SPECIALIZARI MASTER: CONSTRUCTH DURABILE DE BETON Curs 1. Principiile betoanelor de inaltd performanta. Pasta de ciment. agregatele, reologia amestecurilor Preambul Betonul, prin cele trei forme de utilizare ~ simplu, armat si precomprimat - se constituie ca principalul material de construcfie al zilelor noastre, fiind utilizat ined din secolul al XIX-lea. Principalele avantaje ale betonului fata de celelalte materiale de constructie sunt urmatoarele: - materii prime necesare prepararii cimentului si agregatele, iefline si practic nelimitate in aproape toate zonele globului - _utilizarea materialclor locale si a unor deseuri industriale, cu efecte ecologice benefice prin curiirea mediuluis - durabilitate mare si cheltnieli de intretinere reduse; = rezistenfe la compresiune ridicate; - rezistenta la foc sporita fata de alte materiale de constructie: = usurinfa executarii elementelor si structurilor de forme complexe: : posibilitatea de industrializare a lueririlor de beton si de folosire a tehnologiilor moderne ca: prefabricare, pompare, toreretare ~ energie inglobata si prey de revenire mai reduse fafi de alte materiale de construetie: - posibilitatea folosirii betonului in toate domeniile constructiilor, in primul rand ca material pentru realizarea structurilor de rezistenti. Betonul se foloseste la realizarea lucrarilor ingineresti din domenii variate, cum ar fi: constructii civile, industriale si agricole, poduri si tuneluri, Iuerdri subterane, lucriri portuare, fluviale si maritime, constructii hidrotehnice si lucrari de imbundtafiri funciare, fundatii pentru toate categoriile de constructii, imbriciminti rutiere gi piste de aviafie, constructii de indltime mare (cosuri de fum, turnuri de televiziune, castele de apa), stalpi pentru linii aeriene, traverse de cale ferata, dale pentru linii de tramvai ete. Domeniile relativ noi de folosire a betonului sunt: recipienti de presiune pentru centrale nucleare, rezervoare submarine pentru gaze si produse petroliere, platforme marine flotante cu diferite destinatii, platforme fixe (rezemate pe fundul marii) pentru explorarea si exploatarea resurselor submarine de gaze si pettol, vase fluviale si maritime etc. Betonul clasie prezint& insa si unele dezavantaje ca: rezistenfa redusii la intindere, ceea ee a condus la armarea sa cu bare de ofel si mai nou cu fibre disperse, densitate aparentd mare si valoare redus a raportului rezistenta la compresiune/densitate aparenta, conductivitate termica ridicata gi deci capacitate de izolare redusa, permeabilitate la ap, coroziune in anumite conditii de mediu si exploatare. Mentinerea competitivitayii betonului ca principal material de constructie a condus la dout cai de dezvoltare: = imbunatitirea performantelor betonului obisnuit pentru domenii speciale de folosire, prin realizarea unor betoane de inalti rezistentd si a unor betoane speciale, cum ar fi betoane hidrotehnice, betoane in mediu marin, betoane rutiere, betoane rezistente la Giferite agresivitati chimice, betoane rezistente la temperaturi inalte, betoane de protectic ‘impotriva radiafiilor, betoane aparente-decorative etc. = crearea de noi tipuri de betoane, cu proprictiti fizico-mecanice sau chimice deosebite, cum ar fi: betonul usor, betonul cu polimeri, betonul cu armare dispersi, betonul autocompactant etc. ficarea betoanclor (obisnuite] Datoriti varietitii mari a betoanelor, clasificarea lor se face dupa mai multe criterii,tinandu-se cont de: natura liantului sia agregatelor, proprietatile lor tehnice, modul de fabrieare si punere in oper, domeniile de folosire ete. DISCIPLIN: /EHNOLOGH MODERNE DE REALIZARE A BETOANELOR TITULAR DISCIPLINA: CSHT dring. Henrite ScilagyiSPECIALIZARE MASTER: CONSTRUCTII DURABILE DE BETON Atunci cand betonul este clasificat dupa rezistemta la compresiune: clasificarea actual, standardizata, (SR EN 206-1: 2002 — Beton. Partea 1: Specificatie, performanta, productie si conformitate cu. amendamentele si completarile ulterioare, precum si CP 012/1 — 2007 ~ Cod de practicd pentru producerea betonului) pentru betoane de masa volumic& normal si betoane grele este prezentata in tabelul urmitor: Clase derezistenjila __Revistenja caracteristics __Rezistenja caracteristicd, compresiune minima pe cilindri, faci, minima pe cuburi, fury Nimm* Némm? cso 8 10. Cras 12 15 C1620 16 20 2025 20 25 635/30 25 30 C 30/37 30 37 (C3545 35 45 40750 - 40 30, 45/55 a5 55 C 50/60 50 60 C 55/67 ao 67 C6075 60 75 C 70785 70 85 C8095 30. 95 C 90/105 90, 105 C 100/15 100 15. Valoarea fc, cu este rezistenfa caracteristioa ceruti Ta 28 ile, misuraté pe cilindri de 150 mm diametru si 300 mm inaltime, respeetiv pe cuburi de 150 mm latuca. Betonul de inaltd performantii Terminologia de beton cu performange superioare” sau beton de inalta. performanga” BIP, (HPC — ,,High Performance Conerete) este folosita tot mai des in ultimele decenii in constructii. rice beton de rezistenta superioara este beton cu performange superioare, dar nu orice beton cu performante superioare este beton de rezistenta superioara” — a afirmat Henry G. Russell, fost presedinte al Comitetului de Betoane cu Performanje Superioare, din cadrul ACI. Betonul de inalti performanta nu este un material nou, fiind mai curdnd o perfectionare a betoanelor cunoscute si utilizate deja, Diferd ins exigentele si eriteriile de selectie a materialelor componente, intrucdt fiecare din materialele componente indeplineste un rol important in formarea structuri si asigurarea proprietatilor betonului in stare proaspata si a performanjelor in stare intarita El se constituie din urmatorii componengi: agregat obisnuit, dar de calitate bund, ciment Portland (de regull cu rezistenta standard > 42,5 Némm® si cu intarire rapida, conform cerinjelor particulare ale betonului) in dozaje mari (450 — $50 kg/m’ de beton), silice ultrating (in proportii de 515% din masa (otal a materialului liant), alte materiale, ca: cenuga de termocentrala sau zgura de furnal granulata, diversi aditivi, de regula superplastifiant (cu dozaj de 5-15 /m° de beton, in functie de confinutul de material solid din solutie i de natura lui). Suplimentar pot fi prezente si alte materiale ca: diverse adaosuri, polimeri, fibre, agregate prelucrate ca bauxita calcinata ete. Cea ce contribuie la o performanta ridicata a betonului este un raport foarte mic apiveiment: intre 0,25....0,35, ocazional chiar 0.20. Prima denumire a betonului de inalté performanta a fost cea de “beton de inaltd rezistenta”, schimbarea denumirii impuniindu-se din cauza faptului cd in multe cazuri proprietatea necesard, pe DISCIPLINA: TEHNOLOGH MODERNE DE REALIZARE A BETOANELOR TITULAR DISCIPLINA: CSI dr.ing, Henrie ScagSPECTALIZARE MASTER: CONSTRUCTH