Professional Documents
Culture Documents
C{LINESCU
VIA|A +I OPERA LUI
ION CREANG{
CUPRINS
Tabel cronologic ................................................................................................... 3
I
II
III
IV
V
VI
VII
VIII
IX
X
XI
XII
XIII
XIV
XV
CUPRINS
TABEL CRONOLOGIC
1899 2 iulie (stil vechi, 19 iunie). Se na=te, la Spitalul Filantropia din
Bucure=ti, Gheorghe Vi=an, fiul Mariei Vi=an =i al lui Tache C[pit[nescu,
cel care avea s[ devin[ G. C[linescu.
1907 17 martie So\ii Constantin =i Maria C[linescu (n. C[pit[nescu) adopt[
pe Gheorghe Vi=an, elev ]n clasa a doua primar[. Familia se afla la Ia=i.
}n acela=i an moare tat[l adoptiv.
1908 iunie Maria C[linescu se mut[ la Bucure=ti, ]n casa surorilor sale.
1910-1914 Este elev la gimnaziul Dimitrie Cantemir.
1914-1916 Elev la sec\ia modern[ a liceului Gh. Laz[r, unde-i are ca profesori pe C. Giurescu, Gr. T[u=an, Hildebrand Frollo =. a.
1916-1917 Fiind ]n refugiu la Ia=i, face aici, ]n particular, ultima clasa de
liceu.
1918 octombrie Trece bacalaureatul la Liceul Mihai Viteazul din capital[.
1919 19 aprilie Apare Sbur[torul, revist[ literar[ condus[ de E. Lovinescu,
unde G. C[linescu trimite primele versuri. D. N[anu] reproduce o strof[
nereu=it[ la Po=ta redac\iei din mai. Spre sf`r=itul aceluia=i an, E.
Lovinescu ]i r[spunde la aceea=i Po=t[ a redac\iei cu privire la ni=te
cuget[ri de originalitatea c[rora se ]ndoie=te. Primul semn ]ncurajator din partea lui E. Lovinescu survine la aceea=i rubric[, ]n 15 noiembrie.
octombrie Se ]nscrie la Facultatea de filozofie =i litere, sec\ia filologie
modern[ a Universit[\ii din Bucure=ti, iar ]n luna urm[toare se angajeaz[ ca subbibliotecar la biblioteca facult[\ii.
1920 Urmeaz[ cursurile de literatur[ rom`n[ \inute de Mihail Dragomirescu. }l
cunoa=te pe Ramiro Ortiz, titularul catedrei de limba =i literatura italian[
G. C[linescu
a universit[\ii bucure=tene. Se angajeaz[ ca paleograf =i bibliotecar, ulterior ca arhivar la Arhivele Statului, fiind recomandat de D. Onciul, decanul
Facult[\ii de litere. }=i d[ demisia din postul de subbibliotecar.
Debuteaz[ ]n publicistic[ ]n paginile ziarului Diminea\a.
1921 Semneaz[ ]n revista Roma, I, nr. 3, traducerea nuvelei Nastagio degli
onesti din Decameronul lui Boccaccio. Particip[ la excursia organizat[
]n Italia de Ramiro Ortiz, vizit`nd, ]n drum spre Roma, Istanbulul, Atena, Catania, Napoli. Colaboreaz[ la ziarul Dacia.
1923 Apare romanul lui Giovanni Papini Un uomo finito (Un om sf`r=it),
tradus de G. C[linescu, cu o prefa\[ a autorului, scris[ pentru aceast[
traducere, =i cu un cuv`nt ]nainte de M. Marcu. }n acela=i an ]=i trece
examenul de licen\[ =i devine profesor suplinitor la Liceele Gh. +incai =i Matei Basarab din capital[. Renun\[ la postul de arhivar.
1924 Redacteaz[, scriindu-le de fapt, numerele pe ianuarie, martie, iunieiulie =i august ale revistei Roma. Promoveaz[ examenul de capacitate
la limbile italian[ =i rom`n[ =i devine profesor la Liceul Diaconovici
Loga din Timi=oara, prin ordin ministerial. Nu se prezint[ ]ns[ la post,
deoarece ob\ine concediu de studii =i o burs[ de doi ani pentru =coala
Rom`n[ din Roma, atunci de arheologie =i istorie. Fusese recomandat
ministerului de Ramiro Ortiz, iar hot[r`rea o luaser[ D. Onciul =i Vasile P`rvan. Va frecventa biblioteca +colii, a Institutului De propaganda fide =i a Vaticanului. Va asculta cursurile lui Adolfo Venturi =i va
vizita muzeele Rena=terii. Se va feri s[ se specializeze strict, dar va
deprinde obi=nuin\a muncii organizate.
1925 Public[ ]n revista Diplomatarium italicum studiul Alcuni missionari
catolici italiani nella Moldovia nei secoli XVII e XVIII, studiu tip[rit apoi
]n volum de Academia Rom`n[ ]n colaborare cu Libreria di seienze e
lettere din Roma.
1926 Se ]ntoarce ]n \ar[, unde este deta=at, prin ordin ministerial, ca profesor de limba =i literatura italian[, la Liceul Gh. +incai din capital[.
Frecventeaz[ cenaclul lui E. Lovinescu =i debuteaz[ ]n Universul literar
(nr. 51) cu poezia Nova mihi apparuit Beatrix.
1927 }=i extinde colaborarea la diverse publica\ii: Vremea lui I. Valerian (unde
G. C[linescu
G. C[linescu
10
G. C[linescu
Chinez[.
Mai Apare nr. l al revistei Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor,
buletinul anual al Institutului.
1954 Cu aceia=i colaboratori editeaz[ manualul Istoria literaturii rom`ne pentru clasa a IX-a.
}ngrije=te =i prefa\eaz[ edi\ia Opere de Ion Creang[. Apar litografiate,
sub egida Institutului, monografiile Scriitori minori =i Nicolae Filimon.
Este numit directorul revistei La Roumanie Nouvelle, care va apare p`n[
]n 1958.
1955 Apare volumul Am fost ]n China nou[. Apare litografiat[ la Institut
monografia Gr. M. Alexandrescu.
Apare ]n Contemporanul, pentru prima oar[, Cronica optimistului.
1956 Apar volumele Studii =i conferin\e, Trei nuvele, Enigma Otiliei, edi\ia a
III-a. Public[ ]n Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor monografiile Nicolae Filimon =i Gr. M. Alexandrescu. Colaboreaz[ la revista Steaua.
Este ales membru ]n Comitetul Uniunii Scriitorilor. }ntreprinde, ]mpreun[ cu membri ai Institutului, o c[l[torie de studii prin \ar[, pe urmele lui Goga, Slavici, Blaga.
1957 Public[ ]n Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor un capitol din
noua versiune a Operei lui Mihai Eminescu. Revizuie=te documenta\ia
Vie\ii lui Mihai Eminescu. }ntreprinde c[l[torii de studii prin vechi ora=e
rom`ne=ti. Organizeaz[ acas[ spectacole cu scenetele Directorul nebun
=i Irod. Particip[ membri ai Institutului =i invita\i.
1958 C[l[torii de studii ]n Moldova =i Transilvania. Spectacolele acas[ cu
Brezaia, Napoleon =i Fouch, Napoleon =i Sf. Elena, Ileana Flutureanca.
Public[ ]n Contemporanul un studiu despre Nicolae Labi=.
1959 Apar edi\iile a IV-a =i a V-a din Enigma Otiliei, ca =i versiunea ]n limba
francez[ a c[r\ii. Apare ]n volum monografia Nicolae Filimon. Se constituie colegiul redac\ional pentru elaborarea tratatului de Istoria literaturii rom`ne, condus de George C[linescu. Este s[rb[torit ]n =edin\[
solemn[ de c[tre Academia Rom`n[ =i Uniunea Scriitorilor cu prilejul
]mplinirii v`rstei de 60 de ani. I se acord[ Ordinul Steaua Republicii
clasa a II-a. Public[ ]n Gazeta Literar[ un ciclu de poezii erotice. Merge
11
12
G. C[linescu
13
1970 Opera lui Mihai Eminescu, ]n 2 vol. Ion B[lu public[ G. C[linescu. Eseu
despre etapele crea\iei.
1971 Universul poeziei, Texte social-politice 19441945, Enigma Otiliei, Bietul Ioanide =i, ]n limba bulgar[, Via\a lui Mihai Eminescu, iar ]n maghiar[ Cartea nun\ii.
1972 Studii de literatur[ universal[. Literatura nou[. Cartea nun\ii, iar ]n
francez[ =i englez[ Studii de poetic[.
1973 Via\a lui Mihai Eminescu, Universul poeziei, G`lceava ]n\eleptului cu lumea. Pseudojurnal de moralist, vol. I, Ion Creang[ (Via\a =i opera).
}nsemn[ri de c[l[torie; Bietul Ioanide, versiunea polonez[ la Var=ovia a
Bietului Ioanide.
1974 Principii de estetic[, Enigma Otiliei, Scrinul negru, versiunea maghiar[
a Laudei lucrurilor.
1975 Via\a lui Mihai Eminescu, Ion Creang[ (Via\a =i opera), Bietul Ioanide,
Opere alese, ]n limba rus[, la Moscova; Enigma Otiliei, Ion Creang[ =i
Cartea nun\ii, ]n maghiar[. Ion B[lu public[ George C[linescu (1899
1965) Biobibliografie.
1976 Opera lui Mihai Eminescu, Enigma Otiliei, +un sau Calea neturburat[.
Mit mongol. Apare ]n bulgar[ Scrinul negru.
1977 Scrinul negru, Via\a lui Mihai Eminescu =i Coresponden\a lui George
C[linescu cu Al. Rosetti.
1978 Mihai Eminescu (Studii =i articole), Ion Creang[ (Via\a =i opera), Cartea
nun\ii.
1979 Avatarii faraonului Tl, Scrisori =i documente, Enigma Otiliei.
Dumitru Micu public[ studiul G. C[linescu. }ntre Apollo =i Dionysos, iar
Ion Nu\[ ]ngrije=te edi\ia Amintiri despre G. C[linescu.
1980 Bietul Ioanide.
1981 Ion B[lu Via\a lui G. C[linescu =i Mircea Martin G. C[linescu =i complexele literaturii rom`ne.
1982 Apare edi\ia a doua a Istoriei literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n
14
G. C[linescu
16
G. C[linescu
17
18
G. C[linescu
19
rea nu se face ]ns[ cu volubilitate =i improviza\ie, ci ]n forme condensate. Pentru fiecare raport exist[ formule str[vechi, aproape rituale, =i
acestea sunt proverbul, zic[toarea. |[ranii de la munte se pi=c[ ]n chipul
cel mai obiectiv cu putin\[, =i f[r[ nici o inven\ie, se pi=c[ folcloristic.
F[r[ ]ndoial[ c[ mul\i oameni de la munte s-au tras spre Prut, =i
al\ii de jos, mai degrab[ or[=eni, s-au suit la munte. Peste Siret sunt
mai mult sau mai pu\in aceia=i moldoveni ca =i ]ntre Trotu= =i Bistri\a.
Totu=i, adev[rata Moldov[, aceea t[cut[, patriarhal[, cu verbul scurt
=i mu=c[tor, se afl[ ]ntre Suceava, F[lticeni =i Piatra-Neam\, cu
ramific[ri ]n sus =i la cobor`= pe partea transilvan[ a mun\ilor. Gradul
de autenticitate se poate determina, c`nd grani\ele s-au risipit, prin
structura spiritului: o st[ruin\[ ]n automatism, arhaitatea, oroarea de
amestec[tur[, g`ndirea obiectiv[ =i expresia proverbial[, asta e Moldova de munte; indolen\a, g`ndirea gregar[, ideologia p[tima=[, sentimentalismul, mica rezisten\[ la infiltra\ie, expresia confuz[, abundent[,
curat subiectiv[, asta e Moldova dinspre deal =i =es. Povestitorii sunt
aproape to\i de la munte.
Str[mo=ii dinspre mam[ ai lui Ion Creang[ s-au tras pe partea
moldoveneasc[ a mun\ilor de prin Maramure= pe la sf`r=itul veacului al XVIII-lea, cam ]ntre 17841788 (38). Era dup[ r[scoalele
mo\ilor, =i ei ziceau c[ fug din pricina papist[=iei. Este cu putin\[ ca
propaganda pentru l[rgirea unirii cu catolicii s[ fi luat, dup[ r[zmeri\[,
un av`nt sup[r[tor pentru rom`nii de sub mun\i, de obicei foarte
p[str[tori de datini. Din Ardeal s-au str[mutat familii ]ntregi de mocani, un Dediu, un Ciubuc Clopotarul, un Creang[ cu to\i ai s[i =i al\ii
ne=tiu\i. Au plecat cu bucate, cu turme cu tot, =i Ciubuc era at`t de
avut ]nc`t oile =i vitele lui au umplut prec`t ]=i aduceau aminte cei
mai tineri dintre b[jen[ri\i mun\ii H[l[uca, Piatra lui Iepure, B`rnariul, Cotn[relul, Boampele. P[stori, ei au r[mas ]n apropierea grani\ei,
risipindu-se de-a lungul Bistri\ei sau cel mult pe valea Neam\ului. Locurile =i obiceiurile nu erau aici dec`t prea pu\in deosebite de cele de
dincolo, toat[ coama mun\ilor cu coastele sale alc[tuind o singur[
\ar[ etnic[. Familia dinspre mam[ a lui Creang[ se poate socoti dar
20
G. C[linescu
21
David fuge de r[ul turcilor, care veneau s[ jefuiasc[ Pipirigul, cu nevast[-sa, cu Smaranda =i cu un frate al acesteia, Ioan. }ntr-o albie, pe
prisp[, uitase pe o Ioan[. Avea atunci, deci, trei copii, =i ceilal\i sunt
veni\i mai ]n urm[. Pe Vasile =i pe Gheorghe ]i d[duse ]nainte de 1848
la =coala lui Bal= din Bro=teni, la ]nv[\[torul Nanu, care profesa de la
1840. Deci ace=ti copii erau n[scu\i ]nainte de acest an, fiindc[ altfel
s-ar fi ]nt`lnit ]n =coal[ cu Dumitru, copilul cel mai mic, coleg de clas[
cu povestitorul =i totu=i unchi al lui. Vasile, de pild[, se ]nsura ]n 1849
cu Maria, fata popii din Borca. Dac[ ar fi avut atunci vreo 20 de ani, se
n[scuse prin 1829. Nu prea deosebit la v`rst[ de el trebuie s[ fi fost
Gheorghe, c[s[torit ]nt`i cu o Smarand[, ]n 1850, apoi cu o Ecaterin[.
Va fi preot la paraclisul spitalului din Neam\ =i bun prieten al povestitorului, care ]i va spune b[die, de=i p[rintele ]i era unchi. Nastasia,
nevasta lui David, era ea ]ns[=i o ardeleanc[ a acelui Ciubuc, cobor`t
de peste mun\i odat[ cu Dediu =i cu Creang[. Ciubuc nu era ]ns[ nici
tat[l Nastasiei =i nici bunicul Smarandei, ci ,,bunicul m`ne-ta, Sm[rand[, adic[ bunicul Nastasiei, =i mai limpede unchiul unchiului mamei mele, adic[ al Smarandei, de unde urmeaz[ c[, neput`nd fi el
a=a de b[tr`n ]nc`t s[ fie mo= de mo=, era un colateral, un unchi,
adic[ fratele tat[lui ori mamei Nastasiei. Dealtfel, Ciubuc n-a avut
nici femeie, nici copii, =i spre b[tr`ne\e, cuprins de g`nduri cucernice,
=i-a dat toat[ averea M`n[stirii Neam\ului =i s-a c[lug[rit. Clopotul
bisericii din Pipirig, unde se pr[znuie=te hramul sf`ntului mare ierarh
Nicolaie, s-a f[cut cu cheltuiala aceluia=i Ciubuc, la anul 1818, spre
pomenirea r[posa\ilor Aron monahu =i Mia monahia (144). Ca Ciubuc
s[ fac[ clopot ]ntru amintirea unor deceda\i, monahi, e necesar s[ ne
]nchipuim c[ aceia ]i erau rude. }ntr-adev[r, David Creang[ povestea
c[ Ciubuc se c[lug[rise mai cu to\i haid[ii lui. Tot Ciubuc ar fi f[cut,
dup[ Ion Creang[ povestitorul, un clopot mare la M`n[stirea Neam\ului, pe care ]l tr[gea singur, de unde =i porecla de Clopotarul. Evlavia
]i venea mocanului c[lug[rit =i din ]mprejurarea c[ era cam rubedenie cu mitropolitul Iacob Stamati, ardelean =i el =i fost c[lug[r la Neam\
de asemeni. Dar ]nainte de a p[r[si via\a mirean[, Grigore Ciubuc
22
G. C[linescu
23
=i, c`nd avea pricin[ cu cineva, umbla dup[ ]mp[ciuire. Casa ]i era
mic[, precum sunt toate prin partea locului, =i cuptorul era locul de cinste. C[mara era plin[ cu ce alc[tuie=te averea omului de munte, cu piei,
desagi, sumane, cear[, l`n[. Se g[seau chiar =i doftorii empirice, precum dohot de mesteac[n, bun pentru r`ie.
Nastasia, str[nepoata lui Ciubuc Clopotarul, era, dup[ ce f[cuse
=ase copii, o femeie sim\itoare, care l[cr[ma din nimic. Nu m`nca de
mil[ carne de vit[ =i bocea to\i mor\ii, rude =i str[ini, din cimitir. Dup[
at`ta maternitate, se mai pr[p[dea ]nc[ pentru copiii copiilor. Singur[tatea, lipsa oric[rui exerci\iu al sentimentelor, ]ntr-o via\[ petrecut[
numai cu torsul, cu \esutul, cu grelele treburi ale casei, dau femeilor
de \ar[ astfel de desc[rc[ri afective. Se pare c[, zdruncinat[ dup[
at`\ia prunci, Nastasia ]nf[\i=eaz[ =i un caz de sl[bire nervoas[. Era,
cum se zice, o femeie f[r[ minte, care se pierdea cu firea pl`ng`nd la
orice prostie =i fa\[ de care David putea trece cu drept cuv`nt ca un
om ]n\elept. Constitu\ia ei nervoas[ a trecut =i la fat[, Smaranda, care
dezv[luie=te tulbur[ri mai grele.
Ginerele lui David Creang[, so\ul Smarandei, era un +tefan a Petrei,
zis =i +tefan sin Petrea Ciubotariul, pentru c[ era la r`ndu-i feciorul
unui Petrea Ciubotariul. Precum se vede, cineva din neam f[cuse odat[
ciubote. +i cum porecla o poart[ str[mo=ul ]nsu=i, care era ]ns[ gospodar, ]nseamn[ c[ exercitarea me=te=ugului trebuie ]mpins[ ]n veacul
cel[lalt. Dar moldovenii purtau pe atunci opinci, ]nc`t comer\ul cu
ciubote nu putea s[ prospere. E de b[nuit deci c[ =i familia ginerelui
era descins[ din Ardeal, de unde au venit mai toate me=te=ugurile.
De=i David nu pomene=te ]n Amintirile nepotului de aceasta, e foarte
firesc, cunosc`nd sistemul ]nchis al familiei ardelene=ti, ca David s[
fi ales pentru fata lui un consanguin. Fiind proasp[t venit[ de peste
mun\i, familia lui David trebuie s[ fi fost privit[, cum se obi=nuie=te,
cu oarecare ]mpotrivire, =i ca +tefan s[ ]ndr[zneasc[ s[ cear[ pe Smaranda lui David, frunta= ]n Pipirig, se cade s[ presupunem afinit[\i
de origine =i de situa\ii sociale. Faptul ]nsu=i c[ David Creang[, de=i
venit de aiurea, ajunge vornic ]n satul de alegere, dovede=te c[
24
G. C[linescu
rev[rsarea ardeleneasc[ fusese puternic[ =i c[ satele din aceast[ regiune, pu\in populate ]nainte, c[p[taser[ o structur[ transilvan[. Numele Dediu, bun[oar[, st[ruie =i azi ]n p[r\ile Neam\ului, fiindc[ mo=
Dediu se l[sase la V`n[tori, l`ng[ Humule=ti. Str[mo=ul, Ioni\[
Ciubotariul, care ar fi avut oi, moare la Humule=ti ]n 1831. L[sa doi
copii, =tiu\i, pe Petrea, mo=ul povestitorului, pe care acesta putea s[-l
cunoasc[, fiindc[ b[tr`nul murea la 10 ianuarie 1846 ]n v`rst[ de 60
ani, dup[ date ]nc[ nesigure (200), =i un Luca sin Ioni\[ Ciubotariul,
care ]n iarna anului 1831 se afla cu oile la iernatic pe mo=ia T[ute=ti
din jude\ul Ia=i, iar ]n prim[vara lui 1832, afl`ndu-se ]nc[ tot acolo,
f[cea pl`ngere c[ a fost trecut cu birul =i la Humule=ti =i la T[ute=ti.
Dac[ jalba e scris[ (precum se pretinde) chiar de el, atunci =tiin\a lui
de carte dest[inuie, ca =i ]n cazul lui David, ardelenia lui. Petrea, mo=ul
lui Creang[, era spre sf`r=itul vie\ii om s[rac, fiind scutit de bir. Familia se ramific[ stufos, =i povestitorul se g[se=te a avea numeroase
rubedenii. Luca avusese un fiu, Cosma, v[r dar cu tat[l lui Creang[.
Petrea ]nsu=i, mo=ul, are trei fii, pe Vasile, pe Andrei =i pe +tefan,
c`te=itrei cu mult[ progenitur[. Vasile era fratele tatei cel mai mare
=i era ]nsurat cu m[tu=a M[rioara, de la care avusese patru copii (Ion,
Maria, Ana, Smaranda). Creang[ ]=i aminte=te de Ion, Ion Mogorogea, v[ru-s[u, cu care mergea la sc[ldat. Andrei este fratele tatei cel
mai mic. }nsurat cu vestita M[riuca, avusese doi copii, pe Paraschiva
=i pe Chiriac. Ciubotarii erau ]ns[ numero=i, =i printre ei se afl[ chiar
=i un diacon. Chiriac, v[rul lui Creang[ =i fiu al M[riuc[i =i al lui Andrei, ]=i trage numele de la mo=ul s[u, Chiriac Ciubotariul. Din chiar
Amintiri afl[m c[ m[tu=a Anghili\a lui mo= Chiriac era o femeie de
]n\eles. +i Chiriac acesta era, prin urmare, o rubedenie. }n sf`r=it, +tefan, fratele mijlociu dintre feciorii Petrei, va avea opt copii.
Caracterul familiei dinspre tat[ poate fi determinat ]n linii generale. C`te=itrei fra\ii erau gospodari cinsti\i, =i la o petrecere ]n F[lticeni
la o cr`=m[ din uli\a R[d[=enilor, numai Ion Mogorogea, dintre to\i
tinerii chefuitori, nu furluase nimic din c[mara cr`=m[ri\ei. Ca s[
fie oameni cu stare ]n locurile acelea, unde nu se prea face cultur[ a
25
26
G. C[linescu
rea comercial[ la urma=i. Mo= Vasile d[dea sumanii la piu[ ]n Condreni =i-i scotea spre a-i vinde, precum limpede se-n\elege din Amintiri.
Smaranda lui +tefan \esea sumani, ]i nividea, ]i croia =i-i trimitea la
iarmarocul din Folticeni. +tefan umbla prin t`rg cu cotul subsuoar[,
dup[ cump[rat sumani, ceea ce ]nseamn[ c[ vindea nu numai ce \esea
Smaranda, dar cump[ra ieftin de prin partea locului ca s[ v`nd[ mai
scump la iarmaroc. M[rioara lui Vasile mai sem[na =i c`nep[, =i f[r[
]ndoial[ c[ fiecare avea c`te-un loc, pe departe, de sem[nat pu\in
nutre\. Creang[ =i-i aminte=te pe Vasile =i pe M[rioara ca pe ni=te
oameni c[rp[no=i, =i pe drept cuv`nt, c[ci oric`t[ stric[-ciune ar face
un copil m`nc`nd cire=e din pom =i c[lc`nd c`nepa, un om bun nu
vine la casa fratelui cu vornicul =i paznicul s[ cear[ plata pagubei. +tefan a pl[tit, dovedind supu=enia fa\[ de fratele cel mare. M[riuca a lui
mo= Andrei ne e ar[tat[ ca femeie pricina=[, ca una din cele care scoate
mahmurul din om. Pentru o pup[z[ furat[ din pom sculase tot satul
]n picioare. +tefan avea ceva stare, c`=tigat[ cu munca lui ori primit[
drept zestre, av`nd ]n vedere c[ tat[-s[u murise s[rac. }nt`i avea oi la
st`na din dumbrava Agapiei, l`ng[ podul C[r[gi\ei. Strungarul lui +tefan se chema Vasile Bordeianu. Avea de asemeni vaci. Iarna mergea ]n
p[dure la Dumesnicu =i se ]ntorcea noaptea ]nghe\at =i plin de promoroac[. De bun[ seam[ aducea lemne din p[dure, dac[ nu cumva
lucra acolo. Aveau ]n cas[ ce le trebuiau: lemne la trunchi, sl[nin[ =i
f[in[ ]n pod, br`nz[ ]n putin[, curechi ]n poloboc, =i de Cr[ciun t[iau
porcul. }n Valea-Sac[, aproape de Topoli\[, aveau un loc de sem[nat,
unde tocmeau \igani la pr[=it. Tot acolo sau ]ntr-alt[ parte +tefan
sem[na ov[z, pe care-l cosea singur, de unde se poate trage ]ncheierea c[ avea =i cai. P[pu=oiul ]l sem[nau humule=tenii =i pe l`ng[ case.
Era =i-n gr[dina lui +tefan. Casa, socotit[ ca de frunta=, era mai o
colib[, cu o c[ciul[ mare de =indrile =i alc[tuit[ dintr-o singur[ odaie
mare, cu dou[ fer[struici deoparte, ]n lung, =i una la un c[p[t`i =i
dintr-o tind[ ocupat[ pe jum[tate de cuptorul care ]=i avea gura =i o
parte din trup ]n odaia cea mare. Tavanul era de grinzi =i cuptorul
era lipit cu hum[. Lucrurile de prin cas[ erau pu\ine =i primitive: o
27
28
G. C[linescu
29
30
G. C[linescu
31
32
G. C[linescu
33
to\i mai mici dec`t mine, de=i unul din ei m[car ar fi murit, dup[
=tirile noastre, demult. Ar fi o nevinovat[ sporire de fra\i ]n scopul
de-a ]nduio=a (228). Totu=i, progenitura Smarandei n-o cunoa=tem
deloc bine, =i povestitorul a p[strat ]n jurul ei o ciudat[ tain[. S[ nu
uit[m, dealtfel, c[ Amintirile lui Creang[ sunt oper[ literar[. Memoria =ov[ie adesea, Vasile se face Alexandru, Ioana se face M[riuca =i
pruncii vorbesc ca oamenii mari. Creang[ nu =tie niciodat[ bine c`\i
ani are =i se contrazice de la m`n[ p`n[ la gur[. Pu\in dup[ moartea
tat[lui am v[zut c[ povestitorul ar[ta cum c[ acela murise la 30 iunie. Peste trei ani o ]nsemnare pe o carte d[ data de 28 iunie. R[m`ne
hot[r`t c[ Ion Creang[ este ]nt`iul copil, n[scut ]n martie 1837, sau,
dup[ o mitric[, ]n iunie 1839. Tat[l avea atunci 30 de ani, deci se
]nsurase fl[c[u b[tr`n, iar mama avea v`rsta de 18 ani. }nt`mpl[rile
copil[riei din Amintiri par a fi luate din anii de la 1848 p`n[ la 1852,
data mergerii la F[lticeni. }n aceast[ epoc[ Creang[ are fra\i. Fra\ii
]i spun c[ m[tu=a M[riuca s-a sup[rat foc ]n pricina fur[rii pupezei.
Se pomene=te =i de sor[-mea Catrina. E vorba =i de Zahei. Smaranda se vaiet[ de nebuniile lui Ion =i ale lui Zahei. }n cas[ sunt vreo
cinci-=ase copii =i un prunc de \`\[ ]n albie. C`nd pleac[ la Ia=i, ]n
1855, ]l las[ pe tat[ ]ngrijorat de ce va face cu i=ti vreo =ase, afar[
de d`nsul. Creang[ punea deci un num[r conven\ional =i a=eza ]ntotdeauna ]n albie un copil de \`\[, ca s[ dea icoana unei familii ]n care
procrea\ia se urmeaz[ ]ntruna. De fapt, numai de =ase copii ]mpreun[ cu Creang[ avem =tiri mai mult sau mai pu\in limpezi. Unul e
dat ca decedat. Un altul, scos de cutare biograf, e ]nc[ ]nnegurat.
Ni se d[ ca dovedit[ documentar na=terea ]n 1842 a unui b[iat
Ion (199). Lucrul e cu totul de necrezut. Ori numele e r[u citit, ori
acest Ion nu e al Smarandei. E cu neputin\[ ca p[rin\ii s[ dea la doi
copii consecutivi acela=i nume, c`nd cel dint`i n-a murit. Ion este peste
tot ]n Amintiri Creang[. Dar un b[iat, n[scut cam ]n aceast[ epoc[, a
fost. El trebuia s[ fie destul de mare dup[ 1848 ca s[ alc[tuiasc[ grupul b[ie\ilor cu care se t[inuia povestitorul ]n =treng[riile lui. Acest
al doilea copil masculin, oricum se va fi numit, a trebuit s[ tr[iasc[ ]n
34
G. C[linescu
35
c[ ace=ti trei =edeau la Ia=i cu d`nsul. Tocmai c`nd Creang[ st[ s[-=i
lepede potcapul, sc`rbit de mizeriile vie\ii diacone=ti, Zahei intr[, ]n
mai 1868, ]n slujba bisericii Frumoasa, cu ]ns[rcinarea modest[ de
paracliser =i c`nt[re\. Colacii pl[cuser[ mult =i lui Ion, =i se pare c[
au decis =i cariera lui Zahei, care se spune c-ar fi avut =i un glas sonor, c[ruia nu-i da ]ns[ ]ngrijirea ce i se cuvenea, fiindc[-i pl[cea s[
sug[. La 31 de ani, la 8 noiembrie 1874, se a=ez[ la casa lui,
]nsur`ndu-se cu v[duva unui r[posat sublocotenent a=a se pretinde
cam de-o v`rst[ cu el, doamna Maria Dumitriu (n. Gheorghiu), de
aci ]ncolo madama Zaheia. Comedia ]n trei acte Dragoste chioar[ =i
amor ghebos, pe care o pl[nuia Creang[, era deci, precum se vede, o
parodiere a vie\ii lui Zahei. Psaltul Z[rghil[ se ]ndr[gostea de Maria
Tololoiu, ofi\ereasc[ alungat[ de la b[rbat. Tololoaia avea =i dou[ fete,
=i ]ntrebarea e dac[ ]ntr-adev[r madam Zaheia nu avusese copii c`nd
se c[s[torise cu psaltul nostru. Vorbirea strop=it[ a Tololoaiei pare
a fi de armeanc[ ori lipoveanc[. Paracliserul intr[ ]ntr-o societate de
senceri amici. C`nd Ion Creang[ a p[r[sit clerul, a devenit brevetariu la Monopolul tutunului, adic[ debitant, cum se afla ]n toamna
lui 1872. Zahei ]i va fi fost tovar[= =i instrument, fiindc[ dup[ 1874
el r[m`ne, sub acoper[m`ntul numelui fr[\esc, adev[ratul negustor
=i p[streaz[ ]ndeletnicirea =i dup[ moartea lui Ion (]n 1902 o avea)
=i, se pare, toat[ via\a. Fiindc[ povestitorul se constituie ac\ionar al
Primei societ[\i de economie din Ia=i, Zahei pune =i el ca fond una
mie lei. La 1 aprilie, 1894, dup[ 25 de ani de d[sc[lie bisericeasc[,
Zahei iese la pensie cu lei 55 lunar, urm`nd numai comer\ul de tutun
(200, 234). Nici vorb[ c[ avea oarecare stare, mul\umitoare pentru
pu\inele lui nevoi. La o vie a lui pe l`ng[ Ia=i mergea frate-s[u, Ion.
Suptul absorbea ]ntr-at`t existen\a bietului Zahei, ]nc`t au urmat
mustr[ri cu amenin\[ri de divor\ din partea madamei Zaheia, c[reia
so\ul i-a dat declara\ie cum c[ de la 29 iulie 1893 p`n[ la 1 iulie
1894 nu va mai gusta b[uturi spirtoase (234). Contractul n-a mai
fost re]nnoit. Din scris, dup[ figur[, Zahei se ]nf[\i=eaz[ ca un om
bl`nd, supus, scriind fratelui mai mare cu tot respectul (68), lipsit
36
G. C[linescu
37
sf[tuia pe Ileana, alt[ sor[ mai mic[, s-o lase ]n pace ca s[ \in[ casa ]n
bun[ stare =i s[ se foloseasc[ de venitul ei (68). Mihalache, so\ul, era
un Mihail Vasiliu, zis =i C[r[=in[ (70). }n iulie 1884 Tinca =i Mihalache
al ei par s[ fi fost ]n Ia=i, se vede la Zahei (68). La 5 iunie 1888 Creang[
trimitea iar ]mbr[\i=[ri Tinc[i =i lui Mihalache (70), la 18 iunie 1889
Ecaterina ]ns[=i, cu un s[rut m`inile, b[di\[ Ion, ]i cerea s[-i fac[ un
anume bine, dovedind c[ =tia s[ scrie. Apoi iar dispare. Se spune (234)
c[, afar[ de Ileana, surorile ar fi murit tinere. Numai Catrina pare s[ fi
murit cam de v`rsta Smarandei. }n 1893 nu mai tr[ia (187).
Maria s-a n[scut dup[ Catrina, dar c`nd, n-avem =tiri. Creang[
nu pomene=te nimic de ea, =i p`n[ la 1855 Maria putea fi doar pruncul din albie. }n 1856 se ive=te alt copil, deci na=terea Mariei trebuie
pus[ ]nainte de 1855. Mai nimic nu se =tie despre aceast[ sor[, care
totu=i a tr[it ]ndeajuns =i a avut urma=i. Se c[s[torise cu un Petre
Cozma, prin care avu o fat[, Sofia, m[ritat[ apoi cu Anton Grigoriu
=i progenitoare =i aceasta de al\i urma=i, care acum c`teva decenii, ]n
1924 (19), locuiau ]n chiar casa de la Humule=ti ]mpreun[ cu mama
lor. }n anul 1919 =edea acolo cu fata, ginerele =i nepo\ii chiar Maria,
bunica, moart[ ]n acela=i an, prin noiembrie (174). Ea ar fi murit
asfixiat[, lunec`nd pe ghea\[ =i c[z`nd cu capul ]n jos ]ntr-o f`nt`n[,
unde se dusese s[ scoat[ ap[ (234).
La 5 februarie 1856 s-a n[scut Teodor, botez`ndu-se ]n 8 februarie
de c[tre preotul Ioan Grigoriu de la Sf. Nicolai din Humule=ti, na=
fiind Teodor F`c[ (200). }n 1865 Creang[ cerea pentru el un atestat,
=i probabil ]l \inea ]n casa lui, ca =i pe Ileana, fiind copilul nev`rstnic
=i f[r[ mam[. De aici ]ncolo nu mai aminte=te nimeni nimic de el, de
unde putem trage ]ncheierea c[ s-a sf`r=it de t`n[r.
