unde n-ai fi
banuit ca
vegheaza oameni, te fac sa simti ca viata nu s-a stins, ci s-a recules, si afli
ca n fiecare casa
plpie aceeasi milenara viata familiala, acelasi veghi de noapte.
E un sentiment nencercat ; cetatea care tace o clipa cu gndul la soare care va ras
ari a doua
zi si apoi adoarme. Aceea si taina a noptii orientale, nascndu-se, ca orice taina
, n fiecare
noapte.
KUMBH-MELA LAALLAHABAD
n India Centrala, ntre deserturi fierbinti si cmpii lncede acoperite cu orez, la ntre
taierea
celor doua fluvii sfinte, Gangele si Jumna, se afla Allahabad, cetate veche de t
rei mii de ani.
Hindusii i spun Prayag. Mahomedanii l-au numit Allahabad. Aci se mplineste, o data
la
doisprezece ani, cel mai mare festival religios din ntreaga Indie. Aici e salasul
sfintei ntre
sfinte sarbatori : Kumbh-Mela, cnd se scalda zilnic un milion de pelerini n mpletir
ea apelor
celor doua fluvii. Ultima Kumbh-Mela s-a savrsit n ianuarie 1930 ; urmatoarea va a
vea loc
n 1942. O data la doisprezece ani, India ntreaga tresare ; satele se nelinistesc,
manastirile
ramn desarte, de prin vagaunile Himalayei se scoboara schivnici goi si acoperiti
cu cenusa,
de pe tarmul Malabarului, de la Capul Comorin, din golful Bengalului, din Himala
ya, din
muntii Vindhya, din desertul Bikaneerului, de pretutindeni, coboara convoiuri de
carute, cete
de calugari, pilcuri de vagabonzi, gloate de leprosi, suite de rajahi, trenuri c
u trgoveti,
harabale nchise cu perdele albe, tixite cu femei multime prodigioasa, nsetata de s
fintenie ;
hagiii Kumbh-Melei.
Cu doua saptamni mai nainte, liniile ferate ce duc la Allahabad snt aglomerate pna l
a
asfixie. Prin gari asteapta sute de pelerini, dormind pe lespezile de piatra, mncn
d din sac si
nelinistindu-se de cte ori trece vreun tren. Atunci ei se
51
reped cu tot avutul lor pe peron si ntreaba : Kider jaiga ? Pra yag jaiga ? (adic
a : Unde
merge ? la Allabahad ?"). Trec tre nuri cu treizeci de vagoane de clasa a IlI-a n
cari oamenii s
sfintii snt striviti zile si nopti, si totusi la fiecare statie alt mii se reped,
rup cordoanele de
paza, navalesc pe peron ci biletul n mna si striga nencetat : Prayag ! Prayag I
N-am sa uit niciodata noaptea de 25 ianuarie care m-a dus de la Calcutta la Alla
habad. Dupa
ce am trecut de Benares, caldura ajunsese coplesitoare. Eram n toiul iernii, dar
calatoream
spre India centrala, si cele doua ventilatoare electrice nu mai erau suficiente
pentru un
compartiment inimaginabil de tixit. Nu se mai putea misca nimeni. Lnga usa se fix
ase un
voinic, care se cobora o data la trei gari si ne aducea apa, banane si portocale
. Intrasera
oamenii pe ferestre, se suisera pe cuiere, se ncolaceau pe rafturi, se ghemuiau p
e sub banci.
Au lesinat doua femei si un copil, dar au ajuns asa lesinati la Allahabad, pentr
u ca orict am fi
dorit noi, nu ne puteam nghesui mai mult ca sa le facem loc ; nici nu ne puteam m
isca sa le
dam ajutor. Am calatorit asa ceas dupa ceas, aiuriti de caldura, cu viziuni de f
ebra, ascultnd
aceleasi gemete, acelasi zgomot de roti si aceleasi tipete de oameni striviti n g
ari. Treizeci de
vagoane, din cele treizeci de mii ndreptndu-se catre Kumbh-Mela...
n ziua de 29 ianuarie, Mela si atinse apogeul. Cu doua zile mai nainte, gara si ora
sul au fost
att de mult blocate de cele patru milioane de pelerini, nct trenurile se opreau cu
o i statie
mai nainte si de-acolo, cale de zece kilometri, calatorii o porneau pe jos, cu ba
gaje si
servitori, ca sa ajunga a doua , zi n zori pe cmpia Kumbh-Melei de la marginea All
ahabadului. Dar si soselele au devenit n cteva ceasuri nencapatoare j pentru exodul
delirant de
carute, de camioane, de masini, de i drumeti. Si atunci, din toate unghiurile or
asului sfnt,
peste ] cmpuri, peste balti, trecnd dealurile fierbinti si plantatiile de orez, ba
tuti de nisip si
asfixiati de praf, au nceput sa se co- 1 boare convoiuri fantastice si pitoresti,
naintnd agale,
tnguin- j du-se, strigndu-se, bucurndu-se n cele cteva sute de limbi j ale Indiei...
Cine n-a dormit pe cmp, n noaptea de 28 spre 29 ianuarie, n-a vazut Kumbh-Mela. Ca
ci a
doua zi a fost marea si terifianta procesiune a celor cincizeci de mii de sfinti
, de eremiti si de
calugarite si drumul fixat convoiului din inima taberii . pna pe malul Gangelui e
ra
de mult strns ntre doua ziduri de privitori. De cu seara, venisera sute si mii de
oameni, de
femei si copii si-si asezasera legaturile pe marginea soselei 52
improvizate. Au dormit acolo, lnga frnghii si pe ct e de arzatoare ziua, pe att e de
rece
noaptea n acest oras de margine de pustie. La doua de dimineata, tabara ncepu sa f
reamate.
Camilele procesiunii nechezau nelinistite, umbre de ela-fanti se zareau printre
corturi, soapte
si rugaciuni se auzeau din ntuneric. Ardeau globuri electrice numai pe marginea d
rumurilor si
la intrari. Dar cine ar fi putut spune pna unde se ntinde tabara aceasta cu propor
tii si spaime
de cosmar ? Corturi se zareau ct putea cuprinde ochiul. ntunericul dina-poia barac
ilor, a
grajdurilor si a spitalelor de cmp era o comoara de surprize. De aci vedeai ridicn
du-se
ctiva asceti goi si halucinati, trecnd o clipa prin cercul palid de lumina al glob
urilor si
disparnd apoi n alt ntuneric. Lnga un foc, printre pareri de fum, te spaimntau fete d
e
schivnici singuratici sau de fachiri tlhari. Daca nu calci atent, lovesti vreo fe
meie ce doarme
nfasurata n scoarte. Nu stii ce poate fi: o cersetoare, o leproasa sau sotia vreun
ui latifundiar.
Caci aci nu poti deosebi nimic ; ntunericul si praful, oboseala si nelinistea cu
care fiecare
asteapta ziua cea mare a procesiunii sterge limitele sociale, anuleaza rangurile
si aduna pe
toti sub acelasi vestmnt umil al pelerinului.
Globurile par sori palizi n ntunericul rece al taberii. Si, deodata, cineva a dat
semnalul
desteptarii. Din cortul unde dorm eu, oaspete al calugarilor din secta" lui Swami
Vivekananda, ascult zvonurile, astept si tremur si eu de acelasi nghet si aceeas
i nebunie. Nu
ndraznesc sa ma scol pna ce nu ma bate pe umar prietenul meu Swami Nilakananda. Ie
sim
nfasurati n salurile de par de camila daruite cu o zi mai nainte de un bogatas din
Kathiavar.
Ne ndreptam spre focul unde ni se fierbe ceaiul. Nu recunosc pe nimeni dintre pri
etenii mei,
caci fiecare e mbrobodit n saluri, cu turbane magnifice, si ntunericul nu le tradea
za dect
trupurile, moi si anonime, asemenea umbrelor. Dar n jurul focului ne regasim. Iat
a pe Swsmi
Omkar, guraliv si glumet, cum l-am cunoscut de mult la Belur. Celalt, posac si m
acerat de
posturi, e Swami Krishnananda, despre care nimeni nu stie nimic altceva dect ca a
venit din
muntii Afganistanului si a fost cndva sef de comitagii. Calugarul cu barba neagra
e profesorul
de sanscrita. Bucatarul care ne mparte canile de ceai e vestitul comentator vedan
tin, Swami
Madhvananda.
Ne ncalzim cum putem cu ceaiul, pe care l bem amestecat cu lapte, fara pine. Apoi n
e
ndreptam spre centrul taberii, ca sa apucam loc bun, aproape de frnghiile cari fac
hotarul
procesiunii. Ne asezam si noi, jos, cu picioarele ncrucisate, asa
cum stau toti caci stau de multe ceasuri si vor mai sta. Cnd se revarsa zorii, nce
pem a ghici fetele
si fiecare intra n vorba cu vecinii. Dar si aici, ca si n tren, nimeni nu se poate
misca. Pentru ca fiecare
locsor e ocupat si nimeni nu are curajul sa treaca prin aceasta mare de oameni,
asezati cu picioarele
cruce. De abia la opt dimineata ncepe procesiunea. O deschide un convoi de naga,
cinci mii de asceti
goi, unsi cu cenusa, de astadata cu totul si cu totul goi. E un juramnt al sectei
acesteia umilinta prin
goliciune si fiecare naga e dator sa defileze cel putin o data n viata lui cu tot
ul si cu totul gol la marea
procesiune din Kumbh-Mela. Trec siruri de cte patru, tinn-du-se de mna, cu trupuril
e uscate, arse de
soare, crapate de gar, acoperite cu cenusa, cu pletele lungi adunate coc pe frun
te sau lasate laiet pe
umeri. Trec aproape alergnd, ndreptn-du-se catre fluviu, impasibili si reci ca si g
heturile de unde au
cobort. Nu le pasa de nimic, nici de femeile cari i privesc, nici de urtimea bolnav
a si schiloada a
trupurilor lor. Asta vor sa dovedeasca si ei : ca trupul e vremelnic, frumusetea
nchipuire, iar farmecele
trupului o amagire ascunsa prin Vestminte luxoase. Orice trup, nsa, tot pamnt ajun
ge si convoiul
de naga dovedeste cu prisosinta ce au ajuns trupurile lor.
Spectacolul e prodigios si nmarmuritor. Masa de privitori si privitoare nu tresar
e, nu reactioneaza. Ei
cunosc de mult dogmele acestea ale vremelniciei. Si apoi, un naga a renuntat sa
mai fie om ; e numai
servitor nevrednic al Dumnezeului lui. Swami Nilakananda mi spune, ghicindu-mi gnd
ul : Cunosti
ntmplarea unei mari si sfinte calugarite din vechime, Gargi Devi ? Ea se prezentas
e odata n fata
regelui, la o adunare de nvatati si pustnici, goala. Regele si sfetnicii au prote
stat indignati mpotriva
nerusinarii calugaritei. Dar Gargi Devi i-a ntrebat : De ce va pierdeti mintile n f
ata unei femei
goale ? Oare nu snteti si voi femei ? E oare alt barbat n lume dect Brahman, Dumnez
eul si Creatorul
nostru ?" Sfetnicii n-au mai avut ce raspunde. Iar pilda aceasta a calugaritei G
argi Devi ti lamureste
de ce Indienii socotesc firesc convoiul nud la cea mai mare sarbatoare colectiva
religioasa a lor !
M-am multumit cu explicatiile lui Swami si mi-am ntors din nou ochii asupra proce
siunii. Scena se
schimbase ca prin minune. In locul convoiului de naga,, naintau acum, lent si imp
erial, elefanti cu
baldachine de purpura si aur, cu coltii slefuiti si cu fruntea mpodobita.
n jurul elefantilor, servitori si calugari cei dnti cu nestemate bogate si cu turba
ne n culori
bengaleze, ceilalti goi si mardari, umblnd abatuti si dantuind sinistru cu ochii n
soare. In baldachine,
printre matasuri cusute cu fir de argint, 54
pe perne de despoti asiatici, nconjurati de aurarii si giuvae-ruri, racoriti de e
vantaiuri fantastice din
pene de paun tronau maestrii spirituali ai diverselor secte hinduse, superiorii
mnastirilor bogate,
protejatii maharajahilor, unii tlhari, altii sfinti, dar toti pastrnd aceeasi priv
ire dispretuitoare, zmbind
multimilor cu un zmbet gol si multumind aplauzelor cu nclinari caraghioase din eva
ntai. Elefantii
treceau, sarabanda continua, naintea si napoia baldachinelor, cte un extatic intoxi
cat de gloria
mnastirii urla o lauda lunga, acompaniata de refrenul privitorilor si apoi alti e
lefanti si mai luxos
mpodobiti, cu o garda de camile calarite de asceti saltimbanci, si alte nume ilus
tre treceau din gura n
gura prin multime, alte urale, alte laude. Si deodata, ntre doua procesiuni de el
efanti, se iveste
convoiul calugaritelor cersetoare ; aproape goale si ele, despletite si spoite c
u cenusa pe fata, cu
trupurile stlcite si aspre, asa cum au ajuns din pustietatile lor, aici, la Kumbh
-Mela. O icoana a Indiei,
trecerea aceasta de la luxuriant si superb la umil si insignifiant. O icoana nea
semuita a acestui arm n
necontenita zbatere ntre extreme, a tarmului cu aur, nestemate si lepra. Calugarit
ele nainteaza fara
vrsta sub masca de cenusa si nu-si ascund goliciunea dect cu o zdreanta sau o piel
e de antilopa. Deabia au trecut ultimele siruri, si alte baldachine se vad miscnd
deasupra multimii de privitori. Cum
stau toti jos, elefantii parca ar calca ntre pitici.
n fata mea, un ziarist fotografiaza si nseamna ntr-un carnet tot ce-i spune calauza
lui, un cercetas
indian, unul din cele cteva sute de cercetasi cari tin 'ordinea n tabara, alaturi
de voluntarii nationalisti.
Departe, rasarind semet dintre pigmeii orientali, doi americani fotografiaza cor
tegiul de pe spinarea
unui elefant. La dreapta lor, un alt elefant poarta o familie de albi amuzati, c
ucoane cari fumeaza si fac
spirite, domni cari compatimesc nefericita si salbateca Indie.
Cortegiile se ndreapta spre fluviu si dupa ele plcuri compacte de pelerini. Se apr
opie ceasul
unsprezece. Probabil ca o jumatate de milion s-au scaldat pna acum''. mi spune Swam
i. Ne hotarm
sa ne scaldam si noi cu cealalta jumatate si ne ridicam. Cu protestari, cu scuze
trecem agale printre
miile si miile de privitori. Ne adunam toti si ne apropiem de Gange, caci o barc
a imensa ne asteapta sa
ne duca pna la mbucatura calor doua fluvii unde apele snt cu totul si cu totul sfin
te n aceasta zi
mare. Pe tarm, nu se vede nimic altceva dect catargele caicelor din larg, flamuri
le corabiilor si
vestmintele celor cari se scalda. Mintea nu-si poate nchipui atta multime. Tot tar
mul celalt e tixit de
barbati si femei scaldndu-se laolalta, intrnd n apa pe unde pot, cu hainele ude, cu
parul
55
umed, rugndu-se, tipnd cnd si pierd copiii, rznd cnd cte unul a fost aruncat din cai
otnd
catre larg, napoindu-se si murdarindu-se din nou pe mal, revenind, mbrncind o mare
de lipitori
albe, asa se vad din mijlocul fluviului. Nicaieri, nici la ctiva kilometri n josul
sau n susul fluviilor,
nu i se mai gaseste un loc curat. n mijloc, unde curentul e puternic, se opresc c
aicele bogate si acolo
se scalda, tinndu-se cu minile de bord, femei si fecioare attea si att de goale ct n-
a vazut
niciodata un ochi european. Nu se poate distinge nici o figura, nu-ti ramne n mint
e nici o expresie
pentru ca sute si mii rasar prodigios n acelasi loc, si n clipa urmatoare snt nlocui
te de alte sute sau
de alte mii. Nu se face nici o deosebire de sex sau casta. Cu vestmnt sau fara ve
stmnt, tot una e
caci Kumbh-Mela tot att de sfnt ramne, iar Gangele tot att de purificator. Ne sfrsim
baia si
ramnem n umbra pnzelor sa privim. E ultima zi de Mela si caldura creste minut dupa
minut. Dar
multimea de abia a nceput sa vina.
Azi s-au scaldat mai mult de un milion, mi spune prietenul meu, Swami.
AMRITSAR SI TEMPLUL DE AUR
n partea de miazanoapte a Indiei, n apropierea Himala-yei, se afla Amritsar, orasu
l templului de aur.
Aici vazduhul e limpede si n amurgit bate vnt nmiresmat din padurile de eucalipti.
Soarele apune cu
acea majestate obosita a Indiei si deodata zarile se transfigureaza, soseaua se n
sufleteste si padurea
ajunge tainica, primejdioasa, impenetrabila. Numai calul trasuricei cu doua roti
bate acelasi trap
indiferent si resemnat, numai vizitiul a ramas acelasi barbat nepasator cu ochi
de haiduc. Dar noi,
acesti doi pelerini nfrigurati pe drumul templului de aur, noi simtim si ne nchipu
im ntreaga drama
nserarii n padure.
Caci de pretutindeni se desprind zvonuri ciudate, zgomote
seci, alunecari de pe trunchiuri, rasuciri de liane parca s-ar
destepta serpi fermecati, parca ar tresari pauni nevazuti. Cine
stie cte taine nu se ascund la dreapta si la stnga drumului
nostru. Caci, iata, soprle cu gusa inelata si coama de balaur
sar de pe ramuri, ne cad pe umeri, se rasucesc ca veveritele si
sar iarasi, cu zgomot inert, nfricosator, pe soseaua brumata.
n cteva minute, se ntuneca. Arborii capata siluete fantastice
56
si licuricii ncep a zbura, roi de scntei. O padure primordiala, nesfrsita si nentele
asa asa e padurea
de eucalipti pe care o strabate calatorul ce se apropie de Amritsar venind din K
a-piirthala.
O saptamna ntreaga am ratacit noi printre palatele si vilele din Kapurthala. O sap
tamna nostalgica si
inutila, caci Kapurthala e asemenea unei cetati-decor, ntlnind la fiecare pas un p
alat de marmura alba,
sau o vila cu balcoane rosii, sau un lac cu pavilioane. Si am plecat din Kapurth
ala, cu tristetea ca am
lasat n urma nca un salas al visului, dar cu bucuria ca ne ndreptam spre orasul glo
riei si martirilor
Sikh. Ne astepta n Amritsar sarbatoarea nationala a acestui popor viril si su-oer
b : Sikhii. Ne astepta
sarbatoarea zilei de nastere a marelui Guru Nanak, patronul lor.
Cu cta nfrigurare n-am privit noi, n noaptea aceea de noiembrie, rasaritul lunii !
Ochii nu ne-au fost
furati de jocul lunar pe meterezele Kapurthalei. Nu. Nici nu ne-am oprit fascina
ti n fata vreunui palat
leit ca din basme ; si nu ne-au obsedat viziuni poare cnd n dreapta si n stnga noast
ra licareau blocuri
de lespezi albe sau oglinzile lacurilor attor principese, ntlneam n singuratatea pad
urii, pe soseaua
nebatuta de nimeni, aceeasi vraja a Indiei necunoscute si hulite ; vraja vietii
ei salbatice si tari,
dumnezeiasca n nepasarea si bucuria oi, bucurie stridenta n creatie si n joc, bucur
ie senina n moarte.
Parca adulmecam din Amritsar chemari si soapte. Si n fermecarea noastra, staruia
o singura parere de
rau ca, poate, Amritsar va fi nca o dezamagire, asa cum au fost attea locuri si co
tati din India, despre
cari am auzit prea multe si ne-am nchipuit prea mult.
Dar de data aceasta n-am fost dezamagiti. Caci ce nsemnatate ar fi putut avea fap
tul ca, a doua zi de
dimineata, am fost arestati n piata si adusi sub garda la politia garii ? Ca am f
ost tinuti doua ceasuri
nchisi, pna ce s-au ncheiat cercetarile de rigoare ntr-un oras bntuit de revolta civi
la ? Si ca am
plecat sub escorta militara, dupa ce am fagaduit ca nu vom discuta, nici accepta
sa auzim nimic de la
localnici n ceea ce priveste desobedienta politica ? Era n toamna anului 1930, cnd
cincizeci de mii
de nationalisti indieni se aflau n temnite. Eram n India de Nord, provincia care a
suferit cel mai
aspru, n care nici un strein nu se putea misca fara permisie, n care fiecare necun
oscut putea fi un
agent revolutionar si fiecare indian un fauritor de bombe. Dar ce pretuire am fi
putut da noi acestor
mizerii marunte si iritante cnd n fata noastra se
57
ntindea orasul visat de ani, iar undeva, ascuns sub portile sij boltile sumbre, t
emplul lui de
aur ?!...
Umblam asa cum se umbla ntr-un oras indian ; cu ochii n toate partile, fara a pute
a savura
nimic. Femeile n pijamale albe si verzi, cu saihuri scurte si salbe de aur pe pie
ptar femei
cu obrazul alb si cu umbletul semet al indienelor de miazanoapte. Ochii poarta n
priviri,
alaturi de inevitabila fascinatie a oricarei femei orientale, o mndrie retinuta d
ar puternica. Ele
snt femeile ce si-au batjocorit barbatii cnd s-au ntors: odata de la lupta sub pret
ext ca
orice rezistenta e zadarnica.! Ele si-au amenintat barbatii ca, daca nu se napoia
za, le vor lua
vestmintele de razboinici, le vor da haine femeiesti si i] vor pune sa legene cop
iii si sa
pregateasca bucatele, pornind ele mpotriva navalitorilor. Drept care barbatii au
plecat dinj
nou si nu s-a mai ntors niciunul.
Aceasta s-a ntmplat de mult, pe vremea lui Guru Nanak, prin veacul al seaptespreze
celea.
Dar cu ctiva ani n urma, no- '. rodul Sikh a dat pilda de acelasi eroism de care s
unt mndre
femeile lor. Cinci sute dintre ei, din clanul Akali, convertiti la doctrina rezi
stentii pasive a lui
Mahatma Gandhi, si-au propus! sa cucereasca" un pom. Si n fiecare dimineata trimit
eau o
echipa din acesti tineri sa cuprinda pomul n brate. Fireste, s-a mpotrivit politia
. Dar tinerii n-
au vrut sa paraseasca pozitia, desi n-au vrut s-o apere cu forta. Si atunci au f
ost batuti, au fost
batuti crunt, sngeros, pna ce au cazut n nesimtire. Si cum cadea o echipa, venea al
ta sa-i ia
locul. Fara ca nimeni sa crcneasca, fara ca nimeni sa ridice bratul. Agonia a dur
at cteva
zile, pna ce toti cinci sute au fost doborti. Dar ei si-au tinut cuvntul, cuvntul da
t lui
Mahatma Gandhi, non-vktlenta, si cuvntul dat lor nsile, de a,nu renunta la pom dect
atunci
cnd si pierd simtirea. Faptul acesta de renuntare la forta fizica e cu att mai form
idabila cu ct
Akali Sikhii snt de o violenta legendara, si pentru cea mai nensemnata insulta, ei
ucid. De
altfel, fiecare poarta, chiar acum n timpul revolutiei civile, un cutit la bru si
fiecare din ei are
o arma. Iar eroismul acesta e mpartasit de ntreaga comunitate ; victoriile lui apa
rtin si femeilor si copiilor. De aceea femeile te privesc drept n ochi, cu sursul
lor distant si nepasator.
Alaturi de ele, unele femei din India par sclave.
naintam pe ulita bazarului. Toata lumea e nfrigurata de asteptarea focurilor pe ca
ri le vor
aprinde si artificiile explozibile pe cari le vor detuna la caderea noptii. n toa
te dughe-nele se
vnd luminari si artificii, bombe de argila si sageti cu pulbere, cercuri dinamina
te si baloane
incendiabile. La toate
58
colturile se vnd flori, ghirlande, coronite si parfumuri. Caci fiecare credincios
trebuie sa
viziteze dimineata templul si sa depuna ofrande n fata Cartii Sfinte scrise de Gu
ru Nanak, pe
nume Guru Granth.
Sntem dusi de curentul viu cu flori si mirodenii. Ajungem si nm. o data cu sirul
de oameni
cari ne poarta. Templul se descopera deodata, minune cu totul si cu totul de aur
, n mijlocul
unui lac pietruit si ncins din patru parti cu cheiuri de marmura. Parca ar fi o j
ucarie, ntr-att
de perfect si ireal se ridica n locul apei, oglindindu-si turlele aurite si crene
lul poleit. E
nefiresc si nmarmuritor templul acesta n mijloc de loc, lnga care se aduna zeci de
mii de
Sikhi ; barbati nalti, cu turbane de matase colorata, cu barbi de razboinici, ncin
si cu bruri
scumpe, cu pumnale si iatagane ; femei cu pijamalele lor nepretuite, n culori ce
odihnesc
privirea, cu cositele negre si parfumate pe umeri, cu talpa piciorului rosita ;
copii carora
proportiile turbanelor albe si albastre le dau un aspest de paji orientali la ba
l mascat.
Cum ajungem n fata portii cheiului, trebuie sa ne descal-tam. Pantofii i lasam n gr
ija unor
oameni prodigiosi, cari ti recunosc imediat ncaltamintea printre cele cteva zeci de
mii de
perechi aidoma si napoiaza, pantof dupa pantof, n vrful unui baston. Scoatem de ase
menea
tigarile pe cari le avem asupra-ne si le ncredintam aceluiasi paznic al papucilor
. Daca am fi
avut cu noi alcool, ct de putin si sub orice forma, ar fi trebuit sa-L lasam si p
e el ; caci religia
Sikhilor nu ngaduie nici un fel de atingere de tutun si alcool.
Patrundem condusi de cercetasii sikh, cari snt nsarcinati sa explice vizitatorilor
streini
istoricul templului si mersul ceremoniei. Cu picioarele goale, ocolim cele patru
cheiuri,
nainte de a apuca pe podul de piatra ce leaga templul de uscat. Si fiecare si are
bratele
ncarcate cu flori si de pretutindeni se nalta mireasma aceea intoxicanta a ofrande
lor vegetale.
Dar cercetasii nostri stiu sa ne faca loc. nainte de un sfert de ceas, iata ca am
ajuns la poarta
templului. Pas cu pas, cu rasuflarea ritmata de emotie, cu trupul prins ntre sute
de trupuri
naintam, n mijlocul templului, n fata Cartii Sfinte, un covor ntreg e ncarcat cu flor
i.
Depunem ghirlandele cu o plecaciune si un preot carunt, un guru, rupe cte un bobo
c de la
buchetele ce mpodobesc cartea si ni le da .
Templul Sikh e singurul templu indian n care snt acceptati toti oamenii, de orice
religie si de
orice rasa ar fi ei. O cladire simpla, fara idoli si fara draperii. O ncapere cen
trala, sobru
decorata, n mijlocul careia, pe un tron, se afla Guru
59
Granth. La o anumita pagina din aceasta carte sfnta, n fie-] care sarbatoare, cte u
n guru
citeste din nvataturile nteep- j tului si vajnicului Nanak. n restul ncaperii flori s
i mirodenii. n aceasta zi, cea mai mare pentru Sikhi, templul ntreg e covrsit de fl
ori. Si oamenii nu
daruiesc flori numai templului, ci si lacului. Deja pe meterezele cheiului se nsi
ra tnici candele
de lut ars, pe cari le vor aprinde n nserat. Snt mii si mii de asemenea candele, as
ezate pe trei
rnduri. De cum apune soarele, copiii ncep a le aprinde, una dupa alta. Cnd se nserea
za bine,
templul e nconjurat de acest triplu colier de Iu- ! minite ; iar oglindirea cande
lelor n lac l fac
sa tresara, sa plpie asemenea sclipatului unei comori.
Noi ne-am urcat deja pe terasa portii ; poarta magnifica din piatra alba care nch
ide si apara
intrarea spre podul ce duce la templu. De aici, de sus, nu stii ce sa admiri mai
nti ; feeria
copilareasca si fantastica a templului pazit de trei siraguri de candele sau cet
atea care ncepe
sa se lumineze. Caci n tot Am-ritsarul se sarbatoreste cu lumini vii si colorate
ziua de nastere
a lui Guru Nanak. n fiecare casa a ramas cel putin un om ca sa aprinda torte la u
si, candele la
ferestre si artificii pe terasa. Snt ctiva nerabdatori cari zvrl n vazduh cele dinti
traiec- 1 tori
orbitoare. Dar semnalul luminatiilor l da poarta templului. De aci, cnd ntunericul n
cepe sa
se nchege, pornesc rotile cu pocnitori si srapnele rosii. ndata, din cele patru tu
rnuri ale
meterezelor naltate la colturile cheiului, se aprind focuri ben-galice. Umbrele v
erzi se ridica,
se aprind si pier, deasupra lacului.
Obuze n miniatura se sparg mult deasupra capetelor no; tre scnteind n ciucuri staco
jii.
Snt unele cari se desfac ca o corola verde-violet si se sting cu greu, cobornd pna
deasupra
apelor. Snt altele cari si latesc pulberea ca un urias voal de mireasa, argintat s
i aerian. Unele
par traiectorii de jaratec, bici incendiat trosnind si scaparnd ca un fulger. Alt
ele par potire de
sticla topita suspendate ca printr-o minune printre cioburi si cristale cari cad
vertiginos.
Oamenii lucreaza ntruna, attati si fericiti, caci pentru sufletul martial al Sikhu
lui, orgia
aceasta de trasnete si lumini e mai mult dect o sarbatoare religioasa. Pe terase
s-au adunat lazi
ntregi de explozibile, sute de rachete si mii de roti bengalice. Orice iluminatie
europeana
paleste alaturi de risipa si maretia focurilor bengalice de Ia Amritsar. Snt cKpe
cnd erasul
ntreg e luminat de verdele sau violetul rachetelor ca sub proiectorul unui teatru
prodigios.
De-abia mai poti auzi vorbele vecinului. Vuieste vazduhul si se ncaleca traie :to
riile, se
ciocnesc rotile de foc, se sfarma
60
clopotele de lumina, se amesteca mii de confetti de I iratec. Aproape nimeni nu m
ai priveste
colierul smerit si viu al templului. nsusi templul parca s-ar umili cu tot aurul
lui veritabil si
masiv sub ploaia aceasta efemera si orbitoare. Multimea, asezata cu picioarele nc
rucisate ca
orice multime indiana, nu mai are ochi dect pentru gloria de o clipa a rachetelor
. Femeile rd
si se bucura, copiii se agita violent, barbatii se ncalzesc cu minile pe pumnale.
Unii, mai
calmi, mesteca alune americane sau frunze de betel dar tot cu privirile n sus. Nu
mai
templul si cu preotii au ramas asa cum erau si n timpul zilei. Numai ei snt senini
si tacuti
alaturi de o multime deliranta.
Stau sus pe terasa si ncep a obosi tot privind jocul copilaresc si fastuos cu car
e acest norod
viril si sarbatoreste gurul. Alaturi de mine stau si doi englezi. Numai doi, din
toata cetatea, si
fumeaza pipele de la nceputul iluminatiei. si comunica impresii scurte, pe cari le
savureaza
ndelung. Si nu stiu de ce, ma bate o unda de tristete. Mi se pare mie sau ntr-adev
ar e un
simbol templul de aur, templul batrn si viu, mpodobit cu trei coliere de candele,
care sta uitat
n mijlocul sarbatorii pentru ca oamenii privesc cu desfatare numai exploziile de
o clipa ale
focurilor bengalice ? Dar poate mi s-a parut numai. Caci a doua zi, ntre mormane
de zgura si
cenusa, ntre flori putrede si hrtie colorata, sta, stralucitor si senin, asa cum a
fost de trei sute
de ani, Templul de Aur.
JAIPUR
Vagonul trenului care se ndrepta spre Ahmedabad a fost detasat n Jaipur la ceasul
trei
dimineata. Si cnd m-am desteptat, pauni albastri si involti si ncercau aripile n per
vazul
ferestrelor. M-au desteptat si luminile lovite de albastrul lor, m-au desteptat
si critul lor
strident. Eram singur n compartiment. Si m-a trebuit sa stau mult pe gnduri, ca sa
aflu unde
am ajuns. Poate n Gwalior, poate n Ujain, poate n Ah-medabad... gndeam eu, fericit s
i
lenes.
Vagabondam de cteva saptamni, fara nici un itinerar, din India centrala pna la frun
tariile
Rajputanei. Cu o seara mai nainte, ma ntorceam din Fatehpur-Sikhri, cetatea moarta
a lui
Akbar, magnifica si vacua, de la marginea AgreL N-am
61
stiut atunci ca revedeam pentru ultima data cea mai nostalgii si mai obsedanta c
etate a Indiei
moghule. Ma ntorceam < gndul ca voi reveni a doua zi de dimineata, pe acelasi drur
aj cu
maciesi n floare si cu maimute, odihnind sub aceiasi oleanJ dri paraginiti si mngin
d n
treacat aceleasi fntni ruinate. Dru-J mul de la Agra la Fatehpur-Sikhri e presarat
cu ruini, asa
cura numai n jurul celor sapte cetati din Delhi poti ntlni. Dar m-aJ ntors, mi-am pl
atit
hotelul, si m-am dus la gara fara nici unj gnd, fara nici o intentie.
Sa plec, att. Aproape la ntmpare am ales Jaipurul, lai marginea desertului. Si n noap
tea
aceea am visat acelasi viaj de romanta grotesca, de tragedie halucinanta pe care
l vi-L seaza
probabil orice vizitator mai ndelungat al Indiei centralei L-am uitat, acum. Dar
mi-aduc
aminte ct de firesti mi s-au] parut mie lucrurile scrijelate de albastrul paunilo
r si tacerea!
aceea ciudata, de colt de gara indiana. Parca as fi trait alt-J undeva.
Putin cte putin soarele a nceput sa bata piezis, paunii aul fugit ca sa se ascunda
sub umbra
arborilor mango si eu mi-am. | adus aminte ca snt n Jaipur. Curios, nu venea nimen
i sa ma
destepte. Vagonul fusese izolat pe o linie din dosul garii si oamenii l uitasera
acolo. Am scos
capul pe fereastra sa chem vreun chaprasi cu ceai. Au venit numai hamali, mai fr
umosi si mai
martiali dect n celelalte orase pe cari le vazusem pn atunci. Unul din ei s-a oferit
sa faca si
pe ghidul. Iar n timp ce eu ma mbracam, el mi insinua jumatate n hindhustani, jumata
te n
urdu, farmecele orasului.
La noi, sahib, englezi nu, scump nu. Aici fete, danturi, muzeu de Maharajah facut
. Avem
armata, avem marci, avem Zoo.
Mergi cu mine, Sahib !...
Si am mers cu el, dar da astadata nu m-am cait. Caci ghi dul meu mi-a aratat sal
urile cele mai
stinse si batistele cela mai vii din Jaipur, si mi-a aratat oale si statui de pi
atra, asa cum se
faceau sub ochii mei n atelierele de sub Poarta Rosie, si mi-a aratat colturi din
cetate pe care
turistul nu le vede, caci turistul e mndru. El mi aduce si geamantanul! Ne-am suit
ntr-o
tonga si am pornit pe soseaua prafuita, aliniata cu mango si shivavri-ksbu. Tras
urica intra ntr
o curte cu chaprasi multi cu turbane I poleite si pijamale albe ; o cladire fero
ce, jumatate
americana, | jumatate rajputa.
Ce-i asta, chokra ? 62
Hotel, sahib.
Si ct costa
?
Douazeci de rupii, sahib.
Mna napoi..
.
Si ca sa nu creada cumva ca n-am bani nici sa-i platesc micile lui servicii, i so
ptesc cu
o
mutra tainica si confidentiala, care l fascineaza.
M-am saturat de hotele, chokra. Noaptea asta dorm n oras, dorm undeva n Jaipur..
.
Very well Sir ! o da el pe englezeste, ca sa-L auda birjarul.
Si asa am intrat n Jaipur, cu tonga sunndu-si clopotelul n fata fiecarui car cu boi
ce ntrzia
de-a curmezisul soselii, n fata fiecarei camile si n fata fiecarui convoi de famil
ii raj-putane
ce nu nvatasera nca sa traverseze o strada citadina.
Chalo babu, chalo ma /... striga el victorios, de cte ori era gata sa treaca pest
e vreun
satean cu sacul ncarcat sau peste vreo rajputa cu vase de lut pe umeri. Am ncetini
t trapul
cnd ne-am apropiat de bazar.
Intrnd n oras, m-a izbit frumusetea proaspata a Jaipuru-lui, cetate cu totul de pi
atra rosie, cu
creneluri n stil rajput, cu strazile principale largi, nsorite, pe cari curgea mul
timea aceea att
de vie si de ciudata : barbatii cu saluri de camila pe umeri si mndri ca cetateni
i unui stat liber,
fara englezi, mpartit de un maharajah ; femeile, cu glezna grea de bratari de arg
int negru, cu
profilul prelung, arian, cu urechile goale sub coafura despletita si cercei mari
, enormi,
lovindu-li-se de obraji n mers. Cu ct snt mai sarace, cu att mersul li-e mai elegant
, caci
costumul se apropie tot mai mult de nuditate, pna ce ajunge, pe soselele dinspre
marginea
cetatii, cu snii goi si o fsie de pnza visinie n jurul coapselor.
Rar vezi cte o femeie care sa nu poarte nimic pe cap ; si din pricina acestei pov
eri pe care
trebuie s-o echilibreze prin forfoteala bazarului si sub arsita cmpului, umbletul
lor ajunge att
de ritmic, de armonios si de personal, net ai impresia ca e dans. In salt, genunch
ii lor mpung
fsia de pnza si contureaza nuduri pe fiece clipa schimbste. Capul li-e dat peste s
pate, bratele
se rotunjesc ghirlanda n jurul vasului de pe umar sau de pe crestet, miscarile co
apselor ajung
extraordinar de ritmice. Si la fiecare pas, bratarile tresar sau se lovesc ntr-un
fel deosebit,
neghicit si nenchipuit ntr-att de adulmecatoare muzica aceasta robusta si primitiva

a
bratarilor.
63
De pe fiecare strada principala se vede zidul de aparare al cetatii, urcnd pe col
inele aspre,
mprejmuind fortul asezat pq coama. Din loc n loc, porti frumoase, simple, rosii, p
e sub cari
trec camile odihnite si tonga iuti, cu cai cu pompon si clopoteii Bazarul ncepe c
hiar din inima
orasului, de pe strada regaia ce duce la Palatul Maharajahului, si se continua t
ortuos si luxu-L
riant catre Poarta dinspre miaza-noapte. ncepndu-ti preum-i blarea tihnita printre
aceste
comori si minuni repede te bi-i ruie ispitele si intri la un anticar cu manuscri
se rajpute si lei gaturi din Bagdad, la un colectionar de sabii cu minerul sufla
i sau batut cu pietre scumpe, la
un vnzator de lampi. Iata aict aurarii si argintarii, cu tarabile doldora de paft
ale lucrate ca
sula, de lampi pentru uleiuri scumpe, de bratari nsirate pe un corn de fildes, de
pahare
zimtuite n aur, de tabachere batute ij peruzele, de inele groase, grele, vndute cu
gramul, cu
safire cit unghia. Iata alaturi bijutierii, tinnd pietrele scumpe n talere de aban
os, pietre cte
snt pe fata Asiei si pe coastele Malayei : gramezi de turcoaze ca boabele de rodi
e, bucati de
jad de agathe, casete de fildes pline pna n vrf cu perle, sticlute de jad si calamf
ir cu apa de
roze si ulei de iasomie, zei de opal, elefanti de fildes si maimutoi de abanos t
oate minunile
si arabescurile Indiei musulmane le gasesti n vitrinele si rafturile bijutierilor
din Jaipur. De
aici pornesc darurile zemindarilor si maharajahilor, de aici se aprovizioneaza P
ersia si
Malabaru, cu nestematele si salurile din Jaipur se momesc femeile desertului.
Trec din dugheana n dugheana furat de luxurie, ametit de attar, nfiorat de atinger
ea
salurilor acelea de matase ca pnza paianjenului, de covoarele din par de camila,
lucrate cu fir
de argint si cu umbre mate de jur mprejur.
ntr-un atelier, introdus de ghid, asist un ceas la operatia aceea meschina si dum
nezeiasca a
colorarii unui sal-batist; zeci de fete lucreaza, tacute si atente, cu matasea a
lba ntre mini,
muind cu grija colt dupa colt n alta oala cu vapsele. Lnga perete, siruri ntregi de
oale ct o
candela, fiecare cu alta vapsea, asteapta. Fetele si trec una alteia salul si din
bucata anosta de
matase alba, rigida si lucioasa ca o rochie de mireasa, iese o minune ca aripile
de fluture,
elastica si frivol scamosita cu violente si nuante surprinzatoare.
Dar atelierele de marmura si tehnica aceea populara da: robusta, crescuta n canoa
nele artei
primitive indiene, de unde ies idoli grotesti de marmura alba cu fetele colorate
n smalt,
Krishna lucrat n marmura neagra, amorfe si candele pentru parfumuri ? Daca ai apu
cat sa
intri ntr-un atelier, apoi n 64
v.n afis, te silesc sa te apropii de dugheana lor si cu toate protestarile, cu t
oate ironiile sau
mitocaniile tale, te ndeamna sigur, te coplesesc sub politete, ti cer onoarea de-a
vizita numai
doua minute" tezaurul si te mping n cele din urma, victorios, n atelier. Acolo ti adu
c
scaun, ti ofera tigari si betel si asezati pe vine n fata ta ti rascolesc mormane d
e saluri, de
covoare, de batiste. Cu greu rezista un european. De politete, trebuie sa cumper
i macar un salbatist de matase...
Buimacit de gloria bazarului, m-am suit iarasi n tonga si am pornit spre gradina
publica si
Muzeu. Si una si alta, creatiile Maharajahului, izbndite din educatia lui europea
na. Gradina e
ca toate gradinile indiene, loc de reculegere, de trnda-vie si de ntlnire ntre barba
ti. Femeile
cnd vin, vin stoluri. Gradina publica e n acelasi timp si gradina zoologica precum
si curte a
muzeului. Se afla cteva duzini de custi cu tigri locali, lei, leoparzi si ursi. M
aimutele, n aer
liber, snt legate de un lant n pomi si marea lor distractie e sa se hrjoneasca cu ci
nii si
veveritele. Pe cini i oboseste repede, caci de cte ori ncep sa latre, maimutele sar
la loc n
pom. Dar veveritele le urmaresc din creanga n creanga si spectacolul e apreciat d
e o buna
parte din privitori.
Muzeul poseda poate cea mai buna colectie de vase si statuete rajpute, dar ceea
ce e unic aici
e o admirabila ilustratie n ceara a tuturor pozitiilor ascetilor indieni si a mij
loacelor de
autochinuire. Vezi aici asceti spnzurati de picioare cu capul deasupra unui foc p
e care
ucenicul ntru sfintenie nu-L lasa niciodata sa se stinga. Si vezi altul spnzurat d
e par ntr-un
pom, altul cu o mna tinuta de doisprezece ani n sus, mna de mort. Toate aberatiile,
fraudele
si tmpeniile ascetismului popular indian expuse cu dibacie si obiectivitate n vitr
inele de
sticla.
Ies din Muzeu cu cele dinti semne de oboseala. A trecut de miezul zilei si de-abi
a am nceput
sa aflu ce trebuie vazut n acest prodigios si fascinant Jaipur. n gradina, oamenii
au nceput sa
se retraga la umbra. Vezi dintr-odata, dupa conduita lor, dupa privirile lor, du
pa vorba pe care
o adreseaza unui alb, ca nu snt sclavi : mndria cu care ti spune oricine de pe stra
da : Noi
avem un rege, noi sntem stat independent, la noi nu e ca n British India." Poate c
a snt mai
obraznici, mai tlhari, mai cruzi cu fratii lor din British India, dar i preferi...

