Romania si razboaiele

balcanice
Primul razboi mondial a avut ca preludiu doua razboaie regionale, purtate ntre anii 1912 - 1913, n sudestul Europei, denumite razboaiele balcanice. n primul razboi, Liga Balcanica, formata din Bulgaria,
Muntenegru, Serbia si Grecia, a luptat mpotriva Imperiului otoman. Dupa ce acesta a fost nfrnt, ntre
Bulgaria, pe de-o parte, si Grecia, Muntenegru si Serbia a izbucnit un nou conflict pentru mpartirea teritoriilor
din Macedonia, Albania si Tracia, cucerite de la otomani. Romnia a intrat n razboi mpotriva Bulgariei n
1913, la capatul caruia a obtinut Cadrilaterul.
Razboaiele balcanice au avut loc pe fondul acumularii tensiunilor pe plan european si pe plan regional.
ntre cele doua blocuri militare opuse, Antanta (format din Franta, Anglia si Rusia) si Puterile Centrale (format
din Germania si Austro-Ungaria), nervozitatile cresteau. Dupa 1907, acestea snt din ce n ce mai vizibile si
mai active. Evolutiile specifice din sud-estul Europei urmau acelasi curs. Aici avem de-a face cu manifestarea
din ce n ce mai violenta a nationalismelor, mostenire a secolului al 19-lea. Pentru cteva sute de ani,
stapnirea otomana unificase sud-estul european.
Criza orientala, care aparuse la jumatatea secolului al 19-lea, se adncise. Iar nlocuirea autoritatii otomane
cu cea a statelor nationale marise apetitul ideii nationale catre constructia politica si culturala a noilor state.
Proiectele nationale ale natiunilor din centrul si sudul Europei nu se pot realiza dect unul mpotriva celuilalt.
La nceputul secolului 20 aceste nationalisme au fost folosite de marile puteri pentru a testa rapiditatea si
felul reactiei la nivel european.
mpreuna cu istoricul Alin Ciupala, profesor de istoria romnilor la Universitatea Bucuresti, vom examina
cteva aspecte ale prezentei Romniei n cel de-al doilea razboi balcanic din 1913. Pentru nceput, l-am
ntrebat pe interlocutorul nostru care era locul Romniei n geopolitica regionala a Balcanilor la nceputul
anilor 1910 si de ce nu s-a angajat, de la nceput, n acest conflict:
Romnia nu a intrat de la nceput n razboi pentru ca nu i s-a permis de catre marile puteri. Statele
balcanice vor pune n aplicare nu doar propriile interese legate de proiectul national n forma sa maxima, dar
se vor lasa ghidate si de simpatiile sau antipatiile politice la nivel european. Romnia a avut aceasta ambitie
de a juca un rol n Balcani, de a se situa pe pozitii prepotente fata de vecinii sai. ntr-o oarecare masura,
Romnia era ndreptatita sa pretinda pozitia de arbitru al Balcanilor. Din punct de vedere economic, Romnia
era cea mai dezvoltata tara din regiune, era cea mai urbanizata, avea o economie, cu limitele ei, functionala,
dispunea de cale ferata. Avea anumite atuuri fata de vecini. Pe de alta parte, Romnia nu era pregatita sa
faca fata acestui rol pe care si-l asuma. Si aceasta se va vedea la scurta vreme dupa ce Romnia va intra n
razboi. Desi nu a purtat operatiuni militare propriu-zise, armata romna a pierdut cteva mii de soldati din
cauza unei epidemii de holera, care a scos n evidenta toate tarele organizarii militare, tare care se vor
vedea, din pacate, si n anul 1916, cnd Romnia va intra n primul razboi mondial.
Armata romna a trecut Dunarea pe 10 iulie 1913 amenintnd Sofia, capitala Bulgariei. n acelasi timp,
Imperiul otoman ameninta la granita bulgara dinspre sud-est. Cu toate ca armata bulgara iesise nvingatoare
n luptele mpotriva armatelor greaca si srba din Macedonia, guvernul bulgar a cerut pacea semnata la
Bucuresti pe 10 august 1913. n urma acelei paci, Romnia a anexat Cadrilaterul, teritorul din sudul Dobrogei
si nord-estul Bulgariei, ocupat nca din 10 iulie. Alin Ciupala:
Romnia a facut o greseala acceptnd propunerea marilor puteri de a anexa o parte din sudul Dobrogei,
Cadrilaterul, deoarece ea se va conecta n mod direct la toate problemele balcanice. Bulgarii nu au uitat
ofensa si nu vor ntrzia sa-si ia revansa n 1916. Aceasta participare a Romniei la cel de-al doilea razboi
balcanic a fost, n buna masura, o aventura. n 1913, clasa politica romneasca, regele Carol I, Titu
Maiorescu, ministrul de externe, au ncercat sa arate Europei, vecinilor din Balcani, care este puterea
Romniei. A fost un moment de mndrie nationala prost nteleasa, a fost ntr-un fel ambitia unui popor mic de
a arata Europei ca era altceva dect n realitate.
Departe de a rezolva conflictele, pacea de la Bucuresti nu a reusit sa lichideze animozitatile dintre natiunile

din regiune, iar primul razboi mondial nu a fost dect ocazia pentru luarea revansei. Nici urmarile primului
razboi mondial nu au satisfacut pretentiile politice ale natiunilor balcanice si, privind n urma, nici urmarile
celui de-al doilea razboi mondial. Dupa o suta de ani de ura, se pare ca Europa de Sud-Est a gasit, n sfrsit,
calea catre mpacare. (Steliu Lambru)