La 12 noiembrie 1858, dac[ sunt bine citite documentele, s-a n[scut
Ileana, ]n ]mprejur[ri triste, fiindc[ n-avea s[-=i cunoasc[ tat[l, mort
peste var[. A fost botezat[ la 15 noiembrie, tot ]n biserica Sf. Nicolai,
de c[tre preotul Teofan Foc=a, na= fiind Ion Gafton (200). R[m`n`nd
cur`nd =i f[r[ mam[, Ileana e luat[ la Ia=i de c[tre Creang[, =i acolo
trebuie s[ se fi aflat ]n 1865 =i ]n anii ce-au urmat, mult[ vreme, pentru
38
G. C[linescu
39
40
G. C[linescu
41
amintiri ale lui Creang[, care se ]ncep din epoca ]nv[\[turii de carte.
Cronologice=te, aceste amintiri sunt tare ]nc`lcite. Dup[ cr`mpeiul
de autobiografie, ar fi ]nceput s[ mearg[ la =coal[ ]n v`rst[ de vreo
11 ani, deci prin 1848. Dar cum ]nv[\[turile ]ncep ]nainte de holera
de la 1848 =i \in vreo doi ani, socotind bun[ ordinea ]nt`mpl[rilor
din Amintiri, atunci Creang[, duc`ndu-se la =coal[ de cu toamn[, a
]nceput ]nv[\area de carte ]n 1846, merg`nd ]ns[ din iarn[ =i mai
t`rziu, ]n 1847, av`nd ]ntre opt =i zece ani. P[rintele Ioan, om bun,
f[cuse pentru =coal[ o chilie la poarta bisericii, destul de ]nc[p[toare,
=tiind c[ avea patruzeci de ucenici. Putem s[ b[nuim c[ clasa func\iona
mai ]nspre prim[var[, c`nd era mai cald. }nv[\[tor era un om t`n[r,
voinic =i frumos, prec`t ni se spune, b[di\a Vasile a Ilioaiei (numit
alt[ dat[ =i a Vasilc[i), dasc[l al bisericii, care umbla din cas[ ]n cas[,
]ndemn`nd oamenii s[-=i dea copiii la carte. Num[rul =colarilor dovede=te bun[voin\a gospodarilor. Dasc[lului i se pl[tea un sorcov[\ de
cap =i aplica ni=te metode pedagogice foarte primitive. Pe ni=te foi
groase de h`rtie, at`rnate de c`te-un b[\, erau scrise slovele ]n =ir.
Dar ]nt`i pe o foaie era f[cut[ o cruce. To\i ziceau cruce-ajut[ =i
porneau mai departe la dezlegarea semnelor din v`rful b[\ului, =i care
erau az, buche, vede, glagore, dobro, iest =i celelalte. Asta era oarecum metodul lancasterian ]n floare pe atunci. Copiii treceau apoi la
descifrarea t[bli\elor de pe alte cr[cane, =i care cuprindeau silabe.
Dibuirea aceasta era slovenirea, iar foile laolalt[ se chemau tr[taji.
De la tr[taji, nefiind c[r\i de citire, treceau la ceaslov, ca s[ ]nve\e a
citi cuvinte legate. Cititul era deosebit, va s[ zic[, de scris, =i Creang[
nu ne spune dac[ a ]nv[\at s[ =i scrie. Pentru asta ]nv[\[torii puneau
]naintea ciracilor un strat de nisip ]ntr-o cutie de lemn. Oric`t de hazliu
ni se pare azi ca cineva s[ =tie s[ citeasc[ =i s[ nu poat[ scrie, acest
lucru, mul\umit[ metodului, era atunci cu putin\[. David Creang[ citea
Vie\ile sfin\ilor, ]ns[ socotelile =i le f[cea cu r[bojul. +i Smaranda
]nv[\ase s[ citeasc[, dar de scris desigur c[ nu scria. Materiei fundamentale a cititului la tr[taji =i ceaslov i se ad[ugau c`teva materii
secundare, c`ntarea la stran[, mersul cu Ajunul =i cu Boboteaza.
42
G. C[linescu
Orariul nu era din cele mai stricte. P[rintele =i b[di\a Vasile cam lipseau din clas, =i copiii intrau ]n cimitirul de l`ng[ biseric[, unde, cu
ajutorul ceaslovului unsuros, striveau mu=te =i bondari. Cercetarea
progresului se f[cea prin procitanii. }n fiece zi a s[pt[m`nii se schimba o t[bli\[ pe b[\, iar s`mb[t[, un =colar mai mare, un monitor, ]i
procitea pe ceilal\i, adic[ ]i punea s[ spun[ lec\ia =i ]nsemna gre=elile.
Metodul acesta, lesnicios pentru ]nv[\[tor, s-a folosit mult ]n trecutul
nostru =colar, c[ci scriitori mai noi, ca Delavrancea, ]=i amintesc de
el. Ca mijloace de educa\ie moral[ se foloseau calul b[lan, Sf`ntul
Nicolai =i colacii. C`nd =colarii se purtau r[u, p[rintele ]i punea s[
]ncalece pe un fel de banc[, poreclit[ calul b[lan, =i-i corecta cu
Sf`ntul Nicolai, un bici de curele f[cut de mo= Fotea, cojocarul satului. Colacii de la biseric[ slujeau drept premii =i ]ndemn la =tiin\[.
La hramul bisericii, de Sf`ntul Nicolaie, veneau lume mult[ =i fe\e
multe biserice=ti, =i coliva era abundent[. Creang[ m[rturisea a fi fost
un b[iat ru=inos =i fricos =i de umbra lui. Dar totodat[, ru=inea fiind
un semn al temperamentului nervos, era ]n stare de ]mpotrivire =i
m`nie. Procitit de un Nic-a lui Costache, rival din pricina Sm[r[ndi\ei,
fata popii care urma =i ea ]nv[\[turile b[di\ei Vasile (=coala fiind
mixt[), Creang[, pe care-l numeau atunci Nic-a lui +tefan a Petrei,
ie=i ]ntr-o bun[ zi, prin mai, afar[ din clas[ =i fugi de-a dreptul acas[,
unde notific[ p[rin\ilor hot[r`rea lui de a nu mai merge la =coal[.
Firea lui Creang[ se dezv[luie a=adar ]nc[ din copil[rie. N[scut ]n
zodia Pe=tilor ca s[ ne exprim[m ]n termenii astrologici care pl[ceau
at`t lui Goethe era plin de contradic\ii. Va fi sfios =i violent, sim\itor
=i nep[s[tor, ]nc[p[\`nat ]n urm[rirea scopurilor sale, dar voind mai
multe lucruri deodat[, afemeiat ]nc[ din copil[rie, ]ntreprinz[tor, agresiv. Copilul a=a de sfios, care, numai din ambi\ia de a nu c[l[ri pe
calul b[lan, fuge de la =coal[, va arunca potcapul, furios la ]nt`ia
observa\ie a superiorilor. Creang[ este ]nc[ din copil[rie lene= =i totu=i
doritor de a ]nv[\a carte, st[ruitor ]ncet, ]n tihn[. Tat[-s[u ]l crede o
tigoare de b[iet, =i Creang[ ]nsu=i m[rturise=te c[, pus s[ fac[ vreo
treab[, o cam r[rea de pe-acas[. P[rintele Ioan caut[ s[ ]mbl`nzeasc[
43
44
G. C[linescu
45
46
G. C[linescu
47
Balo= (Bal=), iar profesor era un Nicolai Nanu, care avea reputa\ia
de om ]n\elept =i iscusit =i e venerat =i acum ca ]nt`iul ]nv[\[tor pe
valea Bistri\ei. El preda din 1840 =i-=i sf`r=ea cariera ]n 1850, peste
un an, c`nd se vede c-a murit. O cruce de piatr[ pe paji=tea de l`ng[
biseric[ aminte=te azi urma=ilor trecerea lui pe acolo: Aici odihne=te/
Nicolai Nanu/ ]nt`iul ]nv[\[tor/ ]n valea Bistri\ei/ la =coala lui Balo=/
din Bro=teni/ 18401850/ Aceast[ cruce/ s-a r[dicat/ ]n 1906/ de
cei/ recunosc[tori (145). Noii =colari aveau plete, cum purtau =i
gospodarii, =i profesorul, igienist, pune un b[iat s[-i tund[, Ionic[ =i
Dumitru pl`nser[ de frica slu\irii, =i pe drept cuv`nt, fiindc[ opera\ia
se face cu foarfecele, =i chiar acum, la \ar[, ]n Ardeal, se poate admira neregularitatea cu care b[rbierul improvizat taie p[rul copiilor.
Nanu d[ celor doi copii lec\ii dup[ puterea lor =i-i pune s[-]nve\e pe
dinafar[ }ngerul a strigat, propriu-zis s[-nve\e s[-l c`nte. Din nefericire,
precum =tim, r`ia caprelor Irinuc[i trecu =i asupra celor doi =i, cu
toate ungerile cu le=ie =i sc[ld[rile ]n Bistri\a rece, vindecarea nu se
produse. Profesorul nu mai primea pe pacien\i la =coal[ =i merindele
se sf`r=eau. O ]nt`mplare sup[r[toare gr[bi deznod[m`ntul. Juc`nduse ]n v`rful dealului, cei doi pr[v[lir[ o st`nc[ de sus drept ]n apa
]nv`lvorat[ =i l[ptoas[ de spume, ]ns[ prin casa Irinuc[i =i prin trupul
unei capre. }nsp[im`nta\i, =trengarii ]=i fac iute boccelele ]n lipsa gazdei,
sar pe o plut[ =i pornesc ]n jos, spre Borca, la fratele =i unchiul Vasile.
Se ]ndreptase vremea, fiind aproape de Florii. }n Duminica ]ns`=i a
Floriilor t[iar[ din nou mun\ii ]mpreun[ cu doi pl[ie=i c[l[ri, ]nspre
Pipirig. O viforni\[ nea=teptat[ ]i opre=te o noapte ]n drum. Nastasia
boce=te c`nd ]i vede =i-i vindec[ radical de r`ie cu dohot de mesteac[n.
}n S`mb[ta Pa=tilor Ionic[ era iar la Humule=ti =i-i tr[gea la biseric[ un }ngerul a strigat, spre uimirea \[ranilor =i legitima m`ndrie a
Smarandei. Toat[ vara =i toamna, Ionic[ se bucur[ de o just[ vacan\[,
dealtfel nu cu totul inactiv[, fiindc[ p[rin\ii aveau nevoie de el: trebuia
s-ajute la tors, la piept[nat, la n[v[dit, la f[cut \evi cu sucala =i alte
opera\ii din industria casnic[ a l`nei. }n iarn[ ]ns[ Smaranda izbuti a
]ndupleca pe +tefan al ei s[ dea pe b[iat la psaltul de la biserica Ador-
48
G. C[linescu
49
50
G. C[linescu
51
52
G. C[linescu
53
54
G. C[linescu
55
Mogorogea, G`tlan numit la =coal[ Zaharia Simionescu, Nic[ O=lobanu, Ion +tef[nescu-Creang[, un Nic-a lui Constantin a Cosmei =i
probabil =i Tr[snea, adic[ to\i tovar[=ii din Humule=ti. Pe deasupra,
mai =edea acolo un mo= Bodr`ng[, care pentru pu\in[ plat[ ]n natur[
f[cea unele treburi prin cas[ =i c`nta din fluier. Creang[ mai vorbe=te
de un Davidic[, fl[c[u de munte cu barba ]n furculi\[ =i favorite, =i
de un Mir[u\[ din Grum[ze=ti, f[r[ s[ arate dac[ =i ace=tia dormeau
la aceea=i gazd[. |in`nd seam[ de mul\imea g[zdui\ilor, de lutul de
pe jos, de mirosul de piel[rie =i de ghete puse s[ se usuce pe cuptor,
se poate ]nchipui c[ teologii no=tri tr[iau ca ni=te vite. Se ]nc[lzeau =i
m`ncau contribuind cu r`ndul la gospod[ria ob=teasc[, =i, cum unii
erau zg`rci\i =i al\ii lacomi, se iveau discordii. Abuz`nd de bun[voin\a
unei frumoase cr`=m[ri\e, ]n dugheana c[reia f[ceau adesea chef, tinerii furluau alimente, ascunz`ndu-le prin s`n =i prin turetcile cizmelor. O=lobanu, t`n[r de vigoare herculean[, f[cu o prinsoare cu un
\[ran, ]n urma c[reia ]i lu[ de poman[ un car ]ntreg de lemne. Acestea sunt purt[rile unor feciori de \[ran s[n[to=i =i pu=i pe dr[covenii,
nicidecum st[rile de spirit ale unor candida\i din voca\ie la cariera
ecleziastic[. Nici preo\ii cu care aveau de-a face tinerii nu erau mai
ascetici. Dac[ economul Conta juca stos, un pop[ b[tr`n, Bulig[, ]=i
punea poalele anteriului ]n br`u =i juca de-i p[l[l[iau pletele. Ca s[
scape de tovar[=ii prea m`nc[cio=i, Zaharia cu c`\iva ai lui puser[ ]n
func\ie po=tele, glum[ hazlie ]n Amintiri prin darul povestitorului,
dar hot[r`t vulgar[. Cu un chibrit se d[dea foc unor foi de h`rtie
lipite cu seu =i v`r`te ]ntre degetele celui adormit. Unii se mutar[,
al\ii mai r[maser[. Mogorogea ]=i ]nvelea noaptea picioarele ]n m`necile cont[=ului. Din pricina unor ghete f[cute de Pav[l acestuia se isc[
o astfel de ceart[ urmat[ de stric[ciune, ]nc`t Pav[l d[du pe to\i
dasc[lii afar[, =i ace=tia se mutar[ la un fierar, peste drum. F[lticenii
nu-s departe de T`rgul-Neam\. Toamna =i pe iarn[, =i f[r[ ]ndoial[ ]n
vremea s[rb[torilor Cr[ciunului, Creang[ =i cu humule=tenii lui se
repezeau acas[, pornind c[tre sear[ =i c[l[torind noaptea pe lun[.
Umblau pe la cl[ci dup[ fete, care nu-i priveau cu ochi r[i, fiind ei
56
G. C[linescu
57
58
G. C[linescu
nu putur[ dormi, nici =edea mult din pricina \`n\arilor. Relele vie\ii
de c`mpie se ar[tar[ muntenilor ]n toat[ goliciunea, =i Luca Mo=neagu
n-avu dec`t dispre\ pentru cei din vale =i dorin\a de a se ]ntoarce c`t
mai repede cu zmeii ]n mun\ii cu izvoare reci. Pornir[ deci ]nainte
de ivirea zorilor =i o luar[ spre Ruginoasa, ]ntov[r[=indu-se cu ni=te
c[r[u=i de =indril[ de frica \iganilor l[ie\i. La T`rgul-Frumos ]=i potolesc foamea cu harbuji, iar la Podul Leloaiei, acum Podul-Iloaiei, fac
un nou popas. Zmeii osteniser[ detot, =i c[l[torii mergeau mai mult
pe jos, ]n batjocura drume\ilor. La bariera P[curarilor, la care ajunser[
c[tre asfin\it, un fl[c[uan glume\ ]i ]nt`mpin[ cu ironii ustur[toare:
Mo=ule, ie sama de \ine bine telegarii ceia, s[ nu ieie v`nt; c[
Ia=ul ista-i mare, =i Doamne fere=te, s[ nu faci vreo primejdie!...
De ru=ine, viitorii seminari=ti se ascund sub un \ol, iar mo= Luca,
jignit, ]mproa=c[ pe glume\ cu ]njur[turi colorate cu elemente biblice. Ajung noaptea ]n ceairul Socolei, =i aici o priveli=te curioas[ li se
]nf[\i=eaz[ ochilor. D[sc[lime de prin toate jude\ele de la catihe\ii
desfiin\a\i, p[rin\i, preo\i =i \[rani, lume tot b[rboas[, =edea ]ngr[m[dit[ pe iarb[ ]n a=teptarea zilei urm[toare.
59
60
G. C[linescu
61
62
G. C[linescu
spre jum[tatea veacului, alung`nd din ce ]n ce mai mult nota oriental[ =i ad`ncind cosmopolitismul. C`nd, cu vreo trei ani ]nainte de
desc[lecarea lui Creang[ la Ia=i, Saint-Marc Girardin vizita principatele, el r[m`nea uimit de luxul nebun trec`nd ]n carete pe uli\e de
sat, de saloanele ]n care toat[ lumea vorbea fran\uze=te =i ]n care
numai robii \igani, tologi\i pe jos, prin anticamere, aminteau francezului c[ se afl[ l`ng[ Bahlui.
Descinderea lui Creang[ ]n v`rst[ de 15 ani (dac[ s-a n[scut ]n
1839) la Ia=i ]n 1855, sub domnia lui Grigore Alexandru Ghica =i pu\in
dup[ ocupa\ia ruseasc[ \arist[, propagatoare de joc de c[r\i =i
frivolit[\i, are valoarea unui simbol. Dac[ el ar fi avut de atunci inten\ii
literare, e foarte probabil c[, \[ran, n-ar fi avut cui s[ le ]mp[rt[=easc[.
De fapt, el nu tr[gea ]n ora=, ci ]ntr-o lume cu totul exterioar[, printre d[sc[limea =i popimea de origine s[teasc[. Ora=ul nu-l va fi cunoscut de aproape dec`t ]n partea \[r[neasc[ cu cr`=me =i ciubotari ca
la F[lticeni. Popimea era incult[, iar c[lug[rimea, ]n mare parte, grecizant[. T`n[rul seminarist n-ar fi putut s[ se apropie nu numai de
boierimea grandioas[ =i fran\uzit[, dar nici m[car de scriitorii vremii,
pe care nici nu se =tie de i-a cunoscut m[car din auzite. Russo, Negruzzi, Alecsandri, de=i mari cultivatori ai geniului popular, erau boieri,
tr[ind ]n sfera lor, f[r[ contact real cu clasa de jos. Folclorismul cam
]ng`mfat al lui Alecsandri este una din acele nobile condescinderi aristocratice, de soiul filantropiei doamnelor, care, departe de a fraterniza cu fiin\ele ocrotite, \in s[ accentueze ordinea nemi=cat[ a societ[\ii. La Ia=i mai exista o clas[, a profesorimii, alc[tuit[ mai ales din
ardeleni, dar aceasta se ]ndrepta spre clasa de sus, =i un Maiorescu,
peste c`\iva ani, sare de-a dreptul din \[r[nime, peste d[sc[litul tat[lui,
]n sfera marilor saloane =i a partidei aristocratice. A=adar, Creang[
nu avea s[ g[seasc[ ]n Ia=i nimic din ceea ce convenea spiritului =i
demnit[\ii lui de \[ran, =i e de b[nuit c[ ochii lui au fost ironici pentru ceea ce vedeau de departe. A=a-zisa modestie, ironica protestare de prostie, de \[r[nie, umilirea sarcastic[ ]n fa\a boierilor
trebuie s[-=i aib[ ]nceputul ]n ace=ti ani (25, 111, 204).
63
64
G. C[linescu
65
66
G. C[linescu
67
jbei, el devine propriu-zis un ora= de prip[=i\i, ]n care c`\iva intelectuali r[t[ci\i mai ]ncearc[, nu f[r[ izb`nd[, continuarea unei tradi\ii.
Clericul Creang[ se re]ntorcea la Ia=i tocmai ]n clipa ]n care ]ncepea
era profesorilor =i a noii burghezii liberale. Acum un \[ran ca el ]=i
g[se=te ]n ora= semeni printre popi, ]nv[\[tori, profesori, =i s[lile de
curs deschise oricui \in locul saloanelor ]n care n-ar fi putut intra. }nscrierile lui pe la felurite =coli vin =i dintr-o pl[cere de cet[\ean de clas[
nou[ de a intra pestetot, de a se sim\i om. C`nd via\a politic[ a noului
principat se va ]ncepe aici aprins[, Creang[ va fi ]nt`lnit prin s[lile de
]ntruniri, vorb[re\ =i mu=c[tor =i fire=te =i, ]n tab[ra liberal[. Anecdota
spune c[ preotul Ivanciu, care-l cuno=tea, ]nt`lnindu-l ]ntr-o zi, i-ar fi
zis:
M[i b[iete, nu-i p[cat de tinere\ele tale s[ umbli a=a teleleu?...
Mai bine te-ai ]nsura =i-ai intra ]n r`ndul oamenilor.
Creang[ m[rturisind c[ n-are bani, p[rintele Ivanciu ]i puse un
pitac de zece parale ]n palm[. Juc`nd mai departe gluma preotului,
clericul, =ugub[\, scuip[ ]n moned[ ]n chip de afacere bun[, o puse
]n pung[ =i zise hot[r`t:
Noroc s[ dea Dumnezeu, p[rinte, de-acu m[ ]nsor!
Hai cu mine ]n pe\it! ar fi zis p[rintele apuc`ndu-l pe Creang[
de m`n[ (6).
Aceast[ bufonerie era un chip al popii Ivanciu de a ]mp[rt[=i
t`n[rului c[-i g[sise o fat[, pe care poate ]nsu=i Creang[ pusese s[ i-o
caute, a=a cum se obi=nuie=te. Ald[ma=ul pe care-l b[ur[ ]nainte de a
se ]nf[\i=a viitorului socru dovede=te c[ afacerea fusese ]ncheiat[ prin
vorb[. Socrul era p[rintele Grigoriu de la biserica Patruzeci de Sfin\i,
iar viitoarea mireas[, o feti\[ de 1415 ani, care nu se =tie cum era,
dac[ pl[cu sau nu clericului blond. Oricum, din ]nclina\ie n-o lua,
fiindc[ motivul de c[petenie al c[s[toriei era ]ndeplinirea formalit[\ii
premerg[toare hirotonisirii. Ca s[ par[ mai serios, Creang[ ]=i sporise
v`rsta cu un an sau cu mai mul\i, zic`ndu-se de 23 ani. Clericul pl[cu
]n orice caz economului Ioan Grigoriu, care era =i v[duv =i voia s[
scape de-o grij[ (200). Autoritatea bisericeasc[ d[du peciul, adic[
68
G. C[linescu
69
70
G. C[linescu
vedere, este un lucru ce poate n-a fost, dar care n-ar fi de mirare.
Creang[ mai \inea ]n chip deosebit =i la familie, =i nu mai poate fi
]ndoial[ c[ =i-a purtat potcapul nou prin Humule=ti, spre bucuria
Smarandei, prin Pipirig, =i pestetot unde avea rubedenii, inaugur`nd cu
jovialitatea-i cunoscut[ noua existen\[ =i chefuind cu tovar[=ii din sat.
De noua lui stare Creang[ nu fu mul\umit ]nc[ de la ]nceput, fiindc[-l vedem mi=c`ndu-se ca s[ scape din ea. O ceart[ se isc[ cu
socrul, care, zicea ginerele g`lcevos, nu-i d[ ]ntre\inerea pe un an,
cum a f[g[duit, l-a f[cut surugiu, r`nda=, a ]ncercat s[-l sugrume.
Dicasteria, c[tre care f[cu pl`ngere, l-ar fi \inut arestuit. }n fine, socru =i
ginere se ]mp[car[. Peste un an, la 19 decembrie 1860, diaconi\a d[dea
na=tere unui b[iat, Constantin. Starea de diacon era precar[, =i Creang[
se va fi g`ndit s[-=i gr[beasc[ ]naintarea, ]nscriindu-se la Facultatea de
teologie, care, ]n urma unui raport al lui Kog[lniceanu, se deschisese cu
mare solemnitate la 26 octombrie 1860. }n anul =colar 18611862
Creang[ este printre cei 14 studen\i care frecventeaz[ facultatea ]mpreun[ cu Gh. Ien[chescu, Gh. Posa, G. Erbiceanu =i al\ii (72). }=i d[duse
v`rsta de 24 de ani, n[scut, prin urmare, cam prin 1836.
Facultatea n-a mers bine =i dup[ ]nc[ un an de t`njal[, pe care nu
l-a mai urmat Creang[, se desfiin\eaz[. Creang[ se ar[ta oricum
nehot[r`t ]n determinarea viitorului. }n septembrie 1858 se ]nscrisese la =coala preparandal[ (179), f[r[ a o urma ]ns[, desigur din
lips[ de mijloace. }n a=teptarea g[sirii unei neveste, ]=i cump[rase ]n
ianuarie 1859 un Abcdaire pour la jeunesse =i o Mic[ gramatic[
francez[ (234). S[ se cultive? Nu prea. Creang[ nu ]nv[\a nimic f[r[
scop. Probabil ]n vederea continu[rii ]n alt chip a studiilor, a d[rii
unor examene. }n 1862 frunz[rise c[r\ile destul, =i, ]nc`ntat de ini\iere,
isc[lea ]n glum[ Le diacre Creangue (225). Se poate crede c[ diaconul,
de=tept, a priceput at`t din manualele lui c`t s[-l ajute ]n restul vie\ii
la dezlegarea unor r`nduri fran\uze=ti, dar, ]n ciuda tuturor gramaticilor =i manualelor de conversa\ie franceze =i germane, nu e cu putin\[
s[ fi ajuns la gustarea limbii franceze de vreme ce n-avea c[r\i
71
72
G. C[linescu
t`n[rul diacon ]=i puse fr`u gurii =i r[bd[ pe socru. Dup[ alte =tiri,
]nc[ din iunie 1864 se afla la Golia, venit acolo poate din toamna lui
1863. De acolo, p`n[ ]n 1866, a trecut ]n alt[ parte (236). Dar c[ nu
suferea pe socru, se vedea dintr-aceea c[, pe dat[ ce ]mprejur[rile ]i
]ng[duie, fuge iar la B[rboiu. }mprejur[rile acelea sunt u=or de ghicit. La 8 octombrie 1863 Titu Maiorescu fusese numit director al =colii
preparandale ]n locul lui Anton Velini, sub direc\ia c[ruia =coala
ajunsese a nu mai atrage dec[t trei concuren\i. De aceea cursurile
]ncepur[ abia la 8 ianuarie 1864, c`nd se prezentar[ 23 de concuren\i,
dintre care numai unul se retrase. Printre ei se aflau Ion Creang[ =i
Gh. Ien[chescu.
CUPRINS
74
G. C[linescu
75
era programul, dar pentru ni=te feciori de \[ran de soiul lui Tr[snea
el era destul de greu, =i Creang[ ar fi m[rturisit c[ la ]nceput nu prea
]n\elegea bine (217). A trebuit r[bdare mult[ din partea lui Maiorescu =i limpeziciunea ce-i era caracteristic[ pentru a introduce pe ni=te
absolven\i de =coal[ primar[ ]n tainele psihologiei =i ale pedagogiei.
De fapt, preparanzii n-aveau =tiin\[ mul\umitoare de carte =i nu =tiau
s[ se exprime cum trebuie, =i silin\a directorului merse mai ales ]n
aceast[ direc\ie. Institutul, c[ruia Maiorescu ]i propunea numele de
+coala normal[ Vasilian[ de la Trei Ierarhi din Ia=i, se afla ]n ograda
vestitei biserici din Strada Mare. O zvelt[ clopotni\[ cu ceas se afla
atunci ]n poart[, sem[n`nd cu turnul Goliei, av`nd adic[ bolt[ jos,
dou[ ]nalte r`nduri sprijinite pe fal=i pila=tri =i false coloane, ]n sf`r=it,
un al treilea r`nd mai scurt, acoperit cu o c[ciul[ de tabl[ ]n stil baroc lipovenesc. La dreapta clopotni\ei, cum intrai din strad[, era internatul =colii pentru cei care veneau din provincie =i a c[rui mobil[
se compunea sub Velini din paturi de fier, cu saltele de paie, mese de
tei de un cot p[trat, scaune f[r[ sp[tare, =fe=nic de alam[ =i patru
lighene de lut cu ibricele lor. }n acest internat rustic Creang[ n-a stat,
el, care avea locuin\[ =i nevast[. }n ograda bisericii se afla totodat[ =i
=coala primar[ de la Trei Ierarhi, a c[rei clas[ I avea trei sec\iuni.
Maiorescu g[si nimerit s[-=i fac[ din ea o =coal[ de aplica\ie, =i astfel
preparanzii, spre a se deprinde cu predarea, fur[ ]ns[rcina\i s[ \in[
disciplina =colarilor ]n cele =ase clase =i s[ asiste la lec\ii. Deosebit de
aceasta, spre a-i deda la scris =i la limpedea exprimare, directorul oblig[ pe preparanzi s[ redacteze acas[ observ[rile pedagogice f[cute
la curs asupra regulilor gramaticale. Directorul lua apoi aceste compuneri, le critica sub raportul stilului =i al ortografiei =i le ]napoia
]ndreptate. El st[ruia asupra bunei g`ndiri, a ordinii ]n caiet, a ortografiei. Ca s[ deprind[ pe viitorii ]nv[\[tori cu buna citire =i cu analizarea pe loc a ortografiei, directorul le f[cea o or[ pe s[pt[m`n[
dictando la tabl[ =i-i punea s[ recite fabule. Astfel a urmat p`n[-n
var[ Creang[, fiind =colar ]n zilele de lucru =i slujitor al bisericii duminica. }nv[\[m`ntul lui Maiorescu se potrivea cu firea lui =i trebuie s[-
76
G. C[linescu
77
78
G. C[linescu
mi=cat =i ru=inat, nu fu ]n stare s[ scoat[ o vorb[ de mul\umire, ci numai se repezi s[ s[rute m`na binef[c[torului. Maiorescu, z[d[rnicind
gestul umilitor, str`nse m`na diaconului cu vreo patru ani mai v`rstnic
=i-i zise:
Las, du-te de f[ =coal[ cu copiii, dar vezi s[-i faci s[ te iubeasc[:
s[ fii drept cu d`n=ii! (217).
Lucru ciudat, un Ion Creang[ solicita la 29 decembrie 1864 comitetului de instruc\ie public[ s[-l prenumere printre concuren\ii clasei
anteiu de la Bolgrad. }ns[ trebuie s[ fie Ion, fiul lui Gheorghe
Creang[ (236).
Prea bogat nu era diaconul, care avea nevast[ =i copil de patru
ani de hr[nit. Se ajuta ]ns[ cu locuin\a de la B[rboiu, unde nu primea alt[ remunera\ie. Iat[ ]ns[ c[ postul de diacon se suprim[ =i
Creang[ este alungat la Sf. Gheorghe 1865 din locuin\[. Unul din
c`nt[re\ii bisericii ]i arunc[ lucrurile afar[ din cas[, f[r[ alt[ discu\ie,
semn c[ la B[rboiu diaconul nu se bucura de prea mult[ dragoste.
Nici la socru nu se putea ]napoia din pricina g`lcevii, c[ci nu s-ar
explica altfel disperarea cu care Creang[ cere mitropolitului, cu
lacr[mi, s[ se milostiveasc[ a-l ]ng[dui m[car p`n[ la finele cursului
]nceput la =coala normal[ (194). Acest am[nunt din cerere arat[ la
diacon o aplecare la patetic =i u=oara mistifica\ie ce se va reg[si ]n
toate h`rtiile lui c[tre autorit[\i. Sf`r=irea cursului era indiferent[ ]n
cauz[, de vreme ce Creang[ fusese numit de c`teva luni institutor cu
leaf[, nemaiav`nd de a=teptat de la =coala normal[ dec`t o diplom[,
iar nicidecum o ]ndreptare a st[rii materiale. Se poate b[nui c[ preo\ii
=i diaconii erau invidio=i pe ace=ti clerici cu dou[ slujbe, dintre care
una laic[, =i c[, deci, c[utau a le face mizerii. Dac[ totu=i un Gh.
Ien[chescu, preot =i el =i institutor, n-a suferit prigonire, asta se
datore=te firii lui lingu=itoare. Creang[ ]=i g[se=te, din fericire,
numaidec`t un loc la biserica Pantelimon, unde se va fi dus s[ se
pl`ng[ de m`r=[venia B[rboienilor, biserica sus-numit[ fiind ceva mai
sus de B[rboiu, pe strada Cucu. Aici a r[mas de la Sf. Gheorghe p`n[
la Sf. Dumitru, lu`nd pe tot acest timp drept leaf[ lei 600. De la Sf.
79
Dumitru, ap[r`nd la biserica Pantelimon alt diacon, urmeaz[ c[ diaconul nostru pleac[ =i de aici. Nu ]ns[ ]n starea de a r[m`ne pe drumuri. S[r[cia este o no\iune foarte relativ[, =i pentru feciorul de \[ran
care dormise ]mpreun[ cu alte vreo opt fiin\e ]ntr-un bordei de o singur[ ]nc[pere, leafa de ]nv[\[tor, la care se ad[uga oarecare c`=tig
din diaconie, nu era un lucru prost. Era =i el, ca orice institutor, un
om cu via\a asigurat[, ]n forma moderat[ ]n care o ]n\elegea. Dimpotriv[, premierea la =coala normal[, diaconia =i institutoratul ]n Ia=i
]nsemnau pentru feciorul lui +tefan a Petrei din Humule=ti izb`nda
neg`ndit[. De aceea ]n toat[ aceast[ epoc[ el e un om vesel, f[r[
ast`mp[r, mu=c[tor =i chiar col\os, plin de sentimentul valorii sale.
Creang[ este acum un mo= Ion Roat[ t`n[r, ]ncredin\at c[ are un rol
de jucat ]n via\a noului stat, b[nuielnic ]mpotriva boierilor, un om
care se face a nu pricepe =i-=i ]nsu=e=te vorbele mojic, ghiorlan =i
dobitoc cu o umilin\[ fals[, ]n care se ascunde ironia =i ]ncredin\area
c[ numai el, ca \[ran, e de=tept. Era, dup[ amintirea contemporanilor,
un t`n[r zdrav[n, b[lan, cu obrajii rumeni =i ochi sc`nteietori, iar
hainele preo\e=ti, cele de =ieac cafeniu, ce le purta, ]l ar[ta nalt =i
chipe= (23). }n anul al doilea de =coal[ normal[ Creang[ nu mai avu
dec`t =ase colegi, printre care =i Gh. Ien[chescu, deoarece preparanzii ceilal\i, fiind numi\i ]nv[\[tori pe la \ar[, nu mai putur[ =i desigur
nici nu mai vrur[ s[ urmeze a=a de ]naltele pentru ei ]nv[\[turi. Maiorescu sporise num[rul profesorilor, dar el ]nsu=i fusese suspendat din
noiembrie 1864 p`n[ ]n mai 1865 pentru ]nvinuiri ridicole. Aceast[
epoc[ este de altfel caracterizat[ printr-o persecutare din motive politice a celor mai de seam[ oameni de cultur[, c[rora legile nu le dau
]nc[ nici o stabilitate. Maiorescu, Eminescu, Creang[ sunt victimele
cele mai ilustre ale unei mentalit[\i nefericite. Maiorescu nu fusese
deci ]n m[sur[ de a \ine ]ntregul lui curs pedagogic. }n schimb, Ion
Bumb[cil[ f[cu p`n[ ]n ianuarie lec\ii de =tiin\e naturale =i aritmetic[, urmat apoi de +tefan Possescu. Un Soueris, maestru de scrim[,
d[du lec\ii de gimnastic[ =i +tefan Vasilian pred[ muzica ]n locul lui
Burada (179). Clasa se ]nchise la 6 iunie 1865 (18), Creang[ ie=ind
80
G. C[linescu
]n ordinea clasifica\iei iar[=i ]nt`iul (179) ]n urma exemenului general \inut ]n ziua de 10 iunie. }ntreb[rile la care fusese supus priveau
materii variate, precum religia, pedagogia, gramatica rom`n[, aritmetica, cosmografia, fizica, muzica vocal[, caligrafia. La toate diaconul
fu g[sit eminent =i tot eminente ]i fur[ socotite aptitudinea pedagogic[ =i purtarea. Atestatul, semnat de Titu Maiorescu, ]i fu eliberat abia
la 15/27 iunie 1866 c`nd se aprob[ de c[tre minister formularul propus de director (181). La 10 iunie 1865, Creang[ putea dar s[ se
simt[ lini=tit. Avea o slujb[ care-i pl[cea =i cele mai ]nalte titluri trebuitoare pentru ea. Pentru greut[\ile lui familiale, leafa singur[ de institutor nu era deajuns. Nevasta era t`n[r[, or[=eanc[, ]ntr-o urbe unde
se f[cea pe atunci ]nc[ mult lux. Rudele lui Creang[ ar fi socotit-o
lene=[ =i u=uratic[ (234), de=i pentru ni=te \[r[nci trudite dintr-un sat
]n care femeia e de diminea\a p`n[-n noaptea la treburi, o fat[ de la
ora= nu e niciodat[ vrednic[ at`ta vreme c`t nu toarce, nu \ese =i nu
face alivenci ]n cuptor. Creang[ ]nsu=i foarte humule=tean =i \in`nd
tare mult la rudele lui, nu putea s[-=i iubeasc[ nevasta de ora= ori s[
se poarte cu ea ]n chipul cuvenit. Ideile lui sunt s[n[toase: nevasta
trebuie s[ vad[ de cas[, s[ creasc[ copilul, s[ stea deoparte. }nfl[c[rat
de pedagogia lui Maiorescu, diaconul ]ncepe a-=i cre=te =i copilul dup[
toate regulile. E iute la m`nie, chiar b[t[u= la =coal[, =i, omul fiind
acela=i pretutindeni, putem ghici c[ or[=eniile Ilenei i-au displ[cut.