5 india
Paunii se gasesc pretutindeni n Jaipur si te ntmpin din gara, cu frumusetea lor sac
ra,
albastra, mndra. n pai se numara cu sutele, pe toate crenelurile, prin toate bosch
e tele, pe
pajiste, peste tot. Astepti seara privindu-i, fara ne rabdare. Te obisnuiesti re
pede cu Jaipurul.
Sub ochii tai viati se schimba n mai putin de jumatate de ceas. Strada re e acum
luminata

si luminile oricarei cetati orientale ti su gereaza fara voie un foc bengal. Trec
i furat de
umbrele cu acelea cubice, cu terase ntotdeauna enigmatice.
Daca esti de cteva zile n Jaipur, cunosti fara ndoia! adresele celor mai vestite ca
se de
dans, cladiri majestv: si totusi discrete, n care nu esti lasat sa intri dect cti
dul tau si n care
esti prezentat dimineata. Caci ca sa aleg dansul pe care vrei sa-L vezi noaptea
trebuie sa
vizitezi pi patron nca de cu ziua. El te va pofti ntr-o odaie cu covoan multe, ti v
a ntinde
betel si tigari Gold Flake si te va n treba dupa inevitabile incursiuni n viata ta
privata
c< fel de dansuri poftesti si ct esti dispus sa platesti grupa d<j dansatoare.
Pretul poate ajunge pna la sapte mii de lei 100 dd rupii pentru trei ceasuri de m
uzica si
dans, cu patru pej rechi de dansatoare. n Jaipur, dansatoarele alcatuiesc o cal s
ta aparte si snt
crescute de mici cu o cultura si o politete speciala : pot vorbi curent englezes
te, pot cnta cu
mai ir instrumente, stiu sa aprecieze o stofa veche, un obiect de arta si stiu c
um sa se poarte cu
fiecare clasa de oameni. Numai n| vatarea politetii si a umbletului politicos le
ia ctiva ani.
Asi ca patronul nu primeste pe oricine sa le vada dansnd.
In acea dimineata el ti arata pe niste lavite speciale -4 diferitele costume cari
vor fi
mbracate si desbracate de dara satoare. ti explica ce melodii se vor cnta, ti arata
instrui
mentele de orchestra si daca vede ca te pricepi puti: muzica indiana, te ntreaba n
ce raga
doresti sa fie entatj melodia cutarui sau cutarui dans celebru.
Seara trebuie sa te prezinti la ora fixata si banii ti-i ii patronul. Orice cons
umatie trebuie
platita tot nainte, iar h tigari nu ti se mai aduce restul, caci orice rest se co
nsideri bacsis. Esti
introdus n camera dansului.
Te afli singur. Orchestra e asezata napoia unei perdela i doua viori, vina, un so
i de tambal si
o toba scunda. Dansatoarele apar toate deodata, cu sfiala marita pentru ca esti
ropean,
tinndu-se de mna si se plimba agale prin cair, ca sa le admiri costumele.
66
Unele costume snt adevarate minuni si nspaimntator de
scumpe ; cteodata se ridica la o jumatate de milion de lei,
fiUmai fir si matase nemaivazuta, cu coliere si nestemate. Dupa
, e te-au mbiat cu tigari sau bauturi bat din palme ca sa
riceapa muzica. Stau toate lnga perete si ngna muzica, salind foarte usor talpa pic
iorului. Apoi doua din ele se desprind
i vin spre mijlocul ncaperii cu miscari de bratte unduite, parca
r legana un prunc nevazut. Din picior bat nefiresc de usor,
;sa ca numai o parere de clinchet metalic descopera bratarile
le argint. ncepe dansul national rajput, pentru care cele doua
: te au venit n costum special : sari de matase galbena,
lieptar strns, ntunecat, si sal rosu. Parul le e nnodat n doua
cosite, pe umeri. Amndoua pornesc aplecndu-si trupurile
pre stnga, ntr-o miscare precipitata, parca le-ar rasturna
si cnd bratele s-au plecat, lovesc din palme si salta napoi.
Miscarea se repeta n timp ce fetele pasesc n directii opuse
4 trasnd doua cercuri ce se ntretaie iar muzica grabeste
din ce n ce mai mult ritmul, pna ce plecarile si ridicarile par
oiste sbucniri si caderi de o nenteleasca armonie.
E peste putinta sa redai dansul acesta, numai ritm si numai sugestie. Muzica se
stinge deodata,
surd, fara preliminarii ;i ecou si fetele se opresc, tot att de neasteptat, n mijl
ocul odaii, cu
trunchiul si cu bratele n aceeasi pozitie initiala. Cine ar putea descrie un dans
rajput ? Cum sa
poti sugera miscarile acelea de cobra somnoroase, miscari de muschi lungi, mai m
ult intentie
dect gest, ntretaiate de tresariri raniate de idol nsufletit prin minune, miscari de
trunchi ntreg curmate din seninatatea capului ? Dans dupa dans, descoperi alte r
itmuri, alte prodigii de
simplicitate, alte unduiri chematoare, agonizante, revoltate, poruncitoare.
Programul a fost astfel ntocmit ca dansurile cu mai putine si mai umile vestminte
sa fie cele
din urma. Iata roata ie taranci rajpute, grup de sase fete nvrtindu-se si lovind pa
lmele n
jurul unui foc nevazut, si simplu mbracate, ca cea uin urma femeie din provincie.
Si apoi vine
dansul final, dansul nudului, neasteptat de somptuos, aproape regal : dan-.atoar
ele si-au
pastrat bijuteriile si bratarile de argint de la glezne. Pe trupurile lor alb-ar
amii-argintul pare o
patina de ghiata. r<e-ai crede izbucnite din pamnt, asa cum stau nfipte pe picioar
ele greuargintate. Par idoli cu umblet de vis, sau o ghirlanda ie Asparas, acele
nimfe ceresti cari
ncnta prin muzica si dans eternitatea zeilor indieni. Miscarile lor, anevoie le-ai
fi crezut cu
putinta pentru un trup omenesc ; infiorari si gesturi schitate timid, o interior
izare tot mai
perfecta a ritmului, pna ce se locali-
S*
67
zeaza si straluceste ntr-un singur centru. Iar cnd se opres-orchestra, mpietresc si
ele, n
aceeasi atitudine prin care ai nceput dansul, si-ti apar deodata goale si absente
ca si cum ar
fi fost sase statui nsufletite de zne si mpietrite diij nou o data cu zborul lor, o
data cu
tacerea.
N RAJUPUTANA
Amber, 2 februarie 193t
De la Jaipur la Amber, drum uscat printre cactusi si ghimpii suind pe linga coli
nele cu
turnuri de aparare ; ctiva kio-l metri, cu tonga, si, deodata, cetatea veche cu pa
latul
rasfrni n lac, larga mbratisare a orasului, panorama de sesuri nisi-l poase strabat
ute de
caravane. Pe sosea, camile minate de ca-L milari rajputi, asini purtnd donite, co
pile. Ghidul
meu, carei nu tace, mi explica genealogia raposatului Maharajah. El al avut o sut
a de
neveste si treizeci de copii ; dar la moarte nul capatase nca nici un copil legit
im, asa ca a
urmat la tron ne-j potul sau de frate, acum n vrsta de 22 ani si bucurndu-se nu-L m
ai de o
sotie. Actualul Maharajah este un domnitor modem. J Numai palatul sau a pastrat
gradini de 1
001 de nopti, pa-i vilioane numai din frunze si liane n cari apa tsneste din cinci
j parti odata,
racorind si parfumnd pna la enervare vazduhul. Palatul poate fi vizitat de oricine
, platind la
fiecare usa bac-; sisuri grase.
Un observator de marmura alba, care te orbeste cu cadra-] nele lui de marmura ra
sturnata, cu
constelatiile si scarile lui ] de zapada ; te-ai crede ntr-un cimitir n desert, ntr
-o cariera ' de
piatra parasita. Dupa observator, cutreier la ntmpare o | duzina de camari mparatest
i, vad
apoi Durvarul, vad trasurile Rajahului, grajdurile unde vizitiii si camilarii ob
raznici] fac
glume n hindi asupra-mi. Din nou, alaturi de ghid ; n tonga, ncerc sa-L ispitesc sa
-mi
spuna cum privesc cetatenii ] Jaipurului pe englezi. i dau tigari si l las sa-mi v
orbeasca I
despre femei. Dar cum l ntreb de englezi, zmbeste cu tlc, 1 scuipa si-mi spune : Aici

Maharajah, aici englezi nu !" Si j revine asupra farmecelor sotiei lui de-a-trei
a, Radha.
Caci, desi el este musulman, s-a casatorit si cu doua hinduse, doua indiene tine
re cari l
plateau cu doua rupii pe zi ; amndoua
68
erau vaduve, desi nu aveau dect 17 ani, si pentru ca n hinduism ar fi fost conside
rate
ngropate de vii si nu s-ar fi putut recasatori au ales un sot mahomedan.
Ma gndesc ca suflul uman, regenerator, al islamismului nu s-a comunicat dect tot p
rin panica
si violenta ; convertiri fortate, convertiri prin lubricitate. Femeile ghidului
meu au murit, apoi,
lasndu-i bani. Regreta pe cea dinti sotie si laudele i snt neprecupetite : i-a adus
zestre si
feciorie izbn-ditoare...
Ma gndesc asupra fraternitatii hindus-musulmane n Statele Independente, ia adapost
de
instigatiile administratiei britanice. Totusi, o fraternitate prin luxurie, prin
furnicatie.
De comparat unirea visata de Akbar, nfatisarea mistica a unui Kabir. Astazi schim
b de
vaduve, dublari de sotii. Dar, totusi, nu e mai putin o apropiere...
Amber e peste masura de frumos, cu elefantii cari urca lent pe la poarta princip
ala si camilele
ce se ndreapta spre Bikaneer. Lacul, n mijlocul cetatii, ncalzit de soare, ntunecat
de ziduri.
Ce coridoare urcnd n serpentina, cu ferestre lucrate n traforaj de marmura ti odaia
aceea cu
mozaic de oglinzi : ori unde te-ai fi uitat, ti ntlneai chipul rotunjit si oval, si
daca aprinzi un
chibrit, din mii de mini scapara aceeasi lumina, mai palida, mai plpitoare. Cnd te m
isti,
parca s-ar schimba un decor magic si alte decoruri ar cadea si s-ar nalta electri
c.
De la fereastra fereastra de turela, daltuita, joc de raze, caci odaia e vecina
salilor de baie
ale sultanilor zaresti jos lacul trist (e trist pentru ca amurgeste sau pentru c
a Ambe-rul si-a
pierdut gloria de Capitala rajputa, definitiv cucerita de Jaipur ? cu pod de pia
tra conducnd de
la o parte a Palatului la alta. Pe poarta, magnific si blazat, intra un elefant
cu baloturi de paie.
O clipa poposeste, trompa leganndu-se ntre zidurile portii. Camilarul parca ar ghi
ci ezitarea
lenevoasa a elefantului si-L mpinge. Probabil ca se amendeaza baliga de la poarta
principala
a cetatii vechi...
Sus, n dosul traforajului de marmura, ncercam sa ma satur de minunile dealurilor v
inete sub
apus, cu rosul desertului spre miazanoapte, unde zaream caravane plecate spre Bi
kaneer.
Fiecare camara o ntrecea pe cealalta. Obosesc de atta mirare si de atta bucurie.
Simt deodata o toropeala si nimic nu ma mai loveste. Zadarnic mi spun ca nu voi r
amne
mult n Rajputana. ca trebuie sa culeg ct mai multe viziuni ca sa am apoi de unde s
a-mi
amintesc. Zadarnic. Mngi peretii, si desi recunosc ca
69
snt neasemuit de frumosi asemenea camarilor Fortului dir4 Delhi nu-mi pricinuiesc

voluptatea aceea din primele zile la Agra si Fatehpur Sikhri. Parca ma ispiteste
o ciudata
sL timida tristete : ca i-am vazut si pe ei si mi-a ramas lu-L mea mai saraca, l
ipsita nca de
o surpriza...
Dar snt stupide reflectiile acestea. Poate ca eram numai] obosit. n camera de baie
a
principeselor, ultimii vizitatori! sparsesera o sticluta cu atar. Oleiul parfuma
t nvia pietre,;
acolo. Poate femeia care a spart flaconul a facut-o dinadins I ca sa alunge pust
iul din camara
aceea de zne, cu colonade de agata.
Ies la un balcon. Parca nu-i att de frumos ca balcoan^e; din Agra, din Delhi dar
e mai viril
n aripa lui neagra, scut si luminator al Palatului. De jur mprejur, se vad turnuri
le de | pe
dealuri iar mai departe, acolo poate unde a cazut seara, marginile desertului. S
au poate mi
se par mie, caci le astept ?...
ntoarcere pe luna, fumnd alene n fundul trasuricii, as-eultndu-mi tovarasul. Ziduril
e rosii
ale Jaipurului snt acum i crem, asemenea nisipului. Lumini multe la ferestrele de
jos ; ]
ferestrele de sus ferecate. Se face racoare pe nesimtite. Orice femeie ntlnesti de
acum pe
strazi poarta bratari la glezne, I pieptar de aur si ociii i snt necati n atropina.
Dansa- J
toare.
Ajmer, 5 februarie
Am ajuns aproape de miezul noptii, pe un ger strasnic, si tremur mult n tonga pna
ce ajung
la singurul hotel Raj-putana". Saracie deprimanta, hotelierul anglo-indian care s
e lauda ca
are bunici la Glaskow ; vorba lui politicoasa si poza de mare antreprenor, desi
snt singurul
oaspete, ocupnd una din cele doua camere ale hotelului. Odaia din fata, care da n
strada, e
stralucit luminata si masa vesnic pusa. Dar celelalte odai snt jalnice, murdare,
fara saltele.
Familia hotelierului, cu copii multi cari te privesc printr-un ochi de geam dimi
neata, cnd esti
nca n pat, doarme alaturi. i auzi vorbind n soapta, i auzi dezbracndu-se, vaitndu-s
ascuns ; noaptea auzi miscarile lor sub polog. Tntari. Un cine mare si negru tot v
enea din
camera gazdei, iar o femeie l tot fluiera si l ademenea. Deprimare penibila, n aces
t oras sub
dominatie britanica. N-am mai ntlnit de mult atta mizerie si grandilocventa mercena
ra ca la
hotelul Rajputana". Rar se abat calatorii pe aici. Ultimul venise si plecase la 1
0 ianuarie... 70
...Vizita n oras, cu tonga. Ce pacat ca Ajmer e att de putin cunoscut. Are ritmul
cel mai
oriental si aspectul cel mai cinematic din cte am vazut pna acum. De data aceasta,
iata un
oras cu un stil pur ; casele europene snt n apropierea cantonamentului. Restul cas
e albe cu
terase cubice, blocuri mari de lumina printre boschete de brazi pitici si cocoti
eri. Ulitele snt
nguste spre bazar, culorile tot mai violente, hainele fetelor ncep sa se fixeze n g
alben si
fiecare fata sta gata sa rda, gata sa-ti ntoarca privirea napoi cu o mirare si mai
jucause dect
a ta. Bazarul e parfumat cu roze si iasomie. S-au deschis fiole la un negutator
de uleiuri
persiene. mbata sute de pasi mprejur.
Moscheea lui Akbar e imensa, argintata si aurita. O privesc din curte, din scoal
a pe prispele
careia copilaresc sute de musulmani. Nu se ngaduie necredinciosi nlauntru. Paznicu
l, un
mahcmedan de peste optzeci de ani, de o frumusete alba, tagoriana. Avea un album
unde
scrisesera mini ilustre de regi, de ministri, de nvatati si de artisti ; iar alatu
ri, portrete si
fotografii, trimise din toate partile lumii. Mica lui comoara, pe care o arata f
iecarui nou-venit,
cu mai multa bucurie dect arata moscheea. Chipul lui de profet si poet a atras pe
orice pictor
care a trecut prin India. l ntreb care portret prefera. mi arata zmbind ca de o glum
a capul
unui ullama decupat, dintr-o gazeta. Dar acesta nu e chipul tau", i spun. Un copil
a crezut
ca snt eu, si mi L-a daruit. n mintea lui, eu eram sfntul. De aceea iubesc acest po
rtret care
nu-i al meu".
La un kilometru spre marginea cetatii, lacul cu pavilioane de marmura alba, cu b
anci de piatra
ntre chiparosi, lacul care da Ajmerului o vedenie de basm. Flori si fluturi necun
oscuti,
parfumuri necunoscute. La ce bun daca voi ramne numai o zi ? Aici, n pacul acesta,
obisnuia
sa vina Shah-Jehan sa se odihneasca. Pe fiecare banca s-au scris poeme.
Ramn ceas dupa ceas, fara sa privesc nimic numai lacul neclintit, netulburat, ogl
indind
pavilioanele cu acoperisuri dintate.
n Ajmer, tineretea femeilor e mai chematoare. Nu te mai simti jignit de rasa ta.
Le poti privi
fara sa te suspectezi de impolitete. Le poti urmari. Snii aproape goi.
Vdaipur, 7 februarie
Orasul cu zid de aparare, cu poduri si gradini, cu lacul Pi-chola, cel mai frumo
s lac din
Rajputana. Am uitat de oboseala
71
drumului, de deprimarea cumplita cu care se ntlneste la rastimpuri orice vagabond.
Am uitat
ca nu voi sta dect cteva zile n cetatea aceasta de fantezie cinematografica. Ma opr
esc pe
cte-o banca si mi se tot pare ca privesc vreo placarda colorata pentru reclamele
lui Thomas
Cook. Visit India! parca mi spune Udaipurul din tabloul lui Cook. Si dreptatea o
are el. Caci
Rajputana constituie adevarata linie pitoreasca, India n care ai vrea sa stai o l
una de miere.
India n care sa te odihnesti si sa privesti.
Nimic n aceste cetati rajpute din eforturile plastice si responsabilitatea ntuneca
ta sau
luxurianta arhitectura din India de sud sau de est.
Pe care poarta sa intru mai nti ? Aleg pe Chand Pol, Poarta lunii", deschizndu-se pe
podul
ce trece deasupra lacului, dezvelind ochiului parcuri si terase, creneluri de ca
stele, barci cu
pnze albe si confetii de forme umane mpletindu-se dincolo de poarta.
De la Poarta Elefantului" (Hathi Pol) ma ndrept spre templul lui Jagannath, suind
pe acel
rnd de trepte de piatra, cu un elefant de fiecare parte. Elefantii se opresc unde
va n dosul
templului, snt pastrati n Palatul Maharanei, urca dealul din afara cetatii, cu pov
eri, cu stapni,
cu vagabonzi.
Nu pot vedea palatul Maharanei ; ar trebui sa cer n prealabil permisie. Ramn tot t
impul n
parc, primprejurul templului. Serbarile de aci snt celebre, cu torte pe lac, cu o
rgii si
lamentatii, cu barci luminate si artificii. Totul a contribuit sa faca la Udaipu
r un oras de
basme. Dar, acum n urma, un oras de cinema. Cu cteva zile nainte a plecat o trupa i
ndiana
care a turnat aici doua filme istorice.
Un clar de luna dureros de concret, de parfumat. S-ar spune ca treci nu prin noa
pte luminata
de luna, ci printr-o pondere magica, vrajita si pipaibila. Din fiecare colt al s
trazii, ai alta
impresie despre Udaipur. Acum pare stins, cu desavrsire stins. Acum plpie de lumini
. Acum
mocneste deochiat, ca un oras scufundat cndva prin farmece.
Bkaneer, 10 februarie
Vreau sa scriu numai att : ca Bikanirul se afla n fund de desert, dupa zece ore de
drum de fier
printre nisipuri (vezi caravanele pe fereastra vagonului, vezi calareti curajosi
n zare) si ca
totul, totul e rosu, nisipul, muntele de piatra pe care sta cetatea, si nisipuri
le, si casele, si
terasele.
72
Bikanirul ti apare deodata, din zarea catre care naintezi de zece ceasuri, naltat,
creneluri pe
munte cu totul si cu totul n arama. De la roz la purpura ; Bikanirul e muntele fe
rmecat al lui
Sindbad marinarul.
E tot ce mi-a placut mai mult n India, minune unica si intrare nenchipuita. Bucuri
ilor mele
nu le vor corespunde n afara dect aceste linii de caiet de drum.
Nu voi vorbi de Bikir nimanui, niciodata.
CROCODILI
(dintr-un jurnal de vnatoare 1931)
Camping in jungla, linga Sahibgange
...Ieri seara am parasit Calcutta si am ajuns n zori la Sahibgange, n provincia Or
issa. De asta
data, nu voi mai cutreiera ruini, nici nu voi cerceta temple. Ma aflu n plina jun
gla, ntr-un
tinut locuit de Santalf, triburi salbatice, animiste.
Zorii m-au prins ntr-o sala n care nu deosebeam dect umbre ngramadite pe jos, una lng
a
alta. Sala de asteptare a garii. Ma ntrebam ce-ar fi : trgoveti sau lucratori, ind
ieni sau santan.
Am adormit pe chaise-longue cu taina aceasta, ama-gindu-ma. Cnd m-am desteptat un
ceas
mai trziu, contemplam un spectacol pe care orice european ar fi dat mult sa-L ntlne
asca ntr
o Indie pitoreasca. Sala era tixita cu cteva familii bengaleze. Probabil ca venea
u de departe si
erau istoviti de oboseala, caci revarsarea sfioasa a luminii nu i-a desteptat. Ln
ga perete,
dormind pe asternuturi improvizate, aproape goale, cu busturile nude si cositele
rasfirate, cinci
femei tinere, ciudat de frumoase n paloarea aceea obosita. Sari le atrnau nnodate p
e
solduri...
Din calatoria mea n susul Gangelui, spre gura rului Kursi: ostroave de nisip alb,
plagi sorite
si dezolate si corul bucatarilor antali nghesuiti n partea din urma a vaporului. N
u le
nteleg limba, iar ei hindustani nu stiu. Tipuri non-ariene, ntunecati si naivi ; m
uncesc zece
ceasuri ca salahori la caile ferate si nu capata dect pantru anna (16 lei). Dar s
e multumesc cu
foarte putin. Nu snt vegetarieni, pentru ca nu snt hindusi. Cu arcuri si sageti, d
oboara orice
pasare, de la barza la cioara, si o frig. De aceea e att de dezolat tinutul acest
a.
73
Trebuie sa ma afund n jungla, ca sa gasesc iar forfoteala pasareasca a Indiei.
Tovarasii mei de vnatoare snt toti anglo-indieni, functionari la Caile Ferate si i
nsipizi ca toti
anglo-indienii. Doi snt catolici, unul francmason dar au adus cu ei, coolies, si
un santali
fermecator de serpi si tamaduitor de muscaturi rele. Sceptici si blazati, batndu-
si joc de
those poor savages", mi vorbesc toata dimineata de tamaduiri miraculoase realizate
de
vrajitori santali. Vorbesc, beau bere cu sandwichuri si privesc malurile albe, nc
ercnd sa
descopere crocodili.
Vaporasul nainteaza greu ; e de la Navigatia Fluviala, nvechit si trist, purtnd ctiv
a albi pe
puntea din fata si zecile de robi pe puntea dinapoi. Cntecul lor nu are melodie.
Melodia le-o
mprumuta zgomotul elicelor.
...Rul Kursi se varsa n Gange la un colt de deal surpat, de pe care se poate vedea
cmpia
nisipoasa si alba, pe deoparte, jungla tot mai deasa si ntunecata, de cealalta.
Cteva colibe ngrozitor de sarmane. Pescari si barcagii, unii pariah, altii salbate
ci trecuti la
hinduism. O femeie n zdrente piseaza orz pentru turte. Barbatii cos plase de ata
smolita.
Dar tristetea e covrsitoare. Cu greu pot prinde pestele n apele acestea infectate
de delfini si
crocodili si cnd l prind, nu au cui sa-L vnda. Sate nu snt prin apropiere, iar pna la

Sahibgange pestele s-ar strica. Se bucura de doua ori ca ne-au vazut ca vom ucid
e crocodilii si
ca le vom cumpara pestele. La gura Kursi-ului se joaca zeci de delfini. Cteodata,
vreun peste
puternic sare din apa, mproasca, si1 vezi urmarit de un delfin. Nu scapa nici unul
din coltii
delfinului. ncercam zadarnic sa mpuscam spinarile brune si nasprite sub osnza. Glont
ul
luneca si se stinge, n apa sau sub piele.
Barca noastra ne ncarca bagajele, cortul, merindele, pachetele cu cartuse si aste
rnuturile.
Avem un bucatar care ne fierbe necontenit ceai, caci alta apa dect a rului nu avem
, si tot
ce e mai buna cnd e bauta ca ceai doi coolies si doi ju-puitori de piei de crocod
ili.
Barcagiii lopateaza alene, caci apele dogoresc. Porniti pe mal, le-am pierdut re
pede urma ; nu
le mai auzim smucitura vslelor, nu le mai ghicim glasurile. naintam ntr-o tacere to
t mai
calda, tot mai noua. Pe un mal al rului, ncepe jungla ; celalalt mal ramne deschis,
un sn de
nisip mncat de balti pe care misuna crocodilii.
Asa mi se spusese si asa asteptam sa vad. Nu misunau chiar de la gura rului si nu
misunau
dintr-odata, cum auzisem. Au trecut aproape doua ceasuri de umblet ncadrat, cu ra
suflarea ti
74
nuta a novicelui si cu pasul atent deasupra ramurilor pna cnd bratul tovarasului d
inainte sa oprit si ne-a ndemnat sa ne tupilam n iarba. Primul crocodil. Nu zaream
nimic dect un soi
de potcoava, pe celalalt mal, aproape de apa.
Asteptam toti. Bubuitura se auzi exterioara si straina n jungla, urmata de plesca
ituri din
colturi unde nimeni n-ar fi banuit crocodili; movile de nisip umed, chiar pe mal
ul mpadurit,
priase ascunse sub verdeturi, trunchiuri putrede. Dar glontele nimerise si toti am
privit cu
entuziasm prima victima a celui mai norocos dintre noi. Aflndu-se pe malul celala
lt, n-am
putut observa spasmul crocodilului. Fusese lovit n teasta si glontele i sfarmase si
ra
spinarii. Ramasese balaur cu labele groase, labartate de trup, fara sa mai ajung
a apa n care
si-ar fi dat drumul la fund si ar fi plutit apoi strv umflat, cteva zile, pna la ma
rginea vreunui
ostrov din Gange. Barca va ajunge n acest loc numai dupa un ceas. Jupui-torul i va
culege
pielea, o va freca cu sare rosiatica, o va mpaturi ntr-un sac umed si o va trnti n f
undul
barcii. Vulturii vor avea grija de strv.
...Jungla e aci mai rara, fara pasari, cu serpi multi n malul ierbos. Tovarasii i
omoara cu
bastonul. N-am ntlnit, nca, cobre si nu e timpul sa stricam cartuse. De altfel, nu
avem la
ndemna dect carabine cu doua gloante, numai pentru crocodili.
Pe cel de-al doilea L-a ucis cineva de pe malul celalalt. Se afla naintea noastra
si nu-L
vedeam. Acelasi semn cu mina si ne-am tupilat. Primului glont i-a urmat un al do
ilea. Atunci
am alergat, ca sa gasim bestia cu spinarea sf armata si cu grumazul gaurit, mproscn
d snge,
ncercnd sa ajunga rul. Un balaur din copilaria mea cu Niebelungi asa i tsnea sn-gele
Betia pe care am simtit-o, ispita de a deschide pumnii n sngele acela aburit. Dar
ceilalti nu
ma stiu si nu m-ar fi acceptat astfel. Si nici crocodilul nu e mort. Coada si-o
repede ritmic la
dreapta si la stnga. O lovitura peste picior si ar fi destul sa rupa osul pentru
totdeauna.
...De atunci, mpuscaturile se tin lant. La fiecare cot al rului, alt adapost nsorit
, cu spinari
brune, noroioase. Alte pnde, aceeasi palpitatie, ochirea ndelungata n ceafa ct o but
uruga si
glontul care porneste smucind arma. Un monstru lovit n cap de trei ori gaseste pu
teri sa se
piarda n ru. Nu avea rupta sira spinarii.
75
In patru ceasuri, noua crocodili pe mal si alti ctiva pierduti. Lnga ultimul vnat,
asteptam
istoviti barca. Fumam si tragem n toate pasarile cari ne trec pe deasupra, ca sa
avem hrana
pentru coolies si barcagii. O pasare cu aripile lungi, rosii, cu ciocul lung, ca
de inerta si
desumflata. O asezam lnga crocodil si iar asteptam. Soarele bate prea tare ca sa
mai nadajduim alti crocodili ucisi. Barca se apropie lent si se ndreapta spre noi
cu aceeasi lenesa
batere de lopeti ca si cum s-ar fi apropiat de un crocodil ucis. Un colite sare
jos pentru pasare ;
cei doi jupuitori de piei si ascut cutitele nguste. Asist la o operatie admirabila
, o
adevarata ilustrare a manualului perfectului jupuitor de piei.
Strvul nu se zvrle. Caci ndata ce un crocodil a fost ucis, n naltul albastruiul se po
ate
deosebi zborul n rotocoale al ctorva vulturi. Acei ctiva ajung curnd legiune. Ct timp
se
jupuia crocodilul, vulturii se adunau pe pomii din apropiere, se coborau pe ramu
ri tot mai
joase, sareau apoi pe pamnt si aproape se repezeau la strvul cu pielea jupuita num
ai pe jumatate. Dar nu-i gonea nimeni, dupa cum nimeni nu ucide pe acesti curati
tori ai Indiei. In
asteptare, se resemnasera si-si ghemuisera capetele n pene, ca sa se apere de bat
aia soarelui
ce cobora. O legiune de mici Napoleoni asa ni s-a parut fiecarui alb, vulturii c
u capetele
nfipte ntre umeri. Ctiva deschideau dragastos aripile, mari de un metru, si apucau
sub ele,
frateste, pe vreun vultur vecin. Acela primea indiferent protectia si patronarea
.
Pielea a fost mpaturita si noi ne-am suit n barca, sa continuam pe ru calatoria, pna
la primul
popas. Dar nu ne departasem bine de mal, cnd trupul alb si penibil al jupuitului
se pierdu sub
navala vulturilor. Soseau unii peste altii, smulgeau halce, sfrtecau cu ghiarele,
scormoneau tot
mai adnc n pntece, si fugeau la ctiva pasi sa nghita, sa sparga oasele, sa ciuguleasc
a.
Tipete croncanitoare, aripi zbatute, pogorri si ridicari nsngerate.
Vulturii purificau.
Am ajuns a cinci dupa amiaza la locul fixat pentru camping. Dupa amiaza am petrec
ut-o n
discutii cu tovarasii. Unul din ei cunoscuse pe colonelul Lawrence. Tigari si ce
ai mult si
lene deplina. Mine ne vom scula n zori.
Acelasi camping
Aseara, pe neasteptate, am facut toti baie n Kursi, n acelasi ru pe malurile caruia
vnaseram
ziua ntreaga. Si ceea ce 76
ma uimeste : nimanui nu i s-a parut actul acesta un gest curajos. Ci numai higie
nic, caci
transpirasem din belsug, si eram cu adevarat obositi.
naintam alti zece kilometri pe Kursi. Nu mai stiu cti crocodili s-au adunat. Vnatoa
rea e
lipsita acum de pasiune. Numai atunci cnd a trebuit sa cautam cu cangea un crocod
il cazut
ntr-un ochi mort din ru ne-am antrenat din nou. Riul e prea mic ca sa putem vna din
barca.
Trebuie sa batem malul ca si pna acum.
Intlnim un grup de santali cari ne cer un crocodil ucis proaspat, ca sa-L mannce d
iseara.
Fagaduim pe primul venit si ntr-adevar li-L daruim. Nu ma surprinde ca mannca si c
arne de
crocodil. Aflu despre santali lucruri salbatice si dezgustatoare. Ei prind cteoda
ta, mai ales
dupa retragerea apelor da inundatie, cte un pui de crocodil, pe care l cresc cu br
oaste si serpi,
pna ce ajunge destul de mare ca sa poata fi taiat cu folos. Dar nu-L ucid, pentru
ca nu au ce
face dintr-odata cu atta carne. Iar de pastrat, nu o pot pastra, pentru ca nu au
ghiata. Si atunci
fac un lucru simplu : n fiecare zi taie cte o bucata din coada din crocodilul lega
t cu un soi de
lant. Croco-dilu se zbate, sngereaza, dar nu moare. A doua zi i se taie alta buca
ta, a treia zi
nca una ; apoi e lasat cteva zile, pna ce se tamaduieste rana... Un crocodil poate
rezista
astfel pna la zece zile. Santalii nostrii povestesc ct e de gustoasa carnea crocod
ililor
prizonieri.
...Azi noapte, un sacal ratacit si lihnit venise pna la cort dupa cteva bucati de
peste ramase.
Flamnd, le-a mncat ca un cine, dupa ce i le zvrlisem din cort. Am auzit pna dimineata
alte
urlete, mai sus de padure, acolo unde poate ncepe dezolarea cmpiilor Orissei. Apro
ape nici
un sarac din aceasta provincie si nici un dobitoc din salbaticiile ei nu are ce
sa
mannce.
...Pieile sarate de crocodili au nceput sa miroasa a serpi descompusi, a Dumnezeu
stie ce
scrnavie. Si nu au trecut dect primele zile de vnatoare.
JURNAL HIMALAYAN, 1929
Kurseong, S mai
Dela Siliguri iau trenul de linie ngusta, un tren miniatura cu cinci vagonete... m
i gasesc
numele scris pe o carte de vizita, ntr-un compartiment ct un dulap.
Vecinii mei : o artista indiana care seamana uimitor ci Indira Devi si trei pers
ani. Cel diiiti... Nu, nu e
bine sa n< semn si amintirea noptii din expresul East Bengal Comp Daca ar fi fost
numai spectacolul
familiilor europene parasi ne Calcutta pentru change" caravana de servitori hindu
s purtnd
baloturile gospodariilor aristocratice daca ar fi fosf numai pitorescul unei gar
i indiene sau
conversatiile cu tova-j rasii ce-si farmeca insomnia noptii tropicale cu brandy,
as \ putut ncepe acest
Jurnal cu dimineata de la Siliguri.
...Plecarea. Ma conving, nca odata, ca plecarea singura solutioneaza acele serii
de sentimente pro si
contra pe cari slabiciunea ngmfata a modernului le-a numit problematica sufleteasc
a. Trecerea, ntr-o
singura noapte, din arsita Ben-i galului n limpezimile de la Siliguri. Ca orice c
alator n Indiaj mi port
patul cu mine. Aceasta da un aer de intimitate ca-l napelei si o atmosfera de ho
tel compartimentului.
Medicul scurt si gros (coincidenta literara) ducea la Dar-L jeeling un cos cu fr
ucte. N-am avut nimic
de obiectat cnd si-a cerut voie sa lase cosul sub canapeaua mea. Miezul nop-| tii
. Luminile stinse.
Numai fluierul discret al ventilatorului^ si tipetele vagoanelor pe sine. (Nu st
iu daca am scris ca nu|
poti calatori noaptea pe drumurile de fier indiene fara sa ai,f la fiecare clipa
, senzatia penibila a
deraierii).
M-amj desteptat n urma unor neobisnuite senzatii tactilei Am apucat unul din obie
cte si, fara sa fie
lumina, am nteles ca era scorpion. Invadat de scorpioni... Nu prea multi dar dest
ui, n orice caz, ca sa
ma nspaimnte. Daca as fi sarit din pat, as fi strigat si as fi aprins becul n-as f
i rezolvat nimic.
Pentru ca orict de repede as fi sarit, cel putin un scorpion ar fi avut timp sa m
a ntepe. Am urmat,
atunci, sfatul unui nvatator al meu : cnd vietuitoarele primejdioase se apropie, po
runceste-le sa
fuga". Si, cum era de asteptat, scorpionii s-au retras, unul dupa altul. (Citito
rii culti snt rugati sa se
scandalizeze pentru acest fapt superstitios).
Dimineata am povestit ntmplarea, medicului. Acesta e sigur ca am fost invadat de gn
daci, nu de
scorpioni.
De la Siliguri la Kurseong, distanta e mica, dar drumul greu. Trenul urca si cob
oara muntii coplesiti de
jungla. n c-teya ceasuri, ajungem la 5000 de picioare ; putin fata de Kin-chinjang
a, dar destul fata de
cmpiile Bengalului. Drumul e fara entuziasme si fara sentimentalism cu adevarat u
nic.
Privelistile alpine palesc alaturi de el. Cutia de metal suspendata deasupra pra
pastiilor elvetiene nu
mai pare, aici,.
78
senzationala. Himalaya sa nalta ntr-un surprinzator albastru, cu orgia vegetala n v
ai, cu muchii
pietroase si nori albi pe creste. Nu am ntlnit, nca, aspectele ei maiestuoase, sing
uratice. Vedem
zapada prea sus ca s-o' credem reala. Nici frigul nu e prea aspru. Dar diversita
tea fara de seaman a Hirnalayei... Trenul se strecoara anevoie printre stncile si
podisurile revarsate de pe culmi. Drumul e
chinuitor de serpuit, acuna alunecnd la marginea prapastiei, acum ntunecat de padu
re, acum coplesit
de neguri. Negurile fumega ca dintr-o .aldare si se risipesc cu o uimitoare repe
ziciune.
Pe alocuri, calea ferata e sustinuta cu ndrjite eforturi, dolina e tencuita, valea
e diguita. Sivoiul
prapastiei se precipita pe treptele de piatra. Altminteri, o data cu dezghetul,
drumul sapat cu milioane
de rupii ar fi fost necat de pietris ;.i sufocat sub arbusti.
ntlnim cantoane de lemn, cu paznici n vestmintele asiaticilor munteni. Tacerea e, ct
eodata, att de
pura, net fara voie te ntrebi daca trenul exista aievea sau e numai zvonul suinii d
in tine. Pentru ca
linistea era att de ireala, net fieraria si carbunii nu o puteau alunga. Numai amin
tirile si ispitele si
fierberea unui suflet ar fi putut s iroseasca minunea Iiimalayei.
...Artista semana cu Indira Devi. Aceasta e singura nsusire pe care i-am surprins
-o. Tot timpul a privit
pe fereastra. Pastra, nca, timiditatea femeii recent emancipata din pur dah. Un m
iracol, curajul ei, sa
calatoreasca singura pna la Kurseong. Fusese, totusi destul de feminina, scriindu
-si pe cartea de vizita
a geamantanului : actress".
Persanii erau volubili si neastmparati. Veneau la Derjee-rling pentru cteva zile s
i au nceput sa se
amuze din gara. La Kurseong eram prieteni.
nca nainte de a cobor din tren, am fost ametiti de fetele cari se ofereau sa ne duc
a bagajul (care e
femininul pentru hamal" ? ). European, crescut n cultul eternului feminin, eram de
stul de ncurcat n
alegere. Pentru ca erau prea multe fete cari si ofereau serviciile si bagajele me
le prea putine. Alergau la fereastra compartimentului si luptau cu coatele mpotri
va concurentelor. Majoritatea sikimeze,
minore sarace, dar cu bratari de argint. Daca nu aveau prilejul sa apuce vreun g
eamantan, ieseau
nainte si cereau bacsis" (cuvntul e aceiasi). Cunosc, de-acum, un nou obicei asiati
c : acela de a cere
bani fara a-ti aduce servicii si fara a cersi propriu-zis.
79
Bacsisul e aici si un act gratuit, asa, ca de la un mahar jah, care da bani pent
ru placerea de a
da si pentru a auzi u urma serii nesfrsite de salam. Copiii te ntovarasesc pe stra
s evident,
n buna parte goi si poarta mna la frunte, at o trntesc pe genunchi, strignd : Sahib,
bacsis ! Sahib, bc si?!"
Fetele poarta bagajul ntr-un fel ciudat. l leaga cu o frn-ghie, l aseaza pe spate si
l sustin cu
fruntea, cu ajutorul unt fsii de scoarta.
Kurseong : trenul ajunge printr-o strada destul de lar si bine ntretinuta ; vile
cu stil
mprumutat si cu papii guesto" ; populatie amestecata si informa. ntlnesc grupur: de
englezoaice, cu inevitabilul baston de munte si cu privirile att de departe, nct s-
ar fi crezut
la cteva mile deasupra Kurseongului, n munti.
Vizita la colegiul catolic ; preoti belgieni si francezi, ca vorbesc sanskrita t
ot att de fluent ca
si latina.
Se ntuneca. N-am gasit nici o vila care sa ma multumeasca Am cautat la marginile
Kurseongului, pe colinele cu fior agatatoare. Ma ntorc pe jos prin padure. Dupa a
pusul
soarelui, cerul se nsenineaza ciudat. Ochii mi se opresc pe creste necunoscute, d
epartate, reci.
De cte ori schimb brusc clima fizica sau spirituala ma napadesc attea senzatii si
gnduri
streine, nct trebuie &t fac serioase eforturi ca sa-mi regasesc orbita si centrele
de echilibru.
n asemenea ceasuri, ma desfata revizuirile de constiinta. Slabiciune moderna : se
revizuieste
ceea ce e dejc schimbat, mort.
Discutie cu Father T. asupra sensului existentei n crestinism si n hinduism. Asist
a si un
profesor de fizica, bengalez. E ciudat ct de profund crede acesta n metempsihoza s
au, cel
putin, n transmigratia sufletelor n trupuri umane. Observ ca profesorul de fizica
e mult mai
dispus dect Father T. sa accepte miracolele. Preotul catolic e de un scepticism r
afinat si ironic
n tot ce priveste pseudo-misticismele, esoteris-mul, mistagogii si neospiritualis
mul. Nu
admite minunea. Pentru ca, spune, Dumnezeu alege ntotdeauna calea fireasca, stiin
-, tifica, n
manifestarile si revelatiile sale. n miracole cred scepticii si preudo-scepticii
; adica toti cei ce
nu au priza directa asupra realitatilor. (Comentariul acesta l fac eu)
Poate crestinismul e singura religiune care a disociat credinta de miracol. Si n
el se deosebesc
numai doua mari minuni : Christos si permanenta crestinismului
flf)
VILEGIATURA LA DARJEELING
11 mai
...Toate drumurile, n Darjeeling, duc la Gradina Botanica. Aceasta e o portiune ng
radita, cu
cteva specii vestede, banci si o sera saracacioasa n care se gasesc, printre altel
e, muscate.
n general, gradinile botanice mi repugna mai mult chiar dect un ierbar. Ierbarul e
un
instrument de lucru, o piesa de laborator, un obiect destul de stiintific conser
vat, ca sa mai
pastreze ceva din trufasa naivitate vegetala.
Dar o gradina botanica ? Numai un veac stupid ca al XIX-lea cu radacinile n veacu
l
emanciparilor, alimentat de superstitii si de o mitologie timorata putea concepe
astfel de
monstruozitati. Gradina n sine nu e monstruoasa. Micile ei pacate decorative nu p
rovoaca si
nu justifica revolta. Ceea ce e barbar e semnificatia gradinii botanice, e ideea
ce si-o fac modernii despre ea, e valorificarea plantei prin botanica, adica pr
in stiinta. Iar, cum obiectele ne
ating, nu prin sine, ci prin semnificatiile lor iata de, ce o asemenea gradina mi
repugna. Ca
sa ma exprim grosolan o serie de gnduri ce nu-si au loc aici : ma supara atitudin
ea, ce se
ntlneste si n alte manifestari moderne, de a reconstitui natura. Contact direct cu
natura
asadar, putere de a o plasmui nu are dect Dumnezeu (care a creat-o) si n-o au dect