DURABILE DE BETON Langa cea de rezistent& mare, este durabilitatea, modulul de elasticitate ridicat ete, Proprietatile de rezistenté mecanicd mare si permeabilitate redus8, chiar dacd nu sunt cerute concomitent, ele se leagd, deoarece o rezistenta mecanic mare implied un volum mie de pori. Acest lueru se poate realiza prin proporjia de particule foarte fine din beton, cu ajutorul silicei ultrafine care umple spatiile dintre particulele de ciment si dintre acestea si granulele de agregat. Superplastifiantul folosit confer lucrabilitate amestecului, pentru ca particulele solide si fie astfel dispersate inedt si nu aibs loc fenomene de floculare si ulterior s4 se asigure o impachetare densa (fig. de mai jos). Selectia unui superplastifiant eficient, comport luerari preliminare, in vederea verificarii compatibilitati acestuia cu cimentul folosit. Cand aceste condifii sunt satisficute, este realizabilA objinerea unui beton de inalta performanfa. Acesta este foarte dens, are un volum minim de pori capilari si acestia incep si fie segmentaji dupa intarire. O cantitate important de ciment rimine nebidratat, chiar daca betonul este in contact cu apa, deoarece apa nu poate penetra prin porii amestecului pentru a ajunge 1a granulele de ciment, acestea putdnd fi considerate particule de “agregat” foarte fin, care sunt foarte bine legate de produsii de hidratare. pastl de ciment past de ciment past de clment eu _ oe cu superplastfiant’ —supeplasifiant si é prafdesiie alain = | a \ 2 100. : 2 9 = : ; at Y iment. = i particle 1” fine D508 050 porocitate Efectul superplastifiantului gi a prafului de silice Efectul porozititii asupra rezistenfei la asupra legiturii particulelor compresiune a pastei de ciment Beton tra in: erformanta incepand cu anul 1990, in Franta, s-a trecut un nou prag in dezvoltarea betonului prin erearea unui beton cu performante inedite, denumit beton din pudre reactive (BPR). Caracteristicile exceptionale ale acestuia, cum ar fi: rezistenja dubli fai de orice rock naturald, etangeitatea deosebitd 1a apa si gaze, posibilitatea punerii in oper fra armituri pasive ete., au determinat incadrarea BPR intr-0 noua categorie de betoane, denumite betoane de ultra inalte performante. accast categorie fae parte, pe Kinga betoanele din pudre reactive (BPR): betonul compact cu fibre de ofel (BCFO), betonul special industrial (BSD, betonul din impéslitura de fibre de ofel injectata cu pasta (BIFOIP)ete. Eyolutia betoanelor de inalt performanti pe plan mondial. Clasifieari in ffrile avansate betoanele de inalte performanfe sunt considerate betoanele prezentului i cele de ultra inalte performante betoanele viitorului Betoanele de inaltd si foarte inalta rezistenta sunt betoane moderne cu inalte gi foarte inalte performante spune un alt autor (I. ROBU,2007 BIP]. Dupa rezistenja caracteristica, aceste betoane noi se pot clasifica in doua grupe © betoane cu inalte performante cu f cit > 50 MPa, si © betoane cu foarte inalte performante cu fo,» 80 MPa DISCIPLINA: TEHNOLOGH MODERNE DE REALIZARE A BETOANELOR TITULAR DISCIPLINA: CSII dring. Henriene Slagyt\SPECIALIZARE MASTER: CONSTRUCTH DURABILE DE BETON in aceasta categorie trebuie incluse si uncle betoane fine considerate betoane ale viitorului cu f git > 150 MPa; ele se referdi la betoane din pulberi reactive brevetate de firma Bouygues (BPR 200 cu fe= 170-230 Mpa si BPR 800 cu fe= 500- 800 MPa) si la betonul special industrial BSI 150 propus de Cadoret - Consulting (cu E = 65.000 -74.000 MPa).. © alta calsificare a betoanelor de inalté rezistenta si performanta, conform normelor franceze ~ L.Pliskin - a fost urmatoarea, dupa rezistenla la compresiune la 28 de zile, (misuraté pe cilindri cu diametrul de 150 mm si inalyimea de 300 mm). ‘Clasificarea betoanelor Taxa (MPa) Betoane obignuite (BO) 20-50 Betoane de inalta performanga (BIP) - 50-100 Betoane de foarte inalti performanta (BEIP) 100-150 Betoane exceptionale (BE) > 150 in lucrarea lui lonescu si altii,1999, materialele tip beton sunt clasificate astfel : ‘+ betoane de uz curent cu rezistente la compresiune la 28 de zile de 5 - 55 Nimm*; © betoane de inalté performanta - BIP cu rezistente cuprinse intre 60 — 120 N/mm’; + betoane de foarte inalta performanga - BFIP eu rezistenje de 130 - 200 Nimm*; # betoane de ultr-inalta performant#-BULP, care cuprind betoane eu revistente peste 210 Nimm*. in cazul betoanclor armate dispers sunt prezentate urmatoarele clase: * betoane de inalts performanta armate dispers cu fibre metalice (de otel) - BIPFM, cu rezistenfe de 60 - 120N/mm ‘+ betoane de foarte inalta performana - BFIPFM, armate dispers cu rezistenge de cca.130 - 200 inalta performanta ‘+ betoane cu pulberi reactive armate sau confinate in tuburi metalice, cu. rezistente de eca, 240 — 400 inalta performanta © beioane cu pulberi reactive si metalice nearmate sau armate dispers cu rezistente de eca.450- 800 Némm*. Federatia Intemationala a betonului [F.de Larrard, 2002] defineste betonul cu inalte perfornante prin rezistenfa la compresiune (> 60Mpa, determinata pe cilindri) si raport apa/Tiant (< 0.40) Se prezinté in continuare céteva propuneri privind definirile betonului de inalta performanta cu anumite particularizari legate de betoanele de drumuri [D.GEPRGESCU BIP.07,Bucuresti Romania pag 86-87 ] «NIST! ACI [Carino si Clifton 1990] Betonul de inaltd performanta este betonul avdnd proprietiti care nu pot fi objinute in mod obignuit utiliznd constituenji tradifionali sau metode uzuale de preparare, amestecare, punere in oper sau tratare, de exemplu : Punerea in opera si compactare fiird segregare ; . Rezistenge ridicate la varste mi . Duritate mare; Stabilitatea volumutui ; Comportarea corespunzatoare in medii severe. © Universitatea din Tokyo [Carino si Clifton 1990) Umplerea tiparelor fara compactare: Amestec coeziv ard segregare; Minima fisurare datorita contractiei si deformatiilor din temperatur’; Rezistenta pe durata indelungata si permeabilitate reds’. ween ReRe DISCIPLINA: TEHNOLOGH MODERNE DE REALIZARE A BETOANELOR TITULAR DISCIPLINA: CSI! dring. Henrene SilaySPECIALIZARE MASTER: CONSTRUCTH DURABILE DE RETON * Institutul de Beton Precomprimat [PCI-1994] BIP este betonul preparat cu sau fird praf de silice avand un raport A/C mai mic de 0,38 rezistenta Ja compresiune mai mare de $5 MPa si permeabilitatea cu 50% mai redusa decat a betoanelor obignuite. Se observii faptul c& nu exist8 ined la nivel intemafional pareri unanime privind clasi si terminologia din domeniul betoanelor actuale gi de perspectiva Proprietiijile betoanelor cu inalta performanta depind de materialele componente utilizate, de tehnologiile folosite dar si de conceptia de proiectare gi chiar de tipul