Volum coordonat de Serge Moscovici, Fabrice Buschini METODOLOGIA STIINTELOR SOCIOUMANE Traducere de Vasile Savin POLIROM 2007Experiente de psihologie sociala in mediu natural Albert Pepitone’, Clark McCauley? 1. Despre experiente in psihologia sociali Primele lucrari ce trateazi in mod explicit psihologia social (de exemplu, Tarde [1898] si Orano [1902]) nu fac nici o referire la experiente. Textele de psihologie social considerate ca fiind primele in America de Nord (McDougall [1908] si Ross [1908]) arat& aceeasi indiferent’, chiar ignorant, fat de expe- riene, Una dintre ragiunile acestei omisiuni este urmitoarea : continutul care defineste psihologia social la inceputul secolului (comportamentul de mast, caracteristicile societiilor si grupurilor nationale) si instinctele sociale fondate pe biologie nu se pretau la cercetarea experimental. Cea ce s-a definit ulterior ca psihologie social decurgea mai degrab4 din modelul stiintific empiric ce inspirase psihologia general in ultimul sfert al secolului al XIX-lea Cercetarea ..in laborator” dus de psihologi pornind de la aceast prima perioada se concentra asupra proceselor senzori-motori si, in general, asupra fenomenelor ce se puteau miisura cu precizie gi se puteau controla. Ironia face ca unele dintre aceste prime cercetiri asupra fenomenelor sociale reiesite din modelul stiintific de laborator si fi fost inspirate de ceea ce se produce in mediile naturale (si fi fost efectiv ficute in aceste medii). fn mare parte, aceste cercetiri trateaz% despre performanta umand si despre mijloacele de a © imbunatiti. Dou anchete fecunde ilustreazA orientarea ,naturalisti” a psihologiei sociale a inceputurilor. Triplett (1898), studiind relatarile despre cursele cicliste, a arditat ci, atunci cAnd un alerg&tor o ficea pe ,iepurele” in fruntea 1. Albert Pepitone este profesor emerit in psihologie. University of Pennsylvania, Philadelphia. 2. Clark McCauley este profesor de psihologie, Bryn Mawr College, Pennsylvania,108 MARI PRACTICI METODOLOGICE, plutonului, la o anumiti distanté de alergtor, plutonul isi marea viteza intr-un mod spectaculos. Aceasti constatare i-a permis s& prezinte o experiengi cu niste copii pentru a testa efectul prezentei altuia, ce juca rolul de ,iepure”, in privinja performantelor lor. Cativa ani mai tarziu, Mayer (1903) a f’icut expe- rienje asupra memoriei, imaginatiei si a facultitii de a judeca ale elevilor. S-au administrat in clase teste de aritmetici, de memorie verbal si de completare de fraze in dou’ modalitati : una in care baietii lucrau intr-o sali si se vedeau unii pe alti, iar cealalt& in care fiecare baiat, luat separat, lucra singur la teste. Tipul general de comportament studiat - rezultatele scolare - este o functie normala a tuturor cadrelor didactice. Chestiunile tratate sunt, de asemenea, chestiuni practice privind imbungtitirea functionarii in cadrul sarcinilor coti- diene normale. Zece ani mai tarziu, Floyd Allport (1924) o sustinut un program de experimentiri privind performantele comparate in doud feluri de situatii sociale: 1. participantii Iucrau individual in paralel, in aceeasi inc&pere, asupra aceleiasi probleme (situatie de activitate paralel’); 2. participantii lucrau singuri asupra aceleiasi probleme. Totusi, cercetarea lui Allport a mar- cat o schimbare de punct de vedere, ce reflecta aparitia scolii behaviorismului in ansamblul psibologiei. in calitate de pionier al modelului behaviorist, el c&uta mai degrabi si obtind dovezi experimentale asupra efectelor conditiilor experimentale, decat si caute aplicatii practice pentru clasi sau alte situatii de rezolvare a unei probleme. in plus, Allport cauta s& verifice procesele senzo- riale puse in actiune atunci cAnd niste persoane vedeau si auzeau alte per- soane executénd aceeasi sarcina. Facand din experienta de laborator prima metoda de cercetare in psihologia sociala, in multe regiuni ale lumii, Allport a ficut munca de pionierat. in perioada de dupa cel de-al doilea rizboi mondial gi in urmitorii 30 de ani, psihologia social a cunoscut o evolugie remarcabila. Cu ajutorul financiar al statului si al fundatiilor particulare, volumul si diversitatea cercetarii au cunoscut o crestere exponential in Statele Unite gi in Europa de Vest. Dezvoltarea teoriilor si a modelelor generale in aceast& disciplina, cat si preluarea lor de citre alte discipline au deschis noi cai activitatii de cercetare. Cercetarea experimental’ a devenit atunci, inainte de toate, o metod’ pentru a testa ipotezele ce decurg din teorii sau pe cele sugerate de ele. Teoria behavioristé a invayirii, cu conceptele sale (stimul, raspuns si reductie a pulsiunilor), s-a extins la psihologia social’, unde a generat ipoteze asupra conditiilor schimbarii de atitudine, Teoriile dinamicii grupurilor, inspirate din sistemul conceptual al Iui Kurt Lewin, cunoscut sub denumirea de FieldEXPERIENTE DE PSIHOLOGIE SOCIALA iN MEDIU NATURAL. 309 Theory, au permis dezvoltarea de ipoteze asupra comportamentului de grup, cum sunt presiunea spre uniformitate si efectele de stil autocratic si democratic al autorititii. in perioada de dupa rizboi, a mai existat si o puternic’ ascensiune a unor noi forme de cercetare aplicati. Teoria dinamicii grupurilor a stimulat cerceta- rea privind problemele curente de relatii umane in sanul organismelor educa- fiei, statului, industriei si stinaratii. Dar, treptat, aceast cercetare ,,aplicat%” S-a separat de cercetarea ce viza avansarea bagajului de cunostinte teoretice si s-a ramificat in educatie, activitatea social si scolile de comert. Trebuie si distingem doua forme de inovare in acest tip de cercetare. Cercetarea-actiune. Ceea ce se denumeste, in general, ca cercetarea-actiune este 0 metoda care combina obiective aplicate gi teoretice. Partea central a cercetirii-actiune desfisurat’ in acesti ultimi 50 de ani a tratat probleme de relatii umane, cum ar fi moralul salariatilor sau prejudecitile etnice si rasiale. Conform initiatorului ei (Lewin, 1946), cercetarea este condusa de teorie, care, progresiv, este modificata si glefuit& de actiunea sociala pe care o ghi- deaz& sau o prescrie. Astfel, 0 ipoteza initial propune o solutie la problema aplicata, are loc o interventie pe baza acestei ipoteze, iar rezultatele revin in .Tetroactiune” echipei, semnaland domeniile care pun probleme. Dupi discu- tarea si analizarea de ciitre echipele de cercetare si de teren, strategiile modificate indruma noi interventii si asa mai departe. Originea conceptului cercerare-actiune se afla intr-un atelier unde mici grupuri de educatori si responsabili oficiali cutau s4 puna la punct politici si strategii pentru a reduce rasismul in sala de clas. Echipa de cercetare observa si inregistra aceste discutii de grup, apoi examina implicatiile teoretice la intdlnirile de seara. Cand, intr-o zi, 0 persoand a cerut permisiunea s& participe la aceste adunari, s-a niscut ideea esentiala a ,retroactiunii” (feedback), idee ce permitea perspectivelor oamenilor de teren si fie integrate atat in teorie, cAt si in aplicare (Back, 1972). Societatea care experimenteazd. Cercetarea aplicat’ poate cuprinde folo- sirea de experiente pentru a elabora si evalua programe sociale de mare anvergura, printre care, indeosebi, politicile de reformA administrativé si legislativa care au un impact asupra populatiei. Idea unei societaiji care experimenteaza a fost formulat& la origine de Campbell (1969). in viziunea lor cea mai utopici, experientele devin un proces institutionalizat in societatile ale cAror noi politici si schimbiri de orientare sunt fondate pe evaluari experimentale.110 MARI PRACTICI METODOLOGICE Exemplul cel mai ambitios pentru acest tip de experienti este poate cercetarea privind mentinerea veniturilor (Income Maintenance; Cogan, 1978). O mie de familii stirace vedeau afectindu-li-se, in mod variabil si aleatoriu, un anume nivel de venit garantat de cAtre guvern timp de trei ani, ct dura experienta. Obiectivul cercetirii era acela de a sti dack un venit garantat influenja dorinta de a gisi si de a pistra un serviciu. 2. Experientele de teren Experientele in mediu natural mai poarti si denumirea de experiente de tere; asa le vom numi, in general, in cadrul acestui capitol. Definind expe- rimentul de teren, trebuie s& notaim inc’ de la inceput dou’ aspecte. Nu toate anchetele fcute in mediu natural sunt experienje. Printre metodele abordate de psihologia social’, se numard gi studiile de observare, cercetirile prin sondaj, cat si studierea arhivelor. Pe de alt parte, multor anchete facute pe teren le lipseste, chiar dac& sunt bogate in informatii si in potential, una sau doud trisituri constitutive pentru o experienté. Este cunoscut o clas impor- tanti purtnd denumirea de cvasiexperienje. in acest capitol, vom aminti caracteristicile experientelor de teren, inclusiv cele care le fac sX semene cu experiengele de laborator, cat si cea ce le diferentiazX Trebuie subliniat inca de pe acum faptul c%, in psihologia social, experien- tele de teren reprezintd o foarte mic& parte dintre publicatiile de cercetare, Revistele nord-americane si europene cu cel mai mare tiraj contin articole bazate cu precidere pe experientele de laborator (Rozin, 2001). intr-o mare misur, aceasti caren se datoreaz4 expansiunii mondiale a experientei de laborator si ideii c& psihologia sociala este o stiintd empirica. De fapt, aceast idee este astiizi atat de rispanditi, incat studiile de teren si evaluarea contri- butiilor potentiale ale acestora la teorie si practic& fac rareori parte din programele de formare in cel de-al treilea ciclu universitar. Sperm c& pre- zentul capitol va servi la familiarizarea studengilor acestui nivel cu targul evan- tai al subiectelor de cercetare ce pot fi abordate profitabil in mediu natural. Vom incepe cu o scurti descriere a trisiturilor care disting deseori experientele de teren de cele ficute in laborator.EXPERIENTE DE PSIHOLOGIE SOCIALA iN MEDIU NATURAL ut 2.1, Cadrul ‘Termenii lume reald, viaydt realé si mediu natural nu desemneaza doar ecologia fizic& specifica experientei. Experientele de teren privesc, inainte de toate, niste fenomene sociale observate in cadrul lor cotidian: munca din uzina, interactiunea copiilor pe un teren de joaci, respectarea culorii semaforului din intersecfii de c&tre pietoni. imprejurimile nu au nevoie si fie ocupate in mod regulat si nici folosite de c&tre persoane in mod obignuit. in felul acesta, © experienti de teren clasict privind conflictele dintre grupuri (Sherif si Sherif, 1969) s-a derulat intr-o tabard de vacanti, unde participantii, baieti de U1 si 12 ani, nu mai fuseserd niciodat4. Totusi, majoritatea activititilor taberei, in special intrecerile sportive, le erau foarte bine cunoscute inc din mediul familial. $i apoi, sunt experienge de teren in cadrul c&rora locul nu se afl intr-un raport strans cu comportamentul social studiat. De exemplu, una dintre celebrele experienge ale lui Milgram (1974) privind supunerea in fata autori- 14s a fost Picutd intr-o magazie goal’, inchiriatt ca simplu spagiu fizic pentru nevoile cauzei. In schimb, experientele de laborator au loc in medii fara un raport (accidental sau de altd naturd) cu comportamentul social care face obiectul unei anchete. in fapt, ,,laboratorul” este ales in mod expres pentru ca stimuli mediilor naturale ale participantilor si nu patrunda si s4 nu perturbe spatiul experimental aflat sub control. Nu este de mirare, intrucat comporta- mentul manifestat intr-un cadru ce nu are alt functie decat acela de a fi loc pentru experiente este afectat de acest cadru. $i, reciproc, tocmai in mediile naturale vom avea mai multe sanse s& observim comportamente spontane si neafectate. Vom reveni asupra acestei chestiuni importante: cum poate s& schimbe comportamentul participantilor faptul c& ei stiu c& participa la 0 experienti, percepfnd alte elemente in laborator sau intr-o situatie de teren? 