Carte Neagu PDF

LINIARA,
GEOMETRIE
ALGEBRA
S
ANALITICA
I DIFEREN
TIALA
Culegere de probleme
Emil STOICA si Mircea NEAGU
Cuprins
1 Spatii vectoriale. Spatii euclidiene
1.1 Elemente teoretice fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1
1
6
17
2 Spatii afine. Vectori liberi

23
2.1 Elemente teoretice fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . 23
2.2 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
2.3 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
3 Geometrie analitic
a n spatiu
43
4 Transform
ari liniare
63
5 Forme biliniare. Forme p
atratice
97
6 Conice
121
3
CUPRINS
7 Cuadrice
147
8 Gener
ari de suprafete
179
9 Curbe plane
193
10 Curbe n spatiu
215
11 Suprafete
241
Capitolul 1
Spatii vectoriale. Spatii

euclidiene
1.1
Elemente teoretice fundamentale
Definitia 1.1.1 Se numeste spa

tiu vectorial o multime nevida V pe care
avem definite doua legi de compozitie, una interna notata
+ : V V V, (x, y) x + y
si cealalta externa notata
: K V V, (, x) x,
unde K cmp (corp comutativ), pentru care avem ndeplinite proprietatile:
1. (V, +) este un grup abelian
(x + y) = x + y, , K, x, y V
( + ) x = x + y, , K, x V
2.
(x) = () x, , K, x V
1 x = x, x V.
Elementele multimii V se numesc vectori, elementele cmpului K vor

fi numite scalari, iar legea de compozitie extern
a va fi numit
a nmultirea cu
scalari. Pentru K = R sau C vom spune c
a V este un spatiu vectorial real,
respectiv spatiu vectorial complex.
1
CAPITOLUL 1. SPATII
VECTORIALE. SPATII
EUCLIDIENE
Definitia 1.1.2 O submultime nevida U V se numeste subspa

tiu vectorial al K-spatiului vectorial V daca
1. x, y U x + y U
2. K, x U x U.
Teorema 1.1.1 O submultime U V este un subspatiu vectorial daca si
numai daca
x, y U, , K x + y U.
Propozitia 1.1.2 Daca V1 si V2 sunt doua subspatii vectoriale n K-spatiul
vectorial V , atunci submultimile:
V1 V2 si V1 + V2 = {v V | v = v1 + v2 , v1 V1 , v2 V2 }
sunt subspatii vectoriale.
Propozitia 1.1.3 Daca V1 V2 = {0}, atunci descompunerea v = v1 + v2
este unica iar suma V1 + V2 va fi numita suma direct
a si va fi notata cu
V1 V2 . n plus, daca V1 V2 = V, atunci V1 si V2 se numesc subspa
tii
suplementare.
Fie B = {e1 , e2 , ..., en } o submultime de vectori a unui spatiu vectorial
V peste cmpul K. Multimea
L(B) = {1 e1 + 2 e2 + ... + n en | i K, i = 1, n}
se numeste acoperirea liniara a multimii B sau spatiul vectorial generat
de submultimea B. Este de notat faptul c
a L(B) reprezint
a un subspatiu
vectorial al lui V .
Definitia 1.1.3 Multimea B se numeste sistem de generatori pentru
spatiul vectorial V daca L(B) = V.
Astfel, multimea de vectori B este un sistem de generatori pentru spatiul
vectorial V dac
a
v V, 1 , 2 , ..., n K astfel nct v = 1 e1 + 2 e2 + ... + n en .
Definitia 1.1.4 Multimea B se numeste liniar independenta daca egalitatea
1 e1 + 2 e2 + ... + n en = 0V
are loc numai pentru 1 = 2 = ... = n = 0. n caz contrar, spunem ca B
este un sistem de vectori liniar dependent.
1.1. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE
Definitia 1.1.5 Se numeste baza a spatiului vectorial V , un sistem de vectori B care satosface conditiile:
1. B este liniar independenta;
2. B este un sistem de generatori pentru spatiul vectorial V.
Deoarece se poate demonstra c
a num
arul de elemente al oric
arei baze
B a unui acelasi spatiu vectorial V este acelasi, se noteaz
a cu dimK V = n
num
arul elementelor dintr-o baz
a oarecare. Acest num
ar se numeste dimensiunea peste K a spatiului vectorial V.
Teorema 1.1.4 (Grassmann) Daca W1 si W2 sunt doua subspatii vectoriale ale unui spatiu vectorial V , atunci este adevarata egalitatea
dimK (W1 + W2 ) = dimK W1 + dimK W2 dimK W1 W2 .
n particular, avem: dimK W1 W2 = dimK W1 + dimK W2 .
Dac
a B = {e1 , e2 , ..., en } este o baz
a a unui spatiu vectorial V , atunci
v V, ! x1 , x2 , ..., xn K astfel nct v = x1 e1 + x2 e2 + ... + xn en .
Definitia 1.1.6 Matricea (x1 , x2 , ..., xn ) M1,n (K) reprezinta coordonatele vectorului v n baza B.
Fie B = {e1 , e2 , ..., en } o alt
a baz
a n V . Atunci, avem descompunerile
unice
n

ei =
cij ej , i = 1, n.
j=1
not
Definitia 1.1.7 Matricea MBB = C = (cji )i,j=1,n Mn (K) (n care sunt

puse pe coloane coordonatele vectorilor ei n baza B) se numeste matricea
de trecere de la baza B la baza B .
Fie v V un vector arbitrar si fie

x1
x1
x2
x2
X =
si X =

xn
xn
coordonatele vectorului v n bazele B si B .
CAPITOLUL 1. SPATII
VECTORIALE. SPATII
EUCLIDIENE
Propozitia 1.1.5 Legatura ntre X si X este data de relatia matriceala

X = C X .
Propozitia 1.1.6 Fie B = {e1 , e2 , ...en } o baza n spatiul vectorial V , si fie
sistemul de vectori
S = {v1 , v2 , ..., vp } V,
vi =
n

cij ej ,
i = 1, p.
i=1
Atunci, numarul maxim de vectori liniar independenti ai sistemului S este

dat de rangul matricii C.
Observatia 1.1.7 n Rn , rangul matricii coordonatelor unui sistem de vectori exprima numarul maxim al vectorilor liniar independenti.
Observatia 1.1.8 n R3 , trei vectori sunt liniar independenti daca si numai
daca determinantul matricii determinate de cei trei vectori este nenul.
S
a consider
am acum V ca fiind un spatiu vectorial real.
Definitia 1.1.8 O aplicatie , : V V R, avnd proprietatile:
(i) x, y = y, x , x, y V ;
(ii) x, y = x, y , K, x, y V ;
(iii) x + x , y = x, y + x , y , x, x , y V ;
(iv) x, x 0, x V, cu egalitate daca si numai daca x = 0,
se numeste produs scalar pe spatiul vectorial real V.
O pereche (V, , ), reprezentnd un spatiu vectorial real nzestrat cu un
produs scalar, se numeste spatiu vectorial euclidian.
Teorema 1.1.9 ntr-un spatiu vectorial euclidian (V, , ) are loc inegalitatea Cauchy-Schwarz
x, y2 x, x y, y ,
egalitatea avnd loc daca si numai daca vectorii x si y sunt liniar independenti.
Notiunea de spatiu euclidian este extrem de important

a n algebra
liniar
a, deoarece permite introducerea notiunilor de lungime (norma ) a unui
vector

||x|| = x, x,
distanta
d(x, y) = x y
si unghi [0, ] format de doi vectori x si y:

cos =
x, y
.
||x|| ||y||
Evident, din definitia unghiului dintre doi vectori, rezult

a c
a ntr-un
spatiu euclidian doi vectori nenuli x si y sunt perpendiculari (ortogonali)
x y dac
a si numai dac
a x, y = 0.
Definitia 1.1.9 Sa consideram (V, , ) un spatiu euclidian de dimensiune
dimK V = n si fie B = {e1 , e2 , ..., en } o baza a lui V . Baza B se numeste
baz
a ortonormat
a a lui V daca sunt ndeplinite conditiile
ei , ej = 0,
i = j = 1, n
si
||ei || = 1,
i = 1, n.
Sintetiznd, vectorii unei baze ortonormate sunt unitari si ortogonali doi

cte doi. Am dori s
a mention
am c
a bazele ortonormate sunt cele mai convenabile pentru descrierea propriet
atilor algebrice si geometrice ale spatiilor
euclidiene.
Teorema 1.1.10 (de existent
a a bazelor ortonormate) Fie
un spatiu vectorial euclidian n-dimensional. Daca
(V, , )
B = {v1 , v2 , ..., vn }
este o baza oarecare a lui V , atunci exista o baza ortonormata
B = {e1 , e2 , ..., en }
a spatiului euclidian V , ob
tinuta din baza B.
Constructia bazei ortonormate B din baza oarecare B este dat
a de
CAPITOLUL 1. SPATII
VECTORIALE. SPATII
EUCLIDIENE
Procedeul de ortonormalizare Gramm-Schmidt
(1) Construim vectorii ortogonali
f1 = v1 ,
v2 , f1
f1 ,
||f1 ||2
f2 = v2
v3 , f1
v3 , f2
f1
f2 ,
2
||f1 ||
||f2 ||2
f3 = v3
fi = vi
vi , f1
vi , f2
vi , fi1
f1
f2 ...
fi1 ,
2
2
||f1 ||
||f2 ||
||fi1 ||2
fn = vn
vn , f1
vn , f2
vn , fn1
f1
f2 ...
fn1 .
2
2
||f1 ||
||f2 ||
||fn1 ||2
(2) Vectorii din baza ortonormat

a B = {e1 , e2 , ..., en } sunt
1
ei =
fi , i = 1, n.
||fi ||
Fie (V, , ) un spatiu euclidian si fie W un subspatiu vectorial al lui V.
Definitia 1.1.10 Multimea
W = {v V | v w, w W }
este un subspatiu vectorial al lui V si se numeste complementul ortogonal

al lui W.
Observatia 1.1.11 ntotdeauna avem descompunerea V = W W .
1.2
Probleme rezolvate
Problema 1.2.1 Fie (V, +, ) un spatiu vectorial real.

Pe produsul
cartezian V C = V V definim operatiile de adunare a vectorilor si de nmultire a lor cu scalari complecsi:
(x1 , y1 ) + (x2 , y2 ) = (x1 + x2 , y1 + y2 ) ,
( + i) (x, y) = (x y, y + x),
, R, i2 = 1.
1.2. PROBLEME REZOLVATE
Sa se arate ca, n raport cu aceste operatii V C este spatiu vectorial complex

(acest spatiu poarta numele de complexificatul lui V ).
Rezolvare. Se stie c
a produsul cartezian (V V, +) este un grup
abelian cu elementul neutru (0V , 0V ), opusul unui vector (x, y) fiind vectorul (x, y). Fie z1 = 1 + i 1 , z2 = 2 + i 2 doi scalari complecsi. n
acest context, avem
(z1 + z2 ) (x, y) = ((1 + 2 ) + i ( 1 + 2 )) (x, y)
= ((1 + 2 ) x ( 1 + 2 ) y, (1 + 2 ) y + ( 1 + 2 ) x)
= (1 x 1 y, 1 y + 1 x) + (2 x 2 y, 2 y + 2 x)
= z1 (x, y) + z2 (x, y) .
Fie acum z = + i C si (x1 , y1 ) , (x2 , y2 ) V V. Atunci
z ((x1 , y1 ) + (x2 , y2 )) = ( + i) (x1 + x2 , y1 + y2 )
= ( (x1 + x2 ) (y1 + y2 ) , (y1 + y2 ) + (x1 + x2 ))
= (x2 y2 , y2 + x2 ) + (x2 y2 , y2 + x2 )
= z (x1 , y1 ) + z (x2 , y2 ) .
n mod asem
an
ator, se arat
a c
a (z1 z2 ) (x, y) = z1 (z2 (x, y)) si
(1 + 0i) (x, y) = (x, y) . n concluzie, multimea V C este un spatiu vectorial complex.
Problema 1.2.2 Fie F[a,b] multimea tuturor functiilor reale definite pe intervalul [a, b] R.
a) Sa se arate ca operatiile:
(f + g) (x) = f (x) + g (x) , x [a, b]
(f) (x) = f (x) ,
R, x [a, b]
definesc o structura de R-spatiu vectorial pe multimea F[a,b] .

b) Daca intervalul [a, b] R este simetric fata de origine, sa se arate ca

F+ = f F[a,b] | f (x) = f (x) F[a,b] (functiile pare),

F = f F[a,b] | f (x) = f (x) F[a,b] (functiile impare)
CAPITOLUL 1. SPATII
VECTORIALE. SPATII
EUCLIDIENE
sunt subspatii vectoriale si, mai mult, avem

egalitatea F[a,b] = F+ F .

Rezolvare. a) Se cunoaste c
a F[a,b] , + este un grup abelian cu elementul neutru O (unde O : [a, b] R este functia identic nul
a). n plus, avem
adev
arate relatiile:
(( + ) f) (x) = ( + ) f (x) = f (x) + f (x) = (f ) (x) + (f) (x) ,
( (f + g)) (x) = (f + g) (x) = (f ) (x) + (g) (x) ,
De asemenea, avem
x [a, b].
(() f) (x) = () f (x) = (f (x)) = ( (f )) (x) , x [a, b],

adic
a () f = (f ). Mai mult, 1 f = f, f F[a,b] . n concluzie,
multimea F[a,b] este un R-spatiu vectorial.
b) Este usor de demonstrat c
a, n cazul n care intervalul [a, b] R este
simetric fata de origine, suma a dou
a functii pare/impare este tot o functie
par
a/impar
a si, mai mult, c
a nmultirea cu un scalar real a unei functii
pare/impare este, la rndul ei, tot o functie par
a/impar
a. Prin urmare,
conform criteriului de subspatiu, rezult
a c
a F+ si F sunt subspatii n F[a,b] .
Mai r
amne de demonstrat c
a F[a,b] = F+ F . Pentru aceasta este suficient
de demonstrat c
a F+ F = {O} si F+ +F = F[a,b] . Cu alte cuvinte, trebuie
demonstrat c
a orice element f F[a,b] se poate scrie unic sub forma
f = f+ + f ,
unde f+ F+ , f F . n aceast
a directie, s
a consider
am f F[a,b] o
functie arbitrar
a si s
a construim functiile
1
[f (x) + f (x)] ,
2
1
f (x) = [f (x) f (x)] .
2
Se verific
a usor c
a f+ F+ , f F si, mai mult, c
a este adev
arat
a relatia
f = f+ + f . Pentru a demonstra unicitatea descompunerii anterioare, s
a
consider
am un element arbitrar f F+ F . Atunci, pentru orice x [a, b],
au loc simultan relatiile: f (x) = f (x) si f (x) = f (x) . Acest lucru
implic
a f (x) = 0, x [a, b], adic
a f = O.
f+ (x) =
Problema 1.2.3 Sa se arate ca submultimile de matrici

S = A Mn (K) | T A = A (matricile simetrice),
A = A Mn (K) | T A = A (matricile antisimetrice)
sunt subspatii vectoriale n Mn (K) si, mai mult, avem Mn (K) = S A.
Rezolvare. Din relatiile T (A + B) = T A + T B si T (A) = T A, cu

ajutorul criteriului de subspatiu, rezult
a c
a S si A sunt subspatii ale lui
a lu
am acum o matrice arbitrar
a A din intersectia S A. Atunci,
Mn (K) .S
din relatiile T A = A si T A = A, rezult
a c
a A = O (matricea nul
a). n
concluzie, intersectia S A este subspatiul nul. Mai mult, pentru o matrice
oarecare B Mn (K), s
a consider
am matricile
1
B+
2
1
B
B =
2
B+ =
TB
TB

,
.
Evident avem B+ S, B A si B = B+ +B . Prin urmare am demonstrat

c
a Mn (K) = S A.
Problema 1.2.4 Sa se stabileasca dependenta sau independenta liniara a
urmatoarelor sisteme de vectori si sa se precizeze daca sunt sisteme de generatori, n spatiile vectoriale respective:
a) S1 = {v1 = (1, 3), v2 = (2, 1)} R2 ;
b) S2 = {v1 = (1, 3, 2), v2 = (2, 1, 0), v3 = (0, 5, 4)} R3 ;

c) S3 = v1 = 1, v2 = cos2 x, v3 = cos 2x C 0 (R).
Rezolvare. a) Fie , R astfel nct v1 + v2 = 0. Rezult

a sistemul
liniar omogen

2 = 0
3 + = 0,
al c
arui determinant este nenul, adic
a sistemul admite numai solutia banal
a.
2
Cu alte cuvinte, sistemul de vectori S1 este liniar independent n R . Pentru
a studia dac
a sistemul de vectori S1 este un sistem de generatori pentru R2 ,
s
a consider
am un vector arbitrar v = (x, y) R2 si s
a studiem dac
a exist
a
, R astfel nct v1 + v2 = v. Rezult
a sistemul liniar neomeogen

2 = x
3 + = y.
Deoarece determinantul sistemului este nenul rezult
a c
a sistemul are solutie
unic
a pentru x, y R. n concluzie, sistemul de vectori S1 este si un sistem
de generatori pentru R2 , adic
a este o baz
a n R2 .
10
CAPITOLUL 1. SPATII
VECTORIALE. SPATII
EUCLIDIENE
b) Determinantul obtinut prin scrierea pe coloan

a a vectorilor v1 , v2 si
v3 este

1 2 0

3
1
5 = 8.

2 0 4
a n
Determinantul fiind nenul, rezult
a c
a sistemul de vectori S2 este o baz
spatiul vectorial R3 .
c) Se stie din trigonometrie c
a cos 2x = 2 cos2 x1. Cu alte cuvinte avem
v3 = 2v2 v1 , adic
a sistemul de vectori S3 este liniar dependent n C 0 (R).
S
a presupunem c
a sistemul de vectori S3 este sistem de generatori pentru
C 0 (R). n aceast
a situatie, orice functie continu
a se scrie ca o combinatie
liniar
a de v1 , v2 si v3 . n particular, pentru functia cos x exist
a , , R.
astfel nct
cos x = + cos2 x + cos 2x, x R.
Lund n egalitatea anterioar
a x = , rezult
a c
a + + = 1. Pentru
x = 0 g
asim ns
a + + = 1. Contradictie! Prin urmare, sistemul de
vectori S3 nu este un sistem de generatori pentru C 0 (R).
Problema 1.2.5 Sa se calculeze coordonatele vectorilor urmatori n bazele
precizate:
a) v = (1, 1, 1), unde
B = {e1 = (2, 2, 1), e2 = (2, 1, 2), e3 = (1, 2, 2)} R3 ;
b) v = X 5 X 4 + X 3 X 2 + X 1, unde
B = {1, 1 + X, 1 + X 2 , 1 + X 4 , 1 + X 5 , 1 X 3 } R5 [X].
Rezolvare. a) Fie (, , ) R3 coordonatele vectorului v n baza B.
Rezult
a egalitatea x = e1 + e2 + e3 din care g
asim sistemul liniar
2 + 2 = 1
2 + 2 = 1
+ 2 + 2 = 1.
n concluzie, deducem c
a = = = 1/3.
b) S
a presupunem c
a (, , , , , ) R6 sunt coordonatele polinomului
v n baza B. Deducem c
a
v = + (1 + X) + (1 + X 2 ) + (1 + X 4 ) + (1 + X 5 ) + (1 X 3 ).
11
Egalnd coeficientii celor dou

a polinoame, g
asim = 2, = = = 1
si = = 1. n concluzie, coordonatele polinomului v n baza B sunt
exprimate de vectorul (0, 1, 1, 1, 1, 1).
Problema 1.2.6 Sa se arate ca vectorii x, y, z R3 , unde x = (1, 1, 1) ,
y = (1, 1, 1) , z = (1, 3, 3), sunt liniar dependenti si sa se gaseasca relatia de
dependenta liniara.
Rezolvare. Deoarece determinantul format prin scrierea pe coloan
aa
vectorilor x, y si z este nul, rezult
a c
a vectorii x, y, z sunt liniar dependenti.
S
a presupunem c
a avem urm
atoarea relatie de dependenta liniar
a vectorial
a:
z = x + y, unde , R. Aceast
a relatie conduce la sistemul liniar

+ = 1
+ = 3,
care admite solutia = 1, = 2. n concluzie, avem z = x + 2y.
Problema 1.2.7 Fie v1 , v2 si v3 trei vectori liniar independenti n spatiul
vetorial real V . Sa se determine R astfel nct vectorii u1 = v1 + v2 ,
u2 = v2 + v3 si u3 = v3 + v1 sa fie liniar independenti (respectiv liniar
dependenti).
Rezolvare. Pentru ca vectorii u1 , u2 si u3 s
a fie liniar independenti
trebuie ca pentru orice scalari 1 , 2 , 3 R care verific
a egalitatea 1 u1 +
2 u2 + 3 u3 = 0V s
a rezulte c
a 1 = 2 = 3 = 0. Dar, din egalitatea
1 u1 + 2 u2 + 3 u3 = 0V
1 (v1 + v2 ) + 2 (v2 + v3 ) + 3 (v3 + v1 ) = 0V
( 1 + 3 ) v1 + ( 2 + 1 ) v2 + ( 3 + 2 ) v3 = 0V ,
precum si din liniara independenta a vectorilor v1 , v2 , v3 , deducem c

a
3 = 0
1 +
1 + 2
= 0
2 + 3 = 0.
Prin urmare, conditia ca vectorii u1 , u2 , u3 s

a fie liniar independenti devine
echivalent
a cu aceea ca determinantul sistemului de mai sus s
a fie nenul.
Acest fapt conduce la conditia = 1. Evident, pentru = 1 vectorii
u1 , u2 si u3 sunt liniar dependenti.
12
CAPITOLUL 1. SPATII
VECTORIALE. SPATII
EUCLIDIENE
Problema 1.2.8 Sa se determine suma si intersectia subspatiilor vectoriale

U, V R3 , unde

U = (x1 , x2 , x3 ) R3 | x1 x2 = 0 ;

V = (x1 , x2 , x3 ) R3 | 2x1 x2 + x3 = 0 .
Rezolvare. Subspatiul intersectie U V este determinat de multimea

solutiilor sistemului

x1 x2
= 0
2x1 x2 + x3 = 0,
care admite solutiile x1 = , x2 = , x3 = , unde a R. Prin urmare,

avem U V = {(, , ) | R} .
Subspatiul sum
a este U + V = {u + v | u U, v V } . Folosind notatiile
arii sumei de subspatii
u = (u1 , u2 , u3 ) si v = (v1 , v2 , v3 ), problema determin
U + V revine la aceea a determin
arii valorilor parametrilor , , R
pentru care sistemul
u1 u2
= 0
2v1 v2 + v3 = 0
=
u1 + v1
u
+
v
=
2
u3 + v3
=
este compatibil. Deoarece sistemul precedent este compatibil pentru ,

si R, rezult
a c
a avem U + V = R3 . Suma subspatiilor nu este direct
a
deoarece U V = {(0, 0, 0)}
Problema 1.2.9 Fie subspatiul vectorial W1 R3 , care este generat de
vectorii w1 = (1, 1, 0) si w2 = (1, 1, 2) . Sa se determine subspatiul suplementar W2 si sa se descompuna vectorul x = (2, 2, 2) pe cele doua subspatii.
Rezolvare. Deoarece sistemul de vectori {w1 , w2 } este liniar independent si W1 = L({w1 , w2 }) rezult
a c
a {w1 , w2 } este o baz
a n W1 ,
adic
a dimR W1 = 2. Fie W2 complementul ortogonal al subspatiului W1 .
Din teorema lui Grassmann deducem c
a dimR W2 = 1. S
a consider
am c
a
w3 = (x, y, z) = (0, 0, 0) este o baz
a n W2 = L({w3 }). Din conditiile de
ortogonalitate w3 w1 si w3 w2 deducem c
a x = y si z = 0. Cu alte cuvinte,
avem
W2 = {(x, x, 0) | x R} = L({w3 = (1, 1, 0)}).
13
Vectorul x = (2, 2, 2) se descompune n R3 = W1 W2 dup

a formula
x = aw1 + bw2 + cw3 ,
a, b, c R.
Prin calcul, g
asim a = b = 1 si c = 2. n concluzie, avem urm
atoarele
proiectii vectoriale: prW1 x = w1 + w2 si prW2 x = 2w3 .
Problema 1.2.10 n spatiul vectorial R3 se considera sistemele de vectori
B = {e1 = (1, 1, 0) , e2 = (1, 0, 1) , e3 = (1, 0, 1)} ,
B = {e1 = (1, 0, 0) , e2 = (1, 1, 0) , e3 = (1, 1, 1)} .
Sa se arate ca B si B sunt baze si sa se detemine matricea de trecere de la

baza B la baza B . Sa se calculeze coordonatele vectorului v R3 n raport
cu cele doua baze stiind ca (2, 1, 1) sunt coordonatele sale exprimate n
baza canonica a spatiului R3 .
Rezolvare. Sistemele de vectori B si B sunt baze n R3 deoarece determinantii formati prin scrierea pe coloan
a a vectorilor din sistemele respective
sunt nenuli. Pentru a determina matricea de trecere de la baza B la baza B ,
a vectorii bazei B . Pentru vectorul
descompunem vectorii ei , i = 1, 3, dup
e1 avem e1 = c11 e1 + c12 e2 + c13 e3 , c11 , c12 ,c13 R. Prin calcul, deducem c
a
c11 + c12 + c13 = 1

c11 = 0
c12 c13 = 0,
adic
a c11 = 0 si c12 = c13 = 1/2. n mod asem
an
ator, deducem c
a
e2 = c21 e1 + c22 e2 + c23 e3 c21 = 1, c22 = c23 = 0,
e3 = c31 e1 + c32 e2 + c33 e3 c31 = 1, c32 = c33 = 1/2.
n concluzie, matricea de trecere de la baza B la baza B este C = (cji )i,j=1,3 ,

adic
a
0 1
1
MB B = C = 1/2 0 1/2 .
1/2 0 1/2
Coordonatele vectorului v n baza B se pot obtine direct, descompunnd

pe v dup
a vectorii bazei B . Cu alte cuvinte, considernd c
a (, , ) R3
sunt coordonatele lui v n baza B , avem
v = (2, 1, 1) = e1 + e2 + e3 .
14
CAPITOLUL 1. SPATII
VECTORIALE. SPATII
EUCLIDIENE
n urma calculelor, g
asim = 1, = 2 si = 1. Analog, descompunnd
vectorul v dup
a vectorii bazei B , g
asim c
a x = (3, 2, 1) sunt coordonatele
vectorului v n baza B .
Observatie. Problema se poate rezolva si utiliznd formula
de1schim
bare de coordonate:
B
=
s
i
B
=
B
implic
a
B
=
B ,

adic
a X =t 1 X .
Problema 1.2.11 Sa se arate ca pe multimea polinoamelor de grad cel mult
n, notata cu Rn [X] operatia definita prin
f, g =
n

ai bi ,
i=0
unde f = a0 + a1 X + ... + an X n si g = b0 + b1 X + ... + bn X n este un produs

scalar. n raport cu acest produs scalar, sa se calculeze lungimea f si
distanta (f, g), unde f = 1 + X + 2X 2 6X 3 si g = 1 X 2X 2 + 6X 3 .
Rezolvare. n mod evident, avem comutativitatea f, g = g, f. Fie
polinoamele arbitrare f1 = a10 +a11 X +...+a1n X n si f2 = a20 +a21 X +...+a2n X n .
Avem
n
n
n

1
2
1
(ai + ai )bi =
ai bi +
a2i bi = f1 , g + f2 , g.
f1 + f2 , g =
i=0
i=0
i=0
Mai mult, pentru R un num

ar real arbitrar, deducem c
a

n
n

f, g =
(ai )bi =
ai bi = f, g.
i=0
i=0
Pozitiv definirea este asigurat

a de faptul c
a
f, f =
n

(ai )2 0, f Rn [X],
i=0
cu egalitate dac
a si numai dac
a ai = 0, i = 1, n, adic
a f = 0. n concluzie,
operatia considerat
a este un produs scalar pe Rn
[X].
Pentru f = 1 + X + 2X 2 6X 3 avem f = f, f = 42. Mai mult,

g
asim (f, g) = f g = 2 41.
Problema 1.2.12 Fie vectorii x = (x1 , x2 , ..., xn ) , y = (y1 , y2 , ..., yn )
Rn . Folosind produsul scalar uzual al spatiului aritmetic Rn , sa se demonstreze urmatoarele inegalitati:

a)
n

xi yi
i=1
b)
n

i=1
2
n

x2i
i=1
(xi + yi )2
15
n
2
yi ;
i=1
n

x2i +
i=1
n

i=1
yi2 .
Rezolvare. a) Se scrie inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwartz

x, y2 x2 y2 de pe spatii euclidiene n cazul particular al produsului
scalar canonic pe Rn . Deducem ceea ce trebuia demonstrat.
b) Se scrie inegalitatea triunghiului x + y x + y de pe spatii
asim
euclidiene n cazul particular al produsului scalar canonic pe Rn . G
rezultatul cerut.
Observatie. Demonstratia inegalit
atii triunghiului este descris
a mai
jos:
x + y2 = x + y, x + y = x2 + y2 + 2 x, y
x2 + y2 + 2 x2 y2 = (x + y)2 .
Problema 1.2.13 Sa se ortonormeze sistemele de vectori:

a) v1 = (1, 2, 2), v2 = (2, 1, 2) , v3 = (5, 3, 5) n raport cu produsul
scalar uzual de pe R3 ;
b) v1 = 1, v2 = X, v3 = X 2 n raport cu produsul scalar de pe spatiul
polinoamelor de grad cel mult doi R2 [X], definit prin
(f, g) =
f(x)g(x)dx,
f, g R2 [X].
Rezolvare. a) Utiliznd procedeul Gramm-Schmidt, construim versorul

1
1 2 2
v1 =
, ,
.
e1 =
v1
3 3 3
n continuare, construim vectorii ortogonali f2 , f3 si i ortonorm
am:

1
2 1 2
f2 = v2 v2 , e1 e1 = (2, 1, 2) e2 =
f2 = , ,
,
f2
3 3 3

14 14 7
f3 = v3 v3 , e1 e1 v3 , e2 e2 = v3 3e1 e2 =
, ,
.
3 3 3
16
CAPITOLUL 1. SPATII
VECTORIALE. SPATII
EUCLIDIENE
Ortonormnd vectorul f3 , g
asim baza ortonormat
a {e1 , e2 , e3 } R3 , unde
1
1
1
f3 =
(14, 14, 7) = (2, 2, 1).
f3
21
3
b) Avem e1 = v1 /||v1 || = 1/ 2. Construim vectorii ortogonali f2 , f3 si

i ortonorm
am:

1 1
1
3
f2 = v2 (v2 , e1 ) e1 = X
xdx = X e2 =
f2 =
X,
2 1
f2
2

1 1 2
2
f3 = v3 (v3 , e1 ) e1 (v3 , e2 ) e2 = X
x dx
2 1
1
9
1
X
x3 dx = X 2 .
4
3
1
e3 =
Ortonormnd vectorul f3 , g
a {e1 , e2 , e3 } R2 [X],
unde

1
45
1
2
e3 =
f3 =
X
.
f3
8
3
Problema 1.2.14 Sa se determine n spatiul aritmetic R3 complementul
ortogonal al subspatiului vectorial al solutiilor sistemului

x1 x2 x3 = 0
x1 + 2x2 x3 = 0
si sa se gaseasca o baza ortonormata n acest complement.
Rezolvare. Subspatiul dat este S = {(, 0, ) | R}. Conditia ca
un vector v = (v1 , v2 , v3 ) R3 s
a fie ortogonal pe subspatiul S este ca
v1 + v3 = 0, R. Cu alte cuvinte, complementul ortogonal al lui S
este
S = {(v1 , v2 , v1 ) | v1 , v2 R}.
O baz
a ortogonal
a n S se obtine lund v1 = 1, v2 = 0 si viceversa. Dup
a
ortonormarea acestor vectori g
a

1
B = e1 = (1, 0, 1), e2 = (0, 1, 0) .

2
1.3. PROBLEME PROPUSE
17
Problema 1.2.15 Sa se determine n R3 complementul ortogonal al subspatiului generat de vectorii v1 = (1, 0, 2) , v2 = (2, 0, 1) . Sa se gaseasca
apoi descompunerea v = w + w1 a vectorului v = (1, 1, 1) R3 pe cele
doua subspatii complementare si sa se verifice relatia v2 = w2 + w1 2
(Teorema lui Pitagora).
Rezolvare. Fie S subspatiul generat de vectorii liniar independenti v1
si v2 . Dac
a z = (, , ) S , unde , , R, atunci vectorul z este
ortogonal si pe vectorul v1 si pe vectorul v2 . Aceste conditii conduc la
sistemul liniar

+ 2 = 0
2 + = 0,
ale c
arui solutii sunt = = 0. Prin urmare, avem S = {(0, , 0) | R}.
Mai mult, este evident c
a w = (1, 0, 1) , w1 = (0, 1, 0). Teorema lui Pitagora
este imediat
a.
1.3
Probleme propuse
Problema 1.3.1 Fie V si W doua K-spatii vectoriale. Sa se arate ca produsul cartezian V W = {(x, y) | x V, y W } este un K-spatiu vectorial
n raport cu operatiile

(x1 , y1 ) + (x2 , y2 ) = (x1 + x2 , y1 + y2 ) ,
(x, y) = (x, y) ,
x1 , x2 V, y1 , y2 W, K.
Problema 1.3.2 Sa se precizeze daca operatiile definite pe multimile indicate determina o structura de spatiu vectorial:

x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 ) ,
a)
x = (0, x2 ) , x, y R2 , x = (x1 , x2 ) , y = (y1 , y2 ) , R;

x + y = (x1 + y2 , x2 + y1 ) ,
b)
x = (x1 , x2 ) , x = (x1 , x2 ) , y = (y1 , y2 ) R2 , R;

x y = 3 x3 + y 3 ,
c)
x = x, x, y R, R;

x + y = (x1 + y1 , x2 + y3 , x3 y2 , ) ,
d)
x = (x3 , x2 , x1 ) , x = (x1 , x2 , x3 ), y = (y1 , y2 , y3 ) R3 , R.
18
CAPITOLUL 1. SPATII
VECTORIALE. SPATII
EUCLIDIENE
R. a) Nu. b) Nu. c) Da. d) Nu.
Problema 1.3.3 Utiliznd criteriul de subspatiu, sa se decida care dintre

submultimile de mai jos formeaza subspatii vectoriale n spatiile vectoriale
indicate:

a) S1 = (x, y) R2 | 2x y = 0 R2 ;

b) S2 = (x, y) R2 | 2x y + 1 = 0 R2 ;

c) S3 = (x, y) R2 | x2 y2 = 0 R2 ;
d) S4 = {X 2 | R} R2 [x];
e) S4 = {f | grad (f) 2} R4 [x];

f) S6 = (x1 , x2 , x3 ) R3 | x1 x2 + 2x3 = 0 R3 ;

g) S7 = (x1 , x2 , x3 ) R3 | x1 + x2 x3 = 0, x1 x2 = 0 R3 ;
h) S8 = {f C 0 ([0, 1]) | f - derivabil
a} C 0 ([0, 1]);
i) S9 = {A M2 (R) | A t A = I2 } M2 (R).
R. a) Da. b) Nu. c) Nu. d) Da. e) Nu. f) Da. g) Da. h) Da. i) Nu.
Problema 1.3.4 Sa se stabileasca dependenta sau independenta liniara a
sistemelor de vectori:
a) S1 = {u1 = (1, 1, 0) , u2 = (1, 0, 2) , u3 = (0, 1, 2)} R3 ;
b) S2 = {v1 = (1, 1, 2) , v2 = (2, 2, 4)} R3 ;
c) S3 = {v1 = X 1, v2 = X 3 } R3 [X];

d) S4 = v1 1, v2 cos 2x, v3 cos 4x, v4 cos4 x C 0 (R);

e) S5 = v1 ex , v2 xex , ..., vn xn1 ex C 0 (R);

1 2
1 1
f) S6 =
,
M2 (R).
0 3
1 1
R. a) Dependenti, u3 = u2 u1 . b) Dependenti, v2 = 2v1 . c) Independenti. d) Dependenti, v3 = 8v4 4v2 3v1 . e) Independenti. f) Independenti.
19
Problema 1.3.5 Sa se determine suma si intersectia subspatiilor generate

de sistemele de vectori
U = {u1 = (1, 1, 0) , u2 = (1, 0, 2) , u3 = (0, 1, 2)} R3 ,
V = {v1 = (1, 1, 2) , v2 = (0, 2, 4)} R3 .
R. U + V = R3 , U V = {(2, , 2) | R}.
Problema 1.3.6 Sa se determine subspatiul suma directa U V R3 ,
unde