animalele (cari snt parte din nsasi natura). Omul apartine unui regn divers.
De altfel, aici, gradina botanica nu e nici frumoasa, nici maiestoasa. Simplu co
lt din imensul
parc ce strabate Darje-elingul colabornd n valea cu scari de piatra.
...Asezat pe coline, pe terase sapate n munte, Darjeelingul te sileste sa faci ex
cursii ca sa
cumperi jurnale, chibrituri sau fructe. Numele sau nseamna orasul trasnetului" dar
eu l-as
numi, ca si pe Bangalore din Sudul Indiei, orasul gradinilor". Cu exceptia pietii
si cazarmilor
peste tot inunda florile. Macul creste aici nalt si sngeriu, alaturi de flori necu
noscute mie,
cu frunze crestate, portocalii, cu parfumul tare al buchetului asiatic. Negura c
restelor coboara
att de des nct a ajuns familiara si suparatoare ca fumul. Cnd acopera Darjeelingul,
vizitatorii se retrag pe terasele vilelor sau hotelurilor. E imprudenta orice av
entura pe strazile
pietruite si accidentate, strazi ce urca si coboara asemenea scarilor unei cladi
ri barbare.
Negura si ploaia au dat, nastere unui obicei ciudat. Oamenii nu-si parasesc locu
intele fara
trench-coat, umbrela si oche-*
81
lari de soare. Daca la hotel Mount Everest" e senin, jos, n trg, sau pe terenul spo
rtiv,
e
negura. Iar pna sa parcurgi distanta, se ntmpla sa ploua de doua ori. Cei cari sufe
ra ma:
serios snt jucatorii de tenis, siliti sa-si ntrerupa partidele, si strnga plasa, as
teptnd, revenind,
blestemnd.
Spectacol- grotesc si reconfortant pentru un mizantrop ; barbati cu umbrele si c
u pelerine de
ploaie. Umbrelele snt made n England : mari, negre si imposibile.
12
...Trgul de duminica. Pentru un iubitor al tipurilor si curiozitatilor Asiei Cent
rale, trgul din
Darjeeling e un nceput si o ispita. De cu noapte se ridica corturi si baraci. Maj
oritatea
negutatorilor snt bhutanezi si sikkimezi sau indieni veniti di Bengal. In duminec
a aceasta n-
am recunoscut dect un trgo-vet din Assam. Se ntlnesc cumparatori si vnzatori Lepcha,
Paharia, Kasmirieni, Limbu.
Bhutanezii si Sikkimezii vnd legume, malai, vestminte, sare] si fructe. Mai exact
, femeile
bhutaneze si sikkimeze snt acelea i cari vnd. nca nu le pot distinge prea bine. Dar
cele din
Bhutan ; au o frumusete ciudata. Ovalul fetei se ngusteaza neverosimil spre barbi
e, nfatisnd
linia seducatoare a figurinelor japoneze si a papusilor de portelan. Ochii stral
ucesc viu n
orbite nguste, deosebind lesne pe asemenea femei de indienele cu privirile langur
oase ale
ochilor de bou (epitetul e o lauda poetica de mare pret si e surprinzator de jus
t).
Iubesc Asia cu cit ma apropii de centru. Prefer Rajputana Hyderabadului si Kashm
irul,
Bengalului. Femeile din vecinatatea Himalayei capata proportiile minore ale medi
teranienilor.
Miscarile snt mai iuti. Costumul nu e frumos, dar are un aer indescriptibil, ampl
ificat de
bratarile de aur greu, de bijuteriile cu lucratura fina de cerceii mari ct o farf
urie, de
aripioarele aurite fixate pe nari. Cnd o femeie rde, albul dintilor sub aurul podo
abelor ti da o
senzatie ciudata, parca ar fi rasarit deodata un idol. Cu ct privesc mai mult sta
tuile si
imaginile icomice asiatice, cu att podoabele si vestmintele feminine mi apar mai p
utin
grotesti, mai intime.
E un adevar banal faptul ca englezii vor sa se simta, n orice tinut sau clima s-a
r afla, at
home". Ma ntreb daca sple-enul acestor insulari colindnd globul dupa senzatii ined
ite nu e,
ntr-un anumit sens, o legenda. n orice caz, englezii, cari ramn mai mult timp n locu
rile
salbatece", nu cruta nici un efort ca sa-si metamorfozeze habitatul ntr-un colt di
n Anglia.
82
Darjeelingul e resedinta de vara a guvernatorului Indiei. Aceasta spune mult. Snt
trerenuri
pentru tenis, sali de dans, cinematograf. Daca n-ar fi personalul de servici n co
stum indigen
hotelele ar parea europene ; adica, tot att de hidoase ca si n Europa. Civilizatii
cu
sensibilitatea opaca simbolului si ritmului launtric proiectat n mediu se simt bi
ne n
Himalaya, pentru ca se simt ,,at home".
Poate nu snt singurul care am suferit de barbaria Darje-elingului. Darjeelingul,
totusi, nu e
mai putin fermecator. Si are o mare calitate : n jumatate de ceas scapi de el, te
afunzi n
jungla.
De altfel, e semnificativ faptul ca n-am cunoscut, nici n-am auzit pna acum de vr
eun
vilegiaturist care a vizitat Sikkimul sau nadajduieste sa-L strabata. Si, totusi
, e att de aproape.
Si drumurile, dupa cte stiu, nu snt tocmai, tocmai nspaimnta-toare.
N-am fost, nca, la inevitabilele garden-party pe cari familia si intimii guvernat
orului le
realizeaza saptamnal n scop de binefacere. Darjeelingul sarbatoreste zilele aceste
a o suta de'
ani de la descoperirea sa.
Vizitatorii snt puzderie. Mai toti frecventeaza centrul, odios ca toate centrele
confectionate.
Vilegiatura la Darjeeling, ofera, pentru europeni, doua avantaje : aceea de a fi
n vilegiatura si
de a fi la Darjeeing. A spune ca ai petrecut o luna n orasul trasnetului", echivale
aza cu un
adevarat titlu. E ceva mai mult dect ai spune la Bucuresti ca ai petrecut vara n E
lvetia. Am
socotit ntotdeauna Derjeelingul un punct de plecare, pretios prin situatia lui pr
ivilegiata nu
prin viata comoda si scumpa (aristocratica) ce o ofera. De fapt, el e privit dre
pt limita,
posednd toate superlativele n sine, fara alta posibilitate de depasire. (De altfel
, aceasta e
adevarat pentru orice statiune de vilegiatura. Civilizatia unifica).
Nu-mi repugna Europa superba si nemuritoare realitate ci prozelitismul stupid al

europenilor. Tot astfel, Asia e suspecta si nesuferita n Europa, nu prin substant
a ei ci prin
propaganda pseudomistagogilor.
Cunosc o duzina de vilegiaturisti. Amestec surzator de obisnuiti ai hotelurilor c
osmopolite si
de familii de fermieri modesti, cari nghit stingheriti si timizi. O buna parte snt
cultivatori de
ceai din tinutul Darjeelingului, mbogatiti prin Scaderea ceaiului singalez. Nu se
simt bine
dect cnd pornesc pe cai spre Tiger Hill". i recunosc lesne, cu palariile lor mari,
83
cu biciusca lunga si pipa. Reconfortant spectacol, alaturi del grupurile calaret
ilor de lux,
tepeni si emotionati, strabatncn de trei ori Darjeelingul n mare tinuta, nainte de
a porni spre]
coline.
Caii snt marunti si senini, purtnd copiii n sea cu balcon! sau baloturi uriase. Urc
a fara sa
rasufle si, de cte ori poteca] se ngusteaza primejdios, e prudent sa nchizi ochii s
i sa te lasii
n voia animalului cu instinctul sigur si cu pasul precis.
Ma mprietenesc cu doctorul De, inspectorul Sanatoriului,! si cu un tibetan batrn,
care a
ntovarasit pe Sir Jagadis Bosej n toate expeditiile botanice n Himalaya. Tibetanul
vietuieste!
n Darjeeling de douazeci si cinci de ani, si a slujit pe comi- sarul expeditiei en
gleze n Tibet,
din 1904. Stie multe, dar po-| vesteste putin. Poarta ochelari moderni si vorbes
te toate dia-L
lectele Indiei de Nord. Noaptea trecuta, cstigat de atentia sil tigarile mele, mi
-a povestit cum
au fost zdrobite regimentele ] tibetane n 1904, n coasta unor munti cu izvoare cal
de. Un ti- j
betan fanatic a ucis pe aghiotantul comandantului expeditiei; ] calul generalulu
i fu de
asemenea ucis. Atunci, englezii au des- 3 chis focul. Tibetani coborau n pilcuri,
decimati. Au
nceput j sa fuga si, daca focul ar fi continuat, ar fi fost vnati pna lai unul. Dup
a aceasta a
urmat cunoscuta conferinta dintre China, | Anglia si Tibet, la Simla si s-a stab
ilit postul
englez permanent (de protectie) la Lhassa.
13 mai
E adevarat : Darjeelingul e orasul trasnetelor. Noaptea aceasta m-am convins. Er
ajatt de frig,
nct tremuram sub doua paturi de lna. Apa de spalat trebuia ncalzita. Ceaiul ngheta n
pahar. Singura mea bucurie era faptul ca nu am plecat la Kalimpong. Noaptea as f
i petrecut-
o
ntr-un bungallow, ud si nfometat.
Nu regret spectacolul muntilor fulgerati. Orice drum nu lung n Himalaya cuprinde,
inevitabil,
si o dupa amiaza sau noapte de trasnete.
ncep sa ma gndesc tot mai mult la Kinchinjanga.
PE COLINA TIGRULUI"
Ghum, 13 mal
S4
jjendroni si licheni. Nu eram singur. Eram cu noul meu prieten, doctor n Nagpur s
i botanist
nnascut.
Well, ncepu doctorul, India nu e interesanta dect prin flora ei si ndeosebi prin
criptogame. India fara licheni e o tara salbateca, lipsita de interes si de valo
are stiintifica.
Bine, dar cultura ? ma mpotrivii eu.
Oh ! my goodness ! cultura n jungla ! Cum pot fi culti oamenii cari cred n transmi
gratia
sufletului n... cum i spune ? n metempsihoza
?
Totusi si Pythagora credea, ncercai eu sa-L att.
De aceea si tabla nmultirii e incorecta. N-ai observat ct de aproximativa e nmultir
ea
lui noua prin trei si prin el nsusi
?
Nu, marturisii eu candid.
Of course, pentru aceasta trebuie un ochi de botanist. Botanica e singura stiinta
care are
sensul n sine ; aici, botanica nu serveste la nimic practic, botanica propriu-zis
a, fireste, aceea
a lichenilor. Restul e pomicultura, agricultura, horticultura si, probabil, puer
icultura.
____ ? #
Lichenii snt fenomenul cel mai interesant n India. Dupa aceea, eu socotesc Himalay
a.
In al treilea rnd, monsunul, That's all. Restul, pagode, temple, every thing... s
albateci si
ndraciti..
.
Drumul nostru nu era prea usor si dialogul era ntrerupt de lungi taceri. Nu ncerc
sa-
L
reconstituiesc : nici n-ar fi prea interesant, n ntregime. Spicuiesc, totusi cteva
maxime si ob
servatiuni de ale doctorului, asupra lichenilor, Indiei si vietii. Ele se adauga
la voluminoasa
colectie de fraze si crezuri, nca inedita, continnd mii de atitudini si de exclama
tii pe care
o
mbogatesc cu fiecare noua cunostinta.
Raiul e n Gradina Botanica din Java"
.
Gradina cea mai frumoasa e o sera, iar sera cea mai perfecta, o colectie de lamel
e
microscopice"
.
Stejarul e interesant prin parazitii criptogamici"
.
,,O planta nu e interesanta dect dupa ce moare"
.
Omul e o planta emancipata, plus sistemul circular"
.
India e o gradina botanica rau ngrijita"
.
Existenta se rezuma n pori si n radacini"
.
India a produs pe cel mai mare botanist, Mahavira (VI Sec. I. Chr.), fondatorul J
ainisismului.
Mahavira a interzis consumarea vegetalelor. Al doilea mare indian e Sir Jagadis
Bose,
botanistul. Buda a fost, probabil, un escroc"
.
85
Cnd savantii vor izbuti sa transforme plantele, botac I va ajunge teologie"
.
Chimia e o pseudo-stiinta, pentru ca a produs razb<j| chimic.
"
Razboiul e atroce, dar n colonii e civilizatie." India, fara guvernarea Angliei, n-
ar fi ajuns
att de semnata n botanica.
"
Daca englezii n-ar stapni India, indienii s-ar epuiza razboaie interne. Comunicati
ile
stiintifice ar fi rupte. Ini moderna e o creatie a Angliei, dupa cum India antic
a e o crd tie
a
Greciei. Nu exista propriu-zis India nainte de Alexandra
Viitorul Indiei sta n plantatiile de ceai".
*
Orice plantatie e dusmana botanicei, pentru ca distruM parazitii"
.
Evident, spusele doctorului nu trebuiesc socotite dect sclij piri dintr-un humour
necontenit si
viu. Altminteri, prezei lor n acest Jurnal ar fi inutila.
Ajungem, ncarcati de plante, Ia marginea lacului din muntf Pe drumul batut, nu ne
-ar fi
trebuit mai mult de o jumatat de ceas. Noi am facut patru ceasuri, urcnd pieptis
si coborr n
toate vagaunile. Doctorul si schimba ierbarul himalay* la fiecare doi ani. Cauta
exemplare
magnifice si e interesat G deosebire de radacina. Daca cea dinti planta ar fi renu
nta la
radacina, bagatalizeaza doctorul, ar fi ajuns om. Drumt omului catre Dumnezeu se
va efectua
prin suprimarea picior relor. Totul prin mini, chiar cu riscul de a ajunge flutur
i." '
:
La marginea lacului ne odihnim. E frig, se apropie neguri Lacul e cimentat, apa
e limpede. De
aici pornesc tuburile eaj| alimenteaza Darjeelingul. n mijlocul padurii, n vrf de m
unte lacul
pare o minune. Comunic entuziasmul meu doctoruli' Ma priveste cu neascuns dispre
t.
Un lac fara nuferi, fara ierburi.. Un lac incert, ui| pseudo-lac. De ce sa-L numi
m lac
?
Baie ; aceasta e o baie CM mentata. Probabil, copiii din Ghum se scalda n el, iar
noi bei apa n
Darjeeling... Dumneata, adica, pentru ca eu consum d cincisprezece ani soda-wate
r...
"
Ne grabim sa coborm. Neguri tulburi se ridica din vale Doctorul coboara fara sa v
orbeasca,
gnditor si abatut.
Ramnem n Ghum, pentru ca mine n zori pornim spr Tiger Hill, sa contemplam Everestul n
rasarit.
86
Colina Tigrului, 14 mai
...Fiecare calator are cel putin o preferinta si o antipatie. a, amndoua snt inspi
rate din carti ;
carti de geografie sau romane sentimentale. Gnditi-va cti adolescenti snt ndragostit
i de
Napoli si gnditi-va la cunoscutul adagiu care se afa la obrsie.
n ceea ce ma priveste, Everestul a fost ntotdeauna centrul antipatiilor mele geogr
afice. De
cnd am cetit cea dinti descriere, am preferat pe Kinehinjanga. Evident, motive se
pot gasi,
dar fundamentul acestei alegeri e pur si simplu capriciu, lirism, frauda gratuit
a. Everestul e
prea mult fotografiat si fiecare magazin de stiinta populara pastreaza un cliseu
.
...Aceasta nu nseamna ca nu eram nerabdator sa-L vad. Noaptea am dormit incomod.
Era
prea frig si doctorul polemiza prin somn. La trei dimineata, servitorul bhutanez
ne-a desteptat.
Nu aveam timp de ceai. Tremuram de frig si de emotie. Emotia nedeslusitului ; pl
ecam,
noapte, Himalaya, streini, inedit... Aceeasi tulburare nedeslusita a plecarilor n
ainte de zori, a
plecarilor pe cari le-ai visat noaptea.
n curte ne asteptau caii si stapnul lor, un tibetan posomorit si linistit, fumnd ti
gara fara sa o
atinga cu buzele.
Si apoi, drumul. Urcam o aleie accidentata si arbustii si scuturau roua. Zaream u
mbre largi de
munti ghiceam creste nzapezite acolo unde lumina alburie se accentua. Liniste. Ac
ea liniste
neasemanata a Himalayei. Pasii cailor se stingeau, piereau ca un nimic n mare.
Am ajuns, pe platou cu un sfert de ceas naintea rasaritului. Cer clar, nefiresc,
alb. Vai
nesfrsite, ncolacite, negre. Padurile urcau asemenea muschiului pe stnci. Ne-au aju
ns nca
doua grupuri, venite direct din Darjeeling. Cu deosebire o miss bruna era emotio
nata. Clima
Himalayei e att de incerta si nestatornica nct rareori ngaduie sa fie vazute piscuri
le.
Cautam, nerabdatori, asteptnd soarele. Creste albe, n dreapta si n stnga lor. Dar, d
easupra
spinarii mpadurite din fata noastra, n directia Nepalului, un vrf nghetat ne-a atras
de la
nceput privirile. Lamurirea ghidului l-au confirmat : Everestul. Pata alba, clara
, departata. E o
minune ca se vede de aici, la o suta patruzeci de mile. Privim, privim si pata s
ticleste n soare,
prezenta si inaccesibila, pura ca zapezile Nepalului, nalta si resemnata, singura
si batrna, n
tacerea acelui soiiloquiu inuman care se tese de la obrsia timpului.
Revelatia s-a sfrsit, indiferenta, acoperita de neguri. Ne-am trezit iarasi pe pl
atou.
87
Colina Tigrului"... mi place numai numele. Loc deschjj. si comod, ridicat ca o fru
nte cu iarba si cu
piatra.
Doctorul ierborizeaza. Domnisoarele prepara ceaiul si ser vesc biscuiti din cutii
anevoie deschise.
Conversatia ajunge ine-tabil la schimbarea de adrese si la ntrebari asupra tennis
uM Doctorul si
continua paradoxele asupra botanicei. Gndurile fiecaruia ajung terne si cotidiene
ca un dejun.
La plecare, doctorul mi sopteste
:
Pe colina aceasta n-a fost niciodata un tigru.
FUNERALII LA LEBONG
Lebong, S mm
... De doua zile snt oaspetele unui fermier, bogat n plani tatii de ceai. Vila e a
sezata la capat de stnca,
deasupra soselei Privita de jos, pare un castel ciudat, fara strategie si fara m
ei tereze. Ferestrele snt
pereti, balcoanele snt terase, gradina 1 parc. Toate aleile si potecile muntilor
se mpreuna la poarS
vilei.
Din camara oaspetilor, dimineata, zapezile Himalayei si vad cu o nefireasca limp
eziciune. Viziunea nu
dureaza mal mult de un ceas.
Zorii snt urmati de ceata. Cerul se nsenineaza, soarela coace tufele de ceai dar c
restele ramn n
negura. Arareori si descopera ghiata si zapezile n timpul zilei.
Numai cinci mile departare de Darjeeling, spre miazanoapte 1 dar privelistea e c
u totul schimbata.
Coastele cu ceai au un asl pect surprinzator. S-ar spune ca snt paduri de rhodode
ndronl nenfloriti.
Tufele cresc pna aproape de vai. Din terasa vilei! vaile par prapastii, iar lucra
toarele cu cosuri,
miniaturi.
Vila e, ntotdeauna, aproape pustie. Fermierul porneste m zori, calare, cu biciusca
scurta, cu casca si
cu pelerina de ploaief l ntlnesc la breakfeast, precipitat si bine dispus. Apoi ple
aca] iarasi. Copiii au
fiecare cte un poney si un servitor adolescenti Galopeaza pe aleea principala, cu
servitorul alergnd n
urma, tras de coada calului. Nu obosesc si nu se supara cnd ploua' si continua cav
alcada prin ploaie,
iar baiatul rasufla zgom tos si-si face toaleta nasului n goana.
In cea dinti zi, nu m-am cobort. Era prea frumos. Vili aceasta cu arhitectura euro
peana ntre bratele
junglei, la mar gine de stnca, transfigureaza viata ntr-un mister asiatic sa
88
ptr-un film. n dupa amiaza aceea a plouat. Ploaie scurta de ciunte, cu neguri cald
e, fara vnt. Am
ramas singur cu locotenentul Potter, seful cantonamentului de la Lebong. Bibliot
eca era vasta, dar
cartile putine. Am cercetat mpreuna harta Sik-kinului si posibilitatile de a trec
e frontiera pe la Tonglu.
Adevarul e ca politia din Darjeeling nu ma lasa sa plec singur iar, tovarasi pen
tru un drum de trei
saptamni, niciodata mai jos de zece mii de picioare, n-am gasit pna acum.
Trabucele din frunze de tutun burmez se sfrsesc n parc. Nu stiu de ce, alaturi de
violenta bucurie a
norilor sparti de luna, un sentiment straniu mi nfrigureaza sufletul. Vila ardea c
u cele saizeci de
becuri. Si, n timp ce ascultam fiecare cu gndurile noastre viata junglei, prezenta
, rasuflnd n
frunze si trndu-se n serpi vila se nalta goala, streina, rece si frumoasa ca o bijut
erie.
Drumuri prin padure, de la Lebong spre piscuri. Poteca si face loc printr-o veget
atie pocnind de seva,
cu scorburi, cu radacini aeriene, cu ferigi uriase. Arbustii se mpletesc ca un zi
d, florile fac eforturi
catre lumina, muschiul creste involt si afnat ca un covor ruginiu, lianele atrna,
pretutindeni, verzi,
albastrii, stravezii ca o tesatura de paianjen sau groase, testoase, cu noduri s
i cu scoarta, cu mugurii ct
carabusii, cu cr-cei elastici, purtnd cuiburi, larve, fluturi adormiti, molii, pra
fuite, noroi si roua.
Cu deosebire mi place o specie de feriga, cu ramificatii nesfrsite, crescnd nalta ca
un arbust,
acoperind stncile ca o draperie. Ferigile ruinii dau acelasi aspect de flora geol
ogica, contrastnd ciudat
cu trandafirii de munte, agatatori, purtnd buhreteie asemenea florilor de ceara.
Soprlele roiesc ; mari ct o vrabie, cafenii, cu picioare lungi si coada scurta, ca
tarndu-se pe copaci si
nselnd ochiul ca un cameleon.
Serpii se ntlnesc cu deosebire prin vai. Am zarit un cuib lnga o stnca cu soare, dar
eram prea
departe ca sa disting daca erau sau nu veninosi; si cercetari n-am facut. Cunosc
destul asupra unor
serpi ai junglei, ca sa fiu prudent.
Vizita la o mnastire buddhista si noua, cu inscriptii n ti-betana, alaturi de vers
iuni engleze, cu lumina
electrica si copii saracacioase dupa frescele de la Lhassa si Giantse. Anumite c
adre snt facute pe hrtie
de desen, ca acuarelele. Tot ce era de vazut erau statuetele n arama si bronz rep
rezentnd pe Buddha,
pe Lakshmi, pe Shiva. Mnastirea, ca toate mnasti-rile tibetane, nu pastreaza un bu
ddism pur,
asemenea celui
89
din Ceylon sau Japonia. E mai degraba lamaismul, ames| nspaimntator de buddhism
mahayanic, animism, demor tibetan si influente mongolice.
Mnastirea, nu mai veche de optzeci de ani, era pazita un calugar tnar ntr-o roba al
ba si
lunga care i dadea , aspect de misionar catolic. Destul de incult, tnarul om s\ sa
explice
rostul tuturor zeilor din sanctuar si nu ntelegea ps limba textelor canonice.
Am parasit mnastirea plictisit si deceptionat. Am luat ri mul prin satul de munte,
ce ducea la
Darjeeling. Satul se n\ mea nca Lebong. Casele erau europene si indiene, straz
canalizate, iar cismelele moderne functionau prompt. Cu tos. acestea, Lebongul d
in munte are
Lin violent caracter asiatj himalayan. Strazile snt accidentate, cu trepte de pia
tra all Felinarele
caselor erau tainice. Femeile cu saluri, venite care apa, n pofida cismelelor mec
anice, pareau
grupuri ara din tablourile veacului trecut. Si drumul meu, desi numai cteva mile
de
Derjeeling, avea toata primejdia si toata ispi unui drum de frontiera asiatica. n
ca din curtea
mnastirii aua, sem strigatele si detunaturile, uralele si jazzul unei cete ni vaz
ute, oficiind
undeva n sat si traind ceremonia unei r mntari tibetane. Ceata se afla n jurul unui
altar
buddhist luminata de cteva facle si luminari. Oficiantii apartineai tei rosii lam
aice. De pe
terasa unei case, am privit ceremonia, dil amurg si pna la caderea noptii.
Trei barbati n robe purpurii, cu palarii conice, ascutit^ rosii, citeau precipita
t, cu un ritm
straniu, dintr-un manuscri^ tibetan. Erau litaniile pentru sufletul mortului. Er
au fraze p-cari
goana lecturii cntate le transformau n sunete simple guturale, grupuri consonantic
e
ntretaiate de acompaniamente vocalice. La rastimpuri, lectura se condensa n striga
te.
Aceasta era, probabil, un semnal. Oamenii de alaturi, cu fluiere, tror pete, tob
e si talangi,
intrau atunci n actiune.
Preotul n roba cu umbre aurii, cu aceeasi palarie nal asemenea unui con, dndu-i asp
ect de
mag, ncepea sa rda i sa chiuie. Un auxiliar, cu bratele goale, hohotea si dansa gr
c tesc,
avntnd o sabie. n acelasi timp, un altul descarca o pusc veche, asemenea celor din
Afghanistan. Rsetele erau fals^ strigate si vacarmul pareau '.'demonic. Preotul a
vea o
fatl brazdata si larga, cu un zmbet dracesc, cu ochii sticlind de bucurie rautaci
oara.
Dupa aceasta,. cei trei continuau sa citeasca laolalta, u ceilalti se linisteau.

