ce denumea o ,surpaturd in partea de nord a com Pacurefi”, Doar fn perioada interbelica apare ca sat, ccind se infiripasera cAteva locuinfe intr-un loc al niménui. Figureaza si in HCM 1116/1968, iar prin Decizia nr. 275/29 mai 1989 a Com. ex. al Cons. pop. al ud. Ph. pentru aplicarea Legii nt. 2/1989 devenca sat al com. Baltesti, dar in 1990 legea cu pricina a fost abrogata si situatia a revenit la normal. in prezent, este sat component al com. Pacureti (vezi). SLANIC Cadrul geografic. Stafiune balneo-clima- toricd sezoniera situat’ pe un masiv de sare, in nordul judefului, Se invecineaza, cu com, Teigani, laest, cu com. Gura Vitioarei, Ia sud-est, cu com. Varbiléu, la sud, cu com. Stefesti sicu com. Tzvoa- rele, la nord Numele si componenta. in privinta denumi- tii, lorgu Tordan o deriva de la maghiarul Szolnok (TR, 126), in timp ce Lazar Saineanu (DULR, 847) crede c& ar proveni din slavul Staniku = targ, de sare > slanu = strat, ceca ce ni se pare mult mai firese Orasul are in componenta sa doua localitati | inglobate, de fapt, cartiere: Grosani (in nord) si Prijani (in sud). Suprafata localititii misoaré 3904 ha., din are doar 2523 ha. reprezint suprafata agricolt Istoricul. Localitatea este atestati documen- {ar pentru prima oar, in martie 1532, intr-un act emis de Viad fnecatul (1530 iun.-1532 dupa sept. 8), prin care voievodul int&rea lui Vlad si Stoica ie ,de la Ursina (azi ,Ursoaia”—n.n.) pain'la inic si de la hotarul din sus pan’'la Magura lui igas (azi ..Podu Lungasului”—n.n.) si pe hotar Span’ la Gorun side la Piscul lui Gorun pin'la ic Si pre Valea Muscelului, printre Stanca lculvi (azi ,,Piatra Verde” — n.n.) gi pan’la $1 pan’la Curmiitura Prajelui (azi ,,Praja- ) Tin.) si pre Valea Prajelui pan'la Glod si 3 Gura Ursanii” (DRH, IT, 195-196), E 'descoperite aici datind din epoci strivechi ain cea daco-geticé (Constantin Gell, Slinic — 450 ani, Magazin istoric, WI, nr, 12 (189) din dec. 1982, p. 23, precum si Harta patrimoniului cultural al jud. Ph., elaborati de Muzeul de Istorie si Arheologie al jud. Ph. in 1974), Slénicul apare gi in registrele vamale ale Brasovului ca intrefindnd relatii comerciale din anii 1542-1543, La 22 iun, 1556 (nu 1566 cum apare menfionat in articolul Iui C. Savulescu amintit mai sus) voievodul Patrascu cel Bun (1554-1557), printr-un hrisoy, semnat la Gherghita, intirea ocine la Skinic $i alte localitifi lui Dumitru si Lupul, precum gi fratilor acestora, Istoria Slinicului medieval, ba chiar sia celui modem si contemporan, este strns legata de salincle de aici si de Ia care, dupa cum am vazut, igi trage insdisi denumirea. Faptul c& sarea se afl aici chiar la suprafata si in consecint& usor de exploatat, a determinat pe locuitori s-o valorifice pentru nevoile proprii din impuri stivechi. Apoi aintervenit monopolul domnici asupra sirii si extractia ei din ocne a adus venituri binoase si sigure voievozilor. Nu avem o dati certa asupra inceputurilor exploatirii organizate a siriila Slanic, dar se stie c& sarea din Muntenia ,.Cicea concurenya stiri din Transilvania”, inc de pe la 1373 (vezi Th.C. Aslan, Studiu asupra monopolurilor in Romé- nia, Inst. arte graf. C. Gébl, Buc., 1906, p. 135). Ba, cu vremea, prin ian. 1784, Mihail