}n vara anului 1865 pare s[ se fi petrecut un lucru de natur[ s[ strice
lini=tea ]n cas[. Acum Smaranda e moart[ =i ea, nu se =tie dac[ ]n
chiar acest an sau mai ]nainte. Creang[ se simte ]ndatorat s[-=i
ocroteasc[ familia. Cererea de acte de na=tere pentru Teodor, Ileana
=i Zahei (190) d[ a ]n\elege c[ pe ace=tia ]i luase cu el la Ia=i, s[-i
creasc[ =i s[-i ]mping[ ]n via\[. Zahei era fl[c[u de vreo 22 de ani =i=i va fi f[cut vreun rost mai repede, Ileana avea numai =apte ani =i
Teodor vreo nou[, deci trebuiau \inu\i ]n cas[. Faptul c[ Zahei se va
a=eza la Ia=i, iar Ileana va sta ca t`n[r[ fat[ tot pe l`ng[ frate-s[u,
]mbr[c`nd ve=minte or[=ene=ti, e un semn c[ au fost adu=i ]nc[ de
copii la ora=. De-au stat ]ntruna ]n casa lui Creang[, sau numai din
81
82
G. C[linescu
83
84
G. C[linescu
85
86
G. C[linescu
87
88
G. C[linescu
89
p[rintelui O=lobanu ]mpotriva boaitelor f[\arnice este =i a sa proprie. Totu=i, nu e dovedit c[ Ileana =i-a ]n=elat propriu-zis so\ul =i c[
n-ar fi vorba de o ]nchipuire geloas[ a diaconului b[nuitor, ]nt[r`tat
de surorile sale, la care se ducea f[r[ a lua =i pe nevast[, care i-a zis
c[ nu merge. Asta trebuie s[ fi jignit pe Creang[ ca o insult[ adus[
\[r[niei sale, =i la ]ntoarcere f[cu scandal, motivat sau nu, c[ nevasta
ar fi abuzat de ]ncrederea lui. El ]mp[r\[=ea filozofia lui mo= Nichifor Co\cariul c[ femeia neb[tut[ e ca moara neferecat[, =i f[r[ ]ndoial[ c[ voi s[-=i ferece muierea nelalocul ei, cum f[ceau gospodarii la
Humule=ti. Ileana, s[tul[ de diacon, \inu mor\i= s[ plece. Un preot,
Ilie Grigoriu, poate rud[ cu socrul, fu chemat s[-i ]mpace, de unde
reiese c[ purtarea nu fusese chiar a=a de grav[ =i c[ so\ul ]nsu=i vedea neajunsul desp[r\irii. Ileana, ]ns[, zise c[ nu voie=te s[ mai tr[iasc[
cu diaconul nici o zi. +i cu acestea p[r[si casa pentru totdeauna,
spre ciuda lui Creang[, care socoti asta drept cea mai grav[ insult[
(189). Judec`nd drept, chiar f[r[ a cunoa=te purt[rile Ilenei, este
hot[r`t c[ Creang[ n-a fost iubit de nevast[, care, dac[ l-a ]n=elat
cumva, a f[cut aceasta cu cugetul cel mai onest. Feti\a de 15 ani devenit[ femeia t`n[r[ de 22 de ani se g[si ]n fa\a unui om vesel, slobod la gur[ =i la purt[ri, ]ns[ aprins la m`nie, ]nc[p[\`nat ]n ideile
lui, de mentalitate \[r[neasc[, hot[r`t s[ pun[ r`nduial[ ]n familie
d[sc[le=te, lovindu-=i copilul cu palma peste gur[ la vreo necuviin\[
=i prin urmare cru\`nd tot at`t de pu\in femeia, pe care n-o credea
superioar[ b[rbatului. Creang[ fu fericit c`nd, redevenit \[ran, ]=i lu[
o \iitoare din prostime, pe care o \inu cum se \in femeile, la dep[rtare,
=i-o b[tu ]n lege c`nd crezu c[ se cuvine (234). Diaconul era totodat[ umbl[tor dup[ femei, precum ]l =tim ]nc[ din epoca f[lticenean[,
=i se pretinde chiar c[ o maic[ Evlampia sau Evghenia i-ar fi n[scut
un b[iat Valeriu, mort apoi la v`rsta de 15 ani (234). O anecdot[ cu
variante spune c[ Ion Creang[ =i cu Ien[chescu ar fi z[rit la Piatra
sau la Ia=i (95, 84) o evreic[ frumoas[ ]n u=a unei dughene =i c[
Creang[ ar fi invitat pe Ien[chescu s[ pun[ un semn pentru reg[sirea
fetei. Semnul pus fugi =i evreica nu mai fu g[sit[, fiindc[ semnul lui
90
G. C[linescu
V. DIACONUL R{ZVR{TIT
CUPRINS
92
G. C[linescu
93
dea gre=elile unii altora (47). Dac[ nu era ateu, nu era totu=i nici
mistic, fiindc[ \[ranul ]n genere este ]ndoit asupra descinderii pe
p[m`nt a dumnezeirii =i nu amestec[ cerul cu biserica. Dumnezeu,
acolo unde este, cite=te ]n inimile drep\ilor =i nu os`nde=te un om
numai fiindc[ nu merge la biseric[, de dragul popii. Popa-i cu patru
ochi. Popa are picioare de cal, gur[ de lup, obraz de scoar\[ =i
p`ntece de iap[. Popa are m`n[ de luat, nu de dat. Creang[ venea
de la Humule=ti cu un dispre\ de \[ran care munce=te fa\[ de preotul
care str`nge. Desp[r\irea de Ileana ]l f[cu du=man =i pe popi, =i pe
c[lug[ri. De fapt, clerul ]nalt era ]nc[ de origine greceasc[, precum
era egumenul de la Golia, =i ]n ura diaconului intra =i xenofobia sa.
Critica lui Creang[ se ]ndrept[ numai asupra formelor care sunt
de=arte atunci c`nd nu se \in de bunul-sim\. }ntruc`t lan\ul de aur =i
crucea scump[ sunt mai bine v[zute de Dumnezeu dec`t crucea de
lemn =i sfoara de c`nep[ ale p[rintelui Duhu? Biserica s-a ]n\epenit
]n forme goale. Se poate b[nui c[ frecventarea cursurilor =i prelegilor
lui Maiorescu, care ]n 1867 \inuse c`teva prelec\iuni populare, ]ntre
altele despre budism, sucise pu\in capul diaconului, ]mping`ndu-l spre
concep\ia unui Dumnezeu pentru to\i, acela=i ]n varietatea de forme
indiferente ]n sine. Atunci, fire=te, toate tradi\iile bisericii sunt eresuri f[r[ nici un con\inut. Ce-i pas[ lui Dumnezeu dac[ m[n`nci post
ori nu, atunci c`nd natura omului cere nutriment? Deci Creang[,
spune anecdota, m`nc[ odat[ ]n chip demonstrativ pasc[ =i cozonaci
]n Vinerea Mare =i puse s[-i fiarb[ o ulcic[ de fasole ]n ziua de Pa=ti.
Pe la ]nceputul anului 1868 se d[deau la Teatrul Na\ional reprezenta\ii rom`ne=ti cu piese ca Descoperirea Americei =i Istoria fiilor lui
Eduard, de form[ melodramatic[, ]ns[ cu nimic scandalos ]n cuprins.
Teatrul, g`ndi diaconul, este oper[ de cultur[, oper[ folositoare, de
vreme ce afli ]nt`mpl[ri din istorie. +i se duse la Descoperirea Americei, tr[g`nd dup[ sine, probabil, =i pe Gh. Folescu, de la biserica Goliei. }n aceea=i stare de spirit =i poate ]nvoi\i cu Creang[, merser[ la
teatru economii Ioan Pompilian de la Metocul Maicilor, Vasile Pompilian de la Sf. Spiridon =i Alex. Ionescu de la Sf. Ilie. Gh. Ien[chescu,
94
G. C[linescu
95
96
G. C[linescu
97
sericii rom`ne, Creang[ puse m`na plin de ciud[ pe o pu=c[ (de unde
se vede c[ v`na haiduce=te pe la Humule=ti, c`nd nu era ]n calea superiorilor, de=i fiu-s[u pretindea mai t`rziu c[ diaconul preg[tise odat[
pu=ca s[ se omoare pentru cutare ms. 3.757, ff. 10 12), se
repezi pe u=[ afar[ =i o desc[rc[ ]n p`cla de ciori. Tocmai atunci p[=ea
]n ograda bisericii protopopul, care, descoperind ]n Nembrodul cu
halat pe diacon, zise uimit:
Dar bine, diacone, unde s-a mai v[zut fa\[ bisericeasc[
umbl`nd cu pu=ca?
Creang[ r[spunse iar ]n stilul lui Nastratin:
D-apoi eu nu-s judan, cinstite p[rinte, s[ m[ tem de pu=c[! (6).
Poate c[ isprava cinegetic[ n-ar fi ajuns la urechile lui Calinic, dac[
Curierul de Ia=i, prin pana nu se =tie c[rui r[uvoitor, du=man politic
desigur, n-ar fi divulgat-o sub titlul Tragerea la \int[ =i v`natul la p[s[ri
]n mijlocul ora=ului (200). Mitropolitul, citind articolul, ]ng[lbene=te
ca de o mare primejdie amenin\`nd biserica =i d[ la 6 mai protoiereului C. Bu\ureanu ]ns[rcinarea de a cerceta grabnic cazul. Protoiereul se ]nf[\i=[ diaconului =i-l ]ntreb[ dac[ a tras cu pu=ca, iar diaconul r[spunse f[r[ codire c[ a tras ]ntr-adev[r cu pu=ca, ceea ce
trebuie s[ fi ]ncurcat pe sfin\ia-sa. Desigur c[ =i acum Creang[ str`nse
]n logica lui sarcastic[ mintea simpl[ a protoiereului, cer`ndu-i
instruc\iuni asupra chipului celui mai nimerit =i mai potrivit canoanelor
de a sc[pa turlele unei biserici de necuviin\a ciorilor. Afacerea era
absurd[ =i ridicol[, =i lumea trebuie s[ fi f[cut haz mare, spre
satisfac\ia lui Creang[. Mitropolitul care sc[pase de pu=c[ ]n polobocul oferit de Creang[, neput`nd ]ncadra ]n canoane acest caz
neprev[zut, dup[ o scurt[ oprire de la serviciul divin, ]l iert[ din nou.
Popa Sm`nt`n[, limbut, umplu probabil ora=ul cu povestea v`n[torii
de ciori =i a ]nfund[rii mitropolitului ]n chestia mergerii la teatru,
repet`nd, ne putem ]nchipui, prietenilor vorbele de duh spuse protopopului. Totu=i, se d[du oarecum pe brazd[, ca s[ nu piard[ leafa de
diacon ori locuin\a, de vreme ce r[mase la Golia ]nc[ trei ani.
98
G. C[linescu
99
100
G. C[linescu
101
102
G. C[linescu
103
104
G. C[linescu
105
106
G. C[linescu
107
108
G. C[linescu
109
110
G. C[linescu
111
112
G. C[linescu
113
114
G. C[linescu
115
CUPRINS
117
Titu Maiorescu =tiau, unii, abia citi =i scrie, ]nc`t directorul se v[zuse
silit a le preda ad`ncile =tiin\e ale gramaticii, ortografiei =i celor patru
opera\iuni. Cu simplificarea ortografiei rom`ne, cu venirea ]n ]nv[\[m`nt a unor profesori mai preg[ti\i, precum =i datorit[ ]nr`uririi Ardealului, care avea un ]nv[\[m`nt mai ]naintat, se introduse ]n =coal[
metoda scriptoleg[, aceea prin care cititul se-nva\[ odat[ cu scrisul.
A=a predau acum fo=tii elevi ai lui Maiorescu, ]ns[ n-aveau abecedare. Un abecedar scriptologic, compilat dup[ manuale str[ine, d[duse
la iveal[ ]n 1864 un evreu Schwartz, care se g`ndise la copiii de la
=colile confesionale evreie=ti. Metoda Cursului de scriere =i citire i se
p[ruse chiar lui Maiorescu escelent[, numai c[ M. Schwartz nu =tia
bine rom`ne=te. D-lui zicea Maiorescu a f[cut tot ce a putut,
dar tot ce a putut d-lui ]nc[ nu este suficient (9). De fapt, Schwartz
fusese la Maiorescu pentru ]ndreptarea manualului ]n privin\a limbii,
acesta ]l trimisese la Darzeu, institutor mai cult, ]ns[ manualul nu se
alesese cu nici o ]mbun[t[\ire, pentru c[ probabil institutorii rom`ni
socoteau c[ nu se cade cu nici un chip s[ lase pe un evreu s[ se amestece, unde credeau f[r[ dreptate ei, nu-i este locul. Rom`neasca bietului evreu este jalnic[: mama dete mie p`ne, m`nca mult[ chin[,
vara e verde, zise c[ el c[zu din zi ]n zi, ho\ul a h[\uit calul,
Domnul face mil[ de noi, juna trebuie s[ se ]nve\e, c`nt[ hor[,
servule dute sus, junima ]=i bate joc (11, 203). }nc[ din primii ani
de ]nv[\[m`nt Creang[ ]ncepu s[ str`ng[ material ]n vederea unui
manual pe care g[si cu cale s[-l fac[ ]n unire cu al\ii, ca s[-l poat[
r[sp`ndi mai bine, =i dup[ trei ani de institutorat se a=ez[ la treab[.
Str`nse abecedare ardelene=ti =i str[ine, =i, ca s[ le poat[ citi, ]ncepu
chiar s[ ia lec\ii de limba francez[ de la colegul I. A. Darzeu. Dar se
plictisi cur`nd =i se ]ncredin\[ probabil c[ pentru o treab[ a=a de simpl[ ca ]nv[\area scrierii =i cititului ajunge o minte dreapt[ =i o bun[
st[p`nire a limbii na\ionale. Pe am`ndou[ socotea c[ le are cu prisosin\[. Amintirile prietenilor despre aceast[ parte a activit[\ii povestitorului privesc o epoc[ mai lung[, deoarece Creang[ =i-a muncit
mereu c[r\ile, pref[c`ndu-le, corect`ndu-le. Omul fiind acela=i
118
G. C[linescu
119
120
G. C[linescu
precum stilul ]nsu=i din coresponden\[ st[ m[rturie, Creang[ nu primea nici pedanteria vorbirii care fuge ]n mod artificial de orice ]nnoire.
Spre a dovedi comicul purismului, va fi spus aceast[ alt[ anecdot[
filologic[: Pe l`ng[ Humule=ti, o poseseri\[ bogat[ =i fudul[ primea
]ntr-o zi musafiri de la t`rg. Oaspe\ii l[udar[ cafeaua. Atunci ea le
povesti r[ul pe care ]l tr[sese cu o slug[ c[reia ]i d[dea mereu cafeaua
]n foc, ]nc`t r[m`nea f[r[ spum[, =i care aducea musafirilor ulcicu\ile
f[r[ t[lgira=e. Prin urmare (aceasta se ar[ta a fi morala), nu se cade
a ]nl[tura nici vocabule curente ca cea=c[, farfurioar[, caimac, atunci
c`nd claritatea vorbirii le cere (106). Deosebit de vocabular, ]l preocupa pe Creang[ alunecarea lesnicioas[ a frazei, caden\a ei. Fraza
era citit[ =i r[scitit[, spre a se surprinde punctele de poticnire ori de
]ntunecare. Preocuparea de muzicalitate poate s[ par[ uimitoare la
un \[ran. F[r[ ]ndoial[ c[ la mijloc este ]n r`ndul ]nt`i o voca\ie fireasc[ de mare prozator. }ns[ povestitorul trebuie s[ fi descoperit =i
vreo lumin[ teoretic[ pe undeva, de pild[, ]n observa\iile de stilistic[
ale lui Maiorescu. Dealtfel, ca diacon, avea urechea plin[ de ritmica
frazei de Scriptur[. Oric`t[ alterare am g[si ]n amintirile rotunjite
ale contemporanilor, este una care ne ]nf[\i=eaz[ un Creang[, autor,
foarte probabil. Creang[ alc[tuie=te o carte de citire ]mpreun[ cu
R[ceanu =i Grigorescu, =i ca s[ fie mai lini=ti\i, fiind var[, merg la
Ungheni. Este de fa\[ =i Ien[chescu, cel nelipsit. Acolo, ]ntr-o odaie
goal[, ]n jurul unei mese de brad, ]ncepe =edin\a. Creang[ scoate dintr-un
ghiozdan =col[resc manuscrisele sale, pline de =ters[turi.
Ei zice Creang[, a=ez`ndu-se pe scaun la mas[ haide
s[-ncepem. Cetesc deodat[, pe urm[ or mai ceti =i al\ii.
Creang[ deschide un caiet (din }nv[\[toriul copiilor, 1871).
To\i ceilal\i s-a=eaz[ pe scaune s[ asculte cititul =i s[ discute unde
o fi nevoie.
Creang[ ]=i face cruce =i ]ncepe:
Doamne ajut[! Titlu: Inul =i c[me=a. Asculta\i?
Da, ascult[m, zi-i.
Ei, Inul =i c[me=a... Din in ca =i din c`nep[ tot p`nz[ se face...
A!... stai, cum vine aice: Din in ca =i din c`nep[ tot p`nz[ se face?...
121
Cum vi se pare vou[?! Ian asculta\i: Din in ca =i din c`nep[, tot p`nz[
se face?... Din in ca =i din c`nep[, tot p`nz[ se face?... Din in ca =i din
c`nep[... Din in?... Din in?... din in ca =i din c`nep[?... din c`nep[...
Din in ca =i din c`nep[, tot p`nz[ se face...
Ei, dar d[-o dracului zice C. Grigorescu ce tot o fr[m`n\i
=i-o ]nv`rte=ti at`ta?!...
Ei, asculta\i cum vine, zice Creang[. Din in ca =i din c`nep[, tot
p`nz[ se face...
Ei, cum vine, cum vine!... dac-o tot suce=ti acolo... adaug[ C.
Grigorescu.
Ei, las[-l, s[ vad[ cum vine, zice preotul Ien[chescu, sco\`nd
portabacul, s[-=i fac[ o \igar[.
Creang[ ]=i pune m`inile la urechi =i cete=te ]nainte, cu diferite
]ntreruperi =i diferite accentu[ri de cuvinte: Din in ca =i din c`nep[
tot p`nz[ se face...
Preotul Ien[chescu, cu chipul lui de Crist cam blond, =ade la cap[tul
mesei spre st`nga, cu cotul st`ng pe mas[, =i ]=i fumeaz[ lini=tit \igara. C. Grigorescu, ro=covan, cam m[runt, dar bine legat, chiar cam
gras, se scoal[ de pe scaun, ]=i trece de vreo c`teva ori m`na prin p[r,
d[ de vreo dou[ ori din cap la dreapta =i la st`nga, ca =i cum ar fi voit
s[-=i dezmor\easc[ g`tul, apoi s-apuc[ de f[cut \igar[.
R[ceanu, cam sp`n la fa\[, =ade p`n-acum cu coatele pe genunchi
=i cu b[rbia rezemat[ ]n m`ini, ]n palme =i se uit[ ]n p[m`nt.
Creang[, cu m`inile la urechi, ]i d[-nainte: Din in ca =i din c`nep[
tot p`nz[ se face.
Stau a=a o bucat[, poate vrun sfert de or[, apoi R[ceanu se scoal[
=i iese afar[.
C. Grigorescu se ridic[ =i el =i iese dup[ R[ceanu. Preotul Ien[chescu
se uit[ dup[ Grigorescu, mai st[ o bucat[, =i haide, iese =i el afar[.
Prietenii ]=i pierd vremea prin sat p`n[ seara, uit`ndu-=i de
Creang[. C`nd se-ntorc, autorul, ]nd`rjit, =edea tot la mas[ =i scanda:
Din in ca =i din c`nep[, tot p`nz[ se face. (217)
Propozi\iunea nu se afl[ ]n dialogul Inul =i c[me=a, =i inten\ia de
caricatur[ a anecdotei este ]nvederat[. }ns[ prietenii povesteau asta
122
G. C[linescu
123
124
G. C[linescu
Ci sburlit[ =i-ntristat[,
Fl[m`nd[ ca vai de ea,
Pe la drum m`ncarea-=i cat[,
Nimeni nu-ngrijesc de ea!
125
126
G. C[linescu
127
128
G. C[linescu
129
lovit unui b[iat =i d[du mingii o lovitur[ zdrav[n[. Mingea zbur[ departe, ]ns[ c[zu ]n m`inile unuia din b[ie\i.
}i un cuc, ]i un cuc! strigar[ atunci copiii ]n limba specialit[\ii.
Creang[ examin[ serios situa\ia =i, d`ndu-se deoparte spre a se
a=eza pe iarb[ zise:
Apoi de acum ne-au scos din b[taie! (201)
Dup[ un ceas de joac[, diaconul ]=i v`ra copiii ]n clas[, ]i punea s[
spun[ rug[ciunea, ]mpreun[ cu el, desigur, =i apoi le da drumul
milit[re=te ]n =iruri de c`te doi, cu porunca de a se p[stra r`nduiala
aceasta c`t mai departe ]n ora=. Dup[ un astfel de ]nceput de =coal[,
copiii erau nu se poate mai bucuro=i =i dup[ amiaz[ veneau cu toat[
voio=ia. Acum Creang[ sta iar de vorb[, ]ntreb`ndu-i am[nun\it cu m[i
\`c[ ]n sus, m[i \`c[ ]n jos cum ]i cheam[: Care le e numele de botez?
Dar cel dup[ tat[, ori dup[ mam[? Cum se nume=te t`rgul? Pe cine au
ca vecini? Astfel de ]ntreb[ri u=oare lini=tea pe toat[ lumea asupra firii
=colii =i d[dea oricui sentimentul c[ =tie ceva. Ceasului de convorbire
]ntre copii =i institutor ]i urma iar[=i un ceas de recrea\ie, dup[ care
afar[, ori ]n clas[, Creang[ f[cea cu copiii pu\in[ gimnastic[. O ]nv[\ase
de la Soueris ori de la altcineva, fapt este c[ institutorul era foarte
m`ndru de aceast[ noutate. P[rintele Vasile Grigorescu, fostul lui catihet supleant la F[lticeni, vizit`ndu-l la =coala din P[curari, r[mase mirat de ceea ce nu mai v[zuse ]n nici o =coal[, anume, de gimnastica
m`inilor pe care o f[cu Creang[ cu copiii la sf`r=itul unei ore (68).
A doua zi institutorul intra ]n miezul lucrurilor, dar f[r[ nici o carte,
c[ut`nd numai s[ ]ndrepte aten\ia copiilor spre fiin\e =i lucruri,
f[c`ndu-i s[ le observe bine =i s[ le deosebeasc[. }ntreb[rile, ]n duhul
Pov[\uitorului, pe care le punea ca s[ ajung[ pe calea socratic[ la
definirea no\iunilor erau hazlii, ba chiar pu\in cam n[stru=nice. Astfel de ]ntreb[ri trebuie s[ fi st`rnit ]n clas[ un chicot necurmat, dac[
cumva le-a pus:
V[zut-a-\i m`\[? ]ntreba, de pild[, Creang[.
Am v[zut m`\[! r[spundea acela pe care se oprise degetul in-
130
G. C[linescu
stitutorului.
C`te picioare are m`\a?
M`\a are patru picioare.
C`te urechi are m`\a?
R`sete ]n clas[.
M`\a are dou[ urechi.
C`te cozi are m`\a?
Alt chicot =i r[spuns biruitor:
M`\a are o coad[.
C`\i ochi are m`\a?
M`\a are doi ochi.
C`te aripi are m`\a?
R`sete clocotitoare.
M`\a n-are aripi.
Dar pene are m`\a?
M`\a n-are pene.
Ce are m`\a ]n loc de pene?
M`\a are p[r.
M`\a m[n`nc[ f`n?
M`\a nu m[n`nc[ f`n.
Ce m[n`nc[ m`\a?
M`\a m[n`nc[ =oareci, vr[bii, lapte, pe=te, p`ne, carne, sl[nin[ etc.
Ce be m`\a?
M`\a be ap[.
Unde-i place ei s[ doarm[?
M`\ei ]i place sa doarm[ pe cotru\[.
Ce treab[ face m`\a?
M`\a prinde =oareci.
Poate m`\a cotcod[ci?
M`\a nu poate cotcod[ci.
Poate m`\a zbura?
M`\a nu poate zbura.
Pentru ce?
131
+i dialogul acesta, cam bufon, mergea mai departe p`n[ ce institutorul se ]ncredin\a c[ =colarii s-au obi=nuit s[ observe un obiect pe
toate fe\ele. Pe urm[ c[uta s-ajung[ la defini\ie.
Colo, la u=[, este un loc, ]n fundul clasei ]nc[ este un loc; ]n
pod ]nc[ este un loc. Poate m`\a merge singur[ de la un loc la alt loc?
M`\a poate merge domnule r[spundeau copiii din loc ]n
loc.
Creang[ lua atunci cea mai solemn[ min[:
Acum \ine\i minte! Cine poate merge singur de la un loc la alt
se nume=te fiin\[. (246)
C`nd venea chestia scrierii =i citirii, care se ]nva\au ]mpreun[,
Creang[ punea pe copii s[-=i linieze pl[cile cu un cui, liniind =i el
tabela clasei. Le ar[ta cum s[ \in[ ]n m`n[ condeiul =i-i ]nv[\a s[ fac[
tot felul de semne, linii orizontale, verticale, piezi=e, ]ncovoiate. }ncerca s[ se l[mureasc[ cu copiii, prin ]ntreb[ri, asupra sunetelor dintrun cuv`nt bun[oar[ orez, =i c`nd credea c[ lucrul e ]n\eles, scotea la
tabel[ un b[ie\a= =i-i poruncea s[ scrie:
Ie crid[ =i f[ o linie ]ntoars[ spre st`nga, de sus ]n jos, ]ntre
cele dou[ linii din mijloc de la cap[tul de jos al acesteia du una ]ntoars[
spre dreapta =-o une=te la cap[tul de sus cu cealalt[. Eac[. Aceasta e
semnul sau litera pentru sunetul o.
Copiii trebuiau s[ fac[ =i ei, cum puteau, litera pe pl[ci. Ca s[ fac[
semnele mai simpatice copiilor =i ora mai h[zoas[, Creang[ botezase
fiecare liter[ cu o porecl[, ]nc`t copilului de la tabl[ ]i zicea a=a:
M[i \`c[, ian f[ la tabl[ pe cracanatu (M); ian f[ pe b`rd[`h][nosu (B); pe ghebosu (G): pe covrigu(O)!(6)
Metoda socratic[ ]=i are ]ns[ surprizele ei. Ame\i\i de u=urin\a
]ntreb[rilor =i pierz`nd, cum se ]nt`mpl[, drumul urm[rit de institutor, copiii ajungeau s[ pun[ ]ntreb[ri ori s[ dea r[spunsuri
neprev[zute.
Dimitriule ]ntreb[ Creang[ odat[ la lec\ia despre persoana
verbelor ce face m[mu\[-ta?
Mama coase c[me=i pentru mine, domnule.
132
G. C[linescu
133
teresul copiilor treaz. Mai mult dec`t pedagogie, este aici o pl[cere
de a spune =i o nevinovat[ de=ert[ciune. Mai toate pove=tile tip[rite
Creang[ le-a citit copiilor ]n clas[. Sim\ea nevoia unui public, =i desigur
c[-=i zicea c[ nimeni mai mult dec`t un copil nu e ]n stare de a-=i da
seama de valoarea unui basm. Copiii ]i ghiciser[ sl[biciunea =i, ca s[
scape de lec\ie, ]i d[deau ghes s[ le povesteasc[, ceea ce Creang[
f[cea dup[ ce gusta din plin voluptatea de a se l[sa rugat.
O poveste, dom Creang[... strigau copiii. O poveste!... O poveste!
Iar cu pove=ti... trece timpul...
V[ rug[m, dom Creang[, o poveste!
Creang[ se pref[cea sc`rbit de lipsa lui de autoritate:
V-am deprins cu pove=tile estea, =i n-apuci una... dou[, dom
Creang[, o poveste, =i iar poveste. (20)
Sau: Bat[-v-ar p`rdalnica, m[i b[ie\i, s[ v[ bat[; da ce socoti\i
voi, c[ eu ]s sac f[r[ fund de pove=ti? C[ dintr-un sac cu f[in[, dac[
iei =i tot iei mereu, de la o vreme se m`ntuie f[ina: da voi a=tepta\i
pesemne ca din sacul meu s[ nu se mai m`ntuie pove=tile? Face\i =i
voi cum f[cea odat[ un om...(223)
+i cu chipul acesta Creang[ spunea povestea. Pentru el =coala este
o petrecere, un loc de dezl[n\uire a limbu\iei lui grase, o rememorare a copil[riei lui din Humule=ti, care este partea cea mai bogat[ a
vie\ii sale, peste care, fire simpl[, nu poate trece. }n clas[ e dasc[l =i
]n acela=i timp =colar =i, cum e greu s[ te amesteci ]n via\a copiilor
f[r[ s[ st`rne=ti uimire =i g[l[gie, Creang[ g[se=te pricini, simul`nd
necesitatea pedagogic[. Ni=te copii se dau iarna cu s[niu\a pe lunecu=ul r`pei de la Sc[ricica. Institutorul fierbe de dorul de a luneca =i el
pe sanie. Dup[ pu\in[ codire, ]=i arunc[ o ca\aveic[ ]n spinare =i-=i
]ndeas[ c[ciula pe cap, iese afar[, opre=te s[niu\a de la coad[ =i apoi,
a=ez`ndu-se pe ea, ]=i d[ v`nt copil[re=te, vestind d[sc[le=te c[ vrea
s[-nve\e pe muco=i cum trebuie s[ c`rmeasc[ cu piciorul sania la
cotitur[ (214). Ca s[-=i fac[ cheful de a spune o ur[tur[ ca la
Humule=ti, Creang[ ]nchipuie o lec\ie de lectur[ demonstrativ[. El
avea s[ citeasc[ urarea, =i copiii, ca s[ se-n\eleag[ rostul Plugu=orului,
numai strig[tura. Deci Creang[ zise cu tot av`ntul din tinere\e (89):
134
G. C[linescu
Iar copiii din clas[, fermeca\i de iluzia ur[turii adev[rate, strigar[ din tot pieptul:
H[i! H[i!
135
(117). Institutorul e totodat[ plin de grija s[n[t[\ii copiilor, nu departe de naiva credulitate:
Vasiliu ]ntreab[ el atunci de ce n-ai venit ieri la =coal[?
}s bolnav, dom Creang[! r[spunde copilul, spun`nd adev[rul
ori mai degrab[ exager`nd.
Da ce ai, copile?
Junghiu, dom Creang[... iac[ aici (=i Vasiliu arat[ locul cu
m`na). C`nd m-apuc[, nici c[ mai pot r[sufla.
Iracu de mine... te-ai r[cit... ea s[ vii la mine... \i-oi da eu ceva,
c[-\i trece ]ndat[.
}n aceste ape, c`nd e mul\umit de =colari, Creang[ ]i s[rut[ pe
obraz (116) =i le d[ mici daruri, acadele, nuc[ de cocos (23), ou[
ro=ii (211). L[s`nd la o parte orice disciplin[, devine sentimental ca
un p[rinte.
Pascule, dragu mo=ucului, vin[ fugu\a ]ncoace, s[ te pupe
t[tuca; vin[ fugu\a, Pascule... Na, Pascule, du-te =i tu la cofet[rie =i
cump[r[ acadele!
+i institutorul ia de subsuori pe copil, ]l suie pe catedr[, ]i neteze=te
p[rul =i apoi ]l s[rut[ cu mari \oc[ituri pe am`ndoi obrajii.
}n toane rele, Creang[ ordona deodat[ scoaterea batistelor (13,201).
Scoate\i batistele! tuna el, =terg`ndu-=i ]nsu=i fruntea ]mbrobonat[ de sudoare c-o mare basma ro=ie popeasc[, =i ]ntr-o t[cere
]nghe\at[ cincizeci de m`ini ridicau ]n sus tot at`tea flamuri.
Domnul d[dea apoi sentin\a pentru cei ce n-aveau batist[:
Monitorul s[-i ]nsemne =i s[ le ia c[ciulile: or sta aici la mas[.