U = (x, y, z) R3 | 2x y = 0, 3x z = 0 ,
V = L ({(1, 2, 1) , (2, 4, 2)}) .
R. U V = {(a, b, a + b) | a, b R}.
Problema 1.3.7 Sa se determine cte o baza n subspatiile U + V, respectiv
U V, si sa se verifice teorema lui Grassmann (a dimensiunii) pentru:

U = (x1 , x2 , x3 ) R3 | x1 + x2 2x3 = 0 R3 ,
a)
V = L ({v1 = (1, 1, 1) , v2 = (1, 0, 0) , v3 = (3, 2, 2)}) R3 ;

U = L ({(1, 0, 2, 1) , (0, 1, 1, 0)}) R4 ,
b)
V = L ({(2, 1, 1, 0) , (1, 0, 1, 2) , (0, 2, 1, 0)}) R4 .
R. a) U + V = R3 , U V = {(, , ) | R} = L({(1, 1, 1)}).
b) U + V = R4 , U V = {(4, 17, 9, 4) | R}, adic
a avem
U V = L({(4, 17, 9, 4)}).
Problema 1.3.8 Sa se precizeze care din urmatoarele sisteme de vectori
formeaza baze n spatiile vectoriale date:
a) S1 = {u1 = (1, 2) , u2 = (2, 1)} R2 ;
b) S2 = {u1 = (1, 0, 1) , u2 = (2, 1, 3) , u3 = (1, 1, 0)} R3 ;
c) S3 = {u1 = (1, 0, 1) , u2 = (0, 1, 1) , u3 = (1, 1, 1)} R3 ;

d) S4 = 1, 1 X, (1 X)2 , (1 X)3 R3 [X] ;
e) S5 =

1 0
0 0

1 1
1 1
1 1
,
,
,
M2 (R).
0 0
0 1
1 1
20
CAPITOLUL 1. SPATII
VECTORIALE. SPATII
EUCLIDIENE
R. a) Baz
a. b) Nu e baz
a. c) Baz
a. d) Baz
a. e) Baz
a.
Problema 1.3.9 Sa se calculeze coordonatele vectorilor urmatori n bazele

precizate:
a) v = (7, 14, 1, 2), unde
B = {(1, 2, 1, 2), (2, 3, 0, 1), (1, 2, 1, 4), (1, 3, 1, 0)} R4 ;
b) v = X 5 X 4 + X 3 X 2 X + 1, unde
B = {1 + X 3 , X + X 3 , X 2 + X 3 , X 3 , X 4 + X 3 , X 5 + X 3 } R5 [X].
R. a) x = (0, 2, 1, 2). b) x = (1, 1, 1, 2, 1, 1).
Problema 1.3.10 Sa se determine coordonatele vectorului x R3 n baza
B2 = {g1 = (1, 1, 1), g2 = (3, 2, 1), g3 = (0, 1, 0)} R3 ,
stiind ca n baza
B1 = {f1 = (1, 1, 1), f2 = (1, 1, 0), f3 = (1, 0, 0)} R3
are coordonatele (1, 2, 3).
R. x2 = (3/2, 5/2, 7/2).
Problema 1.3.11 Sa consideram spatiul vectorial real al matricilor
M2 (R), precum si baza canonica din acest spatiu
B=
E1 =
1 0
0 0
, E2 =
0 1
0 0
, E3 =
0 0
1 0
E4 =
0 0
0 1

a) Sa se gaseasca cte o baza B1 , respectiv B2 , n subspatiul matricelor simetrice S2 M2 (R), respectiv matricelor antisimetrice A2 M2 (R)
si sa se determine matricea de trecere de la baza canonica B la baza
B = B1 B2 .

a b
b) Sa se exprime matricea E =
n baza B .
c d
21

1 0
0 1
0 0
R. a) Avem B1 = e1 =
, e2 =
, e3 =
si
0 0
1 0
0 1

0 1
B2 = e4 =
. Matricea de trecere este
1 0
MBB
b) E = a e1 +
1
0
=C=
0
0
0
1
1
0
0 0
0 1
.
0 1
1 0
b+c
bc
e2 + d e3 +
e4 .
2
2
Problema 1.3.12 Folosind procedeul de ortonormalizare Gramm-Schmidt,

sa se ortonormeze urmatoarele sisteme de vectori liniar independenti:
a) v1 = (1, 1, 0) , v2 = (1, 0, 1) , v3 = (0, 0, 1) n R3 ;
b) v1 = (1, 1, 0, 0) , v2 = (1, 0, 1, 0) , v3 = (1, 0, 0, 1) , v4 = (0, 1, 1, 1) n R4 ;
c) v1 = X 2 + X, v2 = X 2 + 1, v3 = 1 n (R2 [X], (, )).
1
1
1
R. a) e1 = (1, 1, 0), e2 = (1, 1, 2), e3 = (1, 1, 1).
2
6
3
1
1
1
b) e1 = (1, 1, 0, 0), e2 = (1, 1, 2, 0), e3 = (1, 1, 1, 3),
2
6
2 3
1
e4 = (1, 1, 1, 1).
2

15
3
3
2
c) e1 =
(X + X), e2 =
(1 X), e3 =
(5X 2 X 2).
4
8
4
Problema 1.3.13 Sa se verifice faptul ca urmatoarele aplicatii reprezinta
produse scalare pe spatiile vectoriale specificate si sa se ortonormeze n raport
cu aceste produse scalare sistemele de functii date:.
2
a) f, g = f (t) g (t) dt, f, g C 0 ([0, 2]),
0

B = v1 1, v2 t 2, v3 t2 3t ;
1
b) f, g = xf (x) g (x) dx, f, g C 0 ([0, 1]),
0
B = {v1 1, v2 ex , v3 ex } .
22
CAPITOLUL 1. SPATII
VECTORIALE. SPATII
EUCLIDIENE

1
3
5
R. a) e1 = , e2 =
(t 1), e3 =
(3t2 6t + 2).
2
8
2
2
1
(ex 2), e3 =
b) e1 = 2, e2 =
f3 , unde
||f3 ||
e2 + 1
f3 =
6
2(e2 1)
x
x
+
e
e
.
e2 7
e2 7
Problema 1.3.14 Sa se gaseasca proiectia vectorului v = (1, 1, 2) R3

pe subspatiul solutiilor sistemului omogen x + y + z = 0.
1
R. Proiectia c
autat
a este vectorul Pr(v) = (5, 1, 4).
3
Problema 1.3.15 Determinati complementele ortogonale ale subspatiilor
generate de urmatoarele sisteme de vectori:
a) v1 = (1, 2, 0) , v2 = (2, 0, 1) n R3 ;
b) v1 = (1, 1, 2, 0) , v2 = (3, 0, 2, 1) , v3 = (4, 1, 0, 1) n R4 .
R. a) W = {(2y, y, 4y) | y R}.

2z t 8z t
b) W =
,
, z, t z, t R .
3
3
Problema 1.3.16 Sa se gaseasca proiectia vectorului v = (14, 3, 6) pe

complementul ortogonal al subspatiului generat de vectorii v1 = (3, 0, 7) si
v2 = (1, 4, 3) din R3 . Sa se calculeze lungimea acestei proiectii.
113
R. Proiectia c
autat
a este vectorul Pr (v) =
(7, 4, 3). Lungimea
74
113
este || Pr (v)|| = .
74
Capitolul 2
Spatii afine. Vectori liberi

2.1
Fie V un spatiu vectorial peste un cmp K si fie M = {A, B, C, ...} o

multime nevid
a de obiecte pe care le vom numi generic puncte.
Definitia 2.1.1 Se numeste spa
tiu afin tripletul A = (M, V, ), unde
: M M V
este o functie care ndeplineste conditiile:
1. Pentru orice A, B, C M avem (A, B) +(B, C) = (A, C) (regula
triunghiului);
2. Pentru orice vector v V si orice A M, exista un unic punct
B M astfel nct (A, B) = v.
Observatia 2.1.1 Elementele unui spatiu afin sunt puncte si vectori.
Spatiul afin A poarta numele de spatiu afin real sau complex dupa cum
spatiul vectorial V este real sau complex. Dimensiunea spatiului afin A
se defineste ca fiind dimensiunea spatiului vectorial V. Daca, n plus, V
are structura de spatiu euclidian, atunci A se numeste spa
tiu punctual
euclidian.
Definitia 2.1.2 Doua perechi de puncte (sau, doua bipuncte) (A, B) si
(C, D) se spune ca sunt echipolente daca
(A, B) = (C, D).
23
24
CAPITOLUL 2. SPATII
AFINE. VECTORI LIBERI
Relatia de echipolenta definit

a mai sus este o relatie de echivalenta pe
multimea M M a bipunctelor, iar multimea factor (M M) / se afl
a
n corespondenta bijectiv
a cu spatiul vectorial V . Din acest motiv, putem
identifica clasa de echivalenta AB a unui bipunct oarecare (A, B) cu vectorul
v = (A, B). Cu alte cuvinte vom scrie
AB = v.
Definitia 2.1.3 Clasele de echipolenta AB se numesc vectori liberi sau,
pe scurt, vectori.
Fie O M un punct fixat numit origine. Atunci, multimea de bipuncte
A = {(O, A) | A M}
se afl
a, de asemenea, n corespondenta bijectiv
a cu spatiul vectorial V (deci,
si cu multimea vectorilor liberi (M M) / ).
Definitia 2.1.4 Elementele multimii A , care sunt reprezentante ale
claselor de echivalenta v, le numim vectori lega
ti n origine (segmente
orientate, vectori de pozi
tie) si le notam cu sageti:
(O, A) = OA v.
Observatia 2.1.2 Pentru fiecare vector liber v V exista si este unic un
vector de pozitie OA astfel nct OA v.

Definitia 2.1.5 Se
numeste
combina
tie
afin
a
A0 , A1 , ...., Ap M un punct P M definit de relatia
punctelor
P = 0 A0 + 1 A1 + ... + p Ap , cu 0 + 1 + ... + p = 1,
unde relatia de mai sus este nteleasa ca relatia vectoriala
OP = 0 OA0 + 1 OA1 + ... + p OAp .
Definitia 2.1.6 Un sistem finit de puncte {A0 , A1 , ...., Ap } se numeste afin
dependent daca exista un punct din sistem care sa fie o combinatie afina
a celorlalte puncte din sistem. n caz contrar, vom spune ca sistemul de
puncte este afin independent.
Teorema 2.1.3 Sistemul de puncte {A0 , A1 , ...., Ap } este afin dependent (independent) daca si numai daca sistemul de vectori
{A0 A1 , A0 A2 , ..., A0 Ap } este liniar dependent (independent).
25
S
a presupunem n cele ce urmeaz
a c
a An este un spatiu afin de dimen
siune n N .
Definitia 2.1.7 O pereche R = {O, B}, unde O M este un punct fixat
iar B = {
e1 , ..., en } este o baza a spatiului vectorial V, se numeste reper
cartezian n spatiul afin An .
Relativ la un reper cartezian fixat R = {O, B}, pentru fiecare punct
P M, vectorul de pozitie OP se scrie n mod unic sub forma
OP = x1 e1 + ... + xn en .
not
Definitia 2.1.8 Scalarii (x1 , x2 , ..., xn ) = (xi ) poarta numele de coordonatele carteziene ale punctului P n reperul R = {O, B}.
Dac
a R = {O, B} si R = {O , B } sunt dou
a repere carteziene n care
un punct P are coordonatele (xi )i=1,n , respectiv (xi )i=1,n , atunci leg
atura
dintre cele dou
a seturi de coordonate este dat
a de relatiile
xi =
n

cij xj + ai0 , i = 1, n,
j=1
unde (ai0 )i=1,n sunt coordonatele punctului O n reperul R = {O, B} si

(cij )i,j=1,n este matricea de trecere de la baza B la baza B .
Observatia 2.1.4 Daca utilizam notatiile matriceale
X=
(xi ), X =
(xi ), C = (cij ), A0 =
(ai0 ),
atunci transformarea de coordonate de mai sus se scrie sub forma matriceala

X = CX + A0 .
Definitia 2.1.9 n particular, o transformare de tipul X = X + A0 se numeste transla
tie, iar una de tipul X = CX se numeste centro-afinitate.
Observatia 2.1.5 Orice transformare de repere carteziene este compunerea
unei translatii cu o centro-afinitate.
Dac
a alegem M = E3 - spatiul punctual al geometriei sintetice elementare, V = V3 - spatiul vectorial real al vectorilor liberi, unde vectorii liberi sunt clase de echipolenta ale segmentelor orientate (clase de
26
CAPITOLUL 2. SPATII
echipolenta = segmente orientate care pot fi suprapuse prin paralelism),

si : E3 E3 V3 - functia care asociaz
a bipunctului (A, B) vectorul
a n
liber AB V3 , obtinem un spatiu afin de dimensiune trei. Baza canonic
spatiul vectorial real al vectorilor liberi V3 este
B = {i, j, k},
unde
i j k i si ||i|| = ||j|| = ||k|| = 1.
n consecinta, orice vector liber v V3 se descompune n mod unic ca

v = xi + yj + zk.
Definitia 2.1.10 Tripletul (E3 , V3 , ) se numeste spa
tiul afin geometric
al vectorilor liberi.
Observatia 2.1.6 n spatiul afin geometric al vectorilor liberi trei puncte
sunt afin dependente daca si numai daca sunt coliniare, iar patru puncte
sunt afin dependente daca si numai daca sunt coplanare.
Definitia 2.1.11 Produsul scalar a doi vectori oarecare a = x1 i + y1 j +
z1 k si b = x2 i + y2 j + z2 k este definit prin
! not
def
a, b = a b = x1 x2 + y1 y2 + z1 z2 .
Definitia 2.1.12 Expresiile analitice ale normei unui vector si respectiv

unghiului a doi vectori sunt date de formulele:

def
||v|| = v, v = x2 + y 2 + z 2 ,
def
cos =
ab
x1 x2 + y1 y2 + z1 z2

= 2
, [0, ].
||a|| ||b||
x1 + y12 + z12 x22 + y22 + z22
Observatia 2.1.7 Vectorii nenuli a si b sunt ortogonali sau perpendiculari, si notam a b, daca si numai daca
= a b = 0 x1 x2 + y1 y2 + z1 z2 = 0.
2
Definitia 2.1.13 Produsul vectorial a doi vectori oarecare a = x1 i +
y1 j + z1 k si b = x2 i + y2 j + z2 k este definit prin

i j k

def
a b = x1 y1 z1 .
x2 y2 z2
27
Observatia 2.1.8 i) Produsul vectorial a b este un vector perpendicular

pe planul determinat de reprezentantii ntr-un punct ai vectorilor a si b.
ii) Doi vectori nenuli a si b sunt coliniari daca si numai daca
ab=0
x1
y1
z1
=
= .
x2
y2
z2
Teorema 2.1.9 i) Daca a si b sunt necoliniari, atunci norma ||ab|| reprezinta aria paralelogramului construit pe reprezentantii ntr-un punct ai
vectorilor a si b.
ii) Urmatoarea formul
a a dublului produs vectorial este adevarata:
a (b c) = (a c)b (a b)c.
Definitia 2.1.14 Produsul mixt a trei vectori oarecare a = x1 i+y1 j+z1 k,
b = x2 i + y2 j + z2 k si c = x3 i + y3 j + z3 k este definit prin

x1 y1 z1

def
(a, b, c) = a (b c) = x2 y2 z2 .
x3 y3 z3
Observatia 2.1.10 Trei vectori a, b si c sunt coplanari daca si numai

daca (a, b, c) = 0.
Teorema 2.1.11 Daca a, b si c sunt necoplanari, atunci modulul |(a, b, c)|
reprezinta volumul paralelipipedului construit pe reprezentantii ntr-un
punct ai vectorilor a, b si c.
2.2
Probleme rezolvate
Problema 2.2.1 Fie A si B doua puncte distincte ale unui spatiu afin real
A si fie punctele C, D A definite prin
C=
A+
B, D =
A+
B,
1
1
1+
1+
unde R \{1}. Sa se arate ca daca

1
1
E = C + D,
2
2
atunci avem EA = 2 EB.
28
CAPITOLUL 2. SPATII
Rezolvare. Relatile din ipotez
a se scriu sub forma

A B = (1 )C
.
A + B = (1 + )D.
Rezolvnd sistemul, g
asim
1
1
A = [(1 )C + (1 + )D], B =
[( 1)C + (1 + )D].
2
2
Pe de alt
a parte, avem ns
a
1
1
1
EA = OA OE = [(1 )OC + (1 + )OD] OC OD = CD

2
2
2
2
si
EB = OB OE =
1
1
1
1
[( 1)OC + (1 + )OD] OC OD =
CD.
2
2
2
2
n concluzie, rezult
a relatia c
autat
a.
m
Problema 2.2.2 Punctul M mparte segmentul AB n raportul k = . Sa
n
se demonstreze ca
n
m
OM =
OA +
OB, O A.
m+n
m+n
Rezolvare. Din relatia
AM =
rezult
a

m
MB n OM OA = m(OB OM),
n
(m + n)OM = nOA + mOB.
mp
artind ultima relatie prin m + n, obtinem egalitatea cerut
a.
Problema 2.2.3 Fie A1 , A2 , ..., An A si 1 , 2 , ..., n R astfel nct
n

i = = 0. Sa se arate ca punctul P este centru de greutate al sistemului
i=1
de puncte {A1 , A2 , ..., An } cu ponderile
i
daca si numai daca
n

i P Ai = 0.
i=1
Sa se scrie relatia pentru centrul de greutate al unui triunghi.
29
Rezolvare. Prin definitie, punctul P este centru de greutate al sistemui

lui de puncte {A1 , A2 , ..., An } cu ponderile
dac
a si numai dac
a
P =
n

i
i=1
Ai .
Relatia anterioar
a este ns
a echivalent
a cu
n
n

i (Ai P ) = 0
i P Ai = 0.
i=1
i=1
n cazul unui triunghi A1 A2 A3 , punctul P este centru de greutate dac

a
si numai dac
a
A1 + A2 + A3
P =
.
3
Prin urmare, ne afl
am n conditiile din ipotez
a, cu
1
1 = 2 = 3 = .
3
Tinnd
cont de cele demonstrate mai sus, conditia necesar

a si suficient
a
ca punctul P s
a fie centrul de greutate al triunghiului A1 A2 A3 este
P A1 + P A2 + P A3 = 0.
Problema 2.2.4 Fie A, B, C trei puncte afin independente. Sa se arate ca

daca punctele P si Q mpart vectorii AB si respectiv AC n acelasi raport,
atunci vectorii P Q si BC sunt coliniari si reciproc (Teorema lui Thales).
Rezolvare. S
a presupunem c
a AP = AB si AQ = AC, unde
= 0. Atunci avem
P Q = AQ AP = (AC AB) = BC.
Rezult
a c
a vectorii P Q si BC sunt liniar dependenti, adic
a coliniari.
Reciproc, s
a presupunem c
a vectorii P Q si BC sunt coliniari,
adic
a exist
a R\{0} astfel nct P Q = BC. Totodat
a s
a consider
am
vectorii
AP = 1 AB, AQ = 2 AC, 1 , 2 R\{0}.
30
CAPITOLUL 2. SPATII
nlocuind pe AQ si AP n relatia
AQ AP = (AC AB),
deducem c
a
( 1 ) AB + (2 ) AC = 0.
n final, deoarece, din ipotez
a, vectorii AB si AC sunt necoliniari (liniar
independenti), obtinem c
a
1 = 2 = 0 1 = 2 = .
Problema 2.2.5 Fie triunghiul ABC si fie M mijlocul lui BC. Atunci
are loc rela
tia vectorial
a a medianei
2AM = AB + AC.
Rezolvare. Fie A simetricul punctului A fata de M. Evident avem
AA = 2AM.
Deoarece n patrulaterul ABA C diagonalele se njum
at
atesc, rezult
a c
a
patrulaterul ABA C este un paralelogram. Prin urmare, din regula paralelogramului, avem
AA = AB + AC,
adic
a ceea ce aveam de demonstrat.
Problema 2.2.6 Fie ABCD un paralelogram si fie O punctul de intersectie
al diagonalelor sale. Fie S un punct arbitrar din spatiu. Atunci avem
4SO = SA + SB + SC + SD.
Rezolvare. Deoarece ABCD este un paralelogram, rezult
a c
a diagonalele se njum
at
atesc, adic
a ||AO|| = ||OC|| si ||BO|| = ||OD||. Aplic
am
acum relatia vectorial
a a medianei n triunghiurile SAC si SBD si g
asim
egalit
atile
2SO = SA + SC,
2SO = SB + SD.
Adunnd aceste relatii rezult
a egalitatea cerut
a.
31
Problema 2.2.7 ntr-un cerc de centru O se considera doua coarde AMB

si CMD perpendiculare ntre ele. Sa se demonstreze ca
MA + MB + MC + MD = 2MO.
Rezolvare. Alegem pe segmentul [CD] punctul D cu proprietatea c
a
||DD || = ||CM||,
iar pe segmentul [AB] punctul B cu proprietatea c
a
||BB || = ||MA||.
Evident, atunci avem
MA + MB = MB
si
MC + MD = MD .
Din constructie, se vede usor c
a avem
AOB BOM ||OB || = ||OM||,
DOD COM ||OD || = ||OM||.
M D este drept, rezult
Deoarece unghiul B
a c
a punctele B , O si D sunt
coliniare si [BO] este median
a n triunghiul B MD . Aplicnd acum relatia
medianei, obtinem
MB + MD = 2M O.
Problema 2.2.8 Punctul H este ortocentrul triunghiului ABC daca si

numai daca au loc egalitatile
HA HB = HB HC = HC HA.
Rezolvare. Evident, vectorul HA este n
altime n triunghiul ABC
dac
a si numai dac
a
HA BC = 0 HA (HC HB) = 0.
Egalit
atile de demonstrat sunt acum imediate.
Problema 2.2.9 Sa se arate ca daca vectorii a = 2m + n si b = m + n sunt
coliniari, atunci vectorii m si n sunt coliniari.
32
CAPITOLUL 2. SPATII
Rezolvare. Vectorii a si b sunt coliniari dac
a si numai dac
a
ab
= 0 (2m + n) (m + n) = 0
2m n + n m = 0 m n = 0.
Problema 2.2.10 Fie vectorii a = m + 2n, b = m 3n, unde

m = 5, n = 3, (m, n) =
.
2
Sa se calculeze:
a) lungimile diagonalelor paralelogramului construit pe a si b;
b) unghiul dintre diagonale;
c) aria paralelogramului determinat de a si b.
Rezolvare. a) Diagonalele paralelogramului construit pe a si b sunt
determinate de vectorii a + b si a b. Prin urmare, avem
#
"
"

"a + b" =
a + b a + b = (2m n) (2m n) =
#
#
2
2
=
4 m 4m n + n = 4 m2 + n2 = 109,
" #
"

"a b" =
a b a b = (5n) (5n) = 5 n = 15.
b) Deoarece avem

a + b a b = (2m n) (5n) = 10m n 5 n2 = 45,
rezult
a c
a unghiul dintre diagonale este

a+b ab
3
" "
" =
cos = "
.
"a + b" "a b"
109
d) Aria paralelogramului este

"
"
Aparalelogram = "a b" = 5n m = 5 n m = 75.
33
Problema 2.2.11 Sa se demonstreze identitatea lui Jacobi:

a (b c) + c (a b) + b (c a) = 0.
Rezolvare. Utiliznd formula dublului produs vectorial, g
asim egalit
atile

a (b c) = a b c (a c) b, c (a b) = (c a) b c b a,

b (c a) = bc a b a c.
Adunnd cele trei relatii, obtinem egalitatea cerut
a.
Problema 2.2.12 Sa se demonstreze relatia

(a b, b c, c a) = (a, b, c)2 .
Daca a b, b c, c a sunt coplanari, atunci ei sunt si coliniari.
Rezolvare. Utiliznd formula dublului produs vectorial obtinem relatia
$
%
$
%
(b c) (c a) = (b c) a c (b c) c a = (a, b, c)c.
Folosind acum si definitia produsului mixt, deducem c

a

$
%
(a b, b c, c a) = a b (b c) (c a) =
$
%
= (a, b, c) a b c = (a, b, c)2 .
Din relatia anterioar

a deducem c
a dac
a a b, b c, c a sunt coplanari,
atunci a, b si c sunt coplanari. Prin urmare, ab, bc, ca sunt si coliniari.
Problema 2.2.13 Sa se dovedeasca identitatea lui Lagrange:
"2
" "2

2 "
a b + "a b" = a2 "b" .
si
Rezolvare. Relatia de demonstrat este imediat

a dac
a tinem cont c
a
" "
a b = a "b" cos
"
"
" "
"a b" = a "b" sin .
34
CAPITOLUL 2. SPATII
Problema 2.2.14 Fie a, b, c trei vectori necoplanari. Aratati ca exista
vectorii a , b , c (numiti reciprocii vectorilor a, b, c) cu proprietatile:

a a = 1, a b = 0, a c = 0;
b a = 0, b b = 1, b c = 0;
c a = 0, c b = 0, c c = 1.
Rezolvare. Din propriet
atile de mai sus, rezult
a c
a vectorul a este
perpendicular att pe b ct si pe c, si deci este coliniar cu produsul vectorial
b c. Prin urmare, exist
a R astfel nct

a = b c .
Acum, din conditia a a = 1, obtinem
=
1
.
(a, b, c)
Analog, g
asim
b =
ca
ab
, c =
.
(a, b, c)
(a, b, c)
Problema 2.2.15 Fie vectorul v = 2i + j + k, unde , R. Sa se

determine si astfel nct v sa fie perpendicular pe vectorii a = i+4j+2k
si b = 3i 3j 2k. Cu si astfel calculati sa se determine unghiul dintre
v si a + b.
Rezolvare. Vectorul v este perpendicular pe vectorii a si b dac
a si numai
dac
a v este coliniar cu produsul vectorial a b. ns
a avem

i
j
k

a b = 1 4
2 = 2i + 4j 9k.
3 3 2

Punnd conditia v = a b , unde R, obtinem = 4, = 9.
Unghiul dintre v si a + b este dat de formula

v a+b
cos =
=0 = v a+b .
2
||v|| ||a + b||
Observatie: Problema se poate rezolva si punnd conditiile
v a = 0, v b = 0.
35
Problema 2.2.16 Sa se determine R astfel nct vectorii

v 1 = i + 2j 3k, v 2 = 2i j + 2k, v3 = i j + k
sa fie coplanari si sa se gaseasca relatia de dependenta liniara.
Rezolvare. Conditia de coplanaritate este

1 2 3

(v 1 , v 2 , v3 ) = 0 2 1 2 = 0 = 3.
1 1
Pentru a g
asi relatia de dependenta liniar
a, se determin
a si din
egalitatea
v3 = v1 + v2 = = 1.
n concluzie, relatia de dependenta liniar
a este v3 = v1 v2 .
Problema 2.2.17 Sa se calculeze aria si naltimea din A pentru triunghiul

ABC determinat de punctele A (0, 1, 0) , B (2, 0, 1) , C (1, 0, 4).
Rezolvare. Punctele A, B si C determin
a vectorii
AB = OB OA = 2i j + k,
AC = OC OA = i j 4k,
BC = OC OB = 3i 5k.
Produsul vectorial al vectorilor AB si AC este

i

j
k

AB AC = 2 1 1 = 5i + 7j 3k.
1 1 4
Prin urmare, aria triunghiului ABC este dat
a de formula

1
83

AABC =
AB AC =
.
2
2
n
altimea din A se determin
a din relatia
SABC
"
"
1
2SABC
" =
= hA "BC " hA = "
"BC "
2
83
.
34
36
CAPITOLUL 2. SPATII
Problema 2.2.18 Sa se calculeze volumul tetraedrului ABCD si naltimea

din A a acestuia, unde A (3, 2, 1) , B (4, 3, 1) , C (5, 3, 1) , D (4, 2, 1).
Rezolvare. Punctele A, B, C si D determin
a vectorii
AB = OB OA = i + j,
AC = OC OA = 2i + j,
AD = OD OA = i + 2k.
Produsul mixt al vectorilor AB, AC si

AB, AC, AD =

AD este

1 1 0
2 1 0 = 2.
1 0 2
Prin urmare, volumul tetraedrului ABCD este dat de formula

VABCD =
1
1
AB, AC, AD = .
6
3
Produsul vectorial al vectorilor BC si BD este

i j k

BC BD = 1 0 0 = 2j k,
0 1 2
si deci, aria triunghiului BCD este

ABCD

1
5
=
BC BD =
.
2
2
n
altimea din A a tetraedrului ABCD se determin
a din relatia
1
3VABCD
2
VABCD = hA ABCD . hA =
= .
3
ABCD
5
Problema 2.2.19 Sa se rezolve ecuatia x (x a) = b, unde a, b sunt
vectori nenuli si necoliniari dati.
Rezolvare. nmultind scalar ecuatia cu x a, deducem c
a

b, x, a = x, a, b = 0 x a b.
37
De asemenea, nmultind scalar cu x, rezult

a c
a x b. Prin urmare
vectorul x este coliniar cu produsul vectorial b (a b). Cu alte cuvinte,
exist
a R astfel nct
$
%
x = b (a b) .
Pentru a determina pe , fie nlocuim n ecuatia initial

a, fie observ
am c
a
" "
" "
x (x a) = "b" x2 a sin (a, x) = "b" .
Tinnd
cont de faptul c
a x b si c
a vectorul x este situat n planul vectorilor
a si b, deducem c
a
" "
"b"

" "
2
.
sin (a, x) = cos a, b x a cos a, b = "b" x =
ab
Pe de alt
a parte avem
" $
" "2
" " "
"
%"

x = " b (a b) " = || "b" a sin a, b = || "b" "a b" .
n concluzie, se obtine
1
= "
.
"
"a b" a b
2.3
Probleme propuse
Problema 2.3.1 Fie A1 , A2 , ..., An A si 1 , 2 , ..., n R cu
Sa se arate ca vectorul
v=
n

i M Ai
n

i = 0.
i=1
i=1
nu depinde de alegerea punctului M A.
Ind. Pentru orice alt punct M = M avem egalitatea triunghiului

M Ai = M M + MAi .
Problema 2.3.2 Fie G centrul de greutate al triunghiului ABC si M un
punct oarecare din spatiu. Sa se demonstreze relatia
MA + MB + MC = 3MG.
38
CAPITOLUL 2. SPATII
Ind. Se folosesc relatia triunghiului MG + GA = MA si analoagele

acesteia. Se tine cont c
a pentru centrul de greutate avem GA+GB+GC = 0.
Problema 2.3.3 Fie A1 , A2 , ..., An si respectiv B1 , B2 , ..., Bn puncte distincte din spatiul afin real A. Considernd punctele
G=
1
1
1
A1 + A2 + ... + An
n
n
n
si respectiv
G =
1
1
1
B1 + B2 + ... Bn ,
n
n
n
sa se arate ca
A1 B1 + A2 B2 + ... + An Bn = nGG .
n particular, doua sisteme finite de puncte {A1 , A2 , ..., An } si
{B1 , B2 , ..., Bn } au acelasi centru de greutate cu ponderile
1
1 1
, , ...,
n n
n
daca si numai daca

A1 B1 + A2 B2 + ... + An Bn = 0.
%

$
R. Avem ni=1 Ai Bi = ni=1 OBi OAi = nOG nOG = nGG .
Problema 2.3.4 Fie A, B, C trei puncte afin independente si E, F, G

punctele ce mpart vectorii AB, BC si respectiv CA n rapoartele a, b si c.
Sa se arate ca o conditie necesara si suficienta ca punctele E, F, G sa fie
afin dependente este ca a b c = 1 (Teorema lui Menelaus).
Ind. Se folosesc relatia
OE =
1
a
OA +
OB
a+1
a+1
si analoagele acesteia pentru punctele F si G, vectorii AB si BC si rapoartele

corespunz
atoare b si c.
Problema 2.3.5 Fie A, B, C trei puncte afin independente si E (respectiv
F ) un punct coliniar cu A si C (respectiv A si B), astfel nct dreptele afine
generate de sistemele de puncte {B, E} si {C, F } sa aiba un punct comun
D. Sa se arate ca punctele
1
1
1
1
1
1
X = A + D, Y = E + F si Z = B + C
2
2
2
2
2
2
sunt afin dependente (Dreapta Newton-Gauss).
39
Problema 2.3.6 Sa se arate ca n orice triunghi:

a) medianele; b) naltimile; c) bisectoarele; d) mediatoarele
sunt concurente.
Problema 2.3.7 Daca n triunghiul ABC notam cu G - centrul de greutate, H - ortocentrul si O centrul cercului circumscris triunghiului, atunci
are loc rela
tia lui Euler GH = 2OG.
Problema 2.3.8 ntr-un tetraedru ABCD muchiile opuse sunt perpendiculare doua cte doua daca si numai daca
AB AC = AB AD = AC AD.
Ind. Folosind egalitatea triunghiului, se arat
a c
a relatia AB DC =
AB CD este echivalent
a cu AB AC = AB AD. Analog, se obtin celelalte
echivalente.
Problema 2.3.9 Dreptele care unesc mijloacele muchiilor opuse ale unui
tetraedru sunt concurente.
Problema 2.3.10 n spatiul afin canonic R3 se considera punctul
O (2, 1, 3) si sistemul de puncte
R = {E0 = (1, 2, 3) , E1 = (1, 1, 5) , E2 = (2, 1, 3) , E4 = (6, 1, 2)} .
a) Sa se scrie reperul cartezian R cu originea n O = E0 , asociat
sistemului de puncte R.
b) Sa se determine schimbarea de coordonate la trecerea de la reperul R
la reperul R = {O = O; e1 , e2 , e3 } unde
e1 = (1, 2, 0) , e2 = (0, 1, 2) , e3 = (2, 0, 1)
si sa se indice translatia si centro-afinitatea prin care se realizeaza aceasta

schimbare de reper.
R. a) R = {O = E0 (1, 2, 3) ; e1 = E1 E0 = (0, 3, 2), e2 = E2 E0 =
(3, 1, 6), e3 = E3 E0 = (5, 3, 5)}.
b) Transformarea de coordonate este X = C X + A, unde

x1
x1
X =
x2
, X =
x2 ,
x3
x3
77 17 40
52
1
1
C=
1 40 27 , A =
79 .
163
163
32 24 49
80
40
CAPITOLUL 2. SPATII
Problema
avnd normele
" "2.3.11 Fie a si b doi
" vectori perpendiculari

"
"
"
"
"
a = 3, b = 4. Sa se calculeze 3a b a 2b .
R. 60.
Problema 2.3.12 Fie m, n, p trei vectori necoplanari. Sa se studieze liniar

independenta vectorilor
a = 2m 3n + p
b = m + n + 2p
c = m n.
R. Liniar independenti: (a, b, c) = 4(m, n, p) = 0.
Problema 2.3.13 Daca a , b , c sunt reciprocii vectorilor a, b, c, atunci se

cer:
a) Sa se exprime produsul mixt (a , b , c ) n functie de produsul mixt
(a, b, c); n ce conditii vectorii a , b , c sunt coplanari?

b) S
a se demonstreze c
a volumul tetraedrului construit pe vectorii liberi
a (a b), b (b c), c (c a) este egal cu volumul tetraedrului

construit pe a, b, c;
c) S
a se deduc
a egalitatea a (a b) = c (c b).
R. (a , b , c ) =
obtinem
1
. b) Folosind formula dublului produs vectorial,
(a, b, c)
a (a b) = b, b (b c) = c, c (c a) = a.
Problema 2.3.14 Se dau vectorii v 1 = aj bk, v2 = aick, v 3 = bi cj.
Sa se calculeze: (v1 , v2 , v 3 ), v1 (v 2 v 3 ) si v 1 + v 2 + v3 .
R. (v 1 , v2 , v3 ) = 2abc. b) v1 (v 2 v3 ) = c(a b)(a + b)i + bc2 j + ac2 k.
c) v 1 + v2 + v3 = (b a)i + (a c)j (b + c)k.
Problema 2.3.15 Se considera punctele A (a, 0, 0) , B (0, b, 0) , C (0, 0, c).
1 4
Sa se arate ca aria triunghiului ABC este cel mult egala cu
a + b4 + c4 .
2
n ce conditii are loc egalitatea?
41
1 2 2
a b + a2 c2 + b2 c2 . Aplic
am inegalitatea Cauchy.
2
2
2
2
Avem egalitate pentru a = b = c .
R. AABC =
Problema 2.3.16 Sa se calculeze aria si naltimile din triunghiul ABC

determinat de punctele A (1, 2, 1) , B (2, 1, 1) , C (3, 2, 6).