de construcfie. area Principiile betoanelor de inalti performant: L.Introducere ‘Trebuie admis faptul c& pind in prezent, progresul in sfera betoanelor de inaltd performant a fost mai degraba rezultatul unei abordari empirice decat a uncia fundamentale gi stiinfifice. Cum adesea s-a intimplat in tehnologia betonului, progresul din practica a deschis drumul unor investigatii stiintifice minutioase. Mai mult, in prezent, este posibil sa se explice performantcle mai bune ale betoanelor de inaltd performanga pe baza principiilor care pot fi sustinute stiintfie, desi nu este ined posibil sa se explice fiecare aspect al betoanelor de inalta performanta in detaliu. in consecint&, atdt selectia materialelor necesare producerii betonului, precum si proportiile din amestec, nu mai sunt guvemate de pur empirism, acestea find posibile si prin urmarea unor ghiduri practice. Oricum, in pofida progresului acestei stiri de fapt, nu ne putem astepta ca in viitorul apropiat s4 fie posibil selectarea ,,pe hartie” a materialelor si a proportilor lor pentru a realiza un beton de inalta performanfa economic intr-un amplasament dat. De fapt, atéta timp cat betonul de inalta performanta este realizat din aceleasi materiale simple gi putin costisitoare care sunt utilizate la betoanele obisnuite, compozitiile lor efective nu o si fie neapirat cele mai bune pentru realizarea betoanelor de inalt& performanfi, Pana cand betoanele de inalti performanfa reprezint& ine’ un volum redus din piata betoanelor, producdtorii de ciment nu sunt interesafi si investeascd prea mult in modificarea procesului lor de productie. Mai mult, intr-o locatie dati, selectia materialelor utilizate pentru a realiza betoane de inalt& performanfa o si fie intotdeauna limitats de considerente economice, deoarece, cu scopul de a rimane competitiv din punct de vedere tehnic cu betoanele obignuite, costul producerii betoanelor de inalti performanfai va trebui sa fie eat mai sedzut posibil. O si fie meritul cercetatorilor, gasirea celui mai bun (sau a celui mai putin restrictiv) sistem de materiale pentru atingerea celui mai scaizut raport posibil de apWliant (A/L — 1/B englezd) pentru un amestec de befon cu o lucrabilitate care poate fi controlata [i menfinuti destul timp pentru punerea in opera, compactarea si finisarea betoanelor de inalta performanya la Fel de usor ca si pentru betoancle obisnuite. Cum se va vedea, realizarea betoanelor de inaltd performanti este mai complicati decat producerea betoanelor obisnuite. Cauza acestui fapt este c& la cresterea rezistentei la compresiune, proprietajile betomului nu sunt legate numai de raportul apa/liant, parametrul fundamental care guverneaza proprietitile betoanelor obisnuite prin virtutea porozitatii pastei de ciment hidratate. La betoanele obisnuite, atat de multa apa se pune in amestec, inedt volumul paste de ciment hidratate cat si zona de tranzitie reprezinti cele mai slabe verigi ale microstructurii betonului, cdnd cedarea mecanica incepe si se dezvolte atunei cand betonul este supus la sarcina de compresiune in acest curs vom discuta citeva principii teoretice care explicd cum si crestem rezistenta la compresiune a betonului in timp ce detinem controlul proprietitilor reologice pe deplin (sau cel putin in mare parte). In particular o sA ardtim cA majoritatea proprictatilor de rezistenta ale betoanelor de inalti performanja sunt legate de hidratarea silicatilor, in timp ce in majoritatea cazurilor, comportamentul reologic este controlat de hidratarea fazei interstitiale in prezenja ionilor DISCIPLINA: TEHNOLOGII MODERNE DE REALIZARE A BETOANELOR TITULAR DISCIPLINA: CSI dring. Henriette ScilagvtSPECIALIZARE MASTER: CONSTRUCTH DURABILE DE BETON de calciu si sulfatilor. In ambele cazuri, cantitatea de apa disponibila la inceperea procesului de hidratare este critica, dar in termeni contradictorii, Rezolvarea acestei contradiefii intr-un_ mod economic este cheia succesului in realizarea betoanelor de inalt’ performan{a. Cedarea betonului sub sarcina de compresiune In ciuda faptului ca rezistenta la compresiune nu este singura caracteristicd a betonului care face ca utilizarea betoanelor de inaltd performanta sa fie avantajoasa, totusi aceasta este important’, deoarece cum se va vedea in continuare, este in sirinsi legiturd cu aceleasi trasdturi microstructurale ale betonului care guverneazi deasemenea si alte caracteristici cum sunt modulul de elasticitate si durabilitatea. Mai mult, dintr-un punet de vedere istoric, acesta este calea pe care s- a dezvoltat betonul de inalta performant Atunei cand se examineaza cu ochiul liber, suprafaja ruperii unui beton obisnuit, testat la compresiune uniaxiald, se poate observa faptul ca ruperea s-a dezvoltat sau prin mortar (Fig. 5.1) sau de-a lungul interfetei dintre mortar gi particulele de agregat grosicr, avand in vedere ci aceste doud zone constituie cele mai slabe sectoare din betoanele obignuite. Totusi, in cdteva cazuri, dacs betonul confine agregate slabe, cdteva din planurile de rupere se pot propaga prin particulele de agregat (Fig. 5.2) Fig. 52 Faihure surface of concrete contsining a weak coarse aggregate. The fatione planes hove proparsted through the cease apzregate pavtics DISCIPLINA: TEHNOLOGI MODERNE DE REALIZARE A BETOANELOR TITULAR DISCIPLINA: CSI dring. Henricte Slag‘SPECIALIZARE MASTI CONSTRUCTH DURABILE DE Dacdi suprafafa ruperii se examineazd cu mai mult acuratcje, folosind un microscop optic sau electronic, se poate vedea faptul c& ruptura mortarului s-a dezvoltat atat in pasta hidratata de ciment eft si de-a lungul interfejei dintre pasta de ciment hidratata si agregate. Aceastd zond speciald, numité zond de tranzifie, este cunoscuti ca fiind cea mai slabé zona din betonul obignuit. Sub o supraveghere atenti, zona de tranzitie apare a fi compus dintr-o pasti de ciment hidratati, poroasd, continiind numeroase i bine dezvoltate cristale de var (CaO) (Fig. 5.3). Concrete failure under compressive iond 53 Transition zone in a Jow-strength concrete (17.5 MPa). AG: egeregate: shydrated lime, Ruperea betoanelor se va dezvolta intotdeauna in partea cea mai slaba a uneia din aceste trei faze. De aceea, cu scopul cresterii rezistenjei la compresiune a betonului, o deosebité grija trebuie manifestata in sensul consolidarii acestor trei faze (Aitcin si Mchta, 1990). Atunci cand se testeas betonul la compresiune, trebuie sii ne amintim c& asa cum au precizat Mehta si Aitein (1990). «fn timp ce majoritatea caracteristicilor betonului sunt mult mai apropiate mediilor decat extremelor componentelor microstructurii, rezistenfa si ruperea depind in mod critic de extremele microstructurii decat de medii. Cu alte cuvinte, ruperea, mai