Drept pedepse, Creang[ aplic[ falanga greceasc[ (23), m`nuie=te
pe Sf`ntul Nicolai (201), bate la palm[ cu degetul (211), a=az[ pe
vinova\i ]n genunchi pe gr[un\e (23) =i-i pune sa fac[ cruci =i m[t[nii
(23), iar c`nd e m`nios le pu=c[ o sf`nt[ de b[taie care ]ngroze=te
pe cei de fa\[. Dojenit de normali=tii care asist[ la lec\iile lui, el pare
a se umili =i a pune totul pe socoteala m`niei:
Pesemne, m[i b[ie\i, ce crede\i, c[ nu pricep at`ta lucru. Da
ia, natura mea cea tic[loas[! a=a-s pornit eu din fire, f[r[ judecat[,
136
G. C[linescu
VII. }N |IC{U
CUPRINS
138
G. C[linescu
139
140
G. C[linescu
141
Acum Creang[, redevenit \[ran, ]ncepu s[-=i tr[iasc[ via\a a=a cum
o ]n\elegea el. Odat[ cu bojdeuca ]=i lu[ =i o \iitoare, pe care o f[cu
proprietar[, cump[r`nd la 25 iunie 1879 casa de la Maria +tef[niuCiogolea cu u=oara ap[sare a unui bezm[n c[tre biserica Buna Vestire,
pe o anume Tinca Vartic, fat[ din prostime, care pare s[ fi avut nu
mai mult de 19-20 de ani. C[ va fi fost dintre frumu=ele ori de=teapt[
=i cu haz la vorb[, este cu putin\[. Cu des[v`r=ire sigur este c[ \[\aca
era =i ea fiic[ din popor, f[r[ nici o cultur[ =i probabil =i f[r[ =tiin\[
de carte, cu nici o b[nuial[ de ce poate cuprinde mintea unui om pe
deasupra sferei ei. Ea nu v[zu ]n Creang[ dec`t un om cu care
tr[ie=ti, =i dac[ la ]nceput, diaconul fiind ]nsurat, nu era drept s[
pretind[ cununie, mai apoi nunta i se p[ru de prisos, deoarece la \ar[
concubinajul este r[sp`ndit, socotindu-se ca o c[snicie foarte legal[,
dar f[r[ cununie, ]n care uniunea aproape animal[ nu e lipsit[ totu=i
de statornicie =i nu e privit[ cu dispre\ de ceilal\i. Lui Creang[ fata ]i
pl[cu =i poate c[, av`nd-o pe ea ]n vedere, f[cu pe scoar\a c[r\ii =tiuta ]nsemnare: Ast[zi, 16 ianuariu 1872, s-a ]nt`mplatu unu pl[cutu
accident pentru mine. S-ar p[rea totu=i c[ abia dup[ oarecare vreme
diaconul cuceri pe frumoasa din |ic[u =i-o aduse ]n cas[ (225). Dac[
prietenii, vorbind de Tinca, o vor numi femeie, ori menajer[, dup[
cum cerea ging[=ia fa\[ de Creang[, pu\in ]ncurcat fa\[ de preten\iile
de la ora=, =i vor observa c[ \[\aca sta tot ascuns[ =i ferit[ de b[rba\i,
aceasta nu ]nseamn[ c[ povestitorul avu vreodat[ no\iunea subtil[
de menajer[. Pentru el Tinca fu o \iitoare, adic[ un soi de nevast[
f[r[ binecuv`ntare religioas[, c[reia ]i cerea =i-i d[dea ce se cuvenea
]n adev[rata via\[ s[n[toas[, f[r[ fumuri. }i cerea s[ se \ie cu el, s[-l
spele, s[-l coase, s[-i g[teasc[ bucate, s[-i ]ngrijeasc[ copilul =i s[-=i
vad[ de treburile ei; ]i d[dea culcu=, m`ncare =i-i pu=ca din c`nd ]n
c`nd o b[taie sor[ cu moartea, ca s[ se =tie c[ femeia neb[tut[ e ca
moara neferecat[. El ]i zice nu f[r[ considera\ie Tinco, iar ]n scrisori,
de ochii lumii, Domni=oara Tinca. Familia ]ns[ =tiind cum stau lucrurile, =i mai obi=nuit[ cu acest fel de trai, ]i zic cu mult respect \[\ac[,
duduc[, ori chiar Ecaterina Creang[ (200). Cu Tinca diaconul de-
142
G. C[linescu
143
\ar[ fu dus[ p`n[ ]n cele din urm[ am[nunte. Slobod ]n c[ma=a lui
de p`nz[ desf[cut[ pe pieptul p[ros, Creang[ se urc[ la pr`nz ]n pat,
se chince=te pe el =i, rezemat cu spatele de o pern[ la perete, trage
l`ng[ el o m[su\[ scund[ cu trei picioare, din acelea pe care \[ranii
r[stoarn[ m[m[liga, =i m[n`nc[ acolo singur, f[r[ muiere, slujit numai de ea, a=a cum se =i cuvine, =i frecat de m`\ii s[i, care trec pe sub
mas[ =i-l g`dil[ pe la nas cu cozile (217). Ozana fu ]nchipuit[ printrun pu\ cu ap[ rece. Lipsea numai =tioalna ]n care se sc[lda la
Humule=ti. Fu =i aceasta ]nf[ptuit[ ]n chipul unei putine puse ]n cerdacul de dindos, ]n care Creang[ intr[ gol, =ez`nd pe un sc[una= =i
scriind ceasuri ]ntregi pe o sc`ndur[ pus[ deasupra (234). }n lipsa
nisipului cald, care cur[\[ epiderma, Creang[ ]=i alina m`nc[rimea
pielii sale cu ajutorul unei lop[\ele de lemn crestate, f[cut[ anume
pentru sc[rpinare (29). }=i f[cu ve=minte t[iate, ce-i drept, ora=ene=te,
nefiind chip altfel, dar din =eiac aspru m`n[stiresc, din sumani de
noaten adus de pe la Neam\, croi\i larg, ca trupul s[ fie ]n voie. Pe
cap ]=i puse iarna c[ciul[ brum[rie, iar vara p[l[rie larg[, ]n picioare
ciubote trainice, cu tureatc[ lung[, =i pe deasupra, neav`nd ]ncotro,
iarna, palton tivit cu =iret verde. }n m`n[ lu[ un baston gros, noduros, mai pu\in ca s[ fie asemeni cu al\ii, c`t ]n amintirea b[\ului cu
care ]mpungea c`inii =i ]ndemna vitele (223, 68). Pentru a avea spre
sear[ sentimentul c[ el din cerdac m`na turmele care treceau pe dealul
Ciricului =i ca s[ se simt[ acolo sub bolta de stele ca la st`n[ la V[ratec
ori prin p[r\ile Bistri\ei, c`nta dintr-un fluier de lemn (172).
Dar m[i ales ]ncepu s[ m[n`nce. Dup[ ce-=i puse, ca +tefan a Petrei,
curechi ]n putin[ =i mu=chi afumat de porc ]n podul =indrilit al casei,
m`nca bucate humule=tene, ]ns[ mai ales sarmale =i pl[cinte cu poalele-n br`u f[cute cu julf[ (84). H`lpavul care ]n sat f[cea ochi dulci
fetelor fecioare, ]nveselindu-le cu din\i de fasole =i barb[ de l`n[, spre
a le m`nca purceii frip\i =i alivencile, m`nca asemeni unui lup fl[m`nd.
Spre a se deosebi de f`rlifu=ii de pe la t`rguri, crescu\i ]n bumbac,
ca adev[rat rom`na= face ispr[vi nemaiauzite, de basm, care-i
d[dur[ o faim[ de Fl[m`nzil[. Nu-=i pierde vremea cu z[moreal[.
El nu se-ncurc[, asemeni boierilor sfriji\i, rup`nd cu degetele-i groase
144
G. C[linescu
145
146
G. C[linescu
147
148
G. C[linescu
149
150
G. C[linescu
soane, este sigur c[ lui Creang[ ]i veni o parte bun[. }n afar[ de acest
c`=tig =i de salariul de institutor, el trebui s[ aib[ de asemeni venitul
cuvenit de la debitul de tutun, care-i apar\inea, de=i pe m`inile lui
Zahei, pentru c[ Creang[ nu era om s[ renun\e la toate drepturile ]n
favoarea fratelui. |in`nd seam[ =i de faptul c[, de bine, de r[u, avea
cas[ proprie, Creang[ a fost un institutor cu stare. Copil, prieteni ]l
]ndeamn[ totdeauna la felurite cheltuieli, f[r[ s[ se-ntrebe dac[ are
bani sau nu, =tiind c[ are. Cei apropia\i de el, care-i =tiu bine rosturile, ca tipograful Ioan S. Ionescu =i preotul Gh. Ionescu, ]l socotesc
avar. Creang[ are obiceiul s[ spun[: Cum am fost eu s[rac ieri =i
alalt[ieri =i s[pt[m`na trecut[ =i ]n an =i ]n toat[ via\a, apoi nu am
fost de c`nd sunt (107), dar glume=te, deoarece de la reprimirea ]n
]nv[\[m`nt el n-a putut s[ se afle niciodat[ ]n lips[. Bojdeuca lui
nu e un semn de mizerie, ci de regresiune la sat. C[tre sf`r=itul vie\ii,
mai dedat cu via\a or[=eneasc[ =i ]ncurcat de renumele lui =i n[vala
at`tor tineri ]n b`rlogul s[u, Creang[ ]ncepe a se ru=ina, de=i ]n fundul sufletului nu poate crede cu dinadinsul c[ locuin\a lui are vreun
cusur. Ca un fel de ]ndrept[\ire ]=i descria el bojdeuca lui Maiorescu,
simul`nd umilin\a =i s[r[cia:
}n bojdeuca, unde locuiesc eu, dorm afar[ =i pe vremea asta, ]n
18 spre 19 septemvrie. De ve\i avea r[bdare, c[ bun[tate totdauna
a\i avut, ve\i ]ntreba poate, unde-i bojdeuca mea? V[ voi r[spunde
respectuos; ]n mahalaua |ic[u, ce-i mai zic =i Valea Pl`ngerii, strada
|ic[ul-de-Sus no. 4 (dac[ se mai poate numi strad[ o huidicioar[ dosnic[, plin[ de noroi p`n[ la genunchi c`nd sunt ploi mari =i ]ndelungate, zise =i putrede, =i la secet[ geme colbul pe d`nsa). Iar bojdeuca
de c[su\[ ]n care locuiesc eu de vreo 18 ani e de v[l[tuci =i pov`rnit[
spre c[dere pe zi ce merge, de n-ar fi rezemat[ ]n vreo 24 de furci de
stejar, =i acelea putrede. Iarna dorm ]ntr-o od[i\[ toat[ hrentuita, iar
vara ]ntr-un cerd[cel din dos, ]ncep`nd de pe la mai =i sf`r=ind pe la
octombre, c`nd este vremea bun[, cum ]i acum. A=a
m-am deprins. (6).
152
G. C[linescu
153
154
G. C[linescu
155
156
G. C[linescu
157
158
G. C[linescu
rau cr`=mele pe unde era vinul mai bun =i pastrama mai fraged[
=edeau pe lavi\[, ca la sate, sau jos pe iarb[, pun`nd =i c`te un \igan
s[ le zic[, cum c`nta Mihai scripcarul din Humule=ti (62). Ei mergeau dac[ nu la bol\ile lui Amira, la cr`=m[ lui |`ru, ]n T`rgu=or, sau
la chir Costache, ]n Nicolina, unde Creang[ avea gustul s[-=i frig[ singur pastram[ sau carne de porc, ho\e=te, pe c[rbuni pu=i ]ntr-un h`rb
=i apoi s[-i spele s[r[tura d`nd de du=c[ o ulcea de vin. La cr`=me
boiere=ti, precum Caf de Paris, Caf Restaurant de Lafitte, restaurantul Franzos nu mergeau, nefiind acolo c`rna\i cu usturoi =i nici
slobozenia de a sta jos pe rogojini. Chema\i de junimi=ti ]n localuri mai
sub\iri, ei refuzau, dar cu r`sete ]nfundate de ironie. Se mistuiau
c`teodat[ zile ]ntregi, m`n`ndu-se din cr`=m[ ]n cr`=m[ =i ocolind urbea pe dinafara barierelor, lu`nd-o din jos, din =esul Bahluiului, ocolind-o pe la Bariera P[curarilor, urc`nd pe la Copou =i ivindu-se ca
n[lucile colb[ite deasupra Ciricului, de unde se l[sau ]n bojdeuc[ (175).
E foarte cu putin\[ dar ca Eminescu, ]nveselit de comdiile lui
Creang[, s[-l fi ]ndemnat s[ scrie, de nu cumva Creang[ scrisese mai
dinainte o poveste cu g`ndul de a o pune ]n manual, dar f[r[ s[ cread[
c[ ar fi bun[ la ceva.
Scrie, m[i tat[ Iancule, scrie tot ce-ai spus i-ar fi spus Eminescu s-o aud[ =i al\ii, c[ e minunat de bine! Creang[ s-ar fi temut ca
nu cumva sa r`d[ boierii de el (14). }n toamn[, ]ns[, dus de Eminescu, citi la Junimea Soacra cu trei nurori, care =i ap[ru la
l octombrie 1875 ]n Convorbiri literare. Junimea fu ]nc`ntat[. P`n[
atunci folclori=tii societ[\ii erau greoiul Slavici =i Miron Pompiliu. Carp,
Pogor, ca adev[ra\i boieri, ridicau din umeri, Pogor, teribil ]ntotdeauna =i opozi\ionist, ]n fond f[r[ a crede el ]nsu=i ]n ce spunea, \ip`nd:
Ce-mi vorbi\i de poezii populare? Poezie descriptiv[ lipsit[ de
orice sentimente!
Soacra cu trei nurori pl[cu, f[r[ ca totu=i junimi=tii s[-=i fi dat seama ]n ce st[ meritul. }i uimi probabil vocabularul, fiindc[ pe atunci
mi=carea folcloristic[ nu luase ]nc[ ]nceput. Povestea, ]nc[ st`ngace,
era, ca mai toate pove=tile de mai t`rziu ale lui Creang[, o nuvel[ din
159
160
G. C[linescu
tre. Prin califica\ia de poporal cei mai mul\i afectar[ ]ns[ a socoti
produc\ia lui ca de o spe\[ cu totul inferioar[, ori m[car spontan[ =i
primar[, ]n nici o leg[tur[ cu literatura cult[. Dar fostul diacon avea
haz =i-l traser[ de limb[, ceea ce nu era greu, s[-=i dea pe fa\[ repertoriul. Astfel, b[rd[h[nosul Creang[ deveni m[sc[riciul Junimii,
p[pu=eriul, mijloc sigur de a scoate tuturor lacrimi de r`s. Creang[,
vesel =i limbut din fire, nu v[zu nici un fel de ]njosire ]ntr-asta, mai
ales c[ g[si prilejul de a mu=ca ]n pilduri pe cine putu, pricin[ de
alte nepotolite r`suri. Astfel, poporalul Creang[ deveni idolul lui
Pogor, dispre\uitor al poeziei populare ca s[ a\`\e spiritele, dar mare
iubitor de glume. }ncet-]ncet, Creang[ trecu de la scaunul dinspre u=[,
pe care sta smerit, ]n fruntea adun[rii, l[f[indu-se cu toat[ f[ptura-i
groas[ =i mi=c`nd ]ndr[zne\ basmaua-i ro=ie. Acum Pogor ]=i f[cuse
din fostul diacon psaltul glumelor sale. C`nd cineva se preg[tea s[
citeasc[ ceva mai lung, Pogor c`nta preo\e=te:
Acum s[ ascult[m sf. evanghelie a lui Schopenhauer, ori Conta, cetire!
Creang[, serios, r[spundea din col\ul lui cu glas de bas profund:
S[ lu[m amiiinte!
Pace \ie, cetitorule! binecuv`nta Pogor, =i lectura ]ncepea. (167)
Creang[ r`dea plin, hohotitor, cutremur`nd pere\ii. }ncepu s[ fie
trebuitor, c[utat. Junimii ]i pl[ceau lucrurile corosive, adic[ m[sc[ricioase, =i se f[cuse regula c[ ancdota primeaz[, orice lectur[ serioas[ put`nd fi ]ntrerupt[ dac[ se ivea o ancdot[. Caragiani era specializat ]n corosivele de culoare oriental[. Creang[ deveni anecdotistul na\ional. C`nd ap[rea ]n Junimea, era numaidec`t ]ntrebat:
Creang[, ce ne-ai adus pentru ast[-sear[?
El scria greu =i aducea rar. }ns[ numaidec`t ad[uga:
N-am adus nimic, dar dac[ voi\i, v[ spun o anecdot[.
Junimi=tilor le pl[ceau ]ns[ anecdotele corosive =i institutorul mai
]ntreba, cu vorbele p[pu=arilor:
Pe uli\a mare sau pe uli\a mic[? (175)
Cum mai toat[ lumea dorea pe uli\a mare, Creang[ povestea ]n
r`setele celor mul\i =i pudoarea c`torva ca A. Naum versiuni inedite
161
din Mo= Nichifor, Povestea lui Ion cel prost =i alte de acestea, r[mase =i
]n manuscris, dar picate ]n m`inile unui doctor, care v[zu se vede ]n
ele semnele dezechilibrului (225). Totu=i, corosivele au fost, ]n lipsa lui Titu Maiorescu, care nu le gusta, pl[cerea Junimii, =i Eminescu, ]ncurajat, se l[s[ ]n voia acestei nevinovate sl[biciuni de urmele
c[reia foiesc manuscrisele sale, ]n ciuda falselor ru=in[ri ale istoricilor. Creang[ nu punea dealtfel nici o perversitate, fiindc[ poezia
popular[ (expurgat[ de V. Alecsandri) e plin[ de obscenit[\i. Eminescu se va fi convins =i aici, pun`nd fapta ]n acord cu filozofia lui Schopenhauer, c[ spiritele inocente sunt ca florile, lipsite de pudoare. }ns[
Creang[, v[z`nd c[ se face haz de vorbirea lui verde, v`r[ expresia
simpl[ pe unde poate =i nu se sfie=te a zice ]n scrisoare:
Altfel, suntem s[n[to=i: numai caracuda, urgisit[ de soart[, alearg[
=i ea dup[ nevoile ei, mai ca t[unul cu paiul ]n cur (231, III).
Devenit literat, Creang[ intr[ la grijuri mari. Era muncit de sentimentul r[spunderii =i se umplea de toate sudorile c`nd se apuca s[
compun[ ceva. Dac[ era var[, Creang[ se desc[l\a =i se dezbr[ca,
pun`ndu-=i c[me=oiul, sau intra de-a dreptul ]n putina cu ap[, dac[ nu
cumva se-nchidea ]n clasa lui de la =coal[. De obicei, se scoal[ ]n zorii
zilei, pe la patru diminea\a, =i se a=az[ pe nem`ncate la lucru. Scrie cu
condeiul de plumb pe tot felul de petice ori pe coli ]ntregi, =terge, trimite cu semne ]n alt[ parte =i nu sufer[ pe nimeni pe l`ng[ sine. Scriind
povestea Harap Alb, ]n c[ma=a lui =i cu o ca=chet[ pe cap, ]n prim[vara
anului 1877, povestitorul nu =tiu c[ \arul trecuse Prutul, c[ se declarase r[zboiul =i c[ un ofi\er rus, Petru Kuzminschi, despre care scrise
Eminescu ]n Curierul de Ia=i, se sinucisese ]n apropierea chiar a
]mp[ratului (107, 5). C`nd noaptea, t`rziu, Creang[ se treze=te din
canonul lui, se pune pe o m`ncare cr`ncen[ (107). Acum el e preocupat de soiul compunerii, vrea s[ =tie dac[ e bun[ sau nu. Eminescu, c[ruia o cite=te, refuz[ s[-l ]ndrepte. El zice:
Las[, Creang[, ai s[ cite=ti ]n Junimea, tu n-ai nevoie s[ fii
corectat de nimeni! (62)
}ns[ Creang[ =tie c[ orice lucru de isprav[ trebuie dres =i iar dres,
162
G. C[linescu
163
164
G. C[linescu
165
Uite ce. Am scris aice mai pe larg =i mai am[nun\it ce mi-am mai
adus aminte de pe-acas[, din vremea copil[riei. +i dac[ e ceva, a= vrea
s[ le tip[resc; dac[ nu, s[n[tate. Dac[ ar fi dl Maiorescu aice, he-hei,
el de mult mi-ar fi spus curat, pe =leau; dar dac[ nu-i, ce s[ fac?
Cu aceste vorbe, scoate din buzunar un caiet =i ]ncepe s[-mi ceteasc[. Cete=te buc[\i de ici, de colo, de-acas[ de la el, despre prietenul
lui, de p[rintele cutare, despre cum a ]nv[\at el gramatica cu formele
pronumelor: mi-\i-i, ni-vi-li =i altele. Mergeam am`ndoi pe trotuar,
pe strada P[curari, cu umbrelele deschise ]n ploaie, pe la poarta penitenciarului, de la Jockey-Club p`n[ la vale, pe la casele lui Praja.
Noroc c[ ploua =i nu prea era lume pe strad[, s[ se ]mpiedece de
umbrelele noastre. Mergeam am`ndoi, el cetind =i uit`ndu-se din c`nd
]n c`nd la mine, s[ vaz[ dac[ ]l ascult.
Dup[ ce scrisese =i publicase ]n Convorbiri literare cinci pove=ti,
Creang[ ]=i puse ]n cap s[ fac[ o adev[rat[ nuvel[, probabil ]ncredin\at
]n sinea lui c[ va scrie mai bine dec`t at`\ia. Compuse deci Mo= Nichifor Co\cariul, ]n care nu se petrece, din punct de vedere epic, mai
nimic. Un harabagiu pleac[ la drum cu o evreic[ =i popose=te peste
noapte ]ntr-o p[dure, av`nd ni=te stric[ciuni la c[ru\[, at`t =i nimic
mai mult. Toat[ substan\a nuvelei este zugr[virea pe cale dialogic[ a
lui mo= Nichifor. Departe de a fi o compunere poporal[, bucata era
cea dint`i mare nuvel[ rom`neasc[. }ndoit, Creang[ o subintitul[ povestire glumea\[. Fie c[ nuvela cuprindea la ]nceput unele am[nunte
mai corosive (mo= Nichifor fiind un fel de Nastratin al lui Creang[),
fie c[ junimi=tii, a\`\a\i de Eminescu, fur[ sensibili la frumuse\ile compunerii, succesul ]n Junimea fu at`t de mare, ]nc`t Maiorescu, de
la Bucure=ti, curios, ceru la 10 noiembrie 1876 manuscrisul pentru
cinci zile (231, V).) La Bucure=ti se ]ntocmise o alt[ Junime, ]n coresponden\[ cu cea de la Ia=i. Istoria lui Creang[ f[cu =i aci cel mai
mare haz, veselia fiind, pare-se, tot ce se cerea de la un autor poporal (231, V). Junimea din Ia=i hot[r], cum era =i firesc, publicarea ei,
=i Creang[ ceru ]napoi cu mult[ smerire pentru ]ndr[zneal[ manuscri-
166
G. C[linescu
sul, pip[ind opinia lui Maiorescu prin umilin\e pref[cute, sub care se
ghice=te totu=i o con=tiin\[ artistic[ neted[ =i ironic[:
D-voastr[ cred c[ ve\i fi r`s =i de mine =i de d`nsa, =i cu drept
cuv`nt: pentru c[ este e copil[rie, scris[ de un om mai mult b[tr`n
dec`t t`n[r; da bine, da r[u, D-zeu =tie. Eu at`ta =tiu numai c[ am
scris lung, pentru c[ n-am avut timp s[ scriu scurt. Dar ce am scris =i
cum am scris, am scris... (232)
La 29 noiembrie 1876 Maiorescu ]napoia prin Jacques Negruzzi
manuscrisul, mul\umind pentru scrisoarea hazlie (231, I) =i f[r[ a da
deocamdat[ nici o judecat[. Critica urm[ ]ntr-o scrisoare c[tre N. Gane
din 6/18 decembrie 1876, unde, dup[ ce socotea nuvela lui Gane C`nele
B[lan, cu toate rezervele de am[nunt, drept una din cele mai frumoase scrieri, =i admira Strigoii lui Eminescu destul de rece, strecur[ lui
Negruzzi ideea curioas[ c[ nuvela n-ar trebui publicat[:
Mul\umesc ]nc[ o dat[ d-lui Creang[ pentru trimiterea lui Mo=
Nichifor Harabagiul. Ca tot ce scrie Creang[, =i povestea lui mo= Nichifor este foarte interesant[ ]n felul ei =i adev[rat rom`neasc[. Dac[ sar ]nt`mpla s[ o tip[reasc[ Convorbirile (ceea ce ]ns[ eu n-a= face,
fiindc[ istoria prea este din Borta... Cald[, =i atunci ce ar zice duduca de la Vaslui, care =tia poate numai de Borta Rece), atunci sunt
de p[rere s[ se schimbe ceva la ]nceput. Este vorba acolo de un clopot d[ruit =i de Ciub[r-vod[; ceea ce seam[n[ prea mult cu Slavici
Popa Tanda. }ns[ Creang[ este ]nsu=i original =i nu are trebuin\[ de a
imita pe Slavici. +i ]n alt loc mai este o imitare a lui Slavici; e pe
pagina 2-a a manuscrisului trimis mie, sus, unde vorbe=te de iepele
tinere =i albe ale harabagiului =i ]ntrebuin\eaz[ forma stilistic[: iepe,
fiindc[ voia s[ aib[ m`nji; albe, fiindc[ ]i luminau la drum. Aceast[
repetire a adjectivelor cu explic[ri este iar[=i copiat[ din Popa Tanda
(Valea-Sac[, vale, fiindc[... sac[, fiindc[...) (91)
Creang[ care asculta smerit ce-i spuneau al\ii =i se f[cea a privi la
Maiorescu ca la un sf`nt, nu \inu seam[ aproape deloc de observarea
criticului. }n sufletul lui, el era dar ]ncredin\at c[ a scris cum a scris
167
168
G. C[linescu
169
170
G. C[linescu
171
=ez[toare acas[ cu R[ceanu, Ien[chescu, Mi=u Nic=oi =i te-am proclamat cel mai mare orator al nostru; sa tr[ie=ti, c[ci tu faci cinstire E=ului
nostru, oropsit =i blestemat de D-zeu =i de oameni. (234)
Creang[ ajuta la alegeri =i pe ceilal\i junimi=ti, mai pu\in na\ionali=ti, =i ]ntre\inea cu ei o coresponden\[ ermetic[, ]n chip hazliu conspirativ[, ca aceast[ scrisoare c[tre Negruzzi din 6 martie 1877:
Stimabile dle Negruzzi,
Fost-am =i la p.rail... =i la rop, rop... =i s-au prins c[ ]ntru un cuget
vor m[rturisi pentru chir, fiind rasasia\i p`n[-n g`t de frac... +i, c[
pentru chir, hulude\e sunt informa\i =i din partea altora ]n bine.
}ns[ n-ar fi r[u s[ mai bate\i fierul p`n[-i cald, c[ =ti\i cum e lumea la noi. (231, I)
El umbla, pe c`t se vede, s[ fure aleg[torii de la frac\ioni=ti, ]ndeosebi ]nv[\[tori de-ai lui, ca Ropal[ (=i R[ileanu?), =i s[-i ]ndrepte
spre Carp. Acum orice primejdie de persecu\ie i se p[rea ]nl[turat[ =i
se bucura chiar de reputa\ie.
La 8 ianuarie 1875 el cerea din nou definitivarea, care i se d[dea
(8), ]n 1878 era decorat cu Benemerenti clasa a II-a pentru activitatea
didactic[ (89), Alecsandri ]l onora cu ]ncrederea de a-i trimite povestea Cal galben de sub soare, ca s-o transcrie, =i peste c`\iva ani ]i
d[ruia, la cerere, operele complete (4).
Adev[ratul prieten al lui Creang[ r[mase tot Eminescu. Veneau =i
al\ii ]n bojdeuca povestitorului (Conta, Lambrior, Pompiliu, Nica),
poetul ]ns[ tr[gea aici ca ]n edenul lui Euthanasius. Cu mult[ prietenie, Eminescu recomand[ ministerului printr-un raport din 26 mai
1876 Pov[\uitorul la cetire prin scriere, acela care, r[mas f[r[ aprobare, z[cu ]n podul casei lui Ien[chescu. La 14 martie 1876 poetul
\inuse o prelegere public[ despre Influen\a austriac[ asupra rom`nilor
din Principate, pe care Creang[ trebuie s-o fi ascultat-o ca pe o evanghelie, c[ci sub acest titlu oratorul ]=i v[rsa toi n[duful s[u politic =i
172
G. C[linescu
173
175
176
G. C[linescu
177
178
G. C[linescu
179
180
G. C[linescu
181
d[dea (41). Totu=i, cererea lui Creang[ este inoportun[, fiindc[ era
mai ]n m[sur[ el ca fost diacon s[-=i ajute prietenul. El are despre
cei mari concep\ia de atunci a unor oameni din popor, care socotesc c[ un locuitor de la ora= are menirea s[ dea la to\i. At`t de
pu\in s[rac era totu=i Creang[, ]nc`t ]n toamna anului 1881 el =i al\i
opt institutori ]mpreun[ cu I. S. Ionescu, tipograf, cump[rar[ de la
Junimea Tipografia Na\ional[, la care r[mase asociat p`n[ la moarte
(107). E cu putin\[ ca Maiorescu, plictisit de prea desele interveniri
]n favoarea lui Constantin, s[ fi ]ncercat s[ scape delicat de Creang[,
spun`nd c[ nu e acas[ ]ntr-o zi la Bucure=ti, c`nd acesta l-ar fi c[utat
]n alt[ zi dec`t ]n miercurea literar[. Dar se poate s[ fie =i o p[rere a
lui Creang[ c[ Maiorescu era la fereastr[, ori o gre=eal[ din partea
feciorului. Fapt este c[ povestitorul ar fi avut acest sentiment =i ar fi
povestit ]nt`mplarea altora cu lacrimi ]n ochi (89). Unii oameni nu
]n\eleg niciodat[ eticheta =i sunt gata s[ vad[ m`ndrie boiereasc[
acolo unde e numai disciplin[ a vie\ii. Dac[ Creang[ era sup[rat din
pricina lui Costache, nu prea e de crezut c[ v[zu un gest teribil ]n
apelarea la Junimea, de vreme ce =i el ]n\elegea ca cei mari s[ te
ajute b[ne=te c`nd e=ti la ananghie. A=a precum Eminescu ponegrea
pe Maiorescu c`nd era nec[jit, putea s[ fac[ =i Creang[, =i nu trebuie
s[ ne l[s[m deloc ]n=ela\i de formulele sentimentale folosite pe fa\[.
Maiorescu g[se=te purt[rile lui Jacques Negruzzi ordinare, ale lui
Eminescu ordinare =i ale multor altora din cei de aproape la fel.
Creang[ s[rut[ m`na lui Maiorescu =i-i trimite lui Negruzzi =tiri ]ncurajatoare cu privire la alegeri. +i, cu toate astea, cineva crede a-l fi v[zut
chiar ]n anii ace=tia vot`nd nu cu junimi=tii, cum era firesc, ci tot cu
liberalii (217). Sufletul omenesc este complex, =i Creang[ putea s[
aib[ totodat[ slav[ pentru Maiorescu =i oarecare egoism. Dup[ c`teva
luni, prin iunie, Constantin pare potolit de exalt[rile lui, nu f[r[ a
visa s[ fie milionar ca s[ plece la Constantinopol, la Napoli. Deocamdat[, unitatea ]l trimitea ]n Dobrogea pe l`ng[ Babadag. }n septembrie 1881 Creang[ se afl[ iar la Bucure=ti. Se vede c[ cineva l-a sf[tuit
s[ intre ]n spital, fiindc[ se afla atunci ]n Spitalul Br`ncovenesc, unde
182
G. C[linescu
183
184
G. C[linescu
185
186
G. C[linescu
187
188
G. C[linescu
189
190
G. C[linescu
191
192
G. C[linescu
193
X. DU+MANI
CUPRINS
195
binele miere sau orice materii zaharoase. Gre=it[ era, dup[ el,
afirma\ia c[ greierul e lene=, deoarece acum s-ar fi =tiut c[ nici furnicile nu str`ng nimic pentru iarn[, c[z`nd ]n amor\eal[. N[dejde era
ateu =i, ne\in`nd seama de vremuri =i de ]mprejurarea c[ avea de-a
face cu un diacon, c[ =coala se ]ntemeia atunci pe un teism, oric`t de
]mbl`nzit prin =tiin\a experimental[, propozi\ia m`na cea nev[zut[
a lui D-zeu a f[cut s[ r[sar[ plantele! i se p[rea ridicol[. Alte
observa\ii erau mai drepte, dar se scoteau din ele concluzii exagerate. Pentru c[ se spunea gre=it c[ stomacul, ma\ele, maiul =i
r[runchii servesc la mistuire, nesocotindu-se func\ia rinichilor, pentru c[ prin articularea insectelor se ]n\elesese ]mp[r\irea lor ]n trei
p[r\i, cap, piept =i p`ntece, N[dejde striga cu bucuria unui autodidact: Fal=.... Dac[ m-a= apuca s[ fac ciubote, de=i de c`nd sunt nam f[cut o bort[ cu sula, dar cred c[ tot a= face mai bine ciubote
dec`t buc[\ile =tiin\ifice ale dlui autoriu, lumin[toriu al copiilor.
N[dejde ataca numai partea =tiin\ific[, atribuind-o lui R[ceanu =i lui
Grigorescu, l[uda ]ns[ colaborarea lui Creang[ =i ]ndeosebi P[cal[,
Inul =i c[me=a, Acul =i barosul, Jup`nul grieru= (149). Asta m[guli pe
Creang[, care, spre a dovedi c[ ]n fond nu era de alt[ p[rere, public[
]n Contemporanul din 16 decembrie 1881 =i cel din 1 ianuarie 1882
ni=te poezii populare, acelea auzite de la mama B[la=a ]n Spitalul
Br`ncovenesc. }ns[ era ]n joc soarta comercial[ a c[r\ii, c[ci critica
ap[ruse la 15 septembrie, c`nd se-ncep =colile, =i atunci Creang[, ca
mai cu prestigiu =i mai de condei, face chiar ]n Contemporanul (redactorul era om civilizat) o }nt`mpinare la critica domnului I. N[dejde
asupra p[r\ei =tiin\ifice etc. (16 octombrie 1881). R[spunsul e plin de
bun-sim\ =i de duh:
Felicit[m cu pl[cere voin\a ]n bine a domnului I. N[dejde.
}ns[ toat[ furia ursului ]ndreptat[ asupra c`torva albine.
E vorba despre o carte de cetire, c[reia, dac[-i lipse=te perfec\ia,
dup[ ]nsu=i domnia-ta, credem c[ nu i se poate t[g[dui o valoare
relativ[ distinct[, cercet`nd c[r\ile ce figurau =i poate mai figureaz[
]nc[ ]n uzul ]nv[\[m`ntului primar. +i greu este, c[ci multe sudori
196
G. C[linescu
197
198
G. C[linescu
199
200
G. C[linescu
201
202
G. C[linescu
204
G. C[linescu
printr-un r[spuns ce e nu at`t un calambur, c`t un gest verbal, o simbolizare spontan[ a concluziei oric[rei dezbateri. Creang[ e ]ntrebat la
sf`r=itul unui congres dac[ e pentru sau contra.
Apoi eu, domnilor, zise el ]n r`setele tuturor sunt pentru
contra...
El era, eminescian con=tient sau nu, du=man al delibera\iei, c`nd,
]n leg[tur[ tot cu congresul didactic, la un banchet final, scotea ]n
eviden\[ inutilitatea discu\iei:
Aferim! zise el a\i lucrat p`n la genunchiul broa=tei; mai
poftim =i la anul, s[ v[ d[m un banchet la Binder ori la Traian...
c[ la a=a lucru, la o ]nchinare de pahare, tot prinde\i mai mult duh,
dar la prop[=irea ]nv[\[turei... da\i ]nainte ca racul, p`n se sparge-n
fund sacul! (23)
Luat ]n seam[ de lume, Creang[ ]ncepu s[ dea reprezenta\ii de
]n\elepciune =i se obi=nui at`t cu aceast[ falsificare a naturii prin
]ngro=area unei ]nsu=iri, ]nc`t va fi printre oameni un P[cal[ statornic, care nu mai poate ie=i din gesticula\ia tipic[ a rolului s[u simbolic. Era prea =iret spre a nu-=i da seama c[ se admir[ ]n el ingenuitatea.
Atunci ]ncepu a se prosti singur, ]ntinz`nd coarda groas[ a \[r[niei. Principala not[ a \[r[niei f[cute fu greutatea de cap. Creang[, ca opinc[,
nu pricepea ce vorbesc unii boieri =i se c[ina singur de prostie. El juca
rolul lui mo= Ion Roat[. Acestuia boierul ]i explica ]n toate felurile ce
este unirea, =i mo=ul nu ]n\elegea ]n nici un chip, spre dezn[dejdea boierului, care credea serios ]n greutatea de cap a \[ranului.
Mo= Ioane izbucni el ]n cele din urm[ ia spune dumneta
]n legea dumitale, cum ai ]n\eles, cum n-ai ]n\eles, de c`nd se face
at`ta vorb[; s[ auzim =i noi!