2.2. Participantii ‘Asa cum am sugerat mai sus, participantii la experientele de teren au deseori un raport strans cu cadrul, in calitate de ocupanti permanenti, fie c& lucreaz’ aici, cf il folosesc sau c& trec pe aici in mod regulat. Astfel, experientele de teren asupra productivitatii ti iau ca participanti pe cei care indeplinesc sarcini intr-un anumit mediu de lucru ; dac’ ne interes’im de respectarea regulilor de circulatie, participantii vor putea fi automobilisti sau pietoni, in locuri si momente diverse, Daca rafiunea de a fi a experientei este de a face s& se42 MARI PRACTICI METODOLOGICE schimbe obisnuintele alimentare ale sotiilor ce merg la cumparaturi i pregdi- tesc bucatele, vorn putea alege un larg evantai de participanti, si-i studiem in cadre foarte diferite. Alegerea participantilor la experientele de teren pot fi limi- tate de cadrul in care se observa fenomenul interesant sau prin comportamen- tul obisnuit al grupurilor demografice, acolo unde se poate observa unul. Cele de mai sus ridic& problema extrem de important’ a selectdirii parti pantilor, in experientele de teren si in cele de laborator. in misura in care esantionul nu este aleatoriu, cu greu putem extrapola conchuziile la un ansam- blu mai mare de oameni sau la o populatie. Participantii la experientele de laborator nu sunt, in general, alesi dup’ criterii geografice sau functionale. in practicd, totusi, nu sunt alesi la intamplare. Este suficient si privim publica- tiile de cercetare pentru a vedea ci participantii provin deseori din populatiile cele mai accesibile anchetatorului ; ei sunt cunoscuti sub numele de ,esan- tioane de comoditate”. Facand recenzia volumului de aparitii din anu! 1994 ale unei mari reviste americane de psihologie social, se observa ci, in mai mult de jumatate dintre experiente, participantii eau studenti din ciclul intdi (Rozin, 2001). Participangii sunt deseori voluntari care isi dau ,,consimpaman- tul avizat”, Dac in schimbul serviciului primesc o remunerayie sau credite universitare, cu greu fi putem considera ca fiind reprezentativi pentru populatia care studiaz’. 2.3. Obiectivele Facem experiente de teren din diverse motive. Asa cum am aritat mai inainte, unele sunt menite s& rezolve probleme in cadrul muncii sau si aplaneze conflicte intre grupuri; altele caut4 si evalueze diferite politici sociale, psihoterapii, tehnici pedagogice, strategii publicitare etc. Pentru majoritatea, experientele de teren sunt concepute pentru a testa ipoteze teoretice ; deseori, ele au obiective care sunt, in acelasi timp, ,aplicate” si teoretice. Primele experiente ficute asupra modific&rii deprinderilor alimentare constituie niste exemple bune de cercetare cu dublu obiectiv. Pe timp de razboi, puternica expansiune a armatelor provoact penurii alimentare, mai ales in categoriile ce asigura subzistenta cotidiand a majorititii populatiei. in Statele Unite, lui Kurt Lewin (1947) i s-a cerut si elaboreze un program de cercetare asupra modului de a modifica tipul de comportament al diversilor responsabili cu alimentatia familiala. in acord cu teoriile dinamicii de grup, Lewin si colaboratorii au facut experienge cu menajerele si tinerele mame organizate in mici grupuri ce indeplineau diverse sarcini civile. O serieEXPERIENTE DE PSIHOLOGIE SOCIALA iN MEDIU NATURAL 43 de conferinte privind avantajele consumului de carne (miruntaie) in alimen- tatia copiilor, cum ar fi ghindul de vitel si uleiul de ficat de morun, au fost comparate cu discutii colective mai libere care se terminau cu declaratii publice, in care femeile se angajau sX setveasc aceste alimente si aceste adaosuri in limitele de timp alocate. Aceste experiente aveau in acelasi timp obiectivul practic de a modifica regimurile alimentare si obiectivul teoretic privind efectele discusiei si ale deciziei in modificarea normelor culturale ce guvernau in mare m&sur’ perceperea hranei in cadrul populatiei analizate. 2.4. Punctele comune ale experientelor de teren si de laborator Ne vom interesa acum de trisiturile similare sau comune experientelor de teren si de laborator, care fac si se disting& experientele de celelalte metode de cercetare in psihologia social. Toate metodele de cercetare incep, evident, printr-o intrebare asupra unui fenomen sau comportament social, iar noi includem in acesti termeni generici actiunile, atitudinile, opiniile si emotiile indivizilor si ale grupurilor. in cadrul celor dous tipuri de experiente, acest comportament social ce urmeazii a fi studiat se numeste variabila dependenta. Mai exact, experientele caut& efectul pe care 0 variabilit independenté il detine asupra unei variabile dependente : conditie, eveniment, stimul, relatie imerpersonala, proces de grup etc. Pe scurt, experientele sunt concepute pentru a decide dact este o relatie de la cauce la efect intre variabilele independenta si dependent. Variabila independent& o afecteaz pe cealalt? Care este directia si amploarea efectului sau? Aceste intrebari privind raportul dintre cauza si efect se formuleaz, in general, sub forma de ipoteze sugerate de o teorie sau decurgand natural din aceasta, daca sunt antrenate de incoerente in rezultate, sau eman’, pur si simplu, din intuitie. Aceste caracteristici le vom examina mai in detaliu in sectiunile de mai jos. 3. Variabila dependenta Chestiunile care motiveazi experientele nu sunt, in majoritatea timpului, formulate exact in aceiasi termeni ca m&surile variabilei dependente. Pe de 0 parte, ceea ce misurtim ca variabili dependent ~ definitia sa operational ~ depinde de ceea ce se poate efectiv misura, iar aceste limite practice pot indepirta masuririle ficute variabilei dependente, asa cum fusese concep- tualizat& la inceput. Pe de alti parte, variabila dependent care face parteus MARI PRACTICI METODOLOGICE Gintr-o ipoteza teoreticd este o variabil mai abstract i definit’ mai mult dup’ criteriile formale, decat dup’ cea ce se milsoar’ concret in experienti. in privinta variabilei dependente, Deconchy (1981) arati c& problema primordial in experientele de teren si in cele de laborator este de a sti dact fenomenul social care face obiectul anchetelor si masuritorilor este o miniatu- rizare sau 0 simulare a comportamentului observat in lumea reald, iar dact da, in ce masuri. Grosso modo, fenomenele studiate in experientele de teren seamini mai mult cu ceea ce observam in sens literal in lumea real. Totusi, in unele cazuri, comportamentul lumii reale poate fi studiat in laborator. Astfel, intr-o experienta asupra comportamentului privind ajutorul spontan in caz de urgent ficuti de Latané si Darley (1968), un complice al anchetatorilor jucénd rolul unui participant face o criza de epilepsie foarte realist. intr-o experientd de teren in mediu urban a lui Dolinski si Nawrat (1998), variabila dependenté imaginata ce sustine o teorie general’ a supunerii este pentru participangi faptul de a accepta si raspunda la niste intrebari, imediat dupa ce au aflat ci nu sunt obligati si 0 facil, Acest gen de miniaturizare, de simulare side reductie a variabilei dependente este mai mult rezultatul unor experiente de laborator. ins% pentru ca anchetatorul s& fac’ o experient’ pe teren sau in laborator, el trebuie si fie sigur c& masurarea variabilei dependente va ras- punde obiectivului anchetei. Existi douX intrebiri clasice care necesit’ 0 clarificare maxima : care este clasa general’i de fenomene pe care o reprezinti si de care apartine variabila dependent si care este relatia dintre ceea ce se masoara in cadrul experientei si ceea ce se poate observa sau nu in mediul natural ? 4. Variabila independenta O trisdtura fundamental a majoritaii experientelor de teren si de taborator este cil anchetatorul defineste variabila independent in contextul problemei ce urmeazi a fi cercetate si a variabilei dependente, iar mai apoi o stabileste. Cu alte cuvinte, se face sau se comunici ceva in mediu, iar participangii sunt expusi la un tratament al c&cui scop este de a crea experienta intr-o situatie spe- cificatt de definigia variabilei independente, Ceea ce face anchetatorul sau complicele su, din punct de vedere operational, se numeste ,manipulare”. in cercetifrile inspirate de teorie, manipularea se intemeiazi pe implicatiile sau proprietigile empirice ale conceptului care defineste variabila independenti.EXPERIENTE DE PSIHOLOGIE SOCIALA IN MEDIU NATURAL ns Exist& studii de teren in care variabila independent nu este manipulati, ci mai degrab& exploatati, Altfel spus, variabila este produsi de natura, de institutii sau de biologie, iar anchetatorul, constient de pertinenta sa teoretic’, intreprinde o experienta pentru a-i testa efectele. Desi nu este vorba despre experiente, studiile despre zvonnrile de dup un cutremur violent de pimant (Prasad, 1950) sau de dupa o alunecare de teren de mare amploare (Sinha, 1952) furnizeazi, atunci cénd sunt luate impreun’, concluzii care vin si fondeze o ipotez a teoriei disonantei. in timp ce seismul, de o forti extrema, fusese resimtit pe o intins% zon geograficd in provincia indiana Bihar, pagu- ele mari si vizibile pe care le provocase riméneau circumscrise zonei apropiate de epicentru. in regiunile periferice, unde fuseser’ inregistrate putine distrugeri notabile sau deloc, majaritatea zvonurilor colportate erau extrem de alarmiste. Alunecarea de teren devastatoare ce avusese loc tot in India produsese daune uriase. Totusi, zvonurile inregistrate de Sinha (1952) in zona distrugerilor masive de Ia cei care fusesera efectiv martori ai catastrofei erau de natura foarte diferita ; cle nu manifestau o teami exagerati. Festinger (1957) scrie c& aceste rezultate i-au inspirat teoria disonantei cognitive. in cazul cutremurului de pamant, nu au fost daune, frica resimtits de locuitori trebuind si-si gseasc& 0 justificare, si, ca atare, au colportat zvonuri pline de temeri. in cazul catas- trofei provocate de alunccarea de teren, enormele pagube justificau din plin teama resimpita de citre locuitori. De unde si motivarea redusa de a colporta zvonuri alarmiste, forma diferita de experient4 naturalist a c&rei variabild independent nu fusese stabiliti prin manipulare a fost condusi de Brickman, Coates si Janoff- -Bulman (1978), care au definit in ce mod evolua perceptia calitatii vieii la cei care cstigasera sume considerabile in toate loteriile oficiale, in raport cu perdantii, Ceea ce a rezultat in urma discutiilor a ardtat ci efectul pozitiv suscitat de acest noroc incredibil se risipea dupa cateva luni. Pentru a reveni la experientele de teren in privinja manipularii, publicatiile existente relateazi o mare varietate de operatiuni menite sa stabileascd varia- bila independent. Unele sunt simple si merg direct la ipoteza ; altele sunt de o mare complexitate si nu au o ipoteza bine definita. fn prima categorie, Dolinski si Nawrat (1998), deja mentionati, au Ricut o serie de experiente ingenioase pentru a testa ipoteza conform clreia reducerea fricii Picea si creasc& supu- nerea subiectului in fafa unei cereri neasteptate. intr-unul dintre studiile sale, manipularea se derula in dou& faze. Mai intdi, anchetatorul provoca fric& pietonilor prin faptul c& fluiera din tignal cénd fi vedea traversdnd strada prin locuri nepermise, ignorand regulile de circulatie, Teoretic, contravenientii116 MARI PRACTICI METODOLOGICE riscau s& primeasc& amend’. Dar cel care guiera riménea ,invizibil” ! Manipularea reducerii fricii consta in absenta agentului de politie sau a unui reprezentant al legii. Supunerea se misura in funefie de bundivointa pietonului care accepta si rispund’ la intrebirile unui complice al anchetatorului, care, preficdndu-se c& face o anchet’, it solicita Leyens si colaboratorii s&i (1975) au fiicut o anchet’ asupra efectului vio- lenjei televizuale asupra agresivit3tii tinerilor delineventi, manipuland progra- marea emisiunilor de sear preferate de acesti tineri. Pentru unii bitieti, aceste emisiuni erau violente ; pentru altii, erau relativ putin violente. 