90
n timpul sarabandei, omul cu sabia lovea un arbust nfasurat n paie si n ierburi. Pro
babil ca
aceasta simbolizeaza trupul mortului, care se nimiceste ca sa dea libertatea suf
letului n
paradisul lui Avalokitesvara. Cnd ritul s-a repetat de mai multe ori, preotul a a
prins cteva
luminari si, cu prilejul unei noi sarabande, a dat foc arbustului. Jazzul, pocni
turile, rsetele,
chiotele, tipetele, dansul, gesturile capatara acum proportii salbatice. La lumi
na flacarilor,
ceata de oficianti n vesminte sngerii pareau duhurile unui cosmar primitiv. Fetele
aveau
reflexe dilatate, demonice. Un entuziasm barbar si grotesc nsufletea ceata sarbat
orind,
trecerea din viata a fericitului tibetan. Curnd, rsul fals de la nceput ajunse rs si
ncer. Rdeau
si hohoteau cu totii, nvrtindu-se fara simetrie n lumina focului, bucurndu-se de min
unea
mortului si de plata ce o vor lua pentru ceremonie.
Am privit cu pasionata atentie fata preotului. Niciodata nu am vazut realizata m
ai perfect
expresia rsului sardonic. Omul acesta parea un nebun inteligent. Cteodata, zmbetul c
rispat pe fata larga marturisea o ironie profunda, inumana.
Alaturi de funerariile din Lebong, ceremonia brahmana la care am asistat la Calc
utta, cu
ofertele vegetale si cu untul daruit focului, pare de o cereasca liniste si de o
inocenta complicatie.
NTR-O MANASTIRE, ZOK-CHEN-PA
Ghum, 25 mai
...n Ghum, dupa amiaza, e ntotdeauna ceata. Satul e bhu-tanez, femeile snt frumoase
si
nimeni nu pricepe o boaba englezeste. Aceasta nseamna ca trebuie sa-ti aduci un g
hid din
Darjeeling ; unul din acei ghizi asiatici cari snt cteodata ser-dari adica sefi de
expeditie
himalayana, ngrijind de coolies si lundu-si raspunderea sigurantei calatorului n Si
kkim
iar altadata snt bearer, servitori particulari n hoteluri.
Am plecat fara ghid, dar a trebuit sa-mi improvizez unul, ca sa gasesc mnastirea.
E cea mai
mare n districtul Darieelin-sului ; asadar, n tot Bengalul. nca din Ceylon aflasem
de ea, de
cnd un tovaras buddhist mi-a dat cele dinti indicatii practice asupra lamaseriilor
din
Himalaya rasariteana.
Drum prin sat bhutanez ; copii cari urmeaza din instinct pe orice strein, ulite
nenchipuit de
rasucite, negustori cu pra91
valii asemenea tarabelor pe prispa, femei la sfat, laturi varsa* n drum din curte
, tibetani cu cozi negre
si lucioase, cu cizme nflorite si mustatile asemenea ungurenilor, coollies, purtnd
cosuri cu ardei iuti,
banane, sapun si cartofi. Miros de opaite alaturi de mirodeniile asiatice. Fetel
e cu aceiasi cercei mari
de aur si aceleasi aripioare pe nas. Coliere de o grosime neasteptata, scurte si
aurite. Vesminte n culori
stinse, cu saluri albastrii nfasurnd capul.
Drum prin negura, catre un podis apropiat si necunoscuta Dealul n care e sapata c
ararea pare un umar
de munte. De-a stnga drumului, prapastia cu poteci ascunse, cu stnci si cu| smocur
ile verzi ale
tufisului himalayan.
Ghicesc apropierea mnastirii prin flamurile tibetane ; prajini nalte, purtnd rugaci
uni, vraji, farmece si
imprecatii tiparite pe un soi de hrtie pufoasa, sau scrise pe pnza. n negura, padur
ea de flamuri parea
viziunea unei vegetatii de margean sau barba si unghiile acelui strigoi chinez p
ricinuitor' de furtuni.
Ajungem. Templul se afla n locul de cinste. Structura templelor buddhiste, cu str
easina larga si
dreapta, cu doua ferestre de-a dreapta si de-a stnga intrarii. Alaturi, o casuta n
-' cuiata pastrnd relicve
si vase sfinte. Apoi, locuintele calugarilor, cu scari de lemn conducnd n camari nt
unecate,
posomorite si reci.
ntlnesc numai putini calugari. Restul se afla dupa obiceiul buddhist n mprejurimi, c
olindnd
satele, cautnd singuratate, adunnd pomeni si lund parte la necazurile co-i muni tat
ii.
Snt calugarii sectei rosii" (Zok-chen-pa), purtnd robei rosii si slavind un Dalai L
ama cu totul si cu
totul n rosu..J Secta rosie" nu e numai un nume si nu depinde numai de un vesmnt. D
e ea se leaga
anumite pagini de glorie din viata religioasa a Tibetului. Artistii ei au creat
minunile colorate ale
Iluminatului n mijloc de ceruri. Chiar magia sectei rosii nu e cu desavrsire salba
teca asa cum se
crede prin Universitati si poate chiar simbolul vesmntului nu e primar si supersti
tios.
...Cea dinti conversatie se leaga prin talmaci, cu un tibetan ncruntat si nencrezat
or, care mi da,
totusi, toate informatiile cerute asupra unei anumite parti din ritual, informat
ii pur tehnice, cari nu-si
au locul n acest caiet.
n galeria ngusta din fata templului, ard luminari. Templul e luminat de ferestre s
i de candele. E, fara
ndoiala, unul din templele cele mai frumoase ale sectei rosii, desi nu e grandios
. Minunile lui se
surprind dupa cteva ore, n picturile
92
murale sau n lucratura nflorita a statuilor de bronz sau n biblioteca.
Cel dinti lucru ce atrage si tintuieste luarea aminte e o statuie uriasa a lui Go
tama Buddha, masurnd
mpreuna cu piedestalul cinci metri. E cunoscuta pozitie pe care Budha o avea sub
arborele iluminarii.
Fata e rotunda, ochii lungiti spre tmple, buzele unui surs de sculptura gandharica
. Poarta coroana
asemenea stapnitorilor lumesti pentru ca multimea exprima n categoriile ei ceea ce
sfintii exprima
prin tacere. E n-vesmntat sumar cu fasii de matase, mpodobite cu ghirlande si buche
te de flori
artificiale.
n jurul statuii uriase, nenumarate statuiete de ale zeitei favorite a Buddismului
, Tara si imagini iconice
din pantheonul mahayanic, crescut din efervescenta devotiei populare, alimentat
de fluviile
hinduismului bhaktic, desfigurat de infuzia elementelor transhimalayene. n fata c
hipurilor de bronz
retraiesc istoria buddhismului n India, degenerat si corectat, tradus si nenteles,
pogort din cerul
legei celor douasprezece cauze" cu implicatii de nghetata metafizica, n valea calda
si schimbatoare a
religiozitatii. O revizuire, de la Discursurile lui Buddha la Lalita Vistara ; s
i apoi am trecut si am uitat.
Poate contemplatia pantheonului mahayanic n-a fost lipsita de melancolie. Dar am
luat obiceiul sa nu
ma uit napoi si sa nu ma ntristez.
...De partea dreapta, n biblioteca cu rafturi lungi si scunde, se afla Kanjur-ul,
enciclopedie religioasa
n o suta opt volume, euprinznd peste o mie de carti, traduse din Tripitaka buddhis
ta. De partea stnga,
ntr-o biblioteca mai vasta, Tanjur-ul n doua sute de volume, formata din comentari
i metafizice, logice, carti alchimice, magice, texte de ale sfintilor tibetani,
de ale filozofilor mahayanici, cu deosebire
Nagarjuna, si tratate prajnaparamita.
E, cred, editia n lemn de la Lhassa, tiparita pe fsii nguste, volante, pastrate ntre
doua capace si
nfasurate cu un siret.
Se gasesc, nsa, ca n orice manastire mare, nenumarate manuscrise. Am putut vedea o
excelenta
pagina din traducerea tibetana a Bhagavadgitei, s.crisa n cerneala aurie pe perga
ment. Apoi am rasfoit
un tom enorm, euprinznd istoria populara a lui Buddha, scris acum pentru veacuri,
cu caligrafie
perfecta, cu fantezii interliniare. Un alt manuscris, tradus din nepaleza, conti
nea cteva miniaturi
colorate, fermecatoare ca orice miniatura de manuscris original, si sufletul meu
de colectionar fara
noroc a suferit asezndu-L, pios, la locul lui n raft. Se aflau, de asemenea, cteva
manuscrise nepaleze
si al93
tele scrise n devanagari ancient style. Probabil ca nu le citeai nimeni.
Cu un raft mai jos de zei, se afla stupas de aur, imagineal acelor monumente pe
cari buddhistii
le-au ridicat pe urmeB celor dinti predicatori. Lucratura e neasemuit de fina, cu
auJ mult si
greu. De asemenea chipurile zeitei Tara se disting pri tr-o lucratura minutioasa,
completa, n
laturile postamorituluB fina si exacta n crestaturile filiforme ale aureolei cruc
iale care'
constituie un soi de fundal.
Surpriza a fost picturile murale. Cu ajutorul lamuririlor! acelui lama ncruntat s
i ale unui
ucenic care nadajduia bacsisl am descrifrat doi pereti, mprospatndu-mi multe scene
i
viata lui Srong Tsan-Gan-Po, auzind nume si fapte noi de Gurus (nvatatori), recap
itulnd
existenta fara seaman a lui Milarepa, poetul criminal, magul si ermitul pentru c
are pastrez) o
veche pasiune.
Cu deosebire o scena centrala e nentrecuta, reprezenta pe Milarepa n munti cu o au
reola
purpurie, asezat cu picio; rele ncrucisate pentru meditatie, cu mna la urechea dre
api
simbolizndu-L aplecat sa asculte si sa tlcuiasca sunetele n< auzite" ale naturii. C
ei cari
cunosc ceva asupra teoriei si magiei sunetului, asupra mantrei nteleg ca simbolul
att de
evident) reprezentat n statura magicianului care a ajuns criminal toc mai prin exe
rciutiul
mantrei, e o justificare si o verificare pre-fl tioasa.
Lama care ma ntovaraseste nu e nici prost, nici ncult ;1 dar tlcuitorul nostru ncurc
a inocent
si traduce primitiv. Del altfel, cum ntrebarile mele se accentuau n jurul Tantrei,
nul cred ca
as fi aflat prea mult. As fi avut acelasi raspuns si ace-r easi invitatie : Lucru
rile nu se spun la
drumul mare ; cine vrea sa cunoasca, ramne cincisprezece ani cu noi". Acesta e un
leitmotiv care nu e strigat si proclamat. Simplu prilej de me- ditatie sau compa
ratie cu
esoterismul indian" al teosofiei eu-: ropene, care poseda societati si casieri, t
ine conferinte,
alearga dupa neofiti si publica volume n o suta de limbi toate pentru comunicarea

adevarului ,,esoterie".
Lama e miscat de zelul meu^si e flatat de cunostintele mele. mi daruieste un nimi
c, un tablou
reprezentnd pe Buddha ci ceruri albastre. Poate a facut aceasta ca sa-si adune mer
it". Sau
poate a pacatuit si el, lasndu-se emotionat de acest strein venit de peste mari s
i tari ca sa afle
scripturile Iluminatului. 1 A pacatuit mpotriva indiferentei. Indiferenta, detasa
rea SG- | nina de
lucruri, de fructul actiunii, acest dar genial al Asiei alaturi de care spiritul
olimpic pare
teatral si ngmfat.
94
...Se ntuneca cumplit. Ard lampile ca opaite n ceata. Gasim drumul anevoie si cobo
rm
nfrigurati. Iarasi senzatia de izolare, de aruncat de Dumnezeu, de singuratate si
agonie. E frig,
e ntuneric. ncep sa ma gndesc cu dor la hotelul din Dar-jeeling. Cu tabloul lui Bud
dha sub
brat, drumul meu parea drum ntre doua drumuri. Ucenicul zmbi si se scuza :
Bacsis !..
.
CIND VINE MONSOONUL
Jorepokri, 31 mai
...Ar trebui sa descriu caravana mea si Serdarul din Bhutia Basti. Patru coolies
mi poarta
bagajele pentru noptile friguroase din Sikkim si alti patru hrana. Dincolo de Gh
um, pna la
Pamianchi, nu vom gasi nimic de cumparat. Sikkimul mi se pare acum departat n neg
uri de
neatins. Ziua aceasta petrecuta n ploaie, n ceata grea, pe drumuri ude si pietroas
e, mi-a
sfsiat entuziasmul. Nu snt obosit. Snt mhnit de attca privelisti pe linga cari am tre
cut fara
sa vad. De-abia zarim la ctiva pasi. Si ploaia obosea hamalii, stingea tigarile, n
chidea ochii.
Vom vedea Sikkimul ?...
Serdarul e si bucatar. mi pregateste ceaiul, asa cum l beau tibetanii : cu lapte,
cu unt, cu sare.
Cea dinti ceasca am luat-o ieri, la Ghum. E de culoarea cafelei cu lapte si are g
ustul supei, n
Tibet, majoritatea locuitorilor consuma patruzeci-cin-zeci de cesti pe zi, dar n
u snt putini acei
cari nghit saptezeci. Eu mi beau cupele obligatorii pentru ca e frig si umezeala.
Pustiu. Nu
mai iese nimeni din casa. Nu voi vedea oameni de-ct la bungallow.
Ca sa pot fuma, mi-am improvizat un cort din doua pelerine de ploaie. Cortul pro
priu-zis,
purtat de doi hamali cu rndul, zace indiferent, ud, masiv. Nu-L vom mai desface d
ect dupa ce
vom trece de Phallut.
Singura priveliste pe care mi-o amintesc astazi : o coasta cu padure si apoi alt
a, si nca una ;
iar sus de tot, noroi acoperind zapezile. Oh ! blestemata ceata. Si eu o laudase
m cndva... E
drept, numai n ceata simt duhurile vegetale, chemate de agonia luminii, nsufletind
jungla.
Zaresc la doi pasi, nainte napoi nu ma uit. Brazii snt mult prea negri si lianele m
ult
95
prea mari. mi ascultam respiratia, minunndu-ma de vastitatea ei. Flacara chibritul
ui capata
aureola. Deosebeam valurile de ceata revarsate din vale si aceasta mi da o strani
e senzatie ca
acolo e nceputul. Care nceput ?...
Trebuie sa mai repet ca toate ntrebarile, n jungla, si amna raspunsul ?...
Ceaiul e rece. Serdarule, Serdarule !" ma tngui eu, ame-nintnd. El ntelege prea puti
n
englezeste, iar eu vorbesc prea putin hindustani. Dar eu am dictionar. Si nu ma
pot opri sa nu
zmbesc, ud si nfrigurat cum snt, dndu-mi seama de grotescul situatiei ; rasfoind un
dictionar ca sa pot explica Ser-darului ca vreau ceaiul fierbinte...
...Noapte. Furtuna si ploaie. Trasneste apocaliptic. Ma trezesc din somn si ncepe
sa-mi para
rau ca am plecat...
Tonglu, 1 iunie
n sfrsit, atingem unsprezece mii de picioare. Aceasta nseamna ca ceata ncepe sa scad
a. E
frig si la colturi, vnt. Dar ploua, ploua, ploua.
n timpul popasurilor am ierborizat si am verificat brusca schimbare de flora.
Ploaia are un singur avantaj : goneste serpii. Am trecut printr-o regiune bntuita
. n Europa tot
auzeam de injectii mpotriva muscaturilor de sarpe. Da, exista injectii, dar serul
si pierde
eficacitatea dupa doua trei ceasuri. Cu alte cuvinte, ca sa poti scapa de o musc
atura
veninoasa, trebuie sa te afli la Calcutta sau la Bombay, sa te urci imediat ntr-u
n taxi si sa
alergi la spital, unde serul se prepara n cteva minute. Aceasta e tot, dar e durer
os de putin.
Al doilea avantaj al ploii e ca grabeste hamalii. Acesti coollies snt incerti si
greu de stapnit.
Orice strein ce vrea sa viziteze Sikkimul trebuie sa-si angajeze un serdar. El s
emneaza un
contract la politia din Darjeeling si si ia toata responsabilitatea expeditiei. A
m ntmpinat
destule piedici la oficiul sikkimez din Darjeeling, tocmai pentru ca snt singur s
i nu cunosc
suficient hindustani sau nepali.
Seara. Bungallowul e curat, primitor, cald si nu prea scump. O casa de lemn, cu
paznic care
controleaza pasaportul si cere plata nainte. Paturi de lemn, fara asternut. Aster
nutul se afla
ntr-unui din acele baloturi purtate de coollie. Cumpar vreascuri si buturugi ca s
a fac foc. Snt
singur. Ploua napraznic Ser-darul fierbe orez si eu desfac bunatati din Darjeeli
ng. Darjee96
lingul mi se pare acum departat, n alta lume, cu lumina electrica si englezi.
...Serdarul mi serveste o cina incerta, dar calda. O iau numai pentru ca e calda.
Vasele snt
noi, de aluminiu si mi amintesc attea drumuri din adolescenta, cnd dormeam pe crest
e sau
plaja, n jurul unui foc pazit de prieteni raspnditi acum pe toata fata pamntului. A
ttea cine
vesele, n farfurii de aluminiu spalate dimineata cu nisip. Si acum snt singur ca u
n cuc, si
ploua, ploua...
Sandakphu, 2 iunie
Am vazut Kinchinjanga ! Am vazut Kinchinjanga ! Am uitat toate necazurile, si to
ata ploaia,
si toata ceata. Am ajuns la bungalow pe seara. De pe culmea muntelui (numele e f
rumos ca o
legenda), am surprins, fara greutate, sirul ghetarilor la nu stiu cte zeci de mil
e departare, albi
si batrni. Am putut privi n voie, pentru ca bungalowul era aproape si serdarul fie
rbea cinci
pumni de orez.
Am mpartit tigari si pesmeti hamalilor. Am fotografiat Kinchinjanga de sase ori,
dar cum snt
un nou venit n aceasta arta si cum e seara trzie, nu-mi ngadui prea multe sperante.
Dimineata a plouat. Dar drumul din apropierea amurgului a fost neasteptat de cla
r. Privirile se
scoborau n vai lungi, pe platouri verzi, cu brazde de ceai. Se zaresc, nca, locuin
tele si
plantatiile ctorva fermieri.
Ar trebui sa scriu multe asupra zilei de azi. Si povestirile pe jumatate ntelese,
pe jumatate
ghicite ale serdarului nu snt lipsite de geniu. Da, de geniu. Acest Saidali e cel
mai celebru
scornitor de minciuni frumoase din tot tinutul..
.
...Cea dinti noapte linistita. Nu e prea frig. Pot sa ratacesc pe potecile din ju
rul bungalowului.
Snt singur si aici patul e tare, asternutul ud, focul putin dar pot face baie n vo
ie, cu toate
mpotrivirile serdarului.
El doarme n odaia vecina, mpreuna cu paznicul. Soptesc si fumeaza pna dupa miezul n
optii,
caci aici e alt obicei. Nu se pleaca la drum nainte de opt dimineata. Nu exista t
eama sa te
prinda soarele n chiept". Asadar, serdarul nu se grabeste sa adoarma. Nici eu nu m
a grabesc.
Lampa fumega. Luminarile mele plpie. Ma dor ochii. Pentru ca nu pot ceti, iac gimn
astica.
Snt aici sapte paturi goale si un pat cu aster-
Ind:a
97
nut. Fac tumbe dintr-unul n altul ; si fiecare stie ca alt exercitiu mai desfatat
or, pe
pamnt, nu se afla.
De oe doarme serdarul alaturi ? Pentru ca doctorul indian din Dar.jeeling mi-a a
tras luarea
aminte ; snt oameni priceputi, cari stiu sa-si adoarma stapnii cu prafuri turnato n
ceai, si se
strecoara noaptea, si rapesc rupiile. Dar eu pastrez banii ntr-un geamantan. Si u
sile snt
zavorite. Iar patul meu nu se afla n dreptul ferestrei. Acelasi doctor mi-a spus
"" p&. zestete sa dormi n dreptul ferestrii ; toti strainii calatori n Sikkin cari
au murit, au fost gasiti
mpuscati n pat"
Undeva n jungla, 3 iunie
n drum spre Sabargham...
De ce am plecat ? Stau sub cort si scriu. Ploua, neguri. Serdarul ma asigura ca
acesta e
monsoonul, desi l asteptam numai dupa o saptamna, la Pamionchi.
Nu rriai vad nimic. Coolies crtesc. Mi-e teama sa nu-mi lase bagajele n ploaie si
sa se
ntoarca.
...Asteptam de trei ceasuri. Sfat cu caravane. Serdarul vorbea aspru si ameninta
. Dar coolies
snt ndrjiti. Cer sa ne ntoarcem la Sandakphu. Ctiva snt raniti de lipitori. Picioarele
lor
goale sngera. Smulg lipitorile, dupa ce le ard cu vrful tigarii. Pe poteca adesea
alunecam din
cauza lipitorilor. Si ploaia ! Chiar cnd se opreste pentru cteva minute, ploua din
pomi, de pe
liane, de pe stnci. Cumplita vreme ! Serdarule, Serdarule !"
Trebuie sa ne ntoarcem la Sandakphu.
Mai pot scrie ce arn vazut ? Unde ma aflu acum, nu stiu. Gndurile alearga de la u
n capat la
altul al lumii si de la nceputul vietii mele la sfrsitul pe care l-am vazut aproap
e, aproape.
Mi-amintesc un drum n jungla, un drum lung de cosmar, cu rasuflari necate de ceata
, cu tuse
de ploaie. Nu gndeam nimic, nu speram, nu-mi aminteam. Ca sa scurtam drumul, am c
obort
la vale, de-a dreptul prin jungla, si tepi ascunsi ne sngerau, si frunze mari ne
zgriau si corole
cu apa multa ne udau. Umblam, umblam...
Si, deodata, ne-am oprit. Nu stiu de ce, dar toti ceilalti stiau. Ploaia ncetase,
dar ploaia nu ne
mai nspaimnta acum. Au- j
98
zeam un zgomot ciudat, stins, fosnit. Ca pasii unui cortegiu de umbre pe covor d
e muschi. Ce
Dumnezeu nseamna aceasta ? Serdarule ! Serdarule !"
Si atunci am nteles spaima lor. Cazusem prea jos n vale, n drumul lipitorilor. Si l
ipitorile
naintau, coloane, mii si zeci de mii.
Nu le vedeam. Nu auzeam dect trsul lor umed si nu vedeam dect frunze tremurate.
Cine a spus ca tigrul sau leul sau cobra snt animalele cele mai temute ale jungle
i nu cunoaste
jungla n nceput de monsoon. Bestiile acestea blnde te ucid odata. Dar lipitorile ?
Se apropie
si nu poti fugi. Le vezi si nu le poti lovi. Daca esti nspaimntat esti pierdut. Pe
ntru
ca omul nspaimntat fuge n vale si n vale e agonia lunga, cu sfrsit fara snge.
Asculta !... Ah ! daca as putea scrie ! daca n-as fi scris attea lucruri comode s
i imaginare n
viata mea !... Asculta cum am ascultat si eu. Mi-au nghetat nti urechile, apoi gtul,
apoi
picioarele. Cum as putea rechema sunetul stins, funebru, rece al legiunilor negr
e si
lipicioase ? Cteva m-au atins si mi priveam degetele mnjite cu snge. Am vrut sa fug,
am
vrut sa fug n vale. Numai serdarul m-a scapat.
Urcus pe coasta maracinoasa, sub ploaie, cu lipitori pe mini, pe trup, pe fata. nti
mi-am
sfsiat camasa, ca sa strivesc limba de piele neagra ce-mi scrijela snul. Apoi mi-a
m rupt
umerii camasii, apoi ciorapii. Alunecam si lacramam, mi scrnteam degetele si-mi zgr
iam
genunchii cu pantaloni n zdrente.
Sus, pe poala lasata, ne-au ntmpinat alte convoiuri de lipitori. Am privit ngrozit
pe serdar.
Si, fara voie, gndul mi torcea n lumina si umbra, viata.
...Ce a urmat si cum am scapat ? Nu stiu. Fuga. Am fugit ca duhurile, ca strigoi
i. Cu toate
strigatele si bicele serdaru-lui, hamalii au lasat bagajele si au fugit ; iar no
i am fugit cu ei.
Aceasta a fost tot. Astazi, Himalaya era nalta, iar lipitorile marunte, marunte.
Si omul le
privea nedumerit si fiecare se ruga si blestema n limba lui.
Aceasta a fost tot.
99
MANASTIRI SI PUSTNICI DIN HIMALAYA (1930))
DE LA DELHI LA HAEDWAR
...Luni, 29 septembrie, ajung n Hardwar. Noaptea am la-sat n urma Delhi cu semilun
a de
argint pe cerul verde, vazduh prodigios si ireal, despicat sageata de moscheea J
ami-Masjid.
Trepte de marmura alba si cum sui ostenit de drum si minunat de moschee, zvonul
bazarului
te chiama napoi, negustori de statuete si vnzatori de saluri ti apuca minile, lampil
e lor cu
acetilena te orbesc, copiii alergndu-se pe trepte si balcoane te lovesc, ghidul t
e implora
:
SabAb ! Sahib !* La portal, un om cu barba ti aduce papuci. Jami Masjid... Cea mai
faimoasa moschee din India ; cupola cea mai perfecta, turnuri cu balcon n cele pa
tru colturi,
metereze pentru femei si mii de porumbei odihnindu-se n amurg. naltata deasupra ba
zarului,
masiva si supla, priveste fortul lui Shah Jehan de pe malul Jumnei.
Vino sa-ti arat Moscheea de Perle", Sahib
!
Altadata, altadata, serdarule..
.
Moscheea de Perle", n Fortul lui Shah Jehan, gradinile
e
xa
lumina... Le-am vazut, le-am vazut. Dimineti sticloase si orbitoare ale toamnei
indiene.
Dhcan-i-Am, cu coloanele de marmura si tronul lui Shah-Jehan. nchideam ochii si-m
i
reaminteam memorialul lui Bernier asupra receptiilor din timpul lui Aurangzeb. mi
aminteam
povestea lui Austin de Bordeaux, care a lucrat n mozaic de pietre scumpe cele mai
nsufletite
pasari si chipuri ce se pot vedea pe zidurile unui palat moghul; Austin care s-a
ndragostit de o
principesa si aventurile lui coridorul secret, subteran, ntre Delhi si Agra... Si
apoi wan-i
Khas, sala de audiente private, unde se afla Troni paunului" miracolul de nestema
te, cu totul
si cu totul de aur
100
safire, rubine si perle, pradat cu Nadir Shah n 1739. Pe plafonul salii sta scris
n persana :
Agar Fardaus bar ru-i-zamin ast Hamin ast wa hamin ast wa hamin ast.
Daca e cumva un Rai pe fata pamntului. Apoi acesta e ; oh ! acesta e ! acesta e !"

Boschetele si iedera neagra, bazine lungi, cu trepte, amin-tindu-mi Taj-Mahal di
n Agra. Terasa
laterala spre malul apei.
Cte cetati n Dehi... Ziduri de creta ; apoi alte ziduri, posomorite, caramizi umede
, cactusi
crescuti n santuri ; acesta e zidul orasului batut de tunurile lui Nicholson, mpot
riva insurgentilor sepoy, n 1857.
Sa-ti arat mausoleul lui Humayun, Sahib !...
Am vazut, serdarule...
Masina alerga din Pahar Ganj spre ruinile lui Firozabad, napadite de balarii si
arbusti tari la
seceta. Spre Purana Kila (fortul cel vechi"), ridicat de Humayun.. n cele din urma
, la
Mausoleu. mi amintesc iar de Agra, dupa cum Jami Masjid mi amintea moscheea de
marmura alba din Fatehpur Sik-hri, cetatea moarta ; Akbar se ruga n acea minune f
ina si minuscula. Cum as descrie Mausoleul lui Humayun, bloc de marmura( alba su
stinnd cupola
centrala, si etajele, balcoanele, chioscurile laterale ? Din turnuri, Delhi se nt
inde printre
dealuri, frunzis verde astupnd sarpele de lumina al Jumnei ; tacerea pietrelor ca
ri au rasunat
cndva de gloria Moghulilor, cari, au privit nebuniile lor, pacatele si senzualita
tea, cruzimea si
ntelepciunea lor. Tacere arsa, strabatuta numai de tipatul paunilor n zbor ; dar f
iecare turn,
fiecare lespede ^comunica senzatia aceea sugrumatoare a crepusculului, a sngelui
si a mortii.
Mausoleul lui Humayun, Sahib !...
Oh ! serdarule...
i dau tigari si l invit ntr-o ceainarie. As vrea ca serdarul meu sa cunoasca povest
i ce nu se
citesc n carti, povesti cu Mariam, sotia lui Humayun, sau cele sapte principese c
ari se adunau
pe nserat n gradina Bu Halima. As vrea ca serdarul sa-mi spuna adevarul asupra duh
urilor
din Kutb-ul-Islam, moscheea ruinata, alaturi de ruinele unui templu indian si de
faimosul
Kutab-Minar. Dar serdarul ncepe prozaica poveste a lui Alaud-din si mi recita trad
ucerea
versurilor sanscrite scrijelite pe turnul de fier". E un farmec, pentru mine, tov
arasia aceasta
de ruini indiene si musulmane, moscheea magnifica ce n-a putut fi sfrsita tocmai
pentru ca
musulmanii ruinasera
101
templul indian cu gndul de a ntrupa gloria Profetului. Pe tavanul coridorului temp
lului se disting nca
basoreliefuri inspirate din viata lui Krishna. O inscriptie araba din moschee po
meneste de douazeci si
sapte temple pagne, idolatre", cari au fost darmate pentru a aduna materialul gigan
ticelor arcade si
coloane. De buna seama, templele idolatre erau hinduse si jaine. Dar nu amanunte
arheologice, nici
rezumate discrete ale abatutei istorii a Moghulilor, i ceream eu. Cu un an mai nai
nte auzisem
admirabile legende asupra ruinilor din Delhi, superstitii legate de cele sapte ca
pitale", amintiri si
folclor din rascoala sepoyilor.
Ghidul meu era pe atunci, un indian scund si taciturn, re-citindu-si corect ritu
alul n fata
monumentelor, dar econom la vorba si penibil de banuitor, ndata ce ajungeam n stra
da. Totusi, pe
seara, ncepuse sa-mi povesteasca. L-am ntrebat si el povestea. Multe si multe nimi
curi, broderie n
umbra cetatii. Apoi, deodata, o seriozitate sincera, ntunecata, adnca. Poate a fos
t vina mea ; l
ntrebasem despre revolta sepoyilor. De ce n-ar spune ? Familia lui e veche n Delhi
. Unchiul lui era
stapnul unei tesatorii bogate, cu caravane n Sind si Kurdistan, cu lucratori dibac
i adusi din
Murshidabad. Asediul cetatii de catre generarul Nicholson, foametea, setea, apar
area ndrjita ; despre
acestea, oamenii batrni din Delhi pot, nca, povesti destule. Cnd englezii au patrun
s n cetate, a
nceput macelul. Pe buna dreptate, pe buna dreptate, gndea unchiul lui. Dar de ce s
a riste necinstirea
femeilor ? Omul si-a adunat sotia, surorile, cumnatele si slujnicile si le-a ntre
bat daca accepta
captivitatea. Ele l-au implorat sa le ucida. Omul a lucrat din greu, pentru ca e
ra singur ; dar cnd
englezii au ajuns n dreptul casei lui si l-au mpuscat, n-au avut nimic de robit :
ei au gasit
patrusprezece trupuri de femei cu capetele retezate. Numele acelui om, unchiul l
ui, e bine cunoscut si
mult laudat acum, n toata provincia...
Iar serdarul meu, n ceainarie mi povesteste venirea lui Ala-ud-din... Daca ar fi s
tiut el ct de nsetat de
taine eram... Delhi, ultimul oras cu viata mixta si incerta, ultimul oras cu lum
ini electrice si tipografii,
ultimul popas civilizat n drumul meu himalayan.
M-am oprit ca sa vad procesiunea zilei nti de Durga Puja si sa revad Jami Masjid.
M-am oprit cu tot
riscul de a fi poftit la baia turceasca", unde doi baiesi ti frng oasele si te spal
a fara sapun, turnnd
galeti de apa rece si de apa fierbinte, rasucindu-ti fiecare ncheietura, jucndu-ti
cu calciu pe spate si
tragndu-ti gtul iar apoi te ntreaba cte fete"
102
vrei. ... Cu tot riscul de a fi socotit britsh" si a ntlni pretutindeni primire nghe
tata, incerta si
zeflemitoare.
Am ajuns n Delhi de data aceasta, ntr-o criza politica maximalizata brusc si prime
jdios. Si cu toata
organica mea indiferenta pentru politica, eram suspectat mai la fiecare pas. Dar
era ultima mea
ncercare. ndata ce procesiunea avea sa treaca pe bulevardul principal, eram liber.
nca o noapte de
tren si dimineata avea sa ma destepte la poalele Himalayei, izolat definitiv de
orice agitatie si insipid
confort. Era ultima mea seara n India musulmana, cu semiluna n ceainarii si semilu
na de argint pe
cerul verde. Iar serdarul...
Ce esti tu, hindus sau mahomedan ?
Crestin, sahib...
...Cu numele de Josef... Dar pastrndu-se toate instinctele asiatice dinaintea con
versiunii, prezentndumi o duzina de lenesi n coridorul moscheei cu titlul de mare p
reot", si suge-rndu-mi inocent bacsisul
de la o jumatate rupie n sus.
Am ntrerupt proza descalecarii lui Ala-ud-din. n tonga, am pornit spre Fort, apoi
m-am ndreptat sa
asist la procesiune. Imaginile zeitei Durga, n care mpodobite si cu ghirlande elec
trice, urmate de
convoiuri cu facle, artificii si ofrande de flori. Delhi e un oras specific musu
lman, dar de data aceasta
mahomedanii ntovaraseau procesiunea hindusilor, studenti cu insigna nationalista"
si voluntarii"
congresului pastrnd ordinea, corectnd circulatia vehiculelor, avnd initiativa ura-l
eor, cari nu se
adresau ntotdeauna catre Durga, ci mai mult pentru sefii politici de nchisoare.
Toate acestea snt semne precise ; India cea noua, plamadita subteran, unitatea ne
dezmintita a acestui
continent grandios si nmarmuritor, balaur adormit ce se desteapta ; sfrsitul farme
cului. Si totusi ma
napadea o usoara tristete aflndu-ma acolo, singur, asistnd la cortegiu si ntlnind pr
ivirile lor at-tate,
reci, jignitoare, concentrate asupra albului"...
Anevoie de gasit loc n tren. Toate trenurile snt acum supraaglomerate din cauza va
cantei Puja si a
marilor reduceri pe orice cale ferata. Acesta e timpul cnd indienii calatoresc, v
izitndu-si satele de
obrsie sau aducndu-si familiile la un loc sfnt, n munti de preferinta Hardwar si mpre
jurimile. Ei
calatoresc nghesuiti, cu copii, femei si nenumarate bagaje, cratite, oale, fructe
si pahare. Negasind loc
n calasa II, snt nevoit sa calatoresc ntr-un compartiment interclass" (inter II-III)
. Vecinii mei snt
toti indieni si ma banuiesc toti a fi misionar. Misionarii snt singurii europeni
cari calatoresc n
,,interclass", se intereseaza de indieni, de traditiile si filoso103
fia lor, ajung familiari cu ei si, fireste, ncearca sa-i converteasca, pe orice c
ale.
Calatorim n noapte. Cu ct ne departam de Delhi, vntul se nteteste ; se face frig. Tr
enul e greu, e prea
ncarcat, iar masina insuficienta. Opriri mai la fiecare statie, si din noapte ras
ar oameni grabiti, cu
aceleasi bagaje complicate si minuscule invadnd compartimentele. Cnd nu gasesc nic
i un locsor, se
refugiaza n clasa III, caci mai toate vagoanele snt de clasa III. Aici nimeni n-ar
e dreptul sa refuze.
Oamenii se urca pe banci, pe etajere, iar copiii adorm n vrful bagajelor. Snt de to
t felul, de toate
castele. Si mai toti calatoresc spre Hardwar...
HARDWAB
Acesta e locul cel mai sfnt pentru pelerinaje. Gura Gangelui scapat din strnsoarea
muntilor se
pierde izbnditoare apoi apele se calmeaza deodata. De aici se detaseaza mult laud
atele canale ale
Gangelui, cel mai mndru ncepnd din Khan-kal si ajungnd pna la Rurki si mai jos. Aici
se tine,
odata la doisprezece ani, acea faimoasa sarbatoare sacra si nationala, Kumbh-Mel
a, cnd se aduna pna
la patru milioane de pelerini si credinciosi, se tin predici si se raspndesc sect
ele noi, se schimba pareri
si se mprospateaza unitatea spritituala a Indiei.
nca de asta iarna, de cnd am asistat la Mela din Allaha-bad, ma hotarsem sa petrec
cteva luni
sihastriile himalayene din jurul Hardwarului. De numele locului auzisem pna si n d
escrierea lui
Hiuen-Tsiang, calugarul chinez care a zugravit de minune India secolului VII dup
a Christos.
De Hardwar vorbesc toti cei ce dovedesc oarecare interes pentru religiozitate si
respect pentru acei
atleti morali ai ascezei si solitudinei ; asadar, vorbeste ntreaga Indie. Hardwar
e lacasul mntuirii
pentru cei napastuiti de soarta sau nsetati de marea libertate. Pna mai acum ctiva
ani, cnd un om sa
vrsea vreun fapt ireparabil, fugea spre Hardwar si se retragea n pustnicie. Nimeni
nu-L ntreba de
unde vine si adesea criminali de rnd ajungeau mari pustnici, cautati de pelerini
si daruiti de multime.
Acum, lucrurile s-au mai schimbat ; totusi, sumedenie de necunoscuti vin zilnic n
Hardwar sau n
mprejurimi, ncercnd sa se aciuiasca pentru totdeauna.
104
...Ajung dimineata, ndata dupa revarsatul zorilor. E racoare de-a binelea, desi m
untii snt pitici. Spre
Gange, spinarile muntilor se ncaleca, se ntuneca ; acolo e drumul catre naltimile h
imalayene, spre
Badri Narayan, vestitul templu si loc de pelerinaje, aproape doua sute de kilome
tri drum de munte, n
vecinatatea izvoarelor Gangelui, pe frontiera tibetana. Acolo, la Badrinath, voi
ajunge eu la primavara,
cnd se vor fi topit zapezile, si de-acolo Tibetul, cu drumurile batute cndva de ca
lugarii buddhisti
ducnd Legea" catre inima Asiei, si mai departe, n China, n Mongolia. Pe aici e drumu
l cel mai scurt
si mai putin obositor, caci trecatorile snt largi, iar caravanele de pelerini n pe
rmanent schimb ntre
Tibet si Indii.
Gasesc dok-bungallov-ul, n apropierea garii, unde paznicul e musulman si prepara
cele mai piparate
mncari cu berbec. A ncercat poate o ciudata surpriza ntlnind primul european care sa
refuze friptura.
Am fost prudent, multumin-du-ma cu orez fiert si nesarat si cu vegetale preparat
e n, graba de
musulman, caci luni de acum nainte voi suporta regimul mnastirilor indiene, unde c
hiar ouale snt
interzise.
Soseaua e larga, cu plopi si stejari, cobornd masiva prin crngurile si plantatiile
de orez, aceleasi n
toata regiunea. Din. gara, nchiriez o tonga, trasurica elastica si iute, cu doui
roate, un coviltir primitiv,
si un cal. Snt singurul european n acest orasel sacru, si astfel toti ma privesc u
luiti, si mai toti
ncearca sa ma nsele. Aproape de fluviu, tonga se opreste. Strazile snt aici nguste,
cu lespezi
colturoase albite de ape, casele n piatra roscata si toata lumea se ndeasa pe acee
asi strada, ce duce
la scaldatoarea principala, dupa cum. toata multimea se ndreapta la Benares, spre
templul de aur". E
deabia opt dimineata, dar strada e plina ; oamenii se grabesc pentru ablutiunile
matinale. Ma descalt la
zece metri departare de cheiul larg, cu trepte, care poarta n toata India acelasi
nume de ghat".
Oamenii se mbraca ndata ce se m-baiaza, iar rufele lor picura, asa ca locul e noroi
os de trecut pentrucel care n-are de gnd sa faca o baie totala n Gange. ndeosebi, a
paritia mea n haine europene
strneste curiozitatea si entuziasmul multimii, caci vizita mea respectuoasa e un
omagiu adus
Gangelui. In timp ce ma descalt, cercul se strnge. Cnd pornesc spre ghat convoiul
ma urmeaza, iar un
sadhu (calugar n roba portocalie) ma ntreaba, ntr-o englezeasca alterata, din ce ta
ra vin. i raspund ca
snt francez" si atunci calugarul ncepe sa vorbeasca frantuzeste... Surpriza e
105
de nedescris n mijlocul ascultatorilor. Swami ma lamureste ca a apucat calea renu
ntarii, sanyasi n
ultimii ani, dar mai nainte a fost lucrator si voluntar n corpul indian din Franta
: a facut razboiul,
ncheiat, pe frontul francez, L-a batut ctva timp gndul sa se stabileasca n Egipt, ap
oi s-a ntors n
India...
n timp ce-mi mpartaseste viata lui mondena", ajungem pe chei. Privelistea e tulbura
toare ; apele
verzi ale Gangelui se largesc deodata ca ntr-un lac de smaragd, o insula cu veget
atie de jungla n
mijloc si coasta de deal stncos pe mna stinga, de unde Gangele se coboara din ghet
ari.
Orbit de soare, fluviul se ntinde aici ca un lac fermecat iar ghat-ul de piatra a
lba se coboara cu trepte
albe pna departe n adncul apelor. Afluenta credinciosilor pe chei e pitoreasca, ven
ind cu familii, cu
copii si slugi, unii dupa altii scaldndu-se n doti de cnepa, nghitind o gura de apa
si schimbndu-si
doti cu o dexteritate admirabila. Un pod conduce dinspre cheiul principal catre
al doilea ghat, mai n
adncul Gangelui. Multime de femei frumuseti din Sind cu pijamale de matase si voa
luri albe : sau
din Kathiavar, cu obraji rzatori, si pieptar de catifea n broderie de argint ; sau
din India Centrala,
marunte, arse de soare, cu bratari grele de aur n jurul bratelor si bratari de ar
gint, lacate n jurul gleznelor ; sau femei din Bengal, cu acelasi zmbet mieros, pe
jumatate ascuns de umbra voalului, cu sari
albastre, petrecute deasupra coafurei, mbatate cie parfumul tamiat al uleiurilor s
i esentelor.
Grupuri, grupuri, se precipita catre ghat, ntovarasite de barbati frumosi, nalti,
curiosi si rau crescuti.
Cersetori, oameni sfinti, fachiri si sadhu cersesc, ofera sfaturi si servicii sa
u se propun calauze. Unii
snt norocosi si gasesc credinciosi cari primesc mantra (formule sacre) si i raspla
tesc cu bani de
nichel. Ca pretutindeni n India, majoritatea fachirilor si saddhus ce se ntlnesc pe
ghat, snt farseuri,
lenesi, cersetori de rnd pe cari nu-i respecta nimeni, dar pe cari i ajuta mai tot
i, din cauza sfinteniei
locului.
Ma ntorc n strada si pornesc pe soseaua care taie coasta muntelui, naintnd o bucata
de drum paralel
cu fluviul, apoi cotind de-a dreptul prin padure, spre Rishikesh. Vizitez doua t
emple curioase,
amndoua n pesteri. Cel dinti e sus, n munte, si urc o scara de fier pna ce ajung. Nu
pot intra
nlauntru, dar nteleg ca nu are mare importanta, ngust, rau cioplit si fara imagini
venerabile. Al doilea
e de un pitoresc rar ; fata pesterii e vapsita cu rosu. Iar bazinul e sapat n pia
tra si pri106
meste apa din izvoare. Se poate vedea foarte bine simbolul de piatra neagra al l
ui Shiva, simbolul
erotic printre ghirlande de iasomie si petale de trandafir, ofertele femeilor ce
se scalda la usa
templului.
Aici cunosc un tnar desghetat si instruit, a carui meserie e sa trateze muscaturi
le de serpi si scorpioni.
Enigma aceasta, fatala pentru toxicologii europeni, a fost solutionata de mult n
India, si pe diferite cai.
n Orissa, de pilda, am ntlnit oameni vindecati de muscaturile cobrei prin muzica mo
notona a acelor
medici-vraci ratacitori. Majoritatea tratamentelor se fac, nsa, prin ierburi hima
layene, cunoscute
numai sihastrilor si ka viraj ilor. Tnarul meu a trebuit sa stea vreo sapte ani n
aceste locuri pna ce sia gasit un mester priceput si a nvatat a recunoaste plantel
e de leac. Secretul" se vinde cte-odata,
medicilor din Sud, dar, dupa spusa tovarasului meu, singurul tratament eficace e
cel al ka viraj-ilor si
rishi-lor hima-laieni.
...Kankhal se afla la cealalta extremitate a Hardwarului, drum de doua mile de l
a ghat, pe soseaua
ngradind case albe, mari, bogate, si gradini cu chiparosi. Soseaua tine ctva timp
pe marginea
canalului cu ape verzi, repezi. Grupuri de drumeti si pelerini se ntlnesc la orice
ceas de zi si pe orice
directie. Ei umbla nepripit, cu ochii mari deschisi, salutnd pe fiecine si neabat
uti nici de arsita, nici de
frig.
Templul lui Daksheshvara, celebru n ntreaga Indie, cu ziduri vechi, umede, cu plop
i uriasi si salcmi.
Intru lasmdu-mi pantofii la poarta curtii ; umbra de stejari, liniste. Gangele c
urge prin fata templului,
dar nici valurile lui, nici strigatele maimutelor ce sar printre pomi nu tulbura
linistea aceea sacra,
nefireasca. Cteva batrne pioase poarta grija altarelor mici, caci snt multe si vech
i, alaturi de templul
lui Shiva. Ruini, coloane de caramizi arse, lauri si vita salbateca, liane cu fl
ori brumarii, veverite. Vin
pelerini si se mbaiaza n Gange, si ung fruntile cu aurul prafului sacru. O fata tri
sta, tacuta, vinde
flori pentru ofrande. Florile snt n parte scuturate, asa ca ofranda consista ntr-o
mna de petale si
ctiva trandafiri. Cer si eu si primesc petalele pe o frunza de banan. Le ofer zei
tei Lakshmi, pentru ca
altarul ei era mai saracacios si flori mai putine pe piatra neagra. Batrnele ma p
rivesc ca si cum as fi
savrsit o minune. Snt putini albii cari ajung pna aici ; si mai putini acei ce ofer
a ghirlande de iasomie
si petale parfumate zeilor arieni.
107
n alta zi am vizitat templul Gangadwara, n alta zi acea" biblioteca minunata, ntr-o
casa
alba, cu gradini, bazin si banci de marmura. Panditul e batrn si conversatia n san
scrita, mi
arata un manuscris extraordinar al voluminoasei Hari-vamsa, fiecare pagina lucra
ta cu
miniaturi marginale si portretele zeilor n centru, portrete de o finete rajputa,
cu o gratioasa
exactitate si unele detalii nmarmuritoare. Manuscrisul cuprinznd vreo mie de file,
cu peste
cinci mii de portrete, si fiecare pagina avndu-si o ornamentatie-filigram deosebi
ta a fost
cerut de mai multe ori de catre British Museum n schimbul a unsprezece milioane l
ei.
Proprietarul bibliotecii si al scolii e att de mndru de manuscris, nct a refuzat ofer
ta, cu
toata saracia sa si a tarii.
n alta zi, vizita la colegiul arian Gurukul, cteva mile departare de orasel. E glo
ria iLry-.
Samaj-istilor, acei reformatori energici ai Indiei, puritani si combatanti, cari
si cresc copiii n
idealul vedic, zece ani departe de casa, traind n colegiu, n aer liber. Viata lor
e de o perfecta
puritate, exaltnd virginitatea, cultul Dumnezeului imaterial, respectul pentru In
dia si traditiile
sale si inoculnd dispretul pentru idolatrie, crestinism semitic, religiozitate fe
minina si
afemeiata, moralism teosofic si dominatie britanica. Gurukul nu e numai un coleg
iu temut, de
unde se ntorc adevarati arieni si perfecti sans-critisti ; e, n acelasi timp, si u
n focar
nationalist. Cnd l-am vizitat, jumatate din profesori se aflau n temnita, pentru c
a luasera
parte la revolta civila. Ceilalti profesori purtau Khadar ; e inutil sa adaug ca
nimeni nu
fumeaza, nu atinge strv", nici ceai, cafea si intoxicante. Hrana lor e lapte, mier
e, vegetale.
Portul lor e cel al indo-arienilor vedici.
Aici se vorbeste cea mai superba sanscrita n India de Nord. Si cu toata atitudine
a lor
ofensiva, reformatoare, intransigenta, nu snt deloc intoleranti. Din cea dinti zi
a vizitei mele
m-au invitat sa conferentiez asupra religiilor comparate. Cu greu m-au lasat sa
plec. Politetea
lor cere ca gazduirea sa se ntinda doua, trei saptamni. Si numai fagaduinta mea de
a ma
rentoarce, precum si constiinta ca prezenta mea ntr-un colegiu aryanist" mi-ar pute
a dauna,
mi-au ngaduit sa scap.
...Noptile erau pe atunci fara pereche. Luna de argint, poleiala lunara pe meste
acani, pe iarba
covor de tiuitori necunoscute, iarba incerta, adapost de serpi. Stelele par biju
terii n cerul
himalayan, colier de pietre, oaza. Vazduhul e aici imaterial, cerul e aproape, m
esteacanii
zvelti si eleganti : decor.
108
RISHIKESH
De la Hardwar, drumul taie prin padurea cu maimute, apoi coboara o vale seaca, s
trabate
jungla de bambusi pna ce intram ntr-o poiana ntinsa unde iarba nghite omul cu cal cu
tot.
Traversam un afluent al Gangelui, ape reci, verzi, cu zvon asurzitor printre les
pezile albe.
Stejari, imensi, mesteacani, tot mai putini bambusi.
Urcam iarasi. Trecem de linia ferata. Muntii snt acum aproape, att de aproape nct ba
reaza
privelistea piscurilor nzapezite. Himalaya cu ghetari si pesteri albastre se ascu
nde sub
spinarile muntilor pitici, grei de jungla, sfrtecati de ape. Soseaua se mbunatates
te cu ct ne
apropiem de Rishikesh. Intrarea e magnifica ; templul lui Shiva pe mna stinga, ri
dicat de
Swami Purnananda chiar n acest an, cu un simbolism arhitectonic nmarmuritor, globu
l de
cristal n vrful sagetii de pe cupola marturisind tragica incapacitate a ratiunii d
e a traduce
divinul n categorii si valori templu cu ziduri albe, cu poarta alba n gradina flor
ilor pe care
ucenicii Sfn-tului le vor mpleti ghirlande. E dimineata si mirodenii au ars pe alt
ar ; soseaua
primeste aroma, apoi totul se pierde n praful ridicat de cireada templului Sikh.
Traversam
praful cu greutate, caci e praf indian, suspendat n vazduh, pondere iritanta si s
tatornica.
Tovarasii mei se mpart fiecare pe la templul sau ermitajul sau. Snt toti vizitator
i de popas
scurt, veniti sa petreaca n atmosfera sacra cteva ceasuri sau cteva zile.
Ramn n mijlocul drumului, cu bagajele la umbra, bles-temndu-mi n gnd hainele europene
,
cari aduna privitori de pretutindeni. De la un ashram (retraite) sikh, un sadhu n
roba galbena
vine sa ma ntmpine, ntrebndu-ma daca am unde sa stau si unde sa mannc. ncep sa nteleg
dificultatile ce ma asteapta ; aici nu se vorbeste dect hindi, limba din care nu n
teleg mai mult
de o jumatate de duzina de cuvinte. Stiinta mea pe bengali si sanscrita nu ma aj
uta. Englezeste
nu stie nimeni din gloata. Ne ntelegem cu multa bunavointa, eu mpletind urdu cu be
ngali, ei
reducnd hindi la radacinile sanskrite. Accept invitatia calugarului sikh. Poposes
c un ceas n
mandir (templu), unde mi se aduce belsug de apa si sa ma spal si delicioase mncar
i de
Hindustan cu rodii, banane si migdale. Migdalele snt aici simbolul gazduirii, al
reverentii, al
dragostei divine. Discipolul aduce migdale maestrului spiritual si acesta i darui
este din
nsusi darul lui o mna de
109
migdale ; iar daca e discipol favorit, guru curata cu ngrijire o migdala si i-o d
a direct n gura.
Acesta e semnul suprem al dragostei nvatatorului.
ndata ce sfrsesc de vizitat ashram-ul, chem doi pierde-* vara din sosea ca sa-mi p
oarte
bagajele si ma ndrept catre dokbungallow. Paznicul e fonf si hindi ajunge pentru
mine o taina
cu sapte lacate. Nici o boaba englezeste, dar mi aduce regulamentul bungallow-ulu
i, din care
nteleg ca trebuie sa am permisie de la Inginerul Districtului" ca sa pot ocupa o c
amera. Nam nici un permis. Paznicul explica, repeta si n cele din urma nteleg ca t
rebuie sa telegrafiez
d-lui inginer. Las bagajele n tinda si pornesc spre oficiul postal o dugheana cu
gratii ca
sa telegrafiez si sa cer permis ; raspuns platit, se ntelege. Multime de trecator
i, calugari,
femei si vagabonzi ma nconjoara, urmmdu-ma hipnotizati pna la gardul de srma al
bunglowului. Paznicul descuie una din camere acele odai albe, simple si fermecato
are, cu
tinda larga si chaise longue, asa cum snt pretutindeni n Hiina-laya, pentru uzul
functionarilor britanici si peregrinajul cu bagajele dupa mine ia sfrsit.
Se nsereaza : seara pripita, cu luna umbrele stejarilor imensi, Gangele alb la ca
patul
gradinii. Pustiu. Paznicul e n coliba lui att de departe net strigatele mele din pri
spa nu-L
turbura. Cteva vaci, un cine, doi nepoti, un foc peisaj ciobanesc, daca n-ar fi um
bra
junglei de cealalta parte a Gangelui, si atmosfera intraductibila a Himalayei re
velata n orice
fosnet, n stele, n tacerea ce sa pogoara nestiut n suflet paa ce l stapneste.
Snt sigur n bungalow. ncep sa ma plimb n curtea ne- ' sfrsita, o margine fiind soseau
a,
cealalta malul nalt al Gangelui. Malul e mai degraba o rpa cu balarii si veverite,
pietros si
suparator. Gangele e fermecat de luna ; se zbate n ochiuri si capcane brumarii, s
e ntinde lac,
suvite, rama de oglinda, trece de albia fara plaja cu muntele rasturnat de ceala
lta parte,. apoi
se ngusteaza n chei si poleiala i se pierde n jungla.
Ma latra cmele si paznicul vine alergnd ; ghicesc ca locul e plin de serpi, caci c
uvntul e
acelasi : sarpa, si paznicul l striga ostl pna ce l nteleg. Peste tot snt serpi, n ac
t ceas de
seara. Ma ntorc la bungallow. Liniste si apoi, deodata, linistea e desirata de cl
opotele
templelor ; clopote cu ecou scurt, cristalin, fara melancolia bisericilor ortodo
xe, fara
solemnitatea catedralelor : ritm de alarma, ciocanele batute sincopat, crescendo
., oprite brusc,
ecoul gtuit de mini mbratisnd clopotul.
110
[
Mai toate casele, n Rishikesh, snt ashram. Unele din ele mari ct o cazarma, zidite n

