METODE DE APRECIERE A RISCURILOR
Metodele de apreciere a riscurilor pleaca de la definirea formala a
tiscului gi de la principiile de apreciere a acestuia standardizate pe plan
european (E.N. 1050 / 96) si identifica toti factorii de risc dintr-un
sistem (de regula loc de munca) si calculeaza nivele de risc partiale (de
regula calitativ si in situatii deosebite si in anumite limite si cantitativ).
Prezentam principalele metode de apreciere a riscurilor utilizate in
tarile Uniunii Europene si in Romania .1 METODE BAZATE PE TEORIA FIABILITATII
Teoria fiabilitatii dateaza din jurul anilor 1930. Ea s-a constituit ca disciplina
aparte, urmarind evolutia notiunii de “rata de deficienta" ,ca instrument de evaluare
si comparare a evenimentelor petrecute. Ulterior, prin introducerea probabilitatii
rolul sau a crescut datoritd capacitatii de a furniza rezultate previzionate (inainte de
producerea evenimentelor).
In jurul anilor 1960, extinderea principiilor teoriei fiabilitatii de la studiul
sistemelor electronice spre cele mecanice, hidraulic sau electrice, a condus la
dezvoltarea sau adaptarea unor metode de analizi si evaluare sistematica a
riscurilor. Cele mai cunoscute metode sunt :
- analiza modurilor de defectare si a efectelor lor (AMDE si, respectiv
AMDEC care ia in considerare $i criticitatea);
- metoda arborelui de defectare (ADD);
- analiza preliminard a riscurilor (APR);
- metoda WHAT IF;
- metoda MOSAR.
La baza acestor metode stau rationamente inductive gi deductive care
permit
depistarea, pas cu pas, a disfunctiilor din sistem.
1.1. ANALIZA MODURILOR DE DEFECTARE $I A EFECTELOR LOR
(AMDE SI AMDEC)
In ansamblu metodelor inductive de analizi aprioricd a pericolelor si
apreciere a riscurilor, AMDE reprezinta instrumentul cel mai utilizat , unul dintre
cele mai eficiente si este standardizata in CEI 812.
prin structuri functionale simple, meteda s-a extins ulterior si la imbunatitirea
performantelor echipamentelor tehnice sub aspectul securitatii muncii.
Metoda permite stabilirea__relatiilor existente intre defectarea
componentelor unui echipament tehnic si degradarea functionalitatii sale.
Metoda se limiteazi la analiza calitativi a modurilor de defectare a
echipamentelor, neluand in considerare erorile umane si cele de soft.
Aplicarea metodei presupune parcurgerea urmiatoarelor etape :
- definirea sistemului de analizat;
- identificarea modurilor de defectare;
- analiza cauzelor defectarilor;
- analiza efectelor defectarilor;
- analiza posibilitatilor de compensare a efectelor defectarilor;
- evaluarea riscului asociat fiecdrui mod de defectare;
= propunerea remedierilor si a masurilor de prevenire .Definirea sistemului analizat
Se definesc: sistemul, functiile si performantele sale minime
a) Se precizeazi in primul rand functiile principale si secundare, rolul
componentelor ,modurile de functionare, interdictiile de functionare si
conditiile explicite de defectare ale sistemului. Ulterior, se defineste
functionarea acceptabila atét a sistemului in ansamblul sau cat si a
componentelor sale: performantele acceptabile ale caracteristicilor
sistemului pentru toate modurile de operare, de oprire, si in asteptare,
pentru toate perioadele de timp relevante si pentru toate conditiile de
mediu.
De asemenea se precizeazd caracteristicile de functionare considerate
inacceptabile.
Se definesc apoi diagramele functionale, care pun in evident& functiile
esentiale pentru sistem (scheme — bloc). Blocurile ce reprezinta functiile se
conecteaza prin linii reprezentand intrarile si iesirile fiecdreia dintre ele.
Diagramele trebuie sa cuprinda:
- descompunerea sistemului in subsisteme si relatiile functionale dintre
acestea,
- toate intrarile si iesirilor subsistemelor, cu simboluri de identificare;
- toate redundantele sau circuitele de inlocuire destinate securitatii
intrinseci
b) Se alege apoi nivelul de analiz si se stabilesc instrumentele de lucru.
Principiile de alegere a nivelului de analiza sunt :
- cel mai inalt nivel de analiza se alege functie de structura sistemului si
de imperativele de iesire;
- nivelul cel mai sc&zut de analizd este cel pentru care se dispune de
informatii necesare definirii si descrierii functiilor sistemului.
Practic, se alege un nivel de analiza care sa dea posibilitatea obtinerii de
date suficiente asupra fiecdrui mod de defectare.
Instrumentele de lucru in cadrul metodei sunt documente care contin
urmatoarele informatii : denumirea subansamblului analizat, functia indeplinita,
componenta analizaté, moduri de defectare posibile, cauzele si efectele
defectarilor, aprecieri asupra efectelor defectari si actiunea corectiva.
Identificarea modurilor de defectare
In aceasta etapa, pe baza analizei inductive si deductive se stabilesc modurile
de defectare posibile ale componentelor sistemului analizat.
Clasificarea defectarilor posibile se face tinand seama de modul in care
functiile subansamblului analizat sunt perturbate .
Metoda AMDE poate utiliza cinci moduri posibile de defectare: blocat la
zero; degradare; pana intermitenta; functionare excesiva; efect secundar nedorit
3