182
182
182
182
R. AABC =
; hA =
; hB =
; hC =
.
2
27
69
14
Problema 2.3.17 Sa se calculeze volumul tetraedrului ABCD si naltimile
acestuia, unde A (1, 5, 4) , B (0, 3, 1) , C (2, 4, 3) , D (4, 4, 2).
R. VABCD = 15/2; hA = 3. Folosind formula volumului unui tetraedru,
se calculeaz
a si celelalte n
altimi.
Problema 2.3.18 Se dau vectorii p, q, r necoplanari si u = p 2q + 3r, v =
p q + r, w = 3p + q r.
a) Sa se determine R astfel nct sa avem egalitatea de volume
V(u,v,w) = 5V(p,q,r) .
b) n cazul cnd = 2 si vectorii p, q, r formeaza un tetraedru regulat
de latura l, sa se determine unghiul dintre vectorul u si planul
determinat de v si w.
R. a) 1 = 2, 2 = 8. b) = /4.

Problema 2.3.19 Daca a, b, c = 0, atunci sa se rezolve sistemul:
xa=0
xb =0 .
x c = 1.
ab
.
R. x =
a, b, c
Problema 2.3.20 Fie sistemul de ecuatii:

x (y a) = b
y x b = a,
unde a b = 0.
42
CAPITOLUL 2. SPATII
" "
a) Sa se arate ca sistemul are solutii daca si numai daca a = "b" si sa
se rezolve n acest caz.
b) Daca a b, atunci x y. Reciproca este adevarata?

" "
R. a) Pentru a = "b", solutiile sistemului sunt
&
&
! '
! '
a, b
a, b
x= a
b si y = b
a ,
||a||2
||a||2
unde
=
||a||2
.
||a b||2
Capitolul 3
Geometrie analitic
a n spatiu
3.1

1. Planul n spatiu
n spatiul geometriei euclidiene E3 , un plan este determinat n mod

unic de urm
atoarele conditii:
1. un punct si o dreapt
a perpendicular
a pe plan;
2. un punct si dou
a drepte neparalele;
3. trei puncte necoliniare.
Fie A(x0 , y0 , z0 ) un punct n spatiu si fie n(A, B, C) un vector nenul
din spatiu. Atunci, exist
a un unic plan care trece prin punctul A si este
perpendicular pe directia n.
Propozitia 3.1.1 Ecuatia planului determinat de punctul A(x0 , y0 , z0 ) si
directia normala n(A, B, C) este
: A(x x0 ) + B(y y0 ) + C(z z0 ) = 0.
Observatia 3.1.2 Daca efectuam nmultirile n ecuatia precedenta, deducem ca ecua
tia general
a a unui plan este
: Ax + By + Cz + D = 0,
unde A2 + B 2 + C 2 = 0. Evident, normala la planul este determinata de
vectorul n(A, B, C).
43
44
N SPATIU
CAPITOLUL 3. GEOMETRIE ANALITICA
Fie A(x0 , y0 , z0 ) un punct n spatiu si fie v 1 (l1 , m1 , n1 ), v 2 (l2 , m2 , n2 ) doi

vectori necoliniari din spatiu. Atunci, exist
a un unic plan care trece prin
punctul A si este paralel cu vectorii v 1 si v2 .
Propozitia 3.1.3 Ecuatia planului determinat de punctul A si directiile
v 1 si v2 este

x x0 y y0 z z0

: l1
m1
n1 = 0.
l2
m2
n2
Fie A(x1 , y1 , z1 ), B(x2 , y2 , z2 ) si C(x3 , y3 , z3 ) trei puncte necoliniare.

Atunci, exist
a un unic plan = (ABC) determinat de cele trei puncte.
Propozitia 3.1.4 Ecuatia planului determinat de punctele A, B si C este

x y z 1
x x1 y y1 z z1

x1 y1 z1 1

= 0.
: x2 x1 y2 y1 z2 z1 = 0 :

x
y
z
1
2
2
2
x3 x1 y3 y1 z3 z1

x3 y3 z3 1
Observatia 3.1.5 Patru puncte Mi (xi , yi , zi ), i = 1, 4, sunt coplanare daca

si numai daca

x1 y1 z1 1

x2 y2 z2 1

x3 y3 z3 1 = 0.

x4 y4 z4 1
2. Dreapta n spatiu
n spatiul geometric E3 , o dreapt

a este unic determinat
a de urm
atoarele conditii:
1. un punct si o directie dat
a;
2. dou
a puncte distincte;
3. intersectia a dou
a plane.
Fie A(x0 , y0 , z0 ) un punct n spatiu si fie v(l, m, n) un vector nenul din
spatiu. Atunci, exist
a o unic
a dreapt
a d care trece prin punctul A si este
paralel
a cu directia v.
45
Propozitia 3.1.6 Ecua

tiile carteziene ale dreptei d determinata de
punctul A(x0 , y0 , z0 ) si directia v(l, m, n) sunt
x x0
y y0
z z0
d:
=
=
(= t).
l
m
n
Observatia 3.1.7 i) Rapoartele care apar au un caracter formal, n sensul
ca daca un numitor este egal cu zero, atunci si numaratorul corespunzator
este egal cu zero.
ii) Daca egalam rapoartele precedente cu t R, atunci gasim ecua
tiile
parametrice ale dreptei
x = x0 + lt
y = y0 + mt
d:
z = z0 + nt.
Fie A(x1 , y1 , z1 ) si B(x2 , y2 , z2 ) dou

a puncte distincte. Atunci, exist
ao
unic
a dreapt
a d = (AB) determinat
a de cele dou
a puncte.
Propozitia 3.1.8 Ecuatiile dreptei d determinate de punctele A si B sunt
x x1
y y1
z z1
d:
=
=
.
x2 x1
y2 y1
z2 z1
Din geometria elementar

a se stie c
a dou
a plane neparalele se intersecteaz
a dup
a o dreapt
a. Prin urmare, o dreapt
a n spatiu d poate fi privit
a
a ea este determinat
a de
ca intersectia a dou
a plane neparalele 1 si 2 , adic
ecuatiile

A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0 (1 )
d = 1 2 :
A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0 (2 ).
Observatia 3.1.9 Vectorul v = n1 n2 , unde n1 (A1 , B1 , C1 ) si
n2 (A2 , B2 , C2 ) sunt normalele la planele 1 si 2 , reprezinta vectorul director al dreptei d = 1 2 .
Definitia 3.1.1 i) Multimea tuturor planelor de ecuatie
, : (A1 x + B1 y + C1 z + D1 ) + (A2 x + B2 y + C2 z + D2 ) = 0,
unde , R, 2 + 2 = 0, se numeste fascicolul de plane determinat de
planele 1 si 2 .
ii) Multimea tuturor planelor de ecuatie
: Ax + By + Cz + = 0,
unde R, reprezinta fascicolul de plane paralele cu planul : Ax +
By + Cz + D = 0.
N SPATIU
46
Observatia 3.1.10 Fascicolul de plane , reprezinta toate planele din

spatiu care trec prin dreapta d = 1 2 .
3. Unghiuri n spatiu
S
a consider
am dou
a drepte orientate n spatiu, de ecuatii
d1 :
x x1
y y1
z z1
x x2
y y2
z z2
=
=
si d2 :
=
=
,
l1
m1
n1
l2
m2
n2
ale c
aror orient
ari sunt date de vectorii v 1 (l1 , m1 , n1 ) si v 2 (l2 , m2 , n2 ).
Definitia 3.1.2 Unghiul dintre dreptele orientate d1 si d2 este definit de
formula
cos =
v1 v2
l1 l2 + m1 m2 + n1 n2

=2
, [0, ].
||v1 || ||v 2 ||
l1 + m21 + n21 l22 + m22 + n22
Observatia 3.1.11 i) d1 d2 v1 v2 = 0 l1 l2 + m1 m2 + n1 n2 = 0.
l1
m1
n1
=
.
ii) d1 d2 v1 v 2 = 0 =
l2
m2
n2
Fie dou
a plane 1 si 2 orientate n spatiu, determinate de ecuatiile
1 : A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0,
2 : A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0,
ale c
aror orient
ari sunt date de vectorii normali n1 (A1 , B1 , C1 ) si
n2 (A2 , B2 , C2 ).
Definitia 3.1.3 Unghiul dintre planele orientate 1 si 2 este definit de
formula
cos =
n1 n2
A1 A2 + B1 B2 + C1 C2

= 2
, [0, ].
||n1 || ||n2 ||
A1 + B12 + C12 A22 + B22 + C22
Observatia 3.1.12 i) 1 2 n1 n2 = 0 A1 A2 + B1 B2 + C1 C2 = 0.
A1
B1
C1
ii) 1 2 n1 n2 = 0
=
=
.
A2
B2
C2
Fie : Ax + By + Cz + D = 0 un plan orientat cu directia normal
a
n(A, B, C) si fie o dreapt
a
d:
x x0
y y0
z z0
=
=
,
l
m
n
orientat
a de vectorul v(l, m, n).
47
Definitia 3.1.4 Unghiul dintre dreapta orientata d si planul orientat este

definit de formula
cos =
vn
lA + mB + nC
=
, [0, ].
2
2
||v|| ||n||
l + m + n2 A2 + B 2 + C 2
l
m
n
=
= .
A
B
C
ii) d v n = 0 lA + mB + nC = 0.
Observatia 3.1.13 i) d v n = 0
4. Distante n spatiu
Fie A(x1 , y1 , z1 ) si B(x2 , y2 , z2 ) dou
a puncte n spatiu.
Propozitia 3.1.14 Distanta dintre punctele A si B este data de formula
#
(A, B) = (x2 x1 )2 + (y2 y1 )2 + (z2 z1 )2 .
Fie A(x0 , y0 , z0 ) un punct n spatiu si fie un plan : Ax+By+Cz+D = 0.
Propozitia 3.1.15 Distanta de la punctul A la planul este data de formula

|Ax0 + By0 + Cz0 + D|
(A, ) =
.
A2 + B 2 + C 2
Fie A(x0 , y0 , z0 ) un punct n spatiu si fie o dreapt
a
d:
x x1
y y1
z z1
=
=
,
l
m
n
determinat
a de punctul A1 (x1 , y1 , z1 ) si directia v(l, m, n).
Propozitia 3.1.16 Distanta de la punctul A la dreapta d este data de formula
||AA1 v||
(A, d) =
,
||v||
unde AA1 (x1 x0 , y1 y0 , z1 z0 ).
S
a consider
am dou
a drepte n spatiu, de ecuatii
d1 :
x x1
y y1
z z1
x x2
y y2
z z2
=
=
si d2 :
=
=
,
l1
m1
n1
l2
m2
n2
care trec prin punctele A1 (x1 , y1 , z1 ) d1 si A2 (x2 , y2 , z2 ) d2 si ale c

aror
directii sunt date de vectorii v1 (l1 , m1 , n1 ) si v 2 (l2 , m2 , n2 ).
N SPATIU
48
Propozitia 3.1.17 Distanta dintre dreptele d1 si d2 este data de formula

(d1 , d2 ) =
|(A1 A2 , v1 , v2 )|
,
||v 1 v 2 ||
unde A1 A2 (x2 x1 , y2 y1 , z2 z1 ).
3.2
Probleme rezolvate
Problema 3.2.1 Se dau punctele A (3, 1, 0) , B (2, 1, 1) , C (3, 2, 1). Sa se

scrie ecuatia unui plan:
a) care trece prin A, B, C;
b) care trece prin B si este paralel cu xOy;
c) care trece prin C si contine axa Oz;
d) care trece prin B, C si este paralel cu Oy.
Rezolvare. a) Ecuatia planului care

x xA
y yA

xB xA yB yA

xC xA yC yA
adic
a
trece prin A, B, C este

z zA
zB zA = 0,
zC zA

x3 y1 z

1
0
1 = 0 x + y z 4 = 0.

0
1
1
b) Planul c
autat are drept normal
a vectorul k(0, 0, 1). Prin urmare,
ecuatia planului c
autat este z + 1 = 0.
c) Planul contine orice dou
a puncte de pe axa Oz. Alegem, pentru
comoditate, punctele O (0, 0, 0) si M (0, 0, 1). Atunci ecuatia planului cerut
este

x xO
y yO
z zO

xM xO yM yO zM zO = 0,

xC xO yC yO zC zO
adic
a

x y z

0 0 1

3 2 1

= 0 2x 3y = 0.

49
d) Planul c
autat este determinat de punctul B si directiile BC(1, 1, 2) si
j(0, 1, 0). Prin urmare, ecuatia planului c
autat este

x2 y1 z+1

1
1
2 = 0 2x z 5 = 0.

0
1
0
Problema 3.2.2 Sa se scrie ecuatia planului care trece prin punctul
M (2, 0, 1) si care este perpendicular pe planele 1 : x + y + z = 0 si
2 : x 2y + 3z = 1.
Rezolvare. Fie planul c
autat. Deoarece planul este perpendicular
pe 1 si 2 , rezult
a c
a el este paralel cu normalele la acestea, si anume,
n1 (1, 1, 1) si n2 (1, 2, 3). Astfel, planul este planul determinat de punctul
a
M si directiile n1 si n2 , adic

x2 y z1

: 1
1
1 = 0 5x 2y 3z 7 = 0.
1
2
3
Problema 3.2.3 Sa se scrie ecuatia unui plan paralel cu planul
(P ) : x + y + z = 3
si care trece prin mijlocul segmentului determinat de punctele M1 (1, 3, 2) si
M2 (1, 3, 4).
Rezolvare. Mijlocul segmentului M1 M2 este punctul M(0, 3, 3). Planul
c
autat va avea aceeasi normal
a cu (P ) , deci ecuatia sa este
1 (x 0) + 1 (y 3) + 1 (z 3) = 0 x + y + z 6 = 0.
Problema 3.2.4 Fie planul definit parametric prin
x = 2 + 3u 4v
y = 1 2u + v
u, v R.
z = 1 u + v,
N SPATIU
50
a) Sa se gaseasca si R astfel nct planul sa fie ortogonal pe vectorul

v (1, 7, 11).
b) Pentru valorile si gasite sa se scrie ecuatia generala a planului.
Rezolvare. a) Vectorul v trebuie s
a fie ortogonal pe orice directie
continut
a n planul dat. n consecinta, vectorul v este ortogonal pe vectorul arbitrar M0 M, unde M0 (2, 1, 1) si
M (2 + 3u 4v, 1 2u + v, 1 u + v) .
Deducem c
a
v M0 M (3u 4v, 2u + v, u + v) , u, v R,
adic
a
1 (3u 4v) + 7 (2u + v) + 11 (u + v) = 0, u, v R.
Ultima egalitate conduce la sistemul

3 11 14 = 0
= 1, = 1.
11 + 7 4 = 0
b) Ecuatiile parametrice devin
x = 2 + 3u 4v
y = 1 2u v
z = 1 + u + v,
u, v R.
Pentru a scrie ecuatia general

a a planului, se elimin
a u si v din ecuatiile
anterioare. Obtinem ecuatia x + 7y + 11z 16 = 0
Problema 3.2.5 Sa se scrie ecuatiile dreptei care trece prin M (1, 1, 1)
si este paralela cu dreapta de intersectie a planelor (P1 ) : x + y = 3 si
(P2 ) : x z = 1.
Rezolvare. Dreapta de intersectie a planelor (P1 ) si (P2 ) are drept
vector director produsul vectorial v = n1 n2 al normalelor la cele dou
a
plane (deoarece este perpendicular
a pe ambele). Avem

i j k

v = n1 n2 = 1 1 0 = i + j k.
1 0 1
51
Dreapta c
autat
a are drept vector director pe v si contine punctul M, deci
ecuatiile ei sunt
x1
y+1
z1
=
=
.
1
1
1
Problema 3.2.6 Gasiti , R astfel nct dreapta
x
y
z
=
=
1
2
sa fie continuta n planul x z = 0 si sa treaca prin M (1, 1, 1).
Rezolvare. O conditie necesar
a pentru ca dreapta s
a fie continut
a
n plan este ca vectorul ei director v s
a fie perpendicular pe normala
n(1, 0, 1) la plan, ceea ce se scrie ca v n = 0 si conduce la = 2.
nlocuind coordonatele lui M n ecuatiile dreptei, g
asim = 1/2.
Observatie. O alt
a cale de rezolvare este aceea de a pune conditia ca
sistemul format cu ecuatiile dreptei si planului s
a admit
a o infinitate de
solutii.
Problema 3.2.7 Sa se scrie ecuatia planului care trece prin M0 (2, 1, 1)
si este perpendicular pe dreapta definita de planele (P1 ) : x + 2y + 2z + 2 = 0
si (P2 ) : x y + z + 1 = 0.
Rezolvare. Planul c
autat are drept normal
a dreapta (D) de intersectie
dintre (P1 ) si (P2 ). ns
a vectorul director al dreptei (D) este

i j k

v = 1 2 2 = 4i + j 3k.
1 1 1
n concluzie, ecuatia planului c

autat este
4 (x 2) + 1 (y + 1) 3 (z 1) = 0 4x + y 3z 4 = 0.
Problema 3.2.8 Sa se scrie ecuatia planului care trece prin mijlocul segmentului MN, unde M (1, 1, 2) , N (4, 3, 1) , este paralel cu dreapta
(d) :
x1
y+1
=
=z
2
3
si este perpendicular pe planul (P ) : x 2y z 1 = 0.
52
N SPATIU
Rezolvare. Mijlocul segmentului MN este punctul Q(5/2, 2, 3/2).

Planul c
autat va contine vectorul director al dreptei (d) si normala la (P ),
adic
a are ecuatia

x 5/2 y + 2 z 3/2

= 0 x + 3y 7z + 19 = 0.
2
3
1

1
2
1
Problema 3.2.9 Sa se scrie ecuatiile dreptei care este continuta n planul
(P ) : x + 3y + 2z 2 = 0, se sprijina pe dreapta (d) : x = y = z si este
paralela cu planul (P ) : 4x y z 3 = 0.
Rezolvare. Dreapta c
autat
a va avea ca vector director produsul vectorial al normalelor la cele dou
a plane, si anume

i j
k

v = n1 n2 = 1 3
2
4 1 1

= i + 9j 13k.

Prin urmare, ecuatiile dreptei pot fi scrise sub forma

y
z
x
=
=
.
1
9
13
Din conditia ca sistemul
x = y = z
1
9
13
x=y=z
s
a fie compatibil, g
asim ecuatia 11 6 = 0.
Pe de alt
a parte, conditia ca dreapta s
a fie continut
a n planul (P ) implic
a
relatia + 3 2 = 0. Rezolvnd sistemul, obtinem = 4/13 si = 22/39.
Problema 3.2.10 Sa se scrie planul care trece prin punctul A (3, 1, 2) si
care contine dreapta
x4
y+3
z
d:
=
= .
5
2
1
53
Rezolvare. Dreapta d este intersectia planelor

x 5z 4 = 0
d:
y 2z + 3 = 0.
Fascicolul de plane care trece prin dreapta d este
: x 5z 4 + (y 2z + 3) = 0, R.
a = 9/8. Ecuatia planului c
autat este
Conditia A implic
=9/8 : 8x 9y 22z 59 = 0.
Problema 3.2.11 Fie punctul M (2, 1, 0) si planul (P ) : 2x + 2y + z = 3.
Sa se determine:
a) proiectia lui M pe plan;
b) simetricul lui M fata de plan;
c) distanta de la M la planul (P ).
Rezolvare. a) Perpendiculara din punctul M pe planul (P ) este
y1
z
x2
=
= .
2
2
1
Proiectia M a punctului M pe planul (P ) se obtine din intersectia acesteia

cu (P ). Rezolvnd sistemul
x2 = y1 = z
2
2
1
2x + 2y + z = 3,
g
asim M (0, 1, 1).
b) Coordonatele simetricului M al punctului M fata de plan se obtin
din relatiile
xM + xM
yM + yM
zM + zM
xM =
, yM =
, zM =
.
2
2
2
Prin urmare avem simetricul M (2, 3, 2).

c) Distanta de la punctul M la planul (P ) este
(M, (P )) =
|2 2 + 2 1 + 1 0 + 3|
= 3.
2 2 + 22 + 12
54
N SPATIU
Problema 3.2.12 Sa se afle coordonatele proiectiei ortogonale a punctului

M(1, 1, 1) pe dreapta
(d) :
x1
y+1
z + 12
=
=
.
2
2
1
Rezolvare. Fie M (, , ) proiectia punctului M pe dreapta (d).

Deoarece M (d), obtinem relatiile
1
+1
+ 12
=
=
.
2
2
1
Vectorul MM ( 1, 1, 1) este perpendicular pe vectorul director
al dreptei (d). Prin urmare, avem
MM v MM v = 0 2( 1) + 2( 1) ( 1) = 0.
Rezolvnd sistemul, g
asim = 1, = 3, = 11.
Problema 3.2.13 Sa se scrie ecuatia unui plan care trece prin dreapta
(D) :
y1
z2
x1
=
=
0
1
2
si care este perpendicular pe planul (P ) : x + y + z = 0.

Rezolvare. Planul c
autat va contine vectorul director al dreptei (D)
si normala la (P ) si va trece prin orice punct al dreptei (D), spre exemplu,
prin punctul A (1, 1, 2). Prin urmare, ecuatia planului c
autat este

x1 y1 z2

0
1
2 = 0 x + 2y z + 1 = 0.

1
1
1
Problema 3.2.14 Sa se scrie ecuatiile dreptei care trece prin A (3, 1, 1)
si se sprijina pe dreptele
x
y2
x+1
y
z
=
= z 1 si
=
= ;
1
3
2
1
4

x1=0
b)
si x = t, y = 2t + 1, z = 3t, t R.
x + 3y z = 3
a)
55
Rezolvare. Totalitatea dreptelor care trec prin punctul A este dat

a de
familia de drepte

x 3 = (y 1)
d :
, R.
x 3 = (z + 1) ,
a) Din conditia ca sistemele
x 3 = (y 1)
x 3 = (z + 1)
x = y2 =z1
1
3
x 3 = (y 1)
x 3 = (z + 1)
si
x+1 = y = z
2
1
4
s
a fie compatibile, se g
asesc dou
a ecuatii din care rezult
a si .
b) Cazul al doilea se trateaz
a analog.
Observatie. Scriind fascicolele de plane determinate de prima, respectiv, a doua dreapt
a, obtinem ecuatiile unei drepte oarecare care se sprijin
a
pe cele dou
a drepte date, adic
a

x + y (1 + 3)z + 1 + = 0
d :
(1 + 2)x + y z + 1 + 2 = 0,
unde , R. Impunnd conditia A d , obtinem dreapta dorit
a.
Problema 3.2.15 Sa se gaseasca pe dreapta

x+y+z1=0
3x y + 4z 29 = 0
un punct egal departat de punctele A (0, 0, 0) si B (2, 1, 2).
Rezolvare. Punctul c
autat se g
aseste la intersectia dreptei date cu
planul mediator al segmentului AB. Planului mediator al segmentului AB
este planul care trece prin mijlocul M(1, 1/2, 1) al segmentului AB si are
directia normal
a AB(2, 1, 2), deci are ecuatia

1
2(x 1) + 1 y
+ 2(z 1) = 0 4x + 2y + 4z 9 = 0.
2
Rezolvnd sistemul
x+y+z 1 = 0
3x y + 4z 29 = 0
4x + 2y + 4z 9 = 0,
g
asim punctul P (25/2, 5/2, 16).
56
N SPATIU
Problema 3.2.16 Sa se calculeze distanta de la punctul A(1, 2, 2) la

dreapta
x1
y+1
z+1
(d) :
=
=
.
5
3
3
Rezolvare. Punctul A1 (1, 1, 1) apartine dreptei (d) iar v(5, 3, 3)
este vectorul director al dreptei. Rezult
a c
a

i

j
k

AA1 v = 0 3 3 = 15j 15k.
5 3
3
Prin urmare, distanta de la punctul A la dreapt
a este

225 + 225
450
18
(A, (d)) =
=
=5
.
43
25 + 9 + 9
43
Problema 3.2.17 Sa se scrie ecuatia perpendicularei comune a dreptelor

(d1 ) :
x1
y3
z
x
y
z1
=
= si (d2 ) :
= =
.
2
1
0
1
2
1
Rezolvare. Perpendiculara comun

a a lui (d1 ) si (d2 ) se g
aseste la intersectia dintre planul determinat de A1 , v 1 , v1 v2 si planul determinat de
A2 , v 2 , v1 v2 . Deoarece avem

i j k

v1 v2 = 2 1 0 = i 2j + 5k,
1 2 1
rezult
a c
a ecuatiile perpendicularei comune sunt

x1 y3 z

2
=0
1
0

1
2 5
x 2y z + 5 = 0

2x
+ y = 0.

x
y z1

1 2
1 = 0

1 2
5
57
Problema 3.2.18 Sa se calculeze distanta dintre dreptele

x2
y3
z
x+y =4
(d1 ) :
si (d2 ) :
=
= .
x 2y + z = 5
1
2
0
Rezolvare. Directiile dreptelor (d1 ) si (d2 ) sunt v 1 (1, 1, 3) si
v2 (1, 2, 0) iar produsul lor vectorial este

i j
k

v1 v2 = 1 1 3 = 6i 3j + 3k.
1 2
0
Punctul A1 (1, 3, 0) apartine dreptei (d1 ) si punctul A2 (2, 3, 0) apartine

dreptei (d2 ). Produsul mixt al vectorilor A1 A2 , v 1 si v2 este

0
1 0

A1 A2 , v1 , v2 = 1 1 3 = 6,
1 2
0
ceea ce implic
a
6
6
((d1 ), (d2 )) = =
.
3
3 6
Problema 3.2.19 Sa se determine si R astfel nct planele

(1 ) : x + 2y z = ,
(2 ) : x = 3,
(3 ) : x + y + z = 0
a) sa se intersecteze dupa o dreapta;
b) sa se intersecteze ntr-un punct;
c) sa formeze o prisma.
Rezolvare. a) Trebuie ca sistemul
x + 2y z =
x = 3
x + y + z = 0
N SPATIU
58
s
a fie compatibil simplu nedeterminat, adic
a

1 2 1
0 0 = 0

1 1
( + 2) = 0

2 3 + 6 = 0.

1 2
0 3 = 0
1 0
Rezult
a = 0 si = 2 (Nu convin! De ce?) sau = 6 si = 2.
b)Sistemul de mai sus trebuie s
a fie compatibil determinat, adic
a

1 2 1

0 0 =

0 R\{0}, R\{2}.
1 1
c) Deoarece cele trei plane sunt dou

a cte dou
a neparalele, conditia necesar
a si suficient
a ca ele s
a formeze o prism
a este ca cele trei plane s
a nu aib
a
nici un punct comun, deci sistemul
format
cu
ecua
t
iile
lor
trebuie
s
a
fie
incompatibil. Rezult
a R\{0, 6} si = 2.
Problema 3.2.20 Sa se determine simetrica dreptei
(d) :
x1
y
z2
= =
4
1
2
fata de planul xOy.

Rezolvare. Pentru a determina simetrica dreptei (d) fata de planul
xOy, construim simetricele a dou
a puncte de pe (d) fata de acest plan.
Pentru comoditate, unul dintre puncte l alegem la intersectia lui (d) cu
xOy, adic
a M (5, 1, 0) (deoarece simetricul lui M fata de plan este tot M).
Fie, acum, N (1, 0, 2) (d). Simetricul lui N fata de xOy este N (1, 0, 2)
iar dreapta c
autat
a este
N M :
x1
y
z+2
= =
.
4
1
2
3.3
59
Probleme propuse
Problema 3.3.1 Sa se determine ecuatia planului care trece prin punctul M (1, 1, 0) si taie pe axele de coordonate segmente cu lungimile proportionale cu numerele 2,3,4.
R. 6x + 4y + 3z + 2 = 0.
Problema 3.3.2 Fie triunghiul AMC determinat de punctele A (0, 2, 0) ,
M (3, 2, 1) , C (0, 1, 2). Sa se scrie ecuatiile:
a) naltimii din A;
b) medianei din M;
c) mediatoarei laturii AM.
y2
x
=
9
8

3x + z 5 = 0
x 6y 3z + 12 = 0.
R. a)
z
x
; b)
19
3
2y 3
1
z1
; c)
0
Problema 3.3.3 Un mobil M se deplaseaza n spatiu pe traiectoria data de
x = 2t + 1
y = t
z = t + 3.
Sa se determine momentul t la care mobilul se afla n planul x + y + z = 0

si sa se scrie ecuatiile carteziene ale acestei traiectorii.
R. t = 2;
y
z3
x1
=
=
.
2
1
1
Problema 3.3.4 Sa se scrie ecuatiile proiectiei dreptei

x1
y+1
z2
=
=
2
3
5
pe planul 3x 2y + z 4 = 0.

x+yz+2=0
R.
3x 2y + z 4 = 0.
Problema 3.3.5 Sa se scrie ecuatia unui plan care este paralel cu planul
(P ) : 3x + 5y + z = 0 si care trece prin punctul M (2, 0, 5).
N SPATIU
60
R. 3x + 5y + z 11 = 0.
Problema 3.3.6 Sa se afle
M(2, 1, 1) fata de dreapta
coordonatele
simetricului
punctului
x1
y+1
z
=
= .
2
3
1
R. M (2/7, 4/7, 8/7).
Problema 3.3.7 Fie dreapta
(d) :
x1
y2
z
=
=
2
1
3
si planul (P ) : 2x y + z = 0. Sa se afle simetrica dreptei (d) pe planul (P ).

R.
x1
y2
z
=
= .
10
5
1
Problema 3.3.8 Sa se scrie ecuatiile proiectiei ortogonale a dreptei

x+y+z+3=0
(d) :
2x 3y z = 0
pe planul (P ) : 3x + 2y z 2 = 0.

7x + 13y + 5z + 3 = 0
R.
3x + 2y z 2 = 0.
Problema 3.3.9 Sa se gaseasca unghiul dintre dreptele

x1
y
z 4
y=3
(d1 ) :
= =
si (d2 ) :
.
x + 2y + 2z = 1.
2
2
1
R. cos = 5/3.
Problema 3.3.10 Calculati unghiul pe care l face planul 2x+2yz 3 = 0

cu dreapta
x
y
z
= = .
0
3
4
R. cos = 2/15.
Problema 3.3.11 Sa se afle unghiul dintre planele (P ) : x + y + 2z = 1 si
(Q) : 2x y + 2z = 3.
61
R. cos = 5 6/18.
Problema 3.3.12 Fie planul (P ) : x + y + z + 1 = 0 si dreapta

x y 3z + 2 = 0
(d) :
2x y + 2z 3 = 0.
a) Sa se scrie ecuatia planului (Q) care trece prin dreapta (d) si face un
unghi de 60 cu planul (P ).
b) Sa se scrie ecuatia planului (R) care trece prin dreapta (d) si face un
unghi de 30 cu dreapta
(d1 ) :
x+1
y2
z3
=
=
.
1
2
1
78
R. a) (Q1,2 ) : xy3z+2+1,2 (2xy+2z3) = 0, unde 1,2 =
.
3
51 3 70
b) (R1,2 ) : x y 3z + 2 + 1,2 (2x y + 2z 3) = 0, unde 1,2 =
.
73
9
Problema 3.3.13 Sa se determine simetricul planului 2x + y 2z = 1 fata

de planul x + y + z = 0.
R. 4x y + 8z + 3 = 0.
Problema 3.3.14 Sa se calculeze distanta de la punctul M(3, 2, 1) la
dreapta
x1
y+2
z3
(d) :
=
=
.
1
2
3
R. (M, (d)) = 4 21/7.

Problema 3.3.15 Sa se arate ca dreptele
(d1 ) :
x1
x+1
y
z
y1
z+1
= = si (d2 ) :
=
=
2
3
2
2
3
2
sunt oarecare n spatiu si sa se determine distanta dintre ele.
R. Dreptele nu sunt nici paralele nici concurente; ((d1 ) , (d2 )) = 5/ 13.

Problema 3.3.16 Sa se afle locul geometric al dreptelor care se sprijina pe
dreapta (d1 ) : x = y = z si sunt paralele cu dreapta
(d2 ) :
x1
y2
z3
=
=
.
2
3
1
62
N SPATIU
R. Locul geometric este planul 2x y z = 0.
Problema 3.3.17 Fie un triedru OABC astfel nct

1
1
1
1
+
+
= > 0 (constant).
OA OB OC
k
Sa se demonstreze ca planul ABC trece printr-un punct fix.
R. Punctul fix este P (k, k, k).
Problema 3.3.18 Sa se determine locul geometric al simetricelor punctelor
planului (P1 ) : x + 2y = 0 fata de planul (P2 ) : 2x + z = 0.
R. Locul geometric este planul 3x 10y + 4z = 0.
Problema 3.3.19 Sa se arate ca planele duse prin mijloacele muchiilor
unui tetraedru si perpendiculare pe ele sunt concurente.
Capitolul 4
Transform
ari liniare
4.1
Fie V si W dou
a K-spatii vectoriale.
Definitia 4.1.1 O aplicatie T : V W care verifica proprietatile
1. T (v + w) = T (v) + T (w), v, w V,
2. T (v) = T (v), K, v V,
se numeste transformare liniara (aplica
tie liniar
a, operator
liniar sau morfism de spa
tii vectoriale).
Propozitia 4.1.1 Aplicatia T : V W este o transformare liniara daca
si numai daca
T (v + w) = T (v) + T (w), , K, v, w V.
Observatia 4.1.2 i) Notam cu LK (V, W ) multimea transformarilor liniare
de la spatiul vectorial V la spatiul vectorial W .
ii) O transformare liniara bijectiva T : V W se numeste izomorfism
de spatii vectoriale.
iii) Daca V = W , atunci aplicatia liniara T : V V se numeste endomorfism al spatiului vectorial V iar multimea acestora va fi notata cu
EndK (V ).
iv) Un endomorfism bijectiv T : V V se numeste automorfism al
spatiului vectorial V iar multimea acestora va fi notata cu AutK (V ).
63

CAPITOLUL 4. TRANSFORMARI
LINIARE
64
Propozitia 4.1.3 Daca T LK (V, W ), atunci

1. T (0V ) = 0W ;
2. T (v) = T (v), v V.
Definitia 4.1.2 Fie T LK (V, W ). Multimea
Ker T = {v V | T (v) = 0W }
se numeste nucleul transformarii liniare T , iar multimea
Im T = {w W | v V astfel nct f(v) = w}
se numeste imaginea transformarii liniare T .
Propozitia 4.1.4 Pentru orice T LK (V, W ) nucleul Ker T este subspatiu vectorial n V iar imaginea Im T este subspatiu vectorial n W.
Definitia 4.1.3 Daca T LK (V, W ), atunci dimK Ker T = d se numeste
defectul transformarii liniare T iar dimK Im T = r se numeste rangul
transformarii liniare T.
Teorema 4.1.5 Fie T LK (V, W ). Atunci:
1. T este injectiva Ker T = {0V };
2. T este surjectiva Im T = W ;
3. n = d + r, unde n = dimK V (daca V este finit dimensional).
Fie T EndK (V ), dimK V = n, si fie B = {e1 , e2 , ..., en } o baz
a n V.
Deoarece T (ei ) V, i = 1, n, avem descompunerile unice
T (ei ) =
n

j=1
aij ej , i = 1, n.
not
Definitia 4.1.4 Matricea A = MB (T ) = (aji )i,j=1,n , care are ca elemente

scalarii aji (ce reprezinta coordonatele vectorilor T (ei ), i = 1, n, puse pe
coloane), se numeste matricea endomorfismului T n baza B.
Fie T EndK (V ) un endomorfism si fie B = {e1 , e2 , ..., en } o alt
a
baz
a n V. Fie A = MB (T ) Mn (K) si A = MB (T ) Mn (K) matricile
endomorfismului T n bazele B si B ale spatiului vectorial V.
65
Teorema 4.1.6 Legatura ntre A si A este data de relatia matriceala

A = C 1 A C,
unde matricea C = (cij )i,j=1,n este matricea de trecere de la baza B la n
baza B .
Fie V un K-spatiu vectorial n-dimensional si fie T EndK (V ) un endomorfism.
Definitia 4.1.5 Un scalar K se numes valoare proprie pentru endomorfismul T daca
v = 0V astfel nct T (v) = v.
Vectorul v = 0V cu aceasta proprietate se numeste vector propriu
corespunz
ator valorii proprii K.
Propozitia 4.1.7 Multimea
V = {v V | T (v) = v}
este un subspatiu vectorial al lui V, care se numeste subspa
tiul propriu
corespunz
ator valorii proprii K.
Observatia 4.1.8 Multimea valorilor proprii ale endomorfismului T se numeste spectrul endomorfismului T si se noteaza cu (T ).
Fie T EndK (V ), dimK V = n, si fie B = {e1 , e2 , ..., en } o baz
a n
spatiul vectorial V. Fie A = MB (T ) = (aij )i,j=1,n Mn (K) matricea endomorfismului T n baza B.
Teorema 4.1.9 Orice valoare proprie a endomorfismului T este o radacina
a ecua
tiei caracteristice

a11

a
...
a
12
1n

a21
a22 ...
a2n

det[A In ] =
= 0,
...
...
...
...

an1
an2
... ann
unde In este matricea identitate.