D[, cucoane, s[ nu v[ fie cu sup[rare; dar de la vorb[ =i p`n[
la fapt[ este mare deosebire... Dumneavoastr[, ca fiecare boier, numai ne-a\i poruncit s[ aducem bolovanul, dar n-a\i pus um[rul ]mpreun[ cu noi la adus, cum ne spunea\i dinioarea, c[ de-acum to\i au s[
ieie parte la sarcini: de la vl[dic[ p`n[ la opinc[. Bine-ar fi, dac-ar fi
a=a, cucoane, c[ci la r[zboi ]napoi =i la poman[ n[val[, parc[ nu prea
vine la socoteal[...
205
206
G. C[linescu
207
gini. (46)
Tot ce face el trebuie iertat de boieri, ]ng[duit cu bun[voin\[.
Eu, dup[ cum m[ cuno=ti scrie el lui Conta ]n stil nevinovat
parc[ ]nnebunisem de entuziasm. +i de, prost oi fi, dar inim[ mare
am. (134)
Lui Slavici ]i compune un fel de epistol[ de om prost, cu zic[tori,
]n care las[ dinadinsul s[ treac[ c`te o vorb[ tare, fiindc[ a=a vorbesc
pro=tii, care n-au avut de unde ]nv[\a purt[ri mai alese.
Ca fiu din popor, admit ]n totul p[rerile d-voastr[; nu m-am putut opri de a v[rsa lacrimi v[z`nd nenorocirea ce ne amenin\[... Vorba ceea: Capra [a=a =i pe dincolo] =i oaia trage ru=ine; ]ntr-un sat f[r[
c`ni se plimb[ mi=eii f[r[ b[\ etc. (231, III)
La peste dou[zeci de ani de la cunoa=terea lui Titu Maiorescu,
acum c`nd era ]nv[\[tor cu vaz[, autor didactic invidiat, fost membru ]n Consiliul permanent, scriitor notoriu, tradus chiar ]n nem\e=te,
deliciul Junimii, omul respectat p`n[ acolo ]nc`t a i se ]mpinge mediocrul b[iat prin cele mai ]nalte proptele, c`nd ]n sf`r=it putea s[
vorbeasc[ cu Maiorescu ca oamenii, neted =i cu demnitate, Creang[,
care totu=i ]=i botezase un cotoi Titu, se pierdea ]n cele mai bufone
umiliri de om prost de pe la sate (6):
Respectabile =i multiubite d-le Maiorescu,
Dac[ n-a\i r`s de mult de prostia vreunui idiot, de care numai
r[posata junime de la Ia=i se put r`dea mai cu haz, poftim, v[ rog,
de-\i r`de cu hohote de una acum. Dar, v[ rog, multe prostii, =i ]n
vreo dou[-trei r`nduri ]n via\a mea de c`nd am avut norocirea a v[
cunoa=te, chiar grosol[nii am ]ndr[znit a spune fa\[ de d-voastr[, nu
]ns[ din r[utate, ci din prostie; m-a luat gura pe dinainte. C[ci d-ta
nu se poate s[ nu ]n\elegi inima mea. Ierta\i-m[, v[ rog, de toate =i
da\i-mi voie s[ v[ spun =i acuma una.
+i totu=i, omul care ]=i compunea aceast[ figur[ conven\ional[ de
n[t`ng, care n-are nici m[car un vocabular mai c[rtur[resc, mu=ca
208
G. C[linescu
209
v`rst[ cu trei fete. Guraliv din fire, cu familiaritatea oamenilor simpli, care socotesc t[cerea jignitoare. Creang[ ]ntreab[:
}ncotro c[l[tori\i,cuconi\[?
Cucoana ]l m[soar[ de sus p`n[ jos =i nu r[spunde. Era ]n dreptul
ei. Oamenii binecrescu\i nu tulbur[ pe tovar[=ii de c[l[torie ]ncerc`nd
s[ le fac[ cuno=tin\[. Creang[ se simte atins ]n \[r[nia lui =i ]ncepe
s[ spun[ anecdote. El =i cu tovar[=ul r`d cu hohote ostentative. Doamnele nu r`d, =i Creang[ se simte iar[=i atins. +i atunci ]ncep aluziile la
c[l[toarele boieroase, c-ar fi mute, surde, englezoaice, aristocrate, ori
mai degrab[ \[r[nci ]n\olite or[=ene=te (23). Purtarea lui Creang[ este
desigur dintre cele mai nelalocul lor. +i totu=i, ]n acea vreme ]n care
Ia=ul mai p[stra ]nc[ contrastul ]ntre o clas[ cu preten\ii de aristocra\ie
feudal[, intangibil[, ]n care ]ncerca s[ p[trund[ =i micul-burghez, =i
\[r[nimea, care d[dea ]n bun[ parte tagma intelectualilor, sensibilitatea
lui Creang[ poate fi explicabil[. C`nd proasp[tul r[spopit ap[rea la
Junimea, Victor Castano, care pretindea a-l fi adus =i a-l fi v[zut
scuip`nd pe jos, ar fi fost ]nt`mpinat cu ]ntrebarea:
Dar unde l-ai mai g[sit =i pe aista =i l-ai c[rat la noi? (85)
De nu a fost a=a, ]ntrebarea zugr[ve=te m[car starea de spirit a lui
Castano ]nsu=i, asiduu junimist la ]nceput.
Un alt mod al \[r[niei lui Creang[, rezultat pe ]ncetul din succesul
]n societate, este ascunderea statornic[ a judec[\ilor ]n ziceri =i ]n pilde. Creang[ nu mai poate vorbi ca lumea =i nu mai poate exprima nici
o idee de-a dreptul. El ]=i pierde personalitatea de om =i r[m`ne la
aceea proverbial[ de ghidu=ar. Orice scoate din gur[ st`rne=te r`sul,
oriunde merge e a=teptat cu sacul cu minciuni. Este un spectacol.
Omul greu de cap a devenit un ve=nic co\car. C`nd sose=te la Junimea de la Consiliul general al instruc\iunii, unul ]l ]ntreab[, ca s[-l
provoace:
Ei bine, cine mai era pe-acolo? Ce-a\i mai pus la cale?
}n loc s[ r[spund[, Creang[ se refugiaz[ ]ntr-o anecdot[:
Cic[ ]ntr-o duminec[ o cocoan[ =i-a luat fiica =i s-au dus
am`ndou[ la biseric[. }ntorc`ndu-se dup[ slujb[ acas[, a ]nt`lnit-o
alt[ cocoan[, care a-ntrebat-o cine mai era la biseric[. De! a r[spuns
210
G. C[linescu
211
]n mijloc.
Voi p[stra aceast[ fotografie zice unul ca o adev[rat[
icoan[.
Da, bine faci, dragul meu! r[spunde Creang[, s-o p[strezi ca
pe icoana r[stignirii lui Hristos!
Vorbirea ]i este pres[rat[ de zic[tori, cuvinte, rostiri, cimilituri
pe care dealtfel =i le ]nseamn[ pe tot locul. Ca =i eroii pove=tilor lui,
la tot pasul Creang[ are pe limb[ vorba ceea.
Vorba ceea: ziua se teme de bivol =i noaptea ]ncalec[ pe d`nsul.
(225)
Vorba ceea [cimilitura r`mei]: ap[r[-m[ de g[ini, c[ de c`ni nu
m[ tem. (229)
Vorba ceea: capra b... =i oaia trage ru=ine. (231, III)
Vorba ceea: cum =i-o face omul nu i-o face nici dracul. (217)
Zice c[ =oaricele, c`nd nu-ncape-n bort[, ]=i mai leag[ =i-o tidv[
de coad[. A=a =i eu. (217)
C`nd nu e vorba ceea, sunt alte culori \ar[ne=ti:
Te-am a=teptat de Cr[ciun s[ vii, dar... be=teleu, fe=teleu, c[
nu pot striga valeu, =i cuv`ntul s-a dus ca fumul ]n sus =i de venit n-ai
mai venit.
St[i oleac[, m[i b[iete zice Creang[ c`nd cineva ]l ]ntreab[ ce e
cu piesa de teatru pe care spune c[ are de g`nd s-o scrie cu trencheaflenchea, trei lei p[rechea, nu se face treab[ ]n lumea asta! (5)
Acestea sunt numai foarte pu\ine f[r`mituri din sacul povestitorului.
}nainte de a scrie, el ]=i juca folclorul, =i tot ce spun eroii lui spusese el
pe uli\ele Ia=ului =i ]n Junimea. S[-i deschidem opera; Creang[ continu[ s[ vorbeasc[ ]n zic[torile, cimiliturile =i n[zb`tiile lui:
Lat[ peste lat[, peste lat[ ]mbojorat[, peste ]mbojorat[
cr[c[nat[, peste cr[c[nat[ m[ciulie, peste m[ciulie limpezeal[,
peste limpezeal[ g[lbeneal[ =i peste g[lbeneal[ hudule\.
Ipate, care d[ oca pe spate
+i face cu m`na, s[-i mai aduc[ una.
212
G. C[linescu
Vorba ceea:
Vin la mama de m[ cere.
De m-a da, de nu m-a da,
Peste noapte mi-i fura.
Vorba ceea:
La pl[cinte
}nainte
+i la r[zboi
}napoi.
Vorba ceea:
Vi\a-de-vie tot ]nvie,
Iar vi\a-de-boz, tot r[goz.
Vorba c`ntecului:
F[-m[, mam[, cu noroc,
+i macar m-arunc[-n foc.
213
Vorba c`ntecului:
Fugi de-acolo, vin[-ncoace!
+ezi bini=or, nu-mi da pace!
Vorba c`ntecului:
De-ar =ti omul ce-ar p[\i,
Dinainte s-ar p[zi.
Vorba ceea:
Dec`t coda= ]n ora=,
Mai bine-n satul t[u frunta=.
Vorba ceea:
Pielea rea =i r[p[noas[
Ori o bate, ori o las[
De ce petreci,
De ce-ai mai petrece.
Vorba ceea: Dac[ s-a da baba jos din c[ru\[, de-abia i-a fi mai
u=or iepei.
Sacul este neispr[vit. Creang[ are c`te o zic[toare pentru fiece
]mprejurare =i le scoate una dup[ alta cu o poft[ de vorb[ ame\itoare.
Despre el se poate spune ca =i despre Popa Duhu: +i c`te ponturi [=i
214
G. C[linescu
216
G. C[linescu
rghe, c[zur[ ploi toren\iale, cu grindin[ c`t aluna. Prin mai vremea
se r[cise, iar viile erau distruse. Toat[ luna mai =i iunie plou[, grindin[
=i tr[sni. Creang[ venea la =coal[ tocmai de departe, din ruinosul
|ic[u, =i se-ntorcea acas[ prin gloduri =i b[ltoace ]ntr-un bordei a
c[rui =indril[ nu putea \ine piept puhoaielor. +coala ]l obosea, copiii
]l sup[rau. Era ocupat treizeci de ore pe s[pt[m`n[ cu =coala, pentru
care trebuia s[ fac[ patru drumuri pe zi prin ploaie =i noroi. Se
apropiau examenele, cu tot soiul de formalit[\i, =i se sim\ea v`rstnic
=i greoi (229). }nte\it de atacuri, Creang[ ceru pe var[ bilet gratuit
de b[i de la Epitropia Spiridoniei =i plec[ din nou, ]n iulie, pare-se, la
Sl[nic. Fu ]nso\it ]n tren de t`n[rul N. A. Bogdan, care ]i fusese cu
dou[zeci de ani ]nainte =colar =i fa\[ de care ]=i dezlega iar[=i sacul
cu snoave, spre oroarea cucoanelor din vagon. La T`rgul-Ocnei m`nc[
toate felurile de bucate ale birtului g[rii, spre uimirea celor de fa\[,
=i b[u o jum[tate de oc[ de vin vechi. Apoi merse ]n tr[sur[ la o alt[
cr`=m[ =i ceru unei fete o cof[ de ap[, pe care o ]napoie aproape
goal[.
Hehei, b[iete drag[! zise el t`n[rului mirat, a=a m[n`nc[ =i
a=a bea rom`na=ul adev[rat, cel n[scut =i crescut la coarnele plugului, nu ca f`rlifu=ii de pe la t`rguri, crescu\i ]n bumbac, cari numai
p[rc[ tot bumbac m[n`nc[ =i bumbac se trezesc ]ntr-o zi ]n loc de
carne =i oase! (23)
La Sl[nic, Creang[ st[ ]n aceea=i odaie cu N. A. Bogdan. El se scoal[
]n zorii zilei, de la trei diminea\a, =i merg s[ bea ap[ mineral[ de la
izvor. Seara face b[i calde ]ntr-o cad[ de zinc, spre deosebire de al\ii,
care o fac ]n cad[ de lemn, =i apoi urmeaz[ ]ngurgitare de ap[ mineral[ de la alt izvor. Aceast[ cur[ nu putea aduce vreo vindecare propriu-zis[ a bolii, =i doctorul se g`ndise s[ fac[ mai pu\in primejdioase atacurile, sc[z`nd ceva din greutatea grasului bolnav. Creang[ era
a=a de greu, ]nc`t pode\ul de lemn de peste p`r`ul Sl[nic trosnea
c`nd trecea el. N. A. Bogdan, care colaboreaz[ la Liberalul din Ia=i,
trimite gazetei o cronic[ semnat[ Dan, intitulat[ B[ile de la Sl[nic
(53), unde, cu foarte pu\in duh, vorbe=te de p[rintele Sm`nt`n[
(16 iulie 1885):
217
218
G. C[linescu
din trei sc`nduri putrede. Una din sc`nduri se rupe sub pa=ii grei ai
povestitorului (a=a cel pu\in pretinde cronica, cu inten\ie de glum[).
Creang[, respir`nd aerul de munte, care-i amintea de valea Bistri\ei,
de Bro=teni, de gazda cu capra r`ioas[, simte de=tept`ndu-i-se pofta
de m`ncare. +i m[n`nc[, arunc`nd haina de pe el =i =ez`nd jos pe
iarb[ \[r[ne=te, cu o l[comie care ]ngroze=te pe comeseni. }n chipul
acesta, fire=te, nu se putea vindeca. Avea atacuri chinuitoare ]n somn,
care speriau pe tovar[=ul de odaie. Din aceast[ pricin[ tocmai r[m`nea
ziua cu o poft[ nebun[ de vorb[ =i de veselie. Spunea tovar[=ului
pove=ti, snoave, la mas[ sau pe drum, st`nd sub un fag, ori merg`nd
la cap[tul satului, la mulsul caprelor, s[ bea lapte proasp[t. Le spunea
=i stihuri populare, ca, de pild[:
Frunz[ verde siminoc,
Purcesei ]ntr-un noroc
Pe-ntunericu de foc,
Nimerii la alt[ cas[,
Cu nevasta mai frumoas[,
+i b[rbatu n[t[r[u,
Acolo s[ fiu =i eu.
Frunz[ verde =-un =al[u,
+apte mori ]s pe-un p`r[u,
Starea lui Creang[ nu se ]mbun[t[\i prea mult =i bolnavul se ]ngrijora. El ]ntrebase pe Constantin, de la Viena, dac[ cineva poate muri
dintr-asta =i-l ]ndemnase, pe c`t se vede, s[ consulte doctorii din Viena (68). Cu interes va fi citit ]n Liberalul din acel an un Avis foarte
important, care f[g[duia vindecarea sigur[ =i radical[ a epilepsiei prin
altceva dec`t prin bromural de potasiu. Specialistul era la Berlin, se
numea S. Riebschlger, dar cerea 20 de franci ca s[ comunice misterioasa formul[, ]nc`t e sigur c[ ]n astfel de condi\ii Creang[ nu l-a
consultat. C`nd se-ntoarse la Ia=i, vremea era trist[, ploioas[, f[cut[
pentru a ]nchide inima omului. Plouase toat[ vara. }n iulie fusese uragan, la 10 august, o ploaie toren\iala, de c`teva ceasuri, pref[cuse
219
spre jalea cu suspine a povestitorului, care, sub ]nr`urirea bolii nervoase, avea izbucniri de pl`ns. Prin iunie, Creang[ ]= v[zu ]n sf`r=it feciorul ]nsurat cu o fat[ de negustori cuprin=i din Br[ila =i-l crezu sc[pat
de v`rsta z[p[celilor. N[d[jduia s[ fac[ din el raz[mul b[tr`ne\elor.
Merse, desigur, la nunt[ ]n Br[ila =i-=i petrecu fiul =i nora c`nd ace=tia
220
G. C[linescu
221
222
G. C[linescu
223
+i sco\`nd perforatorul
Face-o gaur[-n bilet,
}n ultima vreme, pe d[r`m[turile Junimii =i oarecum ]n concuren\[ cu ea, se ridicase la Ia=i o alt[ tinerime, mult mai pu\in talentat[, care voia s[ duc[ mai departe tradi\ia salonului literar la Ia=i.
224
G. C[linescu
225
Pe Creang[ ]l g[seau, se-n\elege, ]n c[me=oiul lui cu dungi albastre pus de-a dreptul pe piele, cu prostirea ]n jurul g`tului, pentru
culegerea sudorilor. +edea jos pe o saltea. }n jurul lui, ]mpr[=tiate,
erau mul\ime de h`rtii, ]nsemn[ri, caiete (6). }ntr-o zi ]l nimerir[
sc[rpin`ndu-se pe spate cu o lop[\ic[ de lemn crestat[ ad-hoc la v`rf
(33). Creang[ se ru=ina pu\in cu adev[rat de a fi g[sit ]n acest hal, de
fapt se pref[cea cu umilin\a lui ironic[ ]nn[scut[ c[ se ru=ineaz[:
Iracu de mine! se speria el, m-a\i g[sit =i dumneavoastr[ a=a
ca pe un prost... c[ tot prost ]s eu de-acas[ de la mama din Humule=ti.
Nu puteam s[ m[ ]mbrac =i eu, vai de mine? Da, ian m[ rog pofti\i ]n
cas[ colea. S[ v[ aduc ni=te apu=oar[ rece. Ruxand[[[-i! Ruxand[[[-i!
Ian d[ fuguli\a =i ad[ ap[ rece. Pofti\i m[ rog ]n cas[.
Da las, mo= Creang[ ziceau tinerii c[ st[m bine =i-n cerdac.
}n cerdac? D-apoi ce s[ vede\i de acolea? Dealul Ciricului ]i
chel ca =i ]n palm[ la bunicul.
Da cu s[n[tatea cum mergi, mo= Creang[? mai ]ntrebau.
Fa\a g[lbicioas[, obosit[ =i sl[biciunea trupului, care tremura, ]n
ciuda ]nf[\i=[rii de voinicie, r[spundeau.
Mul\umesc, tot mai bine, zicea Creang[ ]mbl`nzind cu gluma
penibila curiozitate: stupesc ]n barb[ =i trag oghealul cu din\ii! (6)
Alteori, Creang[ ]nsu=i, abia ie=it din grozavul atac, g[sea o u=urare
]n m[rturisirea glumea\[:
D-apoi iar mi-a venit p`rdalnica de boal[!
+i ]ncerca a sugera printr-o imagine ]nceputul atacului:
Vezi a=a, ]mi vine o ame\eal[ la cap =i parc[-mi iese un fum pe
nas (5).
}ncepu s[-i vin[ c`te dou[-trei le=inuri pe zi. Celor care ]l vedeau
p[ru cam buimac la minte, dar ]l g[sir[ mereu vesel =i grozav de guraliv. Veselia lui Creang[ era de data asta mai mult un efect euforic al
bolii ]ns[=i. Creang[ spunea musafirilor din via\a lui, scotea din sacul
cu minciuni, cu pove=ti corosive =i-=i prezenta m`\ele =i-ndeosebi pe
226
G. C[linescu
Suru, care s[rea pe cleamp[ =i deschidea u=a (6). El, care ]mbia pe
Eminescu s[ vin[ s[ vad[ Ciricul ]nz[pezit, se ar[ta ru=inat de bojdeuc[.
Apoi din v[ile ieste mi-i ru=ine zicea el c[l[uzind p`n[ la
porti\[ pe musafir dac[ m-a vedea un om. Cine =tie ce-a zice: a
zice c[ sunt beat, sau cine =tie ce!
El ]=i lua un r[mas bun plin de umor, dar =i de enigm[ dureroas[:
Cu bine =i s[n[tate, =i de acum ]ntr-o mie de ani bej[nie!
}ntr-o zi, Eduard Gruber, care se ocupa, spre dispre\ul lui Maiorescu, de o curiozitate a hiperesteziei f[r[ mult[ importan\[, numit[
audi\ie colorat[, =i voia s[ ]ntemeieze stilistica pe observa\ii psihologice experimentale, veni singur la bojdeuc[ =i suci, se vede, ]n toate chipurile pe Creang[, care trebuie s[ se fi l[sat curios =i cam m`ndru pe socoteala psihologului, fiindc[ Gruber d[du apoi aceast[ sentin\[: c[
Creang[ este un puternic tip sensual =i auditiv; c`nd scrie el e foarte
emo\ionat, acum r`de singur, acum ]i vin l[cr[mile ]n ochi, face mi=c[ri
involuntare, transpir[ ne]ncetat =i respir[ greoi, ca =i cum ar merge repede. C`nd scrie, parc[ aude fraza c[ i-o repet[ cineva la urechi, apoi
=terge, scrie =i iar =terge, p`n[ ce fixeaz[ cuvintele =i ]n\elesul frazei.
(5)
A=a mergeau lucrurile c`nd din Bucure=ti se auzir[ ve=ti rele. Eminescu ]nnebunise din nou =i fusese iar[=i internat. Creang[ se
fr[m`nta cu idio\ia lui ]n Ia=i, ]n vreme ce la Bucure=ti poetul medita \eava metafizic[ cu ap[ at`rnat[ drept la mijloc. +i deodat[, la
mijlocul lui iunie, se auzi =tirea cea grozav[: Eminescu murise. Aceast[
veste trebui s[ zguduie sufletul bolnavului. Fu v[zut pl`ng`nd ca un
copil =i adormind cu cartea de poezii a lui Eminescu. Presim\irea mor\ii
se ]nnegri =i mai tare ]n inima lui. De acum el se g`ndi cu seriozitate
la stingere =i-ncepu s[-=i pun[ ]ntreb[ri asupra vie\ii viitoare. Ca diacon, nu prea se g`ndise la astfel de lucruri, luat de necazurile vie\ii,
=i nici seminarul nu avea obiceiul s[ r[scoleasc[ sufletul cu ni=te probleme care nu trebuie popilor de \ar[. Cu o ad`nc[ =i calm[ smerenie
scrie el popii Gheorghe din T`rgul-Neam\, plec`ndu-se nu ca nepot,
227
228
G. C[linescu
229
231
232
G. C[linescu
L-a t[iat el, cum l-a t[iat, apoi a ]nceput a cotrob[i prin chilna c[ru\ei
Acum, c`nd ghicim c[ bulicher ]nseamn[ c[su\[, g`rne\ par, chiln[
o parte a co=ului c[ru\ei, cuvintele ]ncep s[ sugereze =i acustic: bulicher d[ sonuri de fier h`j`it, a cioc`rti imit[ cioplirea surd[ a lemnului,
chiln[ scoate un uruit de lan\uri. Dar nici bul, nici cioc`r, nici g`r, nici
chil, ca sonuri goale, nu exprim[ nimic, c[ci bul intr[ ]n cuv`ntul bulg[re
cu ecouri surde, cioc`r, ]n cioc`rlan nu are nimic de-a face cu procesele
onomatopeice, g`r este ]n g`rl[ fluid, =i chil este ]n chilim p`slos. Singura impresie estetic[ ce iese din sonuri ]n r`ndurile citate este uimirea de a auzi din gura cuiva un limbaj a=a de neprev[zut. Dar =i asta
face parte din reprezentarea propriu-zis[ a vie\ii. Pornind de la aceast[
iluzie acustic[, cutare editor se str[duie=te s[ statorniceasc[ un text
din care s[ nu fug[ nici un sunet autentic, ca nu cumva frumuse\ea
limbii s[ ias[ stricat[. El transcrie cu ]ngrijire b[zd[ganie =i p`clit,
de=i aceste forme, departe de a fi pl[cut sun[toare, trezesc ]n cea mai
mare parte dintre rom`ni, obi=nui\i cu limba autorilor clasici, un sentiment de nepl[cere =i chiar b[nuiala c[ ar fi la mijloc vreo gre=eal[ de
tipar.
A studia deosebit limba lui Creang[, ca o pricin[ esen\ial[ a emo\iei
artistice, este o eroare. Totu=i, o limb[ a lui Creang[, sau, mai bine
zis, a eroilor lui Creang[, exist[. O oper[ dramatic[ tr[ie=te prin conflict, prin structura sufleteasc[ a eroilor, ]ns[ limba este =i ea un element al acestei structuri. Dac[ ]ndrept[m vorbirea lui Ca\avencu =i a
lui Pristanda, ace=ti eroi mor, c[ci limbajul e un mod al lor de existen\[. Limba lui Caragiale nu are ]n sine valoare estetic[, ci este
numai o modalitate de reprezentare. Acela=i fenomen se petrece ]n
opera lui Creang[, ]n bun[ parte dialogic[. A admira limba povestitorului ]n sine ]nseamn[ a afirma c[ ea trebuie s[ plac[ oricui ]n temeiul esteticii acustice. Dar nu e deloc dovedit c[ limba lui Creang[
e frumoas[, =i e chiar cu putin\[ ca vreunui nemoldovean accentul
dialectal s[-i produc[ oarecare irita\ie. Nimic nu sun[ muzical ]n:
Gata, jup`ne Strul; numai s-ad[p iepu=oarele iestea.
Nici iepu=oare, nici iestea n-au o acustica mai estetic[. }ns[ cree-
233
234
G. C[linescu
235
236
G. C[linescu
237
238
G. C[linescu
239
apoi ]i scoate limba afar[, i-o str[punge cu acul =i i-o presur[ cu sare
=i cu piperiul, a=a c[ limba ]ndat[ se umfl[ =i soacra nu mai putu zice
nici c`rc! +i slab[ =i st`lcit[ cum era, c[zu la pat bolnav[ de moarte.
Apoi nurorile, dup[ sf[tuirea celei cu pricina, a=ezar[ baba ]ntr-un
a=ternut curat, ca s[-=i mai aduc[ aminte de c`nd era mireas[; =i dup[
aceea ]ncepur[ a scoate din lada babei valuri de p`nz[, a-=i da ghiont
una alteia =i a vorbi despre st`rlici, toiag, n[s[lie, poduri, paraua din
m`na mortului, despre g[inile ori oaia de dat peste groap[, despre
strigoi =i c`te alte n[zdr[v[nii ]nfior[toare; ]nc`t numai aceste erau
deajuns, [ba =i de ]ntrecut] s-o v`re ]n groap[ pe biata bab[.
Iaca fericirea visat[ de mai ]nainte, cum s-a ]mplinit!
D[nil[ Prepeleac se poate juca aproape ]n ]ntregime. Intona\ia cuvintelor, gestul ghicit cu care eroul le spune, acestea sunt totul:
Prietene, zise D[nil[, nu mi-i da capra ceea, s[-\i dau carul
ista?
Apoi... d[... capra mea nu-i de cele s[ritoare, =i-i bun[ de lapte.
Ce mai la deal, la vale; bun[, nebun[, na-\i carul =i d[-mi-o[...]
Bun, zise Prepeleac. Ia pe ist cu capra =tiu ]ncaltea c[ bine l-am
boit[].
De-a= ajunge mai degrab[ ]n t`rg, zise Prepeleac, s[ scap de
r`ia asta[]
Bun ]nt`lni=ul, om bun! zise D[nil[.
Cu bine s[ dea Dumnezeu!
Nu vrei s[ facem schimb? s[-\i dau capra asta =i s[-mi dai g`sca?
N-ai nimerit-o, c[ nu-i g`sc[, ci-i g`nsac; l-am cump[rat de
s[m`n\[.
Da, d[-mi-l, d[-mi-l! c[-\i dau =i eu o s[m`n\[ bun[...
De, mi-i da ceva adaos, poate s[ \i-l dau; iar[ de nu, norocul
g`=telor de-acas[; c[ are s[ fac[ un otrocol prin ele, de s-a duce vestea![]
Na! c-am sc[pat de dracul, =i-am dat peste tat[-s[u: aista m[
asurze=te. Las c[ te-nsor eu =i pe tine acu=, [m[i bucluca=ule] []
Na-\i-o fr`nt[, c[ \i-am dres-o! Dintr-o p[reche de boi [de-a
240
G. C[linescu
mai mare dragul s[ te ui\i la ei], am r[mas c-o pung[ goal[. M[i, m[i,
m[i, m[i! Doar =tiu c[ nu mi-i acum ]nt`i[a=i dat[], s[ merg la drum;
dar parc[ dracul mi-a luat min\ile.
Cea mai original[ manier[ de a trata fabulosul se dezv[luie ]n Povestea lui Stan P[\itul. Desf[=urarea scenic[ este p[strat[ aproape pestetot, dar cu o not[ neprev[zut[. Fantasticul e tratat realistic, cu mult[
culoare local[ \[r[neasc[. Dracul, pref[cut ]n copil, se ]nf[\i=eaz[ la
poarta lui Stan =i dup[ aceasta urmeaz[ apoi un dialog ce pare rupt
din via\a zilnic[:
|ib[! Hormuz; na! Balan; nea! Zurzan: da\i-v[ ]n l[turi [cotarle]!... Da de unde e=ti tu, m[i \ic[? =i ce cau\i pe-aici, spaima
c`inilor!
De unde s[ fiu, b[dic[? Ia sunt =i eu un b[iet s[rman, din toat[
lumea, f[r[ tat[ =i mam[, =i vreu s[ ]ntru la st[p`n.
S[ ]ntri la st[p`n? D-apoi tu nici de p[scut g`=tele nu e=ti bun...
Cam de c`\i ani [i fi tu?
Ia poate s[ am vreo treisprezece ani.
Ce spui tu, m[i?... Apoi dar bine-a zis cine-a zis c[ vrabia-i tot
puiu dar [numai] dracul o =tie de c`nd ]i... Eu de-abia \i-a= fi dat =epte,
mult opt ani. Dar ce, Doamne iart[-m[; pesemne c[ =i straiele acestea pocite fac s[ ar[\i a=a de sfrijit =i ]nchircit. Am mai v[zut d[un[zi
]mbl`nd pe-aci prin sat un ciofligar de-alde tine, dar acela era oleac[
mai chipos =i altfel ]mbr[cat! etc.
Dialogul e plin de autenticitate, ]ns[ f[r[ ad`ncimea nuvelistic[ el
n-ar fi putut constitui o observa\ie. Efectul literar vine din originala
al[turare a miraculosului cu cea mai specific[ realitate, =i e din c`mpul
comicului. Eroii sunt ]n ]n\elesul bun literar, vulgari. Dumnezeu, sfin\ii,
zmeii, ]mp[ra\ii, ]mp[r[tesele vorbesc ca ni=te fiin\e ce =i-au uitat
cuviin\a rangului, d`ndu-=i pe fa\[ ingenuitatea sufleteasc[. Graiul
lor e humule=tean, dar nu pentru aceasta sunt valoroase pove=tile,
nu pentru c[, dup[ cum socotesc unii, acel grai ar fi fost ridicat la
poten\a artistic[, ci fiindc[ oric`nd contrastul dintre starea social[ =i
241
242
G. C[linescu
243
244
G. C[linescu
245
lui Creang[ e doar lene=[ =i se duce la =ez[toare, f[r[ nici o alt[ bucurie. }n schimb, fata mo=ului face ni=te munci de \[ranc[ de munte.
Din bog[\ia tabloului etnografic, din \[r[nia dialogului, din naiva idee
de bog[\ie a fetei harnice iese tot umorul pove=tii. Fata babei e slut[,
\`fnoas[ =i s-alint[ ca cioara-n la\ Ea e sora cea de scoar\[.
Fata mo=ului munce=te de nu-=i mai str`nge picioarele. Ea e piatr[
de moar[ ]n cas[, iar sor[-sa, busuioc de pus la icoane. Fata babei
este g[tit[ duminica de parc-a lins-o vi\eii. Gura babei umbl[ cum
umbl[ meli\a. Mo=neagul este un gur[-casc[, se uit[ ]n coarnele
ei. }n casa lui a apucat a c`nta g[ina, fiindc[ dac[ ]ndr[zne=te s[
se ]ntreac[ cu dedeochiul, baba =i fata ei ]l umple de bogdaprosti.
Factorii miraculo=i se ]nf[\i=eaz[ fetei harnice gonite de acas[ ]n chip
de munci grele, resping[toare. O c[\ea bolnav[ cere s[ fie ]ngrijit[,
un p[r se roag[ s[ fie cur[\at de usc[turi, o f`nt`n[ vrea s[ fie r`nit[,
un cuptor strig[ s[ fie lipit, Sf`nta Duminec[ o pune s[ dea de m`ncare
la felurite jivine. R[splata este =i ea dintre cele mai modeste, ]n nepotrivire cu at`ta mi=care de for\e supranaturale. Cuptorul ]i d[ alivenci, f`nt`na ]i d[ ap[ =i dou[ pahare de argint, p[rul ]i d[ pere,
c[\elu=a ]i d[ o salb[ de galbeni (cum are orice fat[ mai cu stare de
la \ar[,) =i Sf`nta Duminec[ o lad[ (cea mai pre\ioas[), din care ies
cirezi de vite =i turme de oi (cam ce are un \[ran chiabur de munte).
Ca ]ncheiere, fata mo=ului se m[rit[ cu un om bun =i harnic,
nesc[p`nd, prin urmare, nici acum de trebi.
Nici Stan, din Povestea lui Stan P[\itul, nu se ajut[ mai bine cu
dracul. Savuros este tocmai amestecul de miraculos =i de rural. Povestitorul nu poate s[-=i ]nchipuie o lume mai complicat[ dec`t aceea
din Humule=ti, dar pe aceasta o ]nf[\i=eaz[, ]n chip original pentru o
poveste, cu mijloace de nuvel[ modern[. Gesturile, vorbele eroilor
sunt urm[rite =i notate cu exactitate. Stan se scoal[ de noapte, face
m[m[lig[ ]mbr`nzit[ =i ce-a mai dat D-zeu, pune m`ncarea ]n traist[,
]njug[ boii la car, zice Doamne-ajut[, =i se duce la p[dure s[-=i aduc[
un car de lemne. Alt[ dat[ luase ceaunul de pe foc, s[ mestece
m[m[lig[. Sunt c`teva mi=c[ri elementare, dar caracteristice pentru
246
G. C[linescu
via\a de \ar[, =i mai ales un aer de lini=te fabuloas[. La iad Scaraoschi vorbe=te ca orice bab[ din sat:
Ei bine, zm`rdoare uricioas[ ce e=ti, de m`ncat, ai m`ncat
bo\ul cel de m[m[lig[, dar ce-a zis omul acela c`nd a pus m[m[liga
acolo pe te=itur[ [ai tu la =tiin\[]?
Ba de asta nu =tiu nimica, st[p`ne [].
A=a? }n loc s[-\i dai osteneala ca s[ afli p`n[ =i g`ndul oamenilor, nu =tii nici m[car ceea ce vorbesc ei? Mai pot eu s[ am n[dejde
]n voi? Ei las c[-\i g[sesc eu acu= leacul! Te-i ]nv[\a tu minte de alt[
dat[...