4.1, Folosirea complicilor in experiengele de teren si in cele de laborator, anchetatorul a recurs deseori la indivizi pentru a stabili variabila independents. Acesti complici sau agenti pot juca rolul de participangi sau roluri speciale, care par ci nu au nici legatura cu experienta. Acest tip de complici este absolut tipic pentru expe- riengele cute in locuri publice. Pentru a stabili in ce fel statutul contravenientilor (in acest caz, cei care furd din magazine) influenteazi denuntarea actului reprobabil pe care il fac, caiva complici imbricati cu haine ponosite sau respectabile sustrigeau, in fafa unui client, niste articole din raioanele a dou’ mari magazine (Gelfand, Hartmann si Page, 1973). Alti complici urmareau s& vada daca clientul a vazut intr-adevar furtul si igi notau dacd urma s& semnaleze incidental. Evident, aceste variabile independente nu ar putea fi stabilite de niste complici familiari participangilor. inst, in cadrul altor experiente petrecute in mediu natural, comportamentul actorilor aflati in prim-plan, care sunt bine cunoscuti de participanti, constituie manipularea. Exemplul cel mai original este, probabil, cel al experienjei clasice despre leadership (Lewin, Lippit si White, 1939). Aceast& ancheti studia efectul celor trei stiluri de leadership (autocratic, democratic si indiferent) privitoare la comportamentul unor tineri, in cadrui unor cluburi constituite, Aceste stiluri se distingeau prin actiuni specifice si prin trastturi comportamentale, precum ordine, complimente si aprobare, injoncfiuni perturbatoare, critici constructive. Adultii aflati in pozitie de autoritate aveau parte de o pregtitire in fiecare dintre cele tei stiluri, in aga fel inet personalitatea lor si aibi un rol constant in evaluarea efectelor de leadership. Un alt exemplu, cei al unei manipulari de cdtre complici identificati de participangi ca fiind persoanele ce definesc obiectivele studiului, difera deEXPERIENTE DE PSIHOLOGIE SOCIALA iN MEDIU NATURAL uy experienta despre care am vorbit privind stilurile leadership prin faptul eX cei care erau complici nu aveau cunostingi de variabila independent’ si nici de efectul sdu potential. in cadrul unei scoli primare, Rosenthal si Jacobson (1968) au dat institutorilor mici liste aleatorii cu numele unor elevii (20%), pentru fiecare dintre cele sase niveluri de invtimAnt. Mesajul transmis era ck elevii citafi erau, conform unui test de aptitudine scolar’ aplicat tuturor, dotafi pentru studii gi c’ se putea astepta de la ei o ,inflorire intelectual”, Variabila independent ce se dorea stabiliti prin aceastl manipulare era asteptarea implantata in mintea institutorilor a unor bune rezultate pentru elevii selectati de la fiecare dintre cele sase niveluri. La opt luni dupa aceast implantare, acelasi test de aptitudine arta c& elevii ,selectionati” reuseau mai bine decat colegii lor la testele de aptitudini. 5. Definitii conceptuale gi operationale ale variabilei independente Pentru majoritatea, experientele de teren facute de catre psihologii sociali sunt mai mult sau mai putin explicit subinfelese prin intermediul unei chestiuni teoretice reprezentati de variabila independent’ ~ in esenf&, starea unui con- cept dinamic sau a unei structuri conceptuale. in afirmatia teoretica ,,Frustra- rea inciti la agresiune”, variabila independenta este ,,gradul de interferent& intr-un obiectiv de atins”, Ceea ce se manipuleazi dintr-un punct de vedere operational pentru a induce frustrarea in orice alt cadru dat este mai mult sau mai putin determinat de clasa ori de domeniul particular de comportament implicate de teorie prin conceptele de incitare si obiectiv ce trebuie atins, ca ndefinitii coordonatoare” ale acestora. Chiar daca anumite anchete in mediu natural nu pun probleme decat asupra manipulirii, ele sunt implicit legate de efectele variabilelor independente defi- nite conceptual. Astfel, studierea de catre Triplett (1898) a rezultatelor curse- lor cicliste (prin care se demonstra c& ,,iepurii” determinau cresterea vitezei) era, cu siguranti, de o important4 practic pentru ciclisti, ins, in experienta inspirata de aceastA concluzie, variabila independent era definit conceptual Viteza cu care copiii rebobinau firul de la undita cénd lucrau singuri, in raport cu viteza atinsa in grup, cAnd se testa efectul ,dinamogenic” al celuilalt asupra performantei. in spatele manipul&rii singur/grup se afla ideea teoretic abstract’ conform cireia vederea si auzirea celuilalt trezeste un , instinct de competitie” care imbunataeste performanta. in experienfele ulterioare ale lui Allport (1924),118 ‘MARI PRACTICI METODOLOGICE ideea teoreticd s-a rafinat sau s-a redus: imbundtitirea performangei vizdnd si auzind pe cel de alaturi, dar fard influenta competitiei sociale. Exist’ experienje de teren mai recente cu variabile independente stabilite in teorii, dar a cAror manipulare detine o important practic evident’. Cialdini (1990), de exemplu, dorea si confirme distinctia teoretic4 dintre normele des- criptive si cele prescriptive printr-o experient privind depozitarea resturilor in locurile publice. intr-una dintre experientele sale, a analizat daci oamenii c&rora li se didea un fluturas in timp ce mergeau la masin&, intr-un garaj cu mai multe niveluri, imitau persoana (complicele anchetatorului) care, mergand chiar in fata participantilor, arunca hartia pe jos dupa ce a citit-o. intr-un caz, pe jos se aflau numeroase hartii botite, reprezentind norma descriptiva. in celalalt caz, pe jos nu se afla nici o hartie, cu excepria celei aruncate de com- plice (norma prescriptivi). Dac programul experientei lui Cialdini avea drept scop clarificarea unei distinctii conceptuale intre normele sociale ce guver- neaz comportamentele publice, asta nu inseamni cf ar avea mai pufine impli- cafii practice in privinta curatirii trotuarelor si a strizilor. De asemenea, intr-o experientd mult mai veche, Feldman (1968) comparase ajutorul oferit de pietonii de gen masculin intr-un esantion de strzi la Paris, Atena si Boston. Acestor persoane, alese nesistematic, li se cerea politicos de c&tre complicii anchetatorului, care erau fie vorbitori nativi ai limbii, fie strdini care vorbeau limba cu dificultate, si li se spun cum s& ajung’ in niste locuri cunoscute. Scopul experientei era de a testa unele ipoteze in privinya atitudinilor grupului; manipularea rezida in faptul c& pietonul care avea nevoie de informatie era fie un concetdfean (intragrup), fie un strain (extra- grup). in mod evident, rezultatele sunt de o mare important’ pentru interesele organismelor de turism, publice si private, ale acestor {2ri. 6. Validitatea variabilei independente fn cadrul acestor experiente ce implic’ o manipularea se pune urmatoarea problem: manipularea a stabilit variabila independent care se dorea? Acolo unde manipularea insisi este cea care defineste variabila independent’, se poate deseori rispunde la aceasti chestiune prin observarea direct’. Dac&, de exem- plu, variabila independent’ este frustrarea (0 interferengi intr-un obiectiv ce trebuie atins), la copiii de un an, prin luarea biberonului la anumite momente din cursul zilei, aceastt manipulare nu are nevoie de verificare (Sears si Sears, 1940).EXPERIENTE DE PSIHOLOGIE SOCIALA {N MEDIU NATURAL 119 Cénd variabila independenta este o stare afectiva sau de motivatie, faptul de a pune direct participantului problema existentei acestei stiri este deseori problematicd. Asta fi poate incita pe participanti s& emita diverse interpretiri privind experienta, ceea ce poate afecta grav rezultatele, Daca, pentru acest motiy sau pentru un altul, experienta egueaza, anchetatorul si toate persoanele implicate si-au pierdut timpul, energia si linistea. Anchetatorii pot dori s& se protejeze impotriva acestui gen de pierdere modificand conceptia cercetirii lor. Si presupunem ci, intr-o versiune fictiva a unei experiente deja descrise (Dolinski si Nawrat, 1998), vrem si stabilim dac& usurarea resimtit dup 0 neliniste ne face mai altruigti. Pentru a manipula variabilele teoretice, ancheta- torul pune o hartie avand forma unei amenzi sub stergatorul de parbriz al unor masini, dintr-o parcare mare, dar numai la unele. Variabila independent ce se doreste a fi stabilité astfel este un acces de fricd in momentul in care hartia respectiva este luati drept 0 amenda, urmat’ de o diminuare rapida a temerii in momentul cAnd automobilistul examineaza hartia si igi di seama ci nu este vorba despre asa ceva. Masura variabilei dependente este ajutorul pe care proprietarul ,usurat” al vehiculului il d& unui alt conducdtor (un com- plice), acesta avand necazuri cu masina si cernd asistenja. Pentru verificarea manipularii, complicele ar putea spune de exemplu: ,,Si eu am gasit hartia asta pe parbriz. Nu stiu daca ar trebui sa fiu supirat sau usurat. Dar dum- neavoastri?”