caramida bruna, cu sute de odai pentru vizitatori ; altele asemenea vilelor albe
, cu terase vaste
cobornd n amfiteatru spre sosea. Oricine poate afla gazduire n camerele goale, iar
hrana de
la cherta, bucatariile ashrame-lor. Snt aproape o mie de odai, numai n Rishikesh,
pentru
gazduirea vizitatorilor, daca ei snt yatri, adica veniti cu intentii religioase.
Din aprilie pna la
sfrsitul lui octombrie, categoriile de yatri abunda pretutindeni si congestia aju
nge cteodata
att de mare, net nu se gaseste loc de dormit nici n curte. Inutil de adaogat ca n tim
pul
Kumbh-Melei din Harchvar, cnd se aduna pna la trei patru milioane de pelerini si y
atri
Rishikeshul atrage toti acesti vizitatori si corturi se ntind pe mile ntregi n jung
la sau pe
malul Garr Atunci se ridica sute de colibe si adaposturi din trestie de bambus i
ar dupa
plecarea pelerinilor ntregul camping prezinta un aspect dezolat sau pustiu, de ta
bara
devastata.
La Hardvvar vin oamenii pentru temple si scaldatoarea sacra ; la Rishikesh, retr
aite milenara,
e paradisul eremitilor. Donatii se fac anual din toate colturile Indiei pentru nt
retinerea
ascentilor, brahmacarin-ilor, saddhus, pandiis, swamis, nagas, si n general a ori
carui suflet
religios. Hrana e putina turte de secara, cartofi fierti si acel inevitabil terc
i vegetal, dhol
si fiecare sadhu trebuie sa si-o cerseasca, de doua ori pe zi, duendu-se la o che
tra pentru
turte, la o alta chetra pentru cartofi, la o a treia pentru dhol. Astfel ca mn-dr
ia si conventiile
societatii pe care a parasit-o, se macina prin umilirea zilnica. Numai cnd un sad
hu e bolnav, i
se ngaduie lapte, iar la festivaluri, fiecare primeste dulciuri si fructe. Majori
tatea, fierste, snt
daruiti de yatri, n sezon" cu pnza pentru robele galbene, cu zahar pentru ceai si g
ologani de
nichel, pe cari saddhus i pastreaza pentru a agonisi un pelerinaj la Eenares sau
Puri. n tot
districtul nu se ucide nici o vietate, nimeni nu mannca oua, iar Gangele e plin d
e pesti
colosali pe cari ermitii i hranesc cu firimituri. Si totusi nimeni nu e bolnav, n
ici slabanog ;
snt naga ce umbla zilnic douazeci de kilometri prin padure, snt saddhu cari se des
teapta naintea zorilor si citesc voluminoase tratate sanscrite pna seara si toti a
cestia traiesc n
acelasi regim vegetal de zeci de ani. Multi din ei, nsa, practica Hatha Yoga, pri
n care se ob
tine o fragezime perpetua a tesuturilor si o elasticitate a oa111
selor ce prelungeste prodigios tineretea; iar altii cunosc anumite radacini cari
usureaza
eliminarea toxinelor produse de procesele asimilatorii si, n acelasi timp, descar
ca remarcabile
cantitati de energie mintala.
Bazarul e acelasi ca al oricarei populatii din Nordul Indiei, dar e mult mai cur
at, pietruit si
maturat. Se gasesc dulciuri, gogosi, trestie de zahar, fructe de Peshawar ; apoi
pnza,
cuverturi, paturi si vase de alama pentru uzul calugarilor. Acei yatri cu dare d
e mna, nainte
de a porni pentru. darsan (vizita personajelor proeminente din retraite), se apr
ovizioneaza din
bazar, caci eticheta cere ca nimeni sa nu si apropie de un saddhu, cu mna goala.
Chiar cei
mai saraci sa nvrednicesc sa cumpere de ctiva gologani zahar, alune, migdale si le
ofera
calugarilor cu toata ceremonia respectului catre saddhu. Bazarul e pitoresc, dim
inetile,
cnd eremitli n robe galbene si portocalii se coboara sa-si ia baia, nainte ca cel d
intiu convoi
de yatri sa ajunga la Hardwar. Maimc se ntlnesc pretutindeni, pe terase, pe stresi
ni, pe strazi.
Cu cte ne urcam spre munti, cu att snt mai salbatice, mai di- 1 forme si ncepe sa se
observe
bine organizarea lor n triburi.
Se ntlnesc prin bazar curiozitatile oraselor sfinte orientale. Un om mbracat n rosu
si spoit
cu cenusa pe fata, cu scm- | nele sectei shivaite pe frunte, poarta un templu cu
el, un mc dir,
acoperit cu pnza rosie. Un drug pe umeri si la ambele capete povara templului, cu
capison de
pnza. Omul suna un clopotel, striga mantras, se opreste n fata fiecarei dugheni si
i capata
ceva n farfuria de alama.
Altul sta pe o terasa cu ochii nfipti n soare. Poate e orb, caci ziua ntreaga o pet
rece n acel
extaz optic, urmarind cu pupilele cascate globul de flacari. Snt multi naga, asce
tii-goi, cari si
acopera trupul cu cenusa si-si lasa parul sa creasca plete. Dar n Rishikesh, loc
ferit de exaltari
religioase si de degenerescenta mistica a Sudului, aceasta clasa de asceti ratac
itori nu snt
pretuiti. Nici un soi de exaltare sau extrem zel re- ! ligios nu e apreciat n Ris
hikesh.
Sadhana nseamna aici solitudine, meditatie, puritate si echilibru. Pe orice drum
se ajunge la
Dumnezeu, mi spune un swami, dar cel mai sigur drum e si cel mai simplu. Omul g-no
rant a
nascocit dificultatea gasirii lui Dumnezeu". De ce, sa fie greu sa-L gasesc, daca
e n mine,
daca e chiar sufletul meu ? Asa spune swami...
112
SWARGA ASHRAM
Se afla pe malul stng al Gangelui, la doua mile de Rishikesh, ashram fara pereche
,
ntmpinnd fluviul ce ajunge nspumat si cu mirosul ghetarilor, asa cum trece de cheile

Laksh-manjula. La nceput nu vezi dect templul alb, sanctuar al lui Shiva, si cte va
casute
ascunse printre pomi. Gangele e larg aici, largit ntre coasta de munte invadata d
e jungla si
plaja tarmului stng, plaja cu nisip argintiu pe care se plimba n nserat eremitii. D
oua barci
poarta trecatorii din ashram pe celalt mal napoi.
Barcagii snt toti barbati de munte, voinici, destoinici ; ei nu primesc bacsis, c
aci snt platiti de
mahant (superiorul ashra-mului). Cnd barcile snt amndoua pe celalt mal trebuie sa c
hiui,
ca sa te auda unul din barcagii, si sa treaca Gangele. Soarele bate din plin ape
le. Munti de
amndoua partile. Gangele curge, curge, iar n Swarga-Ashram se deapana aceeasi viat
a
calma, monotona, concentrata, a mnastirilor indiene. Snt stnci mari ct malul rasturn
at,
stnci negre printre care apele se odihnesc n lacuri. Plaja e marginita de o duna d
e cactusi,
apoi ncepe padurea strabatuta de liane lemnoase, unele elastice, altele aspre cu
ghimpi,
adapostind vegetatia aceea prodigioasa a junglei, muschi si ramuri, arbusti si s
pnzuratori
verzi serpuind n vnt. Lianele se mpletesc pretutindeni, desi calugarii le reteaza p
entru
netezirea potecilor, si desi oamenii din Lakshmanjula vin de le culeg pentru foc
, n fiecare
toamna. Padurea nu e batrna, e mai de graba avangarda codrului ce coboara din mun
te, dar e
deasa, plina de veverite, de serpi, de pauni si de pisici salbatice. Toamna, cnd
seaca izvoarele
n munte si se rareste jungla, sacalii vin pna la marginea ermitajului, dupa hrana.
Le aud,
noptile, urletele penibile si solitare si cu ct naintam n toamna, cu att vin mai apr
oape. Iar
prin pesterile din vecinatate se ntlnesc adesea tigri si pantere, cobornd din munti
dinspre
Pauri. Noaptea ei vin sa bea apa din Gange, dihanii de lumina n bataia lunii, dom
ni
netulburati n tinutul n care nimeni nu ucide.
...Cobor n Swarga-Ashram ca sa caut un Swami despre care ara auzit nca din Delhi,
Swami
Shivananda, de sapte ani n acest ashram. Intrb de el ntr-o farmacie ayurvedica si
un omulet
batrn se ofera sa ma conduca. Omuletul e n pragul renuntarii; a venit sa-si caute
locul
meditatiei din urma".
113
S-a hotart sa lase familie, feciori si afaceri, pentru care si-a risipit viata n m
unca zadarnica si
pacate negre. Batrnul si destainuie viata cu o nmarmuritoare spontaneitate, ncheind
ca viata
de familie e o mistificare, ca societatea e plina de pacate si ilustrndu-mi pesim
ismul sau cu
adorabile scene intime. Pe cnd era nca tnar, a calatorit mult n Persia, Afganistan s
i Arabia si
a mprumutat pretutindeni obiceiurile tarii, mncnd carne de berbec, bnd zdravan si cu
lcnduse cu trei femei pe noapte, dupa obiceiul arab. La Basra a ntlnit prostituate
romnce si
trecutul, nviind n sufletul lui pocait, l face sa plnga. Ne oprim din drum ca sa-si
potoleasca plnsul. Un crd de maimute se coboara din pomi si ne nconjoara, socotind
ca ne-
am oprit ca sa le dam alune...
Gasim pe Swami Shivananda n Ktitiar-ul sau pe malul Gangelui, mpreuna cu un barbat
cu
ochi focosi, impozant, amintindu-mi figura lui Rudolf Steiner, Swami Advaitanand
a. Acesta
din urma e doctor n drept de la Londra, a calatorit n toata Europa, a cetit mult,
ajunsese o
pozitie sociala de invidiat si a lasat toate ca sa-si dedice restul vietii medit
atiei n singuratatile
himalayene. Swami Shivanada, om din Sud, e nalt, spatos, negru si fericit ca un f
ranciscan
urmnd sadhana vedantina, rznd mult, si cstigase prietenia europenilor de seama din
Singapore, unde a practicat medicina zece ani. La treizeci si cinci de ani i-a m
urit sotia si un
copil. Atunci a lasat toate si a pornit pe jos, dormind pe marginea drumurilor,
mncnd
gunoaie, cersind din poarta n poarta din Singapore n Himalaya. A fost bolnav doi a
ni,
reumatism si malarie, dar s-a vindecat prin practicile yoga. Acum e fericit, cac
i pentru el nu
exista nici durere, nici moarte, nici despartire, pentru ca dualismul e aparent,
iar singura
realitate este Brahman-tman, sufletul, unul si acelasi n om si n Cosmos. Vechi moti
v
upanishadic, dar surprinzator cnd l ntlnesc realizat si rodit n sufletul unui om de s
tiinta din
secolul XX.
Al treilea swami cu trecut social glorios e Swami Narayan, ntr-un Kutiar de piatr
a alba, chiar
alaturi de templu. El a fost judecator n Gwalior si, cu cinci ani nainte de pensie
care
trebuia sa fie cam douazeci de mii de lei lunar a renuntat la tot si a venit n Ri
shikesh. De
atunci a zvrlit hainele, ac-cepnd numai un cache-sexe, si cu tot gerul din ianuari
e,
Swamijii a umblat pna la Badrinath, n tinutul zapezilor vesnice. Doarme pe lemn, s
e
desteapta naintea zorilor si se scalda n Gange, apoi se cufunda n sadhana.
111
Nimani nu stie pe ce drum a apucat Swami Narayan, pentru ca el e legat de juramnt
ul tacerii,
singurul cuvnt pe care l pronunta fiind mantra Om !", salut pe care l adreseaza oric
ui,
salutnd pe Dumnezeul pe care l vede n oricine.
Swami Advaitananda e fericit ca m-a ntlnit, ca sa-mi expuna o foarte isteata paral
ela ntre
Bergson si Bradley, pe deoparte, si Shankara vedantinul, de alta. Swamiji e la c
urent cu mai
toata filosofia moderna, pe care o citeste n traduceri englezesti, si dispretuies
te practicile sau
devotia n care snt antrenati majoritatea eremitilor, socotind ca singura cunoaster
e metafizica,
reala, efectiva, e de ajuns pentru mntuirea omului. Swami Shivanada mi da fructe nt
r-o
farfurie de aluminiu. Kutiar-ul sau : o camara n mijlocul unei gradini, un pat, o
polita cu
vase, cteva piei de leopard si tigru si doua lazi cu carti.
Ct de simpla si plata ar fi conversatia, se desprinde din cuvintele lui swami o f
orta
indiscutabila, o naltime spirituala manifestata n toate pornirile si prin toate sf
aturile. E
aproape un magnetism, o magie, caci ochii celui initiat n yoga capata un luciu me
talic,
hipnotic, priviri pe cari nu le poti situa, dar pe cari le simti statice, domina
nte, reci. Swamiji
dispretuieste, ca mai toti n Swarga-Ashram, puterile" yoghinice, acele exhibitii i
ncerte si
oculte att de discutate n Vestul superstitios. Yoga lor e disciplina personala, cu
ra a trupului si
agent de circulatie n puhoiul mental, asistent imaculat si puternic n exercitiile
de
concentratie, meditatie si samadhi. Iar cu ct disciplina e mai bine realizata, cu
att discipolul
ajunge mai tacut, mai retras. n cele din urma, dupa ani de practica, sadhana cere
ca ei sa
paraseasca orice societate si eremitul se retrage spre Tibet. Pesterile din aces
t tinut snt
pline de asemenea calugari, ce traiesc din radacini si petrec zilele ntr-o medita
tie
intransmisibila, care poate fi simpla aromeala (cum ne place noua, europenilor,
sa credem, dar
care poate fi, de asemenea, una din acele spete de extaz static, de posesiune me
tafizica,
contemplatii pierdute n Europa odata cu alexandriniil).
Asa, de pilda, Swami Purnananda din Rishikesh nu doarme niciodata. Noptile lucre
aza,
gndeste, iar ziua si nvata ucenicii sanscrita si filosofie religioasa. Dupa miezul
noptii, pna
n apropierea zorilor, ramne ntr-o pozitie ciudata, ntr-un fel de transa yogica, n car
e se
spune ca poseda calitati profetice,
1 Vezi cartea noastra : Yoga Essai sur Ies origines de la mystique indienne.
115
claire-voyance, claire-audience ; dar despre aceasta nu stiu ni-' mic. Fapt e ca
transa dureaza
numai doua ceasuri si dupa ritmul respiratiei cu greu as crede ca doarme.
Mai mult, la desteptare Swami se dovedeste a fi solutionat probleme filozofice p
use de
discipoli sau chiar simple chestii cotidiene. Desteptarea e sunetul de clopot ce
se aude pe tot
malul Gangelui, la trei de dimineata. Snt clopotele templelor si sanctuarelor, ve
ghe oarba n
noapte, si e semnul meditatiei. Se spune ca, la acest ceas, fiecare faptura fiin
d adormita,
Krishna se coboara din cer ca sa mparta pomeni saracilor, sa mngie pe cei napastuit
i, sa
apere pe cei slabi. n restul timpului, oa- t menii si zeii poarta de grija pamntul
ui, dar la trei
din noapte somnul i-a cuprins pe toti. De aceea se coboara Krishna din cer, neva
zut, umil,
daruind saracii.
Iar calugarii snt saracii Domnului si rugaciunea sau me- ,] ditatia lor dinaintea
zorilor e
blagoslovita...
...Cel dinti apus de soare n Swarga-Ashram, cu swamiji n-* dreptndu-se spre locuinta