LINIARE
66
Observatia 4.1.10 Polinomul P () = det[A In ] este independent de

alegerea bazei B si se numeste polinomul caracteristic al endomorfismului T sau polinomul caracteristic al matricii A.
Dac
a A Mn (K) este o matrice si f = a0 X k + a1 X k1 + ... + ak K[X]
este un polinom, atunci polinomul
f(A) = a0 Ak + a1 Ak1 + ... + ak In
se numeste polinom de matrice.
Teorema 4.1.11 (Hamilton-Cayley) Daca P () = det[A In ] este
polinomul caracteristic al matricii A, atunci avem
P (A) = 0n ,
unde 0n este matricea nula.
Definitia 4.1.6 Un endomorfism T : V V se numeste diagonalizabil
daca exista o baza B = {e1 , e2 , ..., en } n spatiul vectorial V astfel nct
1 0 ... 0
0 2 ... 0
MB (T ) =
... ... ... ... ,
0 0 ... n
unde i K, i = 1, n.
Teorema 4.1.12 Un endomorfism T : V V este diagonalizabil daca si

numai daca are toate valorile proprii n corpul K si dimensiunea fiecarui
subspatiu propriu este egala cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii
corespunzatoare, privita ca radacina a polinomului caracteristic.
Observatia 4.1.13 Orice matrice reala si simetrica (i. e., A = T A) este
diagonalizabila.
Algoritm de diagonalizare a unui endomorfism (a unei matrici)
1. Se fixeaz
a o baz
a B a spatiului vectorial finit dimensional V si se scrie
matricea A = MB (T ) a endomorfismului T n baza B.
2. Se determin
a valorile proprii 1 , 2 , ..., p , cu multiplicit
atile lor algebrice m1 , m2 , ..., mp N, rezolvnd ecuatia caracteristic
a
det[A In ] = 0.
67
3. Se verific
a dac
a toate valorile proprii j , j = 1, p, apartin corpului
K. n caz contrar, se opreste algoritmul si se afirm
a c
a endomorfismul
T nu este diagonalizabil.
a subspatiul propriu aso4. Pentru fiecare valoare proprie j se calculeaz
ciat Vj si dimensiunea acestuia dj = dimK Vj si se verific
a dac
a
dj = mj . n caz contrar, se opreste algoritmul si se afirm
a c
a endomorfismul T nu este diagonalizabil.
a cte o baz
a Bj si se scrie
5. n fiecare subspatiu propriu Vj se fixeaz
baza
p
(
B =
Bj
j=1
n care se obtine forma diagonal

a D = MB (T ).
6. Se scrie forma diagonal

a D, punndu-se pe diagonal
a valorile proprii,
fiecare valoare proprie fiind scris
a de attea ori ct arat
a multiplicitatea sa algebric
a
7. Se verific
a relatia matriceal
a
D = C 1 A C,
unde matricea C este matricea de trecere de la baza B la baza B .

Pentru un scalar K, matricile de forma

1 0
1
(),
, 0 1 , ...,
0 0
1 0 ... 0
0 1 ... 0
...
... 1
0 0 ...
se numesc celule Jordan atasate scalarului , de ordinul 1, 2, 3, ..., k.

Definitia 4.1.7 Un endomorfism T :
daca exista o baza a spatiului vectorial
este de forma
J1 0
0 J2
J =

0 0
V V se numeste jordanizabil
V relativ la care matricea asociata
... 0
... 0
,
...
... Jp
unde Ji , i = 1, p, sunt celule Jordan de diferite ordine atasate valorilor

proprii i . Matricea J se numeste form
a canonic
a Jordan.
68
LINIARE
Teorema 4.1.14 (Forma canonic

a Jordan) Pentru orice endomorfism
T EndK (V ), dimK V = n, care are toate valorile proprii n corpul K,
exista o baza B V astfel nct matricea MB (T ) sa fie scrisa n forma
canonica Jordan.
Algoritm de reducere la forma canonic
a Jordan a unui
endomorfism (a unei matrici)
1. Se fixeaz
a o baz
a B a spatiului vectorial finit dimensional V si se scrie
matricea A = MB (T ) a endomorfismului T n baza B.
atile lor alge2. Se determin
a valorile proprii 1 , 2 , ..., p , cu multiplicit
brice m1 , m2 , ..., mp N, rezolvnd ecuatia caracteristic
a
det[A In ] = 0.
3. Se verific
a dac
a toate valorile proprii j , j = 1, p, apartin corpului
K. n caz contrar, se opreste algoritmul si se afirm
a c
a endomorfismul
T nu este jordanizabil.
4. Pentru fiecare valoare proprie j se calculeaz
a subspatiul propriu asociat Vj si dimensiunea acestuia
dj = dimK Vj = n rang(A j In ) mj .
Observatie. Num
arul dj mj ne d
a num
arul de celule Jordan corespunz
atoare valorii proprii j .
5. Pentru acele valori proprii pentru care dj < mj , se determin
a niste
vectori principali X2 , ..., Xp , asociati cte unui vector al unui sistem
liniar independent de vectori proprii din Vj , n felul urm
ator: Se consider
a X1 Vj un vector propriu oarecare si, impunndu-se conditiile
de compatibilitate, se rezolv
a sistemele recurente de ecuatii liniare
(A j In )X2 = X1 , (A j In )X3 = X2 , ..., (A j In )Xp = Xp1 .
Observatie. Tinnd
cont de conditiile de compatibilitate si de forma

general
a a vectorilor proprii sau principali, vom determina, dnd valori
particulare parametrilor, vectorii proprii liniar independenti din Vj ,
mpreun
a cu vectorii principali asociati fiec
aruia. n total, acestia
trebuie s
a fie n num
ar de mj pentru fiecare valoare proprie j .
Observatie. Celulele Jordan au ordinul egal cu num
arul de vectori din
sistemul format dintr-un vector propriu si vectorii principali asociati.
69
6. Se scrie baza B n care se obtine forma canonic

a Jordan J = MB (T ),
reunind toti vectorii proprii si vectorii principali construiti anterior.
7. Se scrie forma canonic
a Jordan
J = C 1 A C,
unde matricea C este matricea de trecere de la baza B la baza B .
Fie V un R-spatiu vectorial euclidian cu produsul scalar , si fie un
endomorfism T EndK (V ).
Definitia 4.1.8 Endomorfismul T EndK (V ), definit prin egalitatea
T (v), w = v, T (w) , v, w V,
se numeste adjunctul endomorfismului T.
Definitia 4.1.9 Un endomorfism T EndK (V ) se numeste simetric daca
T = T.
Propozitia 4.1.15 Un endomorfism T EndK (V ) este simetric daca si
numai daca matricea sa ntr-o baza ortonormata este simetrica, adica
A=
A.
Definitia 4.1.10 Un endomorfism T EndK (V ) se numeste antisimetric daca

T = T.
Propozitia 4.1.16 Un endomorfism T EndK (V ) este antisimetric daca
si numai daca matricea sa ntr-o baza ortonormata este antisimetrica, adica
A = T A.
Definitia 4.1.11 Un endomorfism T EndK (V ) se numeste ortogonal
daca
T (v), T (w) = v, w , v, w V.
Propozitia 4.1.17 Un endomorfism T EndK (V ) este ortogonal daca si
numai daca matricea sa ntr-o baza ortonormata este ortogonala, adica
A
A = In .

LINIARE
70
4.2
Probleme rezolvate
Problema 4.2.1 Sa se studieze care dintre urmatoarele aplicatii sunt transformari liniare:
a) T : R2 R2 , T (x1 , x2 ) = (x1 x2 , x1 + x2 + 3);
b) T : R2 R3 , T (x1 , x2 ) = (x1 x2 , x1 , x2 );
c) T : M2 (R) M2 (R), T (A) = T A;
d) T : Rn [X] Rn [X], T (p) = q, q(X) = p(X);
e) T : R2 R3 , T (x1 , x2 ) = (x1 x2 , x1 + x2 , 0);
f) T : R3 R3 , T (x1 , x2 , x3 ) = (x1 2x2 + 3x3 , 2x3 , x1 + x2 );
g) T : V3 V3 , T (v) = a v, unde a V3 este dat.
Rezolvare. a) Aplicatia nu este liniar
a deoarece
T (0, 0) = (0, 3) = (0, 0).
b) Desi T (0, 0) = (0, 0, 0), aplicatia nu este liniar
a. Presupunem c
a T ar
fi liniar
a si deducem c
a
T ((x1 , x2 )) = T (x1 , x2 ), R, (x1 , x2 ) R2 .
Aceast
a egalitate implic
a o relatie fals
a:
2 x1 x2 = x1 x2 , R, (x1 , x2 ) R2 .
c) Aplicatia este liniar
a deoarece, pentru orice , R si A, B M2 (R),
avem
T (A + B) =
(A + B) = T A + T B = T (A) + T (B).
d) Aplicatia este liniar

a deoarece, pentru orice , R si p, q Rn [X],
avem
T (p + q)(X) = (p + q)(X) = p(X) + q(X) =
= T (p)(X) + T (q)(X).
71
e) Aplicatia este liniar

a deoarece, oricare ar fi scalarul R si vectorii
2
(x1 , x2 ), (y1 , y2 ) R , avem
T ((x1 , x2 ) + (y1 , y2 )) =
=
=
=
T (x1 + y1 , x2 + y2 ) =
(x1 + y1 x2 y2 , x1 + y1 + x2 + y2 , 0) =
(x1 x2 , x1 + x2 , 0) + (y1 y2 , y1 + y2 , 0) =
T (x1 , x2 ) + T (y1 , y2 )
si
T ((x1 , x2 )) = T (x1 , x2 ) = (x1 x2 , x1 + x2 , 0) =
= (x1 x2 , x1 + x2 , 0) = T (x1 , x2 ).
f) Aplicatia este liniar
a. Se demonstreaz
a ca la punctul e).
g) Aplicatia este liniar
a deoarece, pentru orice , R si v, w V3 ,
avem
T (v + w) = a (v + w) = a (v) + a (w) =
= (a v) + (a w) = T (v) + T (w).
Problema 4.2.2 Sa se determine nucleul Ker T si imaginea Im T pentru
transformarea liniara T : R3 R4 , unde
T (x, y, z) = (x + y + z, x y + z, 2z, x y).
Sa se verifice relatia
dimR Ker T + dimR Im T = 3.
Rezolvare. Nucleul transform
arii liniare este definit prin
Ker T = {(x, y, z) R3 | T (x, y, z) = (0, 0, 0, 0)}.
Rezolvnd sistemul
g
asim solutiile
x + y + z = 0
xy+z =0
2z = 0
x y = 0,
x = y = R, z = 0.

LINIARE
72
Prin urmare, nucleul transform

arii liniare este
Ker T = {(, , 0) | R}.
Dimensiunea nucleului este evident dimR Ker T = 1, o baz
a a acestuia
fiind
B1 = {e1 = (1, 1, 0)}.
Imaginea transform
arii liniare este definit
a prin
Im T = {(a, b, c, d) R4 | (x, y, z) R3 a. . T (x, y, z) = (a, b, c, d)}.
Punnd conditia ca sistemul
x + y + z = a
xy+z =b
2z
=c
xy =d
s
a fie compatibil, g
asim conditiile de compatibilitate
c
c
a = b = d.
2
2
Prin urmare, imaginea transform
arii liniare este

b a
ImT =
a, b, a + b,
a, b R .
2
a a acesteia fiind
Dimensiunea imaginii este evident dimR Im T = 2, o baz
B2 = {e2 = (2, 0, 2, 1), e3 = (0, 2, 2, 1)}.
Problema 4.2.3 Sa se determine transformarea liniara T : R3 R3 , cu

proprietatea T (vi ) = wi , i = 1, 3, unde
v1 = (1, 1, 0), v2 = (1, 0, 1), v3 = (0, 1, 1)
iar
w1 = (2, 1, 0), w2 = (1, 0, 1), w3 = (1, 1, 1).
Sa se arate ca avem T 3 = T .
73
Rezolvare. Fie un vector arbitrar v = (x, y, z) R3 . Vectorul v se

descompune n baza B = {v1 , v2 , v3 } ca
v=
xy+z
x + y + z
x+yz
v1 +
v2 +
v3 .
2
2
2
Prin urmare, transformarea liniar

a are expresia
xy+z
x + y + z
x+yz
T (v1 ) +
T (v2 ) +
T (v3 )
2
2
2
x+yz
xy+z
x + y + z
=
w1 +
w2 +
w3
2
2
2
= (2y z, y, z).
T (x, y, z) =
Evident, avem
T 3 (x, y, z) = T (T (T (x, y, z))) = T (T (2y z, y, z)) =
= T (2y z, y, z) = (2y z, y, z) = T (x, y, z).
Problema 4.2.4 Sa se arate ca transformarea liniara T : R2 R3 , definita

prin
T (x, y) = (x y, x + y, 2x + 3y),
este injectiva, dar nu este surjectiva.
Rezolvare. Nucleul transform

arii liniare este definit prin
Ker T = {(x, y) R2 | T (x, y) = (0, 0, 0)}.
Rezolvnd sistemul
xy =0
x+y =0
2x + 3y = 0,
g
asim solutiile x = y = 0. Prin urmare, nucleul transform
arii liniare este
KerT = {(0, 0)},
adic
a aplicatia este injectiv
a.
Imaginea transform
a prin
Im T = {(a, b, c) R3 | (x, y) R2 astfel nct T (x, y) = (a, b, c)}.

LINIARE
74
Punnd conditia ca sistemul
xy =a
x+y =b
2x + 3y = c
s
a fie compatibil, g
asim conditia de compatibilitate
a+b+
3(b a)
= c 5b a = 2c.
2

arii liniare este
ImT = {(5b 2c, b, c) | b, c R} .
Dimensiunea imaginii este evident
dimR Im T = 2 = 3 = dimR R3 ,
adic
a aplicatia nu este surjectiv
a.
Problema 4.2.5 a) Sa se calculeze nucleul Ker T si imaginea Im T pentru
transformarea liniara T : V3 V3 , unde
T (v) = a v, a V3 \{0} dat,
b) Sa se determine o baza n raport cu care matricea lui T are forma
0
0
0
A= 0
0
1 .
2
0 ||a|| 0
Rezolvare. a) Nucleul transform

arii liniare este
Ker T
= {v V3 | a v = 0} =
= {v V3 | v coliniar cu a} =
= {a V3 | R},
adic
a aplicatia nu este injectiv
a.
Imaginea transform
a prin
Im T = {w V3 | v V3 astfel nct a v = w}.
75
Conditia necesar
a si suficient
a ca ecuatia a v = w s
a aib
a solutie este ca
a, w = 0, o solutie a ecuatiei fiind n acest caz
v=
1
[a w] .
||a||2

arii liniare este
Im T = {w V3 | a, w = 0} = {w V3 | w a} ,
adic
a aplicatia nu este surjectiv
a.
b) Dac
a w V3 este un vector arbitrar fixat astfel nct w a, atunci o
baz
a convenabil
a este
B = {e1 = a, e2 = a w, e3 = w},
deoarece avem
T (e1 ) = 0, T (e2 ) = ||a||2 e3 , T (e3 ) = e2 .
Problema 4.2.6 Sa se arate ca endomorfismul T : R4 R4 , dat n baza

canonica de matricea
2
1
0
0
4 2 0
0
,
A=
7
1
1
1
17 6 1 1
este nilpotent de grad doi (i. e. T 2 = 0). O transformare liniara cu aceasta

proprietate se numeste structura tangenta.
Rezolvare. Se verific
a usor c
a avem A2 = 0.
Problema 4.2.7 Sa se determine transformarea liniara care transforma un
punct P (x, y, z) R3 n simetricul sau fata de planul : x + y + z = 0 si sa
se arate ca transformarea astfel determinata este ortogonala.
Rezolvare. Fie P (, , ) un punct arbitrar din spatiu. Coordonatele
proiectiei P pe planul a punctului P sunt solutiile sistemului

x = y = z
x + y + z = 0,

LINIARE
76
adic
a avem
P
2 + 2 + 2
,
,
3
3
3
Prin urmare, deoarece P este mijlocul segmentului P P , unde P este simetricul lui P fata de planul , rezult
a c
a coordonatele simetricului P
sunt

2 2 2 + 2 2 2 +
P
,
,
.
3
3
3
n concluzie, transformarea liniar
a c
autat
a este T : R3 R3 , definit
a
prin

x 2y 2z 2x + y 2z 2x 2y + z
,
,
,
T (x, y, z) =
3
3
3
iar matricea sa n baza ortonormat
a canonic
a este
1 2 2
1
A = 2 1 2 .
3
2 2 1
Se verific
a usor acum c
a avem A T A = I3 .
Problema 4.2.8 Sa se determine valorile proprii si vectorii proprii pentru

endomorfismele T : R3 R3 , ale caror matrici n baza canonica sunt
1 2
1
0 1 0
a) A = 0 1 1 , b) A = 1 1 1 .
0 0
2
0 1 0
Rezolvare. a) Valorile proprii ale matricii A sunt solutiile ecuatiei caracteristice

1
2
1

det[A I3 ] = 0 0
1 1 = 0
0
0
2
(1 )(1 + )(2 ) = 0,
adic
a avem valorile proprii 1 = 1, 2 = 1 si 3 = 2.
Vectorii proprii, cu exceptia vectorului nul, sunt elementele subspatiilor
proprii asociate.
77
Subspatiul propriu asociat valorii proprii 1 = 1 este

0 2
1
x
0

(x, y, z) R3 0 2 1 y = 0 =
V1 =

0 0
1
z
0
= {(x, 2x, 0) | x R}.
Subspatiul propriu asociat valorii

2

3
V2 =
(x, y, z) R
0

0
= {(x, x, 0) | x R}.

1

3
V3 =
0
(x, y, z) R

0
= {(y, y, 3y) | y R}.
proprii 2 = 1 este

2 1
x
0
0 1
y
=
0 =
0 3
z
0
proprii 3 = 2
2
1
3 1
0
0
este

x
0
y
=
0 =
z
0
b) Valorile proprii ale matricii A sunt solutiile ecuatiei caracteristice

1
0

det[A I3 ] = 0 1 1 1 = 0
0
1

(2 2) = 0,
adic
a avem valorile proprii 1 = 0, 2 = 2 si 3 = 1.

0 1 0
x
0

V1 =
(x, y, z) R3 1 1 1 y = 0 =

0 1 0
z
0
= {(x, 0, x) | x R}.

2

3
V2 =
(x, y, z) R
1

0
= {(x, 2x, x) | x R}.
proprii 2 = 2
1
0
1 1
1 2
este

x
0
y
=
0 =
z
0

LINIARE
78
Subspatiul propriu asociat
V3 =
(x, y, z) R3
valorii

1

1

0
= {(x, x, x) | x R}.
proprii 3 = 1 este

1 0
x
0
2 1 y = 0 =
1 1
z
0
Problema 4.2.9 Folosind teorema Hamilton-Cayley, sa se calculeze A1 si

f(A), unde f(x) = x4 + x3 + x2 + x + 1, pentru matricile:
0 2 0 1

2 0 0
1 0 0 0
1 0
a) A =
, b) A = 0 1 0 , c) A =
0 1 0 0 .
1 1
0 1 1
0 0 1 0
Rezolvare. Polinomul caracteristic al matricii A este

1
0

P () = det[A I2 ] =
= (1 )2 = 2 2 + 1.
1 1
Conform teoremei Hamilton-Cayley, avem
A2 2A + I2 = 0 A2 = 2A I2 .
nmultind aceast
a relatie cu A1 , g
asim
A1 = 2I2 A.
nmultind aceasi relatie cu A si A2 , g
asim, pe rnd, egalit
atile
A3 = 2A2 A = 3A 2I2 ,
A4 = 2A3 A2 = 4A 3I2 .
Prin urmare, obtinem
f(A) = A4 + A3 + A2 + A + I2 = 10A 5I2 .
b) Polinomul caracteristic al matricii A este

2
0
0

1
0
P () = det[A I3 ] = 0
0
1
1

=

= (1 )2 (2 ) = 3 + 42 5 + 2.
79

A3 + 4A2 5A + 2I3 = 0 A3 = 4A2 5A + 2I3 .
nmultind aceast
a relatie cu A1 , g
asim
A2 + 4A 5I3 + 2A1 = 0 A1 =

1 2
A 4A + 5I3 .
2
nmultind aceasi relatie cu A, g

asim egalitatea
A4 = 4A3 5A2 + 2A =
= 11A2 18A + 8I3 .
Prin urmare, obtinem
f(A) = A4 + A3 + A2 + A + I3 =
= 16A2 22A + 11I3 .
c) Polinomul caracteristic al matricii A este

P () = det[A I4 ] =

= 4 22 + 1.
2
0 1
1 0
0
0
1 0
0
0
1

A4 2A2 + I4 = 0 A4 = 2A2 I4 .
nmultind aceast
a relatie cu A1 , g
asim
A3 2A + A1 = 0 A1 = 2A A3 .
Evident, avem
f(A) = A4 + A3 + A2 + A + I4 =
= A3 + 3A2 + A.

=

80
LINIARE
Problema 4.2.10 Sa se studieze daca endomorfismul T : R3 R3 , definit

prin
T (x, y, z) = (y, 4x + 4y, 2x + y + 2z),
este diagonalizabil si, n caz afirmativ, sa se diagonalizeze.
Rezolvare. Fie baza canonic
a
B = {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)} R3 .
Deoarece avem descompunerile
T (e1 ) = (0, 4, 2) = 0 e1 4 e2 2 e3
T (e2 ) = (1, 4, 1) = 1 e1 + 4 e2 + 1 e3
T (e3 ) = (0, 0, 2) = 0 e1 + 0 e2 + 2 e3 ,
deducem c
a matricea endomorfismului
0
A = 4
2
T n baza canonic
a este
1 0
4 0 .
1 2
Valorile proprii ale matricii A sunt solutiile ecuatiei caracteristice

1
0

0 = 0 (2 )3 = 0,
det[A I3 ] = 0 4 4
2
1
2
adic
a avem o singur
a r
ad
acin
a 1 = 2, de multiplicitate algebric
a m1 = 3.

2 1 0
x
0

V1 = (x, y, z) R3 4 2 0 y = 0 .

2 1 0
z
0
Rezolvnd sistemul matriceal, g

asim
V1 = {(x, 2x, z) | x, z R} .
Evident, dimensiunea subspatiului propriu V1 este
d1 = dimR V1 = 2 = 3 = m1 ,
adic
a endomorfismul nu este diagonalizabil.
81
Problema 4.2.11 Sa se studieze daca endomorfismele T : Rn

nite n baza canonica de matricile

1 0
1 1
1 1
a) A =
, b) A =
, c) A = 0 0
1 1
1 1
0 1
0
1 0 3
3
d) A = 2 1 2 , e) A =
0
3 0 1
0
1
0
2
0
0
2
0
1
0
0
,
3
0
Rn , defi
0
1 ,
0
sunt diagonalizabile si, n caz afirmativ, sa se diagonalizeze.
Rezolvare. a) Valorile proprii ale matricii A sunt solutiile ecuatiei caracteristice

1

1
= 0 2 = 0,

1
1
adic
a avem o singur
a r
ad
acin
a 1 = 0, de multiplicitate algebric
a m1 = 2.

1 1
x
0
2
(x, y) R
V1 =
=
=
1 1
y
0
= {(x, x) | x R}.

d1 = dimR V1 = 1 = 2 = m1 ,
adic
a endomorfismul nu este diagonalizabil.

1
1

= 0 2 2 = 0,
1
1
adic
a avem r
ad
acinile 1 = 0, 2 = 2, de multiplicitate algebric
a m1 = 1,
m2 = 1.

1 1
x
0
2
V1 =
(x, y) R
=
=
1 1
y
0
= {(x, x) | x R}.
82
LINIARE

d1 = dimR V1 = 1 = m1 ,
o baz
a n V1 fiind B1 = {e1 = (1, 1)}.

1 1
x
0
2
V2 =
(x, y) R
=
=
1 1
y
0
= {(x, x) | x R}.
Dimensiunea subspatiului propriu V2 este
d2 = dimR V2 = 1 = m2 ,
o baz
a n V2 fiind B2 = {e2 = (1, 1)}.
Forma diagonal
a a endomorfismului este

0 0
D=
0 2
si avem relatia D = C 1 AC, unde

1 1
C=
.
1 1
c) Valorile proprii ale matricii A sunt solutiile ecuatiei caracteristice

1 0
0

0
1 = 0 ( 1)2 ( + 1) = 0,

0
1
adic
a avem valorile proprii 1 = 1, 2 = 1, de multiplicitate algebric
a
m1 = 2, m2 = 1.

0 0
0
x
0

V1 =
(x, y, z) R3 0 1 1 y = 0 =

0 1 1
z
0
= {(x, y, y) | x, y R}.
d1 = dimR V1 = 2 = m1 ,
83
o baz
a n V1 fiind B1 = {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 1)}.

2 0 0
x
0

3
0 1 1
y
0 =
(x, y, z) R
=
V2 =

0 1 1
z
0
= {(0, y, y) | y R}.
d2 = dimR V2 = 1 = m2 ,
o baz
a n V2 fiind B2 = {e3 = (0, 1, 1)}.
Forma diagonal
1 0 0
D= 0 1 0
0 0 1
1 0 0
C = 0 1 1 .
0 1 1
d) Valorile proprii ale matricii A sunt solutiile ecuatiei caracteristice

1

0
3

2
1
2 = 0 (1 )(2 2 8) = 0,

3
0
1
adic
a avem valorile proprii 1 = 1, 2 = 4 si 3 = 2, de multiplicitate
algebric
a m1 = 1, m2 = 1 si m3 = 1.

0
0
3
x
0

3
V1 =
(x, y, z) R
2 0 2
y
=
0 =

3 0 0
z
0
= {(0, y, 0) | y R}.
d1 = dimR V1 = 1 = m1 ,
84
LINIARE
o baz
a n V1 fiind B1 = {e1 = (0, 1, 0)}.
Subspatiul propriu asociat valorii proprii 2 = 4

3 0
3

(x, y, z) R3 2 3 2
V2 =

3
0 3

4x
=
x, , x x R .
3
este

x
0
y = 0 =
z
0
d2 = dimR V2 = 1 = m2 ,
o baz
a n V2 fiind B2 = {e2 = (3, 4, 3)}.

3 0 3
x
0

3
2 3 2
y
0 =
V3 =
(x, y, z) R
=

3 0 3
z
0
= {(x, 0, x) | x R}.
d3 = dimR V3 = 1 = m3 ,
o baz
a n V3 fiind B3 = {e3 = (1, 0, 1)}.
Forma diagonal
1 0 0
D= 0 4 0
0 0 2
0 3 1
C = 1 4 0 .
0 3 1
e) Valorile proprii ale matricii A sunt solutiile ecuatiei caracteristice

1

0
0

3 2
0
4
2

0
= 0 10 + 9 = 0,
2
3

0
0
1
85
adic
a avem valorile proprii 1 = 3, 2 = 3, 3 = 1 si 4 = 1, de multiplicitate algebric
a m1 = 1, m2 = 1, m3 = 1 si m4 = 1.

3 1
0
0
x
0
3 2
0 y 0
4 3
=
V1 =
(x, y, z, t) R
0
2 3 3 z 0

0
0
1 3
t
0
= {(t, 3t, 3t, t) | t R}.

d1 = dimR V1 = 1 = m1 ,
o baz
a n V1 fiind B1 = {e1 = (1, 3, 3, 1)}.

3 1 0 0
x

3
3
2
0
y =
V2 =
(x, y, z, t) R4
0 2 3 3
z

0 0 1 3
t
= {(t, 3t, 3t, t) | t R} .
0
=
0

d2 = dimR V2 = 1 = m2 ,
o baz
a n V2 fiind B2 = {e2 = (1, 3, 3, 1)}.

1 1
0
0
3 1 2
(x, y, z, t) R4
V3 =
0
2 1 3

0
0
1 1
= {(t, t, t, t) | t R}.
d3 = dimR V3 = 1 = m3 ,
o baz
a n V3 fiind B3 = {e3 = (1, 1, 1, 1)}.

x
0
0
y
=
z 0
t
0

LINIARE
86

V4
=
(x, y, z, t) R4

1
3
0
0
= {(t, t, t, t) | t R}.
1
1
2
0
0
2
1
1
0
x
y
0
3 z
1
t
0
= =
0

d4 = dimR V4 = 1 = m4 ,
o baz
a n V4 fiind B4 = {e4 = (1, 1, 1, 1)}.
Forma diagonal
3 0 0 0
0 3 0 0
D=
0 0 1 0
0 0 0 1
1 1 1 1
3 3 1 1
C=
3 3 1 1 .
1 1
1
1
Problema 4.2.12 Sa se aduca la forma canonica Jordan endomorfismele
T : Rn Rn , definite n baza canonica de matricile
6 6 15
0 1 0
a) A = 1 5 5 , b) A = 0 0 1 ,
1 2 2
2 5 4
1
0
c) A =
0
0
2
1
0
0
3
2
1
0
3
, d) A =
2
1
0
1
0
0
2
0
1
0
0 1
0 0
.
0 0
1 0

Rezolvare. a) Valorile proprii ale
racteristice

6
6
15

1
5
5

1
2
2
87
matricii A sunt solutiile ecuatiei ca

= 0 ( 3)3 = 0,

adic
a avem o singur
a valoare proprie 1 = 3, de multiplicitate algebric
a
m1 = 3.

3 6 15
x
0

3
V1 =
(x, y, z) R
1 2 5
y
=
0 =

1 2 5
z
0
= {(2y + 5z, y, z) | y, z R}.
d1 = dimR V1 = 2 < 3 = m1 ,
adic
a avem dou
a celule Jordan corespunz
atoare valorii proprii 1 = 3. Consider
am vectorii proprii liniar independenti x1 = (2, 1, 0) si x2 = (3, 1, 1),
cel de-al doilea vector propriu fiind ales astfel nct sistemul matriceal
Bx3 = x2 , unde
3 6 15
B = A 3I3 = 1 2 5 si x3 = (, , ),
1 2 5
s
a aib
a solutie. Rezolvnd sistemul de mai sus, g
asim o solutie ca fiind
J
x3 = (1, 0, 0). Prin urmare, obtinem baza Jordan B = {x1 , x2 , x3 } n care
matricea canonic
a Jordan este
3 0 0
J = C 1 AC = 0 3 1 ,
0 0 3
unde
2 3 1
C = 1 1 0 .
0 1 0

1
0

0
1 = 0 ( 1)2 ( 2) = 0,

2 5 4
88
LINIARE
adic
a avem valorile proprii 1 = 1 si 2 = 2, de multiplicitate algebric
a
m1 = 2 si m2 = 1.

1 1 0
x
0

V1 =
(x, y, z) R3 0 1 1 y = 0 =

2 5 3
z
0
= {(x, x, x) | x R}.
d1 = dimR V1 = 1 < 2 = m1 ,
adic
a avem o singur
a celul
a Jordan corespunz
atoare valorii proprii 1 = 1.
Fie matricea
1 1 0
B = A I3 = 0 1 1
2 5 3
si vectorul propriu x1 = (1, 1, 1). Rezolvnd sistemul Bx2 = x1 , g

asim o
solutie ca fiind, spre exemplu, x2 = (1, 2, 3).

2 1 0
x
0

3
V2 =
(x, y, z) R
0 2 1
y
=
0 =

2 5 2
z
0
= {(x, 2x, 4x) | x R} .
d2 = dimR V2 = 1 = m2 .
Fie vectorul propriu x3 = (1, 2, 4) V2 . Prin urmare, obtinem baza
Jordan B J = {x1 , x2 , x3 } n care matricea canonic
a Jordan este
1 1 0
J = C 1 AC = 0 1 0 ,
0 0 2
unde
1 1 1
C = 1 2 2 .
1 3 4
89
c) Valorile proprii ale matricii A sunt

1
2
3
4

0
1
2
3

0
0
1
2

0
0
1
solutiile ecuatiei caracteristice

= 0 (1 )4 = 0,

adic
a avem o singur
a valoare proprie 1 = 1, de multiplicitate
m1 = 4.

0
2
3
4
x
0
0 0 2 3 y 0
V1 =
(x, y, z, t) R4
0 0 0 2 z = 0

0 0 0 0
t
0
= {(x, 0, 0, 0) | x R}.
algebric
a
d1 = dimR V1 = 1 < 4 = m1 ,
adic
a avem o singur
a celul
a Jordan corespunz
Fie matricea
0 2 3 4
0 0 2 3
B = A I4 =
0 0 0 2
0 0 0 0
si vectorul propriu x1 = (16, 0, 0, 0). Rezolvnd sistemul Bx2 = x1 , g

asim
o solutie ca fiind, spre exemplu, x2 = (0, 8, 0, 0). Mai departe, rezolvnd
si sistemul Bx3 = x2 , g
asim o solutie x3 = (0, 6, 4, 0). n final, sistemul
Bx4 = x3 are ca solutie pe x4 = (0, 5, 6, 2).
n concluzie, obtinem baza Jordan B J = {x1 , x2 , x3 , x4 } n care matricea
canonic
a Jordan este
1 1 0 0
0 1 1 0
J = C 1 AC =
0 0 1 1 ,
0 0 0 1
unde
16
0
C=
0
0
0 0
0
8 6 5
.
0 4 6
0 0
2

LINIARE
90
d) Valorile proprii ale matricii A sunt solutiile ecuatiei caracteristice

2
0 1
1 0
0
0
1 0
0
0
1

= 0 ( 1)2 ( + 1)2 = 0,

adic
a
m1 = 2 si m2 = 2.
V1
=
(x, y, z, t) R4

1 2
0 1
x
1 1 0
0 y
0
1 1 0 z
0
0
1 1
t
= {(x, x, x, x) | x R}.
0
=
0

d1 = dimR V1 = 1 < 2 = m1 ,
adic
a avem o singur
a celul
a Jordan corespunz
Fie matricea
1 2
0 1
1 1 0
0
B1 = A I4 =
0
1 1 0
0
0
1 1
si vectorul propriu x1 = (1, 1, 1, 1). Rezolvnd sistemul B1 x2 = x1 , g

asim o
solutie ca fiind, spre exemplu, x2 = (3, 2, 1, 0).

1 2 0 1
x
0
1
1
0
0
y
0
4
(x, y, z, t) R
V2 =
=
=
0 1 1 0 z 0

0 0 1 1
t
0
= {(x, x, x, x) | x R} .
d2 = dimR V2 = 1 < 2 = m2 ,
91
adic
a avem o singur
a celul
a Jordan corespunz
Fie matricea
1 2 0 1
1 1 0 0
B2 = A + I4 =
0 1 1 0
0 0 1 1
si vectorul propriu x3 = (1, 1, 1, 1). Rezolvnd sistemul B2 x4 = x3 , g

asim
o solutie ca fiind, spre exemplu, x4 = (0, 1, 2, 3).
n concluzie, obtinem baza Jordan B J = {x1 , x2 , x3 , x4 } n care matricea
canonic
a Jordan este
1 1 0
0
0 1 0
0
J = C 1 AC =
0 0 1 1 ,
0 0 0 1
unde
1
1
C=
1
1
3 1
0
2 1 1
.
1 1
2
0 1 3
Problema 4.2.13 Relativ la produsul scalar canonic, sa se determine adjunctul endomorfismului T : R2 R2 , definit prin
T (x, y) = (x + 2y, 8x).
Rezolvare. Fix
am baza ortonormat
a canonic
a
B = {e1 = (1, 0), e2 = (0, 1)} R2 .
Matricea lui T n aceast

a baz
a este

1 2
A=
,
8 0
ceea ce implic
a faptul c
a matricea adjunctei este

1 8
T
A=
.
2 0
n concluzie, endomorfismul adjunct este
,
-T
T
1 8
x
x + 8y
T (x, y) =
=
= (x + 8y, 2x).
2 0
y
2x

LINIARE
92
4.3
Probleme propuse
Problema 4.3.1 Sa se studieze care dintre urmatoarele aplicatii sunt transformari liniare:
a) T : R2 R2 , T (x1 , x2 ) = (x1 , x1 );
b) T : R2 R2 , T (x, y) = (x cos y sin , x sin + y cos ), [0, 2];
c) T : V3 R, T (v) = a v, unde a V3 este dat;
d) T : V3 V3 , T (v) = 2 v, a
a
v, unde a V3 \{0} este dat;
||a||2
e) T : M2 (R) R, T (A) = T race(A), unde T race(A) = a11 + a22 ;

f) T : Rn [X] Rn [X], T (p) = q, q(X) = p(X + 1) p(X);
g) T : R2 R3 , T (x1 , x2 ) = (sin x1 , cos x2 , x1 x2 );
h) T : R3 R3 , T (x, y, z) = (x, x + y, x + y + z);
n
i) T : C n [0, 1] C 0 [0, 1], T (f ) =
i f (i) , unde i R;
i=1
x
j) T : C 0 [0, 1] F[0, 1], T (f )(x) = 0 f (t)dt, x [0, 1].
R. a) Da. b) Da. c) Da. d) Da. e) Da. f) Da. g) Nu. h) Da. i) Da. j)
Da.
Problema 4.3.2 Sa se arate ca aplicatiile de mai jos sunt transformari
liniare si sa se determine nucleul Ker T si imaginea Im T a acestora:
a) T : R3 R2 , T (x, y, z) = (x + y z, 2x y + z);
b) T : R4 R3 , T (x, y, z, t) = (x + y + z, y t, z t);
c) T : V3 V3 , T (v) = v, a
d) T : R2 [X] R, T (p) =
1
a
, unde a V3 \{0} este dat;
||a||2
1 p(x)dx.
R. a) Ker T = {(0, z, z) | z R}, Im T = R2 .

b) Ker T = {(2t, t, t, t) | t R}, Im T = R3 .
c) Ker T = {v V3 | v a}, Im T = {a | R}.
d) Ker T = {3aX 2 + bX + a | a, b R}, Im T = R.
93
Problema 4.3.3 Sa se scrie matricea n baza canonica a endomorfismului

T : R3 R3 , unde
T (x, y, z) = (x y + z, y + z, x z).
1 1 1
1 .
R. A = 0 1
1 0 1
Problema 4.3.4 Fie a, b V3 \{0} doi vectori necoliniari. Sa se arate ca

aplicatia T : V3 V3 , definita prin
!
T (x) = a, x b + b, x a,
este liniara si apoi sa se determine matricea lui T n baza B = {a, b, a b}.