. Pentru a fi foarte sigur c& aceast4 verificare a manipularii nu influenjeaza variabila dependent, o putem aplica unui subgrup de participanti care nu vor fi luati in calcul pentru masurarea variabilei dependente. Deseori, problema urméritd nu este numai de a sti dacd manipularea a stabilit variabila independent, ci si daci nu s-a creat o alta nedorita. Un exemplu fictiv va ilustra acest fapt. SA presupunem cd, intr-un studiu al carui scop este de a creste participarea la alegerile municipale, prin oras, in ajunul alegerilor, trece un autobuz, la intamplare, pe strazi si transmite intreaga zi mesaje concise asupra rispunderii electorale a cetitenilor intr-o societate democratica. in ziua alegerilor, notand adresa votantilor si a locului de rezidena, se analizeaz& rata de participare a locuitorilor care au fost expusi manipularii si se compara cu celelalte. Un procentaj mai ridicat in primul grup ar da de gandit c& manipularea si-a atins scopul (o mai bund participare). insa un critic avizat ar putea la fel de bine si se intrebe dac& oamenii expusi la acest mesaj au votat din constiint’ civick sau doar pentru ci mesajul le-a amintit apropierea alegerilor. Un alt exemplu de variabili independent este dat de o experienti ce vizeazi demonstrarea profitului pe care |-ar putea avea copii ce vizioneazi120 MARI PRACTICI METODOLOGICE emisiunea de televiziune educativa intitulaté ,Sesame Street” (Ball si Bogatz, 1970). Anchetatorii nu-i puteau impiedica pe copiii alesi pentru acest studiu s se uite la emisiune pentru a-i compara cu cei care o priveau, Asadar, au comparat nivelul lor obignuit de expunere la emisiune cu cel al unui grup de copii incurajati mai mult si priveasc& emisiunea de catre profesionisti remu- nerafi, care aduseserd la ei cArti, jocuri si juctirii menite si trezeasc& un interes mai mare pentru emisiune. Copiii acestui grup experimental au invatat efectiv mai multe litere ale alfabetului si mai multe numere. Totusi, acest efect pozitiv s-ar putea atribui att eforturilor ficute de insotitori si accesoriilor aduse, cat si vizionirii intense a emisiunii. intrucat anchetatorul nu st&paneste suficient situatia, iar o asemenea inter- ventie ar compromite caracterul natural al acesteia, multe dintre experientele de teren nu verifica validitatea manipularii. Exista insi exceptii notabile. Astfel, in experienta deja amintita a lui Lewin, Lippit si White (1939) asupra stilurilor de leadership, trisdturile comportamentale care au definit conceptual variabila independenta (stilul de /eadership) au fost observate in comportamentul con- cret al aga-numitilor leaders aflati in interactiune cu baietii. 7. Efectul variabilei independente asupra variabilei dependente in ultima analiza, reusita unei experiente depinde de certitudinea c& variabila independenta (si numai ea) a avut asupra variabilei dependente efectul pe care trebuia si-l aiba. Ca exemplu ipotetic, vom surprinde si mai bine problema a ceea ce s-a numit ,,validitate interna” (Cook si Campbell, 1979). Sa presu- punem o experienti privind ,,contagiunea sentimentelor pozitive”, ce trebuie si fie dus in cadrul unui mare magazin si al carei obiectiy este de a evalua efectul zambetului vanz&torilor si vanzitoarelor in privinja cantititii hainelor vandute in fiecare ,zi cu zambet”, Examinand protocolul studiului, remarcim c& perioadele in care personalul zmbeste coincid cu difuzarea unei muzici linistite si romantice. S-ar putea obiectiva cu usuring cX proiectul este defectuos, pentru c4 muzica poate influenta masurarea variabilei dependente, completand sau inlocuind efectul zimbetului. Se mai poate remarca si faptul c4, la raionul de imbrac&minte, clientii au tendinja s& apartind unui nivel social mai ridicat decat in celelalte raioane ale magazinului si cd nu le place si li se zimbeasc&. Alt comentariu : nu este exclus ca aceasti clasi de clienti s& trezeasc mai mult zimbet din partea vanzitorilor. Date fiind toate acesteEXPERIENTE DE PSIHOLOGIE SOCIALA IN MEDIU NATURAL 1m chestiuni, anchetatorul nu poate fi sigur cA vanzarile sunt influenate de zAmbet si nu de muzict sau de categoria social a clientilor. Exist dou’ elemente fundamentale constitutive ale experientelor si care servesc impreund Ia reducerea la maximum a surselor de distorsiune; ele permit astfel 0 evaluare fri echivoc a validitatii relatiei de cauzit si efect intre variabilele independenta si dependent&: 1, grupul/grupurile-martor si 2. afectarea aleato- rie a participantilor fa grupul-martor si fa grupul experimental (grupul in cadrul ciruia este stabiliti variabila independent’), 7.1, Grupul/grupurile-martor in privinta grupului-martor, ideea de baz este destul de simpli: in toate privintele, participangii acestui grup primesc acelasi tratament, in acelasi mediu inconjuritor, ca si participantii grupului de experimentare, mai pugin manipularea. in protocolul experimental ideal, aceasti formuli se aplici absolut literalmente ; cadrul, procedurile (inclusiv descrierea experientei par- ticipantilor) si masurile trebuie si fie aceleasi. Daca variabila independent este starea unui concept, martorul trebuie si fie configurat cu grij ca stare zero sau stare mai pufin ca a conceptului, Acest grup-martor cantitativ trebuie distins de grupul calitativ diferit prin tratarea in conditiile experimentale. De exemplu, un anchetator elaboreazi 0 experient’ pentru a compara efectul asupra somnului produs de emisiunile de televiziune, dupa cum acestea sunt violente sau comice, Daci este adevirat c& fiecare din cele dou’ grupe de participanti nu suport manipularea pe care 0 suport cealalt - programul comic nu prezinta violenfi, iar grupul violent nu are nimic comic -, fiecare grup’ isi este siesi variabilA independent, ceea ce ar putea produce o experient in privinta somnului complet diferiti. Asadar, nu poate servi perfect drept martor. Evident, asemenea comparafii calitative pot furniza informatii foarte utile ; de exemplu, rezultatele pot arita cA violenta si comedia pot, eventual, si favorizeze somnul sau sX mengind pe cineva treaz, ci unul ne poate face si dormim, pe cdnd celilalt ne poate mengine treaz sau ci nici unul, nici celalalt nu au efect asupra somnului. Pentru majoritatea, aceste grupuri de comparatie primesc diferite tratamente experimentale, al ciror scop este de a permite o punere la incercare precis’ a ipotezelor opuse gi a predicyiilor respective. Astfel, se folosesc grupuri de comparatie atunci cind vrem s anchetim efectele diferitelor stiluri de leadership. in experienta deja descrisi (Lewin, Lippit si White, 1939), se pot vedea stilurile de leadershipm2 MARI PRACTICI METODOLOGICE democratic si autocratic ca grupuri de experiment, in timp ce conditia indife- rent& este un martor ,,de baz” pentru ambele. in prezentul capitol, utilizim termenul de grup-martor pentru a desemna grupurile de comparare. in unele studii de teren, este greu de stabilit un grup-martor. in general, pentru a crea un plus de condifie de experientZ, este nevoie de mai multi stipanire decat o au in mod normal anchetatorii de teren. intr-o situatie natu- ral, cum sunt terenurile de joaca si scolile, libertatea de comunicare tipic’ la participantii potentiali complic’ separarea grupului-martor si a grupului experimental. in plus, stabilind un grup care nu are parte de manipulare, putem trezi la participangi impresia ca participa la o experien{& si, probabil, pe aceea de a fi indiferenti. Totusi, existenta unor grupuri-martor este in mod frecvent posibila in mediul natural, iar fezabilitatea lor trebuie intotdeauna avut in vedere. Ne amintim c¥, in experientele lui Rosenthal si Jacobson (1968), instituto- rilor li se diduser4 numele a 20% dintre elevi din clasa lor, care, din punctul de vedere al cerinfelor scolare, erau dotati; grupul-martor era constituit din cei 80% de elevi al c&ror nume nu fusese dat institutorilor. O experienta privind productivitatea intr-un atelier de confectii de pijamale a reusit foarte bine s& stabileasc4 un grup-martor zero” (Coch si French, 1948). Variabila independenta era participarea salariatilor la deciziile privind evolutia necesari in procesele de fabricatie. Un grup de salariati au participat la luarea hotrarilor de schimbare prin intermediul unui reprezentant al grupu- lui su ; pentru alte dou’ grupuri de lucru, a participat fiecare salariat, iar din al treilea, grupul-martor, nu a participat nimeni, Rezultatele sunt prezentate sub forma de ,curbe de reinvatare” pentru grupurile experimentale si grupul- -martor, adic& productivitatea din zilele care au precedat si au urmat aplic&tii noilor proceduri. 7.2. Atribuirea aleatorie in grupurile experimentale si grupurile-martor Pentru a fi siguri ci intre conditiile experimentale si martori a fost cauzatii de c&tre variabila independent’ o diferent in m&surarea variabilei dependente, trebuie si stipinim celelalte influenge care induc distorsiuni in plus fati de cele eliminate de un grup-martor. Exist o mare categorie de distorsiuni potentiale: sunt caracteristicile inerente participantilor pe care le aduc cu sine in experienti si care, sub control, pot impiedica orice efect al variabileiEXPERIENTE DE PSINOLOGIE SOCIALA IN MEDIU NATURAL 123 independente, exagerand efectul, skibindu-| sau orientand variabila dependent intr-un mod cu totul imprevizibil. Aceste surse mai directe contin trastturi de personalitate, capacitatile, opiniile si valorile participantilor legate de statutul lor socioeconomic, de apartenenta etno-religioasi, de varst, sex etc. Sa presupunem, de exemplu, ci un organism militar vrea si stie in ce fel stilul de autoritate influenfeazi moralul. Conform unui anumit protocol de experientZ, tinerii recruti vor fi instruiti de doi instructori timp de patru siptimani: ofiferul A va urma un scenariu detaliat si se va purta foarte autoritar, iar ofiterul B va urma un scenariu repetat dinainte, se va purta conform modelului obisnuit, adic’ avand 0 autoritate moderatt. A doua zi dupa intrarea in unitate, recrutii se aduna intr-o sala pentru a-i asculta pe cei doi ofiteri prezentindu-se, apoi expundndu-si fiecare filozofia instructiei. La sfarsitul intalnirii, recrutii se vor angaja in grupul de instruire pe care si l-au ales. Problema acestui tip de protocol este c4 personalitatile autoritare reactio- neaz puternic la comanda autoritara (fapt atestat in publicatiile de cercetare), © admira si se simt mai bine cu acest stil de autoritate. fn acelasi timp, au tendinta si-i dispretuiasci pe sefii mai democratici, considerdnd ca sunt ,blanzi” si ineficiengi. Asadar, probabil c& recrutii cu personalitate autoritara vor fi suprareprezentagi in grupul instructorului autoritar. in general, riscul distor- siunii de acest gen exist de fiecare dati cand participantii intr in grupurile experimentale si grupurile-martor prin ,autoselectie”. Pentru a face fat acestui risc de distorsionare provocat de variabilele aduse in experienta de catre participanti, procedura clasic& este de a-i impirti la intémplare in grupurile prezentate mai sus. Ideea de baz a acestei atribuiri aleatorii este ca fiecare participant si aibi sanse egale de a ajunge intr-un grup sau altul. Se cuvine s4 notim ca repartizarea aleatorie nu garanteaza ci gru- purile sunt la fel de sensibile la variabilele parazite, dar cA ele permit si se afirme faptul c& orice diferent’ dintre aceste grupuri poate fi atribuité intam- plarii, adic& unei erori aleatorii. Cercetatorul are de ales intre mai multe tehnici simple pentru a realiza atribuirea aleatorie, cum ar fi, de exemplu, tragerea la sorti cu 0 moneda sau extragerea bilefelelor galbene sau verzi dintr-o palarie, recurgerea la un tabel cu numere aleatorii etc. Dar, dincolo de tehnica repartizarii, este capital pentru anchetator si identifice clar unitatea ce trebuie repartizat’ in mod aleatoriu, fie c& este vorba despre individ, despre grup, despre interval de timp sau despre altceva. in plus, scopul, care este acela