Sutu, in prima sa domnie in scaunul Tarii Romanesti (1783 iul. 6-1786 a.mart. 26) emitea o ,,carte de cmirisic” pentru ocnele din Skinic si Telega, prin care stabilea c& nu mai puteau lua sare pentru cast decat cei care plateau ,,sdraritul” (impozitul pe sare ~ n.n./DJGPh si MDGR, V, 343/. Se stie, de asemenea, c& prima gura de ocna deschis’ la Slinic se numea ,.La Mihai Olteanu”/ denumita mai tarziu Baia Baciului" (MDGR, IV, 328) si a inceput s& functioneze prin 1685. Celei dea doua guri de ocnd i se spunea La Condrea”, »Dorobiinesti” sau ,,La Fotache” (numita apoi Baie Rosie”). Prin 1691, spiitarul Mihai Cantacu- Zino obtinea, de la C. Brancoveanu, dreptal de 2 deschide 0 noua ocnd, ,Carbuneanu” (devenita cu timpul ,Baia Verde”), in apropierea ,ocnei de Ja Baican”, distrusa. Au urmat deschidetea grotei »Miresei’’ in 1750, a ocnelor ,Din Deal” si,,Din Vale”, in 1847 (care vor fi exploatate pana in 1881), a ocnei ,,Sistematica”, in 1860 (MDGR, 461V, 433-434), a ocnei ,Principatele Unite”, in 1874 (cu oadincime care depaseste 200 m., avand patru galerii, fiecare cu o inaltime de 50 m.), folosita astiizi pentru tratamentul astamaticilor si concur- surile internationale de micromodele (una din galerii si cu sculpturi in sare), iar in zilele noastre © salind ultramodema, cu intrarea in Prifjani, Ocnele vechi aveau forma de clopot. Apele dc infiltrate sipau si prabuseau, cu timpul, bolta, asa cum s-a intamplat, in 1914, cu ocna pirisita depe deal Stefestilor, care, surplindu-se, a dat nas- {ere ,.Lacului Miresei” (lenumirea igi trage seva dinte-o intamplare tragicd deveniti legendara), Se stic c&, prin 1743, la ocna din Slanic, ciocdnasii care locuiau pe mosie erau obligati si taie 400 de bolovani drept ,claca de sare” pentru minastirea Colfea, stipana mosiei (Ist. Rom., Il, 360). Din 1785 si pind in 1793, ciocanasii se judeci cu manastirea pentru claca de sare si dreptul de proprictate si, cum era de asteptat, Pentru acele vremuri, pierd procesul (Ibidem, 648). in aceasta perioada (a doua jumatate a sec. al XVITI-lea) pentru productia ocnei de la Slinic ajunsese la 8.000.000 de ‘ocale (1 oca= 1,272 sau 1,291 kg.) pe an (Ibidem, 360). Un document din 6 dec. 1811 (sub ocupatia Tuseasca) mentiona ca ,,numai trei ocne sunt in toata Valahia, anume: Slanic in judetul Saac, Telega in judequl Prahova si Ocnele cele Mari in sud, Valeca in Valahia cea mica..." /Oltenia—n.n/ (IPD, I, 54), O catagrafie din 1815 consemna c& la salina Slaniculuj crau folositi 431 de lucratori, din care 108 erau ,,ciocanasi” (muneitori care thiau sarea cu ciocanul sio fceau ,drobi" = bulgari, de 12- 20 de ocale), 151 ,mglasi” (care extrdgeau sarea din ocnd si o stivuiau), 23 ,fumari® insArcinai cu luminafea ocnei), 13 muncitori ai curtii, 9 sciunasi, 5 mesteri, 23 randasi, 6 paznici, 5 darvari (tigani care aduceau un numa de care de lemne) cu bir si altii (IPD, I, 55-56). In iul. 1824, ciocanagii de la ocna Slanic »au nivalitasupra vatafului” pe care -au batut gi ‘au gonit impreund cu ceilalyi oameni ai stipénirii (ist. Rom. III, 648). Probabil ci nu e singura migcare a ciocanasilor sau maglasilor din Slénic, @ clror muneé era foarte rea si se desfisura in condifii neomenoase. Dovada