ales la compresiune este un proces de tip ..veriga slaba”. De aceea, in plus fafa de numdrul, marimea, si forma porilor, distributia lor spatiald sau concentratia local este un factor major in rupere. Teoriile Griffith si Weibull despre rezistenja solidelor, desi nu sunt direct aplicabile betoanelor, cu toate acestea sunt folositoare in intelegerea controlului asupra microstructurii gi rezistenjei materialului Conform cu Histon, Dinwoodie si Smith (1987): ‘« Abordarea statisticd vizualizeazi epruveta de testat ca un lant de elemente, fiecare Ia acelagi nivel de tensiune, cu aceeasi probabilitate de rupere. Acesta este echivalent cu probabilitatea prezentei fisurii Griffith de o lungime critica si daca fisura se propaga clementul se rupe instantancu. Mai mult, atéta timp cat epruveta de testat este realizat dintr-un lant de elemente, ruperea unui element semnaleazi ruperea intregii epruvete. Astfel, rezistenta epruvetei este rezistenta celei mai slabe verigi (zone - link) Din abordarea mecanicii ruperii, betonul poate fi considerat ca un material neomogen, compus din trei faze separate DISCIPLINA: TEHNOLOGH MODERNE DE REALIZARE A BETOANELOR TITULAR DISCIPLINA: CSIIIdring. Henriete Sclagsi‘SPECIALIZARE MASTER: CONSTRUCTH DURABILE DE BETON - pasta de ciment hidratata; - zona de tranzitie dintre agregate si pasta de ciment hidratat + agregatele (care pot fi la randul lor policristaline, ca si in azul granitului) in ceea ce urmeaz vom vedea cum anume ruperea pastei de ciment hidratate in zona de tranzitic precum si a agregatelor, poate fi intarziatd atdt ct este posibil pentru un set dat de materiale. 3. imbunittitirea rezistentei pastei de ciment hidratate Pasta de ciment hidratata (C-S-H), poate fi considerata a fi, ca lao prima uproximare, un material cristalin intr-o singuri faz, la care principiile fundamentale de guvernare ale solidelor casante, cum sunt ceramicile, pot fi aplicate in mod folositor pentru a controla microstructura si proprietatile betonului, Acest lucru este adevarat in special la betoanele de inalta performanta, care prezint mai multe similitudini microstructurale cu cele ale ceramicilor dect betoanele obignuite. Dependenta porozitatii cu rezistenta la intindere al materialului cristalin monofazic, este exprimat in general printr-o relafie exponential, cum ar fi S = Sy e””, unde S este rezistenja la intindere a materialului care confine porozitatea p, fractiunea in volum, Sp este rezistenta la intindere intrinsec’ la porozitate zero, iar b este un factor care depinde de marimea si forma porilor (Aitcin si Mehta, 1990). Rezisten{a la compresiune al materialelor casante este mult mai mare decat rezistenfa la intindere dotorita faptului c& la intindere, materialul se poate rupe prin propagarea rapidi a unei singure crapéituri sau microfisuri. Datorita faptului cA trebuie sf se coalizeze un numar de fisuri de intindere pentru a cauza o rupere la compresiune, in cazul solicitarii la compresiune este nevoie de o energie mult mai mare pentru formarea si propagarea sistemului de microfisuri, Admitand c& ruperea la compresiune este compus de fapt din mai multe cedari la intindere, teoria privind rmperea la intindere a lui Griffith si conceptele mecanicii continue pot fi utilizati pentru a anticipa faptul c& rezistenta la compresiune a ceramicii omogene este de opt ori rezistenfa ci Ia intindere. Acest raport intre rezistenfa la compresiune si cea la intindere se aplicd foarte bine gi la betoane. in afara de aceasta, nu a fost nici o incercare specifica pentru a objine o teorie a dependentei microstructurii cu cea a rezistenfei 1a compresiune a materialelor poroase. Oricum din studiile empirice ale rezistenfei la compresiune, mulfi cercetdtori au raportat faptul cd datele experimentale se potrivese cu relatia: = fa (J-p)", unde j- este rezistenfa la compresiune a materialutui continind porozitatea p, fractiunea in volum, fy este rezistenta la compresiune intrinsect la porozitate 0, iar m este un factor care depinde de legdturile intercristaline din solid, forma si mArimea porilor sau fisurilor, marimea granulei si prezenta impuritatilor. in general, rezistenta la compresiune seade cu eresterea marimii porilor si creste cu scaderea marimii particulei. Studiile care implica legdturile microstructura — rezistengé in ceramic, au aritat deasemenea c& pe ling’ porozitate, marimea granulei si prezen{a neomogenitifilor, sunt ceilalfi factori importanfi care controleaza rezistenga la intindere. in concluzie, rezistenta past. fit prin acordarea un sporite urmatorilor parametri + porozitatea: un numar sporit de pori mari sau goluri (diametru > 50 nm), mai ales dacd sunt concentrate intr-o singura locafie, este in detrimental rezistenjei; + marimea particulei: in general, rezistenja fazei cristaline ereste odatd cu sedderea marimi particulei; + neomogenitifile: 1a materialele multifazice, neomogenitatile microstructurale reprezinta una din sursele de pierdere a rezistentei Pentru a imbunatafi rezistenta pastei de ciment este necesar deci, de a interveni in microstructura pastei hidratate la acesti trei parametrii (Nielsen, 1993). le ciment hidratate poate fi 8 DISCIPLINA: TEHNOLOGII MODERNE DE REALIZARE A BETOANELOR TITULAR DISCIPLINA: CSI ding, Henriette SilagyiSPECIALIZARE MASTER: CONSTRUCTH DURABILE DE BETON 3.1. Porovitatea Cand compusii silicatici anhidri intra in contact cu apa, in solufie are loc inceperea procesului de hidratare a lor. Cu alte cuvinte faza lichida devine saturaté cu ioni diversi care se combina pentru a forma produsi de hidratare diferiti, care incep si umple spatiul ocupat inifial de apa. In orice moment al procesului de hidratare, spatiul neocupat dintre particulele de ciment va fi format din goluri sau pori capilari. Prin cresterea hidratarii si sedderea porozitatii capilare deplasarea umidita in sistem devine anevoioasi, Hidratarea ulterioard a portiunilor largi nehidratate a particulelor de ciment se crede a fi un proces lent, realizat prin intermediul reactiilor in faz solida. Studiile realizate prin microscopie electronica exploratorie (scanning electron microscope) arata faptul c& produsele de hidratare timpurie formate atunci cand era destuld apa si spatii goale in sistemul ciment-liant, constau din flocoane (aglomerare de particule) de cristale intinse care genereaz un volum considerabil de goluri (fig. 5.4). Fig, 54 Outer type products of hydration. Datoriti faptului e& produsii de hidratare timpurie cristalizeazd in afara spatiului umplut cu apa, care inconjoar& particulele de ciment (adica in afara marginii (limitei, frontierei, granijei...) inifiale a particulei de ciment care se hidrateaz) cercetiitorii se referd la ei ca fiind "produsi