de a constitui grupuri experi- mentale si grupuri-martori ce se diferentiaz’ doar prin faptul cX in variabilele parazite intervine hazardul, nu poate fi atins decét atunci cénd unitifile124 MARI PRACTICI METODOLOGICE aleatorii sunt independente. Dacd, in cazul in care unitatea este individul, atribuirea unei persoane oarecare la un grup experimental sau la grupul-martor influenteazi probabilitatea de atribuire la un grup a unei alte persoane, atunci aceasta atribuire nu poate fi aleatorie. in unele situatii, esantionajul trebuie si reprezinte variagia in timp si in funcfie de experimentatori multipli, in afart de variatia participangilor in privinta adaptirii lor la conditiile de experimentare. Astfel, 0 experienta Picut pe un hipodrom testa o ipotez4 de disonanta asupra efectului angajarii postdecizionale asupra a cea ce se credea (Knox si Inkster, 1968). Problema era de a se sti daca pariorii vor acorda mai multe sanse de victorie calului pe care au pariat decat pariorii care asteptau inca la rand ca si-si inregistreze pariul. Pentru a culege estimarile cruciale, doi experimentatori intrebau, alternativ, un esantion de pariori care se aflau fie la rand in fafa ghigeelor, fie indep&rténdu-se de rand dupa ce si-au inregistrat pariul, totul intr-un interval de cinci minute intre curse. Acest protocol trebuia si tin cont si de faptul ci, de la 0 cursa la alta, strategiile se schimba, banii disponibili nu mai sunt aceiasi, iar speranta creste si scade. Asadar, esantionajul intre curse se realiza pentru toate cursele dintr-o anumité zi Aceast procedura abordeazii cu abilitate repartizarea aleatorie a prelucra- rilor experimentale in interiorul fiecdrei unitati de timp si intre ele. Totusi, ea nu si-ar atinge obiectivul unei variatii strict aleatorii intre grupuri, dacd nu ar exista diferenge intre grupuri privind refuzu! de a fi interogate. Putem usor si ne imaginam ipoteza ca jucatorii care formau coada sunt mai putin siguri de alegerea lor si mai putin dispusi si fact vreo estimare, in timp ce pariorii ce paraseau ghiseul sunt mai putin dispusi si-si petreac& timpul cu un intervie- vator. in ambele cazuri, diferenele dintre condifiile referitoare la rata de refuz ar putea deforma grav rezultatele. 8. Esantionarea aleatorie a participantilor pornind de la o populatie fnainte de atribuirea aleatorie a participantilor la grupurile experimentale si grupurile-martor, dou& chestiuni sunt evaluate atent de anchetator: cum si caracterizezi ansamblul indivizilor sau grupurilor care isi vor juca cel mai bine rolul de participanti pentru o experient’ in curs de elaborare si cum si-i selectionezi cu precizie pentru aceasta experientd.EXPERIENTE DE PSIHOLOGIE SOCIALA iN MEDIU NATURAL 125 Legat de aceste chestiuni, se insist mult in metodologia stiintelor sociale asupta esantiondirii aleatorii pornind de la o populatie. Interesul de baz’ in crearea unui esantion de participant ales la intimplare dintr-o populafie mai larga este de a putea, pornind de la rezultatele obyinute asupra esantionului, si se stabileasca o inferentai statisticd asupra acestei populatii ; altfel spus, s& se poat spune cA rezultatele au 0 valoare de ,adevar” in cadrul acelei populatii. Aceasti inferenta se fondeaz, in general, pe un test parametric cu un grad de semnificatie statistic’, Acesiea find zise, parcurg’ind publicatiile ce prezinta experientele de teren si de laborator, este evident cX majoritatea anchetelor sunt departe de a atinge obiectivul esantiondii aleatorii pornind de 1a alegerea unei populafii mai largi 1u numai imaginata. De fapt, recrutarea participantilor este deseori dezinvolt si oportunisti ; iar cat priveste populafiile, nu le putem descrie si nici defini contururile, iar uneori nici nu le puter cunoaste. Disponibilitatea si bun- voinja participangilor este un criteriu de prim’ importangi pentru o bund parte a cercettrii in psihologia sociala. Exist motive pentru aceasti stare de lucruri, unele de ordin practic, altele de ordin strategic. in anumite cazuri, situagiile si participantii specializati pot constitui o alegere deliberata a experimentatorului care doreste si testeze o ipotezd intr-un mod precis. Prequl incapacititii de a opera o selectie aleatorie pornind de la o populatie reali (daci nu chiar numératd si precizati) este imposibilitatea de a extrapola cu incredere rezultatele experimentale ia un grup mai larg. Pe de alt parte, a avea ca strategie experimentarea pe niste esantioane ,alese”, intrucat permit, cu siguranti, validarea sau invalidarea ipotezelor, si trecerea, mai apoi, la esantioane mai putin ,pe ocolite” implica riscul ca, la sfarsit, s& existe un pret 9. Cyasiexperientele Exist anchete de teren in cadrul céirora nici grupurile-martor, nici atribuirea aleatorie a participangilor la grupurile de tratament nu sunt posibile. Aceasta nu inseamna cil anchetatorul nu poate recurge la alegerea unor cvasiexperienge, aga cum sunt numite, Exist mai multe protocoale cvasiexperimentale pentru a trata conditiile particulare ce se prezint’, intr-unul dintre protocoalele generice unde nu exist grupuri-martor, parti- cipantii care primesc variabila independenta au gi functia de martor. Existé deci © masura a comportamentului participantilor inainte de variabila independent,126 MARI PRACTICI METODOLOGICE si o misurd a aceluiasi comportament manifestat de acesti participanti intr-un moment ulterior. De fapt, premésurarea este martorul cu care este comparat comportamentul dup’ expunerea la variabila independent. Chiar daca cerce- tarea se efectueazd fard grup-martor sau egantionaj aleatoriu, este posibil s& produca rezultate stiintifice de valoare. Ancheta mentionat’ mai sus (Sherif si Sherif, 1969) este exemplul unei asemenea cvasiexperiente in psihologia social. Sherif a facut trei experiente, in decursul a trei ani diferiti, in trei colonii de vacant, avand ca subiecti baieti preadolescenti intre 11 si 12 ani. Programele de activitate la care participau bilietii, ct si viata de tabirs in general erau supervizate de anchetator. Proble- mele studiate se concentrau asupra dinamicii observate in interiorul fiec&rui grup si inire diferitele grupuri, in stadii succesive, timp de trei siptimani. in particular, ipotezele priveau conditiile care: 1. duc la formarea grupului, adic la dezvoltarea coeziunii, 1a definirea statusurilor gi a rolurilor ; 2. crea- rea de atitudini ostile, de stereotipuri si de agresivitate intre grupuri in cazul competitiilor sportive si al altor activitati de tabara si 3. reducerea ostilitatii intergrupuri, a stereotipului negativ si a agresivitatii. in cadrul acestei cerce- Uiri, in tabere de vacant nu a existat un grup-martor. Participantii erau selec- tagi pe baz de teste si de discutii, in cadrul c&rora se verifica faptul c& se situau in intervalul normal de personalitate si de inteligent& si ci proveneau din clasa de mijloc alba, pentru a omogeniza la maximum valorile sociale si religioase. Prin urmare, esantioanele nu erau trase la sorti dintr-o populatie de posibili colonisti. Dupi selectarea copiilor, unele variabile existente au servit la crearea de grupuri bine armonizate. in anchetele in cadrul c&rora grupurile-martor lipsesc, recursul la masuri multiple poate contribui la evaluarea efectelor variabilei independente. in cercetirile efectuate in tabira de vacanff, s-a recurs la mai multe misuri in fiecare etapa; intre altele, ideea pe care o aveau copii privitoare la abilitatea manifestata la jocurile improvizate. in dou’ studii, baietii soseau impreuni in tabard si erau cazati intr-un dormitor mare. Timp de cateva zile, participau liber la diverse activitati de tabard. In aceast’ perioadi, observatorii observau c& se legau prietenii, iar acest fapt era limpede avand in vedere discutiile libere, in cadrul carora baietilor li se cerea s&-i numeasci pe cei mai buni prieteni ai lor. Apoi, intr-o a doua etapa, biietii erau repartizati in doua grupe, echivalente cu profilul lor fizic si abilitatea de care dideau dovada. Repartitia tinea cont si de afinitati, incat fiecare dintre grupe cuprindea o treime de biieti alesi ca prieteni, iar doud treimi cu cei care nu fusesera alesi. in aceast’i a doua etapa, cele douaEXPERIENTE DE PSIHOLOGIE SOCIALA IN MEDIU NATURAL 127 grupuri de baieti provenind din trei studii diferite (din care unul in care repartizarea in grupe echivalente s-a flicut inc& de la sosirea in colonie) erau implicagi separat, pentru aproximativ o siptimang, in activitati variate care necesitau lucrul in echip&, in vederea unor obiective comune. Masurile de observare au pus clar in evident existenta de statusuri gi roluri structurate, inclusiv emergenta sefilor si a unor colonisti care adoptau un rol specializat, De asemenea, a fost constatat o crestere evidenta a afinitatilor declarate intra- grupuri, ceea ce constituie o masurd a coeziunii de grup. in cea de-a treia etapa a acestor studii de teren, grupurile au efectuat o serie de activit’ti competitive cuprinzand un anumit numar de sporturi diferite, fn cea de-a treia tabard, s-au facut multe observatii privind cresterea ostilititii dintre grupuri, crearea de stereotipuri si actele de agresiune intre grupuri in toate aceste activitati. Aceste m&suri au fost completate cu jocuri de indemanare, prin care s-a ardtat c& fiecare ,,intragrup” se considera superior. fn etapa final, cele doua echipe ficeau un efort de cooperare pentru a atinge un {el ,,superior”, sarcin’ cu probleme care implica pentru rézolvare resurse coordonate ale celor dou% grupuri, Masuratorile de teren au scos in evidentd o reducere a ostilitatii sia agresivit&tii si un contact mai amical intre membrii celor dou’ grupuri. Coerenta diferitelor masurtori si in cadrul acelorasi masur&tori repetate dovedeste fara echivoc faptul ca evolutia coeziunii grupurilor si a agresivit&tii intergrupuri era determinati prin manipuliri experimentale ale structurii obiectivelor in cadrul celor doud grupuri de colonisti, prin intermediul a trei experiente independente facute in momente si locuri diferite. Un alt exemplu de cvasiexperienti se intereseaza de efectul unei schimbari legislative ; este vorba despre un tip de cercetare privind reformele sociale si efectele lor. La inceputul anilor "70, statul american Nebraska votase o lege privind ,,divortul prin consimgamant reciproc”, lege care oferea posibilitatea pronunf&rii divortului intr-un mod mai putin litigios, mai putin costisitor si, in general, mai facil pentru cuplurile care luaseri aceast& decizie. Diverse institutii, favorabile sau ostile acestei noi legi, printre care statul Nebraska si grupurile religioase, doreau s&-i determine efectele. Pentru a raspunde la aceasta chestiune, Mazur-Hart si Berman (1977) au consultat arhivele Ministerului S&ndt4tii cu privire la numarul lunar de divorturi in stat pe o perioada de sase ani, indentificdnd un numir total de divorturi ce depagea cifra de 25 000. Cor- pusul analizei Jor cuprindea numarul de divorturi acordate in decursul unei perioade de 41 de luni de dinaintea schimbarii legii si cele 27 de luni de dupa. S-au facut analize ale regresiei asupra acestor serii temporale pentru a le determina liniaritatea si ecartul faté