ca trei ani mai tai 462 iu, Ia 14 febr. 1827, domnitorul Grigore al IV-lea Ghica lua unele masuri care si preintampine framéntirile lucratorilor de la salina, care la im- plinirea datoriei slujbei lor s-ar fi arktat indarat- nici” si care isi luau fra incuviinjare cantitayi de sare la iesirea din ocna” {IPD, I, 63-64), Cu toate aceste misuri preventive, in febr. 1835 avea loc la Slinic un mare w2urbalac” (re- volta), la care participa peste 200 de {arani care Jucrau la salina. Ei bat ,crunt” pe arendasul care ii silea s8-sifacd targuielile din bictnia li sii ameninja cu majorarea cli; din aceast® cauza, ccilalti bacani din localitate, ruinati de rapacitatea arendasului, s-au asociat zurbalacului. Dar auto- ritijile recurg la represiune. 10 dintre risculafi (Drighici, Mustajea, Pand Bacanu, Chir Costea, Radu Dragomir, Hie Lapus s.a.) sunt arestati si aruncafiin temnnita (Ist. Rom,, IT, 9583 IPD, 1,73). Peste alti doi ani, in ian, 1837, lucrdtorii sali. nei din Slinic se adresau lui Alexandru Ghica Pentrua solicita scutirea de dari. Ei menfionau cd +primejdia vietii noastre intru aceast® mune&, dupa care abia ne putem intémpina hrana gurit hoastre si a copiilor nostri din toate zilele, este netalmicitd, aflandu-se in zi iin noapte agatati pa funiile din gurile ocnii si cu moartea in san pnd intrim si iesim, cu destula bataie de inima” (IPD, I, 77). La 12 febr. 1843, Carmuirea Judefului Prahova incunostiinfa Subcarmuirea Plaiului Teleajen ca starostea patentarilor din targul Slinic sesiza cd unii ,patentari” (breslasi impozabili) se impotrivese platiitaxelor, poruncind sa fic arestafi_ $i eliberati numai pe chezasie (causiune) pentra Rispunderea regulatt a taxelor (Arh. Naf. Di Jud. Ph., Pref. Jud. Ph, inv. 8/1848, £.31), Revolutia de la 1848 a gasit tot asentimentul din partea lucritorilor saline: 4 : intreba pe caméras", mai marele ocnei (IPDy 91). Ceilalj se adunau in fata cimarisiei (admis nistratia ocnei) protestind impotriva sistemulub de plata ,de cand si-au dobandit tot libertatea, slujbasii oenei, adic& ciocanasii i glasii, ...de la © vreme incoace, dupa ce & patruns cu indestulare de drepturile dobéndite pa noua legiuire, cu totul s-au dat la nesupunerescomunica, Caméardisia ocnei la 23 iul. 1848 Direc- fiei ocnelor din Bucuresti Pe la mijlocul veacului al XIX-lea, la ocnele si Telega se renunta la ocna-clopot se procedeul exploatrii prin galerii susfinute cu stalpi (Ist. Rom., IV, 196). in DTSR (1872) comuna Slanic este mentionati ca avand in subordine cXtunele Prajani i Schiulesti. in afara ocnelor, in Slinic funciona, pela 1886, si 0 fabric de ipsos cu 20 de lucratori (IPD, 1, 145). Un ziar prahovean ne semnaleazi cd, prin aug. 1889, miglagii de la ocna Slinic facuser’ 0 agreval” pentru micsorarea cantitatii de sare pe care erau obligati s-o transporte zilnic la magazie (Democratul, an. XIII, nr. 602/24 aug. 1889), DGJPh (1897) consemna localitatea drept comuna urbana apartinand de plasa Varbilau, care dispunea de 1069 case de locuit, la care se adau- ‘gat inci 22 imobile nelocuite Prin apr. 1909, un alt ziar ne semnala vi tarea Slanicului (dar si 2 Bustenarilor) de catre kronprintul Friderich Wilhelm al Germaniei (Biruinta, an. IV, nr. 152/8 apr. 