de exterior,, (outer products,,). Pe de alti parte produsii de hidratare din reactiile in taza solid’, formati injuntrul marginii inifiale a particulei de ciment care se hidrateazi, sunt numifi "produsi de imerior, ("inner prodyets,,) si sunt mai compacti si mai putin cristalini (fig, 5.5) (Mehta si Monteiro, 1993). Fig, 5.5 Inner products DISCIPLINA: TEHNOLOGH MODERNE DE REALIZARE A BETOANELOR TITULAR DISCIPLINA: CSII dr.ng. Henrie SlagSPECIALIZARE MASTER: CONSTRUCTH DURABILE DE BETON Pentru cd revistenfa pastei de ciment Portland hidratati provine mai ales din fortele de atractie van der Waals, rezultd c& produsii de hidratare mai compacti (adica fara pori multe) si mai pujin ctistalini prezinta rezistente mai mari. Aceasta explicd de ce in pasta de ciment hidrataté traicotoria ruperii este prin produsii de exterior mai degraba decat prin cei de interiori. ‘Trebuie si fie acum deja evident, ca din punctul de vedere al rezistentei pastei de ciment hidratate, este de dorit objinerea unei microstructuri asemandtoare eu produsii de interiori, prin eliminarea intr-un fel a formarii produsilor de exterior (Mehta si Monteiro, 1993). Conceptul tipurilor de produsi de exterior si de interior in hidratarea cimentului este folositoare in aprecierea rolului Taportului scdzut de apa/liant, a superplastifiantilor si al materialelor cementoase suplimentare (adaosurilor active cu rol de liant) cum vom discuta in cele ce vor uma. Totusi, exist un tip de porozitate care nu poate fi evitata, si amume contractia chimica, care insoteste hidratarea fazclor de silicati. Volumu! final al pastei de ciment hidratate este de 8 ~ 10 mai mic& decét volumul combinat al silicatilor anhidri si al apei. Aceasta micsorare de volum cauzeaza la pasta de ciment hidratatd contractarea in timpul procesului de hidratare efind conditiile de pastrare nu sunt adecvate. Pentru cA o parte a contractici va fi impiedicata de citre scheletul de agregate, in pasta de ciment hidratatt se dezvolté o rejea de microfisuri ultrafine. Extinderca acestei refele de fisuri foarte fine depinde de cantitatea fazei silicatice anhidre care urmeaz a fi hidratat’ precum si de masura constringerii (bocdrii) ei de citre agregate. Aceste puncte vor fi tratate mai in detaliu in capitolul care urmireste modul de pastrare a betoanelor de inalti performantai. Factorii principali care afecteazi porozitatea fazei de ciment hidratate sunt: proportia volumului de apa disponibil, volumul fazei silicatice care urmeaza a fi hidratatd i cantitatea de acr oclus in timpul malas, Aceasta a fost recunoscuté inca din 1892, de catre Féret, care a formulat expresia faimoasd ce ii apartine: ( \ ctwta unde feeste rezistenta la compresiune a pastei de ciment hidratate; ¢, , $i @ sunt volumele de ciment, apa gi aer; este 0 constant care depinde de tipul de ciment (Féret, 1892). intrucdt Féret s-ar fi ocupat, fara nici un dubiu, de ciment Portland pur, noi o si utilizim, ca gi el litera ¢ pentru a reprezenta volumul cimentului Portland. Expresia lui Féret poate fi rescrisi daca atat numaratorul cat si numitorul sunt impartite la ¢, astfel: 1 [Bo (1+ (w/e) + (a/e)) Fiindea in pasta de ciment hidratata sau in beton, volumul de aer oclus este de obicei mai putin de 1 sau 2% din volumul total al betonului, termenul a/c poate fi neglijat. Astfel expresia lui Féret poate fi rescrisl in felul urmator: 1 fk omens (1+(w/c))* Este limpede deci, c& pentru a creste rezistenja la compresiune, raportul apa/ciment trebuie redus. Atunci cénd raportul apa/ciment din pasta de ciment hidratata este redus4, particulele de ciment de apropie una de alta in pasta de ciment proaspat amestec 5.6. as3 cum se vede in fig. 10 DISCIPLINA: TEHNOLOGH MODERNE DE REALIZ4RE 4 BETOANELOR TITULAR DISCIPLIN© CSI de amg. Homme SseSPECIALIZARE MASTER: CONSTRUCTH DURABILE DE BETON a Antydrous cement grains Fig. 5.6 Schematic representation af two fresh cement pastes having ¢ waler/ cement ratio of 0.65 and 0.25. In this representation the ratio of the surface of the waier to that.of the cement is equal to the massic water/cement ratio. Ca si rezultat avem porozitate capilard mai micd si spatiu liber mai putin pentru dezvoltarea produsilor de exterior. Mai mult dacd avem la dispozitie o cantitate mai micd de api, aceasta va deveni rapid saturata de ionii responsabili pentru dezvoltarea produsilor de hidratare de exterior. Avand in vedere ci particulele de ciment sunt acum mai aproape una de alta, produsii de exterior au mai pufine locuri libere pentru a se lega, in ideea dezvoltarii legaturii timpurii dintre particulele de ciment. Acesta explica de ce pastele de ciment cu raport de apiciment redus dezvolta rezistente mai rapid. Jn final, fiindea particulele de ciment sunt apropiate una de alta si legate repede, deplasarea umiditatii devine inceatd, favorizénd formarea produsilor de interior in timpul hidratarii Din aceasta discutie se poate vedea ca pentru a sc&dea porozitatea pastei de ciment hidratate este necesar a diminua pe cat posibil, cantitatea de aer oclus si raportul apivciment in pasta de ciment proaspit amestecatd. Acesta trebuie atins in timp ce pasta proaspat amestecata raméne indeajuns de ‘fluida pentru a conferi betonului lucrabilitatea necesard transportului i punerii in opera Luand in considerare influenfa proeminenta a raportului apa/ciment asupra pastei de ciment hidratate, unii cercetatori, au stabilit recorduri de rezistenja, care din nefericire nu au fost inc raportate in Guinness Book of Records! Roy si altii, utilizand 0 tehnicd de compactare la presiune inaltd (350 MPa) gi tratament la temperatur’ inalta (250°C pentru 2 ore), au realizat paste de ciment cu un raport apa/liant la cel mai sedzut nivel de 0,093 si o rezistena la compresiune de pana la 470 MPa la 28 de zile (Roy, Gouda si Bobrowsky, 1972). Regourd si alfii au raportat incercarea de a atinge rezistente de ultra-inalte performante ale pastei de ciment: 204 MPa la 8 zile (Regourd, Homain si Mortureux, 1978). Aceast past a confinut un ciment ultrafin cu o suprafaja specifica Blaine de 750 m’/kg, 0,5% dietilearbonat utilizat ca material auxiliar de macinare, 1% lignosulfonat si 0,5% carbonat de potasiu utilizat ca adit controlarea prizei. Porozitatea raportatd cea mai scizuti a fost de 5% in volum, corespunzitor unui grad de hidratare a cimentului anhidru mai mic de 70% Bache (1981) utilizdnd mai mult tehnici de realizare a betoanelor conventionale a facut un beton cu rezisten{a la compresiune de 270 MPa, utilizind un agregat foarte dur, un dozaj ridicat de superplastifiant si silice ultrafina intr-un amestee cu un raport de apa/liant de 0,16. Young si echipa lui de cercetare, in 1994, mai apropiat de zilele