!
a, b
||b||2! 0
R. MB (T ) = ||a||2
a, b 0 .
0
0
0
T
Problema 4.3.5 Fie T : R2 R3 , (x, y) proiectia punctului P (x, y, 0)

pe planul : 3x y 2z = 0. Sa se arate ca T este transformare liniara si
sa se calculeze Ker T si Im T, precum si defectul si rangul lui T .

5x + 3y 3x + 13y 3x y
R. T (x, y) =
,
,
; Ker T = {(0, 0)},
14
14
7
dimR Ker T = 0; Im T = {(a, 3a 2c, c) | a, c R}, dimR Im T = 2.
Problema 4.3.6 Sa se determine endomorfismul T EndR (R3 ) astfel
nct
T (1, 1, 1) = (0, 0, 0), T (1, 0, 0) = (3, 1, 0), T (0, 0, 1) = (1, 2, 0).
R. T (x, y, z) = (3x 4y + z, x 3y + 2z, 0).
Problema 4.3.7 Fie endomorfismul T : R3 R3 , definit prin
T (x, y, z) = (x y + z, y, y).
Sa se arate ca T 2 = T (i. e. T este proiec
tie) si ca
R3 = Ker T Im T.
94
LINIARE
Ind. Avem Ker T = {(x, 0, x) | x R} si Im T = {(a, b, b) | a, b R}.
Problema 4.3.8 Sa se arate ca transformarea liniara T : R2n R2n ,

definita prin relatia
T (x) = (xn+1 , xn+2 , ..., x2n , x1 , x2 , ..., xn ),
are proprietatea T 2 = 1R2n . O transformare liniara cu aceasta proprietate
se numeste structur
a aproape complex
a.
Problema 4.3.9 Sa se determine valorile proprii si vectorii proprii pentru
endomorfismele T : R3 R3 , ale caror matrici n baza canonica sunt
4 0 0
7
4
1
a) A = 0 0 1 , b) A = 4
7 1 ,
0 1 2
4 4 4
3 7 5
c) A = 2
4
3 .
1
2
2
R. a) 1 = 4, V1 = {(x, 0, 0) | x R}; 2 = 1, V2 = {(0, y, y) | y R}.

b) 1 = 4, V
1 = {(x, x, x)
|x R};2 = 3, V2 = {(x, x, 0) | x R};

3z
3 = 11, V3 =
, z, z z R .
4
c) 1 = 1, V1 = {(3y, y, y) | y R}.
Problema 4.3.10 Folosind teorema Hamilton-Cayley, sa se calculeze A1
si f(A), unde f (x) = x4 4x3 + 6x2 4x + 1, pentru matricile:

2 1 3
1 0
a) A =
, b) A = 3 2 3 ,
1 1
1 1 2
2
0 0 0
1
3 1 1
.
c) A =
0
0 1 1
1 1 0 2

1 2
R. a) A1 = 2I2 A, f (A) = 02 . b) A1 =
A + 2A I3 , f(A) =
2

1
2
1
3
2
19A 8A 11I3 . c) A =
A + 8A 24A + 32I4 , f(A) = 4A3
16
18A2 + 28A 15I4 .
95
Problema 4.3.11 Sa se arate ca endomorfismul T : R4 R4 , definit prin

T (x, y, z, t) = (x + t, y, z 2t, x 2z + 3t),
este diagonalizabil si sa se precizeze baza n care se obtine forma diagonala.
R. B = {e1 = (2, 0, 1, 0), e2 = (0, 1, 0, 0), e3 = (1, 0, 2, 5), e4 =
(1, 0, 2, 1)}, D = MB (T ) = Diag(1, 1, 4, 2).
Problema 4.3.12 Sa se studieze daca endomorfismele T : Rn Rn , definite n baza canonica de matricile

2 1 1
4 0
a) A =
, b) A = 1 2 1 ,
1 4
1 1 2
1 1
1
1
2
5
1
1 1 1 1
c) A = 1 3 0 , d) A =
1 1 1 1 ,
2 3 2
1 1 1 1
sunt diagonalizabile si, n caz afirmativ, sa se diagonalizeze.
R. a) B = {e1 = (1, 0), e2 = (8, 1)}, D = MB (T ) = Diag(4, 4).

b) B = {e1 = (0, 1, 1), e2 = (1, 1, 1), e3 = (1, 0, 1)}, D = MB (T ) =
Diag(1, 2, 3).
c) Nu este diagonalizabil
a.
d) B = {e1 = (1, 1, 0, 0), e2 = (1, 0, 1, 0), e3 = (1, 0, 0, 1), e4 =

(1, 1, 1, 1)}, D = MB (T ) = Diag(2, 2, 2, 2).
Problema 4.3.13 Sa se aduca la forma canonica Jordan endomorfismele
T : Rn Rn , definite n baza canonica de matricile
1 3 4
1 3 3
a) A = 4 7 8 , b) A = 2 6 13 ,
6 7 7
1 4 8
1
0
c) A =
0
0
1
1
0
0
0
2
2
0
1
, d) A =
1
2
1
2
0
1
0
1
2
0
0
0
1
2
0
0
.
0
1

LINIARE
96
1
R. a) J = C 1 AC = 0
0
1 1 0
b) J = C 1 AC = 0 1 1
0 0 1
1 1 0
0 1 0
c) J = C 1 AC =
0 0 2
0 0 0
1 1 0
0 1 1
d) J = C 1 AC =
0 0 1
0 0 0
1 0
1 1 1
1 0 , unde C = 2 1 2 .
0 3
1 0 2
3 3 7
, unde C = 1 1 0 .
1 0 1
0
1 1 2 3
0
, unde C = 0 1 2 1 .
0 0 1 0
1
2
0 0 0 1
0
0 0 0 2
0
, unde C = 0 0 4 0 .
0 8 0 1
1
1
16 0 0 0
Problema 4.3.14 Relativ la produsul scalar canonic, sa se determine adjunctul endomorfismului:

a) T : R2 R2 , T (x, y) = (x y, 7x + 5y);
b) T : R3 R3 , T (x, y, z) = (2x, y, z);
c) T : R3 R3 , T (x, y, z) = (3x y, 2y + z, x + y z).
R. a) T (x, y) = (x + 7y, x + 5y). b) T = T. c) T (x, y, z) = (3x +
z, x + 2y + z, y z).
Capitolul 5
Forme biliniare. Forme

p
atratice
5.1
Fie V un K-spatiu vectorial de dimensiune dimK V = n.

Definitia 5.1.1 O aplicatie A : V V K, care verifica proprietatile
1. A(x, y) = A(y, x), x, y V,
2. A(x + y, z) = A(x, z) + A(y, z), , K, x, y, z V,
se numeste forma biliniara si simetric
a pe V.
Dac
a B = {e1 , e2 , ..., en } este o baz
a n V si avem descompunerile
x=
n

xi ei , y =
i=1
n

yj ej ,
j=1
atunci expresia analitic

a a formei biliniare si simetrice A este
A(x, y) =
n

aij xi yj ,
i,j=1
unde aij = A(ei , ej ) = A(ej , ei ) = aji , i, j = 1, n.

Definitia 5.1.2 Matricea simetrica A = (aij )i,j=1,n (i. e., A = T A) se
numeste matricea n baza B a formei biliniare si simetrice A.
97
98
CAPITOLUL 5. FORME BILINIARE. FORME PATRATICE
Observatia 5.1.1 Daca notam x = (x1 , x2 , ..., xn ) si y = (y1 , y2 , ..., yn ),

atunci
A(x, y) = x A T y
este forma matriceala a expresiei analitice.
a baz
a n V si fie A matricea n baza B a
Fie B = {e1 , e2 , ..., en } o alt
formei biliniare si simetrice A.
Teorema 5.1.2 Legatura ntre matricile A si A este data de relatia
A =
C A C,
unde C este matricea de trecere de la baza B la baza B .

Definitia 5.1.3 O aplicatie Q : V K se numeste form
a p
atratic
a pe
V daca exista o forma biliniara si simetrica A : V V K astfel nct
Q(x) = A(x, x). Forma biliniara si simetrica A se numeste polara sau
forma dedublat
a a formei patratice Q.
Observatia 5.1.3 i) Expresia analitica a unei forme patratice Q, n raport
cu baza B = {e1 , e2 , ..., en }, este
Q(x) = A(x, x) =
n

i,j=1
aij xi xj = x A
x,
unde aij = A(ei , ej ), i, j = 1, n.

ii) Matricea simetrica A = (aij )i,j=1,n , care este matricea polarei A, se
numeste matricea n baza B a formei p
atratice Q.
iii) Daca se cunoaste forma patratica Q, atunci forma polara A din care
provine este data de formula
A(x, y) =
1
[Q(x + y) Q(x) Q(y)] .
2
Definitia 5.1.4 i) Spunem ca o forma patratica Q : V K s-a redus la

forma canonic
a ntr-o baza B = {e1 , e2 , ..., en } daca expresia analitica
formei patratice Q, n raport cu baza B, este
Q(x) = A(x, x) = 1 x21 + 2 x22 + ... + n x2n ,
unde i = A(ei , ei ), i = 1, n.
99
ii) Tripletul de numere naturale (Q) = (p, q, d) N3 , asociat unei forme

canonice
Q(x) = 1 x21 + 2 x22 + ... + n x2n ,
unde p = numarul de coeficienti i strict pozitivi, q = numarul de coeficienti
i strict negativi si d = numarul de coeficienti i egali cu zero, se numeste
signatura formei patratice Q.
Teorema 5.1.4 (Legea de inertie) Signatura unei forme patratice Q
este aceeasi pentru orice forma canonica a lui Q.
Definitia 5.1.5 O forma patratica Q este pozitiv definit
a (respectiv, negativ definit
a) daca are signatura (Q) = (n, 0, 0) (respectiv, (Q) =
(0, n, 0)), unde n = dimK V .
Metode de reducere la forma canonic
a a unei forme p
atratice
reale (K = R)
(1) Metoda lui Gauss (sau a form
arii de p
atrate).
Fie Q : V R o form
a p
atratic
a, exprimat
a prin
Q(x) =
n

aij xi xj ,
i,j=1
unde cel putin un coeficient aij = 0.

1. Dac
a Q(x) posed
a un termen x2i (putem presupune, f
ar
a a restrnge
generalitatea, c
a a11 = 0), atunci scriind
Q(x) = a11 x21 + 2
n

a1i x1 xi +
i=2
n

aij xi xj ,
i,j=2
putem forma un p
atrat perfect si obtinem

2
n
n

a1i
Q(x) = a11 x1 +
xi +
aij xi xj ,
a11
i=2
i,j=2
unde, n coeficientii aij , i, j = 2, n, s-au introdus si termenii, cu semn

schimbat, necesari obtinerii p
atratului expresiei
x1 +
n

a1i
xi .
a
i=2 11
100

n forma p
atratic
a r
amas
a ni,j=2 aij xi xj nu mai apar dect coordonatele x2 , x3 , ..., xn , adic
a ea poate fi privit
a ca o nou
a form
a p
atratic
a
pe un spatiu vectorial real de dimensiune n1, si deci i se poate aplica
algoritmul descris mai sus.
2. Dac
a Q(x) nu contine p
atrate, atunci, n mod necesar, trebuie s
a
contin
a cel putin un termen nenul aij xi xj , unde i = j. Atunci, prin
schimbarea de coordonate
xi = xi + xj , xj = xi xj , xk = xk , k = i, j,
se obtine un nou sistem de coordonate (o nou
a baz
a), n raport cu care
2
expresia analitic
a a lui Q contine termenii aij xi aij x2
si deci, n
j ,
continuare, putem aplica Pasul 1.
(2) Metoda lui Jacobi
Fie Q : V R o form
a p
atratic
a si A = (aij )i,j=1,n Mn (R) matricea lui
Q ntr-o baz
a B = {e1 , e2 , ..., en } a spatiului vectorial V. Fie determinantii

a11 a12 a13
a

a
1 = a11 , 2 = 11 12 , 3 = a12 a22 a23 , ..., n = det A.
a12 a22
a13 a23 a33
Dac
a i = 0, i = 1, n, atunci n baza
B = {e1 = c11 e1 , e2 = c21 e1 + c22 e2 , ..., en = cn1 e1 + cn2 e2 + .. + cnn en }

forma p
atratic
a Q are forma canonic
a
Q(x ) =
1 2 1 2 2 2
n1 2
x1 +
x2 +
x3 + ... +
x ,
1
2
3
n n
unde xi , i = 1, n, sunt coordonatele vectorului x n baza B , iar scalarii cij ,

i j, se determin
a din conditiile
A(ei , ej ) = 0, j < i n, si A(ei , ei ) = 1, i = 1, n,
forma biliniar
a si simetric
a A fiind polara formei p
atratice Q.
Corolarul 5.1.5 (Criteriul lui Sylvester) Fie Q : V R o forma patratica. Daca conditiile din metoda lui Jacobi sunt ndeplinite, atunci:
(1) forma patratica Q este pozitiv definita i > 0, i = 1, n;
101
(2) forma patratica Q este negativ definita (1)i i > 0, i = 1, n.

(3) Metoda valorilor proprii (sau a transform
arilor ortogonale)
Fie Q : (V, , ) R o form
a p
atratic
a pe un spatiu vectorial euclidian
(V, , ) si fie A = (aij )i,j=1,n Mn (R) matricea lui Q ntr-o baz
a ortonormat
a B = {e1 , e2 , ..., en } a spatiului euclidian (V, , ). Deoarece matricea A
este simetric
a, ea este diagonalizabil
a. Dac
a C = (cij )i,j=1,n Mn (R) este
matricea vectorilor proprii ortonormati ai matricii A, asezati pe coloane,
atunci transformarea de coordonate
T
x=C
x,
care este o transformare ortogonal

a (i. e., C T C = In ), conduce la forma
canonic
a
2
2
Q(x ) = 1 x2
1 + 2 x2 + ... + n xn ,
unde i , i {1, ..., n}, sunt valorile proprii ale matricii A, luate cu multiplicit
atile lor algebrice (fiecare valoare proprie i apare de attea ori ct este
multiplicitatea ei).
Corolarul 5.1.6 Fie Q : V R o forma patratica pe un spatiu vectorial
euclidian (V, , ) si fie A = (aij )i,j=1,n matricea lui Q ntr-o baza ortonormata a spatiului euclidian V . Atunci, forma patratica Q este pozitiv definita
(respectiv, negativ definita) daca si numai daca toate valorile proprii ale matricii A sunt strict pozitive (respectiv, strict negative).
5.2
Probleme rezolvate
Problema 5.2.1 Fie A : R3 R3 R o forma biliniara si simetrica, a

carei expresie analitica n baza canonica este
A(x, y) = 2x1 y1 + 3x1 y2 + 3x2 y1 x1 y3 x3 y1 + x2 y2
x2 y3 x3 y2 + 2x3 y3 .
a) Sa se scrie matricea lui A n baza canonica si n baza

B = {e1 = (1, 1, 1), e2 = (1, 1, 0), e3 = (1, 0, 0)}.
b) Sa se determine forma patratica asociata lui A.
102
Rezolvare. a) Fie B = {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)} baza
canonic
a n R3 . Atunci, matricea lui A n baza canonic
a B este
2
3 1
3
1 1 .
A=
1 1 2
Deoarece matricea de trecere de la baza B la baza B este
1 1 1
C = 1 1 0 ,
1 0 0
rezult
a c
a matricea lui A n baza B este
7 7 4
A = T C A C = 7 9 5 .
4 5 2
b) Forma p
atratic
a asociat
a lui A este
Q(x) = A(x, x) = 2x21 + x22 + 2x23 + 6x1 x2 2x1 x3 2x2 x3 .
Problema 5.2.2 Pentru formele patratice Q : Rn R de mai jos, sa se

determine formele biliniare si simetrice din care provin, precum si matricea
lor n baza canonica:
a) Q : R2 R, Q(x) = 18x1 x2 + 9x22 .
b) Q : R3 R, Q(x) = 2x21 6x1 x2 + 3x23 .
c) Q : R4 R, Q(x) = x1 x2 + x2 x3 + x3 x4 .
Rezolvare. a) Forma biliniar
a si simetric
a din care provine forma p
atratic
a Q este dat
a de formula
A(x, y) =
=
1
[Q(x + y) Q(x) Q(y)] =
2
1$
18(x1 + y1 )(x2 + y2 ) + 9(x2 + y2 )2 +
2
%
+18x1 x2 9x22 + 18y1 y2 9y22
= 9x1 y2 9x2 y1 + 9x2 y2 .
103
Prin urmare, matricea n baza canonic

a a lui Q este

0 9
A=
.
9 9
b) Folosind formula anterioar
a, g
asim
A(x, y) =
1$
2(x1 + y1 )2 6(x1 + y1 )(x2 + y2 ) + 3(x3 + y3 )2
2
%
2x21 + 6x1 x2 3x23 2y12 + 6y1 y2 3y32
= 2x1 y1 3x1 y2 3x2 y1 + 3x3 y3 .

Matricea n baza canonic
a a lui Q este
2 3 0
A = 3 0 0 .
0
0 3
c) Utiliznd din nou formula de mai sus, obtinem forma biliniar

a si
simetric
a
1
1
1
1
1
1
A(x, y) = x1 y2 + x2 y1 + x2 y3 + x3 y2 + x3 y4 + x4 y3 ,
2
2
2
2
2
2
a c
arei matrice este (matricea lui Q)
0 1/2 0
0
1/2 0 1/2 0
A=
0 1/2 0 1/2
0
0 1/2 0
Problema 5.2.3 Formele patratice Q : Rn R de mai jos sunt date n

baza canonica B a lui Rn . Sa se scrie aceste forme n baza
B = {e1 , e2 , ..., en } Rn ,
n cazurile:
a) Q : R2 R, Q(x) = 3x21 + 10x1 x2 + 9x22 , e1 = 2e1 e2 , e2 = e1 e2 .
b) Q : R3 R, Q(x) = 3x21 + 4x1 x2 + 4x1 x3 x23 , e1 = e1 + e2 + e3 ,
e2 = 2e1 e2 + e3 , e3 = e1 + 2e2 3e3 .
104

Rezolvare. a) Matricea de trecere de la baza B la baza B este

2
1
C=
1 1
iar matricea lui Q n baza canonic

a este

3 5
A=
.
5 9
Prin urmare, matricea lui Q n baza B este

1 0
T
.
A = C AC =
0 2
n concluzie, expresia analitic
a a lui Q n baza B este
Q(x ) = x A
b) Matricea de trecere de la baza
C=
1
1
2
x = x2
1 + 2x2 .
B la baza B este
2 1
1 2
1 3
iar matricea lui Q n baza canonic

a este
1 2 2
A = 2 0 0 .
2 0 1
Prin urmare, matricea lui Q n baza B este
8
9 4
A = T C A C = 9
3 3 .
4 3 4
n concluzie, expresia analitic

a a lui Q n baza B este
Q(x ) = x A
=
8x2
1
x =
+ 3x2
2

4x2
3 + 18x1 x2 8x1 x3 6x2 x3 .
105
Problema 5.2.4 Utiliznd metoda lui Gauss, sa se gaseasca forma canonica si signatura formelor patratice de mai jos. Care dintre aceste forme
patratice sunt pozitiv definite si care sunt negativ definite?
a) Q : R2 R, Q(x) = 4x21 + 4x1 x2 + 5x22 .
b) Q : R2 R, Q(x) = x1 x2 .
c) Q : R3 R, Q(x) = x21 + x22 + 4x23 + 4x1 x3 + 2x2 x3 .
d) Q : R3 R, Q(x) = x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 .
e) Q : R3 R, Q(x) = 2x21 + 9x22 + 19x23 + 8x1 x2 + 4x1 x3 .
f) Q : R4 R, Q(x) = x21 + 2x22 + 2x23 + 3x24 + 2x1 x2 + 2x2 x3 + 2x3 x4 .
Rezolvare. a) Deoarece n expresia lui Q avem p
atrate, form
am p
atrate
perfecte si obtinem
Q(x) = 4(x21 + x1 x2 ) + 5x22 =
,.
x2 /2 x22
= 4 x1 +
+ 5x22 =
2
4
.
x2 /2
= 4 x1 +
+ 4x22 .
2
Efectund schimbarea de coordonate
x1 = x1 + x2
2

x2 = x2 ,
g
asim forma canonic
a
2
Q(x ) = 4x2
1 + 4x2 .
Signatura formei p
atratice Q este (Q) = (2, 0, 0), adic
a forma p
atratic
a
este pozitiv definit
a.
b) Deoarece n expresia lui Q nu avem p
atrate, efectu
am schimbarea de
coordonate

x1 = x1 + x2
x2 = x1 x2
si g
asim forma canonic
a
2
Q(x ) = x2
1 + x2 .
106
Signatura formei p
a forma p
atratic
a
nu este nici pozitiv definit
a, nici negativ definit
a.
c) Deoarece n expresia lui Q avem p
atrate, form
am p
atrate perfecte si
obtinem

Q(x) = x21 + 4x1 x3 + x22 + 4x23 + 2x2 x3 =
= (x1 + 2x3 )2 + x22 + 2x2 x3 =
= (x1 + 2x3 )2 + (x2 + x3 )2 x23 .

x1 = x1 + 2x3
x = x2 + x3
2
x3 = x3 ,
g
asim forma canonic
a
2
2
Q(x ) = x2
1 + x2 x3 .
Signatura formei p
a forma p
atratic
a
a.
d) Deoarece n expresia lui Q nu avem p
atrate, efectu
am schimbarea de
coordonate
x1 = x1 + x2
x = x1 x2
2
x3 = x3
si g
asim
2

Q(x ) = x2
1 x2 + 2x1 x3 .
Restrngem p
atratele si obtinem

2
Q(x ) = x2
1 + 2x1 x3 x2 =

2
2
= x1 + x3 x2
3 x2 .

x1 = x1 + x3
x = x3
2
x3 = x2 ,
g
asim forma canonic
a
2
2
Q(x ) = x2
1 x2 x3 .
107
Signatura formei p
a forma p
atratic
a
a.
e) Deoarece n expresia lui Q avem p
atrate, form
am p
atrate perfecte si
obtinem
Q(x) = 2x21 + 9x22 + 19x23 + 8x1 x2 + 4x1 x3 =

= 2 x21 + 4x1 x2 + 2x1 x3 + 9x22 + 19x23 =
0
1
= 2 (x1 + 2x2 + x3 )2 4x22 x23 4x2 x3 + 9x22 + 19x23 =
= 2 (x1 + 2x2 + x3 )2 + x22 + 17x23 8x2 x3 =
= 2 (x1 + 2x2 + x3 )2 + (x2 4x3 )2 + x23 .

x1 = x1 + 2x2 + x3
x = x2 4x3
2
x3 = x3 ,
g
asim forma canonic
a
2
2
Q(x ) = 2x2
1 + x2 + x3 .
Signatura formei p
a forma p
atratic
a
a.
f) Deoarece n expresia lui Q avem p
atrate, form
am p
atrate perfecte si
obtinem
Q(x) = x21 + 2x22 + 2x23 + 3x24 + 2x1 x2 + 2x2 x3 + 2x3 x4 =
= x21 + 2x1 x2 + 2x22 + 2x23 + 3x24 + 2x2 x3 + 2x3 x4 =
= (x1 + x2 )2 + x22 + 2x2 x3 + 2x23 + 3x24 + 2x3 x4 =
= (x1 + x2 )2 + (x2 + x3 )2 + x23 + 2x3 x4 + 3x24 =
= (x1 + x2 )2 + (x2 + x3 )2 + (x3 + x4 )2 + 2x24 .

x = x1 + x2
1
x2 = x2 + x3
x = x3 + x4
3
x4 = x4 ,
g
asim forma canonic
a
2
2
2
Q(x ) = x2
1 + x2 + x3 + 2x4 .

108
Signatura formei p
a forma p
atratic
a
a.
Problema 5.2.5 Utiliznd metoda lui Jacobi, sa se gaseasca forma canonica si signatura formelor patratice de mai jos. Care dintre aceste forme
patratice sunt pozitiv definite si care sunt negativ definite? Sa se precizeze
baza spatiului n care se obtine forma canonica respectiva.
a) Q : R3 R, Q(x) = x21 + 8x22 + x23 + 16x1 x2 + 4x1 x3 + 4x2 x3 .
b) Q : R3 R, Q(x) = x21 + 7x22 + x23 8x1 x2 16x1 x3 8x2 x3 .
Rezolvare. a) Matricea n baza canonic
a a formei p
atratice Q este
1 8 2
A= 8 8 2
2 2 1
iar determinantii corespunz

atori sunt

1 8
1 = 1 = 0, 2 =
8 8

1 8 2

= 56 = 0, 3 = 8 8 2

2 2 1
Prin urmare, forma canonic

a este
Q(x ) = x2
1

= 28 = 0.

1 2
x + 2x2
3.
56 2
Signatura formei p
a forma p
atratic
a
a.
Pentru a g
asi baza n care se obtine aceast
a form
a canonic
a, lu
am vec
torul e1 = c11 e1 si determin
am scalarul c11 R din conditia
A(e1 , e1 ) = 1 c11 = 1,
adic
a avem
e1 = e1 = (1, 0, 0).
Consider
am apoi e2 = c21 e1 + c22 e2 si determin
am scalarii c21 , c22 R din
sistemul

1
1
A(e2 , e1 ) = 0
c21 + 8c22 = 0
c21 = , c22 = ,
A(e2 , e2 ) = 1
8c21 + 8c22 = 1
7
56

adic
a avem
1
1
e2 = e1 e2 =
7
56
109

1
1
, ,0 .
7 56
n final, consider
am e3 = c31 e1 + c32 e2 + c33 e3 si determin
am scalarii
c31 , c32 , c33 R din sistemul
A(e3 , e1 ) = 0
c31 + 8c32 + 2c33 = 0
A(e3 , e2 ) = 0
8c + 8c32 + 2c33 = 0
31
A(e3 , e3 ) = 1
2c31 + 2c32 + c33 = 1
1
c31 = 0, c32 = , c33 = 2,
2
adic
a avem
e3

1
1
= e2 + 2e3 = 0, , 2 .
2
2
b) Matricea n baza canonic

a a formei p
atratice Q este
1 4 8
A = 4 7 4
8 4 1

atori sunt

1 4 8
1 4

= 9, 3 = 4 7 4 = 729.
1 = 1, 2 =

4 7
8 4 1

a este
1 2
1 2
Q(x ) = x2
x .
1 x2 +
9
81 3
Signatura formei p
a forma p
atratic
a
a.
Lu
am vectorul e1 = c11 e1 si determin
am scalarul c11 R din conditia
A(e1 , e1 ) = 1 c11 = 1,
adic
a avem
e1 = e1 = (1, 0, 0).
Consider
am acum e2 = c21 e1 + c22 e2 si determin
am scalarii c21 , c22 R din
sistemul

4
1
A(e2 , e1 ) = 0
c21 4c22 = 0
c21 = , c22 = ,
A(e2 , e2 ) = 1
4c21 + 7c22 = 1
9
9

110
adic
a avem

4
1
4 1
e2 = e1 e2 = , , 0 .
9
9
9 9
am scalarii
n final, consider
am e3 = c31 e1 + c32 e2 + c33 e3 si determin
c31 , c32 , c33 R din sistemul
A(e3 , e1 ) = 0
c31 4c32 8c33 = 0
A(e3 , e2 ) = 0
4c31 + 7c32 4c33 = 0
A(e3 , e3 ) = 1
8c31 4c32 + c33 = 1
8
4
1
c31 = , c32 = , c33 = ,
81
81
81
adic
a avem
e3

8
4
1
8
4 1
.
= e1 e2 + e3 = , ,
81
81
81
81 81 81
Problema 5.2.6 Sa se determine valorile parametrului R pentru care

formele patratice de mai jos sunt pozitiv definite sau negativ definite.
a) Q : R2 R, Q(x) = x21 + ( + 3)x22 4x1 x2 .
b) Q : R3 R, Q(x) = x21 + 8x22 + x23 + 16x1 x2 + 4x1 x3 + 4x2 x3 .
a a formei p
atratice Q este

2
A=
2 + 3
atori sunt

2

1 = , 2 =
= 2 + 3 4.
2 + 3
Conform Criteriului lui Sylvester, forma p

atratic
a Q este pozitiv definit
a
dac
a si numai dac
a

1 > 0
>0
(0, )
2 > 0
2 + 3 4 > 0
(, 4) (1, )
(1, ).
111
Forma p
atratic
a Q este negativ definit
a dac
a si numai dac
a

1 < 0
<0
(, 0)
2
2 > 0
+ 3 4 > 0
(, 4) (1, )
(, 4).
a a formei p
atratice Q este
8 2
A= 8 8 2
2 2 1

atori sunt

8
1 = , 2 =
8 8

8 2

= 8( 8), 3 = 8 8 2

2 2 1

= 4( 8).

Conform Criteriului lui Sylvester, forma p

atratic
a Q este pozitiv definit
a
dac
a si numai dac
a
>0
1 > 0
8 > 0 (8, ).
>0
2
3 > 0
8>0
Forma p
atratic
a Q este negativ definit
a dac
a si numai dac
a
1 < 0
<0
2 > 0
8 > 0 .
3 < 0
8<0
Problema 5.2.7 Utiliznd metoda valorilor proprii, sa se gaseasca forma

canonica si signatura formelor patratice de mai jos. Care dintre aceste forme
a) Q : R3 R, Q(x) = x21 + x22 5x23 + 6x1 x3 + 4x2 x3 .
b) Q : R3 R, Q(x) = 3x21 + 6x22 + 3x23 4x1 x2 8x1 x3 4x2 x3 .
112

a a formei p
atratice Q este
1 0 3
A = 0 1 2 .
3 2 5

1

0
3

= 0 ( 2)( + 7) = 0,

0
1
2

3
2
5
adic
a avem valorile proprii 1 = 0, 2 = 2 si 3 = 7. Prin urmare, forma
canonic
a a formei p
atratice Q este
2
Q(x ) = 2x2
2 7x3 .
Signatura formei p
a forma p
atratic
a
a.

1 0 3
x
0

V1 =
(x, y, z) R3 0 1 2 y = 0 =

3 2 5
z
0
= {(3z, 2z, z) | z R}.
O baz
a a subspatiului propriu V1 este B1 = {f1 = (3, 2, 1)}.

3 0
3
x
0

3
V2 =
(x, y, z) R
0 1 2
y
=
0 =

3
2 7
z
0
= {(z, 2z, z) | z R}.
O baz

6 0 3
x
0

V3 =
(x, y, z) R3 0 8 2 y = 0 =

3 2 2
z
0
. x
/

=
x, , 2x x R .
2
113
O baz
Baza n care se obtine forma canonic
a a lui Q este baza ortonormat
a
B = {e1 , e2 , e3 }, unde
f1
1
= (3, 2, 1),
||f1 ||
14
f2
1
e2 =
= (1, 2, 1),
||f2 ||
6
f3
1
e3 =
= (2, 1, 4).
||f3 ||
21
e1 =
Cu alte cuvinte, transformarea ortogonal

a
3/ 14 1/6 2/21
x1
x1
x2 = 2/ 14 2/ 6 1/ 21 x2
x3
x3
1/ 14 1/ 6 4/ 21
conduce la forma canonic
a a formei p
atratice Q.
a a formei p
atratice Q este
3 2 4
A = 2 6 2 .
4 2 3

3 2
4

2 6 2 = 0 ( 7)2 ( + 2) = 0,

4
2 3
adic
a
m1 = 2 si m2 = 1. Prin urmare, forma canonic
a a formei p
atratice Q este
2
2
Q(x ) = 7x2
1 + 7x2 2x3 .
Signatura formei p
a forma p
atratic
a
a.

4 2 4
x
0

3
V1 =
(x, y, z) R
2 1 2
y
=
0 =

4 2 4
z
0
= {(x, 2x 2z, z) | x, z R}.

114
O baz
a a subspatiului propriu V1 este
B1 = {f1 = (1, 2, 0), f2 = (0, 2, 1)}.
V2
=
(x, y, z) R3

5 2 4
x
0

2 8 2 y = 0 =

4 2 5
z
0
= {(2y, y, 2y) | y R}.
O baz
Ortonormnd prin Procedeul Gramm-Schmidt baza B = {f1 , f2 , f3 },
g
a B = {e1 , e2 , e3 }, unde
5
e1 =
(1, 2, 0),
5
5
e2 =
(4, 2, 5),
15
1
e3 = (2, 1, 2),
3
n care se obtine forma canonic

a a lui Q. Cu alte cuvinte, transformarea
ortogonal
a

5/5
45/15 2/3
x1
x1
x2 = 2 5/5 2 5/15 1/3 x2
x3
x3
0
5 5/15 2/3
conduce la forma canonic

a a formei p
atratice Q.
Problema 5.2.8 Fie Q : R3 R o forma patratica exprimata n baza
canonica prin
Q(x) = 5x21 + 6x22 + 4x23 4x1 x2 4x1 x3 .
Utiliznd metodele Gauss, Jacobi si a valorilor proprii, sa se reduca Q la
forma canonica (fara a se preciza neaparat baza n care se obtine aceasta)
si apoi sa se verifice Teorema de Inertie.
115
Rezolvare. Metoda lui Gauss: Deoarece n expresia lui Q avem

p
atrate, form
am p
atrate perfecte si obtinem
Q(x) = 6x22 4x1 x2 + 5x21 + 4x23 4x1 x3 =

2
2
= 6 x2 x1 x2 + 5x21 + 4x23 4x1 x3 =
3
,.
x1 /2 x21
+ 5x21 + 4x23 4x1 x3 =
= 6 x2
3
9
.
x1 /2
13
= 6 x2
+ 4x23 4x1 x3 + x21 =
3
3
.
.
x1 /2
x1 /2 10 2
= 6 x2
+ 4 x3
+ x1 .
3
2
3
x1 = x2
x2 = x3
x = x ,
1
3
x1
3
x1
2
g
asim forma canonic
a
2
Q(x ) = 6x2
1 + 4x2 +
10 2
x .
3 3
Signatura formei p
a forma p
atratic
a
a.
Metoda lui Jacobi: Matricea n baza canonic
a a formei p
atratice Q
este
5 2 2
A = 2 6
0
2 0
4

atori sunt

5 2 2
5 2

= 26, 3 = 2 6
1 = 5, 2 =
0 = 80.