1909). fn perioada interbelica, la Slanic isi avea sediul plasa Varbilau, cu exceptia anilor 1930- 1934, cand plasa a fost desfiintata, interval in care a apartinut de plasa Teleajen cu sediul la Valenii de Munte. Dupa razboi, apartine de raionul Teleajen pana cénd, prin HCM 1116/1968, devine oras avand in componenfa si localitatile: Grosani si Prajani. Populatia si indeletnicirile sale. Evolutia | demografica a orasului a fost urmiitoarea: in 1865 ‘existau 3597 de locuitori, in 1872 ~ 4600 } Gmpreuna cu ciitunele Praja si Schiulesti), in 1897 — 4488, in 1930 — 6306, in 1948 - 6495, in 1956 — 6842, in 1960 — 6952, in 1965 - 7200, in 2 10 — 7822, i in 1975 — 7923, in 1980-8051, iar 41984 ~ $102 locuitori ‘Ocupatia lor de bazi era: exploatarea sari cultura, cresterea vitelor, apoi turismul gi ca in industrie Dezvoltarea culturii. Desi atit DGJPh, cat IR (YV, 424-425) sustin c& scoala ar fi uat Aceasti afirmatic, atestind existenta scolaritatii din 1838, cénd invayator era Stefan Popa Marin (SP, 82). Tradijia locala, pe care unii cercetatori o sprijina invocand documente franceze, sustine c& prin 1811, aici ar fi adastat vreo dou’ saptimani tanarul comisar adjunct Henri Beyle, alias Sthendal — celebrul scriitor francez, venit si achizitioneze sare pentru animalele armatei napoleoniene. E adevarat ca datele nu se coreleazi cu insemnarile din ,Jurnalul” scriitorului, dar frumusefea legendei ne-a determinat s& nu renunjaim la ea, far atmosfera pe care o sesiza aici Eugen Barbu (care, nu stim daca aflase de ,legenda” amintita) indrituieste prezenta, macar ideatica a scriitorulni nascut la Grenoble: ,,Slinicul-Prahova, targ modest, cu un tren caraghios (?) venind seara, cu o api silcie, cu dezolarea unor vai fara verdeala aproape, cu mine de sare gi cu o alt’ (2!) termala (poate curativa — n.), cu gradini pline de fructe, pe care te aud ciizind noaptea pe iarba, ca in madame Bovary...” (E. Barbu, Caietele Princepelui, vol. 1, Ed. Dacia, Cluj, 1972, p. 63). Fioletonistul ploiestean Horia Dobran (pseudonimul literar al juristului Hugo Doljan), care da drept ,,certa” sosirea lui Stendhal in targul $linicului, afirma c& scriitorul ar fi locuit aici in casa ,,climardisiei”, Amanuntul era reluat de Pop Simion, in ,Biografia unui oras”, unde promitea ca peripeliile respectivei misiuni si fie relatate cu lux de amanunte... in paginile unui roman de capa si spada, deloc impropriu pentru memoria fabuloasa a Slanicului prahovean”. In acest,,targ”, care igi are savoarea si parfu- mul sdu, nesesizate de insolenta lui E. Barbu, in care linistea putea fi ascultatd, iar ,nevroza se trateaza fir medicamente”, se stabilea definitiv, prin 1897, medicul Victor Crasescu (1848-1918), cunoscut in literatur’ sub pseudonimul $tefan Basarabeanu, Medic social-democrat, ia initiativa infiingarii primei infirmerii rurale din tard, Ia Teisani (la est de Slinic, peste deal), organizind in acelasi sens, in 1903, si 0 societate de ,Cruce Rogie Rurala”. in 1910, impreuna cu alti, intemeiazai,.Biblioteca National Iustrata” in care igi va publica volumul Al treisprezecelea urs. Din viata vanatorilor din Carpati", inspirat din 463mprejurimile Stanicului. Seriitorul-medic moare de tifos, in