noastre, pe urmele lucrarilor de pionerat ale lui Birchall si Kelly (1983), au dezvoltat betonul ..Para Defect Macro” (Macro Defect n DISCIPLINA: TEHNOLOGH MODERNE DE REALIZARE A BETOANELOR TITULAR DISCIPLIN4: CSIIT dr.ing. Henrie SlagyiSPECIALIZARE MASTER: CONSTRUCTH DURABILE DE BETON Free” concrete) cu rezistente la compresiune si intindere care nu puteau fi prevéizute in urma cu cAtiva ani inainte de aceasta. Rezistenfe la intindere de 70 MPa au fost atinse in mod curent, end amestecul de ciment, hidroxipropilmetil celuloza sau polivinilacetat hidrolizat si apa a fost realizat in mod adecvat Aceste compozitii sofisticate au ardtat e% atunci cind conceptele teoretice anterior prezentate, sunt aplicate pastei de ciment hidratate, se pot realiza materiale de ultra-inalti rezistent bazate pe ciment Portland. Un capitol special este dedicat acestor materiale realizate pe bazi de ciment Portland. Astfel, din punct de vedere teoretic, cand realizam betoane de inalta pertormanga, unul din factorit cheie este reducerea maxima posibila a raportului api/ciment sau apiJ/liant, 3.2. Scaderea méirimii particulei a produsilor de hidratare Seiderea raportului apa/liant favorizeaza formarea produsilor de interior caracterizali_printe-o structuré find. Compusii C-S-H ai acestor produgi de interior observati la microscopul electronic exploratoriu (scanning electron microscope) arata ca 0 faz& sticloasa, foarte compact, cum a fost aritat in fig. 5.5 La rapoarte foarte scdizute de api/iiant pasta de ciment hidratati nu contine stive ‘mari de plachete hexagonale de var (oxid de calciu), ace lungi de ettringit sau filamente Tungi de C- S-H, care sunt caracteristice pastelor cu un raport apiiliant ridicat Reducerea neomogenititilor Bulele de aer oclus pot fi considerate ca fiind neomogenitati microstructurale care ar trebui si fie minimizate in cazul betoanelor de inaltd performanti unde obicctivul final este rezistenta inaltd, Aceasta poate fi obfinuta print-o compactare adcevatd. Tendinja natural a particulelor de ciment de a flocula intr-o forma liberi trebuie deasemenea climinati. In acest sens se va arita c& superplastifiantii necesari pentru un raport api/liant scizut, au un rol cheie in imbunatatirea dispersiei particulelor de ciment in pasta proaspat amestecat. Totusi, se va remarea mai tarziu faptul cd antrenarea unei cantitafi mici de aer (2 - 3%) este foarte folositoare la punerea in opera si finisarea betoanelor de inaltd performanta, 4. ititirea rezistentei zonei de tranzitie in cazul rezistentelor la compresiune a betoanelor cu o categorie a raportului apa/liant de la 0,40 la 0,70 au fost gisite valori experimentale considerabil mai sedizute decat cele prevazute de relatia rezistentd-porozitate pentru pasta de ciment sau mortar hidrataté cu acclasi raport apaliant, Efectele combinate a distributiei mirimii particulei agregatelor si raportul api/liant asupra rezistenfelor betoanelor trebuie investigate in continuare pentru a explica aceasti anomalic. in timpul compactirii, particulele de agregate grosiere, depinzind de marimea, forma si structura suprafetei Jor impiedic’ o distributie omogend a apei in betonul proaspat, Din cauza acestui ,efect de perete” (,wall effect") o cantitate de apa (bleed-water) are tendinfa de a se acumula la suprafaja pacticulelor de agregate grosiere (Neville, 1995). Ca rezultat, raportul apa/liant local, din pasta de ciment de lang’ agregatele grosiere, numité zon de tranzilie, devine substantial mai mare deca raportul api/liant din pasta de ciment situata la o oarecare distant mai departe, Comparatd cu pasta de ciment in mas, microstructura zonei de tranzitie este caracterizata de prezenta masiva a porilor precum si a produsilor de hidratare cristalini (fig. 5.3). Acest fenomen este responsabil pentru neomogenitajile structurale, care are implicafii serioase in rezisten{a betonulu Diferenjele microstructurale dintre pasta de ciment hidratatéi in zona de tranzifie gi pasta de ciment in masi, joacd un rol important in determinarea rezistentelor caracteristice ale betonului. prin intermediul teoriei Weibull, teoria celei mai slabe verigi. in betonul obisnuit zona de tranzitie este, in mod tipie, de 0,05 — 0,1 mm lati si contine pori relativi mari precum si cristale mari ale 2 TEHNOLOGH MODERNE DE REALIZARE A BETOANELOR TITULAR DISCIPLINA: CSU! dring, Henrete Sagi DISCIPLIN.SPECIALIZARE MASTER: CONSTRUCTII DURABILE DE BETON produsilor de hidratare. De accea, conform acestei teorii, atunci cand betonul este supus unei sarcini date, fisurile incep prima data si se dezvolte in zona de tranzitie. La betoanele obisnuite (raport api/liant de 0,50 — 0,70) eforturile de intindere induse de contractia Ja uscare sau contractia termic sunt destul de mari ca si cauzeze microfisurarea in zona de tranzitie, chiar inainte ca betonul si fie supus unei sarcine utile. Rezistenta la rupere a clementului sub sarcina este astfel controlat de propagarea si de aderarea impreund a unei pérti din sistemul de microfisuri al pastei de ciment hidratate (IIlston, Dinwoodie si Smith, 1987). in general, rezistenta betonului creste cu varsta, atata timp cat particulele de ciment nehidratate continua si formeze produ: a de hidratare, care au tendinfa si reduedi marimea i volumul total al golurilor, mai ales in zona de tranzifie. Mai mult, in cazul agregatelor provenite din calcar, anumite roci silicioase si argile calcaroase sau mame (sisturi argiloase) se pare ci suplimentar fata de legiturile van der Waals, ceva legituri chimice la varste mai indepirtate contribuie la rezistenta zonei de tranzitie. Vorbind la modul general, in categoria raportului apiliant de 0,50 - 0,70 se poate spune ci microstructura inerent mai slaba a zonei de tranzitie impiedica betonul si se comporte ca un material compozit cu adevarat, Atita timp cit pori mari si microfisuri continue si fie prezente in zona de tranzitie, rezistenta particulelor de agregat nu joaca nici un rol in influentarea rezistenjei materialului eompozit (betonul), deoarece existi un transfer de efort efectiv mic dintre pasta de ciment in masa si agregate. Desigur, sitvatia s-ar schimba daci cea mai slaba veriga (zona) din betonul obisnuit, pe nume zona de tranzitie, ar fi cumva intarita, astfel inet sub cresterea efortului nu ar fi prima component care ar ceda. In aceste condifii caracteristicile de rezistenti si elasticitate ale agregatelor devin importante in determinarea comportirii betonului cind este supus la niveluri erescute de sarcini (Aitcin, 1988; Baalbaki si alfii, 1991; Bzeldin si Aitein, 1991; Baalbaki, Aitcin si Ballivy, 1992) Reducind raportul de apivliant si utilizind silice ultrafina tendinta este de reducere a grosimii gi