Chiric[, dracul, ]=i pune ]n g`nd s[ ]nsoare pe Stan, =i acesta joac[
la hor[ cu c`teva fete. Povestitorul nu se mul\ume=te numai cu nararea faptelor, ci le d[ o explica\ie dramatic[. Stan pune la contribu\ie
toate mijloacele verbale ale locului pentru a-=i exprima tulburarea
erotic[:
Apoi d[, nu =tiu cum s[ mai zic =i eu; pesemne p[catele mi teau scos ]nainte, m[i Chiric[. Eu g`ndesc s-o pornesc pe treab[; fata-i
hazulie =i m-a f[rm[cat deacum.
Sau:
Ei, st[p`ne, cum v[d eu nici de asta nu te-ai da ]n l[turi; a=a-i
ca \i-a c[zut tronc la inim[?
Mai a=a, m[i Chiric[!
Este aici toat[ pudoarea =i moliciunea la fapt[ a \[ranului. Apoi
urmeaz[ scena plin[ de culoare a intimit[\ii erotice:
Atunci bucuria lui Ipate! }ncepe a se \ine dup[ fat[ ca scaiul de
oaie. +i unde nu \i-o ]n=fac[ pe sus =i se ieu ei ba din t`lcuri, ba din
cimilituri, ba din p[c[lit, ba din una, ba din alta, =i, de col p`n[
colea, =i-au pl[cut unul altuia.
O bab[ care face pe mijlocitoarea vorbe=te lui Stan c`nd acesta,
d`ndu-se drept altul, ]i cere s[-i ]nlesneasc[ ]nt`lnirea cu propria lui
nevast[, ]n cuvinte mieroase, de-o remarcabil[ not[ realist[:
Om bun, m`nca-te-ar puricii s[ te m[n`nce!... Eu =tiu ce vra
s[ zic[ durerea de inim[, bat-o p`rdalnica s-o bat[!... Nu =tiu, z[u,
cum a sta =i asta; ]mi plesne=te obrazul de ru=ine, c`nd g`ndesc, cum
247
248
G. C[linescu
249
250
G. C[linescu
251
252
G. C[linescu
previzibile prin deduc\ie, dar sunt totdeauna noi. }n nuvel[ ]ns[ eroii
nu fac nimic, ci numai se ]nf[\i=eaz[ at`ta vreme c`t[ este necesar[
curgerii ]ntregului lor con\inut sufletesc. Din aceast[ cauz[ nuvela
treze=te mai degrab[ sentimentul contemplativ dec`t pe cel epic =i este
cu at`t mai bun[ cu c`t lectura d[ nevoia mai multor respir[ri de
contempla\ie. Eroul e nu at`t un om ]n ac\iune, c`t o figur[ simpl[,
cu mecanic[ sufleteasc[ elementar[ egal[ totdeauna, vizibil[ oric`nd.
Nuvelistul a preferat ]ntotdeauna pe micul-burghez, pe provincial, pe
func\ionarul m[runt, pe acela, ]n sf`r=it, care nu poate fi niciodat[
eroul unei drame oric`t de grozave ar fi momentele prin care trece,
fiindc[ el nu are nici o putin\[ de a ie=i din automatismul lui. Nuvela
are mari ]nrudiri cu comedia, precum se vede, =i Caragiale a scris
comedii =i nuvele, dar n-a scris romane. Eroii de nuvel[ se aleg printre oamenii comuni cu con\inut sufletesc s[rac. Definind un individ,
nuvelistul define=te astfel ]ntreaga lui spe\[. Care este metoda de
observa\ie a nuvelistului? Notarea gesturilor uniforme. Este de observat
c[ adev[ratul nuvelist la noi =i aiurea a prezentat totodat[ figuri de
oameni, dar =i figuri de animale. Un c`ine este un erou de nuvel[. El
are un automatism care ilustreaz[ un sentiment dominant =i-i d[ un
soi de personalitate pasiv[, fiindc[ niciodat[ el nu va face acte epice.
}n locul animalului nuvelistul a preferat s[lb[ticiunea uman[, fiin\a care
s-a adaptat numai pentru o form[ de via\[. O dat[ ce nuvelistul a
dezv[luit automatismul eroului, el nu mai are ce spune, c[ci eroul de
nuvel[ fiind inadaptabil, nu poate fi pus ]n situa\ii noi. Inadaptabilitatea personajului de nuvel[ face ca acest fel de nara\iune s[ aib[ ]n
chip necesar o atmosfer[, o culoare documentar[. Micul impiegat scrutat
]n gesticula\ia lui monoton[, ]n mediul original, d[ prilejul unei nuvele. Scos din atmosfera lui =i pus ]n ]mprejur[ri excep\ionale, ]=i arat[
insuficien\a, =i atunci se na=te drama pentru care trebuie alt[ tehnic[
=i alte dimensiuni. Eroul de nuvel[ se exprim[ mai cu seam[ prin ticuri
de gesticula\ie =i de vorbire. El ]=i face un monolog, transformat uneori
]ntr-un fals dialog, care cuprinde toat[ atitudinea lui ]n via\[. Pe dat[
ce personajul =i-a spus monologul, =i-a dezv[luit toat[ mecanica =i nu
253
mai are de aci ]ncolo nimic nou de comunicat. Eroul de roman poate
s[ intre la infinit ]n intrigi noi, figura de nuvel[ n-are dec`t o singur[
prezen\[ posibil[, aceea a formulei sale. Eroii lui Caragiale sunt personaje de comedie =i de nuvel[ totodat[ =i sunt inamovibili. Dup[ ce
Trahanache =i-a dezv[luit m[=in[ria, este sigur c[ ]n alt[ ]mprejurare
nu va fi ]n stare de o alt[ atitudine verbal[. Me=te=ugul nuvelistului st[
]n alegerea celui mai tipic moment reprezentativ. Dac[ eroul este impiegat, acest moment poate fi ducerea la slujb[, dac[ e pensionar provincial cultivarea gr[dini\ei. Mo= Nichifor Co\cariul fiind harabagiu,
Creang[ a ales unul din drumurile lui cu harabaua. C[ru\a=ul face toate
mi=c[rile automatismului s[u, ]=i spune tot monologul =i nuvela s-a
]ncheiat prin epuizarea figurii. O alt[ nuvel[ cu acela=i personaj nu
mai este cu putin\[, pentru c[ eroul e o figur[ cu manifestare rotativ[.
}n orice alt[ ]mprejurare mo= Nichifor va spune cu siguran\[ acelea=i
vorbe =i va face acelea=i mi=c[ri. Tot umorul buc[\ii st[ ]n a ]ncetini,
spre o mai bun[ intuire, gesturile tipice ale personajului, ]n a-l l[sa s[=i r[stoarne toate expresiile care rezum[ firea =i experien\a lui. Nu
Creang[ scrie bine, oric`t de necontestat[ ar fi bog[\ia vorbirii lui, ci
mo= Nichifor este cu mult[ culoare autentic. F[r[ acest substrat al
autenticit[\ii unui suflet mecanic, toat[ problema de stil nu are nici o
importan\[.
Nuvela se desf[=ur[ numai ]n gesturi =i expresii rotative. C[ru\a
lui mo= Nichifor este legat[ cu teie, cu curmeie, oric`nd, ideea de
progres fiind exclus[ din formula nuvelei. C`nd c[ru\a merge, fele=tiocul =i posteuca fac mereu tronca, tranca! tronca, tranca!. Iepele lui
mo= Nichifor sunt albe ca z[pada, fiindc[, schimb`ndu-le, le ]nlocuie=te cu iepe de acela=i fel. Deci oric`nd harabagiul este recunoscut
]n mijlocul lumii schimb[toare prin semnele lui neschimb[toare. Este
]n purtarea lui ceva din acea rigiditate care produce sentimentul comic,
]ns[ nu ]mpins[ la bufonerie. Propriu-zis, mo= Nichifor nu e un individ, ci o spe\[, ca to\i eroii de adev[rat[ nuvel[, =i ca atare latura
neschimbat[ e aceea care define=te. C`nd c[ru\a urc[ la deal, harabagiul, ca s[ nu-=i speteasc[ iepele, spune aceste vorbe repetabile:
254
G. C[linescu
S-ar p[rea totu=i c[ faptul esen\ial din nuvel[, mergerea cu evreica Malca la Piatra-Neam\, este unic =i, deci, de natur[ epic[. }ns[ nu
se ]nt`mpl[ nimic care s[ nu fie circular. Tot ce vorbe=te harabagiul
face parte din monologul lui tipic =i se poate foarte bine ]nchipui repetarea ]ntocmai cu alt[ evreic[ a aceluia=i dialog. Nuvela decurge
mereu ]n temeiul automatismelor. }ntr-o diminea\[ mo= Nichifor, fiin\[
incapabil[, ca animalele, de orice proces =i prefacere, face ceea ce
f[cuse =i va face mereu: decioc[lase c[ru\a =i-o ungea. Un evreu
vine s[-l tocmeasc[, =i harabagiul deschide gura =i spune ni=te vorbe
]n care se vede numaidec`t pl[cerea din obi=nuin\[ de a vorbi:
D-apoi a fi av`nd chilot[ mult[, cum e treaba dumnevoastr[,
jup`ne, zise mo= Nichifor, sc[rpin`ndu-se ]n cap; numai, nu-i vorb[,
c[ poate s[ aib[, c[ci =i c[ru\a mea e larg[; poate s[ ]ncap[ ]ntr-]nsa
c`t de mult. Apoi f[r[ s[ ne zbatem, jup`ne Strul, mi-i da =eisprezece
lei, un irmilic de aur, =i \i-oi duce-o, =tii, col, ca pe palm[; c[, dup[
cum vezi, c[ru\a acum am adus-o de la ]nc[l\at =i i-am mai tras =i o
unsoare de cele a dracului, de are s[ mearg[ cum ]i sucala.
Inutilitatea acestor cuvinte automatice se vede din aceea c[ atunci c`nd clientul d[ harabagiului cu mult mai pu\in, acesta prime=te,
sco\`nd alte vorbe pitore=ti =i tot at`t de inutile:
Apoi dar, d[! cu bine s[ dea Dumnezeu, jup`ne Strul. M[ bu-
255
256
G. C[linescu
257
258
G. C[linescu
259
260
G. C[linescu
ci sat vechiu r[z[=esc, ]ntemeiat ]n toat[ puterea cuv`ntului: cu gospodari tot unul =i unul; cu fl[c[i voinici =i fete m`ndre, care =tiau a
]nv`rti =i hora, dar =i suveica, de vuia satul de vatale ]n toate p[r\ile;
cu biseric[ frumoas[ =i ni=te preo\i =i dasc[li =i poporeni ca aceia, de
f[ceau mare cinste satului lor. Sau:
Nu =tiu al\ii cum sunt, dar eu, c`nd m[ g`ndesc la locul na=terii
mele, la casa p[rinteasc[ din Humule=ti, la st`lpul hornului, unde lega
mama o =far[ cu motocei la cap[t, de cr[pau m`\ele juc`ndu-se cu
ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care m[ \ineam c`nd ]ncepusem
a merge cop[cel, la cuptiorul pe care m[ ascundeam, c`nd ne jucam
noi b[ie\ii de-a mijoarca, =i la alte jocuri =i juc[rii pline de hazul =i
farmecul copil[resc, parc[-mi salt[ =i acum inima de bucurie! +i,
Doamne, frumos era pe atunci...
Sau, ]n sf`r=it:
Nu mi-ar fi ciud[ ]ncaltea, c`nd ai fi =i tu ceva =i de te miri
unde, ]mi zice cugetul meu; dar a=a, un bo\ cu ochi ce te g[=e=ti, o
bucat[ de hum[ ]nsufle\it[ din sat de la noi =i nu te las[ inima s[
taci; asurze=ti lumea cu \[r[niile tale!
Nu m[ las[, vezi bine, cugete, c[ci =i eu sunt om din doi oameni; =i satul Humule=tii ]n care m-am trezit nu-i sat l[turalnic, mocnit
=i lipsit de priveli=tea lumii, ca alte sate; =i locurile care ]ncunjur[
satul nostru ]nc[-s vrednice de amintire: Din sus de Humule=ti vin
V`n[torii-Neam\ului, cu s[m`n\[ de oameni de aceia care s-au h[r\uit
odinioar[ cu Sobietzki, craiul polonilor etc.
Deci la ]nceputul fiec[rei Amintiri Creang[ vrea s[ descrie satul,
casa p[rinteasc[, mediul ]n sf`r=it. Descrip\ia este ]ns[ foarte s[rac[,
mai mult o defini\ie; sat mare =i vesel, sat ]n toat[ puterea cuv`ntului, biseric[ frumoas[. Doar vuirea satului de v[tale arunc[ o
sugestie de activitate rural[. Pentru at`ta s[r[cie de note, expresia
lui Creang[ este umflat[, =i totu=i, tocmai acea inutilitate verbal[ este
con\inutul. Aci nu e vorba nici de Humule=ti, nici de biserica din sat,
ci de eroul principal al acestei compuneri dramatice, care-=i ]ncepe
monologul. Dr[g[li\[ Doamne, nu =tiu al\ii cum sunt, dar eu...,
261
262
G. C[linescu
263
264
G. C[linescu
scrie dup[ o impulsiune cu totul empiric[, fie c[ inspira\ia ]i este tulburat[ la un moment dat de inten\ii culte, Creang[ uit[ c`teodat[
s[-=i joace monologul =i-l preface ]n altceva, care e din c`mpul prozei
sau al oratoriei. De pild[, sentimentalismele despre mam[ =i toate
considera\iile filozofice asupra trecerii vremii fiind ie=ite din cultura
povestitorului, c`t[ era, f[r[ vreo necesitate de expresie a
personalit[\ii, sunt de cel mai prost gust:
A=a era mama ]n vremea copil[riei mele, plin[ de minun[\ii, pe
c`t mi-aduc aminte; =i-mi aduc bine aminte, c[ci bra\ele ei m-au
leg[nat, c`nd ]i sugeam \`\a cea dulce =i m[ alintam la s`nu-i
g`ngurind =i uit`ndu-m[ ]n ochii ei cu drag!...
(Este ]nvederat c[ un sugaci nu are no\iunea de dulce =i nici nu
poate privi, con=tient de sim\irea lui, pe mam[ cu drag. Acestea
sunt interpret[ri intelectuale tardive ale povestitorului.)
... +i s`nge din s`ngele ei =i carne din carnea ei am ]mprumutat;
=i a vorbi de la d`nsa am ]nv[\at. Iar ]n\elepciunea de la Dumnezeu,
c`nd vine vremea de a pricepe omul ce-i bine =i ce-i r[u.
Dar vremea trecea cu am[gele =i eu cre=team pe nesim\ite; =i tot
alte g`nduri ]mi zburau prin cap =i alte pl[ceri mi se de=teptau ]n
suflet; =i ]n loc de ]n\elepciune, m[ f[ceam toi mai neast`mp[rat, =i
dorul meu era acum nem[rginit; c[ci sprin\ar =i ]n=el[tor este g`ndul
omului, pe ale c[ruia aripi te poart[ dorul necontenit =i nu te las[ ]n
pace, p`n[ ce intri ]n morm`nt!
}ns[, vai de omul care se ia pe g`nduri! Uite cum te trage pe furi= apa
la ad`nc; =i din veselia cea mai mare cazi deodat[ ]n ur`cioasa ]ntristare!
Hai mai bine despre copil[rie s[ povestim, c[ci ea singur[ este
vesel[ =i nevinovat[. +i drept vorbind, acesta-i adev[rul.
Ce-i pas[ copilului c`nd mama =i tata se g`ndesc la neajunsurile
vie\ii, la ce poate s[ le aduc[ ziua de m`ine, sau c[-i fr[m`nt[ alte
g`nduri pline de ]ngrijire. Copilul ]nc[lecat pe b[\ul s[u g`nde=te c[
se afl[ c[lare pe un cal de cei mai stra=nici, pe care alearg[ cu voie
bun[, =i-l bate cu biciul =i-l strune=te cu tot dinadinsul =i r[cne=te la
265
el din toat[ inima, de-\i ie auzul; =i de cade jos, crede ca l-a tr`ntit
calul, =i pe b[\ ]=i descarc[ m[nia ]n toat[ puterea cuv`ntului...
Creang[ vrea de data aceasta s[ exprime sentimente. }ns[, de=i
sim\irea nu-i lipse=te, el nu-n\elege deloc tehnica muzical[ a liricii.
Creang[ nu e ]n stare dec`t s[ aud[ pe al\ii vorbind, =i ]n chipul acesta poate comunica indirect =i emo\iile. Stan P[\itul ]=i exprim[, obiectiv,
sentimente delicate c`nd zice:
Apoi d[, nu =tiu cum s[ mai zic =i eu; pesemne p[catele mi te-au
scos ]nainte, m[i Chiric[. Eu g`ndesc s-o pornesc pe treab[; fata-i hazulie =i m-a f[rm[cat de-acum.
Aceste vorbe sunt ginga=e ca document, nu sunt poezie. C`nd
Creang[ vrea s[-=i subiectiveze sentimentele, le sf[r`m[ ]n concepte,
le face triviale. Poeziile lui nu sunt st`ngace numai formal, ci fundamental prozaice, conceptuale:
Ar fi un mare p[cat
Omul lene= de-ajutat.
+ti\i Dumnezeu ce a dat
Omului c`nd l-a creat?
Membre bune-ndem`noase,
Creieri ]n cap de ajuns
. . . . . . . . .
Clopo\elul de la gar[
A dat semnul de pornire,
266
G. C[linescu
chiuind, cutrieram dumbr[vile =i luncile umbroase, prundul cu =tioalnele, \arinile cu holdele, c`mpul cu florile =i m`ndrele dealuri, de
dup[ care-mi z`mbeau zorile, ]n zburdalnica v`rst[ a tinere\ei! Asemenea, dragi-mi erau =[z[torile, cl[cile, horele =i toate petrecerile
din sat, la care luam parte cu cea mai mare ]nsufle\ire!
Zile frumoase de s[rb[tori, c`mpul cu flori, dealuri m`ndre,
a lua parte cu ]nsufle\ire, nici nu se poate ]nchipui o mai ]nv[\[toreasc[ =i mai plat[ expresie a sentimentelor.
Alt[ dat[ Creang[ face din monolog o dizerta\ie didactic[ ]n care
introduce, din experien\a lui literar[, =i convorbirea cu duhul s[u,
dup[ exemplul lui Gr. Alexandrescu:
Nu mi-ar fi ciud[ ]ncaltea, c`nd ai fi =i tu ceva =i de te miri
unde, ]mi zice cugetul meu; dar a=a, un bo\ cu ochi ce te g[se=ti, o
bucat[ de hum[ ]nsufle\it[ din sat de la noi, =i nu te las[ inima s[ taci;
asurze=ti lumea cu \[r[niile tale!
Nu m[ las[, vezi bine, cugete, c[ci =i eu sunt om din doi oameni; =i satul Humule=tii ]n care m-am trezit nu-i un sat l[turalnic...
}nspre apus-miaz[zi, vin m[n[stirile: Agapia cea t[inuit[ de lume;
V[raticul, unde =i-a petrecut via\a Br`ncoveanca cea bogat[ =i milostiv[,
=i satele Filioara, h[\a=ul c[prioarelor cu sprincene sc[pate din m[n[stire,
B[l\[te=tii cei plini de salamur[, =i Ceahl[ie=tii, Topoli\a =i Ocea, care
alung[ cioara cu perja-n gur[ tocmai dincolo peste hotar; iar spre Criv[\,
peste Ozan[, vine T`rgul-Neam\ului, cu mahalalele: Pometea de sub
dealul Cociorva, unde la toat[ casa este livad[ mare; |u\uienii veni\i din
Ardeal, care m[n`nc[ sl[nina r`nced[, se \in de coada oilor, lucreaz[
l`n[ =i sunt vesti\i pentru teascurile de f[cut oloiu; =i Condrenii cu morile de pe Nem\i=or =i piu[le de f[cut sumani. Iar deasupra Condrenilor,
pe v`rful unui deal nalt =i plin de tih[r[i, se afla vestita Cetatea Neam\ului,
]ngr[dit[ cu pustiu, acoperit[ cu fulger, locuit[ vara de vitele fug[rite de
strechie =i str[juit[ de ceucele =i vindereii, care au g[sit-o bun[ de f[cut
cuiburi ]ntr-]nsa... Dar asta nu m[ prive=te pe mine, b[iet din Humule=ti.
Eu am alt[ treab[ de f[cut; vreau s[-mi dau sam[ despre satul nostru,
despre copil[ria petrecut[ ]n el =i at`ta-i tot.
C`\i domnitori =i mitropoli\i s-au r`nduit la scaunul Moldovei, de
267
268
G. C[linescu
269
270
G. C[linescu
272
G. C[linescu
des escrit, et le prononce Andromache, que contre toutes bestes veneneuses a t, par linvention des humains et instruction des dieux,
remede profitable trouv. Remede jusques prsent na t trouv
contre la male femme. Ce gorgians Euripides, dist Panurge, tousjours
a mesdict des femmes. Aussi fut il par vengeance divine mang des
chiens, comme luy reproche Aristophanes. Suivons. Qui a, =i parle.
Je urineray presentement, dist Epistemon, tant quon vouldra.
Jay maintenant, dist Xenomanes, mon estomac sabourr profit
de mesnaige. Je ne panchera dun coust plus que daultre..
Il ne me faut (dist Carpalim) ne vin ne pain.
Trefves de soif, trefves de faim,
Veritablement il est escrit par votre beau Euripides, et le dit Silenus, beuveur memorable,
Furieux est, de bon sens ne jouist,
Quiconques boit et ne sen resjouist.
273
din tradi\ia oral[, operele lor nu sunt mai pu\in c[rtur[re=ti, structura
scrierilor lor fiind aceea=i ca ]n opera lui Rabelais: adic[ o jovialitate
enorm[, care ]n[bu=[ cel mai ne]nsemnat fapt ]ntr-un roi de citate. }n
nici un chip Anton Pann, autor de mare valoare pe nedrept subpre\uit,
nu este un culeg[tor. Formula lui este aceea a lui Rabelais, grindina
de cita\iuni prin asocia\ie, erudi\ie =i joyeuset:
Omul ]nd[r[tnic toate d-a-ndaratele le face.
Tu umbli s[-l ]mbl`nze=ti
+i mai r[u ]l ]ndr[ce=ti.
El
Pentru o musc[ ]=i d[ palme.
+i
Pentru un purice ]=i arde plapoma.
Pentru un =oarece
Las[ s[ arz[ =i moara,
Numai =oarecii s[ moar[.
De aceea zice:
R[ul ce =-]l face omul singur,
nimenea altul n-ar putea sa i-l fac[.
c[
O\etul tare vasul s[u =-]l strica.
Omul ]nd[r[tnic
Ce apuc[ se usuc[,
+i
Toate d-a-ndaratele ]i merg.
Adic[:
Dup[ ploaie, chepeneag.
+i
Dup[ moarte, cal de ginere.
El nu =tie c[:
Toat[ graba stric[ treaba.
+i
Cine se gr[be=te cur`nd ostene=te.
274
G. C[linescu
Aceast[ be\ie de proverbe sistematizate nu e menit[ s[ plac[ omului simplu, =i Povestea vorbii nici nu e o scriere popular[. Ciclul e alc[tuit
pentru pl[cerea intelectului, indiferent prin con\inutul didactic, savuros
prin bufoneria erudit[. +i Anton Pann =i Creang[ sunt arhivari de tradi\ii,
dar ]n ]n\elesul rabelaisian. Creang[ este un umanist al =tiin\ei s[te=ti,
sco\`nd din erudi\ia lui un r`s gros, f[r[ a fi totu=i un autor vesel
prin materie. Con\inutul pove=tilor =i Amintirilor este indiferent ]n sine,
ba chiar apt de a fi tratat liric ori fantastic, vesel[ este hohotirea interioar[, setea nestins[ de vorbe, sorbite pentru ele ]nsele, dintr-o voluptate strict intelectual[. Obiecte, animale, oameni, vorbesc ]ntruna,
arunc`nd cele mai joviale vorbe prin forma lor nea=teptat[, nicidecum
frumoase prin armonia sunetului, =i cit`nd neostenit =i cu o vitez[
nemaipomenit[:
M[i... da bun e=ti de gur[!
+i de gur[, dar =i de lucru...
Te-ai ]ncurcat ]n socoteli, m[i b[iete; ba de m`ncare =i cas[ i-a
trebuit omului ]nt`iu; =-apoi haine frumoase, cum zici tu; cu rufe deale tale ]\i ghior[iesc ma\ele de foame. Ai auzit vorba ceea c[:
Gol[tatea ]ncunjur[, iar[ foamea d[ de-a dreptul...
Despre aceasta, bine ai chitit-o, dragul tatei. Se vede lucru, c[
nici tu nu e=ti de ]mp[rat, nici ]mp[r[\ia pentru tine; =i dec`t s[ ]ncurci
numai a=a lumea, mai bine s[ =ezi departe cum zici, c[ci mila Domnului: Lac de-ar fi, broa=te sunt destule...
Ai toat[ voia de la mine, f[tul meu; dar mare lucru s[ fie, de nu
\i s-or t[ie =i \ie c[r[rile. Mai =tii p[catul, poate s[-\i ias[ ]nainte vrun
iepure, ceva... =i pop`c! m-oiu trezi cu tine acas[, ca =i cu frate-t[u, =apoi atunci ru=inea ta n-a fi proast[. Dar d[, cearc[ =i tu, s[ vezi cum
\i-a sluji norocul. Vorba ceea: Fiecare pentru sine, croitor de p`ne...
Ei, dragul tatei, a=a-i c[ s-a ]mplinit vorba ceea: Ap[r[-m[ de
g[ini, c[ de c`ni nu m[ tem...
Ce m`nca v[d eu bine c[ ai; despre asta nu e vorb[, f[tul meu,
zise craiul posomor`t, dar ia spune\i-mi, ru=inea unde o pune\i? Din
trei feciori, c`\i are tata, nici unul s[ nu fie bun de nimica? Apoi drept
275
+i la r[zboi,
}napoi.
D-apoi calului meu de pe atunci, cine mai =tie unde i-or fi putrezind ciolanele! C[ doar nu era s[ tr[iasc[ un veac de om. Cine \i-a
v`r`t ]n cap =i una ca aceasta, acela ]nc[-i unul... Ori, vorba ceea:
Pesemne umbli dup[ cai mor\i s[ le iei potcoavele...
...Ei apoi... zi c[ nu-i lumea de-apoi. S[ te fereasc[ Dumnezeu,
c`nd prinde m[m[liga coaj[. Vorba ceea:
D[-mi, Doamne, ce n-am avut,
S[ m[ mier ce m-a g[sit.
Fetele atunci au luat alt[ vorb[, dar din inima lor nu s-a =ters purtarea necuviincioas[ a sp`nului, cu toate ]ndrept[rile =i ]nrudirea lui,
pentru c[ bun[tatea nu are de-a face cu r[utatea. Vorba ceea:
Vi\a-de-vie tot ]nvie,
Iar vi\a-de-boz, tot r[goz.
276
G. C[linescu
277
278
G. C[linescu
Valeu! Ce spui?!
+i iar se ascunde l`ng[ mo= Nichifor.
Ce-i t`n[r, tot t`n[r; ]\i vine a te juca, jup`ne=ic[, a=a-i? =i dup[
cum v[d, ai noroc c[ eu ]mi \in firea, nu m[ prea tem de lup; dar s[
fie altul ]n locul meu...
Scriitori ca Creang[ nu pot ap[rea dec`t acolo unde cuv`ntul e
b[tr`n, greu de sub]n\elesuri, aproape echivoc =i unde experien\a s-a
condensat ]n formule nemi=c[toare, tuturor cunoscute, a=a ]nc`t opera literar[ s[ fie aproape numai o reaprindere a unor elemente tocite de uz. Era mai firesc ca un astfel de scriitor de cuvinte s[ r[sar[
peste c`teva veacuri, ]ntr-o epoc[ de umanism rom`nesc. N[scut cu
mult mai devreme, Creang[ s-a ivit acolo unde exist[ o tradi\ie veche
=i deci =i un fel de erudi\ie, la sat, =i ]nc[ la satul de munte de dincolo
de Siret, unde poporul e neamestecat =i p[str[tor =i-=i exprim[
experien\a impersonal =i aforistic.
}ntruc`t prive=te timpul, acesta mi=c`ndu-=i c`teodat[ limbile extraordinar de repede, ne g`ndim ]n primul r`nd la dialectica istoriei exprimat[ prin apari\ia =i contradic\ia claselor ]n felurite societ[\i. Spa\iul ar
fi ceea ce numim de obicei natur[, =i despre ea =i ]nr`urirea ei asupra
omului au vorbit, independent de materialismul =tiin\ific, pozitivi=tii. A
trata prea generic despre timp =i spa\iu poate s[ duc[ la cli=ee =i la concluzii nule. O geologie aproximativ asem[n[toare aceleia ]n care s-a n[scut
=i a copil[rit Creang[ exist[ =i ]n alte p[r\i, ]n Tirol sau chiar ]n China
septentrional[. C`t despre timp, dialectic vorbind, at`tea popoare trec
cu repeziciune de la societatea feudal[, cum era aceea din Moldova lui
Creang[, la cea socialist[, schi\`nd un scurt echilibru burghez, ]nc`t cu o
astfel de critic[ formal[ explic[m simultan =i pe Mozart, =i pe poe\ii chinezi, =i pe Creang[. Oric`t[ oroare au unii de cuv`ntul inefabil,
]n\eleg`ndu-l ]n sensul vechi de ireductibil la ra\iune, el ]=i are rostul s[u
]n estetic[, cu accep\ia analizei pe concret =i evitarea generalit[\ilor goale. Sunt unii care cred iluzoriu c[ profeseaz[ materialismul dialectic
afirm`nd c[ frumosul exist[ ]n natur[ =i c[ singurul merit al omului este
de a-l descoperi. }ns[ probabil ]n mul\i a=tri atmosfera e lamentabil[ =i
]nec[cioas[, =i ceea ce ni se arat[ aci ca o lum`nare gra\ioas[ de candelabru e acolo un infern de emana\ii gazoase. Noroiul este, hot[r`t, mefistofelic. C[dem ]n misticism. Universul ar fi un eden din care ne-am
rostogolit, pierz`ndu-ne ]n muncile grele ale construc\iei, marii vizionari
ne-ar reevoca paradisul pierdut. Ce sens mai are atunci cuv`ntul crea\ie?
Oamenii Rena=terii =i ai romantismului ar deveni mai umani=ti dec`t noi;
ar ap[sa deci mai mult asupra factorului om ]n descoperirea =i completarea naturii, ]n care au crezut mereu marii arti=ti. Cum vom umple
pr[pastia ridicat[ astfel ]ntre crea\ia popular[ =i cea cult[, foarte adesea
280
G. C[linescu
281
folclor privesc eroziunea, desprinderea bolovanilor din mun\i. Muntele e un loc de retragere, cu un sistem de trec[tori dificile; un sentiment al solidit[\ii crustei lapidare asupra altor elemente nu produce.
}n schimb, apa e for\a impetuoas[ =i revolu\ionar[ care-=i taie drum
printre pere\i de piatr[, t`r`nd dup[ sine bolovanii =i copacii, factorul fluent. Rezervorul de la Bicaz n-a f[cut dec`t s[ accentueze caracterul de lagun[ muntoas[ a acestei regiuni, l[\ind =i regulariz`nd pe
o lung[ por\iune n[vala mai mare sau mai sc[zut[ a torentului.
Un al treilea element, mai tare dec`t bronzul, ]n aceste locuri
este lemnul. Pov`rni=urile sunt acoperite, l[s`nd la o parte jnepii =i
ienuperii, de armate negre de brazi, printre care norii se t`r[sc ca
aburii. Sunt =i fagi pe alocuri, precum =i stejari. Brazii sunt drep\i =i
falnici. Ace=ti brazi, lega\i ]n plute, alearg[ la vale pe torent. Ei nu
sunt lemn mort, ci, asemeni cedrilor asia\i, materie de construc\ie.
Sunt priveli=ti asem[n[toare =i ]n alte p[r\i, ]ns[ casele sunt de zid.
Aci, ca =i pe versantul cel[lalt, locuin\ele, bisericile chiar sunt din
b`rne. O cas[ trebuie ]nfipt[ bine ]n pov`rni=, ca s[ scape =i de n[vala
puhoaielor =i de rostogolirea bolovanilor. Casa Irinuc[i de la Bro=teni,
ne]ndeplinind aceste condi\ii, a fost spart[ de un bolovan cu care copiii
se jucau ]n v`rful dealului. Localnicilor le place s[ arate un imens
bolovan ]n apropierea r`ului, care ar fi tocmai acela cu pricina. E o
problem[ de competen\a istoricilor literari. }n fine, fiind vorba de
lemn, casa din Humule=ti are ]nf[\i=are destul de mizerabil[ pe dinafar[. C`nd ]ns[ treci de c[m[ru\a de la intrare ]n odaia cu vatr[ =i
cuptor, r[m`i impresionat de grinzile lungi, solemne =i trainice.
}ntruc`t prive=te fauna, sau mai bine zis economia de vite, sus la
munte predomin[ oile =i economia pastoral[. }n afar[ de lapte =i de
derivatele lui, produsul principal este l`na. Mai jos, la Humule=ti de
pild[, suntem ]ntr-o parte ]n care for\a torentelor s-a potolit. Valea se
l[rge=te, bolovanul e pisat ]n chip de prund, apa =erpuie=te, se l[\e=te
dup[ cum e vremea, face bulboane, este c`teodat[, pe secet[, un simplu drum cu ochiuri de ap[. Gospodarii mai \in =i alte vite =i fac pu\in[
cultur[, =i mai ales, av`nd ]n vedere apa domoal[, cultiv[ c`nepa, ca
plant[ textil[. Asta, bine]n\eles, pe vremea lui Creang[.
282
G. C[linescu
283
ar fi fost un om incomod. El ar fi repudiat adev[rurile admise =i verificate de colectivitate =i nu ar fi urmat corect tactica. Orice ar face, geniul
este prin defini\ie admirabil =i incomod. }ntr-asta st[ inefabilul lui.
Semenii din p[r\ile muntoase ai lui Ion Creang[ sunt taciturni, nu
]ns[ solitari. Risipi\i, pe dealuri, dep[rta\i chiar cu casa unul de altul,
spre a nu mai pomeni de oierii nemi=ca\i ]n dep[rt[ri ]n mijlocul turmelor, ei constituie totu=i o societate rarefiat[, comunic`nd prin strig[te
conven\ionale, ]nghi\ite de mu\enia locurilor. C`nd se ]nt`lnesc, sunt mai
volubili, dar vorbirea lor decurge ]n formule str[vechi, aproape rituale.
Limbu\ia, c`nd este, const[ ]n emisiunea abundent[ de material folcloric.
Ion Creang[ pare ]n Amintiri ]nc`ntat de bel=ugul oamenilor din
Humule=ti. Dup[ el, ace=tia vie\uiesc ca ]n rai. Azi, ]ns[, impresia
noastr[ e a unei mizerii trudite. Humule=tenii pre\uiau, se vede, mai
presus de toate neat`rnarea =i via\a activ[. Ei erau dintre acei isnafi
=i cupe\i c[rora li se datora mi=carea pentru progres. +i Gh. Eminovici era, ]n definitiv, tot un cupe\. Un zapis recent descoperit la
Suceava ne dezv[luie c[ ]n 1844 cump[rase de la Zeilicovici, ]n t`rgul
vitelor din Boto=ani, o cr`=m[ pe veci, prin care ]=i va exercita, probabil, =i personal dreptul de arenda= al venitului pe alcool. Era, cu alte
cuvinte, p[str`nd propor\iile, un fermier general. +i Creang[, desdiaconit, va ob\ine dreptul de a avea un debit de tutun. Ca institutor,
va str`nge parale din tip[rirea de manuale =colare. Cupe\ul ]n el este
atavic.