Moldova, ingrijind ostagii bolnavi sau raniti intr-un spital de campanie, in timpul retragerii din primul rizboi mondial. In curtea spitalului ,,Schuller” din Ploiesti, un mic obelisc, ridicat de Cercul Medico-Farmaceutic din Plo- icsti, cinsteste memoria ,colegilor eroi morti pen- tru patrie”, printre care numele stu figureazi cu cinste. Amintirea scriitorului este evocati intr-o plachet, ,Doctorul fari arginti”, editati, p 1971, de profesorul localnic Valeriu Balinoiu, Printre oaspetii medicului-scriitor, gi de bund seama ai targului, se pot numara criticul literar-sociolog C.D, Gherea gi scriitorul rus V.G. Korolenko. Alfim astfel, dintr-o scrisoare a tui Gherea catre fiica sa Stefania, datatd 2 iun. 1897, A literatul ,Corolenco a plecat la Slinie” (C. Dobrogeanu-Gherea, Corespondenta, col. Studii si documente, Ed. Minerva, Bue., 1972, p. 98). Peste 0 siptimana, la 9 iun., Gherea revenea cu noi amanunte: ,,Corolenco cu familia ¢ la Slanic, Am fost o zi Ia el, acolo. Bietul om foarte bolnav de nervi, sunt luni intregi end nu poate s& doarma de loc” (Ibidem, p. 100). intr-o alta epistola, din aceeasi perioada, el igi incunostiinfa fata ca a fost cu mama (ci) la Slinic, am stat cu Corolenco gi am ficut bai, am petrecut foarte bine, Corolenco zice ct nu da autografe din principin; dact prietena ta doreste numaidecat, pot si-i trimit de la Caragiale. Spune-i ci e cel mai mare scriitor roman” (Ibidem, 103; Manus- criptum, an. M1, nt, 12), 1971, p. 70). O fotografie realizati in 1904 la Sinaia i publicata in acelasi nr. al revistei ,. Manuscriptum” (p. 80), il inf’ti- seaza pe dr. Victor Crasescu (St. Basarabeanu) in mijlocul familiilor lui Gherea si Korolenko. figura, tot att de ilustri, care poposeste aici intre 1 mai si 14 iun. 1908, in calitate de judecator supleant, este si scriitorul Cincinat Pave- lescu (Cincinat Pavelescu, Versuri. Epigrame. Amintiri, Corespondenta, seria Restitutio, Ed. inerva, Bue., 1972, p. XLI). Avea pe atunci cam 36 de ani, Victor Eftimiu, care I-a intdlnit in acel an, ni-l infatiga astfel: Elegant, frumos, cu ochii vii, sipdratori de inteligena. Purte lavaliera neagri, jiletca (vesta —n.n,) de catifea, pantaloni cu dungi, ghete de lac cu piele de antilopa. Proaspat ras §i pudrat intotdeauna, Parul incepea incirunjeasci” (V. Eftimiu, Portrete si amintiri, Ep\, Bue., 1965, p. 147). Aici, la Stanic, seria Cincinat articolul ,Doua epigrame” (vezi si C.P., Op. cit., p. 281-285) publicat in ziarul »Dimineafa” (nt. 1672/1908), la rubrica ,Nuvelele Diminejii”. Dar tofi acestia nu sunt decat oaspeti Originari de aici, sau impamantenifi, sunt: Nita Nedeleovici (1859-2). Nu se stie unde s-andscut. A fost ofiter, ajungand pana Ia gradul de maior, distingandu-se, se pare, in rizboiul pentru independent’, dupa care a fost trecut in rezerva pentru ideile sale ce inclinau spre social- democratie. intre 1904-1911 a fost ales primar al orasului SHinic. De numele sau este alaturata inf¥ptuirea unor apreciabile masuri sociale gi cauze edilitar-gospodaresti ale targului, fapt pentru care slanicenii j-au ridicat post-mortem un bust, care in vremea comunismului era depozitat undeva prin magaziile primariei Originar din Slanic era insa chimistul Alexandru