superiorului (mahant). Gangele e nsngerat, muntii par de purpura, o lumina stranie
se strej coara n aceasta vale himalayana, pierduta de lume.
Hotarndu-ma sa petrec iarna n acest ermitaj, trebuia sa ; cer ngaduinta mahant-ului
. Mi-o
da cu buna inima, fara sa ma ntrebe de religie, de nationalitate si de bani. Treb
uie sa res- ;
pect, nsa, legea ermitajului : sa lepad hainele europene, sa-mi I acopar trupul c
u o roba
galbena sau cu doua fsii albe (semnul studentului, brabmacarin), sa umblu n sandal
e si sa fiu
vegetarian. Toate acestea le fac bucuros, caci snt obosit de vestmn-tul meu, care
atrage
atentia, si obosit de pantofii pe cari trebuie sa-i descalt la fiecare usa, sa-i
ncalt ca sa traversez
curtea si sa-i descalt iar n pragul sanctuarului...
A doua zi mi-am adus din Rishikesh bagajele, am maturat Kutiar-ul dat de mahant
camara
solitara cu prispa de ciment si umbra pomului lui Shiva", cu un pat de lemn si o
lampa
mi-am ncuiat pentru mult timp hainele si, nfasurat n cele doua fsii albe, m-am cobort
sa
ma scald n Gange. Douazeci de pasi printre stnci si Gangele curge, curge. Ape verz
i, reci, cu
mireazma tare a zapezii...
...Au trecut doua luni de cnd m-am statornicit n Swarga-Ashram si multe lucruri no
i am
aflat, multe mai am de scris n aceste memorii. Dar pe nimeni n-am ntlnit care sa st
ie unde se
afla Agarttha...
116
VIATA ERMTILOR IN SWARGA ASHRAM
...Bat a doua oara clopotele. E dimineata, dar soarele nu se ade nca, caci rasare
de cealalta
parte a muntilor. Ciori si >auni ; croncanit monoton si strigatul acela aspru, m
etalic,
des-'ptator, al paunilor salbatici. Jungla e rece si proaspata, dupa ntul de noap
te. Gangele cu
acelasi parfum tare al zapezilor topite.
Ermitii se coboara, n roabele lor portocalii pe plaja pen-L ru baia de dimineata.
Plonjeaza
complet de cteva ori, cu degetele astupndu-si urechile si narile, repetnd mantras. s
i pala
apoi robele, le ntind ps stnci ca sa se usuce si se re-rag n kutiarele lor. A doua
oara apar cnd
se aude ciocani-;,ul de la chetra si pornesc pe carari, desculti sau n sandale de
lemn, cu vasul
de alama al cersetorului, cersind hrana. Ei nannca cu degetele, ca orice indian,
fara sa
vorbeasca, uznd mmai de mna dreapta, caci hrana e ofranda zeilor din trup si masa
e mai
degraba un ritual. Mna stnga o reazema de pamnt, si e socotit o grava impoliteta, n
toata
India, daca un oaspete atinge ceva cu mna stnga n timpul mesei. Restul tiranei se a
runca sau
se da vacilor ; nimeni nu poate atinge un rest alimentar. Cnd masa e sfrsita, ermi
tii se
coboara pe plaja si-si spala fata, gura si minile. Nu exista norod mai curat dect
indienii. Baia
zilnica e considerata nu necesara, ci indispensabila. Majoritatea iau doua bai c
omplete, n
fiecare zi. nainte si dupa mese, si spala atent minile si fata, iar dupa fiecare ac
t impur, de
orice natura, repeta ablutiunile matinale. Fireste, snt si exagerari, printre orto
docsi". Ei se
mbaiaza si si schimba hainele dupa fiecare vizita n, streini si nu accepta sa mannce
dect cu
barbati din aceeasi casta. Daca, um-blnd pe strada, umbra unui sudra" i atinge, se n
torc din
drum si se mbaiaza, socotindu-se impuri...
Swarga-Ashram e asemenea acelei manastiri din Rabelais, unde fiecare poate face c
e vrea".
Nu snt obligatorii nici serviciile religioase din templul lui Shiva, unde se mplet
esc ghirlande
de flori rosii n fiecare seara. Locuiesc aici peste o suta treizeci de saddhu, ia
r la templu nu
vin niciodata mai mult de doi, trei. Nimic nu e obligatoriu pentru cel ce a renu
ntat definitiv la
datoriile lumii. Dumnezeul lor e unul si acelasi, dar fiecare l numeste dupa vrer
e. Unii l
cheama Narayan, a\\ii,Shiva, altii Shankara si snt anumiti saddhu. cari se multum
esc cu acea
mantra divina, Om, simboliznd impronuncia-bila prezenta a divinului, oriunde. Cnd
se
ntlnesc, urarea
117
lor e aceeasi : Om ! namo Narayan ! ( Om ! respect lui Na yan !). Dar daca se afl
a ca vreunul
adora pe Dumnezeu st| numele de Shankara, cnd ceilalti saddhu l ntlnesc, l ntina pina
cu
numele : Shankara ! Shankara !
Vecinul meu e un naga (ascet gol) din Punjab, voinic, frt mos si sfnt. El nu cuno
aste nici
teologie, nici morala, m\-metafizica. Nu cunoaste nici sanskrita, dar mi spune ca
Dunl nezeu
ar fi cu adevarat meschin daca s-ar releva numai celor cari cunosc sanscrita. Na
ga al meu nu
practica o ascenza vio~ lenta, ci se multumeste cu o simplitate fireasca, petrecn
d zilele n
lectura acelei imense Bhagavata Purana si n pronun-j tarea aceluiasi cuvnt, Shanka
ra. Cnd
l ntreb despre mntu-irea sufletului sau, mi raspunde ca nsusi rostirea numelui divin
e
destul pentru a fi mntuit. Noptile, nsa, el practica yoga respiratiei (pranayama),
si adesea ma invitat n coliba lui, dupa ce rasar stelele, ca sa ma nvete aceasta
terifianta.'! tehnica, prin
care se prelungeste constiinta n somn, n som-! nul fara vise si chiar n catalepsia
nuda.
Metoda lui e cea bine1 cunoscuta a scolii Hatha = Yoga, asa cum se practica n Hi-
? malaya si
n Tibet. si nfunda urechile cu ceara, ia o pozitie stabila f asana ) cu picioarele n
crucisate,
cu sira spinarii perpendiculara (n asa fel nct plexurile sacru, prostatic, solar, c
ardiac,
pharingian si cavernos sa coincida pe aceeasi linie mediana ncepnd din mulaahara s
i
sfrsita n sahasrara), cu minile ntr-un echilibru indiferent pe genunchi, cu ochii n-
; chisi
dar cu vederile concentrate n acel plex subtil" (ay. cakra) situat ntre sprncene si
etmoid.
Dupa ce obtine con- ] centrarea necesara (pratyahara, adica anihilarea activitat
ilor periferice
ale simturilor), o satureaza prin repetarea mentaia a mantrei Om si ncepe ritmare
a tot mai
lenta a respira distantnd tot mai accentuat aspiratiile pna ce ajunge la o aspirat
ie n intervalul
de patru secunde. Corpul capata o imo-bilitate rigida, cteodata cataleptica, si s
e poate
constata dupa ritmul respiratoriu ca ascetul doarme, n sensul ca toate ac- | tivi
tatile sensoriale
si mentale snt suspendate. n aceasta stare, \ liberat de obstacolele constiintei d
iurne, treze,
naga exploreaza acea inaccesibila zona a somnului. De altfel, practica ptana- >
yama nu-si
are alt rost n afara aceluia de a transmuta consti- I inta veghei n zone cari, nor
mal, snt
subconstiente sau incon- \ stiente... Cnd parasesc coliba, naga pastreaza aceeasi
pozitie i de
statuie ; nici un muschi nu tresare si se pot observa precis etapele respiratiei
ritmice, ncepnd
cu umflarea portiunii in- ] ferioare a plamnilor prin retragerea diafragmei, apoi
a partii
118
mediane prin ridicarea sternului si, n sfrsit, a partii superioare prin ndoirea arc
ului toracic,
asa cum se afla n orice trat de Hatha Yoga.
...Libertatea ermitilor se ntinde nu numai la generalitatile devotionale, ci si n
orice conduita
personala. Fiecare poate face ce vrea, se roaga i place si respecta credintele or
icui.
Nimeni nu manifesta acea atitudine definitiva a occidentalilor, ca el singur a g
asit adevaratul
Dumnezeu si oricine altul e un eretic. Nimeni nu ncearca sa converteasca (acea su
perstitie
semita a monoteismului intolerant si prozelit). Discutiile lor snt asupra lui Bra
hman,
Dumnezeul Unul, Imanent n ntreaga creatie si totusi transcendent ei pentru ca e im
uabil,
necalificat si indeductibil prin relatii. Cartile lor sfinte snt : Bbagavat-Gita,
Upanishadele,
Imitatia lui Christos, Brahma-Sutra, cu comentariul lui Shankara si Yoga-Sutra.
a lui Pantanjah". Dar ei nu citesc tota ziua, ci mediteaza, practica si actualiz
eaza spiritualitatea
revelata n acele carti. Mai tot timpul ramn nchisi n Kutiarele lor, rugndu-se ; dar
rugaciunea nu e ntotdeauna devotata, nu e religioasa n sensul crestin al termenulu
i, ci mai
degraba un exercitiu spiritual purificare interioara si atletica metafizica. Fir
este, nu toti snt
filosofi, dar mai toti gndesc cu mijloacele lor proprii. Cteodata, gndirea lor e me
diocra,
monotona si pedestra, urmnd tiparele Gitei sau ale literaturii populare religioas
e, exprimnd pna la satietate acelasi motiv al identitatii foncieare Atman-Brahman.
Discutiile cu
asemenea saaahu snt obositoare si sterile, dar nimeni nu poate spune pna la ce pun
ct au realizat acel adevar banal si pna la ce punct dogma" lor ramne simpla formula
re de vacuitati.
Ceea ce e surprinzator, nsa, e indiscutabila lor sinceritate si toleranta fara ma
rgini pentru
orice crez, de oriunde. Chiar cei mai mediocri saddhu snt ntotdeauna nsetati sa asc
ulte
despre Isus Christos, Sf. Francisc, Kabir, Guru Nanak, si oricare alt guru, cum
numesc ei pe
trimisi. De cum m-am stabilit n Ashmm, ei au venit sa ma ntrebe asupra crestinatat
ii si le-au
placut att de mult povestirile cu Fra Lorenzo (din Floricelele" franciscane) si cte
va din
legendele pioase medievale, net m-au rugat sa le repet, n fiecare zi. Ei toti socot
esc pe Isus
Christos fiul lui Dumnezeu si l numesc Lord Iesus", asa cum au auzit pe misionari.
Dar
aceasta nu-i mpiedica sa considere pe Buddha, Krishna si alti profeti, egali lui
Isus. Ei nu pot
accepta limite si zone geografice n manifestarea divinitatii. Spiritul lor panthe
ist e patent
chiar n cele mai simple afirmatii metafizice. Dar roadele snt emotionante. Un ba11
9
trn saddhu, mester nentrecut n vorbirea sanscrita, n cel dinti zi a ntlnirii noastre
a
mbratisat si a nceput sa pln^/ spunndu-mi : toti sntem unul !" Ei snt izbaviti de ac
uriozitate insuportabila a europenilor asupra cultului si nunei nu, m-a ntrebat pn
a acum daca
snt protestant, anglican, caJ tolic sau ortodox. Odata am ispitit pe un swami ntre
bndu-I daca,
pentru a cunoaste pe Dumnezeu, e necesara initierea n hinduism. El s-a mirat mult
de o
asemenea ntrebare si mi-a spus ca nici o convertire nu e necesara, iar daca iubes
c hinduismul pot accepta idealurile sale, si nimic mai mult. A adaJ ugat, nsa, ca
daca dragostea de
hinduism e sincera, aceasta probeaza numai un singur lucru : ca n precedenta-mi e
xistenta am
fost indian...
Ei spun : toti sntem Unul !" si, ceea ce e important, pun necontenit n practica ace
asta
afirmatie. Se ajuta unul pe altul, se despersonalizeaza n fata prietenilor si pra
ctica sevM
(serviciu). Un swami, aproape batrn, e celebru prin conduita lui. Niciodata nu lu
creaza pentru
sine, desi lucreaza ca uri salahor, zi si noapte. Spala Kutiarele vecinilor, spa
la rufele pen-8 tru
cei bolnavi, face ceai pentru oricine, aprinde lampile, e mesagerul tuturor si e
de o modestie si
umilinta franciscana^l Cteva zile dupa stabilirea mea la Ashram, a venit si a ras
adit I o tufa
mbobocita n fata ferestrii, ca sa ma destept dimineatjH cu bucuria acelor flori ntmp
inndumi ochii.
Odata am ntovarasit la Brahmapuri, cteva mile n gl, n susul Gangelui, o Miss venita s
a
viziteze Swarga~A.sh- ,1 ram. Se aflau acolo multe pesteri si ntr-un a din ele am
;-tlnit un
Saddhu din Malabar, caruia nu stiai ce sa-i admirfH mai mult : nvatatura sau sfin
tenia. Ne-am
asezat pe nisipuOT rece al pesterii si desi noi venisem sa nvatam ceva de la elfl
el a nceput
sa ne ntrebe. Ne-a aratat Confesiunile lui AuguajH tin si a ntrebat pe acea Miss d
aca a cetit
Imitatia lui Chri$tos.m Aflnd ca nu, a sfatuit-o blnd : citeste-o, Mama, pentru caB
e una din
cele mai mari carti ce s-au scris pe acest pamnfJB Am rosit atunci, nca odata, pen
tru
nfumurarea si pacatelaB albilor cari au venit sa converteasca Asia.
PESTERILE DIN BRAHMAPURI
...Pe atunci era octombrie, zilele calde si jungla deasa, eas cade verzi pravali
te luxuriant din
coaste catre albia ngusta a Gangelui. Am pornit cu Swami Shivanada si un alt sadd
hu, 120
Dayananda, n zori, pe poteca inundata de tufe, pe malul de sus, spre Lakshmanjula
. Am
trecut podul suspendat deasupra cheilor n cari spumega, albastru, Gangele si apoi
, printr-un
cmp de flori, sus pe platou, ne-am afundat n jungla. Poteca se pierdea sub ierburi
le acelea
prodigioase, reptile cu frunza lata, Uane trtoare care-si au radacinile n mal si lu
jerele n
codru, Mnghii umede, vii, sensitive, cari se tnguiesc calcate si izbucnesc de sub
picior
asemenea omizilor. Arareori vedem soarele n valurile acelea verde-ntunecat ; l zare
am la
rastimpuri n vrf de arbore necunoscut, prin sparturi de cer albastru, zeu incandes
cent si
plutitor n zarea nselaciunilor. Poteca serpuia dezordonat, acum printre bolovanii
unui pru
secat, acum pe sub trunchiuri cazute, uriasi n giulgiu verde. Moartea vegetala nu
lasa
impresia aceea deprimanta a toamnei sau crepuscului, ci era un dar al prea plinu
lui vietii, o
bucurie a materiei ce se schimba, palingeneza si sacrificiu ; dans. Iar eu eram
fermecat de
magia aceeasta a ritmului vesnic si strigarile cenusii schimbate n lujere cu floa
re albastra le
auzeam, si de pretutindeni ma loveau miresme tari, nude. Umblam toti eu pasul om
ului
intoxicat de jungla, cu respiratia ametita de mierea parfumului necunoscut. Padu
rea de
bambusi a fost oaza simplicitatii dupa babilonul de miresme si forme. Covorul de
frunze era
aci sobru si uscat, iar ramurile bambusilor porneau zvelte, fara imaginatie, imp
roviznd un
cort imens prin pnza caruia lumina se filtra supusa si plapnda ca un august n Angli
a.
Umblam si noi mai agale, fiecare cu amintirile noastre, mblnziti si mputerniciti n
acelasi timp prin faptura domestica a bambusilor.
Am ajuns nti la coliba unui brahmacarin nepalez, un barbat aproape batrn, pe jumata
te gol,
care-si durase o gospodarie ciudata, numai bananieri, portocali si tufe de bang,
ale caror
frunze fierte sau fumate ntr-o huka de lemn produc o toropeala mult gustata de sa
ddhus, caci
se spune ca faciliteaza concentrarea mentala si clarifica meditatia. Brahmacarin
ul ne
daruieste banane si lami, apoi ne arata culturile lui de plante medicinale, de ca
ri eram cu
deosebire interesat. Stiam deja de o planta care produce o terifianta caldura in
terna, uzata
de Swami Narayan, acel naga care a luat juramntul tacerii" de attia ani si nfrunta u
n ger
salbatec numai cu o zdreanta cache sexe. Si chiar n drum spre Brahmapuri, calauze
le
mele mi-au aratat anumite radacini-bulb pe care pustnicii le folosesc drept hran
a si tonic.
Numele acestor bulbi o fructul rishilor", dar n timp ce un swami ordinar nu cunoas
te dect o
specie, snti altii cari cunosc cincisprezece, sai
sprezece, unele din ele cu puteri miraculoase. Secretul e grcrj de aratat, iar e
xperienta e primejdioasa,
caci majoritatea ra dacinilor-bulbi snt veninoase. Brahmacrinul nepalez mi-a arat
at nsa o cultura de
frunza lui Brahma", o planta scunda, cu frunze mici si rotunde, cu gustul medicin
al. Planta aceasta e
renumita prin nsusirile ei de fortificarea nervilor. Surme4 najul, excesul de con
centrare si chiar unele
boli cari slabesc creierul snt admirabil combatute prin frunza lui Brahma"! Ea e c
unoscuta de mii
de ani n farmaceutica Ayur-Veda, iar! de curnd a fost adoptata de Bengal Pharmaceut
ical Vorlcsi din
Calcutta.
Brahmarinul mi arata, apoi, un arbust al carui suc vindeca muscaturile de scorpio
n, apoi o specie de
canapis care pvM duce o intoxicatie asemenea opiului si alte numeroase plante si
insecte uzate de
medicina ayurvedica. n acea noapte, n! coliba din Brahmapuri, notele mele se aduna
u prodigios nsemnd taine din stiinta botanica si farmaceutica a sihastrilor himala
yeni. Multe din plantele culese le-
am experimentat fia personal, fie n spita.ul din Laksmanjula. Odata am furat l si
mi amintesc ca am
avut o noapte vertiginoasa, caci sensul spatiului se deplasase si ma simteam att
de usor, nct de ctfl
ori voiam sa ma ntorc pe o parte, cadeam din pat... Bang are o curioasa nsusire de
a concentra si
adnci gndul, orice gnd care domina constiinta n momentul intoxicarii. Fireste, daca
e un gnd
religios cum se presupune meditatia e perfecta. mi amintesc nsa, ca avusesem n acea
seara o
discutie rara cu un vizitator n ashram si noaptea mea a fost plina de cosmare...
Am cobort apoi pe malul Gangelui ca sa cautam pestera] unui naga, ascet gol. A tr
ebuit sa suim si sa
coborm stnci ba-L tute de soare, pe cari se ncalzeau soprle mari si serpi de r;i-sip
, pna ce am
descoperit stnca din mal n care se afla pestera ascetului. Soarele ardea nendurat s
i noi suiam pe
trepte improvizate, ajutati de o frnghie ce atrna din gura pesterii. Am nceput a st
riga : Om ! Om!
Namo Narayan ! si ascetul z deschis ferestruica de lemn ce astupa gura pesterii.
Era tnar palid de
nfrnari fara numar, slabit de arsita ce ncingea pe tera si zapacit de lumina. Cu de
savrsire gol, cu
plete strn coc n crestet, a venit n gura pesterii sa ne vada. Calauza m mi spune ca
pestera e plina de
serpi. ncep a descoase , ascet n sanscrita si aflu ca a fost pandit si studiaza ac
u comentariul
lui Vachaspati Misra la Vedanta = Sutra = Bhashya a lui Sankaracharya. Nu vorbes
te o sanscrita
e lenta, dar mi arata carti si manuscrise, printre cari un Kalidasa
122
cu comentariul lui Malinatha, admirabil transcris n cerneli negre si rosii. Vorbe
ste stins, cu ochii ofiliti
de ntunerec. Se minuneaza ca vin att de departe, dar refuza o discutie filosofica,
fie pentru ca ma
socotea un mleccha (barbar), fie pentru ca era ostenit de vorbire. Ne coborm jos,
asudati si naruiti de
arsita. Gangele se rostogoleste albastru printre stnci, un albastru neobisnuit de
viu. Pornim iarasi pe
plaja rupta de stnci gigantice si micul nostru grup marcheaza cele dinti dre umane
pe nisipul necalcat
dect de maimutele cobornd sa bea din apa Gangelui...
Ajungem la Brahmapuri. O singura coliba din trestie de bambu, solid durata pe un
fundament de
pietris, cu doua p-ruri cobornd n ambele coaste. Swami care locuieste vorbeste perfe
ct bengali,
pentru ca maestrul sau spiritual a fost un bengalez pustnicit n aceste parti ale
Himalayei. i ascult
povestea, odihnindu-ma pe prispa cu rogojini, la umbra arborilor uriasi. Patru o
ameni din Laksmanjula
lucreaza la plantatia de bananieri si ntreaga gospodarie, oaza neverosimila n inim
a junglei, mi
reaminteste violent peisagii din Ceylon cu singalezi pe jumatate goi n plantatiil
e arborilor de cauciuc.
Un trib de maimute cenusii, cu fetele albe, locuieste chiar n spatele colibei si
swami ntmpina multe
dificultati ca sa-si pastreze plantatiile. n timpul zilei, el scoate din coliba p
iei de leopard si de jaguar si
le asaza pe trunchiuri. ntreg tribul e cuprins de panica, chiuie, tipa si se nalta
vertiginos catre vrful
de pomi, sarind din ramura n, ramura, cu un zgomot nfricosat de frunze biciuite, s
au ncolacindu-si
cozile de craci si oscilnd ca un pendul ntre liane. Niciodata n-am vazut at-tea mai
mute si att de
salbatice. Spectacolul ma interesa cu att mai mult cu ct ma simteam suspectat din
vrful pomilor si la
orice moment puteam fi lovit cu fructe sau ramuri de catre seful tribului, un ma
scul cu ochi ntartati si
cel din urma din retragere.
Swami mi marturiseste ca le observa si el de luni de zile si se minuneaza de atta
vitalitate. Maimutoii
snt ntr-o permanenta agitatie, cu volte ametitoare, cu risipa de aventuri amoroase
si cu toate
acestea, desi hrana lor e putina si la voia ntmplarii, nu snt slabi si se bucura de
o longevitate umana.
Swami crede ca vitalitatea aceasta vulcanica se da-toreste unor radacini special
e pe cari numai
maimutele le cunosc si-si sustine teza amintindu-mi ca sihastrii cunosc parte di
n aceste specii de bulbi,
lucru pe care am fost nevoit sa-L accept. El, nsa, procedeaza stiintifice ; spion
eaza ce plante
123
si radacini mannca anumite maimute si le observa conduita zile de-a rndul. Investi
gatiile lui snt pline
de riscuri, dar e] e optimist si nu admite esecuri; e sigur ca n ctiva ani va afla
planta miraculoasa...
Ma surprinde atitudinea aceasta de cercetator pozitiv n viata junglei, pentru ca
eremetii ignora, n
general, att frumusetile naturii, ct si legile ei, si snt de o nenchipuita indiferen
ta la tot ce nu priveste
Absolutul, metafizica si fizica mntuirii lor.
Gazda noastra aprinse focul pentru a coace turte de se si fierbe vegetalele. Noi
coborm pe malul
Gangelui, sa vi^| tam pesterile. Snt mici, ascunse n stnci. create la ntmj de rostogo
lirea malurilor de
piatra. Gasim pe cea mai P^^| reasca si cea mai ncapatoare, adevarata pestera de
siha; n care a locuit
sase luni Swami Ramtritha, acel incompa^^H maestru spiritual al Indiei. Intram c
u greutate si ne ase
pe nisipul rece al pesterii. Acolo am ntlnit pe acel batr^H swami din Malabar, car
e a ntrebat, cu alt
prilej, pe o cres^^H daca a cetit Imitatia lui Christos. Swamiji tocmai se cobor
iM din piscurile de
zapada vesnica. Opt luni nu vazuse pe nimenM afara de cei trei brahmacarini mino
ri pe cari i nvata
sanaH krita si filosofia. Eram cel dinti din lume". M-a ntrebat dadS regele si Gand
hi traiesc. I-am
spus ca M. S. traieste, dar c Mahatma e n nchisoare. Pustnicul a nceput a plnge, upoj
M a rs, un rs
ciudat si sincer. Tainele pustniciei...
Colindam stnci dupa stnci. Nisipul arde, soprle se risa pese la zvonul pasilor si G
angele curge
nspumat de chei. Jungla creste magnifica, pe ambele maluri. Miresmele ard din col
turi nevazute.
Nimeni nu stie de unde vin, mi spune Swamiji caci le-au adus corpul nensufletit al
lui Swami
Ramtirtha, pierit n aceste locuri, n apele Gangelui. E, poate, pocainta fluviului.
..
COBRA NEAGRA
...Octombrie a fost sezonul pelerinajelor la Hardwar, Ri hikesh si Swarga-Ashram
. Zilnic, grupuri de
tinuturi mpra tiate n cele patru parti ale Indiei ajungeau la ashram ca sa pr veas
ca pe cei mai
desavrsiti saddhu si sa daruiasca daruri. obiceiuJ caracteristic al indienilor, c
hiar al celor agnostici
ateisti, sa viziteze cu familile centrale religioase si sa cvar sfaturi de condu
ita sau sa cerceteze pe
maestrii vedantini asij 124
pra tainelor dumnezeului interior. n acest fel, ideile si reformele permeaza ntrea
ga Indie, vast proces
de osmoza spirituala, idei pornite din sihastriile himalayene si cutreiernd provi
ncie dupa provincie
pna la Capul Comorin sau n jungla Asamului. Numele unui sfnt se popularizeaza astfe
l, alaturi de
rezumatul credintelor sale religioase, si discipolii vin de pretutindeni, fara p
ropaganda si fara
publicitate. Cu ct mai retras traieste un sadahu, cu att mai profund strabate pers
onalitatea sa n India,
tara balaurului fermecat. Pentru un hindus care traieste n societate si n familie,
cei ce au renuntat si s-
au retras n pustietati snt asemenea unui zeu, prin simplul act al renuntarii. Chia
r daca ermitul e
mediocru si plin de tentatii mondene, valoarea sa ramne intacta. El va atinge ntr-
o zi liberarea dupa
care e nfometat sufletul indian. n timp ce acei cari traiesc participnd la institut
iile sociale, snt
osnditi sa se nasca iarasi si iarasi, n roata dureroasa a transmigrarilor, vamsara
...
Cnd, nsa, un alb, un european crestin accepta renuntarea monastica, chiar pentru u
n rastimp, viata lui
ajunge mitologie si numele sau e adorat ca al unui RISHI. Cei dinti pelerini i ras
pndesc numele prin
bazare prin trenuri, prin sezatori n jurul focului si chipul albului se transfigu
reaza, proportiile se
dilata legendar, spusele lui snt memorate si citite, scrisorile lui snt traduse n c
ele o suta de limbi ale
Indiei. Dintr-un simplu si mediocru european venit sa nvete ceva de la sihastrii
himalayeni, el se
descopera deodata idealizat, ntr-o apoteoza ciudata si neverosimila. Oamenii aud
de el si vin, vin
mereu, pentru darsan. Kutiarul sau e invadat de grupuri pioase, ba-trni cari i cer
lamuriri asupra
Bhagavat-Gitei, barbati cari i ofera mii de rupii, pentru a nfiinta aziluri si sco
li religioase, femei cari
l acopera cu daruri pnza de casa, dulciuri, rodii, saculete cu zahar si ceai, bana
ne si migdale
fecioare cari se pleaca n nisip si-i ating cu fruntea sandalele, copii cari se ce
r binecuvntati n
sanscrita, bolnavi cari se cer tamaduiti, ignoranti cari se cer luminati.
Albul se descopera despersonalizat si transmutat ntr-un Binefacator taumaturg si
angelic. Marturisirile
lui penibile ca nu e nimic, ca nu stie nimic, ca a venit n India sa nvete iar nu s
a predice snt
considerate sfnta umilinta. Daca vorbeste e privit un Suflet mare, magnanim, care
si pierde
vremea ajutnd pe cei ignoranti. Daca tace e privit drept un adevarat sfnt, care a
depasit vorbaria
muritorilor de rnd. Oamenii se nchina atunci n fata lui, femeile se pleaca si i mn
gie talpile, i ating hainele cu fruntea. Un singur cuv: face fericiti pentru un an
otimp. Ei asteapta orice
de la ; alb care primeste sa traiasca dupa cum traiesc rishii ; astc un zrnbet, o
privire sau un vers
sanscrit sau chiar numai pronuntarea acelui cuvnt fermecat ; Shanti ! Shanii ! (p
ace). India e
nfometata de dragoste, de simpatie sincera si desintere-sata, venita din partea c
elor cari au robit-o. O
gluma pentru un servitor l face sclav stapnului, pentru viata. Oameni nva m tati sa
primeasca numai
ura si dispretul europenilor snt co-vrsiti n fata exceptiilor si cu ct snt mai ignora
nti, mai nestiu-L
tori de cele europene cu att devotamentul lor e mai sincer si mai profund.
Am fost cu prilejul unui asemenea grup venit pentru dar~ f san, cnd am vazut pent
ru nta oara cobra
neagra. Serpi am ntlnit mereu, n ashrara, att vipere ct si cobra, dar nimeni nu i atac
a aici, asa ca
nu snt primejdiosi. De altfel, e izbitor faptul ca nimeni nu si aminteste sa fi au
zit cndva de saddhu
muscat de sarpe. Peste tot n India se vneaza cobra si pytho-nul, asa cum se vneaza
salbataciunile. n
toamna trecuta ntovaraseam un inginer englez la vnatoare pe tarmurile Gan-; gelui.
Pe cnd traversam
jungla aceea indescriptibila a Bengalului, ne-am oprit deodata amndoi, ascultnd un
strigat :le pasare,
strigat ciudat, uman, agonic. Eu nu am nteles ca e sp unui porumbel salbatec fasc
inat de ochii cobrei,
dar tovarasul meu a recunoscut strigatul si a nceput sa se apropie atent de arbor
ele de unde pornise
chemarea. Amndoi am zarit atunci o scena intraductibila, asa cum e ntreaga viata a
junglei. O cobra
gigantica si fixase privirile de otel albastru pe ochii unui porumbel dintr-un ar
bore vecin. Pasarea a
chemat chemarea aceea de noapte care ne-a tulburat, dar n-a putut -zbura. Cobra s
i scurgea fascinarea
prin aceeasi privire de duh teluric, asi teptnd. Dar tovarasul meu, dupa ce mi~a
descoperit dn
cotidiana a junglei, a mpuscat cobra. Ne-am apropiat arnn-doi de porumbelul salbat
ec. Era mort si el,
de spaima...
Altadata, n Calcutta, am descoperit un pui de phyton n ; sufragerie si L-a ucis un b
aiat al gazdei.
Dar bucatarul ne-a vestit ca mama sarpelui" va veni cautnd razbunarea. Desi am rs c
u totii de
superstitie", gazda a oprit copiii sa se joaca seara prin gradina. Putine zile n u
rma, n timpul cinei,
am auzit toti un oracait de broasca, strapungator de metalic si pre- \ cipitat.
Gazda a recunoscut
strigatul broastei n gura de sarpe. Am iesit toti cu felinare si lampi electrice
pe veranda ncar-L26
cata de vase cu flori si arbusti. Strigatul venea dintr-un colt al verandei si c
um a zarit lumini, sarpele,
n loc sa fuga, s-a oprit ncolacit n loc. N-a fost greu de ucis. Dar era si el un py
thon...
...Nu vazusem, nsa, pna acum o cobra neagra, cea mai terifianta reptila, care ucid
e, dupa spusa
indienilor, n doua minute. Am alergat, si eu si vizitatorii mei, catre un kutiar
vecin unde auzisem
larma si vazusem oameni precipitndu-se cu bastoane. Swami, care locuia n kutiar, si
deretica avutul,
scu-turnd pnzele si maturnd odaia, cnd a descoperit o cobra imensa ntr-un cos de nuie
le. Un swami
nu poate sa ucida. Datoria lui e sa hraneasca toate vietuitoarele, si adesea las
a ceasca cu lapte pentru
serpi daca se ntmpla sa fie. Dar, ma-turnd odaia, swami a lovit fara voie cobra si
a ntartat-o. O
cobra iritata nu pleaca fara sa muste prima fiinta ce o ntl-neste n cale. Swami a nc
ercat s-o goneasca
cu batul, izbutind s-o nfurie mai rau. Odaia era goala, swami a trntit usa, astep-
tnd sa se potoleasca.
n timpul acesta, un englez saddhu, Swami Jnanananda, care se coborse din munti num
ai cu putine
zile nainte, a venit n fata Kutiarului, unde se adunase gloata vizitatorilor si a
ermitilor.
Se spune ca un englez nu fuge din fata primejdiei, tocmai pentru ca i e frica de
fuga. Swami
Janananda (pe adevaratul sau nume Arthur Yaung) a deschis cu batul usa colibei,
socotind ca va gasi
cobra furisata ntr-un colt, si, sperioasa. Dar a aflat n fata-i gigantica reptila
neagra, fluiernd de furie
n-spaimntata de venin. N-a avut timp de nimic altceva dect sa se apere. Si, din, ntmp
lare, a sfarmat
capul cobrei de la cea dinti lovitura de baston. A scapat o viata de om, fireste,
caci n acest ashram
nimeni nu cunoaste leac mpotriva cobrei negre si daca cineva ar fi muscat, murea n
ainte sa vina
lecuitorul din Hardvvar. Totusi, Swami a faptuit o crima, uci-gnd, si toti ermiti
i au fost consternati.
Am scos trupul cobrei din coliba ; masura aproape doi metri, neagra cum e carbun
ele. Am legat-o cu o
frnghie si am aruncat-o n Gange. In acea seara toti ermitii s-au rugat pentru paca
tos...
Dar am observat ca adesea laptele din ulcica mea scade. Banuiam ca vreo pisica s
albaticita ma
viziteaza noaptea. Pna ce, ntr-o noapte, am auzit fluierat n surdina si zgomote ciu
date. .Nu aveam
lampa si nu m-am cobort din pat. De altfel, stiam ca nici un sarpe nu misca pna ce
nu e iritat.
Dimineata am marturisit ciudatenia unui .Swami mester n toate ncurcaturile. El mi-
a sugerat o idee
minunata. Am prins amndoi o
iguana, unul din acei crocodili" de uscat, ce traiesc pe sub stncl
si vneaza serpi. Snt animale nauce, mari ct o curca si cu UM
dezastruos aspect de reptila preistorica de carton. Niciodata
n-am privit ochi mai nedumeriti dect ai unui iguane. Oricum!
am prins-o cu usurinta si am adus-o cu o frnghie n kutiaruq
meu, dupa ce am nchis, fereastra. I-am dat drumul si noi am!
parasit odaia. Am asteptat vreo doua ceasuri, apoi am intrat.!
Iguana, sufla greu, umflata si nauca. De atunci n-am mai auziti
fluierat n noapte si nici laptele n-a mai scazut. Iguana si fa-L
-cuse datoria ; nghitise sarpele:..
LEPROSII
Soseaua de la Rishikesh spre Munikhereti coboara o albie de ru secat prin care cu
rg, vara,
praie limpezi si lesiatice. Privelistea e, aici, dezolanta si ochiul cauta dornic
apele Gangelui,
ce se ghiceste undeva, dupa umarul de deal retezat. Spre munte, valea se ngusteaz
a printre
pietre, apoi coteste napoia unui asliram cu terasele spre soare-rasare, se nfunda n
jungla si
se pierde undeva n inima muntilor, n Tiri.
Acesta e drumul pelerinilor de la Hardwar si Rishikesh, spre Lakshmanjula. Ei vi
n n grupuri,
cu robi purtnd paturi si saluri sau camile nchiriate n drum sau catri si cai de munt
e cu
calauzele lor himalayene.
Altadata, autobuze grele se coboara din Rishikesh si strabat valea seaca n huruit
de otelarii,
pna ce ating iarasi soseaua umbrita de acei pomi cu floare galbena si frunze lung
i ca ale
oleandrilor.
Pe orice drum ai veni, te lovesc dintr-o data zvonuri tn-guitoare, miorlait femin
in si jalnic,
litanie stirba, nazale prelungite liturgic zvonuri sfsietoare, cersetoare, n cari
anevoie
distingi cuvintele : Maharajah, Maharajah !..." Din umbra dealului se coboara con
voi
neverosimil de zdrente, crje si rani. Te opresti uimit n bataia soarelui, iar fiin
tele acelea inumane te nconjoara, te implora, te hartuie cu matanii si plns. Nu le
ghicesti de la nceput
soarta, pentru ca ei si acopera ranile cu zdrente de sac sau lepadaturi. Dar daca
te vad rezistnd, ncep a-si arata plagile, ispitindu-ti omenia si scrba. Plagi de c
osmar, roz-albe, argintii,
sclipitoare, n soare si n jurul tau valea seaca, dezolanta, pustie. Maharajah, Maha
rajah !
"... 128
Leprosi. Cu profilele lor accentuat leonine, cu minile lor fara degete, bonturi d
e coji argintii.
Unii, la nceputul calvarului, proaspat aruncati de familii, poarta nca vestimintel
e vietii dinti.
Recunosti tineretea n femeile cu cositele prafuite, cu ochii nca vii caci principes
a de
argint" seduce pe ndelete, nti degetele, apoi talpa, apoi nasul, coatele, gura... r
ecunosti
gndire si ntelepciune n privirile barbatilor cari s-au descoperit deodata paria n mi
jlocul
celor pe cari i-au hranit, ostracizati si blestemati. Nici de cersit nu li se nga
duie n orice loc.
Ei snt goniti si huiduiti cu cinii, pna ce afla de un loc ocupat de alti leprosi si
pornesc atunci
sa-i gaseasca. Multimea lor se aduna, an dupa an, si desi multi mor sau se ucid n
jungla
numarul creste, durerea lor se adnceste ca o pedeapsa din Apocalips.
M-am ntors dis-de-dimineata. Nu i-am gasit n vale, dar un baietan m-a lamurit ca e
i dorm
ntr-o casa parasita din munte si vor veni. I-am asteptat. Cnd soarele s-a ncalzit d
e-a binelea,
grupurile lor au nceput a se cobor pe potecile din valea seaca. Unii n crji, altii trn
du-se,
murdari, caci nu li se ngaduie sa se spele n ape curgatoare, iar lacurile au secat
. Ma- stiau ca
le-am dat bani de cteva ori si fetele lor s-au nseninat vazndu-ma. Dar eu venisem c
u un gnd
mai curajos : voiam sa le gasesc un salas, un spital sau un ashram si bani destu
i ca sa nu mai
cerseasca. Caci gologanii pe cari i arunca unii dintre pelerini se ntorc din minile
lor argintii,
crainici ai principesei". Si de curnd, o adolescenta din Munikhereti, ascunznd naiv
a un ban
de nichel n gura, si-a nteles soarta si a disparut. Poate s-a lasat sa moara de fo
ame n jungla
sau poate a plecat sa-si afle tatamduirea la vreun RISHI din pesteri. Am nceput a
-i descoase
cu bruma mea de hindi pe care am deprins-o n aceste luni de ermitaj. Am aflat ca
n-au casa,
nici hrana caci primaria din Rishikesh n-are fonduri si tot ce a putut face pent
ru ei a fost sa le
consacre locul de cersit pe care l-au ales, n drmul pelerinilor milostivi. Nimeni
nu se gndeste la ei. Bogatasii religiosi snt ocupati sa-si daruiasca averile pent
ru ridicarea de noi
temple si Ashram sau adaugind mii de rupii pentru ntretinerea celor sase milioane
de
saddhus ale Indiei. Autoritatile nu pot face nimic, pentru ca n-au primit ordine
(de altfel, chiar
n Bombay leprosii snt nsirati pe strazi... m-a lamurit victorios un slujbas, ca sa
se scuze).
Serviciul sanitar e neputincios, pentru ca nimeni n-a nvatat cum sa vindece lepra
si le e frica
sa se apropie de leprosi. Toti fug
ladia
129
sau ntorc capetele. Le e mila de ei, dar stiu ca fiecare .efauij sa-si ispaseasca
pacatele
vietilor precedente. Orice se ntrnqH cu noi si are rost si ascunde un tlc. La ce bun
sa
intervira^H actiunile altora ? Karma e o datorie reconfortanta si eonfoj tabila,
stiam aceasta...
Mi-au spus ca, n seara lunii noi si a lunii-pline, i se da hrana de la un ashram d
in apropiere.
Acesta e singurul ajutJ efectiv. M-au invitat sa vin si am venit n seara lunii-r
Singuratatea
aceea pustie a junglei, dezvoltarea vaii racorit de lumina lunara. Ei asteptau. U
n clopot a
batut marunt si rndurile lor s-au ndreptat catre ashram-ul vecin. Au primit; fieca
re chapati si
dai, adica aceleasi binecunoscute turfc si terci. Primeau hrana flamnzi si bestia
li, n
cioburi sau n hStlH n frunze de bananier sau n farfurii ruginite. Milostiveau si se tr
au la
marginea drumului. Umbrele lor se jucau hidoase I pe plaja luminii. Mncau flamnzi,
mncau,
ca toti indienii, cu| degetele cu ce le mai ramasese din degete...
Trebuiau, de acum, sa astepte treisprezece sau paisp?< zile. Sa astepte, adica s
a rabde sau
poate sa moara. Si iim care sa se ndure, sa se apropie de ei ; nimeni n care sa ncre
ada. Au
avut un singur protector, pe un oarecare Hari Singh, dar l-au pierdut si pe el.
Acum vreo treizeci de ani, dr. Hari Singh s-a ntors proaspat de stiinta si intoxi
cat de
entuziasm social, de la Londra, ntr-o calatorie spre Paur, a ntlnit grupurile de lep
rosi dfl
vale. Desi familia lui l astepta n Lahore, doctorul s-a hotart sa nu se ntoarca pna c
e nu va
gasi un azil. A umblat, a stri-gat, a cersit si a izbutit, n cteva luni, sa adune
pe toti leprosii din
tinut ntr-un falnic ashram cumparat cu banii unui mit-lostiv rajah. Era singur, c
aci nimeni nu
se ncumeta sa se apropie de leprosi. Dar a scris serviciului sanitar din Deihi si
a primit o
echipa. Familia sa a ncercat sa- ntoarca din drum prin orice chip. A trimis o sora,
un frate,
un copil de etiva ani, sa-L ispiteasca. Hari Singh a rezistat. A trecut o jumatat
e de an de la
exilarea lui. ntr-o zi primeste o scrisoare, care i chema urgent : sotia sa nascus
e o copila si-L
implora sa vina* Medicul a capitulat. Dar, n seara plecarii, cnd toti leprosii II
implorau
plngnd, el a descoperit la ncheieturile pumnului ctiva solzi argintii. Att. Si n aceea
si seara
s-a mpuscat Sinuciderea a facut zarva. Echipa s-a rentors la Delhi, ashrarot-ul a
fost evacuat
si leprosii s-au trezit tot n valea seacas., De^-atunci nu-i mai ajuta nimeni.
130
LA GKANITA AFGANISTANULUI
(fragmente)
n ziua de 7 noiembrie 1930, Arthur Young si cu mine eram arestati n gara Lahore. L
ucrurile
s-au ntmplat astfel ; amn-doi plecaseram noaptea trziu, din Amristar, informati de g
azda
noastra (un tnar profesor din Khalsa College) ca tulburarile politice snt n violent
a crestere si
ca ar fi bine sa ne departam ct Bfiai curnd de centrele nationaliste teroriste. E
adevarat, cu
cteva zile mai nainte se descoperise un depozit de bombe la Delhi, si asta attase c
umplit
politia. Se faceau perchezitii pe strada, se faceau descinderi. Era, s-o marturi
sesc, un lucru
foarte plicticos. De cnd coborsem din Himalaya cu Arthur Young (care si luase numel
e de
eremit Swami Jnana-nanda si umbla mbracat n roba monastica) fusesem necontenit sub

observatia politiei. La Gurukul, colegiul Arya-Sama) de lnga Hardwar, venisem cu
gndul sa
ramnem cteva zile, cind un agent secret se apropie de mine si-mi spune ca ar fi de
dorit sa
parasesc colegiul.
Toate acestea erau de-a dreptul obositoare. Am plecat din Amristar hotarti sa ne
apropiem ct
mai repede de frontiera nord-vestica. Punctul nostru central era Peshawar ; aici
trebuia sa
ramnem cel putin o saptamna n care timp eu as fi cercetat arta greco-buddhista cole
ctionata
n Muzeu, iar Arthur Young ar fi luat lectii de pushto si persana (pe aceasta din
urma o
cunostea deja). Dupa aceea, gndul nostru era sa trecem n Waziristan, unde Young av
ea
prieteni nca din 1918 ; de aici, eu urmam sa ma ntorc prin Quetta n India, iar ei s
a
ncerce marea aventura de la intra n Afganistan prin Persia. Toate acestea erau bin
e puse la
punct n serile si noptile noastre din mnastirea himalayana unde ne cunoscuseram.
Noaptea din 6 spre 7 noiembrie mi-o amintesc si acum cu o extraordinara prospeti
me.
Am venit devreme n gara, ca sa putem dormi bine pna la sosirea trenului. Obositi,
surescitati
; eu ma hotarasc sa mbrac din nou hainele europene, tocmai pentru a nu ntmpina nepl
aceri.
Cnd intru din nou n sala de asteptare, un domn se apropie de mine si mi se adresea
za foarte
politicos ntr-o limba necunoscuta. i raspund, n englezeste, ca nu nteleg.
- Cum, nu snteti mahomedan ?
Parea foarte mirat. Barba mea l nselase. Att timp ct pastrasem roba galbena a ermiti
lor,
paream hindus; acum,
131
n haine europene, paream musulman. Nu stiu de ce, luqfl asta ma incinta. Domnul m
i se
prezenta : functionar la Sfl viciul Aeronautic ciin Bagdad ; stabilit de zece an
i n PersjM
Venise n India sa-si vada niste rude. Comandam ceai si, de unde noi speraseram sa
ne
odihnim toata noaptea, domni;! din Bagdad ne tine de vorba pna la venirea trenulu
i. Dar ce
conversatie, ce amanunte ! Deschid caietul cu nsemnari din acea calatorie si gase
sc : mi
spune ca Bagdadul e un oras apr parizian si femeile, mbracate ultramodern, snt n
genera] prostituate. Cteva cazuri specifice de mare virilitate a j^H bilor ; un b
atrn de 60 de
ani se plngea Khedivului ca nai vasta i e bolnava, iar cum el obisnuia sa faca dra
goste de
patru ori pe noapte si cum, pe de alta parte, e prea sarac ca sa-si poata lua o
a doua sotie ce
sa faca acum ?... Domnul acesta ne povesteste ca multi arabi au copii la 80 de s
i
cu mai multe sotii. El a studiat cauzele acestei uluitoai litati : crede ca snt s
mochinele."
Bem ceaiuri multe, fumam, iar cnd vine trenul alegem ace-* lasi compartiment. Dor
mim
putin ; ajungem la Lahore pe ia sapte dimineata. Ne despartim de musulmanul nost
ru, fu.
te nentati. Ne uitam pe cer : se vestea o dimineata calduro. ;a. Cu bagajele n mna (
lucru
nepermis n India), ne grabim iesire. Atunci politaiul garii un englez mbracet n alb
, cu
casca tropicala prea mare pentru capul lui, cu revolver si bafl ioneta se apropi
e de noi si ne
invita politicos, nu n salaB de asteptare, ci ntr-o odaie de lnga cabina telefonist
ului. Ne 1
simtim foarte prost, singuri n odaia aceasta streina. PolitiatujM ne cere pasapoa
rtele. Eu i-L
arat pe al meu. l priveste mirat :m cum, nu snteti mahomedan ?" De altfel, asa a fo
st inform
: ca un domn turc a fost arestat aseara la Bombay, cu numeJjM meu. ncerc sa-i exp
lic. Inutil ;
trebuie sa ramn arestat n ca-fl mera aceasta pna ce va veni seful politiei locale s
a ancht li
spun ca poate telefona la Calcutta, se poate informa mine. Noteaza cu atentie ad
resele. l
ntreb daca pasaportul! nu e o identificare suficienta. Foarte placid, mi raspunde
cz seaman cu
fotografia din pasaport ; ca eu am barba, iar pose -firul pasaportului e ras, ca
turcul a fost
prins la Bombbay, ca. m | sfrsit, pasaportul nu valoreaza mare lucru.
Ramnem singuri n odaie. Nu stim de ce, amndoi am tat sa ne privim n ochi cnd am auzit