Spiritul isnafo-cupe\esc str[bate ]n opera lui. Nichifor Co\cariul fericea pe negustor, care, zicea el, tr[ie=te din s[ul s[u =i pe sama lui...
Pentru c[ n-are Dumnezeu st[p`n. Deci calitatea situa\iei e de a nu fi
lipit p[m`ntului =i a nu avea st[p`n. C`t despre modicitatea averii funciare a acestor oameni, ne facem o idee din Soacra cu trei nurori. Soacra trece drept cuprins[, av`nd o r[z[=ie destul de mare, casa
b[tr`neasc[ cu toat[ pojijia ei, o vie cu livad[ frumoas[, vite =i multe
paseri. }ns[ proprietatea individual[ are un vi\iu. Fiind divizibil[, se
]mpu\ineaz[. Doi dintre feciori ]=i ridic[ locuin\e noi ]n jurul celei
b[tr`ne=ti, al treilea urm`nd s-o mo=teneasc[ pe aceasta din urm[. Acum
r[ze=ia nu mai e ]n stare s[-i hr[neasc[. Deci tustrei feciorii umbl[ ]n
284
G. C[linescu
285
286
G. C[linescu
287
288
G. C[linescu
fel: duc`nd vi\eii la suhat =i sufl`nd asupra ei un v`nt r[u, ei ielele i-au
luat gura =i picioarele. Ceea ce e un fel de a stabili, folcloric, etiologia bolii.
Dac[ privim pove=tile lui Creang[ ca folclor, se pune ]ndat[ ]ntrebarea ]n ce const[ realismul lor. Se face o gre=eal[ c`nd din acest unghi
de vedere se vorbe=te de elementul particular =i oral care ar da via\[
unor scheme. Realismul basmelor populare e de natur[ schematic[,
=i cel care le spune caut[ s[ nu ]ngroa=e nota stilistic. Altfel n-ar fi
]n\eles. S[ ]nlocuim, dac[ vre\i, cuv`ntul schem[ cu simbol fantastic.
Acest simbol cuprinde ]n sine o observa\ie milenar[, fiind dinainte
constituit. I. G. Hahn =i Laz[r +[ineanu au ]mp[r\it basmele ]n cicluri, =i ultimul clasific[ Povestea lui Harap Alb ]n ciclul faptelor
excep\ionale. }ntr-un studiu sus\in`nd ideea stereotipiei basmelor, am
adoptat ipoteza c[ un basm e compus din c`teva situa\ii-=abloane,
un fel de elemente prefabricate, scutind pe narator de efortul inven\iei.
Bine]n\eles, =abloanele se desf[=ur[ urm[rind un \el final, cum s-ar
zice, o idee moral[. Aceast[ ipotez[ e mai ]n concordan\[ cu clasifica\ia
Aarne Thompson, care ]ns[ f[r`mi\eaz[ basmul mozaical. Folcloristic vorbind, Povestea lui Harap Alb e un basm din cele mal autentice
=i cu =abloane, unele plurimilenare =i de o circula\ie euro-asiatic[ larg[.
S[ ne oprim asupra c`torva =abloane =i asupra semnifica\iei schematice
a eroilor. Un ]mp[rat Verde (trecem peste cromatica ]mp[ra\ilor),
neav`nd dec`t fete, cere de la frate-s[u un fiu s[-i urmeze ]n scaun.
Tat[l se g`nde=te la fiul cel mai mare =i-l pune la ]ncercare. Doi fii
renun\[; mezinul ]nvinge spaima cu ursul ascuns sub pod, care e tat[s[u. E mai viteaz ca al\ii? Nu. Dar mezinul e milos, d[ de poman[ un
ban unei babe, care e Sf`nta Duminec[, =i aceasta ]nva\[ ce trebuie
s[ fac[. Mezinul, ]n general, are o ]nsu=ire moral[ cu care supline=te
alte deficien\e. Singur n-ar izb`ndi nimic; prin bun[tate, ]=i face auxilii care ]l scot din impas.
}ntre altele, Harap Alb cere tat[lui calul pe care l-a avut ca mire =i
care e un cal n[zdr[van, nu numai un mijloc de locomo\ie, ci =i o
inteligen\[ excep\ional[, av`nd =i grai. +i caii lui Ahile aveau astfel
de daruri, de care aminte=te =i Gr. M. Alexandrescu:
289
290
G. C[linescu
291
C`nd un basm cuprinde prea mult[ pictur[, e semn c[ a fost redactat tardiv de culeg[tor, ca basmele lui Slavici, Ispirescu.
Realismul rezultat din cultivarea detaliului =i punerea ]n eviden\[ a
unei individualit[\i stilistice nu apar\ine la Creang[ oralit[\ii, ci artei
de scriitor. }nt`i, Creang[ fixeaz[ o dat[ pentru totdeauna textul, f[c`nd
imposibil[ o alt[ edi\ie, improvizat[. Totul e a=a de meticulos studiat
]ntr-un text definitiv, ]nc`t din acest punct de vedere basmul a ie=it din
circuitul folcloric =i a devenit opera lui Creang[. O schimbare oric`t de
mic[ a construc\iei d[uneaz[ ]ntregului, =i n-am mai avea de-a face cu
un basm de Creang[ traductibil =i lizibil oriunde =i oric`nd. Evident, o
culoare local[ este, const`nd mai ales ]n caractere individuale =i
manifest[ri etnologice, ]n care limbajul ]=i are partea sa de originalitate neglijabil[ ]n orice alt basm curat folcloric. Con\inutistic, Povestea
lui Harap Alb se petrece ]ntr-un spa\iu geografic =i sociologic
conven\ional, avem de-a face cu ]mp[ra\i, curteni, sfinte, mon=tri, nimic
nu e particular, nimic n-aduce aminte de or`nduirea noastr[ istoric[,
de peisajul nostru. Schematismul propriu folclorului, ]nc[rcat de at`ta
art[ nu-i de natur[, cum am spus, s[ plac[ poporului, care cere ca basmul s[-i fie mereu reeditat oral. }ns[ ]ndat[ ce un povestitor ar relua
=abloanele, spun`ndu-le improvizat =i ]n chipul s[u, toat[ arta s-a dus,
=i Creang[ a ]ncetat s[ mai existe. }ntr-un cuv`nt, secretul lui Creang[
st[, ca la orice poet cult, ]n studiul efectelor, ]n cuv`ntul rar, ]n fixitate. Dar fixitatea e contrar[ legii inerente a folclorului.
Cine protesteaz[ la apropierea dintre Perrault =i Creang[ sub
cuv`nt de pild[ c[ fiecare ]nf[\i=eaz[ lumi locale n-a ]n\eles o
iot[ din arta lui =i a considerat basmele ca ]nregistrare folcloric[.
Fire=te, Plaut, Molire, Courteline, Caragiale ]=i au culorile lor, sub
care se ascunde un universal. Compararea =i apropierea ]ntre ei este
posibil[. Lumea fabuloas[ a lui Perrault oglinde=te curtea lui Ludovic
al XIV-lea. Unii eroi vorbesc ca marchizii lui Molire =i ca pre\ioasele
ridicule. Regele d[ un grand festin, un prin\ intr[ ]ntr-un adev[rat
Versailles. Il passe une grande cour pave de marbe; il monte lescalier;
il entre dans la salle des gardes... Il traverse plusieurs chambres, pleines
de gentils-hommes et de dames... Dar mai presus de aceast[ culoare
292
G. C[linescu
istoric[ din epoca absolutismului regal este stilul propriu al lui Perrault, exact, muzical, ca al lui Racine, sau mai t`rziu spiritual, ca al
lui Voltaire. Pove=tile lui Perrault nu pot fi ]nregistrate nici ele pe band[
de magnetofon. Ele apar\in artistice=te literaturii franceze culte.
Acela=i e cazul lui Creang[. Numai sub acest aspect de scriitor cult
se poate vorbi de realism ]n sensul limitat al cuv`ntului. Unul din
procedeele realistice ale scriitorului Ion Creang[ este determinarea
caracterelor ce ies din vagul simbolistic. }mp[ratul, tat[l feciorilor,
are ambi\ familial =i e tipul probozitorului:
Ce m`nca v[d eu bine c[ ai, zice el c[tre fiul mijlociu; despre
asta nu e vorb[, f[tul meu, zise craiul posomor`t, dar ia spune\i-mi,
ru=inea unde o pune\i? Din trei feciori, c`\i are tata, nici unul s[ nu fie
bun de nimica? Apoi drept s[ v[ spun, c[ atunci degeaba mai strica\i
m`ncarea, dragii mei... S[ umbla\i numai a=a frunza fr[sinelului toat[
via\a voastr[ =i s[ v[ l[uda\i c[ sunte\i feciori de craiu, asta nu miroas[ a
nas de om... Cum v[d eu, frate-meu se poate culca pe-o ureche din partea
voastr[; la Sf`ntul A=teapt[ s-a ]mplini dorin\a. Halal de nepo\i ce are!
}mp[ratul Verde e om naiv, m`ndru de averile sale =i capabil de a
se entuziasma de minunile naturii =i de industria oamenilor.
Pe unde s[ se g[seasc[, nepoate! vorbe=te el de ni=te pietre scumpe.
Ia ]n p[durea Cerbului. +i Cerbul acela este tot b[tut cu pietre scumpe,
mult mai mari =i mai frumoase dec`t aceste. Mai ]nt`i, cic[ are una ]n
frunte, de str[luce=te ca un soare. Dar nu se poate apropi nimene de
Cerb, c[ci este solomonit =i nici un fel de arm[ nu-l prinde; ]ns[ el, pe
care l-a z[ri, nu mai scap[ cu via\[. De aceea fuge lumea de d`nsul de-=i
scoate ochii; =i nu numai at`ta, dar chiar c`nd se uit[ la cineva, fie om
sau orice dihanie a fi, pe loc r[m`ne moart[. +i cic[ o mul\ime de oameni =i de s[lb[ticiuni zac f[r[ suflare ]n p[durea lui, numai din ast[
pricin[; se vede c[ este solomonit, ]ntors de la \`\[ sau dracul mai =tie
ce are, de-i a=a de primejdios. Dar cu toate aceste, trebuie s[ =tii nepoate, c[ unii oameni ]s mai a dracului dec`t dracul; nu se ast`mp[r[
nici ]n ruptul capului; m[car c[ au p[\it multe, tot cearc[ prin p[durea
lui, s[ vad[ nu l-ar pute g[bui cumva? +i care dintre ei are ]ndr[zneal[
293
mare =i noroc mai mare, umbl`nd pe acolo, g[se=te din ]nt`mplare c`te-o
piatr[ de aceste, picat[ de pe Cerb, c`nd se scutur[ el la =apte ani o
dat[, =i apoi acelui om nu-i trebuie alt[ negustorie mai bun[. Aduce
piatra la mine =i i-o pl[tesc c`t nu face...
}mp[ratul Ro= este acru, c`rcota=. De pild[:
Bine, voinice, zise ]mp[ratul posomor`t; a veni ea =i vremea
aceea. }ns[ eu mai am o fat[ luat[ de suflet tot de o v`rst[ cu fata
mea; =i nu e deosebire ]ntre d`nsele nici la frumuse\[, nici la stat,
nici la purtat. Hai, =i dac[-i cunoa=te-o care-i a mea adev[rat[, ie-\-o
=i duce\i-v[ de pe capul meu, c[ mi-a\i scos peri albi de c`nd a\i venit. Iaca m[ duc s[ le preg[tesc, zise ]mp[ratul. Tu vin[ dup[ mine =i
dac[-i g`ci-o, ferice de tine a fi! Iar de nu, lua\i-v[ catrafusele =i ]ncepe\i a v[ c[r[b[ni de la casa mea, c[ci nu v[ mai pot suferi.
Sp`nul e pref[cut, miorl[itor:
C`t despre inima mea, s-o dea Dumnezeu oricui, zice sp`nul,
oft`nd Numai ce folos? Omul bun n-are noroc: asta-i =tiut[; rogu-te
s[ nu-\i fie cu sup[rare, drume\ule, dar fiindc[ a venit vorba de-a=a,
=i spun ca la un frate, c[ din cruda copil[rie, slujesc prin str[ini, =i
]ncaltea nu mi-ar fi ciud[, c`nd n-a= vrea s[ m[ dau la treab[, c[ci cu
munca m-am trezit. Dar a=a, muncesc, muncesc =i nu s-alege nimica
de mine; pentru c[ tot de st[p`ni calici mi-am avut parte. +i vorba
ceea: la calic sluje=ti, calic r[m`i...
Dar mai determina\i sunt Fl[m`nzil[, Geril[ =i ceilal\i. }nt`i au un
caracter de grup; de=i solidari ]n p[r\ile esen\iale, sunt g`lcevo=i, o
\in ]ntruna ]ntr-o ciorov[ial[. C`t despre Geril[, acesta trece la fapte,
la pozne mali\ioase. De pild[:
Numai din pricina voastr[ am r[cit casa, c[ci pentru mine era
numai bun[, cum era. Dar a=a p[\e=ti dac[ te iei cu ni=te bicisnici.
Las c[ v-a mai p[li el berechetul acesta de alt[ dat[. +tii c[ are haz =i
asta? Voi s[ v[ l[f[i\i =i s[ huzuri\i de c[ldur[, iar[ eu s[ cr[p de frig.
Buuun[ treab[! S[-mi dau eu lini=tea mea, pentru hat`rul nu =tiu cui!
Acu= v[ t`rn`esc prin cas[, pe rud[ pe s[m`n\[; ]ncaltea s[ nu se
aleag[ nimica nici de somnul meu, dar nici de al vostru.
294
G. C[linescu
295
De=i Creang[ avea p[r b[lai =i ochi alba=tri, nu s-a g`ndit la idei
poetice de aspect nordic, n-a dat aten\ie perspectivei mitologice ce se
putea desprinde din alb[strimea ochilor =i a acceptat idealul de
frumuse\e al lumii rurale. }ntr-asta r[m`ne peuple.
Peste toate aceste caracteriz[ri, de=i ]n fond un scriitor cult, Creang[
r[m`ne popular ]ntr-un sens ]nalt. Crea\ia lui e lipsit[ de personalitate
moral[, de Weltanschauung individual. Asta se ]nt`mpl[ numai creatorilor excep\ionali, unui Shakespeare, de pild[. Orice autor, ]n afar[ de
faptul c[ apar\ine unui curent (clasicism, romantism, realism, naturalism
etc.), are orizontul s[u, de la care prive=te via\a =i care ]i poart[ numele.
Goethe este wertherian, faustian =i goethean, Byron byronizeaz[, Lamartine lamartinizeaz[. Natur[, gest moral, totul e a=a de impregnat de persoana
creatorului, ]nc`t dac[ ]ncerci a copia aceste aspecte, cazi neap[rat ]n pasti=[.
Exist[, ]n timpul desf[=ur[rii unor astfel de personalit[\i creatoare, fenomene de mod[. Lamartinistul, ]ntr-o redingot[ impecabil[, cu o min[ sidefoas[, introdus[ pe jum[tate ]n ]ntredeschiz[tura hainei, contempl[ un
lac rotund, obi=nuit st`nd pe o banc[ de piatr[, intrat[ pu\in ]n ruin[
din pricina vegeta\iei impetuoase. O salcie pletoas[ =i aerian[ ca o ploaie
nu lipse=te. Wertherianul zace la p[m`nt, sc[ldat ]n s`nge, cu un pistol
l`ng[ el. }n m`n[ str`nge medalionul unei Lotte oarecare. Byronianul,
cu p[rul v`lvoi, cu c[ma=a f`lf`ind ]n v`nt, cu fa\a mistuit[ =i sumbr[,
=ade la prora unei cor[bii cu p`nze, de unde vede ]n dep[rtare o Grecie
antic[ ]n demoli\iune, nocturn[ =i melancolic[. Eminescianul zice:
Vino-n codru la izvorul
Care tremur[ pe prund,
298
G. C[linescu
POSTFA|{
CUPRINS
Despre via\a lui Ion1 Creang[ avem, peste ceea ce =tim din Amintirile lui,
foarte pu\ine =tiri. Sunt ]n genere informa\ii anecdotice de la oameni care
sau l-au cunoscut prea la suprafa\[ =i t`rziu, sau n-au avut ]n\elegerea unui
om de valoarea lui. La amintiri se adaug[ documentele. Cercet[ri ]n Arhivele Statului din Ia=i =i din Bucure=ti, ]n Arhivele Mitropoliei din Ia=i, culegerea coresponden\ei de pe la rude =i prieteni au l[murit multe puncte din
biografia lui Creang[. }n fruntea cercet[rilor de documente st[ economul D.
Furtun[.
Trebuie ad[ugat c[ cu fiecare document ivit starea civil[ a lui Creang[
devine mai complicat[. }n general, atestatele sunt reconstituite cu martori,
dar ]nsemnarea din mitric[ poate fi pus[, ]n aceste vremuri, la ]ndoial[. De
asemeni, pachetele de documente din arhive au adesea o dat[ global[, =i
datarea induce ]n eroare. Din fericire, substan\a biografiei lui Ion Creang[
r[m`ne statornic[.
Ca =i ]n cazul lui Eminescu, am ]ncercat a face portretul lui Creang[
interpret`nd documentele. N-am f[cut descoperiri noi , afar[ de pu\ine (de
acum ]nainte nici nu se mai pot afla dec`t doar preciziuni de date), dar
pricep[torul ]n materie ]=i va da seama, credem, de felul nostru de a citi =i
de al altora. Judec[\ile asupra operei le-am unit cu nara\iunea biografic[
]ntr-un portret totalitar, deoarece opera se afl[, ]ntruc`t ]l prive=te pe Creang[,
str`ns legat[ de existen\a lui. Portretul acesta este o lucrare de curat[ =tiin\[.
Informa\ia este riguroas[ =i complet[, orice propozi\ie e documentat[. }n
sfor\area de a crea literar, nu ne folosim dec`t de mijloacele pe care le ofer[
compozi\ia, ]nl[tur`nd, de pild[, din text discu\ia izvoarelor, neintroduc`nd
]n nara\iune elementele anacronice. Dialogurile sunt cita\iuni, descrip\iile
sunt bizuite pe observa\ie =i izvoare. Spre a folosi amintirii lui Creang[, f[c`nd
1
Adopt[m pe Ion =i nu pe Ioan, chiar dac[ vreodat[ or[=ene=te Creang[ ar fi semnat Ioan Creang[, deoarece ]n Amintiri povestitorul e chemat mereu Ion =i pentru c[
acesta e numele adev[rat rom`nesc, fiind fa\[ de Ioan, ceea ce Mihai este fa\[ de
Mihail.
300
G. C[linescu
BIBLIOGRAFIE
CUPRINS
VIA|A
Manuscrise la Academia Rom`n[: ms. 4. 074 (Scrieri de Ion Creang[,
cump[rat de la dl Em. G`rleanu la 26 februarie 1908); ms. 3. 757 (Scrisori
primite de Ion Creang[ de la fiul s[u C. I. Creang[ =i de la rude ale sale, ]n
anii 18801891. Cump[rat de la Isr. Vuppermann1 din Ia=i, la 19 iunie 1907).
Documente originale la Institutul de istorie literar[ =i folclor.
1. GH. ADAMESCU, Contribu\iuni la bibliografia rom`neasc[, Bucure=ti, I,
1921, p. 121123; II, 1923, p. 182183; III, 1928, p. 133134.
2. F. ADERCA, De vorb[ cu dl I. Slavici, ]n Mi=carea literar[, II, 1925, nr. 12.
3. Adunarea scrierilor lui Ion Creang[, ]n Lupta, VI, nr. 1. 025 din 14 ianuarie
1890.
4. V. ALECSANDRI, Scrisori, I, ed. Il Chendi =i E. Carcalechi, Bucure=ti, Socec,
1904.
5. GRIG. I. ALEXANDRESCU, Amintiri despre Ion Creang[, ]n Convorbiri literare, XXXIII, nr. 12 din 15 decembrie 1899, p. 10731084.
6. GRIG. I. ALEXANDRESCU, Biografia lui I. Creang[, ]n Ioan Creang[, Opere
complete, cu o biografie, Partea I, Bucure=ti, Biblioteca pentru to\i,
nr. 28.
7. Aniversarea mor\ii lui Ion Creang[ (o scrisoare a lui I. C), ]n Ion Creang[,
XIII, nr. 2 din februarie 1920, p. 1718.
8. ECON. I. ANTONOVICI, O cerere a lui Ion Creang[, ]n Ion Creang[, IV, nr. 2
din februarie 1911, p. 41.
9. Anuarul Institutului Vasile Lupu (+coala normal[ de la Trei Ierarhi din Ia=i)
pe anul =colar 18631864. Publicat de directorul Titu Maiorescu, Iassi,
1864.
10. Anuarul Universit[\ii din Ia=i pe anul =colar 18951896, Bucure=ti, 1897,
p. 89.
11. V. I. ATANASIU, Abecedare =i abecedari=ti, ]n Era nou[ din 26 mai, 16
iunie =i 25 august 1891.
F[r[ ]ndoial[, gre=it: trebuie s[ fie anticarul Kuppermann.
302
G. C[linescu
12. E. BAICAN, Mo= Iordache Halandala, ]n F[t-Frumos (B`rlad), I, decembrie 1904ianuarie 1905, p. 274276.
13. JEAN BART, Ion Creang[, ]n Adev[rul literar =i artistic, IX, 1930, nr. 489.
14. I. A. BASSARABESCU, Cine a ]ndemnat pe Creang[ s[ scrie, ]n Convorbiri
literare, LXIII, 1930, februarie, p. 35.
15. N. A. BOGDAN, Ion Creang[ (C`teva amintiri), ]n Familia, XXVI, 1890, p.
104107.
16. N. A. BOGDAN, Ion Creang[ (C`teva amintiri), ]n Era nou[, nr. 97 din 11
august 1891.
17. N. A. BOGDAN, Potcapul lui Creang[, ]n Flac[ra, IV, nr. 910 din 20
decembrie 1914.
18. N. A. BOGDAN, I. Creang[ la B[ile Sl[nicului, ]n Lupta pentru via\[, I,
1904, nr. 5, p. 7275.
19. [N. A. BOGDAN], Biserica din Humule=ti, note =i impresii, ]n Ioan Neculce,
fasc. 4, 1924, p. 291293.
20. N. A. BOGDAN, I. Creang[, ]n Solia Moldovei, II, 1928, nr. 16.
21. N. A. BOGDAN, Creang[ la Sl[nicul Moldovei (1885), ]n F[t-Frumos
(Suceava), V, 1930, p. 3236.
22. N. A. BOGDAN, Lucruri inedite =i foarte interesante despre Ion Creang[, ]n
Opinia (Ia=i), XXVIII, nr. 7. 643 din 18 octombrie 1932.
23. N. A. BOGDAN, Pove=ti =i anecdote din popor, ed. a II-a, Ia=i, +araga [1897].
24. N. A. BOGDAN, Pove=ti =i bazaconii din Moldova, ed. a III-a, Bucure=ti
Socec, 1923, p. 320350.
25. N. A. BOGDAN, Ora=ul Ia=i, ed. a II-a, Ia=i, 19131915.
26. GH. BOGDAN-DUIC{, Variante ungure=ti la Ion Creang[, ]n F[t-Frumos
(Suceava), V, 1930, p. 510.
27. JEAN BOUTIRE, La vie et loeuvre de I. Creang[, Paris, 1930.
28. Buletinul Ministerului Instruc\iunii Publice =i Cultelor, I, 1885, nr. 5, p. 355.
29. G. C{LINESCU, Via\a lui Mihai Eminescu, ed. a II-a, Bucure=ti, Cultura
na\ional[.
30. CONST. CALMUSCHI, }n mun\ii Neam\ului, Gala\i, 1903.
31. IL. CHENDI, Creang[ =i Eminescu, ]n Omagiu lui Mihai Eminescu, Bucure=ti,
1909, p. 139143.
32. GH. CODREANU, Comemorarea lui Ion Creang[, ]n Junimea literar[, VII,
1910, p. 52.
33. CORESI [ARTHUR STAVRI], Sf`r`iacul (Amintire), ]n +ez[toarea, V, decembrie 1899, nr. 12, p. 199201.
34. GEORGE A. COSMOVICI, Note, ]n Ion Creang[, II, decembrie 1909, nr.
12, p. 330332.
303
304
G. C[linescu
54. AR. DENSU+IANU, Istoria limbii =i literaturii rom`ne, ed. a II-a, 1894, p.
178, 331.
55. V. DORIN, Amintiri despre Ion Creang[, ]n Ion Creang[, IV, nr. 1 din ianuarie 1911, p. 4.
56. Dosarul lui Ion Creang[, ]n +ez[toarea, VII, 1902, p. 130133.
57. Dosarul lui Ion Creang[, ]n +ez[toarea, XXXVI, 1928 (v. XXIV), p. 16.
58. Dou[ acte, ]n Luceaf[rul, IX, 1910, p. 2425.
59. EMILGAR [EMIL G~RLEANU], Ioan Creang[, ]n Arhiva (Ia=i) XIII, 1902,
p. 311343.
60. EMILGAR, Asupra biografiei lui Ioan Creang[, ]n F[t-Frumos (B`rlad), I,
1904, p. 8286.
61. EMILGAR, Note relative la manuscriptele =i edi\iile operilor lui Ion Creang[,
]n F[t-Frumos (B`rlad), I, 1904, p. 2428.
62. EMILGAR, Ioan Creang[ =i Mihai Eminescu, ]n F[t-Frumos (B`rlad), I,
1904, p. 8286.
63. Eminescu comemorativ, Album artistic literar ]ntocmit de Octav Minar,
Ia=i [1909].
64. M. EMINESCU, Scrieri politice =i literare, I, Bucure=ti, Minerva, 1905,
p. 243283, passim.
65. I. P. FLORANTIN, C[r\ile didactice ]n clasa I primar[, ]n Liberalul (Ia=i),
VIII, din 13 mai, 12 iunie =i 22 august 1887.
66. [I. P.] F[LORANTIN], O neomenoas[ specul[ cu c[r\i didactice, ]n Lupta, IV,
nr. 303 din 18 iulie 1887.
67. DUMITRU FURTUN{, O scrisoare a lui Ion Creang[, ]n Ion Creang[ VII,
noiembriedecembrie 1914, nr. 1112, p. 292293.
68. DUMITRU FURTUN{, Cuvinte =i m[rturii despre Ion Creang[, cu prilejul
]mplinirii a 25 de ani de la moartea sa, Bucure=ti, L. Alcalay, [1915].
69. ECON. D. FURTUN{, }nc[ o scrisoare inedit[ a lui I. Creang[, ]n Ramuri,
XX, 1926, nr. 34, p. 136.
70. ECON. D. FURTUN{, Anii de suferin\[ ai lui Ion Creang[ (Trei scrisori
necunoscute), ]n N[zuin\a rom`neasc[, V, 1926, nr. 3, p. 3739.
71. ECON. D. FURTUN{, Facultatea de teologie din Ia=i, Dorohoi, 1926.
72. ECON. D. FURTUN{, Din trecutul Facult[\ii de teologie din Ia=i, ]n Tudor
Pamfile, IV, 1926, p. 8789.
73. ECON. D. FURTUN{, O scrisoare a lui Creang[, ]n F[t-Frumos (Suceava),
I, 1926, p. 7172.
74. ECON. D. FURTUN{, Creang[ inedit (O scrisoare a sa din 1862), ]n F[tFrumos (Suceava), II, 1927, p. 3337.
305
75. ECON. D. FURTUN{, Creang[ =i mergerea la teatru a clericilor, ]n F[tFrumos (Suceava), II, 1927, p. 6971, 139142.
76. ECON. D. FURTUN{, O poveste de la sora lui Creang[, ]n F[t-Frumos,
(Suceava), III, 1928, p. 5.
77. ECON. D. FURTUN{, Arhimandritul erou al lui I. Creang[, ]n Lumea (Ia=i)
din 11 =i 23 ianuarie 1931.
78. ECON. D. FURTUN{, Datarea exact[ a unei scrisori, ]n Lumea, XIV, nr.
3.814 din 9 martie 1931.
79. ECON. D. FURTUN{, +coli\a lui Creang[, ]n Cuget clar, II, 1937, nr. 9,
p. 139141.
80. EM. G[~RLEANU], Manuscrisele lui Creang[, ]n Luceaf[rul, IX, 1910, p. 6.
81. EM. G~RLEANU, Biserica veche din Bro=teni, ]n Junimea literar[, VII, 1910,
p. 8.
82. [EM. G~RLEANU], O pies[ de teatru a lui Ion Creang[, ]n Luceaf[rul, IX,
1910, p. 8.
83. V. V. GEORGESCU, Creang[ la Junimea, ]n Adev[rul literar =i artistic,
IX, 1930, nr. 505.
84. P. GHEORGEASA =i EUGENIA N. POSA, Dintr-ale lui Ion Creang[, ]n Ion
Creang[, XIII, nr. 2 din februarie 1920, p. 1821.
85. V. A. GHEORGHI|{, Cum a fost introdus Creang[ la Junimea, ]n Tudor
Pamfile, IV, 1926, p. 56.
86. CONST. D. GHEORGHIU, Dic\ionar geografic al jude\ului Neam\u (la anul
1890), Bucure=ti, Soc. geogr. rom., 1895.
87. O. G[OGA], Bujdeuca lui Creang[, ]n Luceaf[rul, VI, 1907, p. 23.
88. ARTUR GOROVEI, Amintiri despre Ion Creang[, ]n +ez[toarea, V, decembrie, 1899, nr. 12, p. 191195.
89. ARTUR GOROVEI, Ion Creang[, ]n Via\a rom`neasc[, XIII, 1921 (vol. 48),
p. 357363.
90. ARTUR GOROVEI, }nsemn[ri de ale lui Creang[, ]n F[t-Frumos, (Suceava),
V, 1930, p. 2125.
91. ARTUR GOROVEI, Cu privire la Ion Creang[, ]n Convorbiri literare, LXIV,
1931, p. 869876.
92. ARTUR GOROVEI, Catihetul de la F[lticeni, ]n Lumea, XIV, nr. 4.014 din
30 octombrie 1931.
93. ARTUR GOROVEI, Catihetul lui Ion Creang[, ]n Adev[rul literar =i artistic, X, 1932, nr. 594.
94. I. GR{MAD{, Societatea academic[ social-literar[ Rom`nia jun[ din Viena (18711911), Arad, 1912.
306
G. C[linescu
307
308
G. C[linescu
cembrie 1914.
135. OCTAV MINAR, Cum a iubit Eminescu, Bucure=ti, Bibl. Lumina, nr.
2223, p. 44, 5051.
136. Monitorul oficial nr. 155 din 14/15 iulie 1872, p. 927.
137. LECA MORARIU, Anul na=terii lui Creang[, ]n Junimea literar[, XII, 1923,
p. 455.
138. LECA MORARIU, Pentru autenticitatea unui articol al lui Creang[, ]n
Junimea literar[, XIII, 1924, p. 63.
139. LECA MORARIU, Iar[=i autenticitatea unui articol al lui Creang[, ]n Junimea literar[, XIV, 1925, p. 92.
140. LECA MORARIU, Coperta noastr[, ]n Junimea literar[, XIV, 1925, p. 215.
141. LECA MORARIU, Ileana Creang[, ]n Junimea literar[, XIV, 1925, p. 322
324.
142. LECA MORARIU, Ne complet[m coresponden\a lui Creang[, ]n Junimea
literar[, XIV, 1925, p. 330.
143. LECA MORARIU, Spi\a neamului lui Creang[, ]n Junimea literar[, XIV,
1925, p. 330331.
144. LECA MORARIU, Grigore Ciubuc Clopotarul, ]n Junimea literar[, XIV,
1925, p. 331.
145. LECA MORARIU, Drumuri moldovene, reproducere din Glasul Bucovinei, VIII, 1925, Cern[u\i, 1925.
146. LECA MORARIU, Institutorul Creang[, reproducere din Glasul Bucovinei, VIII, 1925, Cern[u\i, 1925.
147. L[ECA] M[ORARIU], Data mor\ii lui Zahei Creang[, ]n Junimea literar[,
XV, 1926, p. 41.
148. L[ECA] M[ORARIU], Iar[=i coresponden\a lui Creang[, ]n Junimea literar[, XV, 1926, p. 41.
149. LECA MORARIU, Iar[=i un inedit portret al Ilenei Creang[, ]n Junimea
literar[, XV, 1926, p. 78.
150. L[ECA] M[ORARIU], Pentru l[murirea unei scrisori a lui Creang[, ]n Junimea literar[, XV, 1926, p. 91.
151. LECA MORARIU, Omul Ion Creang[, ]n F[t-Frumos (Suceava), I, 1926,
p. 120121.
152. LECA MORARIU, Iar[=i scrisorile lui Creang[, ]n F[t-Frumos (Suceava),
I, 1926, p. 123.
153. LECA MORARIU, Creang[ la Junimea, ]n F[t-Frumos (Suceava), I,
1926, p. 158.
154. LECA MORARIU, Pentru cea mai artistic[ scrisoare a lui Creang[, ]n
309
310
G. C[linescu
176. JEAN PASCAL, La bojdeuca lui Creang[ din |ic[u, ]n Lumea, XIV, nr. 3.977
din 17 septembrie 1931.
177. Pentru amintirea lui Creang[, Ia=i, 1918.
178. HORIA PETRA-PETRESCU, La morm`ntul lui Ion Creang[, ]n Rom`nul
(Arad), I, nr. 259 din 26 noiembrie/9 decembrie 1911.
179. VASILE PETROVANU, Istoricul =colii normale Vasile Lupu, III, ]n Anuarul =colii normale Vasile Lupu, II (19261927), III (19271928).
180. G. POLCOVNICUL, Ion Creang[, preparand la Institutul Vasile Lupu,
]n Revista critic[, II, 1928, p. 112117.
181. GH. POLCOVNICUL, Atestatul de ]nv[\[tor a lui Ion Creang[, ]n Ioan
Neculce, fasc. 7, 1928, p. 254255.
182. GH. POLCOVNICU, Polemica dintre Creang[ =i I. N[dejde, ]n Vremea =colii,
II, 1929, p. 341.
183. E. PRECUP, Via\a =i opera lui I. Creang[, Gherla, 1921.
184. LUCIAN PREDESCU, Contribu\iuni la istoria literar[, ]n Junimea literar[, XVIII, 1929, p. 384388.
185. LUCIAN PREDESCU, Contrbu\iuni la istoria literar[ (I. Creang[ =i profesoratul), ]n Arhiva (Ia=i), XXXVII, 1930, p. 253.
186. LUCIAN PREDESCU, O scrisoare a lui Creang[ datat[ gre=it, ]n Convorbiri literare, LXIII, 1930, p. 10621064.
187. LUCIAN PREDESCU, C`\iva membri ai familiei Creang[, ]n Revista
Arhivelor, vol. III, 19301931.
188. LUCIAN PREDESCU, Pe marginea unei scrisori a lui Ioan Creang[, ]n
Opinia (Ia=i), XVII, nr. 7.154 din 11 martie 1931.
189. LUCIAN PREDESCU, Divor\ul lui Ion Creang[ (complet[ri inedite), ]n
Opinia (Ia=i), XVII, nr. 7.281 din 11 august 1931.
190. LUCIAN PREDESCU, Data na=terii lui Ion Creang[ (preciz[ri inedite), ]n
Opinia (Ia=i), XVII, nr. 7.329 din 6 octombrie 1931.
191. LUCIAN PREDESCU, Diaconia lui Ion Creang[ (date noi), ]n Cuget clar,
IV, 1931, p. 289295.