2 6
2 0
4

a este
1
5 2 13 2
x + x3 .
Q(x ) = x2
1 +
5
26 2
40
116
Signatura formei p
a forma p
atratic
a
a.
Metoda valorilor proprii: Valorile proprii ale matricii A sunt solutiile
ecuatiei caracteristice

5 2
2

2 6
0 = 0 ( 2)( 5)( 8) = 0,

2
0
4
adic
a avem valorile proprii 1 = 2, 2 = 5 si 3 = 8. Prin urmare, forma
canonic
a a formei p
atratice Q este
2
2
Q(x ) = 2x2
1 + 5x2 + 8x3 .
Signatura formei p
a forma p
atratic
a
a.
5.3
Probleme propuse
Problema 5.3.1 Sa se studieze care din urmatoarele aplicatii sunt forme

biliniare si simetrice:
a) A : R2 R2 R, A (x, y) = 2x1 y1 3x2 y2 + 7x1 y2 + 7x2 y1 ;
b) A : R3 R3 R, A (x, y) = x1 y3 + x2 y2 3x3 y1 ;
c) A : R3 R3 R, A (x, y) = x21 y2 + x3 y1 .
R. a) Biliniar
a si simetric
a.
biliniar
a, nici simetric
a.
b) Biliniar
a, dar nesimetric
a.
c) Nici
Problema 5.3.2 Fie A : R3 R3 R o forma biliniara si simetrica, a

carei expresie analitica n baza canonica este
A(x, y) = 2x1 y2 + 2x2 y1 3x3 y3 .
a) Sa se scrie matricea lui A n baza canonica si n baza
B = {e1 = (1, 1, 0), e2 = (1, 0, 1), e3 = (0, 1, 1)}.
b) Sa se determine forma patratica asociata lui A.
117
0 2 0
4 2
2
R. a) A = 2 0 0 , A = 2 3 1 .
0 0 3
2 1 3
b) Q(x) = A(x, x) = 4x1 x2 3x23 .
Problema 5.3.3 Pentru formele patratice Q : Rn R de mai jos, sa se

determine formele biliniare si simetrice din care provin, precum si matricea
lor n baza canonica:
a) Q : R2 R, Q(x) = 4x21 6x1 x2 + 5x22 .
b) Q : R3 R, Q(x) = x21 + 4x1 x2 + 4x1 x3 + 5x22 + 12x2 x3 + 7x23 .
c) Q : R4 R, Q(x) = 2x21 + 3x22 + x24 + 2x1 x2 + 4x2 x3 x3 x4 .

4 3
R. a) A(x, y) = 4x1 y1 3x1 y2 3x2 y1 + 5x2 y2 , A =
.
3 5
b) A(x, y) = x1 y
1 + 2x1 y2 +2x2 y1 + 2x1 y3 + 2x3 y1 + 5x2 y2 + 6x2 y3 +
1 2 2
6x3 y2 + 7x3 y3 , A = 2 5 6 .
2 6 7
1
c) A(x, y) = 2x1 y1 +3x2 y2 +x4 y4 +x1 y2 +x2 y1 +2x2 y3 +2x3 y2 x3 y4
2
2 1
0
0
1 3
1
2
0
.
x4 y3 , A =
0 2
0
1/2
2
0 0 1/2
1
Problema 5.3.4 Formele patratice Q : Rn R de mai jos sunt date n

baza canonica B a lui Rn . Sa se scrie aceste forme n baza
B = {e1 , e2 , ..., en } Rn ,
n cazurile:
a) Q : R2 R, Q(x) = 25x21 14x1 x2 + 2x22 , e1 = e1 + e2 , e2 = e1 + e2 .
b) Q : R3 R, Q(x) = x21 + 2x1 x2 x1 x3 x22 + 2x2 x3 + x23 , e1 = 2e1 e3 ,

e2 = e1 + 2e2 e3 , e3 = e2 + e3 .
c) Q : R3 R, Q(x)= 5x21 + 5x22 + 3x23 + 2x1 x2 + 2 2x1 x3 + 2 2x2 x3 ,

e1 = e1 + e2 2 2e3 , e2 = e1 e2 , e3 = 2e1 + 2e2 + e3 .
118
d) Q : R4 R, Q(x) = x1 x2 + x2 x3 + x3 x4 , e1 = e1 + e2 + e3 + e4 ,
e2 = e2 + e3 + e4 , e3 = e3 + e4 , e4 = e4 .

2
R. a) Q(x ) = 13x2
1 46x1 x2 + 41x2 .

2
b) Q(x ) = 7x1 + 3x1 x2 6x1 x3 11x2
2 + 11x2 x3 2x3 .
2
2
c) Q(x ) = 20x2
1 + 8x2 + 35x3 .
2
2
2
d) Q(x ) = 3x1 +2x2 +x3 + 5x1 x2 +3x1 x3 +x1 x4 + 3x2 x3 + x2 x4 +x3 x4 .
Problema 5.3.5 Utiliznd metoda lui Gauss, sa se gaseasca forma canonica si signatura formelor patratice de mai jos. Care dintre aceste forme
patratice sunt pozitiv definite si care sunt negativ definite?
a) Q : R2 R, Q(x) = x21 x1 x2 x22 .
b) Q : R2 R, Q(x) = 16x21 + 24x1 x2 9x22 .
c) Q : R3 R, Q(x) = x21 + 2x1 x2 + 9x22 + 4x1 x3 + 19x23 .
d) Q : R3 R, Q(x) = 9x21 12x1 x2 6x1 x3 + 4x22 + 4x2 x3 + x23 .
e) Q : R3 R, Q(x) = 8x21 + 16x1 x2 + 8x22 + 4x1 x3 + 4x2 x3 + x23 .
f) Q : R3 R, Q(x) = x1 x2 x1 x3 + 2x2 x3 .
g) Q : R4 R, Q(x) = x1 x2 + 2x2 x3 3x3 x4 .
5 2
x2
; x2 = x2 .
R. a) Q(x ) = x2
1 x2 , unde x1 = x1
4
2
b) Q(x ) = x2
1 , unde x1 = 4x1 3x2 ; x2 = x2 .
29 2
x3
2
c) Q(x ) = x2
x3 , unde x1 = x1 + x2 + 2x3 ; x2 = x2 ;
1 + 8x2 +
2
4
x3 = x3 .
d) Q(x ) = x2
1 , unde x1 = 3x1 2x2 x3 ; x2 = x2 ; x3 = x3 .
1 2
x3
e) Q(x ) = 8x2
; x2 = x3 ; x3 = x2 .
1 + x2 , unde x1 = x1 + x2 +
2
4
1
2
2
f) Q(x ) = x2
(x1 + x2 + x3 ) ; x2 =
1 x2 + 2x3 , unde x1 =
2
1
(x1 x2 + 3x3 ) ; x3 = x3 .
2
x1 x2
2
2
2
g) Q(x ) = x2
+
+ x3 ; x
1 x2 3x3 + 3x4 , unde x1 =
2 =
2
2
x1 x2
1
1
+ x4 ; x
3 = (x3 + x4 ); x4 = (x3 x4 ).
2
2
2
2
119
Problema 5.3.6 Utiliznd metoda lui Jacobi, sa se gaseasca forma canonica si signatura formelor patratice de mai jos. Care dintre aceste forme
a) Q : R3 R, Q(x) = x21 + 3x22 + x23 + 4x1 x2 + 6x1 x3 + 8x2 x3 .
b) Q : R3 R, Q(x) = x21 + x22 + x23 4x1 x2 2x1 x3 2x2 x3 .
c) Q : R4 R, Q(x) = x21 + x22 + x23 x24 + 4x2 x3 + 2x2 x4 + 6x3 x4 .
d) Q : R4 R, Q(x) = x21 + x22 + 4x23 + 4x24 + 4x1 x3 + 2x1 x4 + 2x2 x3 +
2x2 x4 + 6x3 x4 .
1 2
2
R. a) Q(x ) = x2
1 x2 x3 ;
4

1
B = e1 = (1, 0, 0), e2 = (2, 1, 0), e3 = (1, 2, 1) .

4
1 2 1 2
2
b) Q(x ) = x1 x2 + x3 ;
3
3

1
1
B = e1 = (1, 0, 0), e2 = (2, 1, 0), e3 = (1, 1, 1) .

3
3
1
3
2
2
2
c) Q(x ) = x2
1 + x2 x3 x4 ;
3
5

1
B = e1 = (1, 0, 0, 0), e2 = (0, 1, 0, 0), e3 = (0, 2, 1, 0),
3

1
e4 = (0, 5, 1, 3) .
5
1 2
2
2
d) Q(x ) = x2
1 + x2 x3 + x4 ;
2
B = {e1 = (1, 0, 0, 0),

e2 = (0, 1, 0, 0), e3 = (2, 1, 1, 0),
1
e4 = (1, 1, 0, 1) .
2
Problema 5.3.7 Sa se determine valorile parametrului R pentru care
formele patratice de mai jos sunt pozitiv definite sau negativ definite.
a) Q : R2 R, Q(x) = x21 + ( + 3)x22 2( + 1)x1 x2 .
b) Q : R2 R, Q(x) = 9x21 + 6x1 x2 x22 .
c) Q : R3 R, Q(x) = x21 + x22 + x23 2x1 x2 4x1 x3 .
d) Q : R3 R, Q(x) = (4 )x21 + (4 )x22 (2 + )x23 + 4x1 x2 8x1 x3 +
8x2 x3 .
120

R. a) Q pozitiv definit
a (2, 1); Q negativ definit
a .
b) Q pozitiv definit
a ; Q negativ definit
a (1, 1).
c) Q pozitiv definit
a ; Q negativ definit
a .
d) Q pozitiv definit
a (, 6); Q negativ definit
a (6, ).
Problema 5.3.8 Utiliznd metoda valorilor proprii, sa se gaseasca forma

canonica si signatura formelor patratice de mai jos. Care dintre aceste forme
a) Q : R2 R, Q(x) = 5x21 + 5x22 + 4x1 x2 .
b) Q : R3 R, Q(x) = 2x1 x2 + 2x1 x3 + 2x2 x3 .
c) Q : R4 R, Q(x) = 2x1 x2 6x1 x3 6x2 x4 + 2x3 x4 .
2
R. a)Q(x ) = 3x2
1 + 7x2 ;

1
1
B = e1 = (1, 1), e2 = (1, 1) .

2
2
) = 2x2 x2 x2 ;
b) Q(x
1
2
3

1
1
1
B = e1 = (1, 1, 1), e2 = (1, 0, 1), e3 = (1, 2, 1) .

3
2
6
) = 4x2 4x2 + 2x2 2x2 ;
c) Q(x
1
2
3
4

1
1
1
B = e1 = (1, 1, 1, 1), e2 = (1, 1, 1, 1), e3 = (1, 1, 1, 1),

2
2
2
1
e4 = (1, 1, 1, 1) .
2
Problema 5.3.9 Fie Q : R3 R o forma patratica exprimata n baza

canonica prin
Q(x) = x21 + x22 + x23 + x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 .
Utiliznd metodele Gauss, Jacobi si a valorilor proprii, sa se reduca Q la
forma canonica (precizndu-se baza n care se obtine aceasta) si apoi sa se
verifice Teorema de Inertie.
3 2 2 2
Ind. Metoda lui Gauss: Q(x ) = x2
1 + x2 + x3 ; Metoda lui Ja4
3
4 2 4 2
2
cobi: Q(x ) = x1 + x2 + x3 ; Metoda transform
arilor ortogonale:
3
5
1 2 1 2
Q(x ) = 2x2
1 + x2 + x3 .
2
2
Capitolul 6
Conice
6.1
Fie spatiul punctual euclidian al vectorilor liberi din plan E2 = (E2 , V2 , )

si R = {O; i, j} un reper ortonormat n acest spatiu. O curba plana regulata
a notat
a cu C, este o multime de puncte
definita implicit n spatiul E2 , curb
din plan P (x, y), ale c
aror coordonate satisfac o relatie de forma
C : f (x, y) = 0,
unde f : R2 R este o functie diferentiabil
a, cu proprietatea
2
2
f
f
(P ) +
(P ) = 0, P C.
x
y
Definitia 6.1.1 n particular, se numeste conica sau curb
a algebric
a de
grad doi, o curba : f(x, y) = 0 definita de o functie polinomiala de gradul
al doilea
f(x, y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 ,
unde aij R, a211 + a212 + a222 = 0.
Forma p
atratic
a q : R2 R, q(x, y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 se numeste
forma patratica asociata conicei .
Definitia 6.1.2 Se numesc invarian
tii ortogonali ai conicei (acestia
nu se modifica la roto-translatii n plan) numerele reale

a11 a12 a13

a11 a12

, I = a11 + a22 .
= a12 a22 a23 , =
a12 a22
a13 a23 a33
121
122
CAPITOLUL 6. CONICE
Acesti invarianti sunt numiti: -invariantul cubic, -invariantul patratic

si I-invariantul liniar. Matricea care determin
a invariantul cubic se numeste matricea conicei .
Teorema 6.1.1 O conica : f(x, y) = 0 admite un centru de simetrie
C(x0 , y0 ) daca si numai daca = 0. n aceasta situatie, coordonatele x0 si
y0 ale centrului de simetrie C se obtin prin rezolvarea sistemului liniar

fx (x, y) = 0
a11 x + a12 y + a13 = 0
fy (x, y) = 0
a12 x + a22 y + a23 = 0,
unde fx = f/x si fy = f /y.
Teorema 6.1.2 (reducerea la forma canonic
a a conicelor) Sa consideram conica : f(x, y) = 0 si 1 , 2 R solutiile ecua
tiei seculare
(valorile proprii ale matricii formei patratice asociate conicei)

a11
a12

= 2 I + = 0.
a12
a22
n acest context, avem:
1. daca = 0 (conica cu centru), atunci exista un sistem de coordonate

XOY , obtinut printr-o roto-translatie a sistemului de coordonate xOy,
n raport cu care conica are ecuatia canonica
: 1 X 2 + 2 Y 2 +
= 0.
2. daca = 0 (conica fara centru) si =

0 (conica nedegenerata),
atunci forma canonica a conicei este

2
: Y = 2 3 X.
I
3. daca = 0 (conica fara centru) si = 0 (conica degenerata), atunci
forma canonica a conicei este multimea vida sau reuniunea de drepte
paralele sau confundate
: (Y k)(Y + k) = 0,
k R.
Corolarul 6.1.3 (clasificarea conicelor dup

a invarianti) Fie o conica
arbitrara : f(x, y) = 0. n acest context, avem urmatoarea clasificare a
conicelor:
123
daca conica este nedegenerat

a ( = 0) atunci:
pentru > 0 conica este mul
timea vid
a (I > 0) sau elipsa
(I < 0);
pentru < 0 conica este hiperbol
a;
pentru = 0 conica este parabol
a.
daca conica este degenerat
a ( = 0) atunci:
pentru > 0 conica este un punct dublu;
pentru < 0 conica este reuniunea a dou
a drepte concurente;
pentru = 0 conica este mul
timea vid
a sau reuniunea a
dou
a drepte paralele sau confundate.
Reducerea conicelor la forma canonic
a
Metoda roto-translatiei
1. Determin
am valorile proprii 1 si 2 ale matricii formei p
atratice asociate conicei

a11 a12
A=
,
a12 a22
rezolvnd ecuatia caracteristic
a (ecuatia seculara )

a11
a12

= 0 2 I + = 0.
a12
a22
2. Calcul
am subspatiile proprii V1 si V2 si determin
am niste vectori
proprii ortonormati e1 = ( 1 , 2 ) si e2 = ( 1 , 2 ). Efectund eventual
o renumerotare a vectorilor proprii ortonormati, scriem matricea de
rotatie

1 1
R=
,
2 2
astfel nct det R = 1.
3. Efectu
am rotatia

x
y
1 1
2 2

x
y
124
CAPITOLUL 6. CONICE
si ajungem la o ecuatie de forma
: 1 x2 + 2 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 = 0,
unde aij R.
4. Restrngem p
atratele (dac
a este cazul) si obtinem

a13 2
a23 2
: 1 x +
+ 2 y +
+ a33 = 0,
1
2
unde
a33 = a33
5. Efectu
am translatia
si g
asim forma canonic
a
a2
a2
13
23 .
1
2
+ a13
X
=
x
Y = y + a23 ,
2
: 1 X 2 + 2 Y 2 + a33 = 0.
6. n ultimul sistem de coordonate XOY reprezent
am grafic conica .
Definitia 6.1.3 Fie : f (x, y) = 0 o conica si v = li + hj o directie n
plan. Locul geometric descris de mijloacele coardelor conicei , paralele cu
directia v, se numeste diametru conjugat directiei v.
Propozitia 6.1.4 Diametrul conjugat directiei v = li + hj, relativ la conica
: f(x, y) = 0, este o portiune din dreapta de ecuatie
Dv : lfx + hfy = 0.
Corolarul 6.1.5 Diametrul conjugat directiei dreptei d : y = mx+n, relativ
la conica : f(x, y) = 0, este o portiune din dreapta de ecuatie
Dd : fx + mfy = 0.
125
Prin calcul, se deduce c

a panta m a diametrului conjugat directiei
dreptei d : y = mx + n este exprimat
a de relatia de conjugare
m =
a11 + ma12
.
a12 + ma22
Dou
a drepte d si d , ce trec prin centrul unei conice (n cazul n care acesta
exist
a) si ale c
aror pante m, respectiv m , verific
a relatia de conjugare se
numesc diametri conjugati unul altuia.
Doi diametri autoconjugati (m = m ) definesc asimptotele conicei .
Teorema 6.1.6 Singurele conice care admit asimptote sunt conicele de
tip hiperbola ( = 0, < 0). Acestea admit doua asimptote de ecuatii
A1,2 : fx + m1,2 fy = 0,
unde m1,2 sunt solutiile ecuatiei a22 m2 + 2a12 m + a11 = 0.
Doi diametri conjugati perpendiculari (m m = 1), unde m nu este
directie asimptotic
a, definesc axele de simetrie ale conicei .
Teorema 6.1.7 a) O conica de tip elipsa sau hiperbola ( = 0, = 0)
admite doua axe de simetrie
S1,2 : fx + m1,2 fy = 0,
unde m1,2 sunt solutiile ecuatiei a12 m2 + (a11 a22 )m a12 = 0.
b) O conica de tip parabola ( = 0, = 0) admite o singura axa de
simetrie
S : a11 fx + a12 fy = 0 S : a12 fx + a22 fy = 0.
Definitia 6.1.4 Fie : f (x, y) = 0 o conica si P (x0 , y0 ) un punct arbitrar
din plan. Dreapta de ecuatie
PP : (x x0 )fx (x0 , y0 ) + (y y0 )fy (x0 , y0 ) + 2f(x0 , y0 ) = 0
se numeste polara de pol P a conicei .
Polara unui pol P (x0 , y0 ) care apartine conicei : f(x, y) = 0 este exact
dreapta tangenta n P la conica . Ecuatia acestei tangente este
TP : (x x0 )fx (x0 , y0 ) + (y y0 )fy (x0 , y0 ) = 0
iar ecuatia dreptei normale n P la conica este
NP :
x x0
y y0
=
.
fx (x0 , y0 )
fy (x0 , y0 )
126
CAPITOLUL 6. CONICE
Definitia 6.1.5 Fie 1 : f1 (x, y) = 0 si 2 : f2 (x, y) = 0 doua conice.

Multimea tuturor conicelor de ecuatii
R,
: f1 (x, y) + f2 (x, y) = 0,
se numeste fascicolul de conice determinat de 1 si 2 .

Fascicolul de conice determinat de 1 si 2 contine punctele de intersectie 1 2 ale conicelor 1 si 2 si nu contine conica 2 .
Propozitia 6.1.8 a) Fascicolul de conice care trec prin patru puncte distincte A(x1 , y1 ), B(x2 , y2 ), C(x3 , y3 ) si D(x4 , y4 ) este determinat de ecuatia
R,
: (AB)(CD) + (AD)(BC) = 0,
unde (AB), (CD), (AD) si (BC) reprezinta ecuatiile dreptelor AB, CD,
AD si BC.
b) Fascicolul de conice care circumscriu un triunghi ABC are ecuatia
, : (AB)(AC) + (BA)(BC) + (CA)(CB) = 0,
, R.
n particular, fascicolul de conice care trec bitangent prin punctele de

intersectie ale unei conice : f(x, y) = 0 cu o dreapt
a dat
a este descris
de ecuatia
R.
: f (x, y) + 2 = 0,
Mai mult, fascicolul de conice tangente dreptelor 1 si 2 n punctele n
care aceste drepte intersecteaz
a dreapta este descris de ecuatia
: 1 2 + 2 = 0,
R.
Propozitia 6.1.9 Prin cinci puncte distincte A(x1 , y1 ), B(x2 , y2 ),

C(x3 , y3 ), D(x4 , y4 ) si E(x5 , y5 ) trece o singura conica, descrisa de ecuatia

:

x2
x21
x22
x23
x24
x25
xy
x1 y1
x2 y2
x3 y3
x4 y4
x5 y5
y2
y12
y22
y32
y42
y52
x
x1
x2
x3
x4
x5
y
y1
y2
y3
y4
y5
1
1
1
1
1
1

= 0.

6.2
127
Probleme rezolvate
Problema 6.2.1 Sa se scrie ecuatia cercului cu centrul pe dreapta

d : x 2y + 1 = 0,
tangent axei Ox si care trece prin punctul A(0, 1).
Rezolvare. S
a presupunem ca cercul c
autat are raza R > 0 si centrul
C de coordonate (, ). Ecuatia cercului este atunci
C : (x )2 + (y )2 = R2 .
Cercul C fiind tangent axei Ox de ecuatie y = 0, avem d(C, Ox) = || = R.
Deoarece C d si A C, deducem c
a

2 + 1 = 0
2 + 1 = 0
2 2 + 1 = 0.
2 + (1 )2 = R2
Coordonatele centrului cercului sunt solutiile C1 (0, 1/2) sau C2 (1, 1).
Aceasta nseamn
a c
a avem de-a face cu dou
a cercuri de raze R1 = 1/2
si R2 = 1. Ecuatiile celor dou
a cercuri g
asite sunt

1 2 1
2
C1 : x + y
= , C2 : (x 1)2 + (y 1)2 = 1.
2
4
Problema 6.2.2 Sa se determine locul geometric al punctelor din plan care
au proprietatea ca tangentele la elipsa
x2 y 2
+
1 = 0,
4
9
prin aceste puncte, sunt perpendiculare.
Rezolvare. Fie M(, ), , R, un punct variabil n plan, care
verific
a proprietatea cerut
a de problem
a. Fascicolul de drepte care trec prin
M este descris de ecuatiile dm : y = m(x ), m R{+}. O dreapt
a
dm a fascicolului este tangent
a la elips
a dac
a sistemul
2
2
x + y 1=0
4
9
y = m(x )
128
CAPITOLUL 6. CONICE
are o singur
a solutie (dreapta si elipsa au un singur punct comun). Scotnd
y din a doua ecuatie si introducnd n prima, obtinem o ecuatie de gradul al
doilea, al c
arei discriminant trebuie s
a se anuleze. Cu alte cuvinte, n urma
calculelor, sistemul are singur
a solutie dac
a
(4 2 )m2 + 2m + 9 2 = 0.
n conditiile n care discriminantul ultimei ecuatii = 4(92 + 4 2 36)
este strict pozitiv g
asim dou
a solutii distincte m1 si m2 ale ultimei ecuatii,
solutii care reprezint
a pantele celor dou
a tangente prin M.la elips
a. Punnd
conditia ca tangentele dm1 si dm2 s
a fie perpendiculare, obtinem relatia
m1 m2 +1 = 0. Folosind relatiile lui Vite, deducem c
a 2 + 2 = 13. Cu alte
cuvinte, locul geometric descris
de punctul M reprezint
a un cerc centrat n
originea O(0, 0) si de raz
a R = 13.
Problema 6.2.3 Sa se arate ca tangentele la o hiperbola formeaza cu
asimptotele triunghiuri de arie constanta.
Rezolvare. Fie M(a cosh t, b sinh t), t R, un punct mobil al hiperbolei
de ecuatie
x2 y 2
H : 2 2 1 = 0,
a, b > 0,
a
b
unde cosh t = (et + et )/2 si sinh t = (et et )/2. Ecuatia tangentei n M
la hiperbol
a se obtine prin dedublare
TM H :
x cosh t y sinh t
1 = 0.
a
b
Punctele ei de intersectie cu asimptotele

b
d1,2 : y = x
a
sunt punctele M1 (aet , bet ) si M2 (aet , bet ). n concluzie, aria triunghiului
OM1 M2 se calculeaz
a dup
a formula

0
0
1

1
AOM1 M2 = aet
bet
1 = ab = const.
2 t
t
ae
be
1
Problema 6.2.4 Sa se calculeze invariantii ortogonali si sa se scrie forma
canonica a conicelor
129
a) 1 : 5x2 4xy + 2y 2 16x + 4y 22 = 0;

b) 2 : 11x2 24xy + 4y 2 + 2x + 16y + 11 = 0;
c) 3 : x2 2xy + y 2 4y + 6 = 0.
Rezolvare. a) Matricea conicei 1 este matricea simetric
a
5 2 8
A1 = 2 2
2 .
8 2 22
Prin urmare, invariantii conicei 1 sunt:

5 2
= det A1 = 216, =
2 2

= 6 si I = a11 + a22 = 7.

Deoarece = 0, rezult
a c
a forma canonic
a a conicei 1 se descrie dup
a
formula
= 0,
1 X 2 + 2 Y 2 +

5 2
unde 1,2 sunt valorile proprii ale matricii
. n concluzie,
2 2
ecuatia redus
a a conicei este elipsa
X2 Y 2
+
1 = 0.
6
36
b) Matricea conicei 2 este matricea simetric
a
11 12 1
4
8
A2 = 12
1
8
11
iar invariantii sunt = 2000, = 100 si I = 15. Ecuatia redus

a a
conicei este hiperbola
Y2
X2
+ 1 = 0.
4
c) Matricea conicei 3 este matricea simetric
a
1 1 0
A3 = 1 1 2
0 2 6
130
CAPITOLUL 6. CONICE
iar invariantii sunt = 4, = 0 si I = 2. Deoarece = 0, forma canonic

a
a conicei 3 se descrie dup
a formula

2
Y = 2 3 X.
I
n concluzie, ecua
a a conicei
a, care are o ecuatie
tia redus
3 este o parabol
de forma Y 2 = 2X sau Y 2 = 2X.
Problema 6.2.5 Sa se stabileasca natura si genul conicelor:
a) 1 : 5x2 + 8xy + 5y 2 18x 18y + 9 = 0;
b) 2 : 7x2 8xy + y 2 6x 12y 9 = 0;
c) 3 : 4x2 4xy + y 2 2x 14y + 7 = 0.
Rezolvare. a) Din cauz
a c
a = 81 = 0, avem de-a face cu o conic
a
nedegenerat
a. Invariantul = 9 fiind strict pozitiv, rezult
a c
a 1 este de
gen elips
a. Deoarece I = 810 < 0, rezult
a c
a 1 este o elips
a.
b) Deoarece = 324 = 0 si = 9 < 0, rezult
a c
a 2 este o hiperbol
a.
c) Avnd = 225 = 0 si = 0, nseamn
a c
a 3 este o parabol
a.
Problema 6.2.6 Sa se reduca la forma canonica si sa se precizeze natura
si genul urmatoarele conice, punndu-se n evidenta roto-translatiile plane
efectuate:
a) 1 : 9x2 24xy + 16y 2 8x + 19y + 4 = 0;
b) 2 : 2x2 2 3xy + 9 = 0;
c) 3 : 2x2 + 6xy + 10y 2 121 = 0;
d) 4 : 8x2 + 6xy + 6x + 3y + 1 = 0;
e) 5 : 2x2 + y2 + 4x 6y + 12 = 0.
Rezolvare. a) Utiliznd metoda vectorilor si valorilor proprii (a transform
arilor ortogonale), reducem la forma canonic
a forma p
atratic
a
q1 (x, y) = 9x2 24xy + 16y 2 ,
asociat
a conicei 1 . Rezolvnd ecuatia secular
a

9 12
2

12 16 = 25 = 0,
131
g
asim valorile proprii simple 1 = 0 si 2 = 25. Baze ortonormate n
subspatiile proprii corespunz
atoare sunt

4 3
3 4
,
si B2 = e2 =
,
.
B1 = e1 =
5 5
5 5
Acestea produc schimbarea de coordonate (rotatia direct
a, de determinant
pozitiv, egal cu unu)

x = (3x + 4y )
1
x
3 4
x
5
=
y
y
1
5 4 3
y = (4x + 3y ).
5
nlocuind n expresia care defineste conica 1 coordonatele x si y cu expresiile

din formulele de rotatie, n urma calculelor, g
asim

4
2
2
1 : 25x 20x + 5y + 4 = 0 1 : 25 x x + 5y + 4 = 0.
5
Efectund prin metoda form

arii de p
atrate translatia sistemului de axe x Oy
n sistemul de axe x O y , unde O (2/5, 0), translatie definit

a de relatiile
x = x 2
5

y =y,
deducem c
a conica 1 este parabola y =x2 /5.
b) Forma p
atratic
a q2 (x, y) = 2x2 2 3xy are matricea

2
3
A2 =
.
3
0
Valorile proprii ale acestei matrici sunt 1 = 3 si 2 = 1. Bazele ortonormate a subspatiilor proprii asociate sunt

2

2
3 1
1 3
B1 = e1 =
,
si B2 = e2 =
,
,
2 2
2 2
care conduc la rotatia direct
a

1 1 3
x
x
=
y
y
3
1
2
132
CAPITOLUL 6. CONICE
nlocuind n expresia lui 2 pe x si y din formulele
x = (x 3y )
2
1
y = (3x + y ),
2
n urma calculelor, obtinem hiperbola
2 : x2 + 3y 2 + 9 = 0 2 :
x2 y2
= 1.
9
3
c) Utiliznd metoda transform

arilor ortogonale, forma p
atratic
a
q3 (x, y) = 2x2 + 6xy + 10y 2 se reduce la forma canonic
a n baza ortonormat
a

1
3
3
1
, e2 = ,
R2 ,
B = e1 = ,
10 10
10 10
obtinut
a prin reuniunea bazelor ortonormate de vectori proprii corespunarile de
z
atori valorilor proprii 1 = 11 si 2 = 1. n concluzie, schimb
coordonate ale rotatiei directe sunt
x = 10 (x 3y )
y = (3x + y ).
10
n urma calculelor, obtinem 3 : 11x2 + y 2 121 = 0. Cu alte cuvinte,

conica 3 este elipsa
x2
y 2
3 :
+
= 1.
11
121
d) Deoarece valorile proprii ale matricii formei p
atratice asociate conicei
4 sunt 1 = 9 si 2 = 1 iar bazele ortonormate sunt

3
1
1
3
B1 = e1 = ,
si B2 = e2 = ,
,
10 10
10
10
rezult
a c
a formulele de rotatie direct
a sunt
x = (x + 3y )

1
10
x
1 3
x
=
y
3
1
y
1
10
y = (3x + y ).
10
133
Acestea conduc la conica

21
3
4 : 9y 2 x2 + y x + 1 = 0
10
10
Formnd p
atrate perfecte n x si y si folosind translatia
x = x + 210
y = y + ,
6 10
deducem forma canonic

a a conicei
4 : 9y 2 x2 = 0 4 : (3y x )(3y + x ) = 0.
a degenerat
a, reprezentnd reCu alte cuvinte, conica 4 este o conic
uniunea a dou
a drepte concurente: d1 : y = 3x si d2 : y = 3x . n
coordonatele initiale x si y aceste drepte au ecuatiile: d1 : x = 1/2 si
d2 : 4x + 3y + 1 = 0.
e) Deoarece forma p
atratic
a q5 (x, y) = 2x2 + y 2 a conicei 5 este deja
n form
a canonic
a, rezult
a c
a forma canonic
a a conicei 5 se obtine doar
printr-o translatie, si anume

x =x+1
y = y 3.
Ecuatiile translatiei se deduc n urma form

arii de p
atrate
5 : 2[(x + 1)2 1] + (y + 3)2 9 + 12 = 0.
a sau, altfel spus, o elips
a imaginar
a
n concluzie, conica 5 este o multime vid
descris
a de ecuatia
5 : 2x2 + y 2 + 1 = 0.
Problema 6.2.7 Sa se arate ca locul geometric al centrelor conicelor care

trec prin punctele A(0, 0), B(2, 0), C(0, 1) si D(1, 2) este o hiperbola. Sa
se determine coordonatele centrului, ecuatiile axelor de simetrie si a asimptotelor acestei hiperbole.
134
CAPITOLUL 6. CONICE
Rezolvare. Folosind formula care determin

a ecuatia unei drepte ce trece
prin dou
a puncte, deducem c
a ecuatiile carteziene ale dreptelor AB, CD,
AD si BC sunt
AB : y = 0, CD : x y + 1 = 0, AD : y 2x = 0, BC : x + 2y 2 = 0
iar ecuatia fascicolului de conice care circumscriu patrulaterul ABCD este
: y(x y + 1) + (y 2x)(x + 2y 2) = 0,
: 2x2 + (1 3)xy + (2 1)y 2 + (1 2)y + 4x = 0,
R.
Coordonatele centrelor conicelor din fascicolul verific

a sistemul de
ecuatii liniare obtinut prin deriv
ari partiale

4x + (1 3)y = 4
(1 3)x + 2(2 1)y = 2 1.
Pentru a determina locul geometric cerut de problem
a nu este ns
a necesar
a rezolvarea sistemului ci doar eliminarea parmetrului , care conduce
la relatia de leg
atur
a ntre coordonatele x si y ale centrelor. Prin urmare,
eliminnd parametrul din sistemul de mai sus, deducem c
a x si y verific
a
ecuatia conicei
: 4x2 8xy 2y 2 + 9y 4 = 0.
Invariantii ortogonali ai conicei sunt = 15 = 0 si = 24 < 0. Cu alte
cuvinte, locul geometric descris de coordonatele centrelor conicelor care trec
prin punctele A, B, C si D este o hiperbol
a.
Coordonatele centrului acestei hiperbole sunt (3/4, 3/4) si se obtin rezolvnd sistemul liniar

xy =0
8x + 4y = 9.
Ecuatia pantelor axelor de simetrie ale hiperbolei este
a12 m2 + (a11 a22 )m a12 = 0 2m2 3m 2 = 0.

R
ad
acinile acestei ecuatii sunt m1 = 2 si m2 = 1/2. Ecuatiile axelor de
simetrie sunt atunci
S1 : fx + m1 fy = 0 4x + 8y 9 = 0,
S2 : fx + m2 fy = 0 8x 4y 3 = 0.
Ecuatia pantelor asimptotelor hiperbolei este
a22 m2 + 2a12 m + a11 = 0 m2 + 4m 2 = 0.
135
R
ad
acinile acestei ecuatii sunt m1,2 = 2 6. Ecuatiile asimptotelor sunt
A1 : fx + m1 fy = 0 (24 86)x 46y + 96 18 = 0,

A2 : fx + m2 fy = 0 (24 + 8 6)x + 4 6y 9 6 18 = 0.
Problema 6.2.8 Sa se determine diametri conjugati ai conicei
: 3x2 6xy + 5y 2 4x 6y + 10 = 0,
care fac ntre ei un unghi de 45 .
Rezolvare. S
a presupunem c
a cei doi diametri conjugati conicei au
pantele m si m . Relatia de conjugare se reduce la 5mm 3(m+m )+3 = 0,

iar faptul c
a acestia formeaz
a un unghi de 45 devine
1
(1 + mm )2
=
.
2
(1 + m2 )(1 + m2 )
Rezolvnd sistemul simetric format de cele dou
a ecuatii rezult
a m1 = 1,
m1 = 0 si m2 = 3, m2 = 1/2. Deoarece coordonatele centrului conicei

sunt C(19/6, 5/2), obtinem diametri conjugati D1 : 3x 3y 2 = 0,
D2 : 2y 5 = 0, D3 : 3x y 7 = 0 si D4 : 6x 12y + 11 = 0.
Problema 6.2.9 a) Sa se afle fascicolul de conice circumscrise triunghiului
ABO, unde A(1, 1), B(1, 1) si O(0, 0).
b) Sa se determine conicele bitangente la cercul : x2 + y 2 = 2 n
punctele P (1, 1) si Q(1, 1).
Rezolvare. a) Ecuatiile laturilor triunghiului AOB sunt:
AB : x + 1 = 0, AO : x + y = 0, BO : x y = 0.
n concluzie, ecuatia fascicolului de conice circumscrise triunghiului ABO
este
, : (x + 1)(x + y) + (x y)(x + 1) + (x + y)(x y) = 0,
unde , R.
b) Deoarece putem privi punctele P si Q ca intersectia dreptei P Q :
y + 1 = 0 cu cercul , rezult
a c
a ecuatia fascicolului de conice bitangente la
n P si Q este
: x2 + y2 2 + (y + 1)2 = 0,
R.
136
CAPITOLUL 6. CONICE
Problema 6.2.10 Sa se scrie ecuatia generala a conicei care trece prin

punctele A(2, 0), B(3, 0), C(0, 1), D(0, 4) si E(12, 1).
Rezolvare. Conica
descris
a de ecuatia

:

care trece prin punctele A, B, C, D si E este

x2 xy y 2 x
4
0 0 2
9
0 0 3
0
0 1 0
0
0 16 0
144 12 1 12
n urma calculelor, obtinem
y
0
0
1
4
1
1
1
1
1
1
1

= 0.

