Particularitatile de constructie ale lui HARAP ALB

Ion Creanga, cel mai mare povestitor al romanilor, creeaza o opera extrem de unitara sub raportul continutului si al
mijloacelor si de aceea considerata epopeea poporului romana, iar scriitorul a Homer al nostrua (G.
IbraileanU).

Publicat in anul 1887 in revista Convorbiri literarea, basmul cult Povestea lui Harap-Alba urmareste drumul
initiatic al protagonistului si dificultatile inerente acestuia, din acest motiv opera putand fi considerata un bildungsroman.

Personajele din basmul cult ca si cele din basmul popular sunt purtatoare ale unor valori simbolice: binele si raul in
diversele lor ipostaze. Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria binelui.

Chiar daca pastreaza tipologia personajelor din basmul popular si simbolistica acestora, Creanga de indeparteaza de
modelul sau, prin constructia unor personaje complexe, originale, inconfundabile. Personajul principal, Harap-Alb, ca de
altfel si celelalte este individualizat prin comportament, prin limbaj, prin nume. Reactiile diverse, starile ce reies din
diferite situatii denota o psihologie tipic umana, indiferent daca sunt personaje cu puteri supranaturale sau nu. Detaliul
cu rol individualizator este esential in caracterizarea personajelor.

Protagonistul basmului, Harap-Alb, nu mai este modelul de frumusete fizica si morala, dotat cu puteri supranaturale, din
basmul popular, iar drumul sau nu mai are rolul de a confirma aceste calitati. Dimpotriva, Creanga prezinta un personaj
in formare, cu trairi si reactii normale, umane, care pe masura ce depaseste diferite probe, se maturizeaza.

Prin urmare, drumul sau este unul de initiere in tainele vietii.

Fiul cel mai mic al craiului este reprezentant al binelui. Acesta este la inceput timid, rusinos, lipsit de curaj. Cand tatal
sau ii mustra pe fratii lui mai mari pentru ca s-au intors din drum de frica ursului, el nu are curajul sa-i spuna acestuia ca
vrea si el sa-si incerce norocul. Reactia sa este evidentiata de narator prin intermediul caracterizarii directe: Fiul craiului
cel mic, facandu-se atunci ros cum ii gotca, iese afara in gradina si incepe a plange in inima sa, lovit fiind in adancul
sufletului de apasatoarel cuvinte ale parintelui sau.a

Incapabil de a distinge esenta de aparenta, tanarul o respinge de doua ori pe batrana cersetoare fara a fi atent la
vorbele ei. An cele din urma ii da acesteia un banut si milostenia ii este rasplatita, fiindca batrana femeie il ajuta sa-si
indeplineasca dorinta de a incerca sa plece spre unchiul sau, Verde Amparat. Batrana ii spune sa ceara calul, armele si
hainelea cu care tatal sau a fost mire. An momentul alegerii calului, fiul craiului se lasa din nou inselat de aparente,
insa animalul, ce parea batran si bolnav, dupa ce mananca din jaratec, isi arata adevaratele puteri si il ajuta pe tanar sa
treaca de proba tatalui sau, aceea de a se deghiza in urs pentru a-si pune fii la incercare. La plecarea fiului sau, craiul ii
da pielea de urs acestuia si il indeamna sa se fereasca de Span si de omul ros. Trecere podului semnifica pentru mezin
trecerea catre o alta etapa a existentei sale, dar si un act de curaj, reprezentand afundarea in necunoscut.

Apoi tanarul se rataceste in padure, dovedind lipsa sa de experienta (boboc in felul sau la trebi de-aistea), in plus
uita de vorbele tatalui si il ia drept calauza pe Span, care il inchide pe tanar intr-o fantana si ii cere, in schimbul vietii lui
sa isi schimbe intre ei identitatile. Spanul ii da fiului de crai numele de Harap-Alb, harap insemnand rob, sclav de culoare
neagra, iar intregul nume semnifica sclav-alb, rob de origine nobila, deci dubla conditie a acestuia.

Ajunsi la curtea imparatului Verde, Spanul il supune pe Harap-Alb la trei probe: aducerea salatilora din Gradina
Ursului, aducerea pielii cerbului impreuna cu nestematele si a fetei Amparatului Ros. Primele doua probe le trece cu
ajutorul Sfintei Duminici si al calului: prima proba ii solicita curajul, iar in a doua, pe langa curaj in manuirea sabiei,
stapanirea de sine si respectarea juramantului, in pofida ispitei de a se imbogati. A treia proba presupune o alta etapa a
initierii, mai complexa si necesita ajutoare: de la craiasa frunicilor primeste o aripa, de la craiasa albinelor acelasi lucru,
si de la cei cinci monstri ajutor pentru a trece probele Amparatului Ros si a lua fata. Aceasta il demasca de Span, care il
acuza pe Harap-Alb ca a divulgat secretul si ii taie capul. Calul il omoara pe Span, iar fata il readuce la viata pe Harap-
Alb cu ajutorul obiectelor magice. Eroul reintra in posesia palosului si primeste recompensa: pe fata imparatului Ros si
imparatia. Nunta si schimbarea statutului social confirma maturizarea eroului. Deznodamantul consta in refacerea
echilibrului si rasplata eroului.

Asadar, in drumul sau initiatic, Harap-Alb, un tanar neexperimentat, va reusi, datorita unor calitati ale sale (bunatate,
solidaritate, sinceritatE), dar si gratie altor personaje, semn ca in viata omul, pentru a izbandi, trebuie sa ajute si sa
primeasca ajutor. Adevarata maturizare este cea in plan moral si spiritual (probabil de aceea scriitorul nu ofera un
portret fizic al personajului saU), treapta finala fiind inplinirea prin iubire (casatoria lui Harap-Alb cu fata imparatului
RoS).

Majotitatea trasaturilor personajului reies in mod indirect, prin comportament, din relatiile cu celelalte personaje, din
limbaj, Creanga punandu-si eroul in scena si lasandu-l sa se manifeste.

An concluzie, Povestea lui Harap-Alba ramane un basm memorabil, care, desi porneste de la tiparul popular il
depaseste prin crearea unor personaje complexe, care folosesc un limbaj savuros in scene de un comic inconfundabil.