de linearitate, adicd evolutia pantei lor128 MARI PRACTICI METODOLOGICE inainte si dupa schimbarea legii privind divortul. Analiza clasici a regresiei multiple si partiale asupra acestor serii a pus in evident o tendintd liniard ascen- denti, cu o crestere semnificativa a pantei privind cei sase ani, dar nu 0 schim- bare semnificativa a acestei pante dupa noua lege referitoare la consimpamantul reciproc. Totusi, cand s-a facut separat analiza privind frecventa divortului in cazul cuplurilor din comitatele urbane si rurale, pe diferite grupuri de varsti si pentru cuplurile de negri si cele de albi, comparatia acestor subgrupuri a relevat unele diferente semnificative in rata divorturilor care rezultau din noua lege. Se cuvine s notim mai multe caracteristici ale acestui tip de cvasiexpe- rienti. Nu exist esantionaj aleatoriu, iar cdnd prelucrim mase importante de date demografice ~ in acest caz, toate divorfurile din cele fiecare 70 de luni, totalizand 25 000 -, objinem, oricare ar fi criteriul adoptat, o intreaga populagie ca baz de lucru. Analiza regresiei furnizeaz& un instrument precis pentru ana- lizarea seriilor temporale, iar aceasta indic& importanta statistic’ a schimba- rilor reperate in tendinte sub efectul variabilelor independente, manipulate sau naturale. in al treilea rand, comparatiile tendintelor dintre grupuri pot furniza un mare numér de informagii asupra dinamicilor psihosociale subiacente. intr-o alta forma de cvasiexperient{, s-a facut o anchetd asupra locuitorilor a doua cartiere din doua loturi, cu dowd obiective teoretice : 1. determinarea relatiei dintre distanta fizicd ce separ locurile de rezidenfi si formarea prieteniilor ; 2. testarea unei ipoteze privind relafia dintre coeziunea grupu- rilor si formarea de norme ce uniformizeaza atitudinile si comportamentele (Festinger, Schachter si Back, 1950). fntr-un cartier, Westgate, oamenii locuiau in case mici, individuale, construite in semicerc. in celalalt cartier, Westgate West, ocupat cu aproximativ un an mai tarziu, oamenii triiau in apartamente, in imobile cu doug nivele. Locuitorii lotului formau un grup omogen foarte privilegiat ; toti erau fie studenti la o mare universitate tebno- logic americana, fie fosti combatanti din cel de-al doilea rizboi mondial, toti cAsatorii, iar majoritatea proveneau din clasa de mijloc instarit. Nu exista un grup-martor; sigurele comparafii priveau diferitele conditii materiale de locuire in cadrul lotului. $i totusi, cercetarea de teren a dus la dou’ concluzi importante pe plan teoretic. S-au scos in evidenga relafii constante intre distanta fizicd ce-i separa pe rezidenti si crearea de legituri de prietenie, constatare ce venea in sprijinul ipotezei conform cireia, in anumite limite, atractia interper- sonalai este in functie de frecventa contactelor aflate sub constrangerea drumu- rilor fizice care faceau parte din mediul rezidential. Cea de-a doua concluzie importanti priveste uniformitatea atitudinilor referitoare la Adunarea Locatarilor, cat si participarea la aceasta. AdunareaEXPERIENTE DE PSIHOLOGIE SOCIA\ MEDI NATURAL 129 fusese creat de membrii comunitaii pentru a analiza diverse chestiuni de interes comun, precum transportul in comun sau ofertele de serviciu part-time, si pentru a organiza activititi sociale, cum ar fi balurile sau picnicurile. Cele doua cartiere alesesera reprezentanti la Adunare. in ciuda importantei sale in ochii adunirii lotului, discutiile au evidentiat un intreg evantai de pozitii favorabile si defavorabile la adresa ei, cat si niveluri de participari foarte diferite. in ambele cartiere luate separat, se putea observa totusi o uniformitate mai mare sau mai mic& in privinta atitudinilor si a partici Analiza sondajelor independente a aratat c& exista o relatie semnificativa intre numarul de alegeri intragrup pentru locuin(ele individuale circulare (masur& operatio- nal a coeziunii) si uniformitatea atitudinii si a participarii la Adunarea Loca- tarilor. in cartierul de imobile cu apartamente, corelarea intre alegerile de prietenie si uniformitate era considerabil inferioara si nesemnificativa. Autorii au atribuit acest ecart faptului c& in acest cartier, fiind populat mai recent, oamenii apartineau Adundirii de putind vreme ~ de unde si lipsa de timp pentru ca normele sa fi putut fi dezvoltate. Rezultatul remarcabil al acestei cvasiexperiente (a treia) este c& didea o buna confirmare ipotezelor induse de teorie, tot atat de rafinate ca in laborator, in pofida lipsei de controale clasice, i ca ea utiliza metoda discutiei ca instru- ment selectat tocmai in acest scop. 10. Valoarea general a rezultatelor experimentale O problema care se pune deseori in momentu! in care se trage concluzia unei experiente este de a sti dacii rezultatele si ipoteza validata de aceste rezultate pot fi generalizate. Chestiunea generalizirii in cercetarea din domeniul psiho- logiei sociale nu este ridicat’, si inc si mai putin aprofundati, de céte ori e nevoie. O privire rapid’ a publicatiilor ar arlita c& sunt rare experientele care pun probleme sau avanseaz conjecturi privind conditiile limitative ale conclu- ziilor teoretice, fri a vorbi despre eventuale trimiteri la niste rezultate ce ar ilustra aceste limite. Este adevarat c4, prin controale - verificarea manipulirilor, grupuri-martor si afectare aleatorie ~, unele rezuitate fiabile din punct de vedere statistic ne fac si credem pe deplin c& ipoteza cauzativa este valid, adic& variabila independent’ actioneaz’ asupra variabile dependente (V.1. > V.D.). ‘Trebuie totusi s& infelegem ca validitatea tezultatelor a fost confirmata intr-un ansamblu de circumstante bine determinat - 0 manipulare aparte, un esantion deosebit extras dintr-o populatie vag definita -, cu masurari deosebite ale130 MARI PRACTICI METODOLOGICE variabilei dependente. Anchetatorii prudenti trebuie sX caute intotdeauna si vada in ce m&suri rezultatele si ipotezele confirmate pot fi generalizate. Totusi, in lumea psihologiei sociale, exist multe domenii si dimensiuni in care ar putea fi pus aceast’ chestiune, Inir-o mare masur, dimensiunea sau domeniul de generalizare prioritara se afl deseori in mod implicit in obiec- tivele experiengei, asa cum apar in variabila independent’. Si revenim la 0 sectiune anterioara, in care ficeam distinctie intre variabila independenti definita conceptual si manipularea sa operational’. Daci o experientd de teren se intereseazi de efectele unei manipuliri foarte specifice asupra unui compor- tament social care nu ar fi asociat decat unui cadru specific, atunci chestiunea generalititii poate si nu-| intereseze pe anchetator. O experient’ ficut& intr-o fabric, in care se produc mingi de tenis, si care se refer la efectul unei pauze de cafea, petrecut sau nu in fafa televizorului, pe care il are asupra produc- ti Daca, in schimb, cercetarea se refer sau vrea si se refere la mai multe fabrici care produc alte obiecte decat mingi de tenis, iar aceste fabrici sunt implantate in alte culturi care preferd ceaiul, atunci ar fi interesant de stiut daca primele rezultate se aplicd in aceste cadre diferite si cu muneitori diferiti. A enunta 0 teorie sub forma sa cea mai general nu inseammna, de fapt, c& ea.este general. Asadar, de ce ipotezele confirmate experimental sunt enunate frecvent ca si cum ar fi? Exist’ aici o ratiune practic : experimentatorul nu cunoaste toate limitele acestei ipoteze si ar fi necesare multe pagini pentru a enumera si a explora domeniile la care ipoteza nu poate fi generalizata. Exist’ ins& un motiv mai frecvent : ancheiatorii cred ca o teorie este general si ci va avea valoare, de exemplu, pentru toati lumea, in toate contextele sociocul- turale, pentru toate formele de manipulare si pentru toate mésurrile variabilei dependente. Jar noi observaim aici o problema pentru dezvoltarea teoriilor cu baz empiric a comportamentului social uman: vom crede, a priori, c& 0 teorie este universal si cl acoperd ansamblul domeniilor socioculturale, in timp ce nu exist nici o provocare pentru deschiderea unor cercetéri compara- tive si nici mijloace empirice pentru a falsifica ipotezele. Acestea fiind zise, exist, in continua crestere, un corpus de cercetri com- parative care tind fie sX meargi in acest sens, fie s& pun’ problema universa- livitii ipotezelor foarte bine cunoscute. Astfel, rezultatele celebrei experiente a lui Milgram (1974) privind supunerea fata de autoritate nu sunt aceleasi in diferite esantioane nationale. Milgram descoperise ci 65% dintre persoanele de sex masculin luate din ansamblul populatiei continuau si administreze socuri electrice unei persoane pana la nivelul maxim si pani la cel ,periculos”, iii muncitorilor nu pare sa invite la punerea problemei generaliz&rii.EXPERIENTE DE PSIHOLOGIE SOCIALA iN MEDIU NATURAL 131 de 450 V. in cazul olandezilor de sex masculin din ansamblul populatiei (Meeus si Raaijmakers, 1986), 90% administrau gocul maxim, Dintr-un esantion de studengi australieni (Kilham si Mann, 1974), 40% il supuneau pe necunoscut la tensiuni maxime, in timp ce, in cazul studengilor italieni, acest fapt era variabil in proportie de 85% din cazuri (Ancona si Pareyson, 1968). in cadrul experientelor clasice, amintite mai sus, privind /eadership-ul in cluburile de baieti (Lewin, Lippit si White, 1939) stilul democratic era mai bine primit de tineri i trezea un moral mai bun decat stilul autocratic. Prin urmare, stilul autocratic era insotit de o mai bun productivitate in sarcinile pe care baietii le aveau de indeplinit. Cand Meade (1967) a repetat experienta in India (modificdnd, este adevirat, unele detalii), baietii din cluburile de tineri au preferat stilul autocratic. Cu acest stil de leadership, ca in Statele Unite, productivitatea era mai bun’. in sfirsit, in cadrul mai multor studii efectuate in tabere de vacant& (Sherif si Sherif, 1969), 0 experienti facut in Rusia (Andreeva, 1984) si o alta desfagurata in Liban (Diab, 1970) au dat rezultate in general asemanatoare. Cea realizati in Marea Britanie de Tyerman si Spencer (1983) a avut rezultate parjial asemanitoare cu cele objinute de Sherif. Dar acesti anchetatori au descoperit c4, atunci cand unii copii facuseri cunosting& cu acest tip in cadrul unor activititi anterioare taberei, aceast’ relatie falsifica manipularea experi- mentala, adica ei isi mentineau relatia de prietenie chiar si atunci cand se aflau in grupuri aflate in conflict. Aceste rezultate eterogene ne permit sX vedem 0 a treia modalitate de a formula rezultatele si ipotezele sub forma cea mai general’ posibilt, implicand dificultatea de a repeta cu exactitate experiente in contexte socioculturale dife- rite. A stabili conditii, manipulari si m&suratori strict identice este o sarcin’ dificil& chiar si pentru experimentatorul avizat. Degeaba lum o serie intreaga de precautii; fiecare sau aproape fiecare element al unei experiente facute intr-un mediu lingvistic diferit de cel original poate fi interpretat diferit de catre participanti si conduce citre rezultate diferite. Avand in vedere toate acestea, nu vedem un alt mijloc decat cercetarea comparativa, pentru a ajunge la afirmayii teoretice cu fundament empiric ; acestea