slabiciunii zonei de tranzitie. Selectia agregatelor rezistente Selectia agregatelor rezistente in mod special, nu este necesarii Ia producerea betonului obisnuit. in general, este necesara doar verificarea cerinjelor de admisibilitate standard referitoare la agregate. Pe de alti parte, in cazul betoanelor de inalti performanti, pasta de ciment hidratata si zona de tranzitie pot fi atdt de rezistente incat, dact agregatele, in special cele grosiere, nu sunt destul de dure, ele pot deveni veriga cea mai slaba din beton, situsfie similari intilnindu-se in cazul betoanelor cu agregate usoare (fig. 5.2). Agregatele utilizate pentru realizarea beloanelor de inalti performan(a sunt nisipul natural si pietrigul sau agregatele concasate (Aitcin, 1998). Rezistenta agregatelor naturale depinde de natura rocii de origine, care a fost redus la mirimea lui prezent& prin procesele intemperiilor naturale, variate. Ca si rezultat, nu se poate face nimic pentru a imbunatatirezistenta agregatelor naturale: ele trebuie utilizate asa cum sunt. Studiile petrografice pot fi folositoare atunci eiind se utilizeaza agregate naturale, deoarece acestea pot da o indicafie privind rezistenta diferitelor particule care constituie agregatul. O alté abordare este cea care include aceste agregate in betoane de inalta performanfa si prin care se examineaza suprafata ruperii dupa cedarea la compresiune. Daci se utilizeazd agregate concasate pentru realizarea betoanclor de inalta performanta, prelucrarea lor conduce 1a particulele individuale conjinand concentrarea minima posibilé de clemente slabe. Datorit’ faptului c& detonarea (rocilor prin expozie) si concasarea nu sunt tratamente indeosebi de blande, pentru a obfine o particuk (granuld) de agregat ideala, lipsita de defecte, trebuie selectatd o rocd rezistenti, cu o structurd find, care poate fi rupta in particule care si contin o cantitate minima de microfisuri. Aceasta roca poate fi un material intr-o singurd faza cum B DISCIPLINA: TEHNOLOGH MODERNE DE REALIZARE A BETOANELOR TITULAR DISCIPLINA: CSI dring. Henriete SlagyiSPECIALIZARE MASTER: CONSTRUCTH DURABILE DE BETON este calearul (piatra de var) calcarul dolomitic, si sienitul, sau un material polifazic cum este granitul. Rocile care contin planuri de clivaj slabe sau au particule sever alterate de intemperii, trebuie evitate. Studiile petrografice si geologice pot ajuta in depistarca agregatelor rezistente (Aitein si Mehta, 1990), Experienfa arati ca in anumite locuri, rezistenfa agregatelor constituie veriga cea mai slab a betoanelor de inalti performanti. Pentru rezistente la compresiune mai inalte, pe viitor trebuie acordata o atenfie sporita selectiei agregatelor, care se obisnuiau a fi considerate umpluturi aproape inerte in beton. Pana la acest punct, am considerat betoanele de inalté performangé doar ca betoane cu un foarte seizut raport apivliant, adesea contindnd materiale ultrafine cum ar fi silicea ultrafina, pentru a imbunatati pasta in mas& gi rezistenta celei de tranzitie (Goldman si Bentur, 1989) precum gi realizate cu agregate rezistente. Particulele de liant, fiind apropiate unele de altele, dezvolta legdturi foarte puternice pe parcursul hidratarii lor, dar aceasta apropiere poate creea si probleme reologice in betonul proaspat. 6. Reologia amestecurilor cu raport api/liant redus in timp ce, din punct de vedere al rezistentei este esenfiala utilizarea raportului apa/liant cel mai sczut posibil, nu trebuie si uitém faptul ci betonul de inalta performanta trebuie sa fie transportat si pus in peri relativ usor, utilizind proceduri ale constructiilor conventionale (expuse intr-un alt capitol). in cazul betonului destinat structurilor turnate in situ, acesta trebuie si-si menfind o luerabilitate adecvata pentru un timp aproximativ de o or gi jumatate. fn fabricile de prefabricate, unde punerea in opera are loc mult mai repede, este suficient, in general, asigurarea unei lucrabilitati mari pentru © perioada de pana lao jumatate de ora. Reologia betonului este guvernat in esen{a de factori chimici si fizici. Printre factorii fizici sunt distributia marimii granulare si forma agregatelor. in sistemele cu raport apa/liant foarte scazut, un rol important in determinarea reologiei betonului proaspat, il pot juca distribujia marimii granulare si forma particulelor de ciment. Dinire factorii chimici care infTuenteaza reologia betoaului proaspat sunt reactivitatea initiala a cimentului si a materialelor auxiliare cementoase, la contactul cu apa precum si pe durata asa numitei .perioade latente” (, dormant period”). Aceste dowd aspecte fundamentale ale reologiei betonului proaspat vor fi examinate separat in sectiunile urmatoare (6.2 si 6.3). Dintre alti factori care afeeteaza reologia betonului sunt starca general a malaxorului precum gi eficienta lui de malaxare, mai ales actiunea lui de forfecare, temperatura betonului de inaltd performangii dupa ce acesta a fost malaxat la temperatura ambiantd. area distributiei marimii granulare telor © mouneé considerabila s-a desfigurat pentru optimizarea distribuyiei granulare a scheletului de pulbere sau agregate, Oricum, obiectivul in aceste cazuri, a fost de obicei, reducerea porozitafii produsului final, mai mult dec4t imbunatatirea lucrabilitstii betonului. Cel mai mult pentru stadiul actual al tehnicii au contat lucrarile timpurii ale lui Fuller si Thompson (1907) in America de Nord si ale lui Bolomey (1935), Faury (1953) si Caquot (1937) in Franja, Majoritatea acestor autori au ajuns la recomandiri diverse, care inca se utilizeazi, De exemplu, este bine stabilit faptul ca particulele de agregat plate si alungite sunt in detrimentul lucrabilitatii, pe cAnd cele cubice sau sferice produe o lucrabilitate mai bund. Oricum, au fost intreprinse cervetari puine legate de influenta distributiei granulare a agregatelor asupra lucrabilitatii betoanelor de inalta performant (de Larrard, 1987; de Larrard si Buil, 1987). Prin urmare, regulile dezvoltate si utilizate cu succes la betoanele obisnuite, au fost de multe ori extinse si pentru betoancle de inalt performanta 4 TEHNOLOGH MODERNE DE REALIZARE A BETOANELOR TITULAR DISCIPLINA: CSI drang, Henree SctSPECIALIZARE MASTER: CONSTRUCTH DURABILE DE BETON timizarea distributiei marimii granulare a particulclor de ciment Cercetiri fundamentale au fost intreprinse pentru a evidenfia nevoia optimizirii di granulare a materialelor cementoase (lianse) pentru imbundtafirea lucrabilitayii $i rezistenfei. Bache a fost unul dintre primi care a punctat avantajele adaosului de silice ultrafing la amestecurile cu un raport ap/liant foarte scdzut, cu scopul imbunatifirii lucrabilititii (Bache, 1981). El a explicat efectul benefie