: 2x2 14xy + 3y 2 10x 15y + 12 = 0.

Observatie. Problema se poate rezolva si scriind fascicolul de conice
care trec prin punctele A, B, C, D si punnd conditia ca punctul E s
a
apartin
a fascicolului.
Problema 6.2.11 Aflati ecuatiile diametrilor conjugati directiei v = i 3j
si axei Ox, relativ la conica
: x2 + 2xy + y 2 2x + 4y 16 = 0.
Rezolvare. Ecuatia diametrului conjugat directiei v = i 3j este fx
3fy = 0, unde fx = 2x + 2y 2 si fy = 2x + 2y + 4. n concluzie, ecuatia
diametrului conjugat directiei v este 2x + 2y + 7 = 0.
Deoarece axa Ox este directionat
a de vectorul v = i, rezult
a c
a ecuatia
diametrului conjugat axei Ox este x + y 1 = 0.
Problema 6.2.12 Sa se afle polul axei Oy si polara punctului A(1, 2) fata
de conica
: x2 2y2 3x 7y + 1 = 0.
Rezolvare. Fie P (, ) polul axei Oy : x = 0. Ecuatia polarei de pol
P este
(x )fx (, ) + (y )fy (, ) + 2f (, ) = 0.
Deoarece fx (x, y) = 2x 3 si fy (x, y) = 4y 7, n urma calculelor, rezult

a
c
a ecuatia polarei de pol P este
(2 3)x (4 + 7)y 3 7 + 2 = 0.
137
Conditia ca aceast
a ecuatie s
a coincid
a cu ecuatia axei Oy este proportionalitatea coeficientilor

2 3
4 + 7
3 + 7 2
4 + 7 = 0
= 57/12
=
=
3 + 7 = 2
= 7/4.
1
0
0
Polara punctului A(1, 2) fata de conica are ecuatia x + y + 13 = 0.
Problema 6.2.13 Sa se determine ecuatiile tangentelor si normalelor la
conica
: 4xy + 3y 2 + 16x + 12y 36 = 0,
n punctele ei de intersectie cu axele de coordonate.
Rezolvare. Punctele de intersectie ale conicei cu axa Ox se obtin cnd

y = 0, adic
a rezolvnd ecuatia 16x 36 = 0. Rezult
a c
a exist
a un singur
punct de intersectie cu axa Ox, si anume P (9/4, 0). Pentru a afla punctele
de intersectie ale conicei cu axa Oy, facem x = 0 si obtinem ecuatia
y 2 + 4y 12 = 0, ale c
arei solutii sunt y1 = 2 si y2 = 6. Cu alte cuvinte,
avem punctele de intersectie Q(0, 2) si R(0, 6). Deoarece fx (x, y) = 4y + 16
a c
a avem ecuatiile tangentelor
si fy (x, y) = 4x + 6y + 12, rezult
TP : 16x + 21y 36 = 0,
TQ : x + y 2 = 0,
TR : x + 3y + 18 = 0.
Ecuatiile dreptelor normale sunt:

NP : 84x64y 189 = 0,
NQ : xy +2 = 0,
NR : 3xy 6 = 0.
Problema 6.2.14 Sa se determine tangentele la conica

: 2x2 4xy + y 2 + 4x 2y 7 = 0,
paralele cu prima bisectoare.
Rezolvare. Deoarece ecuatia primei bisectoare este x = y, rezult
a c
a
ecuatia fascicolului de drepte paralele cu prima bisectoare este x y = ,
R. Punnd conditia ca o dreapt
a a acestui fascicol s
a aib
a un singur
punct comun cu conica , rezult
a c
a sistemul de ecuatii

xy =
2x2 4xy + y 2 + 4x 2y 7 = 0
138
CAPITOLUL 6. CONICE
trebuie s
a aib
a o singur
a solutie. Scotnd x din prima ecuatie si introducnd
n a doua ecuatie, obtinem ecuatia de gradul al doilea
y 2 2y (22 + 4 7) = 0,
al c
arei discriminant trebuie s
a se anuleze. Se obtine 1 = 1 si 2 = 3.
6.3
Probleme propuse
Problema 6.3.1 Fie punctele A(2, 3), B(2, 1), C(4, 1). Sa se scrie
ecuatiile cercurilor nscris si circumscris triunghiului ABC. Sa se determine tangentele la cercul circumscris triunghiului ABC, care sunt paralele
cu latura BC.
R. Triunghiul ABC este dreptunghic
n A si are aria S = 8. Prin
urmare, raza cercului nscris este r = 3 2 10. Punnd conditia ca centrul
cercului nscris
a se afle la distanta r de fiecare latur
a, g
asim coordonatele
I s
I(2, 3 + 2 5). Centrul cercului circumscris O se afl
a la mijlocul ipotenuzei
BC, adic
a are coordonatele O(1, 0). Raza cercului circumscris este R = 10.
Tangentele c
autate au ecuatiile x 3y + 9 = 0 si x 3y 11 = 0.
Problema 6.3.2 ntr-un cerc de diametru fix AB se da un punct mobil M
pe cerc. Tangentele n M si n B la cerc se intersecteaza n punctul N.
Dreapta AN intersecteaza a doua oara cercul n P . Se cere locul geometric
descris de punctul de intersectie al tangentei n P la cerc cu dreapta MN.
R. Dac
a cercul dat are ecuatia x2 + y 2 = R2 , atunci locul geometric
c
autat este portiunea din elipsa 9x2 + 8y 2 = 9R2 , unde x, y [R, R].
Problema 6.3.3 Fie elipsa E : x2 +2y2 = 4 si cercul C care are ca diametru
axa mare a elipsei. O semidreapta verticala variabila x = , (2, 2),
y > 0, intersecteaza elipsa E n P si cercul C n Q. Sa se determine locul
geometric al punctului de intersectie dintre OQ si F P , unde O este originea
axelor iar F este focarul de abscisa pozitiva al elipsei E.
R. Locul geometric c
autat este semielipsa

1 2
2 x
+ ( 2 + 1)y 2 = 3 + 2 2, y > 0.
2
Problema 6.3.4 Sa se determine pe hiperbola H : 4x2 9y 2 = 36 punctul
situat la cea mai mica distanta de dreapta d : 2x y + 2 = 0.
139
R. Se consider
a un punct arbitrar P (3 cosh t, 2 sinh t) pe ramura din
dreapta a hiperbolei H. Minimul distantei de la punctul
P la dreapta d

se gaseste minimiznd functia f(t) = 2 et + 2et + 1 / 5. Se obtine

t = ln 2, adic
a avem coordonatele P 9/(2 2), 1/ 2 . Analog se trateaz
a

ramura din stga a hiperbolei si g
asim punctul Q 9/(2 2), 1/ 2 .
Punctul c
autat (care d
a minimul distantei ) este punctul Q.
Problema 6.3.5 Sa se discute natura si genul conicelor:
a) 1 : 2xy 2x 2y + 3 = 0;
b) 2 : 4x2 4xy + y 2 2x 4y + 10 = 0;
c) 3 : 5x2 + 6xy + 5y 2 + 2x 2y + 2 = 0.
R. a) Hiperbol
a. b) Parabol
a. c) Elips
a.
Problema 6.3.6 Sa se discute natura si genul conicelor fascicolului
: x2 + 4xy + y 2 + 2x + 4y + = 0,
R,
si sa se traseze graficul conicelor degenerate ale fascicolului.

R. Pentru R\{1, 4} conica nedegenerat
a este o hiperbol
a. Pentru
= 1 conica degenerat
a este reuniunea de drepte concurente
0
1 0
1
=1 : x + (2 3)y + 1 x + (2 + 3)y + 1 = 0
iar pentru = 4 conica degenerat

a este reuniunea de drepte concurente
0
1 0
1
=4 : x + (2 3)y + 4 2 3 x + (2 + 3)y + 4 + 2 3 = 0.
Problema 6.3.7 Fie familia de conice
: 3x2 + 2xy y2 2x 4y + 4 = 0,
R.
Sa se afle locul geometric al centrelor conicelor acestui fascicol si sa se

reprezinte grafic acest loc geometric.
R. Locul geometric al centrelor este elipsa

1 2
13
2
2
: 3x + y x + 2y = 0 : 3 x
+ (y + 1)2 = .
6
12
140
CAPITOLUL 6. CONICE
Problema 6.3.8 Sa se determine centrul, axele de simetrie si asimptotele

conicei
: 4xy + 3y 2 + 16x + 12y 36 = 0.
R. Conica este o hiperbol
a cu centrul C(3, 4). Ecuatiile asimptotelor
sunt y + 4 = 0 si 4x + 3y = 0. Ecuatiile axelor de simetrie sunt x + 2y + 5 = 0
si 2x + y + 10 = 0.
Problema 6.3.9 Sa se scrie ecuatia parabolei care trece prin punctele
O(0, 0), A(0, 1) si care are ca axa dreapta d : x + y + 1 = 0.
R. Se scrie fascicolul de conice care trece prin punctele O, A si simetricele
acestora fata de dreapta d. Punnd conditia ca conica s
a aib
a ca ax
a de
simetrie dreapta d, g
asim parabola
: x2 + 2xy + y 2 + 5x y = 0.
Problema 6.3.10 Sa se determine axele de simetrie, asimptotele si diametrul conjugat directiei dreptei de ecuatie x y + 3 = 0, pentru conica
: 4xy 3y 2 + 4x 14y 7 = 0.
R. Axele de simetrie au ecuatiile 2x + y 3 = 0 si x 2y 4 = 0.
Asimptotele au ecuatiile y + 1 = 0 si 4x 3y 11 = 0. Ecuatia diametrului
conjugat directiei dreptei date este 2x y 5 = 0.
Problema 6.3.11 Sa se determine unghiul dintre doi diametri conjugati ai
elipsei E : x2 + 3y 2 = 6, stiind ca unul dintre ei formeaza un unghi de 60
cu axa Ox.
R. cos = 21/14.
Problema 6.3.12 Sa se determine ecuatia diametrului comun al conicelor
1 si 2 , unde
1 : x2 xy y 2 x y = 0,
2 : x2 + 2xy + y 2 x + y = 0.
R. Conica 1 este o hiperbol
a cu centrul n C(1/5, 3/5). Conica 2
este o parabol
a si, deci, diametrul conjugat oric
arei directii are ecuatia de
forma 2x + 2y + = 0. Punnd conditia ca diametrul s
a contin
a punctul
C, g
asim = 4/5. n concluzie, diametrul comun al celor dou
a conice are
ecuatia 5x + 5y + 2 = 0.
141
Problema 6.3.13 Sa se reduca la forma canonica si sa se precizeze natura

si genul urmatoarelor conice, punndu-se n evidenta roto-translatiile plane
efectuate:
a) 1 : 3x2 2xy + 3y 2 + 4x + 4y 4 = 0;
b) 2 : 7x2 8xy + y 2 2x 4y 1 = 0;
c) 3 : 9x2 6xy + y2 + 20x = 0;
d) 4 : 2xy 2y + 1 = 0;
e) 5 : 3x2 4xy + 2x + 2y 1 = 0;
f) 6 : x2 4xy + y2 + 6x 12y + 8 = 0;
g) 7 : 4x2 + 4xy + y2 4x 2y + 1 = 0;
h) 8 : x2 2xy + y 2 + x y + 2 = 0;
i) 9 : 8x2 + 6xy + 6x + 3y + 1 = 0.
1
R. 1 : 2X 2 + Y 2 4 = 0 elips
a; O(1, 1) centrul; e1 = (1, 1),
2
1
e2 = (1, 1) directiile axelor OX si OY.
2
1
b) 2 : 9Y 2 X 2 +4 = 0 hiperbol
a; O(1, 2) centrul; e1 = (1, 2),
5
1
5
c) 3 : 5Y 2 + 10X = 0 parabol
a; O(9/20, 33/20) vrful; 3xy+3 =
1
1
0 axa de simetrie; e1 = (1, 3), e2 = (3, 1) directiile axelor OX
10
10
si OY.
1
d) 4 : X 2 Y 2 + 1 = 0 hiperbol
a; O(1, 0) centrul; e1 = (1, 1),
2
1
2
e) 5 : X 2 + 4Y 2 + 3/4 = 0 hiperbol
a; O(1/2, 5/4) centrul; e1 =
1
1
(1, 2), e2 = (2, 1) directiile axelor OX si OY.
5
5
1
f) 6 : X 2 +3Y 2 1 = 0 hiperbol
a; O(3, 0) centrul; e1 = (1, 1),
2
1
2
142
CAPITOLUL 6. CONICE
g) 7 : Y 2 = 0 drepte confundate; 2x + y 1 = 0 axa de simetrie (se identific

a cu conica); O(2/5, 1/5) originea sistemului de axe roto1
1
translatat; e1 = (1, 2), e2 = (2, 1) directiile axelor OX si OY.
5
5
h) 8 : Y 2 +7/8 = 0 multimea vid
a; O(1/4, 1/4) originea sistemului
1
1
de axe roto-translatat; e1 = (1, 1), e2 = (1, 1) directiile axelor OX
2
2
si OY.
i) 9 : 9Y 2 X 2 = 0 reuniune de drepte concurente; O(1/2, 1/3)
centrul (coincide cu punctul de intersectie al dreptelor concurente); e1 =
1
1
(3, 1), e2 = (1, 3) directiile axelor OX si OY.
10
10
Problema 6.3.14 Sa se determine ecuatia conicei care trece prin punctele
de intersectie ale conicelor
1 : x2 xy 2y2 + x + y = 0,
2 : x2 xy 2y2 2x + 4y = 0
si prin punctule A(1, 2).
R. x2 + xy + 2y 2 + 5x 7y = 0.
Problema 6.3.15 Sa se reprezinte grafic locul geometric al centrelor
conicelor din fascicolul circumscris patrulaterului determinat de punctele
A(0, 1), B(0, 1), C(2, 0) si D(2, 0). Sa se arate ca polarele punctului
P (1, 0), n raport cu conicele fascicolului, trec printr-un punct fix.
R. Locul geometric al centrelor conicelor este dreapta x+2y = 0. Punctul
fix c
autat este P (4, 0).
Problema 6.3.16 Exista conice nedegenerate circumscrise hexagonului
ABCDEF, unde

1 3
1 3
,
, C ,
,
A(1, 0), B
2 2
2 2
D(1, 0), E

1
3
1
3
,
, F
,
?
2
2
2
2
n caz afirmativ, sa se scrie ecuatiile acestor conice.

R. Exist
a o singur
a conic
a, si anume, cercul x2 + y 2 = 1.
143
Problema 6.3.17 Sa se gaseasca polara punctului P (1, 1) n raport cu conica

: x2 + 2xy y 2 + 3x 5y 1 = 0
si polul dreptei d : x y 1 = 0 n raport cu aceeasi conica.
R. Polara de pol P (1, 1) este 7x 5y 4 = 0 iar polul dreptei d este

punctul A(1/2, 7/6).
Problema 6.3.18 Sa se determine locul geometric al polurilor dreptelor
d : (2 1)x + ( + 1)y + 1 = 0, R,
fata de conica
: xy + x + y 1 = 0.
R. Locul geometric al polurilor dreptelor d este dreapta x + 4y 7 = 0.
Problema 6.3.19 Se considera familia de conice
: x2 + 2xy 2x 4y = 0, R.
Sa se arate ca daca este variabil, polarele unui punct fix din plan M(x0 , y0 ),
unde x20 + 2y0 2 = 0, n raport cu aceste conice, trec printr-un punct fix.
R. Punctul fix c
autat are coordonatele

2x0 (y0 + 1) x20 2y02 + 2y0
P
,
.
x20 + 2y0 2 x20 + 2y0 2
Problema 6.3.20 Sa se scrie ecuatiile tangentelor la conica
: x2 2y 2 5x + 4y + 6 = 0,
n punctele ei de intersectie cu axele de coordonate.
R. Punctele de intersectie cu axele sunt P (0, 3), Q(0, 1), R(3, 0) si
S(2, 0). Tangentele corespunz
atoare sunt TP : 5x + 8y 24 = 0, TQ :
5x 8y 8 = 0, TR : x + 4y 3 = 0 si TS : x 4y 2 = 0.
: 2x2 4xy + y 2 2x + 6y 3 = 0,
care trec prin punctul P (3, 4).
144
CAPITOLUL 6. CONICE
R. Avem dou
a tangente: x 3 = 0 si 7x 2y 13 = 0.

: x2 + xy + y 2 + 2x + 3y 3 = 0,
paralele cu dreapta d : 3x + 3y 5 = 0.
R. Tangentele c
autate au ecuatiile x + y 1 = 0 si 3x + 3y 13 = 0.
Problema 6.3.23 Determinati valorile parametrului real m care fac ca
dreapta d : y = mx sa fie tangenta la conica
: (x + y)2 + 2 = 2(y x).

R. m1 = 1/3 si m2 = 3.
Problema 6.3.24 Sa se determine conica ce trece prin punctele A(0, 0),
B(1, 2), C(2, 1) si D(3, 1) si pentru care dreapta d : x 2y = 0 este
tangenta n punctul A.
R. Scriem fascicolul de conice care trec prin punctele A, B, C si D si
punem conditia ca dreapta d s
a fie tangent
a n punctul A. G
asim conica
3x2 4xy 4y 2 7x + 14y = 0.
Problema 6.3.25 Sa se scrie ecuatia familiei de conice tangente axelor de
coordonate n punctele A(1, 0) si B(0, 2), punnd n evidenta parabolele sale.
Sa se reprezinte grafic conica din familie cu centrul n punctul C(1, 2).
R. Familia de conice c
autat
a este : xy + (2x + y 2)2 = 0, R.
Din conditia = 0, g
asim parabola corespunz
atoare valorii = 1/8, adic
a
parabola 4x2 4xy + y 2 8x 4y + 4 = 0. Conica cu centrul C este elipsa
4(x 1)2 + (y 2)2 4, corespunz
atoare valorii = 1/4.
Problema 6.3.26 Sa se scrie ecuatia fascicolului de conice bitangente
hiperbolei H : x2 4y 2 4 = 0 n punctele ei de intersectie cu dreapta
: y = 1. Sa se reprezinte grafic conicele degenerate ale fascicolului.
R. Fascicolul de conice c
autat este : x2 4y 2 4 + (y 1)2 = 0,
R. Exist
a o singur
a conic
a degenerat
a ( = 0 = 2), reprezentat
a
de reuniunea de drepte concurente x2 2(y + 1)2 = 0.
145
Problema 6.3.27 Sa se scrie fascicolul de conice circumscris triunghiului determinat de punctele A(3, 2), B(2, 1) si C(4, 1). Sa se determine
conicele degenerate ale acestui fascicol.
Ind. Fascicolul de conice circumscris triunghiului ABC este
, : (3x 5y + 1)(x + y 5) + (3x 5y + 1)(x 3y 1)+
unde , R.
+(x + y 5)(x 3y 1) = 0,
Problema 6.3.28 Se da parabola

: x2 + 2xy + y 2 + 3x 3y 18 = 0.
Sa se scrie ecuatia fascicolului de conice bitangente parabolei n punctele de
intersectie cu prima bisectoare a axelor de coordonate. Sa se discute natura
conicelor acestui fascicol.
R. Fascicolul de conice c
autat este
: x2 + 2xy + y 2 + 3x 3y 18 + (x y)2 = 0,
R.
Pentru = 1/8, conica este o reuniune de drepte concurente; Pentru

(, 1/8) (1/8, 0), conica este o hiperbol
a; Pentru = 0,
conica este o parabol
a; Pentru (0, ), conica este o elips
a.
Problema 6.3.29 Sa se arate ca locul geometric al centrelor conicelor fascicolului de conice bitangente unei conice date n doua puncte date este o
dreapta.
146
CAPITOLUL 6. CONICE
Capitolul 7
Cuadrice
7.1
S
a consider
am spatiul punctual euclidian al vectorilor liberi din spatiu
E3 = (E3 , V3 , ) si R = {O; i, j, k} un reper ortonormat n acest spatiu. Se
numeste suprafata regulata definita implicit n E3 o multime de puncte din
spatiu P (x, y, z) ale c
aror coordonate verific
a o relatie de forma
: f(x, y, z) = 0,
unde functia f este diferentiabil
a si are proprietatea

f
x
2
(P ) +
f
y
2
(P ) +
f
z
2
(P ) = 0,
P .
Definitia 7.1.1 n particular, se numeste cuadric

a sau suprafa
t
a algebric
a de grad doi, o suprafata : f (x, y, z) = 0 definita de o functie
polinomiala de gradul al doilea
f(x, y, z) = a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz +
+2a14 x + 2a24 y + 2a34 z + a44 ,
unde aij R si
2
1ij3 aij
= 0.
Forma p
atratic
a q : R3 R, q(x, y, z) = a11 x2 +a22 y2 +a33 z 2 +2a12 xy +
2a13 xz + 2a23 yz, se numeste forma patratica asociata cuadricei .
147
148
CAPITOLUL 7. CUADRICE
Definitia 7.1.2 Se numesc invarian

tii ortogonali (nu se modifica la
roto-translatii spatiale) ai cuadricei : f(x, y, z) = 0 numerele reale

a11 a12 a13 a14

a11 a12 a13
a12 a22 a23 a24

, = a12 a22 a23 ,
=

a13 a23 a33 a34
a13 a23 a33
a14 a24 a34 a44

a
a
I = a11 + a22 + a33 , J = 11 12
a12 a22

a11 a13
+
a13 a33

a22 a23
+
a23 a33

.

Matricea care determin

a invariantul se numeste matricea cuadricei .
Definitia 7.1.3 Locul geometric al punctelor din spatiu egal departate, la
distanta R > 0, de un punct fix C(x0 , y0 , z0 ), numit centru, se numeste
sfera si este descris de ecuatia cuadricei
S(C, R) : (x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = R2 .
Evident, o cuadric
a : f(x, y, z) = 0, unde
f(x, y, z) = x2 + y2 + z 2 + ax + by + cz + d,
este o sfer
a dac
a si numai dac
a 4d < a2 + b2 + c2 . n aceste conditii, sfera
este centrat
a n C(a/2, b/2, c/2) si are raza R > 0, unde

2R = a2 + b2 + c2 4d.
Definitia 7.1.4 Locul geometric al punctelor din spatiu care au aceeasi putere fata de doua sfere S1 (C1 , R1 ) si S2 (C2 , R2 ) se numeste planul radical
al sferelor S1 si S2 .
Propozitia 7.1.1 Planul radical a doua sfere S1 (C1 , R1 ) : f1 (x, y, z) = 0
si S2 (C2 , R2 ) : f2 (x, y, z) = 0 este un plan perpendicular pe axa O1 O2 a
centrelor celor doua sfere si are ecuatia
PR : f1 (x, y, z) f2 (x, y, z) = 0.
Definitia 7.1.5 Locul geometric al punctelor din spatiu care au aceeasi putere fata de trei sfere S1 (C1 , R1 ), S2 (C2 , R2 ) si S3 (C3 , R3 ) se numeste axa
radical
a a sferelor S1 S2 si S3 .
149
Propozitia 7.1.2 Axa radicala a trei sfere S1 (C1 , R1 ) : f1 (x, y, z) = 0,

S2 (C2 , R2 ) : f2 (x, y, z) = 0 si S3 (C3 , R3 ) : f3 (x, y, z) = 0 este o dreapta
perpendiculara pe planul O1 O2 O3 al centrelor sferelor si are ecuatia

f1 (x, y, z) f2 (x, y, z) = 0
AR :
f1 (x, y, z) f3 (x, y, z) = 0.
Teorema 7.1.3 Prin patru puncte distincte necoplanare A(x1 , y1 , z1 ),
B(x2 , y2 , z2 ), C(x3 , y3 , z3 ) si D(x4 , y4 , z4 ) trece o singura sfera, descrisa de
ecuatia
2

x + y2 + z2 x y z 1

2
x1 + y12 + z12 x1 y1 z1 1
2

S : x2 + y22 + z22 x2 y2 z2 1 = 0.
x2 + y 2 + z 2 x3 y3 z3 1
3
3

3
x2 + y 2 + z 2 x4 y4 z4 1
4
4
4
Definitia 7.1.6 Cuadrica E, de ecuatie
x2 y 2 z 2
+ 2 + 2 1 = 0,
a2
b
c
E:
unde a > 0, b > 0, c > 0, se numeste elipsoid.

Definitia 7.1.7 Cuadrica H1 , de ecuatie
H1 :
x2 y2 z 2
+ 2 2 1 = 0,
a2
b
c
unde a > 0, b > 0, c > 0, se numeste hiperboloid cu o pnz

a.
Definitia 7.1.8 Cuadrica H2 , de ecuatie
H2 :
x2 y2 z 2
+ 2 2 + 1 = 0,
a2
b
c
unde a > 0, b > 0, c > 0, se numeste hiperboloid cu dou

a pnze.
Definitia 7.1.9 Cuadrica Pe , de ecuatie
Pe :
x2 y 2
+ 2 = 2pz,
a2
b
unde a > 0, b > 0, p R, se numeste paraboloid eliptic.
150
Definitia 7.1.10 Cuadrica Ph , de ecuatie

Ph :
x2 y2
2 = 2pz,
a2
b
unde a > 0, b > 0, p R, se numeste paraboloid hiperbolic.

Definitia 7.1.11 Cuadrica C, de ecuatie
C:
x2 y 2 z 2
+ 2 2 = 0,
a2
b
c
unde a > 0, b > 0, c > 0, se numeste con.

Definitia 7.1.12 Cuadrica Ci, de ecuatie de forma
Ci : f (x, y) = 0, z R,
unde f(x, y) este o functie de grad doi n x si y, se numeste cilindru.
Observatia 7.1.4 Alte cuadrice sunt: doua plane secante
x2 y 2
2 = 0,
a2
b
dou
a plane paralele (x2 a2 = 0), o dreapt
a dubl
a
x2 y 2
+ 2 = 0,
a2
b
un punct dublu
sau mul
timea vid
a
x2 y 2 z 2
+ 2 + 2 =0
a2
b
c
x2 y2 z 2
+ 2 + 2 + 1 = 0.
a2
b
c
Propozitia 7.1.5 O cuadrica : f(x, y, z) = 0 are un centru de simetrie C(x0 , y0 , z0 ) daca si numai daca = 0. Coordonatele x0 , y0 si z0 ale
centrului de simetrie C (daca acesta exista) sunt solutiile sistemului liniar
fx (x, y, z) = 0
a11 x + a12 y + a13 z + a14 = 0
fy (x, y, z) = 0
a x + a22 y + a23 z + a24 = 0
12
fz (x, y, z) = 0
a13 x + a23 y + a33 z + a34 = 0,
unde fx (x, y, z) = f /x, fy (x, y, z) = f/y si fz (x, y, z) = f /z.
151
Teorema 7.1.6 (reducerea la forma canonic

a a cuadricelor) Fie
cuadrica : f(x, y, z) = 0, fie 1 , 2 , 3 R radacinile ecua
tiei
caracteristice (valorile proprii ale matricii formei patratice asociate
cuadricei)

a11
a12
a13

a12
a
a
22
23

a13
a23
a33

= 0 3 I2 + J = 0

si fie 1 , 2 , 3 , 4 radacinile ecuatiei

a11
a12
a13
a14

a12
a22
a23
a24

a13
a
a
a
23
33
34

a14
a24
a34
a44
n acest context, avem:

= 0.

daca = 0, atunci exista un sistem de coordonate OXY Z, obtinut

printr-o roto-translatie a sistemului de coordonate Oxyz, n raport cu
care ecuatia cuadricei are forma canonica
: 1 X 2 + 2 Y 2 + 3 Z 2 +
= 0.
daca = 0, J = 0 si = 0, atunci forma canonica a cuadricei este

1 X 2 + 2 Y 2 2
Z = 0.
J
daca = 0, J = 0 si = 0, atunci forma canonica a cuadricei este

1 X 2 + 2 Y 2 +
K
= 0.
J
unde K = 1 2 3 + 1 2 4 + 1 3 4 + 2 3 4 .
daca = 0, J = 0, = 0 si K = 0, atunci forma canonica a cuadricei
este

K
2
X 2
Y = 0.
I3
152
daca = 0, J = 0, = 0 si K = 0, atunci forma canonica a cuadricei
este
L
X 2 + 2 = 0,
I
unde L = 1 2 + 1 3 + 1 4 + 2 3 + 2 4 + 3 4 .
Corolarul 7.1.7 (clasificarea cuadricelor) Fie : f(x, y, z) = 0 o

cuadrica. n acest context, avem urmatoarea clasificare a cuadricelor:
daca cuadrica este nedegenerat
a ( = 0) atunci:
pentru = 0 cuadrica este mul
timea vid
a ori elipsoid
(sfer
a) ori hiperboloid cu o pnz
a sau dou
a;
pentru = 0 cuadrica este un paraboloid eliptic sau hiperbolic.
daca cuadrica este degenerat
a ( = 0) atunci:
pentru = 0 cuadrica este un punct dublu sau un con;
pentru = 0, J = 0 si K = 0 cuadrica este mul

timea vid
a
sau un cilindru;
pentru = 0, J = 0 si K = 0 cuadrica este o dreapt
a dubl
a
sau dou
a plane secante;
pentru = 0, J = 0 si K = 0 cuadrica este un cilindru

parabolic;
pentru = 0, J = 0 si K = 0 cuadrica este mul
timea vid
a
ori dou
a plane paralele sau confundate.
Reducerea cuadricelor la forma canonic
a
"Metoda roto-translatiei" pentru cazul
2 + 2 + J 2 = 0 sau K = 0
1. Determin
am valorile proprii 1 , 2 si 3 ale matricii formei p
atratice
asociate cuadricei
a11 a12 a13

A = a12 a22 a23 ,
a13 a23 a33
153
rezolvnd ecuatia caracteristic

a (ecuatia seculara )

a11

a
a
12
13

a12
a22
a23 = 0.

a13
a23
a33
2. Calcul
am subspatiile proprii V1 , V2 si V3 si determin
am niste vectori proprii ortonormati e1 = ( 1 , 2 , 3 ), e2 = ( 1 , 2 , 3 ) si e3 =
(1 , 2 , 3 ). Efectund eventual o renumerotare a vectorilor proprii
ortonormati, scriem matricea de rotatie spatial
a
1 1 1
R = 2 2 2 ,
3 3 3
astfel nct det R = 1.
3. Efectu
am rotatia n spatiu

x
1 1 1
x
y = 2 2 2 y
z
3 3 3
z
si ajungem la o ecuatie de forma
: 1 x2 + 2 y 2 + 3 z 2 + 2a14 x + 2a24 y + 2a34 z + a44 = 0,

unde aij R.
4. Restrngem p
atratele (dac
a este cazul) si obtinem

a 2
a 2
a 2
: 1 x + 14
+ 2 y + 24
+ 3 z + 34
+ a44 = 0,
1
2
3
unde
a44 = a44
a2
a2
a2
14
24 34 .
1
2
3
5. Efectu
am translatia n spatiu
+ a14
X
=
x
a
Y = y + 24
Z = z + 34 ,
3
154
si g
asim forma canonic
a
: 1 X 2 + 2 Y 2 + 3 Z 2 + a44 = 0.
6. n ultimul sistem de coordonate OXY Z recunoastem cuadrica .

Definitia 7.1.13 Fie : f(x, y, z) = 0 o cuadrica si v = li + mj + nk o
directie n spatiu. Locul geometric descris de mijloacele coardelor cuadricei
, paralele cu directia v, se numeste plan diametral conjugat directiei v.
Propozitia 7.1.8 Planul diametrul conjugat directiei v = li + mj + nk,
relativ la cuadrica : f(x, y, z) = 0, este o portiune din planul de ecuatie
P Dv : lfx + mfy + nfz = 0.
Definitia 7.1.14 Fie : f(x, y, z) = 0 o cuadrica si P (x0 , y0 , z0 ) un punct
arbitrar din spatiu. Planul Pp de ecuatie
Pp : (x x0 )fx (x0 , y0 , z0 ) + (y y0 )fy (x0 , y0 , z0 ) + (z z0 )fz (x0 , y0 , z0 )+
+2f(x0 , y0 , z0 ) = 0
se numeste planul polar de pol P al cuadricei .
Planul polar al unui pol P (x0 , y0 , z0 ) care apartine cuadricei :
f(x, y, z) = 0 este exact planul tangent n P la cuadrica . Ecuatia acestui
plan tangent este
TP : (x x0 )fx (x0 , y0 , z0 ) + (y y0 )fy (x0 , y0 , z0 ) + (z z0 )fz (x0 , y0 , z0 ) = 0
iar ecuatia dreptei normale n P la cuadrica este
NP :
x x0
y y0
z z0
=
=
.
fx (x0 , y0 , z0 )
fy (x0 , y0 , z0 )
fz (x0 , y0 , z0 )
Definitia 7.1.15 O cuadrica : f(x, y, z) = 0 cu proprietatea ca prin

orice punct al ei trece o dreapta inclusa n suprafata cuadricei se numeste
cuadrica riglat
a. Daca prin fiecare punct al cuadricei trec doua drepte distincte incluse n suprafata cuadricei spunem ca cuadrica este dublu riglat
a.
Teorema 7.1.9 Hiperboloidul cu o pnza descris de ecuatia
H1 :
x2 y2 z 2
+ 2 2 1=0
a2
b
c
155
este o cuadrica dublu riglata cu dreptele generatoare

.
.
x z
x z
y/
y/
= 1
a c = 1+ b
a c
b
d :
d :
.
/
.
z
1
y/
x
+ =
x + z = 1 1 y ,
1+
,
a c
b
a c
b
x z
x z
=0
=0
a c
a c
d :
d :
y
1 = 0,
1 + y = 0,
b
b
x z
x z
+ =0
+ =0
a c
a c
d :
d
:
1 = 0,
1 + y = 0,
b
b
unde , R .
Teorema 7.1.10 Paraboloidul hiperbolic descris de ecuatia

Ph :
x2 y2
2 2pz = 0
a2
b
este o cuadrica dublu riglata cu generatoarele

x y
x y
= 2pz
a + b = 2pz
a b
d :
d :
x + y = 1,
x y = 1,
a b
a b
x y
x y
=0
+ =0
a b
a b
d :
d :
z = 0,
z = 0,
unde , R .
7.2
Probleme rezolvate
Problema 7.2.1 Sa se determine ecuatia suprafetei generate de elipsa mobila

2
2
y + z =
25 16
E :
x = ,
156
unde , R, care se deplaseaza paralel cu ea nsasi si se deformeaza

sprijinindu-se pe hiperbola fixa
2
2
y + x = 1
25
9
H:
z = 0.
Rezolvare. Faptul c
a elipsa E se sprijin
a pe hiperbola H se reduce
la compatibilitatea sistemului de ecuatii (elipsa E si hiperbola H au dou
a
puncte comune)
2
z2
y
+
=
25 16
y 2 x2
+
=1
25
9
x=
z = 0.
Este evident c
a sistemul este compatibil dac
a si numai dac
a si satisfac
relatia 2 = 9( + 1). Folosind acum ecuatiile elipsei E , prin nlocuirea
parametrilor si , g
asim ecuatia suprafetei c
autate:
:
x2 y 2
z2
= 1.
9
25 16
Aceasta este ecuatia unui hiperboloid cu dou

a pnze.
Problema 7.2.2 Sa se determine locul geometric al punctelor din spatiu
al caror raport al distantelor la punctele A(2, 2, 3) si B(2, 2, 3) este
constant.
Rezolvare. Fie P (x, y, z) un punct mobil n spatiu care verific
a proprietatea din enunt. nseamn
a c
a avem
(x 2)2 + (y + 2)2 + (z 3)2
= > 0.
(x + 2)2 + (y 2)2 + (z + 3)2
Rezult
a c
a locul geometric c
autat este determinat de cuadrica
: (1 )x2 + (1 )y 2 + (1 )z 2
4(1 + )x + 4(1 + )y 6(1 + )z + 17(1 ) = 0.
Avem urm
atoarele situatii:
157
a) dac
a = 1, atunci cuadrica se reduce la planul ce trece prin origine
P : 2x 2y + 3z = 0.
b) dac
a (0, 1) (1, ), atunci cuadrica este sfera

1+ 2
1+ 2
68
1+ 2
S : x2
+ y+2
+ z3
=
1
1
1
(1 )2
cu centrul n C(2, 2, 3) si de raz

a R > 0, unde
1+
68
=
, R=
.
1
|1 |
Problema 7.2.3 Sa se determine coordonatele centrului de simetrie (n

cazul n care acesta exista) si sa se specifice tipul cuadricelor:
a) 1 : 5x2 8y2 + 5z 2 6xz + 8 = 0;
b) 2 : x2 y 2 + z 2 2xy 2xz 2yz 5x 1 = 0;
c) 3 : 2x2 + 5y2 + z 2 4xy + 2xz + 2z 1 = 0;
d) 4 : 3x2 + y 2 + 4xy 6xz 2yz 2y + 6z 3 = 0.
Rezolvare. a) Cuadrica 1 este nedegenerat
a si are
deoarece = 8 = 0, unde

5

0
3
0

5
0
0 8 0 0

=
= 1024, = 0 8
5 0
3 0
3 0
0
0
0 8
centru de simetrie
3
0
5

= 128.