au doua alternative : sau transcend mediile umane culturale si sociale, sau diferensiaza condifiile teore- tice in care se observ comportamentul social132 MARI PRACTICI METODOLOGICE Il. Distorsiunile datorate constientizarii din partea participantilor in cadrul experienyelor de laborator si de teren, exist distorsiuni care, intr-un sens fundamental, provin din faptul ci avem de-a face cu niste fiinje umane care percep si interpreteaz’ ceea ce se petrece in jurul lor. in primul rand, existi distorsiuni datorate faptului c3 participanyii constientizeaza in cadrul unei experienje. in masura in care experientele in mediu natural nu impun proceduri ce dau seam de faptul c& se particip% la o experienga, exist avan- taje in raport cu cele din laborator. Efectul Hawthorne este sintagma utilizati adesea de ciitre psihosociologi pentru a aminti acest tip de constientizare. Aceast{ denumire provine dintr-o serie de experiene de teren ficute intr-o mare uzin& ce producea cabluri electrice pentru telefoane (Roethlisberger si Dickson, 1939). Pentru una dintre experiente, intr-o inctpere separati, a fost amplasat un grup de femei care montau intrerupatoare, in scopul de a evalua efectul condigiilor de tucru variabile asupra moralului si productivitayii lor ~ de exemplu, iluminatul inc&perii, gratuitatea meselor, introducerea unor perioade de repaus sau prime de randament. fn plus, stilul de conducere constituia si el o variabili ; maistrii erau mai prietenosi si mai sensibili la nevoile muncitoarelor ; le incurajau si le vorbeasci despre preocuparile lor, iar acestia le raportau randamentui, pentru a putea fi permis’ evaluarea efectelor produse de conditiile experientei. Concluziile fericite ale experientei au ardtat cA aproape foate modificarile experimentale ale condigiilor de lucru imbunatiqeau productivitatea si moralul muncitoarelor, Interpretarea ce explica denumirea ,efectul Hawthorne” a fost c& toate interventiile avuseseri un efect pozitiv, ca urmare a noului climat social, creat intr-o mare miisurd de stilul de conducere. Muncitoarele inter- pretau fiecare nou’ conditie de lucru drept manifestarea din partea conducerii a unui interes pentru ele insele si pentru munca lor si reactionau la aceste semne de afectiune printr-un randament si o satisfactie profesional sporite. in plus, apartinand unui mediu aparte de experiensi, muncitoarele se autoeva- Tuau favorabil in raport cu celelalte muncitoare ale uzinei care nu erau tratate cu aceeasi atentie Efectul Hawthorne a avut influenj4 dincolo de psibologia industriala ; astzi, este un cliseu foarte cunoscut, efectele nedorite putdnd si apara datorita faptului c& participarea la experienta este constientizat’ gi mai ales c& parti- cipantul constituie obiectu! unei atenjii exceptionale din partea celoriaigi.EXPERIENTE DE PSIHOLOGIE SOCIALA IN MEDIU NATURAL 133 Un alt artefact de constientizare” poate surveni atunci cand participangii interpreteaz interventiile experimentale drept niste puneri in discutie a vechi- lor moduri de a actiona. La o scar mai mici este genul de rezistent’ constatat in cazul adoptirii schimbirilor politice sau economice in societate. in mediul natural, participantii pot si nu aprecieze deloc insinuarea resimfiti de a nu actiona cat mai bine sau de a nu recunoaste c& anumite moduri de a organiza munca sunt mai bune. Dorinta de a face plicere anchetatorului este o surs& continua de distor siune, Efectul a ceea ce numim ,aprehensiunea evaluarii” (Blake si Heslin, 1971) merge man in mand cu interpretarea conform céreia obiectivul anche- tatorului este de a-i evalua pe participanti si ci aceasta evaluare poate fi influentati de comportamentul lor. Participangii care abordeaza acest gen de interpretare vor si para normali, intelepti, generosi si cu mare grija fata de bunistarea umanititii. Expresia cea mai general a acestei anxiet%i este, pentru participangi, faptul de a actiona in strictd conformitate cu rolul pe care anchetatorul il solicit, chiar dact acest rol este evident bizar. Ne amintim aici de demonstrarea acestui efect de citre Orne (1972). Abordind diferite persoane intr-un hol, acesta le cerea si fac& cinci flotari. Utilizénd aceasta formul& minima, nimeni nu-i executa ordinul, dar, atunci cfnd incepea s& spun’ Suntem in cadrul unei experiente”, toata lumea flicea intocmai. Acest rezultat pune in evident enormul prestigin de care se bucura un anchetator prezentat participantilor ca find de top in acest domeniu”, profesor sau savant de renume. ,,Sugestie de prestigin”, asa au descris psihologii influenta pe care 0 pot exercita titlurile, etichetele si prezenta, independent de orice manipulare. Sintagma cereri exprese pentru cercetare, ce acoper’ un camp mai larg decét simpla interpretare a intrebarilor experimentatorului, trimite la marea clasi a interpretirilor experientelor de citre participangi. Orice element de proceduri ~ introducerea ce urmirea si recruteze participantii, prem&surarea variabilei dependente, manipularea etc. - face astfel incat participantul si interactioneze cu obiectivele pentru experienta, care pot sau nu si coincid’ cu obiectivul real al anchetatorului. De indatd ce participantul are acest obiectiv in minte, el poate dezvolta o strategie care ut reste ori submineaza acest presupus obiectiv. ~Sensibilizarea pretestului” este o alt& forma de distorsiune care poate asocia constientizarea. O forma extrema a acestei probleme a fost intalnita de Star si Hughes (1950) intr-un studiu care incerca s& evalueze efectul unei cam- panii de relatii publice care urmarea si-i convinga pe ceti{enii unui mare oras american de importanta ONU. Prin intermediul mai multor canale mediatice,134 MARI PRACTICI METODOLOGICE au fost difuzate mesaje in tot orasul. Pentru a se verifica in ce masura au capacitatea de a modifica opinia, s-a creat un grup de cet&teni reprezentativi care au fost interogati de mai multe ori pe durata campaniei, Rezultatele au evidentiat o atitudine imbundtatita fara de ONU la membrii grupului special. Din picate, concluzia tras asupra eficacit§tii campaniei nu a fost favorabil’i atunci cAnd s-a observat ci grupul-martor, format din oameni alesi la intim- plare si expusi campaniei in aceeasi misuri cu grupul special, nu era mai favorabil ONU la sfarsitul campaniei decdt fusese acesta in momentul primei discutii de dinaintea campaniei. Altfel spus, campania nu a avut efect decat prin interogarile repetate. Se pare cA faptul de a interoga grupul special de mai multe ori in privinta ONU La sensibilizat fat de campanie, obligindu-i pe membri si dea atentie respectivei campanii mult mai mult decét o ficeau membrii grupului-martor ; am putea considera cd situatia era similar si in randul populatiei orasului. 12. Etica in experimentare Termenul manipulare, ce descrie cea ce face anchetatorul (sau complicele) pentru a stabili varianta independent, are o conotatie eticd neplicuti. insa pentru a sti daca exist, intr-un anumit caz, o lipsa de eticd, trebuie s4 exami- nim actiunile deosebite, contextul in care ele au loc si tot efectul presupus pe termen scurt si lung. Nu ne putem indoi totusi ci problema eticii trebuie abor- data in toate experiengele. Asociatiile profesioniste de psihologie dau o priori- tate maxima formularii si difuzirii principiilor unei cercetiri etice. {n ultimii ani, American Psychological Association (APA) a publicat un numar de directive care acoperd diversele aspecte ale cercetirii etice (Sales si Folkman, 2000). in plus, universitatiie cer tot mai mult ca respectiva cercetare la care participa oamenii sd fie aprobati de comisii universitare specializate in , subiecti umani” si de alte autorititi de supraveghere. Toti experimentatorii sunt sfatuiti si se informeze in privinta chestiunilor si directivelor etice de la aceste surse gi la fata Jocului in primele stadii ale elaborarii protocolului de cercetare. 12.1. Cateva consideratii generale asupra eticii Pentru toti experimentatorii, existd imperative evidente ce trebuie respectate. Ca si medicilor, psihologilor nu Ie este permis s& actioneze in scop negativ, nici ca oameni, nici din punct de vedere profesional. Nu este nevoie si citimEXPERIENTE DE PSIHOLOGIE SOCIALA IN MEDIU NATURAL 135 directivele etice, pentru a sti cl administrarea sarcinilor electrice, zgomotul, produsele chimice si eforturile extreme sunt experiente fizice potential dauni- toare. in domeniul psihologic, caracterul diunator al anumitor manipulari isc s4 fie mai putin evident asupra corpului, dar nu inseamn& ci pretinde mai putind atentie din partea anchetatorului. problema general ridicati de numeroase experiente este cea a ingelirii sub toate aspectele. Cazul cel mai frecvent se produce la ineeputul experientei, cAnd anchetatorul le descrie participantilor scopurile experientei si procedurile urmate. Pentru unii psihologi, orice informatie fals sau ingelatoare comu- nicat& participantilor privind experienta constituie, ipso facto, o nerespectare a eticii, Dar multi cercetitori consider ingelarea drept un mijloc de cercetare acceptabil, cu conditia ca experienja sX fie explicit conceputi in scopul contribuirii la cunoasterea comportamentului social uman, si nu existe o alt modalitate de a concepe o experienti eficienti, si nu existe nici micar intr-o misur sc&zuti riscul efectelor psihologice negative, iar la sfarsitul experientei si li se dea participantilor o explicatie detaliat& - un debriefing: Un fel de inselatorie deosebit de problematic’ este cea care vine din partea complicilor, care actioneaz’ ca si cum ar fi participanti la experiengi. Parti- cipantul obignuit se increde in semenii s&i. Asteptind ca experienja si inceapa, se creeazi o serie de legituri. Mai tarziu, cand atitudinea complicilor in timpul experientei este cu adevarat deviant in raport cu realitatea social’ sau fizicd, adevaratul participant se confrunt& cu o dilemi dureroasa. Daca el sau ea este infuenfat() de c&tre complice astfel incat s% fie de partea sa, revelatia adevarului de dupa experient poate fi perturbanci pentru imaginea de sine (,Sunt atat de bleg, incat si marsez orbeste?”) sau in privinta increderii sociale (,Oricine poate fi platit si facd orice ; nu webuie si am ineredere”). Celebra experient’ a lui Milgram (1974) privind supunerea, pe care am amintit-o in acest capitol, este un exemplu clasic de studiu de caz referitor la © dilema etick. Asadar, concluzia principal (adic faptul c& niste oameni obignuifi, recrutati prin mica publicitate, primesc de la un experimentator ordinul ce trebuie executat si vor administra treptat socuri electrice tot mai puternice unui semen, aflat intr-o ale camera, pan’ la voltajul maxim consi- derat ca fiind ,periculos”) constituie in ea insisi o dat remarcabil4 in privinta naturii supunerii, Dar chestiunea etic deranjantd intervine atunci cand partici- pantii afl c& procedura a fost un fals si c& persoana din cealalt& camera, care a primit socurile transmise de ei, nu era decat un complice care se preflicea c& simte durere si c& sufera. Conform directivelor etice actuale, acest gen de experienta nu este admisibil din mai multe motive. Lasand la 0 parte inselatoria136 MARI PRACTICI METODOLOGICE