192. LUCIAN PREDESCU, Unde a r[posat Ion Creang[, ]n Convorbiri literare,
LXIV, 1931, p. 265266.
193. LUCIAN PREDESCU, Date noi despre familiile Creang[ =i Ciobotariu, ]n
Adev[rul literar =i artistic, X, 1931, nr. 541.
194. LUCIAN PREDESCU, Diaconia lui Ion Creang[ (Date noi), ]n Adev[rul,
XLIV, nr. 14. 631 din 12 septembrie 1931.
311
312
G. C[linescu
210. C. S{TEANU, Din via\a lui Creang[, ]n Adev[rul literar =i artistic, XI,
1932, nr. 611.
211. C. S{TEANU, Creang[ la =coala lui Bra=oveanu. C`teva reminiscen\e pedagogice =i anecdotice ale unui elev al s[u, ]n Adev[rul, XLVII, nr. 15.031
din 1 ianuarie 1933.
212. PETRU GH. SAVIN =i GH. +U+NEA, Din via\a lui Ion Creang[, ]n Ion
Creang[, II, 1909, nr. 12, p. 335.
213. GR. GR. SCORPAN, Furtun[, clopotni\[ =i castrave\i, ]n Revista critic[, V,
1931, p. 129131.
214. G. SEM, De vorb[ cu dl Jean Bart, ]n Adev[rul literar =i artistic, VII, 1926,
nr. 287.
215. I. SIMIONESCU, Bojdeuca lui Creang[, ]n Flac[ra, IV, nr. 910 din 20
decembrie 1914.
216. IOAN SLAVICI, Amintiri, Bucure=ti, Cultura na\ional[, 1924.
217. TH. D. SPERANTIA, Amintiri despre Ion Creang[, Ia=i, Via\a rom`neasc[, 1927.
218. Statutele primei Societ[\i de Economie din Urbea Ia=i, ed. a VI-a, Ia=i,
1910.
219. ARTHUR STAVRI, Ion Creang[ (schi\[ biografic[), ]n Revista nou[, II,
1889, nr. 1112, p. 475477.
220. R. +[U|U], Bojdeuca lui Creang[, ]n Opinia (Ia=i), XXII, din 23 aprilie
1926.
221. RUDOLF +U|U, Despre libr[rii =i libr[riile vechi din Ia=i, Ia=i, 1929.
222. VIRGIL TEMPEANU, Pe urmele Amintirilor (Folticenii ]n Amintirile
lui Creang[), ]n F[t-Frumos (Suceava), V, 1930, p. 2631.
223. C. TEODORESCU-BOROAIA, Amintiri despre Ion Creang[, ]n Ion Creang[,
VII, noiembrie-decembrie 1914, nr. 1112, p. 293296.
224. I. TEODORESCU (BRO+TENI), C`teva note despre institutorul I. Creang[,
]n Tudor Pamfile, IV, 1926, p. 35.
225. GH. TEODORESCU-KIRILEANU, Noti\[ asupra manuscriptelor lui Ioan
Creang[, ]n +ez[toarea, V, 1899, nr. 12, p. 209216.
226. GH. TEODORESCU-KIRILEANU, O nou[ edi\ie a scrierilor lui Creang[
]n +ez[toarea, vol. VII, 1902, p. 155156.
227. GH. TEODORESCU-KIRILEANU, Cuvinte din Amintirile lui Creang[
t[lm[cite de ]nsu=i Creang[, ]n +ez[toarea, vol. VIII, 19031904, p.
156161.
228. GH. TEODORESCU-KIRILEANU, Asupra vie\ii lui Ion Creang[, ]n +ez[toarea, vol. VIII, 19031904, p. 162163.
313
OPERA
241. N. IORGA, }ncercare de critic[ =tiin\ific[, ]n Convorbiri literare, XXIV, 1890,
nr. 3, p. 244258.
242. G. IBR{ILEANU, Scriitorii rom`ni =i str[ini, Ia=i, 1926.
243. I. IORDAN, Limba lui Creang[, ]n Via\a rom`neasc[, XXIX, nr. 11 din
noiembrie 1937, p. 7175.
Oric`t de paradoxal s-ar p[rea, ]n afar[ de aceste scurte ]ncerc[ri =i
*Articole inutil de consultat, ]ntruc`t materialul lor a trecut ]n volumul de acela=i
de sub nr. 234.
314
G. C[linescu
]nl[tur`nd articolele de gazet[ comemorative, patetice sau strict informative din care s-a citat la bibliografia pentru Via\[ ceea ce con\ine
m[car un element documentar, nu s-a scris p`n[ ]n 1938 ]n literatura
rom`n[, estetice=te, despre Creang[, nimic.
De atunci au ap[rut un num[r de articole =i un studiu despre
Ion Creang[ de Zoe Dumitrescu-Bu=ulenga, ]n care sunt consemnate
=i studiile ap[rute ulterior.
EDI|II
244. Metod[ nou[ de scriere =i cetire pentru uzul clasei I primar[ de institutorii: I. Creang[, C. Grigorescu, Gh. Ien[chescu, N. Climescu, V.
Recnu, =i A. Simionescu. Ed. a doua. Tip[rit[ cu spesele Societ[\ii
]nv[\[turii poporului rom`n din districtul =i comuna lassy. Pre\ul 43
parale sau 33 bani. Iassy. Tipografia H. Goldner, 1868.
245. }nv[\[toriul copiilor, carte de cetit ]n clasele primare cu litere, slove =i
buchii curpinz`nd ]nv[\[turi morale =i instructive de institutorii: C.
Grigorescu, I. Creang[ =i V. Receanu, Iassy. Tip. H. Goldner, 1871.
246. Pov[\uitoriu la cetire prin scriere dup[ sistema fonetic[ de institutorii:
Gheorghe Ien[chescu =i Ioan Creang[. Iassy. Tipo-Litografia H. Goldner, 1876.
247. Geografia jude\ului Ia=i, Cu planul ora=ului Ia=i, contururile pl[=ilor =i
conturul jude\ului pentru clasa II-a primar[ urban[ =i pentru clasa IIIa primar[ rural[, de ambe sexe de institutorii: V. Receanu, Gh. Ien[chescu =i I. Creang[. Ia=i. Tipografia D. Gheorghiu, strada Ipsilanti nr. 9.
1879.
248. I. CREANG{, Opere complete, cu o prefa\[ de D. Marmeliuc, Cern[u\i,
1924.
249. I. CREANG{, Opere complete, cu o introducere de Const. Botez, prefa\[
=i list[ de cuvinte de G. T. Kirileanu =i Il. Chendi, Bucure=ti, Cartea
rom`neasc[, 1925.
[Edi\ia Marmeliuc e bogat[ (proz[, poezii, articole, scrisori); edi\ia
G. Kirileanu e singura cu caracter relativ critic. }n ea, precum =i ]n
operele d-lor Jean Boutire, Lucian Predescu =i N. |imira=, se g[sesc
indica\ii bibliografice asupra publica\iilor didactice =i a laturii editoriale a operei lui Creang[.]
250. ION CREANG{, Opere, cu o introducere despre realismul lui I. Creang[
de G. C[linescu, Editura pentru literatur[ =i art[, 1954.
CUPRINS
APRECIERI
Dintre cititorii lui G. C[linescu desigur c[ nu voi fi fost singurul =ocat de
aceast[ m[rturisire pe care o face ]n prefa\a Istoriei literaturii rom`ne: Nu
pentru satisfac\ii de critic =i istoric literar am ]ntreprins aceast[ oper[. Cei
care cunosc mai de aproape activitatea noastr[ =tiu c[ critica (de=i pentru
unii mai notorie) ne este o preocupare secundar[ la care am fi renun\at dac[
ar fi ]ng[duit condi\iile actuale. +i dup[ ce depl`nge, la noi, absen\a unei
con=tiin\e de tradi\ie de tradi\ie critic[, dup[ cum se ]n\elege G.
C[linescu afirm[ c[, pentru a nu fi desf[=urat eforturi literare ]n gol, a socotit necesar ]nt`i de toate s[ se documenteze, cu alte cuvinte s[ investigheze
critic ]n urm[ =i ]n jur, ]n epoci mai vechi sau mai apropiate, ca =i ]n contemporaneitatea literar[ imediat[. O asemenea con=tiin\[ de tradi\ie n-am g[sit-o c`nd
am ]nceput a scrie. +i atunci am hot[r`t s[ ne document[m pentru noi. Natura
studiilor universitare =i lucr[rile istorice f[cute la Roma ne-au dat familiarizarea cu epoca veche, c`\iva ani de critic[ de jurnal ne-au dat prilejul unui contact deplin cu literatura actual[. Pentru epoca mijlocie a clasicilor am ales doi
scriitori, pe care i-am studiat monografic (Eminescu =i Creang[.[...]
La apari\ie, ]n 1932, Via\a lui Mihai Eminescu a fost ]nt`mpinat[ neunitar,
cu iritare =i mari proteste ]n mediile ]nrobite mentalit[\ilor pios-culturale =i
cu adeziune imediat[ de exponen\ii criticii calificate. Unii au v[zut ]n ea un
sacrilegiu, ceilal\i o izb`nd[ extraordinar[ a spiritului critic, un eveniment al
literaturii rom`ne.
Situa\ia s-a repetat ]n 1941, la apari\ia Istoriei, amplificat[ ]n propor\ii
datorit[ momentului, dar cu acela=i ]n\eles: viziunile autentic ]nnoitoare produc =ocuri, despart apele de uscat, radicalizeaz[ pozi\ii, sunt supuse la atacuri, care nu o dat[ trec mariginile literaturii strict.
Violen\a respingerii noului na=te ]ns[ reflexul de solidarizare al con=tiin\elor avizate, cum s-a ]nt`mplat =i ]n cazul primei c[r\i a lui G. C[linescu.
Ibr[ileanu [...] c[ este monumentul cel mai impun[tor ce i s-a ridicat p`n[
316
G. C[linescu
317
318
G. C[linescu
Scriitor manifestat excep\ional ]n toate genurile =i speciile literare, ]n poezie, proz[ =i teatru, G. C[linescu este ]nt`i de toate critic. Venind din domeniul cercet[rilor istorice, nu e de mirare c[ =i-a ]nceput cariera literar[ cu
o biografie, o nara\iune despre Via\a lui Mihai Eminescu. S-a repro=at de la
]nceput caracterul de roman\are al biografiei, ]ns[ eposul criticului, caden\at
]n 16 c`nturi, era la tot pasul sprijinit pe document =i, pentru portretul moral
al destinului exemplar, pe documentul esen\ial al operei eminesciene, edite =i
inedite. Cartea a ob\inut dintr-o dat[ aprobarea unui specialist ]n materie, a
lui G. Ibr[ileanu. Dup[ un preludiu asupra str[mo=ilor =i familiei, ]ntre un
act de na=tere =i un act de moarte transcrise dup[ registrele st[rii civile, G.
C[linescu ]nvie sub ochii no=tri, cu o adev[rat[ magie a cuv`ntului, corporal
=i spiritual, pe cel care, intrat ]n zona de sus a constela\iei sale, p[rea cu neputin\[ de readus pe p[m`nt. Tr[im al[turi de sclipitorul Hyperion ]n epoca
=i la v`rstele lui, ]n aerul peisajelor rustice =i citadine pe care le-a str[b[tut,
]n mediul s[u intim =i social, ]n bucuriile, suferin\ele =i c[derile lui. Existen\a
eroului se prelunge=te ]n con=tiin\a noastr[ cu tendin\a de a deveni o permanen\[. Critic dotat cu o rar[ putere de p[trundere a virtu\ii geniale, G.
C[linescu se releva ]nc[ de pe acum un observator al condi\iei umane asemenea celor mai mari romancieri. Via\a lui Eminescu nu n[scoce=te nimic, dar
nu r[m`ne nici goal[ cronologie, simpl[ ]n=irare de date. Autorul nu are mistica documentului pe care ]l accept[ sau respinge ]n urma unui examen multilateral. Cititorul r[m`ne uluit de c`te lucruri =tie s[ scoat[ biograful din-tro m[rturie adesea ne]nsemnat[, superficial[. Acolo unde altcineva ar reproduce pur =i simplu m[rturia, G. C[linescu adaug[ considera\ii surprinz[toare,
f[c`nd portretul autorului rela\iei, apreciindu-i mijloacele literare,
complet`ndu-i spusele, expun`nd totul cu cuvintele sale. Rezultatul e c[ ]n
locul unui mozaic de pagini de diferite stiluri avem o expunere personal[ unic[,
]ntocmai ca ]ntr-o carte compus[ liber. Numai Eminescu ca erou principal,
are din c`nd ]n c`nd cuv`ntul pentru a ]nf[\i=a ]n versuri un episod, a exprima idei =i sentimente, adres`ndu-ni-se direct.[...]
Noua versiune ]n numai dou[ volume a monografiei Opera lui Mihai Eminescu, ]ncredin\at[ tiparului ]n 1946, dar ap[rut[ postum, are o alt[ suit[ a
capitolelor: Descrierea operei, Cultura, Eminescu ]n timp =i spa\iu (l), Filozofia teoretic[, Filozofia practic[, Teme romantice (capitol nou), Cadrul psihic,
Cadrul fizic, Tehnica interioar[ (capitol nou), Tehnica exterioar[ (II). Cele
319
320
G. C[linescu
321
de tipul Rabelais care ]ns[ ]n loc de citatul cult are ]n fiece moment pe buze
vorba ceea sau povestea c`ntecului: Scriitori ca Creang[, ]=i ]ncheie criticul
studiul, nu pot ap[rea dec`t acolo unde cuv`ntul e b[tr`n, greu de ]n\elesuri,
aproape echivoc =i unde experien\a s-a condensat ]n formule nemi=c[toare, tuturor cunoscute, a=a ]nc`t opera literar[ s[ fie aproape numai o reaprindere a unor
elemente tocite de uz. Era mai firesc ca un astfel de scriitor s[ r[sar[ peste c`teva
veacuri, intr-o epoca de umanism rom`nesc. N[scut cu mult mai devreme, Creang[
s-a ivit acolo unde exist[ o tradi\ie veche =i deci un fel de erudi\ie, la sat, =i ]nc[
la satul de munte de dincolo de Siret, unde poporul e neamestecat =i p[str[tor =i=i exprim[ experien\a impersonal =i aforistic. }ntr-un cuv`nt, Creang[ e ]n viziunea lui G. C[linescu un scriitor clasic, un moralist.
Aceste dou[ monografii, primele de acest fel la noi, ca =i sus\inuta activitate de cronicar literar mai ales la Adev[rul literar =i artistic, erau suficiente
pentru a vedea ]n G. C[linescu pe viitorul critic =i istoric al literaturii rom`ne
dup[ E. Lovinescu, a c[rui oper[ p[ria ]ncheiat[ odat[ cu compendiul de Istoria literaturii rom`ne contemporane din 1937. Ceea ce i se cerea ]n plus era
o expunere teoretic[ a metodei care s[ justifice aplica\iile sale, o estetic[ pe
care alt interpret al lui Eminescu, Tudor Vianu, o publicase ]ntre 19341936
(exact c`nd G. C[linescu se ocupa de opera lui Eminescu). Aceasta poate fi
p`n[ la un punct motivarea apari\iei ]n 1939 a volumului Principii de estetic[.
[...]
Cu aceste preliminarii, la distan\[ de numai doi ani, dar desigur cu o
prepara\ie mai veche, G. C[linescu f[cea sa apar[ ]n 1941 Istoria literaturii
rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent, oper[ monumental[ prin propor\ii (950
de pagini in quarto) c`t =i prin con\inut, f[r[ echivalent ]nainte. Numai N.
Iorga se mai ]ncumetase p`n[ atunci s[ cerceteze (]n decurs de 33 de ani =i
]n opt volume, plus o introducere sintetic[) fenomenul literar rom`nesc de la
origini p`n[ ]n contemporaneitate, cu excep\ional talent, r[mas ne]ntrecut ]n
ceea ce prive=te epoca veche =i faza de tranzi\ie, ]n sc[dere ]ns[ pe m[sur[ ce
]nainta ]n perioada modern[. Iorga era un istoric propriu-zis, un admirabil
istoric al culturii, dar un critic literar mai pu\in avizat =i de gust capricios. G.
C[linescu aducea pentru prima dat[ ]n istoriografia literar[ rom`n[ o personalitate deosebit de ]nzestrat[ ]n percep\ia fenomenului literar din nu import[ ce etap[ istoric[ =i ce loc, o intui\ie care trebuie pus[ f[r[ ]ndoial[ pe
seama voca\iei, a instinctului sau creator nativ, dar =i pe seama unei exem-
322
G. C[linescu
323
nun\ii, cu evocarea unor aromite paradisuri arhaice, =i p`n[ la vastele fresce sociale din Bietul Ioanide =i Scrinul negru, ]n care, la fel cu Balzac, cu Stendhal sau
cu Zola, cronica epocii contemporane e prezentat[ ]ntr-o viziune critic[, uneori
=arjat[ =i grotesc[, ]ntotdeauna ]ns[ str[lucitoare, c[ci resursele de stil, portretistice =i de atmosfer[ ale romancierului sunt infinite. Criticul =i istoricul literar au
mers m`n[ ]n m`n[, =i dac[ marea sa istorie a literaturii de la origini p`n[ acum
un sfert de veac, =i nu mai pu\in compendiul ei concentrat, au putut nemul\umi
pe unul sau altul dintre cititori, fie pentru anume severit[\i de judecat[, fie pentru anume fatale injusti\ii, dou[ calit[\i nu i-au putut fi t[g[duite: dramatismul
antrenant al expunerii =i solida substructur[ documentar[. C[ci George C[linescu,
ca =i Iorga, ca =i Densusianu, ca =i Bogdan-Duic[, a fost =i un cercet[tor asiduu al
arhivelor =i al manuscriselor. R`vna aceasta l-a dus la explorarea manuscriselor
eminesciene, ]ntreprins[ acum aproape patru decenii, care a marcat o dat[ istoric[ ]n regenerarea studiilor eminesciene =i ale c[ror rezultate au fost: continuu
reeditata biografie sau cele cinci volume analitice despre opera poetului. Aceleia=i
r`vne se datoreaz[ monografiile lui Ion Creang[, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu, precum =i enormul material arhivistic risipit ]n paginile revistei Institutului de istorie literar[ fi folclor al Academiei, pe care l-a condus de la ]ntemeiere
=i p`n[ ]n clipa din urm[. Visul s[u cel mai scump ]n direc\ia aceasta era s[
conduc[ la bun sf`r=it tratatul colectiv de Istoria literaturii rom`ne, din care n-a
avut fericirea sa vad[ realizat dec`t primul volum.
Dar despre toate acestea, ca =i despre foarte multe altele, c[ci bibliografia
c[linescian[ e una dintre cele mai comprehensive, vor scrie cu dragoste =i pe
]ndelete to\i aceia care ]i vor frecventa opera, a=a cum au f[cut-o =i ]n timpul
vie\ii sale, deoarece marea personalitate a lui George C[linescu va fi de-a
pururi un exemplu =i un izvor nesecat de ]nv[\[tur[, de frumuse\i de art[ =i
de generoase sugestii.
PERPESSICIUS, C`nd George C[linescu ne p[r[se=te..., ]n vol. Alte men\iuni
de istoriografie literar[ =i folclor, III (19641967), Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1967, p. 155, 158.
[...] Am cules de prin rafturile bibliotecii c[r\ile lui, c`te le mai am. S-au
adunat pe masa mea, ca =i pe masa lui de-odinioar[, multe volume, vreo
dou[zeci, =i desigur c[ nu toate cele pe care le-a publicat el =i nici toate c`te
324
G. C[linescu
au ap[rut dup[ moartea lui. A=ez la mijloc Istoria literaturii rom`ne de la origini
p`n[ ]n prezent. }mi place =i acum, a=a cum mi-a pl[cut ]ntotdeauna, s[ compar aceast[ carte cu un podi= de mare ]n[l\ime, un Pamir central al literaturii
noastre, de pe care po\i sa prive=ti =i departe =i ]n ad`ncime; lucrare uria=[,
f[cut[, dup[ c`te =tiu eu, ]ntr-un timp nu prea lung ]n ce prive=te redactarea
(nu ]ns[ =i informa\ia, care desigur c[ a durat ani), oper[ a unui om care
avea grija stabilirii de perspective istorice, un mare talent de portretist =i un
sim\ ager =i subtil al caracteriz[rilor acerbe.
C[linescu avea o colosal[ putere de lectur[, bine ordonat[, niciodat[ la
]nt`mplare. La el bucuria cititului, pl[cerea de-a parcurge milioane de r`nduri
tip[rite, cu speran\a mereu ]ndoit[ a surprizei se asocia cu o curiozitate pur
intelectual[, cu nevoia explor[rii spirituale, a cercet[rii ]n ad`ncime =i a descoperirii. Totodat[ el avea o imagina\ie ]n agita\ie continu[, o putere de
inven\ie literar[ ce se simte de la cea mai mic[ fraz[ a lui p`n[ la marile
perioade verbale =i care =i-a g[sit un teren larg de dezvoltare ]n romanele lui,
mai ales ]n Bietul Ioanide =i ]n Scrinul negru, vaste reconstruc\ii dup[ un plan
propriu al unor realit[\i existente ]n esen\a lor, reconstruc\ii care, lucru rar,
sunt pasional subiective =i ]n acela=i timp buc=ite de observa\ia aspr[ a criticului doritor s[ ajung[ la adev[rul vie\ii ceea ce constituie un ansamblu de
mi=c[ri ale g`ndirii lui C[linescu, ce domin[ =i dirijeaz[ at`t opera sa de romancier c`t =i aceea de istoric literar =i de critic literar. El observa totul cu
am[nun\it[ ascu\ime, ]nregistra date exacte ]n imense fi=e mintale, pe care
apoi le interpreta, uneori cu o mare repeziciune, care ]ns[ nu excludea niciodat[ ad`ncirea, =i \intea mereu, =i ]ntotdeauna cu succes, s[ desprind[ din
noianul de detalii caracteristici generale profunde. +i toate acestea ]=i g[seau
]ntotdeauna, tot a=a de repede =i de sigur cum se iviser[ ]n minte, expresia
viguroas[ =i vie =i, de fiecare dat[, cea mai potrivit[.
Stilul omului, ]n conversa\ie, de pe catedr[, ]n adun[ri, era pe m[sura
stilului s[u ]n scris, era original, neprev[zut, tot ce putea fi mai contrar
banalit[\ii curente =i mediocrit[\ii comode. C[linescu impresiona nu numai
prin scris ci =i prin ac\iunea direct[ a vorbei sale explozive, dens[ f[r[ metafore, grea de idei, b[t[ioas[ c`teodat[ din cauz[ c[ firea lui b[nuitoare imagina uneori obstacole chiar acolo unde nu erau dar care, ]=i zicea el, puteau
oric`nd s[ se iveasc[, fapt ce d[dea celor ce nu-l cuno=teau bine impresia c[
era animat de un ursuz spirit de contradic\ie. Nu era ]ns[ a=a. El, din fire,
325
326
G. C[linescu
c`nd ai ]nceput s[ cite=ti un studiu al lui C[linescu nu-l mai la=i p`n[ nu-l
ispr[ve=ti de citit, furat de el ca =i de povestitorii iscusi\i. Rar am ]nt`lnit
aceast[ ]nsu=ire la vreun istoric literar sau la vreun critic literar, =i chiar perceput la c`\iva dintre ace=tia, interesul acesta de pur[ art[ literar[ nu are
constan\a cu care apare la C[linescu.
+i c`te n-ar mai fi de spus despre el! }mi vin ]n minte vorbele lui Paul
Valry la sf`r=itul unui studiu al sau despre Stendhal: On nen finirait plus
avec Stendhal. Je ne vois pas de plus grande louange C`nd ai ]nceput s[
vorbe=ti de Stendhal nu-\i vine s[ mai sf`r=e=ti. Nu v[d ce laud[ mai mare
poate fi. Iat[ o pre\uire care se potrive=te tot a=a de bine =i lui C[linescu.
Alexandru PHILIPPIDE, C[linescu, ]n vol. Scrieri, 4, Editura Minerva,
Bucure=ti 1978, p. 451453.
C[linescu a fost ]n tot timpul carierei sale de p`n[ acum, ]ntr-o perioad[
de peste de 30 de ani (p`n[ ]n 1959, p`n[ la v`rsta de 60 de ani n. e: ) un
mare muncitor. Sunt sigur c[ n-a existat zi a existen\ei sale laborioase care s[
nu fi fost asaltat[ de multele lui sarcini. I-au pl[cut cercet[rile mig[loase de
arhiv[, descoperirile de izvoare noi din care au curs =tiri inedite cu privire la
via\a scriitorilor, la epoca =i la operele lor, ]mbog[\ind astfel cu materiale
pre\ioase, ]ntinsa sa Istorie a literaturii rom`ne, ca =i paginile publica\iei Studii =i cercet[ri de istorie literar[ =i folclor, devenit[ de pe acum, mai ales prin
cotribu\iile lui C[linescu, un instrument indispensabil pentru cercet[torii ]n
aceste domenii.
Sprijinit pe truda investiga\iei infinetizimale, C[linescu concepe larg =i
nu preget[ ]n fa\a sintezei celei mai ]ndr[zne\e. Aceast[ tendin\[ s-a vestit de
timpuriu, =i astfel nu ]n fazele ]naintate ale carierei sale, c`nd sintezele pot fi
a=teptate, ci aproape de ]nceputuri, C[linescu a ]ntreprins o prezentare a
]ntregii evolu\ii a literaturii noastre, o lucrare foarte original[, cu o solid[
temelie a informa\iei, cu analize, caracteriz[ri =i aprecieri de literatur[ comparat[, uneori foarte ]ndr[znea\[ =i uimitoare, dar niciodat[ cenu=ie, banal[ =i
filistin[. Aplic`nd o metod[ care prin r[d[cinile ei urc[ p`n[ la Sainte-Beuve,
C[linescu reconstituie ]n scriitor pe om, ]nf[\i=`ndu-l pe acesta ]n neuitate por-
327
328
G. C[linescu
329
afectiv[ ]n fa\a operei studiate s-ar lipsi de temelia lucr[rii lui. Orice cercetare ]n literatur[ porne=te de la impresia literar[, adic[ de la realitatea emotiv[ a operei.
Expresia emo\iei ]=i are deci locul ei ]n studiile de istorie =i critic[ literar[
fiindc[ aceast[ emo\ie justific[ analizele, aprecierile, explic[rile prin care se
completeaz[ cercetarea literar[.
Tudor VIANU, Cuv`ntul acad. T. Vianu [La 60 de ani de la na=terea lui G.
C[linescu], ]n vol. Scriitori rom`ni, III. Edi\ie ]ngrijit[ de Cornelia Botez.
Antologie de Pompiliu Marcea, Colec\ia B.P.T., Editura Minerva, Bucure=ti,
1971, p. 300304.
Spontaneitatea, farmecul, geniul lui George C[linescu au f[cut ca, pentru
mul\i dintre noi, ziua de vineri s[ devin[ o zi deosebit[ printre celelalte, o zi
de bucurie =i s[rb[toare. }n fiecare vineri, timp de mul\i ani, el a fost prezent
]n paginile acestei reviste, d`ndu-i prestigiu =i f[c`nd-o atr[g[toare. Iar noi,
din primele ore ale dimine\ii ]i c[ut[m avizi semn[tura, siguri de ]nc`ntarea
ce ne a=teapt[. A=a cum regele din poveste pref[cea ]n aur tot ce atingea,
acest om ]n aceea=i m[sur[ erudit =i n[zdr[van, putea s[ transforme ]ntr-o
pagin[ seduc[toare, orice ]i c[dea sub condei. Doar el alc[tuise, umbl`nd de
obicei pe un t[r`m arid, pe care ]l irigase =i parcelase cu =tiin\[ =i fantezie,
f[c`ndu-l s[ fo=neasc[ asemeni unui domeniu fastuos, acea f[r[ seam[n Istorie a literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent, oper[ vast[, fermec[toare
=i pasionant[ pe toat[ ]ntinderea, din care nimic nu lipse=te pentru imediata
captivare =i pentru totala desf[tare a spirituluui. Neam de vr[jitori, el ar fi
putut s[ ]nvie =i s[ populeze cu pe=ti japoneji apele oric[rei M[ri Moarte.
Citindu-l, vineri de vineri, ziua aceasta n-a ]nt`rziat s[ stabileasc[ ]n via\a
noastr[ un ritual, tot a=a de pl[cut ca =i acela din vremea copil[riei c`nd la
marile s[rb[tori, ni se d[dea cozonac la cafeaua cu lapte. Ce bucuro=i am fost,
]ntr-o epoc[ ]n care abunda p`inea prost fr[m`ntat[ =i cu t[r`\e, c`nd au ]nceput
s[ apar[ regulat, cu miros de vanilie =i cu multe stafide, faimoasele Cronici ale
optimistului. Av`nd de multe ori aerul c[ glume=te, el a pledat pentru at`tea
drepturi imprescriptibile ale artei =i chiar ale omului, printre care acela de a
putea a fi uneori trist sau melancolic. Pentru mul\i dintre noi, ziua ]n care ]l
puteam citi a devenit s[rb[toarea s[pt[m`nii, c`nd pe bolta catedralei se aprinde
330
G. C[linescu
331
Lauda lucrurilor.
Nimeni dintre contemporanii no=tri nu a fost, ]ntr-un chip mai profund,
eminescian ca George C[linescu, nu a resim\it cu o mai mare gravitate a spiritului dorin\a de a desface enigmele existen\ei =i de a reface unitatea, plenitudinea ini\ial[ a lumii.
F[r[ a abstractiza prea mult detaliile fizionomiei sale morale, omul sintetiza ]n mintea sa mai mult de un ev de ]n\elepciune, privea totul din perspectiva devenirii istorice, judeca faptele estetic, atent la toate procesele obscure ale materiei.
Se ]nt`mpl[ cu G. C[linescu un fapt foarte curios. Portretul spiritual =i
temperamentul lui artistic nu se fixeaz[ ]n cadrul unui curent sau =coli literare. }n multe direc\ii estetice dintre cele dou[ r[zboaie, c`nd el s-a afirmat ca
personalitate de prim rang, nu-i afli locul, =i c`nd pari a ]n\elege c[ a aderat
la vreuna, consta\i c[ punctul s[u de vedere era altul. Ca etstetician =i critic a
comb[tut, din punctul de observa\ie al unui fin ra\ionalism, ortodoxismul
g`ndirist =i miturile noii spiritualit[\i. Curentele de avangard[ le-a privit cu
un hot[r`t scepticism, re\in`nd, ]n imensa confuzie de glasuri =i voca\ii oarbe,
dorin\a legitim[ de ]nnoire a expresiei. Dintre tipurile posibile de roman,
preferin\a lui merge spre romanul obiectiv, balzacian. }n Proust descoper[
permanen\ele =i virtu\ile balzacianismului. Cere prozei rom`ne prea liric[
=i subiectiv[ regrecizarea, ]ntoarcerea spre obiectivitate =i monumentalitate, spre crea\ia de tipuri =i observa\ia caracterelor. Clasicismul, pe care ]l
define=te ]ntr-un eseu, constituie, la G. C[linescu, un program estetic ulterior
completat, dar nu abandonat ]n esen\a lui. Ideea sa e c[ prozatorul trebuie s[
vad[ categorial, s[ fac[ oper[ de clasificare, observ`nd ]n tot momentul faptele
din perspectiva universalului. Un astfel de principiu este foarte cuprinz[tor =i
permite acceptarea mai multor formule epice. Aplic`ndu-l, G. C[linescu
recunoa=te ]n Istoria literaturii rom`ne valabilitatea prozei de esen\[ proustian[ a lui Camil Petrescu, psihologismul obiectivat din romanele Hortensiei
Papadat-Bengescu, realismul lui Liviu Rebreanu, epica rapsodic[, derivarea
faptelor ]n mit, evocarea fabuloas[ din scrierile lui Mihail Sadoveanu.
De=i calitatea de critic nu =i-o recunoa=te, G. C[linescu a fost un mare
critic. Nu =tiu dac[ epoca noastr[ a cunoscut, ]n alt[ parte a lumii, ]n alte
literaturi, unul de for\a geniului s[u. Comentariului literar, G. C[linescu i-a
332
G. C[linescu
333
O capodoper[ critic[ e, ]n felul ei, Via\a lui Ion Creang[ (1938), devenit[,
]n 1964, la o nou[ edi\ie, Ion Creang[ (Via\a =i opera). G. C[linescu nu a
schimbat nimic ]n esen\[: datele, optica, interpretarea sunt acelea=i, numai
portretul totalitar, realizat prin fuziunea nara\iunii biografice cu judec[\ile
asupra operei, e completat cu un capitol nou, sintetic: Creang[ ]n timp =i spa\iu.
Realismul. }n spiritul ]ntregii scrieri, se subliniaz[, aici, inefabilul lui Creang[,
realismul, ]n sensul limitat al cuv`ntului, lipsa de personalitate moral[ =i
de Weltanschaung individual ale crea\iei. [...] G. C[linescu atinge, aici, unul
din punctele cele mai personale ale interpret[rii sale. Pentru el, Creang[ e un
artist excep\ional, un erudit rafinat al lumii s[te=ti, ]nc`t forumula de scriitor
poporal, potrivit[ lui Ispitescu, e minimalizatoare =i, ]n fond, fals[, ]n cazul
autorului Amintirilor =i Pove=tilor, crea\ii individuale, cu procedee tipice scriitorilor de geniul lui Rabelais =i, ]n linia lui, Sterne =i Anatole France. Ideea
unui Creang[ c[rturar, estet al filologiei a scandalizat, dar G. C[linescu,
incoruptbil, merge mai departe =i vorbe=te de nescio quid-ul operei, de nota
inanalizabil[, muzical[ a crea\iei, introduc`nd pe bonomul institutor, autor de
dr[cii =i p[t[r[nii, ]ntr-o familie de comediografi superiori ai cuv`ntului. [...]
De aici, monografia se dedic[ exclusiv analizei operei. Verva ei polemic[
nu scade. [...] Reala frumuse\e a pove=tilor =i basmelor decurge din caracterul
lor simbolic =i universal.
Pove=tile, adev[rate nuvele \[r[ne=ti, ]n maniera veche, dezvoltat[, ]n
forme fabuloase observa\ii morale milenare; arta esen\ial[ a lui Creang[ e
aceea de comediograf. Ca =i Caragiale, Creang[ caracterizeaz[ dialogic =i
pune accentul pe umorul verbal. Am`ndoi sunt ni=te mari histrioni, caracterizare menit[, ca =i altele, s[ scandalizeze spiritele a=ezate, pioase, crescute ]n
credin\a c[ despre un scriitor mare trebuie spuse numai fraze frumoase. G.
C[linescu ]ncalc[, =i aici, tradi\ia, introduc`nd formulele plastice, cu o deta=are
ce dovede=te o ]ncredere total[ ]n exactitatea intui\iei critice =i a stilului. Acest
bivol de geniu, polifag boln[vicios, ]n via\a de toate zilele, amator de pr`nzuri
]mbel=ugate =i narator de p[t[ranii deocheate, e, judec`nd estetice=te lucrurile, un creator excep\ional, comparabil ]n epoca lui cu Eminescu =i Caragiale.[...]
Din acest punct de vedere, Creang[, a=a cum ]l ]n\eleg genera\iile mai
noi, e ]n bun[ parte crea\ia lui G. C[linescu.
Eugen SIMION, Prefa\[, ]n vol. G. C[linescu. Via\a lui Mihai Eminescu. Ion
Creang[ (Via\a =i opera), Editura Literatura artistic[, Chi=in[u, 1989, p.
331333, 339, 342.
334
G. C[linescu
335