I. Zaharia (1866-1938), cu doctoratin st. chimice obtinut la Halle (1898), ajuns profesor universitar de chimie agricola gi alimentar’ Ia Facultatea de Stiinfe din Bucuresti (1900-1937). Cercetirile sale privind industriile fermentative sicerealele indigene etc. au constituit fundamental organizSrii industriilor alimentare din tart. A publicat mai multe lucr&ri de specialitate (Personalititi romanesti ale stitntelor naturii si tehnicii — dictionar, Ed. St. si Enciclop., Buc., 1982, p. 420). Siinicean de bastind era si inginerul Jean Demetrescu (1884-?), care, dupa ce a urmat Scoala de Poduri si Sosele din Bucuresti, @ profesat ingineria din 1910, ajungand s& detin& gi functii de profesor universitar de constructia betonului armat (1921), director de studi si constructii, presedinte al Soc. Economice a — functionarilor din Ministerul Lucratilor Publice (Personalititi prahovene — dictionar biobiblio- grafic, Ed. Premier, Pl., 2003, p. 406-407). Din Slinic este si poeta Ioana Slaniceanu (a. 1969), pseudonimu! literar al Toanei Zoica. Dupa ce a functionat ca frezor la Uzina mecanic& Plopeni, a ajuns bibliotecard la Biblioteca orise- neasci din Slinic, iar in 1986 a debutat in revista ~Astta”. A mai colaborat le Familia”, ,Lucee= 464 jfarul”, ,,Vatra” $.a, Dupa dec. 1989 lucreazi ca redactor la ,Jurnalul de Prahova” (1992-1995), iar din 1995 la ,.Informatia Prahovei”. Paralel, studiaza la Universitatea Roméano-Americani, sectia Management-Marketing. Primul volurt:de versuri: ,Evadarea din clepsidra” ii apairea in 1995 (idem, 410). Monumente. Muntele de sare de la Baia Baciului - monument al naturii creat in urma {increfirilor care au determinat cutarea straturilor depuse, prin repetare, de fundul golfului miocenic de la Slinie si care a impins in sus sarea, dnd nastere unei asa-zise cute diapire eu simbure de strapungere” (Margareta Mosneaga, Monu- mente ale naturii din bazinele Ialomitei, Prahovei si Buzdului, Ed, Minerva, Buc., 1969, p. 25-27). Deasupra sa au fost depuse diverse ‘substanfe care I-au mascat o vreme. Froziunile determinate de intemperiil-au dezvelit cu timpul, lasandu-i la suprafata un invelig de ylapiezuri” gi santuri Pasii I-au adus pe plaiurile mirifice ale Slinicului gi pe istoricul N, orga, care, in,,, Roma- nia cum era pané la 1918", descria cu maiestrie cum s-a format aici acest ,.miracol” al naturii, care ¢ra pfina nu de mult ,.Muntele de sare” de Tanga ocna veche: Ocna veche, pustie, ¢ una din minunile nestiute ale acestei tri... Multi ani, robii au sapat puful de sare, Virgindu-t in masura in care el se cobora printre | Straturile tari, stralucitoare, in adancuri ce nu se | Puteau misura, nici prevedea. Mestesugul acestea simple au dat es, Apele au nivalit i de atunci ele sunt stipdne. Apele de jos, care-si sap tot mai adane, prin rea inceatf, rabdatoare, cazanul urias, par mhite, moarte, Fata lor verde, fri un tremur al, acolo unde nu razbat miscdrile vazdubului 9et,-0 simti grea... Sus, ploaia a fost un mesterneintrecut. Dupi miturat repede lutul galben, ea a inceput Sérii gingase, ici taind dari adinci, dincolo Srijelind usor, prefficdnd de la 0 vreme muntele mec intr-o fantastic’ si minunata cetate, cu Muri, turnuri, pesteri, care céndva, prin patrunderi trad&toare, se poate narui...”