zavorul tras n t politistului. Fereastra, zabrelita ; si, rezemat de ea, un chapr
asi
nesimtitor, un tip oribil care a refuzat chiar sa .ie cumpere tigari. Cald. Ne s
coatem hainele
si asteptam. Acum, mie mi-era teama mai cu seama de Arthur Young. Baiatul
132
acesta nu prea e bine vazut de autoritatile engleze din Inc Irac si Mesopotamia.
De la razboi
ncoace fusese pretutindeni, si jucase averea de zece ori, schimbase cteva slujbe, nc
ercase sa
se sinucida sarind cu motocicleta n mare si sfrsise prin a se calugari, intrnd n mnas
tirea
Rishikesh. Dar nici aici nu-si gasise linistea. Plecase, cteva luni dupa calugari
e, spre Tibet. Pe
drumul"Badrinathului l-am ntlnit eu, prapadit, cu talpile umflate, pe jumatate deg
erat, purtat
n crca de niste pelerini din Rajputana. n acea coliba de pe marginea Gangelui ne-a
povestit
el, noaptea, foarte emotionat, cum s-a ho-tart sa lepede hainele europene si sa a
puce calea
singuratatii ; si-a svrlit hainele ntr-o balta, pe nserat, si si-a mbracat roba. Asa
a pornit.
Rajputii, evlaviosi, ascultnd povestea aceasta trista, au nceput a plnge si i-au ca
zut la
picioare, spunnd : ..Esti un sfint, Swamiji" (Si Young care tipa : Nu-mi atingeti
talpile !")
Nu pot spune ca mi aminteam toate acestea n ceasul petrecut singur cu Young, acolo
n
Lahore. Dar ma ntrebam daca nu cumva baiatul acesta ascundea mai multe taine n via
ta lui
att de misterioasa si de incoherenta. (Am aflat mai trziu ca Young delapidase 400
de rupii de
la Burma Oii Com-pany, dar ca politia habar n-avea de fapta aceasta. Politia 51
suspecta
pentru haina sa calugareasca. Dar n urma prin ce miracol nu stiu nici acum L-a cr
ezut
agent secret pe Afghan Border" si i-a facut toate nlesnirile). n acelasi timp, cum
mi-a
marturisit-o altadata, Young se gndea daca nu cumva eu snt cu adevarat un spion bo
lsevic ;
si asta l facea banuitor si tacut. Astepta cu nerabdare sa se ntoarca seful politi
ei locale, cu
dovezi de la Calcutta.
De ce ne-am oprit noi la Lahore ? ma ntreaba, dupa o pauza penibila.
Ii explii ca orasul e foarte interesant, ca n Muzeu se afla toate descoperirile d
e la Gandhara,
ca, n sfrsit, chiar el dorise cu putine zile mai nainte sa ne oprim n Lahore, caci a
vea aici
cunoscuti. Ma priveste banuitor. De cte ori i vorbeam de arheologie, ma spuspecta
de
spionaj.
n sfrsit, veni seful politiei. Chaprasi se ridica de la fereastra si lua pozitie d
e drepti. Eram
emotionat. Intra un domn n vrsta, nsotit de politaiul garii. Foarte politicosi amndo
i. Ce
pacat ca nu snteti preot belgian (a belgian father), mi spune seful. Semanati asa
de mult. N-
ati fi avut nici o dificultaate atunci." Ma scuz si eu cum pot mai bine si ma n-c
apatnez sa-i
spun ca snt romn. mi cere nca odata pasaportul. Ma ntreaba daca nu am ceva scrisori,
cu
ce ma ocup,
1*% O
ce caut n Lahore. Spune ca a tetejjwpat la Cacutta, dar ca lai adresa indicata de
mine nu locuieste
nici un romn. ncerc sa ! protestez, si le spun ca voi reclama consulului francez d
in Io-' calitate, ca
daca se ndoiesc de pasaportul meu, nu au dect sa i ma ntovaraseasca la un barbier,
sa vada ca snt
acelasi din fotografie. Zadarnic. si cer amndoi scuze si ncep sa se ocupe de Young.
Ca de ce poarta
halatul acesta galben ? fiindca asa i place lui. Ca de ce a venit n Lahore ? pentr
u ca a avut bani
; ca daca n-ar fi avut ar fi ramas n mnastire. Dar cu mnastirea ce e ? Snt europeni
pe-acolo ? Se
face politica ? : Se mannca bine ? Iata pe Young antrenndu-se ntr-o caidu- \ roasa
apologia a
Himalayei si a vietii cenobitice. Singuratatea muntilor cu crestele vesnic nzapez
ite. Pestii mari ct
bratul, ntovarasind barcile ca sa ceara de mncare ! Se poate vna ? ; ntreba seful. N
u n regiunea
aceasta ; Nici un ou nu se poate mnca pe malul stng al Gangelui, unde snt mnastirile
. Ei, vezi,
reflecteaza seful, asta e pacatul Indienilor ; snt bigoti, snt ncapatnati...
Rezultatul a fost ca s-au retras amndoi si ne-au ncuiat din nou. De data aceasta, n
sa, ni s-a adus ceai,
carri si tigari, ncepem sa ne certam : Daca tu n-ai fi avut barba... Si daca tu n
-ai fi venit cu roba asta
galbena.
Au trecut nca vreo doua ceasuri. Se facuse att de cald, nct am batut n geam la chapra
si,
amenintndu-L ca-L stingem n bataie, la plecare, daca nu se gaseste un ventilator d
e birou. Omul a
alergat prin toata gara, a gasit ventilatorul, dar nu putea sa-L introduca n came
ra. A trebuit sa-L
propteasca de fereastra, sa bage srma printre gratii, si noi de-abia, de-abia am
putut sa atingem priza.
Oricum, era mai racoare. La rastimpuri, sarea srma de la priza si Young njura birj
areste. Ne
scoaseram camasile si stana la fereastra fumnd. Ckaprasi trebuia sa sustina venti
latorul si sa goneasca
n acelasi timp curiosii cari se adunasera sa ne priveasca...
Nu stiu ce-am fi facut pna la urma, daca cei doi politisti n-ar f venit. Nu pareau
deloc jenati ca ne
gasesc despuiati pna la bru. E un infern, le spuse Young. ncepura alte cercetari: U
nde avem de gnd
sa ne ducem ? DiFect la Peshawar ? Foarte primej"dios, marturisi seful. Vom fi g
azduiti de seful garii,
d. Perris, spun eu. Am o scrisoare de recomandatie de la fratele sau, inginerul
Perris, gazda mea din
Cacutta. Asta i mai linisti putin. Citira scrisoarea de recomandatie (pe care, de
.altfel, o mai citisera
odata, la cea dhrti cercetare) si ne n-gaduira sa parasim camera daca nu vom sta m
ult la Lahore. i
asigur ca nu avem nici timp pentru asta ; numai cteva cea
suri sa vad MuzeuL si apoi ne ntoarcem n gara, sa apucam rapidul de Peshawar. Cons
imt. Ne
mbracam, lasam pasapoartele si toate hrtiile la seful garii, ne silesc sa cumparam
bilete pentru
Peshawar si ne despartim foarte reci.
Pe peron, o suma de oameni cari se strnsesera sa vada spionii arestati. Plecam ct
putem mai repede.
La iesire, piept n piept cu domnul din Bagdad.
Cum, n-ai plecat ?
O ruda din Lahore, ne spune el, foarte gentil, foarte
mieros.
l privim cum se urca n tren.
Snt multe lucruri de vazut la Lahore, multe porti si morminte frumoase, si gradin
i, si fortul lui Shan
Jehan, pe nume Hazuriagh Darwaza. Cteva luni n urma drumurile m-au adus din nou ai
ci. Am locuit
atunci chiar lnga mauzoleul frumoasei Anar Kali, cea care a fost ngropata de vie d
e catre Akbar
pentru ca se mbujorase odata cnd fiul mparatului, Seiim (Shah Jeham), intrase n hare
m. Dar de
aceasta a doua calatorie a mea n Lahore se leaga att de multe lucruri, net snt nevoit
sa n-o
pomenesc n povestirea de fata.
n ziua de 7 noiembrie 1930 n-am vazut din tot Lahorul dect muzeul si bazaruL Anvmnc
at, mpreuna
cu Young, ntr-un restaurant musulman din apropierea garii si acolo am decis amndoi
ca e mai bine sa
plecam ct mai repede spre Peshawar, renttntnd la vizitele si studiile propuse.
A fost o calatorie obositoare, ntr-un vagon de clasa Ill-a, tixit de pathani si k
abuli. Ajungem la
Peshawar n zori Nimeni nu mi-a putut spune, nca, n ce consta farmecul acestui oras
de frontiera
afgana. Si totusi, de cum intri n Peshawar, simti ca treci ntr-o lume noua. Sa fie
oare prezenta acestor
barbati nalti de doi metri, spatosi si att de puternici net pot fura noaptea un pian
si-L pot transporta
zece kilometri, peste granita ? (caci asa mi s-a spus de catre informatorul meu)
. Despre lumea
aceasta afgana despre acei pathani si afrizi de cari vorbeste ntruna istoria, pna n
anii din urma
am cules o suma de informatii^ mai cu seama de la d. G. Perna, seful garii din P
eshawar si gazda
noastra de frontiera.
Acest domn Perris era el nsusi un om foarte ciudat, ea toti fratii lui, de altfel
. Unul din ei era vnator
de fiare (big game), altul vnator si iubitor al serpilor, iar acesta de a treilea,
vnator si un soi de
etnograf sui-generis. Omul asta iubea ntr-adevar pe afgani. Stia ca nimeni altul
putsho, fusese cte mai
135
multe ori la Kabul, capitala Afganistanului, si-i placea sa-si petreaca vacantel
e pe frontiera, pe acei
munti incomparabili de frumosi, de austed, de impresionanti din jurul trecatoare
i Khyber.
Ne primeste cu entuziasm. Putem n sfrsit lua o baie. ca lumea, ne putem schimba. I
i spunem
dificultatile din Lahore.i Asta l pune pe gnduri.
Trebuie sa fim foarte prudenti, caci si n Peshawar exista starea de asediu. Dupa
ora sase nimeni nu
mai are voie sa iasj n oras. (Cu mine se poate, ne linisti el, pe mine ma cunosc to
ti aici si n-are
niciunul curaj sa ma mpuste !"). De altfel, | marele pericol e sa nu fim rapiti n
timp ce ne-am plimba
prin mprejurimile cetatii. Afganii obisnuiesc sa rapeasca pe orice european ntlnit
singur, ca apoi sa
ceara un pret extra- ] ordinar de ridicat guvernului britanic pentru liberai ea
prizonierului. Mai e ceva :
nu trebuie niciodata sa te vada narmat prin bazar. Ar socoti aceasta o injurie si
ct ai clipi din ochi
scandalul e gata. Nu trebuie sa ne nelinistim de toate mpuscaturile pe cari le vo
m auzi n timpul noptii
; asa se amuza afganii, tragnd cu pistolul prin bazar.
Frigul de dimineata ncepu sa se nmoaie. Pornim prin bazar ntovarasiti de gazda noas
tra. Multime
cum rareori ntl- j nesti, chiar n cel mai oriental dintre orasele indiene. Salvari
vargati, turbanele cari
lasa moalele capului descoperit, papuci ' de toata frumusetea. Si cte triburi si d
au ntlnire n trgul
acesta care concentreaza tot ce calea regala din Bokhara n Kabul a adunat n miresm
e, bijuterii si
tesaturi din par de camila ! Zadarnic as ncerca sa zugravesc marea aceea de trupu
ri nalte si
vnjoase, aspectele acelea smechere si inocente n acelasi timp, oameni cari snt n sta
re sa-si dea viata
pentru tine si sa te vnda a doua zi pe doua parale. Kahulii snt renumiti n toata In
dia pentru meseria
lor de zarafi haini. Cele-lalte triburi afghane, majoritatea razboinice, au alte
slabiciuni rapesc. Rapesc
mai cu seama femei, dau foc si trag cu pistolul n orice, la cea mai mica cearta. n
privinta aceasta,
clanurile afrizilor din trecatoarea Khyber nu se deosebesc ntru nimic de cele de
dincoace de frontiera.
Am ntlnit, n jurul Pesha-waruui, oameni din cele mai aspre triburi : zakka khel si k
uki khei,
coborti din muntii Afganistanului, dinspre piscul Tartara, cel de o frumoa5;a asc
utime, dezolanta,
blestemata. Pe oamenii acestia as vrea sa-i vedeti ; oameni care fug douazeci de
kilometri cu pieptul
zdrentuit de gloante ca sa poata muri pe pammtul lor, pe stncile lor.
136
Intram ntr-o cafenea. D. Perris ne prezinta ctiva refugiat?, partizani de ai regel
ui Ammanulah. Slabi,
prapaditi, temn-du-se si de umbra lor. Young intra n vorba, cu putina lui persana
pe care o stia.
Perris ne arata casa din fata ; de aici se recolteaza marile virilitati ale prov
inciei de frontiera, pentru
a fi mprumutate oraselor din centrul Indiei, unde moravurile snt mai austere si al
egerea mai
anevoioasa. Nu ni se da voie sa intram n casa, dar Perris ne lamureste cum stau l
ucrurile. E o sala
mare, cu un balcon circular deasupra, acoperit de o perdea. Acolo sus stau femei
le : vaduve din alte
orase, bogatase, cu aplecari trupesti nesatioase. Jos, n sala, se afla o masa si
scaune. Vin feluriti
candidati, cu deosebire din triburile putin razboinice, oameni lenesi, bine hran
iti, carora le plac
muzica, vinul, femeile. Barbatii acestia snt nti bine dispusi de o suma de lucruri
agreabile, din sala,
ntre alte cteva dansatoare goale. Si, n culmea entuziasmului, ei se apropie de masa
si fac dovada
proportiilor lor masculine. Nu se ntmpla nici orgie, asa cum circula svonuri prin
alte orase, ne asigura
Perris. Totul G pur demonstrativ. Barbatii snt angajati printr-un ceremonial foar
te simplu. Urmeaza
detalii cari nu pot fi comunicate. Studiile etnografice ale domnului Perris snt p
line de surprize. Ne
spune, de pilda, ct e de primejdios sa asisti la dansurile curtezanelor. Se aplea
ca spre urechea
noastra (desi vorbim englezeste si nu-L putea ntelege nimeni din cafenea) si ne m
arturiseste ca toate
dansurile acelea se termina ntr-o odaie bine captusita cu tesaturi scumpe si moi.
Fireste. Dar ceea ce e
dezagreabil, e faptul ca de multe ori auzi scandal n fata usii si trebuie sa te f
urisezi pe podea
(niciodata nu trebuie sa umbli printr-o odaie care are ferestre) si sa tragi cu
pistolul prin usa. Cteodata,
lucrurile nu se opresc aici. Scandalagiii pun foc sau ameninta ca pun foc si tre
buie sa ie^i, asa
cum te-a surprins ceasul, si sa descarci toate gloantele : n aer, fireste. Nu pre
a se omoara oamenii n
Peshawar. Dar, de dragul detunaturilor razboinice, trag unii ntr-altii pna ce term
ina cartusele. E o
minune sa vezi afgani entuziasti descarendu-si carabinele tinute ntr-o singura min
a, ca si cum s-ar
juca cu o pusca de copil.
Cine vrea sa viziteze trecatoarea Khyber si sa strabata n Afghanistan (cteva zeci
de kilometri, numai),
trebuie sa ceara permisie de la agentul britanic din localitate, nsarcinatul de a
faceri al frontierii indoafghane. Numai martea si vinerea se pot face asemenea c
alatorii. In noiembrie 1930, frontiera era
nchisa : o noua revolta a Afrizilor. (Se ncercau atunci, cu
137
ct eficacitate s-a vazut pe urma, luptele aeriene contra triburilor insurecte. Bie
tii afghani se
ascundeau prin toate pesterile...). Totusi, daca obtinem asigurarea unui sef afg
han din India, garantia
lui ca ni se va da o caravana de aparare a-gentul britanic nu se opunea sa ne el
ibereze pasaportul de
trecere.
Doua zile le-am pierdut ca sa obtinem formalitatile. A treia zi am luat trenul p
entru frontiera, spre
Landi Khotal. Snt mai putin de 40 kilometri, dar are 32 de tunele. Ce extraordina
re privelisti,
caravanele acelea narmate cari urca muntii pe sub forturi, piscurile acelea zimtu
ite, zidurile forturilor
Aii Masjid, Jamrud, Landi Khotal. Afghanistanul ti apare n cel dintii ceas ca o ce
tate ruinata, cu
metereze agatate de cer, pe acolo unde numai vulturii ajung. Valea aceea strimta
, pustie, trista. pe
unde urca trenul, de la Laabegh pna la Landi Khotal pare o punte de castel medieva
l. Peretii de
stnca roscata se nalta deoparte si de alta ca doua ziduri ametitor de nalte. E frig
pe aici, frig si vnt.
Caravanele nu mai au aspectul lor degajat si decorativ din Rajputana, din desert
ul Bikaniralui.
Oamenii snt bine mbracati n scurteici de culoarea sacului, turbanele snt bine aduse
pe grumaz si
carabinele se leagana n pasul camilelor.
Aid, la Landi Khotal, aflam ca nu putem trece frontiera. Caravanele au fost atac
ate, oamenii
macelariti. Refugiati de la Kabul au adus vestea rascoalei triburilor vecine Bel
ucista-nului. Se
concentreaza trupe n toate forturile. Totusi, daca am avea o garda afghana... Dar
de unde sa scoti o
garda af-ghaoa ?
Tremuram de-a-bineea. Iesim din gara sa privim mai bine mprejurimile, piscurile fa
ra nori. Un soldat
ne aduce imediat napoi : este primejdioasa orice iesire din zona militarizata a c
aii ferate. Ne
ntoarcem. Scrisoarea lui Perris nu face mare lucru. Trebuie sa gasim o garda.
Atunci hotarm sa ne rentoarcem n Peshawar si sa ne mprietenim cu protectorul lui Per
ris, un sef de
trib din apropierea lui Takt-iBahi. Hotarrea am luat-o repede. Ajungem la Peshawa
r la caderea serii.
Direct la gazda noastra, caruia i comunicam ultimele evenimente.
A doua zi, dupa o serie de aventuri pe care le voi povesti altadata parasim Pesh
awarul spre Durgai. Era
o zi putin norocoasa : 13 noiembrie.
, 238
LA SHANTINIKETAN
La dftewa ceasuri de calea ferata de Calcutta, n partea de apus a Bengalului, se
gaseste o nensemnata
statie, pe nume Bolpur. Trenul de dupa-amiaza te aduce aici n apropierea serii. E
aceeasi liniste de
sat indian, cu plantatii nesfrsite de orez, cu palmieri pe marginea soselei, cu a
rbori-mango strajuind
colibe. Nici n-ai banui iesind din gara si ndreptn-du-te spre sosea ca la ctiva kil
ometri, n
mijlocul acestei imensitati melancolice, se afla acel fara de pereche parc si sal
as al pacii"
Shantiniketan. Rabindranath Tagore s-a nascut aici, si tatal lui, si mosul lui.
Pe vremuri, ntreg tinutul
era un latifudiu al familiei Tagore, neam de printi. Aici, n inima Bengalului, a
izbutit Rabindranath sasi mplineasca visul tineretii sale : sa nalte scoli cari sa
nu chinuie copiii si sa faca opera de cultura
care sa nu turbure seninatatea parcului. Numele locului a fost dat de el : Shant
iniketan, adica salas al
linistii" iar numele Universitatii, Vishvabharti, nseamna din ntreaga Indie". Tagor
e a voit sa
faca din scoala lui unde nvata copii de la sase la douazeci si cinci de ani o ins
titutie care sa destepte constiinta unitatii indiene, dar mai ales o institutie
de cultura morala si spirituala a tinerelor
generatii indiene. A voit sa nlocuiasca pedagogia disciplinii cu pedagogia libert
atii si intitiativei
personale ; a voit sa faca din anii de scoala ati fericiti, n locul anilor ntunecat
i si durerosi ai celorlalti
copii : stiind ca munca e o bucurie, iar nu o pedeapsa ursita omului, a ncercat c
ele mai curajoase
reforme, ca sa faca educatia un joc si nvatatura o voluptate.
Aici nu snt clase, nici catedre ci fiecare pom din parc e o clasa. Copiii vin si
se asaza, cu picioarele
ncrucisate, cu tablitele pe genunchi, n jurul pomului de care se reazima profesoru
l. Lectiile snt
facute n boarea aceea parfumata a iniilor de arbusti cu floarea alba si mireasma
de tamie. Parcul
mare sala de cursuri e ntesat diminetile cu sute de copii, de adolescenti si adol
escente, cari asculta
si nvata acolo, n aer liber, cu umbra pomului drept singura umbra, cu vazduhul cla
r deasupra,
nvaluiti de aroma attor flori. Ei vin mbracati n lungile si confortabilele lor vestm
inte albe, cu
sandale n picioare sau desculti, si fetele au cositele rasfirate pe umeri, mpletit
e
CLi flori.
Numai n anotimpul ploilor cursurile se fac n clase. Si snt clase mari, cu ferestre
luminoase, clase ct
o terasa. Copiii indieni se pot concentra att de bine, nct am asistat odata la
139
patru clase facndu-si lectiile pe aceeasi terasa, fara ca unii sa. fie stnjeniti d
e prezenta sau
glasurile celorlalti.
Tagore scrie undeva n memoriile sale ca pe cnd era nca copil si trebuia sa-si prega
teasca
lectia zilnica cu ajutorul unui foarte ursuz meditator, suferea att de mult, nct pnd
ea toata
dimineata norii si se ruga cerului sa toarne cu galeata, ca sa nu mai poata veni
profesorul. De
mai multe ori a voit sa fuga ce-acasa, tot din pricina lectiilor, si atunci s-a gn
dit el ca,
asemenea lui, mii de copii sufera pe tot cuprinsul Indiei, si s-a . ntrebat daca
nu cumva exista
un mijloc de a reforma institutia aceasta barbara care otraveste cei mai frumosi
ani. El, care
iubeste copiii atta nct, n afara de nenumarate carti de povesti, cntece de leagan, jo
curi si
dansuri, a scris de curnd doua alfabete pentru copiii bengalezi, n versuri scurte
si ilustrate
chiar de rnna lui cu gravuri n lemn Tagore a facut tot ce i-a stat n putinta si a i
zbutit sa
nalte acel unic lacas al pacii" : Shantiniketan...
n drumul de la gara spre Colegiu, ntlnesti nti satul Bol-pur, deosebit de toate celel
alte sate
bengaleze, pentru ca s-a aplicat metoda n lucru si higiena introdusa de Rabindran
ath
Tagore. Apoi, se arata deodata parcul ce nconjoara Casa de gazduire", zidita de un
chiul lui
Tagore, unde fiecare calator gaseste gratuit adapost, de orice natie si religie
ar fi, cu singura
conditie de a nu mnca nici aduce carne.
Salcm uriasi, alaturi de arbori mango si svelti cocotieri, alcatuiesc narcul din j
urul casei de
rugaciune a aceluiasi unchi, acum mauzoleu cu vitraliuri si scari de marmora. Al
aturi, un
arbore colosal, cu ramurile joase si mpletite ca o umbrela bir-mana cu flori albe
,
miresmate, caznd parca artificial e locul unde medita unchiul, nainte de ivirea zo
rilor si
de apusul soarelui. Locul acesta e straniu de coplesitor ; s-ar spune ca toate gn
d urile bune si
senine, toate beatitudinile meditatiilor lui de sfnt s-au statornicit prin preajm
a ramurilor si
florilor. Te descoperi, deodata, acolo fericit si bun, si aproape ti-e ciuda ca
a trebuit sa-ti pierzi
attia ani n cercetari si sbucium ca sa ntelegi ct de simplu si de firesc e sa fii fe
ricit.
Dupa casa de gazduire", parcul si pierde solemnitatea, arborii se apropie si se nla
ntuesc,
iarba si florile napadesc peste tot pe treptele de piatra, pe terase, prin unghe
rele odailor.
Acum ncep cladirile mai noi : biblioteca, oficiul postal, dormitoarele, atelierel
e, locuintele
profesorilor europeni, .studiourile, muzeul. Snt case cu totul si cu totul albe,
de marmura, cu
terase n loc de acoperis, cu ferestre mari si joase umbrite de storuri de bambus n
timpul
zadufului-E nfft-a i*''
,., ^u icioire mari si joase um-: storuri de bambus n timpul zadufului. E atta ver
deata,
140
si linistea parcului e att de mare, nct descoperi casa dupa casa, surprins ca pot f
i att de
multe locuinte n acest loc tacut. Intri n case emotionat si simplu, ca ntr-un templ
u.
Iata, de pilda, atelierul de pictura. E o casuta batuta din patru parti de soare
. ti lasi
ncaltamintea la usa, caci coridoarele si ncaperile snt att de curate, nct oricine s-ar
sfii sa
patrunda acolo, altfel dect cu piciorul gol. ntlnesti fete stnd turceste lnga ferestr
e, cu
covoare n fata lor acoperite cu oale purtnd vapsele si pensule, pictnd cu o migala
orientala
capete de zei razboinici sau frumuseti palide, cu ochi de migdala si buzele rasu
cite carnos.
Atelierul e asemenea unui sanctuar. Arta si are si zeii si canoanele ei, iar arti
stul e nainte de
toate un om duhovnicesc. Nu vei ntlni nici o frivolitate, nici o perversiune n obic
eiurile
artistilor indieni.
Lumina patrunde din plin si lumineaza toate colturile, unde stau rezemate suluri
si cadre. La
amiaza, maestrul, Abanindra-nath Tagore, fratele poetului, si face vizite printre
ucenici,
trecnd din ncapere n ncapere si criticnd hazliu si bonom gafele sau greselile si imit
atiile
elevilor. Fiecare lucreaza nsa singur, dupa cum l mna sufletul, dupa cum i vorbeste
lumina.
Biblioteca e vestita n ntreaga Indie si bibliotecarul, panditul Vidushekhar Shastr
i, e socotit
unul dintre cei mai eruditi orientalist! ai timpului. A debutat cu studii vedice
si avestice, apoi
s-a dedicat budhismului, ajungnd bun cunoscator al limbii tibetane, iar acum n urm
a, dupa
anul petrecut de profesorul Sylvain Le vi la Shatiniketan, a nvatat chineza. Bibl
ioteca se afla
ntr-o cladire al careia al doilea cat cuprinde manuscrisele si cartile tibetane c
u cari lucreaza
Shastri. Un lama ti-betan si ctiva ucenici de obrsie himalayana se afla acolo ntotd
eauna,
retraducnd textele budhiste n sanscrita. E o atmosfera ncordata si totusi senina, d
e
munca aspra si fara crispare, o atmosfera de templu si laborator.
De altfel, ceea ce e important pentru pedagogie si cultura din experientele lui
Tagore de la
Shatiniketan e faptul ca acolo se lucreaza tot att de bine ca la orice alt colegi
u, fara a
indispune nsa pe elevi. Mai mult, se lucreaza si n stiinta pura, mai ales n orienta
listica.
Studentii pregatiti la Vishvabharati snt pretuiti pretutindeni. Universitatea pub
lica o foarte
citita revista moderna. Vishvabharati Quarterly, o serie nesfrsita de carti de al
e lui Tagore, n
original si traducere, si destule monografii stiintifice. Aproape n fiecare an vi
n savanti
europeni ca sa lucreze si sa tina cursuri. Cteodata se ntlnesc acolo cele mai recun
oscute
autoritati orientalistice. Chiar unii dintre profesori snt europeni si au locuint
ele lor speciale
alaturi de parc.
141
Atmosfera de munca, initiativa si reforma din Slianti tan se distinge si n afara
colegiului. ntreg
districtul e lucrat, n ceea ce priveste agricultura, dupa modelul fermelor stabil
ite de Tagore. Satenii au
nvatat si altceva de la Poet", n afara cntecelor lui : au nvatat sa-si mareasca produ
ctia si sa h contra
malariei.
Noptile, parcul din Shantiniketan pare vrajit, ntr-att e de nefireasca tacerea si
ireala frumusetea
cararilor pri; .'re boschete cu flori tari ca uleiurile, sub cocotieri brumati d
e V. nchipuiti-va o noapte
lunara, cu o luna fricoasa, hipnoli; sugernd fericirea rece a unui suflet n rai pa
gn si toate acele
suiere si fosnete si umbre cari disting o tara cu serpi de una cu greieri. Toata
lumea adoarme de vreme,
caci aici desteptarile snt nainte de zori, ceasurile prielnice meditatiei. Luminil
e se sting la noua, si
cel ce are de veghiat foloseste o luminare alba, cu lumina nfiorata nentrerupt de
boare..
La Shantiniketan se savrseste cea mai fascinanta sarbatoare a Indiei, Holi, sarba
toarea primaverii, n
luna Phalgun. ntre martie si aprilie. Tagore a stiut sa mbine, fara nici o urma de
intentie pedagogica,
prilejul primaverii cu bucuria omeneasca si sa mbete de lumina si de dans acest s
uflet omenesc pna
ce l face pasta ntr-o mna nevazuta. Holi, la Shantineketan, capata tonalitati de fo
lclor, nebanuite,
sarbatoarea se purifica si se nalta ca o ofranda gratuita primaverii, dansul si s
erbarile studentilor evoca
acea justificare a binelui prin beatitudine, att de proprie conceptiei lui Rabind
ranath Tagore.
Holi, pentru ei nseamna n primul rnd o sarbatoare cu dansuri si cntece si drame comp
use de Poet",
de Robi-babu, de gurudev. Cele patrumii de cntece ale lui Tagore, de aici au porn
it si o buna parte au
fost compuse cu prilejul Sarbatorilor. Cu zile nainte se nvata cntecele, se repeta
dramele. Dansul nou
l dantuieste nti poetul, apoi un rnd de fete pricepute. Toate pregatirile acestea nu
au nimic
ceremonios si didactic. Copiii nvata ca sa se bucure mai mult si mai plin de prim
avara, ca sa gaseasca
un pretext nou de joaca. Festivitatile snt pentru ei o bucurie mai mare dect toate
bucuriile de toate
zilele. Dansul si muzica snt, nainte de toate, un joc al lor, pe care ei l joaca nti
si cu mai multa
pasiune.
Dimineata, Poetul" se coboara n parc din casa lui cu terasele spre soare-rasare. A
colo l ntmpina
cele dinti ceremonii amuzante, cu pulbere rosie si siringi. Acolo, n parcul fara p
ereche inundat de
esente tari, ncep cntecele de lauda primaverii, cu Rabindranath n mijlocul copiilor
, cu glasul lui
142
dominndu-i. Vestmntul alb e de-aeum o purpura tinereasca. Parul a prins din bataia
pulberii suvite
nsngerate. De fiecare mna tine un copil si dansul ncepe n acea volbura de nori rosii,
de cntece si
larma. Parcul, verdele violent al primaverii, seninul prea albastru si prea apro
piat alcatuiesc un
prodigios decor dansului. Cteva sute de elevi si eleve danseaza n cercuri mai mari
sau mai mici, iar
orchestrele colegiului cu vina si mridanga si damaru, toate acele viori si tobe
si tamtani
ritmeaza jocul, l sustin, l ndeamna.
S~ar spune o nalucire sau un spectacol nefiresc, nentarea aceasta nestavilita, n ca
re attea bucurii si
attea dimensiuni se amesteca. Nu e numai o festivitate libera a primaverii, dar n
u e nici un festival
artistic. Jocul cuprinde pe toti, dar nu ameteste pe nimeni, caci napoia cntecului
si ritmului se
ghiceste geniul poetului, seninatatea lui si bucuria nu se depaseste niciodata e
a sa ajunga n salt
patimas sau nedumerire inerta.
Ca printr-o nazuire se ntrevede n sarbatorirea primaverii sarbatoarea celeilalte p
rimaveri, a sufletului
care prinde pateri si oglindiri noi, din incandescenta cerului, din chemarea flu
ierului, din cuvintele
poemului.
Ceas dupa ceas dureaza goana aceasta din parc, cu purpura hainelor prilej de joc
uri si lumini. Parca
vrsta s-ar sterge, caci profesorii snt cuprinsi de aceeasi iresponsabila spontanei
tate, iar elevii snt mai
sprinteni, mai voiosi n cele din urma mai buni. Nu poti ramne neschimbat dupa risi
pa aceasta de
geniu, de liriea, de dans si de lumini. Nu poti pastra n suflet sgura dezamagiril
or sau ntunecimi de
destin. Holi te strabate si te patrunde ca o emotie nedefinita, care te destrama
si te ntareste, totusi. Tot
ceea ce a ramas ntuneric si nenoroc, desgust si descurajare n suflet se sterge sub
dansul primaverii,
snt risipite de ctece si de jocuri. O adevarata palingeneza, o prodigioasa virtute
de a face din fiecare
om un pheonix, caci fiecare renaste din el nsusi, din ceea ce arde si purifica n m
inunea aceea
purpurie a jocurilor.
De aceea, cnd se ncheie drama reprezentata acolo, n parc, cu adolescenti si adolesc
ente, rami
ametit de atta descatusare a omenescului, de attea bucurii adunate ca ntr-un potir n
tr-o singura zi si
duse tie la buze de mna lui Tagore. Parca n-ar fi fost o simpla drama, scrisa de
un poet al secolului, ci
un mister cu revelatii nspaimntator de simple, cu o singura porunca si o singura m
orala : ca numai
bucuria plina, maxima, plurala justifica si precizeaza binele. Si o singura dato
rie : aceea de a fi
fericit...
143
VORBESTE RABINDRANATH TAGORE
...Si atunci datoria se ntelege si se simte fara nici o Im-, potrivire, de-a drep
tul n suflete.
Datoria fata de tine nsuti, egoista n aparente, dar emotionant de altruista n reali
tate. Caci cu
ct te vei adinei si te vei lasa n farmecul acela al meditatiei, al contemplatiei e
xercitiu att
de concret la noi n India, att de inedit si dificil d-voastra europenilor, cu att -
u-fletul va
descoperi si va ncalzi n el dragostea catre lume, catre toata creatia aceasta care
nu e altceva
dect alte membre si alte suflete ale noastre. M-ai ntrebat ce mi-amintesc eu din B
ucuresti si
daca mi mai amintesc ceva. Eu nu am amintiri, eu am numai bucurii si dureri si vi
suri si mai
stiu eu ce, dar nu amintiri. Si de ce nu ? Pentru ca ma mpotrivesc din toata fapt
ura mea
mortii, celor cari au fost cndva vii si libere iar acum snt ncheiate si cusute pe pn
za istoriei
si de unde nu le mai scoate nimeni dect sub pedeapsa sacrilegiului. E n sufletul m
eu o
groaza de stagnare, de moarte, de sistem care e numai sistem. Si, iarta-ma, eu n
u snt filosof
ca prietenul meu Surendranath, * dar memoria, aducerea aminte la rastimpuri si p
arca detasat
de ceea ce-ai fost tu atunci, e moarte. Asa... Ma ntrebai de Bucuresti. Ei, bine,
ati fost att de
buni cu mine, ati fost att de calmi si de imediati" fata de operele mele, iar biet
ul Rege
Ferdinand si cu Regina Maria mi-au facut cinstea sa ma invite la Palat si masa a
fost att de
familiara, ca ak Orient unde Poetul era mngietorul si sfetnicul Regelui... Eu aduc
din
Romnia, ca de altfel din ntreaga Europa, o bucurie... Ei, ai vazut D-ta licuricii
nostri, vara,
aici n Bengal ? Atrna ciorchini de safire pe pomi, sboara sentei si se opresc pe min
i, pe
umeri. Si ce bucurie te cuprinde cnd norocul ti daruieste nestematele acestea vii,
mici filoane
de lumina, lampioane naripate. Si te ntrebi : de ce-mi da Dumnezeu atta bucurie, mi
e,
netrebnicul ? ! De ce ma copleseste cu extazul minunilor sale pe care eu nu le nt
eleg si, orb,
nu le vad ? ncepi sa te rogi din bucurie si sa plngi din nestire. Atta viata, atta d
or, atta dans
si attea imnuri n jurul nostru. ntelegi D-ta ? Poate ca nu ntelegi.
Ma ntrebai aseara : ,,Ce ne poate nvata India, pe noi. Occidentalii ?" Ti-am raspu
ns eu, dar
nu prea voiam sa-ti raspund. Prietenul meu Surendranath, care ti-e profesor si m
are
1 Este vorba de profesorul Surendranath Dasgupta, cel mai bu;i istoric al filoso
fiei indiene si unul dintre cei mai
profunzi gnditori pe cari i are Asia.
144
filosof al Bengalului, te-ar fi lamurit mai bine. De ce m-ai ntrebat pe mine ? Si
, mai ales, de
ce m-ai ntrebat cnd era de fata un filosof ? Prietene, eu nu snt dect un poet dar un
poet
indian. Eu nu-ti pot da sistem, nici explicatii. Dar eu nu-ti pot spune un lucru
pe care filosofii
nu ti1 vor putea spune : cum sa traiesti si cum sa te mpotrivesti mortii, secatuir
ii
dogmatismului, definitivatului, rigiditatii spiritului. Toate acestea snt alte as
pecte ale mortii,
ale celei mai curente morti : moartea inteligentii si a vietii interioare. Si as
ta, India poate
nvata Occidentul D-voastra superb si mortuar. India poate descoperi Europei nu un
adevar, ci
o cale, si calea aceasta o batem noi aici n India, de patru mii de ani. India poa
te nvata ca
viata spirituala (ah ! ct de fad si de tradator e cuvntul acesta ! dar D-ta ntelegi
ce voim sa
spunem noi, indienii, prin viata spirituala) e bucurie, e voluptate si dans, cteo
data tumultoasa
si salbateca, asemenea ploilor Bengalului, altadata calma si elevata, asemenea c
ulmilor
himalayene. Viata spirituala e inocenta si e libertate, e drama si extaz. Ah, cu
vinte, cuvinte...
Dar ncearca sa vezi ct de mult facem noi din aceste cuvinte. Dansul nostru nu e es
tetic, poate
nu e nici frumos, cine stie, dar i-ai simtit. D-ta ritmul, i-ai prins D-ta fioru
l de armonie
cosmica pe care l imita extatic dansatorul ntr-o miscare a carei taina e pecetluit
a. dar al carui
efect n viata noastra e coplesitor ? Astfel este si viata noastra spirituala. Noi
spunem mereu :
sa realizam cutare si cutare idee, sa realizam cutare sau cutare stare sufleteas
ca. Vad ca ati
prins si D-voastra cuvntul, dar att. Pentru ca, Dumnezeule, cum se poate oare real
iza o viata
interioara n framntarile D-stra filosofice si n orasele D-voastra industriale, meca
nizate si
automate ? Cel mult daca puteti scrie carti, tine conferinte si deschide noi uni
versitati.
Crestinismul unui Sf. Francisc sau Neuman nu mai pulseaza viu n viata Europei. Ce
l mult
daca e o nostalgie la o anumita clasa de oameni, cu intentii bune, dar cu realiz
ari inexistente.
Baga bine de seama : India se uita numai la realizari, la viata, la gradul de mpl
inire spirituala
si de fericire mintala pe care l ating oamenii cari se pretind adeptii unei dogme
. Dogmele nu
intereseaza, sau intereseaza numai pe specialisti", o categorie de oameni pe care
, din
nefericire, ne-ati dat-o noua prin educatia D-stra universitara. Ne-ati silit sa
studiem dupa
tipicul D-stra european, sa ne umplem capul cu istoria Angliei, care ne umileste
, si cu fel de
fel de stiinte inutile, daca nu primejdioase, cnd nu snt studiate de dragul lor, c
i prin porunca.
Si ne-ati silit sa facem toate acestea, caci altfel un student indian moare de f
oame....
! 145
Eu nu spun ca India e o tara perfecta, aeriana si virtuoasa. India e un continen
t nenorocit, pacatos,
mixt, batut de istorie si nerecunoscut de istorici, un continent care ma dezgust
a (si de aceea plec eu
atta n Europa), dar de care mi-e mila de gloria ei si de geniul ei care se transmi
te viu, continuu, prin
traditie si prin opere, de attea mii de ani. D-ta te-ai putea convinge, n acesti a
ni petrecuti n India, ct
de organica si de autentica este educatia indiana. Eu nsumi am ncercat, la Shan-ti
niketan, sa realizez
altceva, mai concret si mai binecuvntat. Sa integrez educatia scolara n marea dato
rie a omului : cunoasterea de sine si iubirea naturii. Aceste doua instincte, ca
ri pentru mine snt marile datorii ale unei
vieti pline, snt cu totul ignorate n educatia europeana. D-v, ncepeti sa cunoasteti
natura numai dupa
ce ati ucis-o, ati mpachetat-o, n muzee, si ati sterilizat-o n eprubete. Ct despre c
unoasterea de sine,
D-ta mi-ai spus de attea ori ceea ce si eu ma convinsesem cu multi ani nainte : ca
procesul acesta de
ordin mistic, e complet viciat ca sens si alterat ca substanta n Europa. Si nca D-
ta mi vorbeai despre
elita. Dar euorpenii ignoranti, lucratorii din uzine si muncitorii pamntului ? Ca
re e contactul lor intim,
efectiv si continuu ou sufletul, cu valorile sufletesti, cu fericirea meditatiei
? D-ta ai vazut nsa ce
universala e viata meditativa printre indieni. Ai vazut hamali citind noaptea la
lumina felinarelor, n
Caleutta, povestea Ramayanei. Cititul nu e frivol si exterior, cum e de obicei n
Europa, printre cei de
rnd. Lectura unei carti sfinte si ele snt putine n India, de aceea fiecare nu le cu
noaste dect pe ele,
dar le cunoaste biae, aproape pe de rost e un exercitiu de punere n scena si de d
rama care se
realizeaza n sufletul cititorului, n activitatea lui fantastica (daca vrei D-ta sa
pastrezi acest termen
filosofic). Cititorul e hipnotizat de epica si drama religioasa la care asista,
baga bine de seama, si de
care e emotionat, superumanizat si ameliorat spiritualiceste dupa fiecare noua l
ectura...
Remarca D-tale asupra inexistentii idolatriei n India (nu risc sa ma declar asupr
a triburilor totemice) a
fost att de justa, nct m-a facut sa-ti mpartasesc anumite pareri pe cari le-am expus
si n romanul
meu mai vechi, Gora, dar pe care nu le-am limpezit nca ndeajuns. Ai dreptate, nu sn
t idolatri n
India., dar snt legiune n Europa. Nu snt idolatri aici pentru motivul ca nici un cr
edincios nu se roaga
la imaginea zeului, ci ia aceasta imagine, o mediteaza pna ce a asimilat-o interi
or, si i ofera apoi
ofrandele, sau practica ritualul necesar. Zeul e numai vehiculul imaginii interi
oare, care e nsufletita si
dramatizata de catre credincios. Iarasi procesul de interiorizare, de activitate