lao scarf mare, nimeni nu trebuie s& cread’ c4, prin ceea ce face, produce un prejudiciu fizic extrem cuiva, doar in virtutea supunerii fat% de o autoritate in discutiile asupra eticii din cadrul cercetirii in psihologia sociaki, expe- rienta lui Milgram se opune experientei la fel de notorii a lui Asch (1952), privind conformismul si independenta. in studiul lui Asch, participantii se vedeau pusi in situatia de a li se cere si estimeze lungimea a trei linii proiectate pe un ecran, apoi si-l anunte pe experimentator care dintre ele era egal cu 0 a patra linie de referinta. in toate variatiile experimentale, Asch folosea com- plici ~ intre doi si opt, chiar mai multi -, care, chiar inainte ca participancul sé-si spuni piirerea, si-o exprimau pe rand pe a lor. Dup& un scenariu prestabilit, majoritatea complicilor desemnau o linie false ca fiind egal’ cu linia de referingi. Global, aproximativ o treime dintre participangi exprimau judeciti in acord cu judecdtile false ale acestei majorititi, iar acest lucru se intimpla in cel putin jumatate dintre evaluari. Asch a reusit, discutind dup’ experiment cu acesti subiecti conformisti, si discearn dows subgrupe de participanti: 1. cei care credeau c& au dreptate in timp ce majoritatea gresea, dar care totusi se conformau ; si 2. cei care credeau c& judecata lor conforma era cea buna. Revelarea inseltoriei in sesiunea de debriefing a avut, probabil, efecte negative pentru o parte dintre participantii naivi din ambele subgrupe. Un comportament evident conformist, chiar atunci cAnd, cu ajutorul organelor perceptive, este cunoscut raspunsul corect si cAnd se stie c nu exist nici un isc dovedit de a raméne fidel propriilor perceptii, poate s& vi construiasca imaginea unui poltron lipsit de onestitate intelectual. Conformndu-ne ~ toc- mai pentru ca noi credem ca judecata majoritatii este justi ~, Ia un nivel mai profund, risctim si ne indoim de propria perceptie a realitit Daca cele doua experiente foloseau ingeliitoria pentru a-i obliga pe parti- cipanti si actioneze altfel decat ar fi facut in conditii normale, putem sustine c& ingeltoria din cadrul experientei lui Milgram avea mai multe consecinte din punct de vedere etic decat cea din experienta lui Asch, din cauza riscului unui grav prejudiciu fizic adus in total cunostinti de cauzi de citre parti- cipanti, pe baza unei supuneri josnice in fata unei autoritéti. Dar ambele studii sunt niste modele pentru analiza etici a experientelor. Concluzii Prezentul capitol a fost conceput pentru a aduce fa cunostinfa studentilor din stiinfele socioumane 0 metoda de cercetare relativ neglijat’ in ultimii ani. in acest scop, am inclus descrierea caracteristicilor definitorii ale experientelorEXPERIENTE DE PSIHOLOGIE SOCIALA iN MEDIU NATURAL 137 de teren si am trecut in revist& chestiunea controalelor, precum si validarea si generalizarea rezultatelor. O atengie deosebitd s-a acordat eticii experimentirii. Cititorul va nota c& am ilustrat punctele discutate prin cercetiri efectuate acum 50-60 de ani. Aceast& alegere reflect lipsa de interes pentru experientele de teren in psihologia social modern’, dar subliniaza beneficiile pe care le putem trage in urma contactului cu publicatiile bogate in descoperiri si cu intuitii teoretice. Lucru remarcabil, experientele de teren ne-au adus, direct sau prin intermediul cercetirilor ulterioare pe care le-au inspirat, injelegerea elementara a conflictelor intergrupuri, a evolutiei obisnuintelor culturale prin discutia si decizia colectiva, a raportului dintre coeziunea grupului si forma- rea unor norme, a reactiei la diferite stiluri de leadership, a efectului astept rilor profesorale privind dezvoltarea intelectual a elevilor - ca si citim doar cAteva exemple. Desi experiengele in mediu natural nu au precizia si controlul experientelor de laborator, aceste lacune pot fi reduse la minimum de catre cvasiexperiente, capabile si testeze niste ipoteze si si produc date pertinente. Am aritat ci experientele de teren au avantaje specifice fat de protocoalele de laborator. Ele incep si se termina cu niste fenomene sociale in context natural ; dimpo- triva, teoriile confirmate de experientele de laborator trebuie, la un moment dat, sa fie ,proiectate” intotdeauna in lumea real&. Apoi, naturaletea instisi a experientei reduce la minimum efectele de distorsiune induse de constien- tizarea pe care o realizeaz participantii in experientele de laborator. Aceste avantaje nu implica ideea c& trebuie respinsi metoda de laborator ; terenul si Jaboratorul trebuie sd lucreze in tandem pentru a dezvolta o teorie psihosociala cu valoare de generalitate si o validitate ecologic maximal’. Referinte bibliografice Allport, F., 1924, Social psychology, Houghton-Miffiin, Boston, Ancona, L. ; Pareyson, R., 1968, ,Contributo allo studio della aggressione : Ia dinamica della obbe-dienza distintiva”, Arckivio di Psicologia Neurologia e Psichiatria, 29, pp. 340-372 Andreeva, G., 1984, ,Cognitive processes in developing groups”, in L.H. Strickland (ed.), Directions in Soviet social psychology, Springer, New York. Asch, S., 1952, Social psychology, Prentice-Hall, New York. Back, K., 1972, Beyond words: The story of sensitivity training and the encounter ‘movement, Russell Sage, New York. Ball, S. ; Bogatz, G.A., 1970, The first year of Sesame Street : An evaluation, Educational ‘Testing Service, Princeton.138 MARI PRACTICI METODOLOGICE Blake, BF. ; Heslin R., 1971, ,Evaluation apprehension and subject bias in experiments”, Journal of Experimental Research in Personality, 5, pp. 57-63 Brickman, P.; Coates, D.; Janoff-Bulman, R., 1978, Lottery winners and accident victims: Is happiness relative ?”, Journal of Personality and Social Psychology, 36, 8, pp. 917-927 Campbell, D., 1969, ,Reforms as experiments”, American Psychologist, 24, pp. 401-429. Cialdini, R., 1990, ,,A focus theory of normative conduct : Recycling the concept of norms to reduce littering in public places”, Journal of Personality and Social Psychology, 6, pp. 1015-1024 Cogan, J.F., 1978, Negative income taxation and labor supply : New evidence from the ‘New Jersey ~ Pennsylvania experiment, Rand, Santa Monica. Coch, L.; French, J., 1948, ,Overcoming resistance to change”, Human Relations, 4, pp. 512-532. Cook, T.; Campbell, D., 1979, Quasi-experimentation : Design and analysis issues for field settings, Rand McNally, Chicago. Deconchy, J.-P., 1981, Laboratory experimentation and social field experimentation : An ambiguous distinction”, European Journal of Social Psychology, 11, 4, pp. 323-347, Diab, L., 1970, ,.A study of intragroup and intergroup relations among experimentally produced small groups”, Genetic Psychology Monographs, 82, pp. 49-82. Dolinsky, D. ; Nawrat, R., 1998, ,.Fear-then-relief procedure for producing compliance : Beware when the danger is over”, Journal of Experimental Social Psychology, 34, pp. 27-50. Feldman, R., 1968, ,Response to compatriot and foreigner who seck assistance”, Journal of Personality and Social Psychology, 10, pp. 202-214. Festinger, L., 1957, A theory of cognitive dissonance, Row, Peterson & Company, Evanston, Festinger, L. ; Schachter, $.; Back, K., 1950, Social pressures in informal groups : A study of human factors in housing, Harper, New York. Gelfand, D.; Hartmann, D,; Walder, P. ; Page, B., 1973, ,Who reports shoplifiers? A field experimental study”, Journal of Personality and Social Psychology, 2, pp. 276-285 Kilham, W. ; Mann, L., 1974, ,Level of destructive obedience as a function of transmitter and executant roles in the Milgram obedience paradigm", Journal of Personality and Social Psychology, 29, pp. 696-702. Knox, R.E.; Inkster, J.A., 1968, ,Postdecision dissonance at post time”, Journal of Personality and Social Psychology, 8, pp. 319-323. Latané, B. ; Darley, J., 1968, ,Group inhibition of bystander intervention in emergencies”, Journal of Personality and Social Psychology, 10, pp. 215-221 Lewin, K., 1946, Action research and minority problems”, Journal of Social Issues, 2, 4, pp. 34-46. Lewin, K., 1947, ,Group decision and social change”, in T.M. Newcomb, E.L Hartley (ed.), Readings in social psychology, Holt, New York, pp. 330-344. Lewin, K.; Lippitt R.; White R., 1939, Patterns of aggressive behavior in experi- ‘mentally created social climates”, Journal of Social Psychology, 10, pp. 271-299. Leyens, J.P. ; Camino, L. ; Parke, R.D. ; Berkowitz, L., 1975, ,Effects of movie violence on aggression in a field setting as a function of group dominance and cohesion”, Journal of Personality and Social Psychology, 32, 2, pp. 346-360.EXPERIENTE DE PSIHOLOGIE SOCIALA IN MEDIU NATURAL 139 Mayer, A., 1903, Uber Einzel und Gesamtleistung des Schulkinder”, Archives gesamt Psychologie, pp. 276-416 Mazur-Hart, R.; Berman, T., 1977, Changing from fault to no-fault divorce. An inter- rupted time series analysis”, Journal of Applied Social Psychology, 4, pp. 300-312. McDougall, W., 1908, An introduction to social psychology, Methuen, Londra. Meade, R.D., 1967, An experimental study of leadership in India”, Journal of Social Psychology, 72, pp. 35-43 Meeus, W.H. ; Raaijmakers Q.A., 1986, Administrative obedience : Carrying out orders to use psychological-administrative violence” , European Journal of Social Psychology, 16, pp. 311-324. Milgram, S., 1974, Obedience to authority : An experimental view, Harper & Row, New York. Orano, P., 1902, Psicologia sociale, Laterza, Bari. Ome, M.T., 1972, ,On the social psychology of the psychological experiment : With a particular reference to demand characteristics and their implication”, American Psy- chologist, 17, pp. 776-783. Prasad, J., 1950, ,A comparative study of rum ours and reports in earthquakes”, British Journal of Psychology, 41, pp. 129-144. Roethlisberger, F.; Dickson W., 1939, Management and the worker, Harvard University Press, Cambridge Rosenthal, R.; Jacobson, L., 1968, Pygmalion in the classroom, Holt, Rinehart & Winston, New York. Ross, E., 1908, Social psychology, MacMillan, New York. Rozin, P., 2001, ,Social psychology and science: Some lessons from Solomon Asch”, Personality and Social Psychology Review, 5, 1, pp. 2-14 Sales, B.; Folkman, S., 2000, Ethics in research with human participants, APA Books, Washington. Sears, R.R. ; Sears, P.S., 1940, ,Minor studies of aggression : V. Strength of frustration- -reaction as a function of strength of drive”, The Journal of Psychology, 9, pp. 297-300. Sherif, M.; Sherif, C., 1969, Social psychology, editie revizuti, Harper, New York Sinha, D., 1952, ,Behavior in a catastrophic situation: A psychological study of reports and rumours”, British Journal of Psychology, 43, pp. 200-209. Star, S.A.; Hughes H.M., 1950, Report on an educational campaign: The Cincinnati Plan for the United Nations”, American Journal of Sociology, 55, pp. 389-400. Tarde, G., 1898, Etudes de psychologie sociale, Girard & Britre, Paris. ‘Triplett, N., 1898, , The dynamogenic factors in pacemaking and competition”, American Journal of Psychology, 9, pp. 507-533 ‘Tyerman, A.; Spencer, D., 1983, A critical test of the Sherifs’ Robber’s Cave expe- iments”, Small Group Behavior, 14, pp. 515-531.