(N.Iorga, Rominia cum era pani in 1918, vol. 1, BPT- 717, Ed. Minerva, Buc., 1972, p. 274-275), Exemplar unic in tara, dacd nu chiar in Europa, Muntele de sare” a fost declarat monu- ment al naturii gi era ocrotit prin lege. Strigatele de avertisment si mai apoi de alarma ce au fost date de prin anii 1966 de catre oamenii de cultura prahoveni nu au fost luate in seama nici de oficialitafile trecute, nici de cele de dupa dec. 1989, astfel ci astdzi partea ce mai spectaculoast a monumentului (Grota Miresei) nu mai exist decat ca o amintire. Casa Camarisiei este un monument de arhitecturd, inaltat prin sec. al XVIII-lea preajma anului 1800), si care spre sfarsitul sec. al XIX-lea (1880-1890) a fost folosita drept cance- larie (administratie) a salinei, Nu figureaza in » Lista...” din 1956. Valoarea sa arhitectonicd rezulta din stilul constructiei (popular romanesc, cu foigor) definitoriu pentru zona vaii Slinicului Are doua nivele: dedesubt pivnifa durata din piatra de réu; deasupra odaile, marginite, atat in fat, ct si in spate, de cerdacuri cu parmalac $i stalpi din lemn de stejar, ciopliti in stil popular. Edificiul a necesitat mici reparafi prin 1930. La scismul din 1940, scara care ducea spre cerdacul din fata s-a prabusit, iar cu prilejul reparafiilor s-a renuntat la ea. Dupa ce a fost achizitionaté de Muzeul de Istorie al Jud, Prahova (datorita insistentelor profesorului N.I. Simache, directorul muzeului pe atunci), la restaurare i s-a reficut scara, dar s-a renunfat la sobele din caramidi pentru obfinerea de spafiu expozitional, A fuunetionat, la inceput, ca muzeu: jos — exploatarea strii, sus etnografie din zona Slinic ~Teleajen. Din 1978 pana prin 1985 a gizduit in perioada estivala interesante expozitii temporare de pictura si grafic, iar in curte 0 microexpozitie de sculptura in piatra, intre care gi bustul lui C. Dobrogeanu-Gherea (critic literar $isociolog, care venea adesea cu familia si prietenii in localitate, la bai), realizat, in calcar, de N. Kruch, pe la ineeputul deceniului opt al veacului trecut. Alsturi de Casa Camirasiei se afli Biserica Sf. Trei Ierarhi, monument de arhitecturd Inregistrat in ,, Lista...” din 1956 la nr. 2491. Lacasul a fost ctitorit de marele clucer Ion Hagi 465Moscu, pe la 1800. Are pridvor deschis. Naosul si pronaosul sunt prevazute cu abside laterale. Turla deschis’ este situata deasupra pridvoralui Salina veche ,,Principatele Unite”, deschisa in 1874 si refcuta prin 1923, are patru galerii, trapezoidale, fiecare cu o inaljime de $0 m., situ- ate lao adancime ce depaseste 200 m., fn jurul unui turn care ad&posteste intrarea la vechiul put. de exploatare, astiizi previzut cu lift. in coborare. se trece pe langii si mai vechea ocnd ,Sistematica” (infiinfata prin 1860), azi nevizitabila. in una din nisele galeriilor salinei ~Principatele Unite” se afla busturile lui Traian” gi ,.Decebal” executate in sare de sculptorul Jus- tin Nastase (1924-1986), la care se adauga si ormamentafii in sare, realizate de acelagi. Sala primise numele ,Geneza” si se voia urmata de alte lucrari prin organizarea unei tabere de creatie. deca nua fost agreat’, considerindu-se sarea un