al adiugirii unci astfel de pulberi foarte fine intr-un astfel de amestec de beton, prin faptul c& atunci cdnd particulcle sferice de silice ultrafina sunt bine dispersate in sistemul ciment- apf, acestea pot dislocui moleculele de api din vecinatatea granulelor de ciment, astfel incdt moleculele de apa prinse intre particulele de ciment floculate pot fi eliberate si sa contribuie astfel la fluidizarea amestecului. Detwiler si Mehta (1989) au ardtat mai tarziu, prin utilizarea negrului de fum inert, avind aceeasi marime granulard cu cea a silicei ultrafine; faptul c& natura chimica a particulelor foarte fine nu a fost decisiv. ‘ibutie’ Utilizarea materialelor inte. is Prin inlocuirea unei cantitaji de ciment cu material liant auxiliar, rd confinut de C38, CsA sau CAE, reologia oricdrui amestee de beton dat, devine mai usor de controlat, cu conditia ca distributia granulara si forma particulelor materialului liant auxiliar sa fie aproape la fel cu cel al cimentului inlocuit. Acest tip de inlocuire este convenabil din punet de vedere economic datorita faptului c& preful materialului liant auxiliar este de obicei mai mic decat cel al cimentului (exceptia, in majoritatea cazurilor este silicea ultrafina). Mai mult, se va vedea mai incolo ci economii se pot face si din reducerea dozajului de superplastifiant necesar pentru atingerea lucrabilititii dorite. Oricum trebuie gasit dozajul optim de material liant auxiliar, und in considerare cererile privind rezistenta la varstele timpurii Legea raportului api/liant Aga cum a fost deja mengionat, cresterea rezistenfei se objine in principal prin reducerea drastic’ a porozitatii pastei de ciment hidratate. Accasta reducere a porozititii se objine prin adiugarea de ciment mai mult, in timp ce cantitatea de api de amestecare se reduce prin utilizarea superplastifiantilor precum si prin inlocuirea, cdnd este fezabil si economic, a unei camitati de ciment cu un volum egal de material liant auxiliar si - poate in viitorul apropiat - de orice filer aviind distribufia granular’ si forma adecvata Conform lui Aitcin, in general, nu este argumentatie care se ocupi cu cantitatea de apa. Apa de pe suprafafa agregatelor sau din aditiv este adaiugata la apa efectiva de amestecare respectiv orice apa absorbit de agregate este scdzutd din aceasta, Dar suntem chiar siguri ci in amestecurile cu rapoarte foarte scazute de apa/liant, toata apa se combind cu cimentul si materialele liante auxiliare? In prezent (s/ar' iful anilor '90) exist dovezi sporite cd nu este cazul. Raportul apiliant ar trebui caloulat luand in considerare numai cimentul utilizat si neglijand cantitatea de material liant auxiliar, sau ar trebui utilizat raportul apa(ciment + materiale liante auxiliare)? Este cunoscut ci nu toate materiale liante auxiliare (supplementary cementitious materials) au aceleasi proprietati liante ca si ale cimentului Portland, de aceea ele nu reactioneazi la fel cu cimentul. Ar trebui cantitatea de materiale liante auxiliare diferite, si fie multiplicat& eu un factor de corectic pentru a lua in considerare diferena dintre proprietifile lor liante, asa cum a fost fPicut de edtre de Larrard (1990)? Exist deasemenea dovezi sporite c& la varste de multi ani, sunt ined multe particule de ciment achidratate precum si particule ale materialelor liante auxiliare nereactionate in betoanele de inalta performanti. 15 DISCIPLINA: TEHNOLOGH MODERNE DE REALIZARE A BETOANELOR TITULAR DISCIPLINA: CSI! dring. Henrie SilaySPECIALIZARE MASTER: CONSTRUCT DURABILE DE BETON Prin urmare, dacd suntem siguri c&: (1) mu toata apa prezenta in beton, If, se va combina in final cu orieare parte as cementos (iant); (2) nu se vor hidrata toate particulele de ciment, C; (3) nu toate materialele liante auxiliare, S vor reactiona merit caleularea urmatoarelor rapoarte diferite: W/C sau W/(C+8) sau W/B cu (B=C#S) sau WAC +kS+k’S"), k sik? flind factori care depind de eficienya materialelor liante auxiliare (Hassaballah si Wenzel, 1995; Baron si Ollivier, 1996)? Opinia lui Aiicin este cd primele doua rapoarte ar trebui calculate in mod sistematic si date pentru orice amestec de inalt’ performan(d, dar c& acestea nu sunt atit de fundamental caracteristice unui beton de inalta performanta particular cum sunt la betoanele obisnuite. Este interesant calcularea raportului exact api/ciment, H/C, pentru orice beton in particular, deoarece conféra o idee bund asupra condifiilor in care se dezvolta priza timpurie gi intarirea amestecului de beton, deoarece materialele liante auxiliare, la varste timpurii, nu sunt ined destul de active. Accastd ultima afirmatie nu este intotdeauna adevarata deoarece matcrialele liante auxiliare (cum ar fi cenusa zburdtoare) pot aduce cu ele alcalii solubile care vor creste rezistenta la compresiune la 12 ore, atunci cand sunt comparate cu un amestee de referinta fir cenusi buritoare. Acesta s-a adeverit si in cazul filerului de calear. Oricum, in aceste cazuri, efectul benefic al cenusii zburdtoare sau a filerului de calear nu dureaza foarte mult, deoarece rezistenfa la 24 ore a betonului cu cenusa zburatoare sau cu filer de calcar este mai seazut decd cel al betonului de referinga realizat cu ciment Portland Este deasemenea interesant de a calcula raportul 1/B deoarece ne dito idee despre continutul solid al amestecului, in termeni de cantitate totala de particule fine si apa disponibila pentru hidratarea acestora; acesta poate fi utilizat pentru a cuantifica apropierea particulelor fine in faza lichida. Oricum, in opinia lui Aizein, in viitor, cele mai importante valori care si earacterizeze betoanele de inalta performanti vor fi: (1) continutul de apa de amestecare; (2) confinutul de ciment; (3) continutul de particule fine totale ulilizate pentru a realiza un beton de inaltd performantii fluid, cu o tasare mai mare de 200 mm, 8. Coneluzii punctul de vedere al materialelor, betonul de inalti performanjai nu este cu nimie mai mult tun beton cu o porozitate foarte scazuta, Aceasta porozitate foarte mica este atinsa, in principal folosirea unei cantitiji mai mici de api de amestecare ca in betonul obignuit, astfel incat cimentul si particulele liante auxiliare sunt mult mai apropiate una de altele decat in amestecul de beton obisnuit. Daca porozitatea pastei scade, rezistenta betonului creste, atta timp cat agregatele, in mod special cele grosiere, sunt destul de rezistente. Astfel, selecfia si proportionarea ingredientilor betoanelor de {nalti performanga este o chestiune mult mai critica decat in cazul betoanelor obignuite. Acestea 0 si fie dezbatute in cursurile ce urmeaza. EHNOLOGH MODERNE DE REALIZARE A BETOANELOR TITULAR DISCIPLINA: CSI ding, Henrete Sagyi