146
fantastica, pe care ti-L amintisem vorbindu-ti despre Rama-yana. Dar ce-ti spun
eu D-tale lucruri pe
cari le stii ? Ma bucur mult ca le stii, desi nu nvatatura ti le-a relevat, ei pr
ivilegiul de a trai, gndi si
simti printre bengalezi. Noi, bengalezii, sntem mediteranienii Indiei ; sentiment
ali pna la exces,
ascutiti n dialectica si adnciti n viata mistica, dar neorganizati si, mai cu seama
, fara spirit de
solidaritate.
Dar Bengalul reprezinta astazi ceea ce e mai viu, mai pretios si mai original di
n viata spirituala a
Indiei.
...Oh ! Europa, cu uzinele ei, cu Molohul civilizatiei ei. Fiecare dintre voi, e
uropenii, snteti o uzina.
Iata, e aici la Shan-tiniketan, un tnar german care studiaza sanskrita si traduce
gramatica lui Panini. Ei
bine, e o industrie. Primavara n-are pentru el virtutea aceea intoxicanta, nebun
ia aceea de joc, voluptate si creatie asa cum stii prea bine ca e primavara ben-
galeaza. Dar poate nu stii nici D-ta. Nu
te supara. mi snteti toti dragi, copii cari munciti cu o ndrjire si o putere nmarmuri
toare. Dar de ce
snteti ncruntati ? De ce aveti calvitii si frunti ncremenite ? Vezi, prietene, munc
a voastra parca ar fi
un blestem. Munca noastra e bucurie, e libertate, e joc, adica creatie. Aceasta
as vrea sa nveti de la noi
: ca munca e cel mai exact sentiment al omului, caci e asemenea unui dans urias,
n care prinzi cu
fiecare mna doua fete frumoase si joci ca sa slavesti viata, pe Dumnezeu, pe tine
nsuti si propria-ti
iubire. Aceasta nu se stie, nca, n Europa. Acolo munca nclesteaza si doare. Eu snt b
atrn, am
saptezeci de ani. Dorm trei, patru ceasuri. Ma destept nainte de zori si ma duc p
e terasa. Acolo, n
asteptarea diminetii, meditez, meditez, ma rog, cnt. Si apoi ncepe lucrul. Am scri
s si eu, aproape
doua sute de carti. Dar fiecare linie a fost o desfatare. Caci pacatul cel mai m
are este sa te mpotrivesti
bucuriei, vietii care ti-a dat-o Dumnezeu, sufletului tau. Am scris patru mii de
cntece, si am nascocit
attea dansuri. Unul l-ai vazut aici si am auzit ca te-ai apucat acum sa nveti si cn
tece. Numai baga
bine de seama sa nu afle profesorii tai de acasa. i stiu bine cum snt, caci astfel
e ntreaga voastra
stiinta si filosofie. Voi credeti ca adevarul e ntotdeauna solemn, ca bucuria e f
rivola, iar dansul si
cntecul inconsistente cu o educatie stiintifica. Erori purita-nice, vii, chiar du
pa ce puritanismul a
disparut. Pentru mine, toate aspectele acestea se integreaza unul n altul, caci f
iecare exprima ritmul si
bucuria vietii, zeita care cnta si plnge n fiecare boaba de roua, cu fiecare fir de
iarba, n fiecare gnd
si fapta de-a noastra. Aceasta ooate nvata India omenirea
ie*
147
voastra : ca datoria prima si ultima e mplinirea de sine, iar aceasta e bucurie,
e dans si e extaz.
Dar nu ma mai ntreba altele. Se nsereaza si mai am at-tia prieteni. Mai vino mine. I
ar ntr-o zi am
sa-ti dau si un interviu pentru cititorii tai. Dar eu nu prea dau interviuri, pe
ntru ca nu snt de felul meu
un filosof si la ntrebari grele trebuie sa raspund pe ndelete. Dar sa-ti spun eu c
e sa faci. Trimite-mi cu
o zi mai nainte ntrebarile pe o hrtie, iar eu ma voi gndi si cnd vii D-ta, o sa le di
scutam. Are sa fie
si Suren, caci el se pricepe la filosofic Dar spune-mi, nu-i minunata seara acea
sta aici ? Nu e o seara
cum nu se poate ntni n admirabila Europa ? E o liniste si o pace contemplativa si pa
rca arde undeva
flacara mistica a Mamei Indii. Nu o simti ? De aceea ma ntorc eu n India, desi acu
m aproape o urasc,
robita cum e spiritului politic. Vezi D-ta, nu trebuie sa judeci India asa cum o
gasesti n acest an. E o
criza prin care trece tara mea. Si cea mai mare nfrngere n-ar fi recaderea n robia
politica, ci
pierderea marilor ei nsusiri spirituale, cari acum, provizoriu, nu-si mai au supr
ematia lor milenara.
Da, urasc India unde au nceput a strabate patimile si ntunere-cul dar o regasesc d
e cte ori ma
ntorc, cu o nestavilita bucurie. Caci, vezi D-ta, numai aici parca as putea crea n
voie, asa cum curg
apele, asa cum cresc plantele. Si numai prin India, prin constiinta mea indiana,
pe care o adncesc si o
cercetez de saizeci de ani, pot gasi eu Unitatea, Omul, Viata, pe Dumnezeu. Si cn
d dragostea de
oameni ma neaca, plec n lume. Asa e ; ntre doua dragosti...
Shantinikeian, martie 1930
VORBESTE SRIMATI DEVI...
n India, orice femeie e Devi, o zeita. Cnd te adresezi unei doamne sau domnisoare
de orice rang,
de orice vrsta nu pomenesti numele de familie, ci adaugi Devi dupa numele ei prop
riu. O
domnisoara Indira Sen, ajunge astfel Indira Devi ; tineri doamne Kamala Chatterj,
i spui Kamala
Devi.
Amanuntul acesta e semnificativ. India nu vede n femeie nici fecioara, nici amant
a. Jndia vede numai
zeita, numai jertfa creatoare, mama. Orice alta virtute feminina paleste alaturi
de 'aceasta din urma.
Orice femeie e adorata ntruct este sau va fi o mama. De aceea, cnd cunosti prea bin
e o femeie ca sa
o
148
mai poti numi Devi, o numesti mama. Chiar daca ea e numai o fata de tara sau o a
dolescenta de
colegiu.
Despre femeia asiatica, ndeosebi cea indiana, s-au spus si scris o suma de stupid
itati. Pitoresti si
verosimile, ele au fost acceptate pentru ca flateaza fie imaginatia, fie prejude
catile noastre de
occidentali civilizati. Ascultati acum si ce spune o indiana. Transcriu fragment
e din cele auzite de
mult, ntr-o seara de februarie, pe o terasa n Bhowanipur.
De obicei, surorile noastre din Europa si America ne plng de mila. Socot ca femei
le indiene snt
asuprite n haremuri, snt lipsite de orice distractie si libertate si tnjesc o desro
bire. E adevarat ca snt
si astfel de cazuri, dar ele nu apartin societatii hinduse. De fapt, femeile eur
opene vad n viata noastra
o existenta fara romanta, fara aventura si fara neprevazut. De aici concluzia ca
sntem nefericite,
mhnite si siluite n viata pe care o duc ele, acolo, cu libertatea instinctelor si
confuzia sociala. n
primul rnd, pe noi ne intereseaza libertatea. Ea e o iluzie, de care mai curnd sau
mai trziu fie1 se va lepada. Viata noastra e determinata de ursita, de
una si orice evadare nu face dect sa strnga si mai aproape
ful destinului. Apoi, nc.ia nu ni se pare romanta indispensabila fericirii. Pentr
u noi fericirea nu e
capriciu, deci nu e ceas pasager si iresponsabil, simpla infatuatie pasionala sa
u sentimentala. Noi
numin asemenea patimi moha. dar aceasta nu e fericirea. Nu stiu ct vei putea ntele
ge d-ta, dar pentru
o indiana fericirea nu se afla niciodata n initiativa, ci n institutie, adica n pre
darea ei completa unui
ideal vechi de attea mii de ani, idealul familiei, al educatiei fiilor. Nu exista
beatitudine si liberare
finala dect ntruct renuntam la capriciile pasionale, efemere, simple tulburari, si
cautam perfectiunea mamelor noastre.
De altfel, noi nu sntem singure : avem cu noi experienta a multor mii de ani, de
castitate, mndrie
materna, demnitate si eroism. n orice ritual religios, noi comunicam cu imaginea n
chipuita a
strabunelor noastre. Nu ne despartim niciodata de mame...
Surorile noastre din Europa spun ca avem o viata monotona si ca sntem sclave. Acu
m, d-ta ai avut
destul timp sa te convingi ca de scalvie nici nu poate fi vorba. Sotia e stapna c
asei n cazul cnd nu
traieste mama sotului. Ea pastreaza banii, ea face cumparaturile, ea conduce tot
. Daca nu vezi femei pe
strada, asta nu nseamna ca nu pot iesi, ci ca nu vor sa iasa, nu le intereseaza s
trada, n-au timp de
pierdut. Te-ai convins ca o casa indiana e mult deosebita de alte case. Mai nti, o
rice
149
casa din India cuprinde ntre zece si treizeci de membri. Apoi responsabilitatea s
i bunul mers
al gospodariei se afla n vointa sotiei. Stii ca cel rnai mare bine pe care l poti
face unei
indiene, e sa-i ceri sa te serveasca : sa-t dea de mncare, sa~ti coasa ceva, sa-ti
fiarba laptele,
sa-ti curete odaia. Noi nu avem aristocratia lenii. Sntem fericite cnd putem spala
si dere-teca
o casa ntreaga. Seva, slujirea, e idealul oricarei indiene. Dar, repet, noua ne p
lace sa facem
lucrul acesta, nu ni se porunceste. Avem atti servitori : daca nu ne-ar place sa
muncim, am
putea trndavi si casa ar fi curata.
Pe noi ne entuziasmeaza viata surorilor noastre din Europa numai la cinematograf
. De aceea
vezi ct de populate snt cinematografele de cartiere cu femei indiene. Socotesc ea
o femeie
europeana are un haz nespus, pentru ca face lucruri de barbat. Noi ne amuzam n ca
sa, imitnd
barbatii si maimutarin-du-le aerul de superioritate. Dar de cnd s-au introdus cin
ematografele
de cartier, ne amuzam mai bine privind actritele albe.
Cteodata ne sufocam de rs, dar se ntmpla sa rdem cnd pe ecran e o tragedie si atunci
barbatii nostri ne mustra. E admirabil sa fii europeana, dar cum rezista ele unu
i comic att de
prelungit ? Noi am muri de plictiseala. Ele vad atti de multi oameni, nct nu mai au
timp sa
gndeasca asupra lor, sa nvete sau sa se fereasca de ei. Au o viata foarte monotona
. Odata am
mers cu mai multe familii indiene la o garden-pary si am ascultat jazz. Ei, bine
, n-am auzit n
viata mea ceva mai monoton si mai sgomotos ca aceasta muzica. Aud, totusi, ca ja
zzul exalta
femeile albe. Ciudat.
...Stii ce pitoreasca viata duce o sotie indiana. Ce plina, mai ales. Noi ne ved
em putin sotii,
dar tot ce facem, facem cu gndul la ei. De aceea ne auzi tot timpul cntnd. Nu ne ob
osim
niciodata sotul cu prezenta noastra, dar l lasam sa ne caute. Vezi ca noi nu ne m
aritam din
dragoste, ci iubim dupa ce ne-am maritat. l iubim, pentru ca el e sotul ursit. De
altfel, orice
om stie ca snt trei acte capitale n viata lui, n cari nu poti interveni ; nasterea,
casatoria si
moartea. Ne nastem, ne casatorim si murim conform Karmei. De aceea, sotul nostru
e al
nostru cu adevarat, de mii de ani, prin attea transmgrari. Noi nu facem experiente
cu acest
fapt esential. De aceea exista att de putine casatorii nefericite n India si nu ex
ista aproape
deloc divorturi.
...Fiecare femeie indiana tnjeste sa imite una din eroinele Mahabharatei sau Rama
yanei.
Fiecare vrea, sa ajungd o zeita.
150
Cu asemenea naltimi n fata, ce-am face noi din libertatea capricioasa a surorilor
noastre din
Europa ? Am risipi-o ca pe niste petale de lotus pe fluviu, dar am ramne tot la a
ltarul de pe
mal. Caci, vezi d-ta, nu exista fericire trecatoare, nu exista beatitudine dect n
vesnicie. Restul
e cinematograf si jazz...
DURGA, ZEITA ORGIILOR.
...Zeita locuieste n muntii Vindhya si de desfatarile ei cu carne, vin si snge am
aflat prin acel
pasagiu din Mahabha-rata, unde Durga, zeita fecioara, ucisese pe Mahesha, balaur
ul spaimei.
Durga, zee cu trup negru, asemenea albastruiul ntunecat al ui Krishna : cu podoab
e de paun
n jurul fruntii si cu zmbetul lung, mesager al orgiilor tantrice. Am istovit sap-t
amni de
munca grea, urmarindu-i cresterea si izbnda de-a-lungu efuziunilor sincretiste, n B
engalul
evului mediu. Povestea ei o cunosc si o spun, cu entuziasm devotional, acei erud
iti pandit,
cari s-au deprins sa nu se piarda n oceanul manuscrisurilor. Sora a lui Krishna,
apoi sotie a lui
Shiva, la nceput fecioara cruda, mai trziu numita Uma, identificata cu ce are Indi
a mai
scump Vedele si Brahman iar fecioria nlocuita prin porniri orgiastice, si toate a
cele
nume, legende, episoade sngeroase, salbatice... Cine poate patrunde si sta-pni pov
estea ei
obscura si sacra, n afara credinciosilor nvatati, care o adora cu snge si fiori ?..
.
...Octombrie. Au fost furtuni n Golf : vasele companiilor din Java si Hongkong vi
n ntrziate
pe fluviu ; ploi lungi, ca n toiul monsoonului ; si deodata, seninul tropicei, cu
mireasma
zacuta de jungla. Briza proaspata, rascolitoare a cutreierat orasul murdar n prea
jma Pujei.
A fost o saptamna bogata, cu samkrtan acele coruri mistice, monotone, jeluitoare s
au
attatoare, laudnd numele lui Krishna sfrsite n plns si pierdere de sine ;cu vizite la
case
boieresti, n cari bengalezi bine crescuti ti aduc scaun sa-ti scoti pantofii si, n
ciorapi, sa te
poti apropia de imaginea Durei, grea de juvaeruri si mbatata de ofrande vegetale.
Saptamna
n care, european jinduit, te poti desfata cu singara fierbinti, piparate sau cu d
ud-pede dulci si
rasa-gula, acele incomparabile gogosi minuscule din orez pisat si miere. Si
151
iarasi ceaiul cu lapte, pe care fecioara casei ti1 ofera nesfioj stiind ca esti u
cenic la cutare
glorie a Bengalului si te ndeamna cu mango sau piersici rosii, si te ntreaba cuvii
ncios
daca te-ai deprins sa citesti bengali, si se lasa descusuta cu ntrebari la cari n
umai o Kumari
ce-a umblat n scoli engleze poate raspunde. Daca esti norocos, fata si aduce priet
ene
muiate n matase cari sovaiesc pe scaune, si se aduna toate pe un divan din colt,
si
sporovaiesc n chalitphashya. n timpul acesta, tatal ti arata manuscrisele sanscrite
pe cari
le descifrezi cu degetul iar vreun unchi bogat insinueaza subiecte politice. Snt
toti
ntineriti, mbatati de Puja, sarbatoarea Durgei.
...n acea noapte de octombrie, mama" mi-a asternut saltea grea si saluri proaspete
pe terasa.
Mama" nu e numai o expresie de respect ; e singurul cuvnt ce se potriveste dragost
ei si
bunatatii pe care sotia nvatatorului indian o arata asa cum se cuvine prin Script
uri
ucenicilor. Acestia, tineri nepriceputi si srguitori, locuiesc n casa maestrului s
au n gradina
lui. Nu platesc, ci ajuta rosturile gospodariei. n schimb, guru le destainuie tai
nele gramaticei,
retoricei si metafizicei, iar mama" le poarta de grija si le tese vestmintele alb
e.
Se doarme bine pe terasa si cum stai lungit ntre saluri nu vezi dect albul moschee
i
ndepartate, umbra unui balcon vecin si. perechea de palmieri svelti, nelipsita.
Cndva, ostenit sa tot prigonesc amintirile, voi cnta si eu Laudele" asternuturilor
mele pentru
ca, dupa metafizica, ceea ce are India mai specific, e asternutul. N-am uitat ni
ci histe-ria
jackalilor, nici incertitudinea sunetelor din jungla acea nviere fantastica, inim
aginabila a
spiritului vegetatiei, care zmbeste si se amuza, infirmnd superstitia statica. Dar
pentru un
creier cautator de nuante minime, grotesti, pasagere spasmul frunzisului din vrfu
l
palmierilor gemeni e o comoara. Te obisnuiesti cu el anevoie. La nceput te destea
pta din
somn si se opreste ndata ce ai deschis ochii. E capricios : nu-L anima dect somnul
celui de
pe terasa ; nu-L pironeste dect ochii fugarind cosmarul. E imperceptibil, de acee
a te
asurzeste, dilatat n pseudodelirul veghii. E monoton, de aceea nu-i poti surprind
e niciodata
ritmul. Cteodata, asemenea tipatului pasarii ranite, stins de apele cu albie albu
rie. E o
manifestare izolata care te stinghereste si te farmeca, desi ti tulbura somnul si
te covrseste cu
doruri.
Cum ai putea dormi ? Cine cunoaste ceasul cnd gitanii ostenesc cntecul dragostei l
ui Krishna
si Radha si jocul ero152
ului cu fecioarele din Vrindavanam ? Orga si viorile (vina) si ersaj si mridanga
cu sunet de
toba lunga, si melopeea, Rama
asya"... le-ar putea uita, ca sa doarma somn lung ?...
Zorii te trezesc cu prevestiri de guturai, biet european cu prea multe saluri. M
ai ramne un
ceas. nainte de sase dimineata esti n curte, pe jumatate gol, si te mbaiezi scotnd a
pa dintrun bazin de piatra, ngust ca un cosciug. Tot cartierul e o scaldatoare si
fiecare cismea din
strada izvor pentru cetele sarmane. Ceaiul, si iarasi galagia fetelor, si rugaci
unile
ortodocsilor si, pentru ca e Puja, joc, joc, si rsete, pretutindeni, alaturi de o
frande.
n templul din Kalighat vestit n toata India, cel mai pretuit altar al Durgei am un
prieten
chiar n clanul de brahmani care stapneste si se mbogateste din veniturile templului
. El ma
calauzeste prin miile de pelerini, unii veniti din Orissa-femeile. snt negre, pie
troase,
cautatoare , altii de pe fruntariile Nepalului, altii din Assam. Ma mbrncesc siruri
dese de
credinciosi si sarmani, asteptnd ca zilele sa-si ofere puja" pe o foaie lata. Alta
rul lui Shivu,
cu putul sacru (n care un ochi patrunzator zareste lingam-u\ Zeului), te ntm-pina,
asaltat de
femei. Sotiile vin si revarsa apa din Gange, murmurnd manlras, si-si adora cu o n
enchipuita
devotie Zeul daruitor de rod al pntecului. Mi se ngaduie sa plivesc pe deasupra alt
arului, si
deosebesc femei din aristocratia Calcuttei, n vestminte grele, matasoase, alaturi
de satence
din Oudh, alaturi de batrne cucernice si fecioare desculte, despletite. Recunosc
chipuri si-mi
amintesc nume ntlnite la festivaluri artistice. Din capul scarii cu brahmanul tnar
lnga mine,
privesc sirurile sotiilor carora Shiva le-a mplinit ruga si nteleg rostul cactusul
ui vecin,
ncarcat cu inele de fier, ofrande.
Viermuiala din ulitele ce duc spre templul principal urla aceeasi chemare : Duur
ga !...
Duurga !... Oamenii asteapta n aoare, cu ofrandele de flori si grasimi si oamenii
vin, vin,
si ofrandele se aduna, terciuite, la picioarele Zeei, pe care nu o pot vedea, n ntu
nericul
templului asediat. Nu-mi pot face drutn nici ncai pna la zid. Ocolesc si ajung n fat
a
porticului unde se jertfesc tapii. Doua mii pe zi, pentru ca e Puja. Si aici se n
ghesuiesc
spectatori si credinciosi. Snt singurul alb, dar snt cu un brahman din Kalighat. T
api, tapi, si
calaul activeaza cu o prodigioasa dexteritate, si sngele mproasca pretutindeni. Ca
petele,
membrele snt adunate de slujitori ndem-natici. Calzi, tapii njunghiati snt trecuti di
n mina
n mina,
153
jupuiti, despicati, goliti de maruntaie, mbucatiti. Ceea ce urmeaza, nu vad dar f
umul se poarta
peste multimi. Nu poti ra-mne mult ; animalele hipnotizate de panica si de aburii
sn-gelui se
lasa moi n mna calaului antrenat. Aburii te irita, te excita, desteapta nervii neb
anuiti. Soarele
arde, si oamenii te mbrncesc, si toti striga : Duurga .'... Duurga !...
Ma ndrept spre fluviu, caci nici un hindus nu-si sfrseste ofranda fara mbaiere n Gan
gele
sfnt de o murdarie fara seaman, cu ape grase si putrede. Fiecare dughiana din uli
ta e si un
altar : Gabesh, Lakshmi, Krishna, Shiva. Se vnd idoli si imagini rosii : Durga. T
e asalteaza
cersetorii schingiuiti, leprosi nevindecati, brahmani excroci, yoghini si fachir
i de Mici cu plete
de sadhu, prafuite n cenusa. Vezi, pe marginea drumului, farseuri cu capul ngropat
si
tovarasul adunnd banii de arama ai femeilor din Oudh. Sau falsi fachiri taifasuin
d pe placi cu
piroane si cuie, sau vaci cu picioare la ceafa si tot fe-ful de exibitii grotest
i, odioase,
repugnante, pe cari pelerinii le admira si femeile le ajuta cu paralute de arama
.
La nceput, spectacolul te amuza mai ales daca atelegi ca e un spectacol de hinduis
m
degenerat, hinduismul eare a produs sacrificii umane catre aceeasi druga si pros
titutia orgiastica pe care numai putini o cunosc, dar nimeni nu o poate desvalui
. Mai apoi, oboseala se
mbina cu desgustuL, un soi de furie desperata mpotriva acestei mixturi de devotati
e si barbarie. Singura mngiere e seninatatea femeilor de elita, rari si mplinesc dat
oriile detasate de
mbulzeala, de patimi, de snge, de urlete. Ma refugiez pe alee, care duce, de-a lun
gul
fluvialul, spre ghat, unde se ard cadavrele. O mama asteapta teaneul de vreascur
i peste copilul
mort, nfasurat ntr-o rufa murdara. Un alt mormnt" abia a nghitit trupul unui bine cun
oscut
negustor din Shambazar. Cineva, din familie, rascoleste taciunii si descopera oa
se pe jumatate
albe. Se aduna vreascuri, lemne. Trebuie sa dispara pna si cea mai mica urma. Cnd
cenusa
nu mai dogoraste, cte un corb se aseaza pe praful care poarta, nca, mirosul carnii
fripte.
Desperat ciuguleste lemnul - dar nimic, nimic nu gaseste, caci trupul e de-acum n
cerul
Burgei.
n fata gliat-ulni, o gradina cu arbusti parfumati de chiparosi. Ma asteptau atti p
rieteni. Sifiecare mi spune ca... Dar de ce sa le nsir aici spusele ? n India, subl
imul e mpletii cu
atrocitati, cu scrba, cu superstitii. De aceea fascineaza si nu irita.
Calcuta, 3 decembrie
DE VORBA CU UN NATIONALIST INDIAN
n iriua de 22 aprilie 1930 mi s-a ntmplat un fapt pe care l povestesc aici nu pentru
ca e unicul si cel
mai crud din istoria revolutiei civile indiene, d pur si simplu pentru ca mi s-a
ntmplat mie. Din auzite,
din gazete si din carti, cunosc st eu, ca si oricare dintre dumneavoastra, zeci
de alte fapte mai crunte si
mai grave. Iata : ma aflam n bine garnisita librarie sanskrita din College Square
N. 4, aproape de
Universitate. n fata raiui parc cu lac si palmieri, asa cum snt cel putin doua duz
ini n Calcutta. Eram
fericit pentru ca rasfoiam carti scumpe si pentru ca eram orgolios ca oricare al
b care studiaza filoso-fia
indiana cu speranta ca va ajunge ntr-o zi un ntelept.
Ignorasem multimea pe care o ntlnisem masata n parc si pe strazi. O reuniune politi
ca. Se vor tine
aceleasi discursuri si vor pleca noi cordoane de studenti si studente ca sa boic
oteze marfurile
englezesti. Ne aflam n toiul dezobedientii civile ; nimic nu era nou pentru mine.
Vazusem attea
arestari si, fiind alb, ntlnisem de attea ori priviri cari doar ca nu ma scuipau, a
ie prietenilor nici
bengalezi. Foarte bine, mi-am spus eu si rn~s.ni grabit spre librarie. 29 aprili
e, va rog sa nu uitati ;
tuna dezolanta, fierbinte si vacua. Omul nu gndeste pe strada. Nu gideste dect izola
t sub conul rece
al ventilatorului. Afara e un pustiu exasperant, de sunete si clacsoane, un dese
rt n care nu simti po
nimeni, desi te izbesc din toate partile oameni vii. Odata ce ti-ai pus casca de
pluta pe cap si ai cobort
scarile nu mai stii nimic altceva dect numarul tramvaiului pe care trebuie sa-L i
ei si numele statiei
la care vei cobor. Din Bhowani-pore unde locuiam eu, pna n College Square o jumatat
e din oras,
aproape un ceas de tramvai, cu schimbari si asteptari. Vag, mi amintesc ca snt cin
e snt si mintea nu e
capabila de un efort mai violent dect o amintire. De la un timp, nici amintirea c
i numai oboseala
nesimtita a trupului, deliciile repausului sd bestia bine crescuta, cu casa si c
u ochelarii negri, naintnd inerta ntr-o pondere fierbinte.
Prelungeam vizita n librarie, din ce n ce mai nentat de ; teligenta si stiinta mea.
Cnd sgomotele din
parc se gtuira si se urtira nedomestic, ropote se coborra din susul strazii, apoi s
trigate si urlete ; o
nvalmaseala, lumea mpinsa afara din pi re, 9 sarja cu lathi (acele bastoane lungi
si sinistre ale politiei
indiene), alte tipete, alte nvalmaseli. Totul se petrecuse cu o spontaneitate de
cosmar. De abia avusei
timpul sa asez cartiU.> m :At si sa alerg spre usa. De acolo am putut vedea
1S5
politia calareata (glorioasa the mounjed police) mpingnd manifestatia studenteasca
si cetateneasca
pe strazile launtrice. Cordoanele de studente bengaleze rupte cu caii, bastoanel
e lovind prodigios n
dreapta si n stnga, n oricine si oricum. Capete sparte si membre rupte acestea se v
ad peste tot.
Dar ceea ce se vede numai n India Britanica : copii calcati sub cai, copii sngerat
i de copite si de
bastoane.
Primii raniti au fost adusi chiar n librarie. Si ei au fost numai copii. Unii din
ei nu stiau nici sa scrie.
Venisera la manifestatie cu stelute de foita tricolora, venisera fara voie, ca s
a strige numai Bande
mataram! sau fusesera adusi ca un s de catre manifestanti. Socoteau ca nu se va
sarja cu politia calareata si mpotriva copiilor.
Ctiva din ei lesinati. Unul avea ochiul scos, atrnnd ca un ou crud nsngerat ; pe gt o
zabala de snge
cu praf. Altul tipa fara sunete ; un sunet pe care l vezi din gura, pe care l aste
pti sa izbucneasca si nu
izbuteste pentru ca se schimba ntr-un horcait de lesin. Cei mai multi aveau capet
ele sparte de
bastoane si plngeau nabusiti, asa cum plng copiii orientali cnd nu stiu ce-i doare.
Altii...
Libraria se umpluse toata de snge, de jale si de apa. Un spital n miniatura, asa c
um trebuie sa fie casa
oricarui indian, dupa spusa unui swarajist. Ma uitam si eu poate umilit de culoa
rea minilor mele,
nfuriat si neputincios, nestiind daca trebuie sa plec, sau sa-i mngi, sau sa njur pe
englezi. Un tnar
student n dhoti de Khaddar se apropie de mine provocator :
D-stra nu snteti englez ?
Nu multumesc lui Dumnezeu.
Va amuza
?
N-aveam chef de discutie. Dar necunoscutul continua, parca ar fi simtit urgenta
insultei rasei albe
actualizata n primul alb ntlnit n cale.
Si totusi e inutil ce au facut. Pot face si mai mult. Ne pot pune pe toti n temni
ta. Dar suntem cteva
sute de mii ne. N-au locuri nici pentru a mia parte dintre noi. Intre administra
tie britanica va sari n
aer daca va ntemnita o jumatate de milion de voluntari... Dar mamele noastre, fem
eile noastre
?
Stiti ce-au facut n Amristar n 1919 ? Le-au violat cu bastoanele. Da, puteti citi
Raportul Congresului.
Stiti d-stra si fara sa cititi Raportul. Duceti-va la sate, si aflati cum proced
eaza politia. Dar ce-au putut
face pna acum ? Se pot lupta cu copiii ? E absurd ce fac ei, dar i-a cuprins pani
ca, asta e : actioneaza
cu spaima celui care stie ca joaca ullima carte..
.
156
Sarmanii crestini ! Si d-stra snteti crestin, fara ndoiala. Cum scuzati crimele as
tea
?
Nu le scuza nimeni, raspunsei eu vaznd ca necunoscutul si repeta ntrebarea. Ei snt c
restini de
duminica, asa cum e ntreaga Europa. Ei vorbesc de crestinism, atta tot. Va rog sa
nu condamnati
o
religie dupa faptele asa numitilor ei credinciosi.
Dar e absurd, Sahib (termenul acesta, uzat de un student e batjocoritor ceea ce
spuneti. Pentru ca,
daca religia d-stra nu v-a facut mai buni timp de doua mii de ani aruncati-o si
gasiti alta mai buna.
Dar d-stra trimiteti misionari aici, n India. Daca ati ncepe de la d-stra acasa
?
Nu nteleg de ce sa ma confundati eu un englez, raspund eu, stnjenit ca ncepeau sa s
e strnga
ascultatori.
Dar snteti si d-stra european. Si odata ce nu va e rusine de ce fac fratii d-stra
n India, nsemneaza
ca nici nu va intereseaza si atunci snteti marginiti, ori ca va e frica si atunci
snteti lasi.
D-stra, probabil, nu va interesati dect de Europa. D-str snteti popoare glorioase,
civilizate si
infailibile. D-stra snteti albi. Dati-ne voie sa va dispretuim pna la ura. Si va sn
tem superiori, orict v-
ati lauda cu cartile d-stra si filosofii d-stra n cari nu crede nimeni. Va sntem s
uperiori pentru ca noi
stim tot despre Europa iar d-stra nu stiti nimic despre India. De ce ati venit d
-stra n India
?
Eu personal ? Ca sa studiez limba si filosof ia indiana.
Si nu va e rusine de ce-ati vazut de un an ncoace
?
Nu ma solidarizez cu nimeni, raspunsei eu strns cu usa. Snt un apolitic. Nu voi st
a dect ctiva ani
n India. Nu am timp sa ma ocup cu altceva. Ce voiti ? D-stra snteti un privilegiat
: snteti nascut n
India. Aveti timp si de poliica. Eu ma voi ntoarce n tara mea.
Dar politica, n India, nu e politica. Lupta noastra pentru independenta, svoaraj,
e concluzia
necesara a ntregii noastre metafizici. Stiinta care e principiul de baza al metaf
izicei si misticei
indiene : ca nimeni nu se poate mntui prin altul, ca nimeni nu-si poate ajunge
calea, adevarul, libertatea, prin altul, Lupta noastra e consistenta cu nsusi fun
damentalul
constiintei noastre filosofice : ca dupa cum sufletul nu poate ajunge mukta dect
prin
propriul sau efort, tot asa India nu poate libera dect prin propriul ei efort. Nu
accepta
ajutor din afara. Nu ni se poate da acest ajutor. Nimeni nu poate interveni n des
tinele altuia. Nu numai
ca nu are dreptul, dar nici nu poate. Stiti
137
acesta din filosolia noastra. Atunci, cum crede iteglia ca poate interveni n dest
inele Indiei,
fara ca sa produca o frade-lege cu urmari cndva fatale
?
- Marea Britanie nici nu-si pune astfel de probleme.
Cu att mai rau pentru ea. Pentru ca socoteste dominatia ei un act ceresc.
Dar nu v-a dat, oare, o administratie mai buna ?
Bine, sahib, dar aeeasta nu are nici de-a-face cu India. Noi nu cerem o administ
ratie
excelenta. Noi cerem o administratie & noastra. Stiu ca va fi mai proasta, mai n
ehotarta, plina
de lipsuri si de abuzuri. Dar va fi a noastra. Administratia britanica ne castre
aza, ne face
constiinte de sclavi, ne face lasi. Dupa o suta de ani de stapnire engleza, n ciud
a tuturor
trenurilor, industriilor si oraselor moderne cladite de englezi, poporul indian
e pe pragul
degenerarii. Traiul bun nu nseamna nimic pentru un popor robit. Cei cari judeca a
stfel, snt
deja sclavi.
Dar India, ntrerup eu, India nu are o constiinta nationala.
La noi nici nu se pune problema nationala, ca la d-stra n Europa. Pentru indieni,
India nu
e o tara sau o natiune. Snt aici attea rase, attea religii, attea caste. Un european
se pierde
ca ntr-un haos, si se ntreaba : care este India ? Ei bine, sahib, India pentru noi
este Mama !
Chiar strigatul nostru revolutionar si imnul nostru national ncepe cu Bande Matar
am !
Plecaciune Mamei !" ntreaba pe orice sarman, din orice colt al Indiei, ce numeste
el India,
si-ti va raspunde : Mama. Lupta noastra nu e abstracta, pe principii, nici limit
ata de revendicari. Lupta noastra e o cruciada pentru desrobirea mamei. De aceea
nu e o lupta politica, ci o
mistica : ajungem la libertate, cum spune Mahatma, prin purificare, prin renunta
re la individual, prin non-violenta, prin agonie.
Politica noastra e o ucenicie ascetica. Politicienii nostri si ncep cariera prin r
enuntarea totala
la functie, la avere, la glorie, la orice posesiune pamnteasca. Sefii nostri snt m
ai saraci dect
noi. Noua nu ne trebuie genii politice, nici tactica politica. Mahatma nu e un g
eniu, e un sfnt.
El nu are o metoda tactica, ci are sinceritate. Asta au recunoscut-o si cei mai n
versunati
dusmani ai nostri. El e singurul om care a izbutit sa stabileasca sinceritatea n
lupta politica.
Si totusi, daca nu va reusi ? Veti ncerca alte metode,1 de pilda, metodele europe
ne ?
- Avem si noi extrema noastra stinga, centrele teroriste. Vom recurge la teroare
numai cnd
va abdica Mahatma. Dar
158
pna atunci sntem legati de euvntul dat lui Gandhi : non-vio-lenta.
Dar terorismul e o metoda capitala din Europa.
Deloc. E perfect ncadrata n filosofia si politica noastra. Se afla si n Arthashastr
a tratatul
politic scris cu trei secole nainte de era crestina. Non-violenta e pe planul sat
vic, teroarea e pe
planul rajasic ; prima prin contemplatie, cealalta prin izbucniri de energie. Da
r amndoua
apartin constiintei indiene.
Dar daca nici prin teroare nu veti obtine nimic
?
Atunci ramn acestia (arata pe copiii raniti) sa ncerce altceva sau sa rencerce non
violenta. Vedeti d-stra, aceasta nu e o lupta de ani, ci de generatii. India sti
e sa astepte, pentru
ca India nu uita. Copilasii acestia nu vor uita a doua campanie de dezobedienta
civila. Chiar
daca vom fi nabusiti acum, ei nu vor putea fi nabusiti peste douazeci de ani..
.
O tacere penibila. mi scot tigarile ; i ofer una. si-> Multumesc, sahib, fratele m
eu a murit n
nchisoare, pentru ca a boicotat fumatul tigarilor englezesti... Ma priveste zmbind
cnd renunt
si eu de a fuma.
Daca cele ce v-am spus eu v-au dat de gndit, ncercati sa nu mai fumati tigari engl
ezesti..
.
Buna ziua, sahib,.
.
Ma saluta si pleaca; n tacerea librariei tixite. In acea zi de 22 aprilie n-am sc
ris nimic n
caietul meu.
CUPRINSUL
Descoperirea Indiei de catre Mircea Eliade......
5
Nota asupra editiei............. 24
Prefata la editia a doua........... 25
Ceylan................. a

Pelerinaj la Rameshwarant.......... 33
Gazduire n Madura............. 36
Madras................. 3i?
110 Fahrenheit, ciclon directia S.V......... 42
Benares................. 46
Kumbh Mela la Allahabad........... 51
Amritsar si templul de aur........... 5fi
Jaipur................. 61
n Rajputana............... 68
Crocodili (dintr-un jurnal de vnatoare, 1931)...... 73
Jurnal himalayan, 1929............ 77
Vilegiatura la Darjeeling............ 81
Pe Colina Tigrului"............. 84
Funeralii la Lebong............. 8E
lntr-o manastire. Zok-Chen-Pa.......... 91
Cnd vine monsoonul............. 9

Manastiri si pustnici din Himalaya (1930) ....... 100

De la Delhi la Hardwar............ 100
Hardwar................ 104
Rishikesh . ................ 109
,\ SvvargaAshram.............. 113
Viata ermitilor n SwargaAshram......... li"
Pesterile din Brahmapuri............ 120
Cobra neagra............... 124
Leprosii................. 128
La granita Afganistanului (fragmente)........ 131
" La Shantiniketan.............. 139
Vorbeste Rabindranath Tagore.......... 144
Vorbeste Srimati Devi............ 148
Durga, zeita orgiilor............. 151
De vorba cu un nationalist indian......... 155