material perisabil, si abandonata. Pe alt atura exist o mic& amenajare pentru tratamentul astmaticitor, aerul iodat al saline’ fiind binefctor peniru acesti bolnavi. Lipsa oricarui curent de aer in galerii prilejuicste organizarea aici a concursurilor in- tere gi internationale de micromodele. in apropierea pietei targului, se aflé Monu- mentul Eroilor din primul razboi mondial, realizat de I. Faur, in 1928, in bronz turnat la Fonderia R. Guran din Bucuresti. Monumentul cuprinde un grup statuar for- ‘mat dintr-un ostas gata de atac gi un personaj feminin (inchipuind Victoria), cu o cununa de auri intr-o mana, iar in cealalti cu drapelul Patriei Pe soclu sunt dou basoreliefuri infiitisaind scene de luptt, lista cu numele @ 203 eroi locali, menjiunea numelui realizatorului gia faptului ed monumentul a fost efectuat ,din initiative unui ccomitet si contributia cetifenilorstiniceni. 1928”, precum si inscriptia de dedicatie a monumentului: .Glorie eroilor din orasul Slanic c&zuti pe cémpul de onoare in timpul rizboiului pentru intregirea neamului 1916-1919”. in fata Primiriei orasului troneaz’ un bust din bronz, imortalizand figura maiorului Niji Nedelcovici, fost primar al targului Slanic, in perioada 13 febr. 1904-ian. 1911, ramas in tradi ‘oragului drept cetatean de onoare. 466 Referinte - M. Dumitrescu, Orasud Slainic-Prahova. Descrierea orasului, a bisericilor gia curiozititilo, Scoala si Biserica, an. III, nt. 9/1900, p. 130-133 +". Athanase M. Petrescu, Istoricul restaurdirii si inpodobirit bisericiiparohiale Sf Jon Prajani Sicinic (Prahova) precum si alte imbundtajiri aduse parohiei, Inst. de Arte Graf. Progresul, PL, 1908 - Valeriu Balanoiu, Acum un veac si mai bine, Pasiuni, an. 1, nr. Mdec. 1969, p. 5 - Ion Toneseu, Scoala din Slanic-Prahova Ja un veac de existen{a..., oidem, p. 15 ~ Stefan Branduse, Stanicul oglindit in operele seriitorilor nostri, Ibidem, p. 8 - Mihai Pelin, Muntele de sare, Sednteia tineretului, an, XXVI, nr, 6395/6 dec. 1969, p. 1si6 ~ Luminita Petrescu, Casa Camardsiei, Pasiuni, an. Il, nr. mai 1973, p. 7 - Mihai Apostol, Monumente prahovene, Ed. Prahova, Pl, 1997, p. 199-206 SLON Cadrul geografic. Asezare situata in nordul com, Cerasu. Denumirea tocalitatii. Dup’ lorgu Tordan denumirea de Slon gi-ar avea originea in bulgarescul ,,s/on”’= streagina de adapost, iar in imba noaste’ si-ar fi extins infelesul la: tinda bisericii, prevazuta cu banci, pridvor si chiar sopron (TR, 531). ~ Dup& DLRM (777), regionalismul ,,s/on”, cu sens de sopron ar trebui comparat cu sirbul sion”. Desigur, au existat si inceredrile unor | diletanti care propuneau derivarea , sion ”-ului din grecescul ,.xilon” = lemn, iar ale altora dintr-un slavon care semnifica pe elefant (?!). 4 Certeste c&,,Slon "-ul nostra igi are obarsia intr-un slavon omofon prin care se denumea un » adpost sau o ,barierd"” din lemn, unde poposeau- cei care treceau spre sat veneau dinspre Tran= silvania, precum era Slonul de Piatri, de la poalele |” Zamorei. Istoricul ageziiii nu este prea cunoscut, desi foarte vechi, De fapt, nu se cunoaste cind a luat fina si nici cine a fost intemeietorul. Totusi, se stie despre existenta la Son (© rept, in afara vetrei actualului sat) a urmelor &