Valorile proprii ale matricii care determin

a pe = 0 sunt r
ad
acinile ecuatiei
seculare. Acestea sunt 1 = 2, 2 = 8 si 3 = 8. n concluzie, cuadrica 1
este un hiperboloid cu dou
a pnze de ecuatie canonic
a
1 :
X 2 Y 2 Z2
+
+ 1 = 0.
4
1
1
Coordonatele centrului de simetrie al cuadricei 1 sunt C1 (0, 0, 0) si se

deduc prin rezolvarea sistemului liniar
5x 3z = 0
y=0
3x + 5z = 0.
158
b) Deoarece = 0 si = 0, cuadrica 2 este nedegenerat

a si are centru
de simetrie. Invariantii ortogonali si au valorile

1

1 1 5/2

1 1 1
1 1 1

0
= 33/2, = 1 1 1 = 4.
=

0
1 1 1
1 1 1
5/2 0
0
1
Coordonatele centrului de simetrie sunt solutia sistemului liniar
2x 2y 2z = 5
x+y+z =0
x y + z = 0,
adic
a C2 (5/4, 5/4, 0). Valorile proprii ale matricii care determin
a invariantul = 0 sunt r
ad
acinile ecuatiei seculare, si anume 1 = 2, 2 = 1 si
3 = 2. n concluzie, cuadrica 1 este un hiperboloid cu o pnz
a de ecuatie
2 :
X2 Y 2 Z2
+
1 = 0.
33
33
33
16
8
16
c) Invariantii ortogonali si ai cuadricei 3 sunt

2 2 1 0

2 2 1
2 5 0 0

= 7, = 2 5 0 = 1.
=

0 1 1
1
1

0
1
0
0 1 1
Cuadrica este nedegenerat

a si are centrul C3 (5, 2, 6) dat de solutia sistemului
2x 2y + z = 0
2x + 5y = 0
x + z = 1.

a pe sunt solutiile ecuatiei secu3
2
lare 8 + 12 1 = 0. Deoarece
lim f() = f(0) = 1 f(2) = 1 lim f() = ,
rezult
a c
a ecuatia are trei r
ad
acini reale 1 (, 0), 2 (0, 2) si 3
(2, ). n concluzie, cuadrica 3 este hiperboloidul cu o pnz
a
3 :
X2 Y 2 Z2
+
+
1 = 0.
7
7
7
1
2
3

d) Cuadrica 4 este degenerat
a si f
ar
a centru de
variantii ortogonali ai cuadricei 4 sunt

3

2
3
0

3
2 3
2

1 1 1

=
= 0, = 2
1 1
3
3 1 0
3 1 0
0 1 3 3
159
simetrie deoarece in

= 0, J = 11 = 0.


a pe sunt 1,2 = 2 15 si
3 = 0. n urma calculelor, obtinem invariantii K = 0 si L = 33, deoarece

3

2
3
0

2
1 1
1
4
3
2

3
= + + 33 .
1
3

0
1
3 3
Forma canonic
a a cuadricei 4 este
.
.
/
/
3 : 2 + 15 X 2 + 2 15 Y 2 = 0.
Cu alte cuvinte, 4 este reuniunea a dou
a plane secante.
Problema 7.2.4 Sa se determine coordonatele centrului de simetrie al

cuadricei
: 2x2 + 5y 2 + z 2 4xy + 2xz + 2y + 2z 1 = 0
si sa se efectueze o translatie n acest centru.
Rezolvare. Centrul de simetrie al cuadricei se determin
a cu ajutorul
sistemului liniar
2x 2y + z = 0
2x + 5y = 1
x + z = 1
si are coordonatele C(3, 1, 4). F

acnd translatia sistemului de axe Oxyz n
sistemul de axe Cx y z , determinat
a de transform
arile x = x + 3, y = y + 1
si z = z 4, cuadrica cap
at
a expresia
: 2x2 + 5y2 + z 2 4x y + 2x z 4 = 0.
160
Problema 7.2.5 Sa se reduca la forma canonica si sa se specifice natura

si tipul cuadricelor, precizndu-se roto-translatiile spatiale facute:
a) 1 : 36x2 + y 2 + 4z 2 + 72x + 6y 40z + 109 = 0;
b) 2 : x2 + 3y2 + 4yz 6x + 8y + 8 = 0;
c) 3 : 2y 2 + 4xy 8xz 4yz + 6x 5 = 0;
d) 4 : x2 + y 2 + 5z 2 6xy + 2xz 2yz 4x + 8y 12z + 14 = 0;
e) 5 : 2x2 + y 2 + z 2 2xy + 2xz + 2x + y z 1 = 0;
f) 6 : 4x2 + 9y 2 12xy + 2x + 10y + 1 = 0.
Rezolvare. a) Deoarece forma p
atratic
a q1 (x, y, z) = 36x2 + y 2 + 4z 2
a cuadricei 1 este deja n form
a canonic
a, rezult
a c
a este suficient
a doar o
translatie a sistemului de axe Oxyz pentru a obtine forma canonic
a. Formnd p
atrate n expresia lui 1 , obtinem
1 : 36[(x + 1)2 1] + (y + 3)2 9 + 4[(z 5)2 25] + 109 = 0.
Efectund translatia X = x + 1, Y = y + 3 si Z = z 5 n centrul
C(1, 3, 5), g
asim c
a 1 este elipsoidul de ecuatie
1 : X 2 +
Y 2 Z2
+
= 1.
36
9
b) Folosind metoda valorilor si vectorilor proprii, reducem la forma

canonic
a forma p
atratic
a q2 (x, y, z) = x2 + 3y 2 + 4yz a cuadricei 2 . Valorile
proprii ale matricii acestei forme p
atratice sunt solutiile ecuatiei seculare

1
0
0

0
3 2 = (1 )(2 3 4) = 0,

0
2

adic
a 1 = 1, 2 = 4 si 3 = 1. Bazele ortonormate ale subspatiilor proprii
asociate sunt

2 1
B1 = {e1 = (1, 0, 0)} , B2 = e2 = 0, ,
,
5 5

1
2
B3 = e3 = 0, ,
.
5
5
161
Acestea produc rotatia spatial

a direct
a sau pozitiv
a (de determinant egal cu
unu)

x
x
5 0 0
1
y = 0
1 2 y .
5
z
z
0 2 1
Efectund schimbarea de coordonate (rotatia spatial
a direct
a)
x = x
y = (y + 2z )
5
z = (2y + z ),
5
n urma calculelor, expresia cuadricei 2 se reduce la
8
16
2 : x2 y 2 + 4z 2 6x + y + z + 8 = 0
5
5

4 2
2 2
2 : (x 3) y
+4 z +
1 = 0.
5
5
Efectund acum translatia X = x 3, Y = y 4/ 5 si Z = z + 2/ 5,

deducem c
a cuadrica 2 este hiperboloidul cu o pnz
a
2 : X 2 Y 2 +
Z2
1 = 0.
1
4
c) Matricea formei p
atratice q3 (x, y, z) = 2y 2 +4xy8xz4yz a cuadricei
3 este
0
2 4
A3 = 2
2 2 .
4 2 0
Valorile proprii ale acestei matrici sunt r

ad
acinile ecuatiei seculare, si anume
a n care se obtine forma
1 = 0, 2 = 4 si 3 = 6. Baza ortonormat
canonic
a a formei p
atratice q3 este

1
1
B1 = e1 = (1, 2, 1) , B2 = e2 = (1, 0, 1) ,
6
2

1
B3 = e3 = (1, 1, 1) .
3
162
n concluzie, vom efectua rotatia spatial

a direct
a

1 2
3
x
x
y = 1 2 2 0 y
6
z
z
1
2
3
x = (x 2y + 3z )
1
y = (2x 2y )
z = (x + 2y + 3z ).
6
n urma rotatiei, expresia cuadricei 3 se reduce la
3 : 6y 2 4z 2 6x 2 3y + 3 2z 5 = 0

2
2
3
2
3
35
3 : 6 y
4 z
6x
= 0.
6
8
8
Efectund acum translatia
35
X = x +
8 6
3
Y = y
3
2
Z=z
,
8
deducem c
a cuadrica 3 este paraboloidul hiperbolic
3 :
Y 2 Z2
= 6X.
1
1
6
4
d) Forma p
atratic
a asociat
a cuadricei 4 este
q4 (x, y, z) = x2 + y 2 + 5z 2 6xy + 2xz 2yz.
Aplicnd metoda transform
arilor ortogonale reducere la forma canonic
a a
formelor p
atratice, obtinem c
a baza ortonormat
a n care g
asim forma canonic
a este

1
1
1
B = e1 = (1, 1, 0) , e2 = (1, 1, 1) , e3 = (1, 1, 2) R3 .
2
3
6
163
Aceasta este format

a din vectori proprii ortonormati, corespunz
atori valorilor proprii 1 = 2, 2 = 6 si 3 = 3. Efectund rotatia spatial
a direct
a

x
x
3 2 1
y = 1 3
y
2
1
6
z
z
0
2
2
( 3x 2y + z )
x
=
1
y = ( 3x + 2y z )
z = ( 2y + 2z ),
6
obtinem cuadrica
4
36
4 : 2x2 + 3y 2 + 6z 2 + x z + 14 = 0
2
6

2

1
3 2
4 : 2 x
+ 3y + 6 z
+ 6 = 0.
2
6
Efectund translatia
X = x
Y =y
Z = z ,
6
g
asim hiperboloidul cu dou
a pnze
4 :
X2 Y 2
+
+ Z 2 + 1 = 0.
3
2
e) Matricea formei p
atratice q5 (x, y, z) = 2x2 + y 2 + z 2 2xy + 2xz a
cuadricei 5 are valorile proprii 1 = 0, 2 = 1 si 3 = 3. Baza ortonormat
a
de vectori proprii n care se obtine forma canonic
a este

1
1
1
B = e1 = (1, 1, 1) , e2 = (0, 1, 1) , e3 = (2, 1, 1) R3 .
3
2
6
Prin urmare, facnd rotatia spatial
a direct
a

2
x
x
2 0
1
y =
y
2
3
1

6
z
z
2
3 1
164
x=
y=
z=
1
( 2x + 2z )
6
1
( 2x + 3y z )
6
1
( 2x + 3y + z ),
6
expresia cuadricei 5 se reduce la
4
2
5 : y 2 + 3z 2 + x + z 1 = 0
3
6

2

1
4
19
3
5 : y 2 + 3 z +
x
= 0.
+
72
3 6
3
n final, efectund translatia
X = x
Y = y
Z = z +
19 3
72
1
,
3 6
rezult
a c
a cuadrica 5 este paraboloidul eliptic
5 : Y 2 +
4
Z2
= X.
1
3
3
f) Reducnd prin metoda valorilor si vectorilor proprii (a transform

arilor
ortogonale) la forma canonic
a forma p
atratic
a
q6 (x, y, z) = 4x2 + 9y2 12xy,
obtinem valorile proprii 1 = 0, de multiplicitate algebric
a m1 = 2, si 2 =
13, de multiplicitate algebric
a m2 = 1. Baza ortonormat
a de vectori proprii
n care se obtine forma canonic
a este

1
1
B = e1 = (3, 2, 0) , e2 = (0, 0, 1) , e3 = (2, 3, 0) R3 .
13
13
Efectund rotatia spatial
a direct
a

3
0
2
x
x
1
y = 2
y
0
3
13
z
z
0
13 0
165
x = (3x + 2z )
13
y = (2x 3z )
13
z=y,
n urma calculelor, expresia cuadricei 6 se reduce la
6 : 169z 2 + 2 13x 2 13z + 1 = 0

2

13
6
6 : z
+ 2 13 x +
= 0.
169
13 13
Efectund acum translatia
X = x +
13 13
Y =y
Z = z 13 ,
169
deducem c
a cuadrica 6 este cilindrul parabolic
6 : 169Z 2 + 2 13X = 0.
Problema 7.2.6 Sa se afle ecuatia diametrului cuadricei

: 4x2 + 6y2 + 4z 2 + 4xz 8y 4z + 3 = 0,
care trece prin punctul A(0, 0, 2). Sa se determine apoi ecuatia planului
diametral conjugat acestui diametru.
Rezolvare. Coordonatele centrului de simetrie al cuadricei sunt x0 =
1/3, y0 = 2/3 si z0 = 2/3, ca solutie a sistemului
2x + z = 0
3y 2 = 0
2z + x = 1.
n concluzie, ecuatia diametrului c

autat este ecuatia dreptei ce trece prin
A si centrul cuadricei, adic
a
d:
y
z2
x
=
=
.
1
2
4
166
Ecuatia planului diametral conjugat directiei dreptei d, adic

a directiei
v = i 2j + 4k, este dat
a de 2x 2y + 3z = 0.
Problema 7.2.7 Sa se determine polul planului : x + 3z + 2 = 0 n raport
cu cuadrica
: 2x2 + 3y 2 6xz + 8yz 8x = 0
si sa se scrie ecuatia planului polar corespunzator punctului A(1, 2, 3), n
raport cu aceeasi cuadrica.
Rezolvare. Fie P (, , ) polul planului . Ecuatia planului polar de
pol P este
PP : (4 6 8)x + (6 + 8)y + (6 + 8)z 8 = 0.
Acest plan coincide cu planul dac
a
4 6 8
6 + 8
6 + 8
8
=
=
=
.
1
0
3
2
Rezult
a = 64/37, = 48/37 si = 36/37. Deoarece avem
fx (x, y, z) = 4x 6z 8, fy (x, y, z) = 6y + 8z, fz (x, y, z) = 6x + 8y,
g
asim ecuatia planului polar de pol A:
PA : 11x + 18y + 5z 4 = 0.
Problema 7.2.8 Sa se scrie ecuatiile planelor tangente si ale dreptelor normale la cuadrica
: xy + z 2 2 = 0
n punctele ei de intersectie cu axa Oz si n punctul A(1, 1, 1).
Rezolvare. Derivatele partiale ale functiei care defineste cuadrica
sunt
fx (x, y, z) = y, fy (x, y, z) = x, fz (x, y, z) = 2z,
si, prin urmare, avem
(grad f)(x, y, z) = (y, x, 2z).
167
Punctele de intersectie ale cuadricei cu axa Oz sunt P (0, 0, 2) si

Q(0, 0, 2), obtinute pentru x = y = 0. Avem atunci urm
atorii gradienti:
(grad f)(P ) = (0, 0, 2 2), (grad f)(Q) = (0, 0, 2 2),

(grad f)(A) = (1, 1, 2).
n concluzie, ecuatiile planelor tangente si a normalelor cerute sunt:
TP : z 2 = 0, TQ : z + 2 = 0, TA : x + y 2z + 4 = 0.

x+1
y+1
z1
x=0
x=0
NP :
NQ :
NA :
=
=
.
y = 0,
y = 0,
1
1
2
Problema 7.2.9 Sa se determine ecuatia planului tangent la paraboloidul
eliptic
x2
+ y 2 = 2z,
:
9
care este perpendicular pe vectorul v = i k.
Rezolvare. Toate planele din spatiu perpendiculare pe vectorul v sunt
determinate de fascicolul de plane paralele
: x z + = 0,
R.
Alegem dintre aceste plane pe acela care are un singur punct comun cu
paraboloidul eliptic , adic
a pe acela care are proprietatea c
a sistemul de
ecuatii
2
x + y 2 = 2z
9
x z + = 0,
are solutie unic

a. Scotnd x = z din a doua ecuatie si introducnd n
prima ecuatie, obtinem
(z )2
y2 = 2z
.
9
Unicitatea solutiei ecuatiei n y implic
a ecuatia (z )2 = 18z. Punnd
conditia ca discriminantul s
a se anuleze, g
asim = 9/2. n concluzie,
ecuatia planului c
autat este
: xz
9
= 0.
2
168
Problema 7.2.10 Sa se determine sfera S n fiecare din urmatoarele

cazuri, cunoscnd ca:
a) este tangenta la planul : x z = 0 si are centrul C(2, 0, 3).
b) este tangenta la planul : x + y + 1 = 0 n punctul E(1, 0, 0) si, de
asemenea, este tangenta la planul : x + y + z = 0.
c) trece prin punctele necoplanare O(0, 0, 0), A(0, 0, 1), B(0, 1, 0) si
D(1, 0, 0).
Rezolvare. a) Raza sferei este R = d(C, ) = 5/ 2. n concluzie,

ecuatia sferei este
S : (x 2)2 + y2 + (z + 3)2 =
25
.
2
b) Fie C(, , ) centrul sferei c

autate si R > 0 raza acesteia. Ecuatia
sferei este
S : (x )2 + (y )2 + (z )2 = R2 .
Deoarece sfera S trece prin punctul E si este tangent

a la planul , obtinem
ecuatiile:

(1 + )2 + 2 +
2 = R2
| + + | = R 3.
Ecuatia planului tangent n punctul E al sferei S este
TE S : ( + 1)x + y + z + + 1 = 0,
si coincide cu ecuatia planului . Din proportionalitatea coeficientilor celor
dou
a ecuatii, g
asim =
n ecuatiile
+ 1 si = 0. nlocuind
anterioare,
obtinem 1,2 = (4 6)/2, 1,2 = (2 6)/2 si R1,2 = 3 2. n

concluzie, avem dou
a sfere cu proprietatea din enunt:

2
2
4 6
2 6
S1,2 : x +
+ y+
+ z 2 = 5 2 6.
2
2
c) Folosind ecuatia sub form
a de determinant a sferei ce trece prin patru
puncte, rezult
a

2
x + y2 + z2 x y z 1

0
0
0
0
1

1
0 0 1 1 = x2 + y2 + z 2 x y z = 0
S:

1
0 1 0 1

1
1 0 0 1
169

1 2
1 2
1 2 3
S : x
+ y
+ z
= .
2
2
2
4
Problema 7.2.11 Se da sfera : x2 + y 2 + z 2 + 2x 6y + 4z 11 = 0. Sa
se determine coordonatele centrului si raza cercului situat la intersectia
dintre sfera si planul : 2x y + 2z + 21 = 0.
Rezolvare. Restrngnd p
atratele n ecuatia sferei, obtinem centrul
sferei C(1, 3, 2) si raza R = 5. Distanta de la centrul C la planul este
dat
a de formula
| 2 3 4 + 21|
= 4 < 5.
d=
22 + (1)2 + (2)2
Raza r a cercului se afl

a folosind teorema lui Pitagora: r = R2 d2 = 3.
Pentru a determina coordonatele centrului O al cercului , observ
am c
a
punctul O se afl
a la intersectia dintre planul si dreapta care trece prin
centrul sferei C si este perpendicular
a pe . Cu alte cuvinte, coordonatele
lui O sunt solutia sistemului
2x y + 2z + 21 = 0
x + 1 = y 3 = z + 2.
2
1
2
G
asim c
a x = 11/3, y = 13/3 si z = 14/3.
Problema 7.2.12 Sa se determine coordonatele punctului H de intersectie

dintre planul triunghiului ABC si axul radical al sferelor care au ca diametre
laturile triunghiului, stiind ca vrfurile triunghiului ABC au coordonatele
A(1, 3, 4), B(3, 1, 2) si C(1/3, 1/3, 1/6).
Rezolvare. Ecuatia planului

x
y
z

1
3
4
:
3
1
2

1/3 1/3 1/6
triunghiului ABC este descris

a de

1
1
= 0 : 5x 7y 4z = 0.
1
1
Coordonatele centrelor sferelor, care au ca diametre laturile triunghiului

ABC, sunt mijloacele laturilor triunghiului, si anume

1 4 23
4 1 13
O1 (2, 2, 1), O2
, ,
, O3
, ,
,
3 3 12
3 3 12
170
iar razele acestor sfere sunt

AB
AC
1
R1 =
= 11, R2 =
=
2
2
2
BC
1089
1
, R3 =
=
36
2
2
585
.
36
n urma calculelor, ecuatiile sferelor devin:

SAB : x2 + y 2 + z 2 4x 4y + 2z 2 = 0;
2
8
23
SAC : x2 + y 2 + z 2 x y + z 2 = 0;
3
3
6
8
2
13
SBC : x2 + y2 + z 2 x y z 1 = 0.
3
3
6
Prin urmare, ecuatiile care definesc axa radical
a a celor trei sfere devin

20x + 8y + 11z = 0
2x 2y + 6z = 1.
Coordonatele punctului H de intersectie dintre planul triunghiului ABC

si axul radical al sferelor care au ca diametre laturile triunghiului sunt date
de solutia sistemului
20x + 8y + 11z = 0
2x 2y + 6z = 1
5x 7y 4z = 0.
n concluzie, acestea vor fi x = 1/28, y = 3/28 si z = 1/7
Problema 7.2.13 Se da paraboloidul hiperbolic
:
x2 z 2
= y.
9
4
Sa se calculeze unghiul dintre generatoarele rectilinii ale cuadricei , care

trec prin punctul A(3, 1, 0).
Rezolvare.
Prin punctul A(3, 1, 0) trec dou
a generatoare ale
paraboloidului hiperbolic . Este vorba despre generatoarele
x
x
z
z
y =0
y+ =0
3
2
3
2
d=1 :
d=1 :
x
z
x
z
+ 1 = 0,
1 = 0.
3 2
3 2
171
Vectorii directori ai acestor generatoare sunt:

1
1
1
1
1
1
1
v=1 =
ij k
i + k = i j + k,
3
2
3
2
2
3
3

1
1
1
1
1
1
1
v=1 =
ij+ k
i k = i + j + k.
3
2
3
2
2
3
3
n concluzie, unghiul dintre generatoarele d=1 si d=1 este dat de
formula
< v =1 , v =1 >
9
cos =
= .
||v=1 || ||v=1 ||
17
Problema 7.2.14 Sa se determine locul geometric al punctelor de pe hiperboloidul cu o pnza
x2
z2
y2 +
1 = 0,
:
4
4
prin care trec generatoare rectilinii perpendiculare.
Rezolvare. Deoarece generatoarele de la infinit (cele care se intersecteaz
a) nu sunt perpendiculare, vom studia problema doar pentru generatoarele
.
.
x
x
z/
z/
y
=
1
+
y
=
2
2
2
2
d :
, d :
.
.
/
x
1
z/ ,
x +y = 1 1+ z
+y =
1
2
2
2
2
unde , R , ale c
aror vectori directori sunt

1
1
1
v =
ij + k
i+j k =
2
2
2
2

1
i+
+
j + k,
2 2
4 4
v

1
1
1
=
ij k
i+j +
k =
2
2
2
2

1
+
i
+
j + k.
2 2
4 4
Fie M(, , ) un punct de pe hiperboloidul cu o pnz

a . Cu alte cuvinte, avem
: 2 4 2 + 2 = 4.
172
Prin punctul M trec dou

a generatoare corespunz
atoare valorilor
=
2
2
, =
, = 2.
2
2+
Conditia de perpendicularitate a generatoarelor d si d se reduce la

v , v = 0 52 2 3(2 + 2 ) 16 + 5 = 0
=
15 (2 + 1)
3
, =
.
2
5 3
5
nlocuind si , n urma calculelor, obtinem cuadricele
1,2 : 52 + 20 2 + 5 2 20 4 15 4 15 12 44 = 0.
n concluzie, locul geometric cerut este format din toate punctele
M(, , ) care verific
a ecuatiile cuadricelor si 1 , respectiv si 2 .
Cu alte cuvinte, punctele M apartin multimii ( 1 ) ( 2 ), din care
se scot punctele impuse de conditiile de existenta de mai sus.
7.3
Probleme propuse
Problema 7.3.1 Fie sfera S : x2 + y 2 + z 2 2x + 4y + 1 = 0. Sa se scrie

ecuatia planului tangent la sfera n punctul A(3, 2, 0) si sa se determine
raza cercului obtinut prin intersectia sferei cu planul : x 2y + 2 5z = 0.

R. TA S : x 3 = 0; r =
3.
Problema 7.3.2 Sa se determine sfera S n fiecare din urmatoarele cazuri:

a) trece prin punctele necoplanare O(0, 0, 0), A(a, 0, 0), B(0, b, 0) si
C(0, 0, c), unde a > 0, b > 0 si c > 0;
b) are centrul pe dreapta d : x = 2y 2 = 2z + 4, trece prin punctul
A(1, 1, 0) si este tangenta dreptei d : 2x 2 = 2y 2 = z;
c) are centrul situat n planul : x + 2y z 1 = 0 si trece prin cercul
2
x + y 2 + z 2 4x 4y 2z + 5 = 0
:
x + y z 4 = 0.
173
R. a) S : x2 +y2 +z 2 axbycz = 0; b) S : (x2)2 +(y2)2 +(z+1)2 =

3; c) Sfera c
autat
a apartine familiei de sfere
S : x2 + y 2 + z 2 4x 4y 2z + 5 + (x + y z 4) = 0, R.
Punnd conditia ca centrul acestei sfere s
a apartin
a planului , g
asim = 2.
Deci, sfera c
autat
a are ecuatia
S : x2 + y 2 + z 2 2x 2y 4z 3 = 0
S : (x 1)2 + (y 1)2 + (z 2)2 = 9.
Problema 7.3.3 Se considera sferele S1 : x2 + y2 + z 2 3 = 0 si S2 :
x2 + y 2 + z 2 2x + 2y 4z 3 = 0.
a) sa se scrie ecuatia planului radical al celor doua sfere;
b) sa se scrie ecuatia fascicolului determinat de cele doua sfere si sa se
determine sfera din fascicol, care este tangenta la planul : x y +
4z + 4 = 0.
R. a) PR : xy +2z = 0; b) Ecuatia fascicolului de sfere este S1 +S2 =
0, R. Punnd conditia ca distanta de la centru la planul s
a fie egal
a
cu raza, g
asim 1 = 1 si 2 = 19/17.
Problema 7.3.4 Sa se determine valoarea parametrului real , astfel nct
planul : x + y + z = 0 sa fie tangent la sfera
S : x2 + y 2 + z 2 + 2x 4y + 2 = 0,
si sa se afle coordonatele punctului de contact dintre acestea.
R. 1 = 2, P1 (2, 1, 1); 2 = 4, P2 (0, 3, 1).
Problema 7.3.5 Se da un tetraedru tridreptunghic SABC. Din vrful S se
coboara perpendiculara pe planul ABC si se prelungeste pna se intersecteaza
cu sfera circumscrisa tetraedrului. Sa se arate ca 3SP = SI, unde P este
piciorul perpendicularei pe planul triunghiului ABC iar I este punctul de
intersectie cu sfera.
R. Dac
a S(0, 0, 0), A(a, 0, 0), B(0, b, 0), C(0, 0, c), unde a > 0, b > 0 si
c > 0, atunci
3
SI = 3SP =
.
1
1
1
+
+
a2 b2 c2
174
Problema 7.3.6 Sa se determine punctele de pe elipsoidul

: 3x2 + 2y 2 + z 2 9 = 0,
n care normalele la suprafata sunt paralele cu dreapta
d:
x+2
y+1
z1
=
=
.
3
2
2
R. P1 (1, 1, 2) si P2 (1, 1, 2).

Problema 7.3.7 Sa se gaseasca planul polar al originii n raport cu
cuadrica
: x2 + 2y 2 z 2 4xy + 6y 2 = 0
si sa se determine polul planului : x + y + z 5 = 0 n raport cu aceasta.
R. PO : 3y 2 = 0; Polul planului este punctul P (13, 9, 5).
Problema 7.3.8 Sa se determine ecuatia planului diametral al cuadricei
: x2 + 2y 2 z 2 4xy + 6y 4z 2 = 0,
care este paralel cu planul : 2x y z = 0.
R. 4x 2y 2z 13 = 0.
Problema 7.3.9 Sa se determine centrul de simetrie al cuadricei
: x2 + 5y 2 + z 2 + 2xy + 6xz + 2yz 2x + 6y + 2z = 0,
precum si un reper n raport cu care cuadrica admite forma canonica.
R. Centrul cuadricei este C(1/3, 2/3, 2/3). Reperul c
autat OXY Z
are originea n centrul O = C si are directiile axelor OX, OY si OZ determinate de versorii
1
1
1
e1 = (1, 0, 1), e2 = (1, 1, 1), e3 = (1, 2, 1).
2
3
6
Problema 7.3.10 Sa se reduca la forma canonica (precizndu-se rototranslatiile spatiale efectuate) si sa se recunoasca cuadricele:
a) 1 : 5x2 8y 2 + 5z 2 6xz + 8 = 0;
175
b) 2 : x2 y 2 + z 2 2xy 2xz 2yz 5x 1 = 0;

c) 3 : x2 + y2 + z 2 2xy 12x + 4y + 6z 3 = 0;
d) 4 : x2 4y 2 4z 2 + 10yz + 2x + 2y + 2z + 3 = 0;
e) 5 : x2 + 2y 2 + z 2 2xy 2yz + 6x 6y + 8 = 0;
f) 6 : x2 + y 2 + z 2 + 2xy 12x + 4y + 6z 3 = 0;
g) 7 : 2y2 + 4xy 8xz 4yz + 6x 5 = 0;
h) 8 : 4x2 + 9y2 12xy + 2x + 10y + 1 = 0;
i) 9 : x2 + 2y 2 + z 2 2xy 2yz + 6x 6y + 9 = 0;
j) 10 : z 2 + 4xy 1 = 0.
Y2
a pnze; C(0, 0, 0)
+Z 2 +1 = 0 - hiperboloid cu dou
4
1
1
- centrul cuadricei; e1 = (0, 1, 0), e2 = (1, 0, 1), e3 = (1, 0, 1) 2
2
directiile axelor CX, CY si CZ.
b) 2 : X 2 + 2Y 2 2Z 2 33/8 = 0 - hiperboloid cu o pnz
a;
1
1
C(5/4, 5/4, 0) - centrul cuadricei; e1 = (1, 1, 1), e2 = (1, 0, 1),
3
2
1
e3 = (1, 2, 1) - directiile axelor CX, CY si CZ.
6
8
c) 3 : Y 2 + 2Z 2 X = 0 - paraboloid eliptic; O(3/2, 11/2, 3)
2
1
- originea sistemului de axe OXY Z; e1 = (1, 1, 0), e2 = (0, 0, 1), e3 =
2
1
(1, 1, 0) - directiile axelor OX, OY si OZ.
2
d) 4 : 4X 2 18Y 2 + 2Z 2 + 1 = 0 - hiperboloid cu dou
a pnze;
1
C(1/2, 1, 1) - centrul cuadricei; e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 1),
2
1
e3 = (0, 1, 1) - directiile axelor CX, CY si CZ.
2
e) 5 : X 2 +3Z 2 1 = 0 - cilindru eliptic; O(2, 1, 1) - originea sistemului
1
1
1
de axe OXY Z; e1 = (1, 0, 1), e2 = (1, 1, 1), e3 = (1, 2, 1) 2
3
6
directiile axelor OX, OY si OZ.
R. a) 1 : X 2 +
176
16
f) 6 : X 2 + 2Z 2 Y = 0 - paraboloid eliptic; O(0, 2, 3) - originea
2
1
1
sistemului de axe OXY Z; e1 = (0, 0, 1), e2 = (1, 1, 0), e3 = (1, 1, 0)
2
2
- directiile axelor OX, OY si OZ.
g) 7 : 4Y 2 + 6Z 2 6X = 0 - paraboloid hiperbolic;
O(55/48, 98/48, 19/48) - originea sistemului de axe OXY Z; e1 =
1
1
1
(1, 2, 1), e2 = (1, 0, 1), e3 = (1, 1, 1) - directiile axelor OX,
6
2
3
OY si OZ.
h) 8 : 13Z 2 + 2 13X = 0 - cilindru parabolic; O(2/13, 3/13, 0) 1

originea sistemului de axe OXY Z; e1 = (3, 2, 0), e2 = (0, 0, 1), e3 =
13
1
(2, 3, 0) - directiile axelor OX, OY si OZ.
13
i) 9 : X 2 + 3Z 2 = 0 - dreapt
a dubl
a; O(2, 1, 1) - originea sistemului
1
1
1
de axe OXY Z; e1 = (1, 0, 1), e2 = (1, 1, 1), e3 = (1, 2, 1) 2
3
6
directiile axelor OX, OY si OZ.
j) 10 : X 2 2Y 2 + 2Z 2 1 = 0 - hiperboloid cu o pnz
a; C(0, 0, 0)
1
1
- centrul cuadricei; e1 = (0, 0, 1), e2 = (1, 1, 0), e3 = (1, 1, 0) 2
2
directiile axelor CX, CY si CZ.
Problema 7.3.11 Sa se discute natura si tipul cuadricelor
: x2 + y 2 + z 2 + 2(xy + xz + yz) = 0, R.
R. Dac
a (, 1/2) (1, ), atunci cuadrica este un con circular ;
Dac
a (1/2, 1), atunci cuadrica este un punct dublu; Dac
a = 1/2,
atunci cuadrica este un dreapta dubla ; Dac
a = 1, atunci cuadrica este un
plan confundat.
Problema 7.3.12 Sa se scrie ecuatiile generatoarelor rectilinii ale hiperboloidului cu o pnza
: x2 + y 2
z2
1 = 0,
4
care trec prin punctul A(1, 4, 8) si sa se calculeze unghiul dintre acestea.

R. Generatoarele c
autate sunt

2x + 2y z 2 = 0
10x + 6y 5z + 6 = 0
si d2 :
d1 :
2x 2y + z 2 = 0
6x 10y + 3z + 10 = 0.
177
Unghiul dintre aceste generatoare cos = 83/85.

Problema 7.3.13 Sa se scrie ecuatiile generatoarelor rectilinii ale
paraboloidului hiperbolic
x2
:
y 2 = 4z,
4
care sunt paralele cu planul : 3x + 2y 4z = 0.
R. Generatoarele c
autate sunt

x 2y 4z = 0
x + 2y 2z = 0
d1 :
si d2 :
x + 2y 4 = 0
x 2y 8 = 0.
Problema 7.3.14 Sa se determine generatoarelor rectilinii ale hiperboloidului cu o pnza
: x2
y2 z2
+
1 = 0,
4
9
care sunt continute n planul : 6x + 3y 2z + 6 = 0.

R. Exist
a o singur
a generatoare, si anume

6x 3y + 2z + 6 = 0
d:
6x + 3y 2z + 6 = 0.
Problema 7.3.15 Sa se arate ca locul geometric al punctelor din spatiu
egal departate de dreptele
d1 : x + 1 = y 1 = z 1, d2 :
x1
y+1
z +1
=
=
1
2
1
este o cuadrica riglata si sa se scrie ecuatiile generatoarelor rectilinii de la

infinit ale acestei cuadrice.
R. Locul geometric c
autat este cuadrica
: x2 2y2 + z 2 + 8xy + 2xz + 8yz 24x + 12y + 24z 2 = 0,
care redus
a la forma canonic
a este paraboloidul hiperbolic
: Y 2 Z 2 = 4 2X,
178
unde O(2/3, 1/3, 2/3) este originea sistemului de axe OXY Z iar
1
1
1
e1 = (1, 0, 1), e2 = (1, 1, 1), e3 = (1, 2, 1)
2
3
6
reprezint
a directiile axelor OX, OY si OZ. Generatoarele la infinit ale
paraboloidului hiperbolic sunt

( 2 1)x + ( 2 + 2)y + ( 2 1)z + 2 2 = 0
d :
xz =0
si
d

( 2 + 1)x + ( 2 2)y + ( 2 + 1)z + 2 + 2 = 0
:
x z = 0.
Capitolul 8
Gener
ari de suprafete
8.1
S
a consider
am spatiul punctual euclidian al vectorilor liberi din spatiu
E3 = (E3 , V3 , ) si R = {O, i, j, k} un reper ortonormat n acest spatiu.
Definitia 8.1.1 Se numeste suprafa
t
a cilindric
a E3 , de curba
directoare

f(x, y, z) = 0 (1 )
= 1 2 :
g(x, y, z) = 0 (2 )
si dreapta generatoare
d = 1 2 :
A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0 (1 )
A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0 (2 ),
o suprafata E3 obtinuta prin deplasarea, paralel cu dreapta d, a unei

drepte care se sprijina pe curba directoare .
Teorema 8.1.1 Ecuatia suprafetei cilindrice de curba directoare si
dreapta generatoare d are expresia
: (1 , 2 ) = 0,
unde 1 si 2 sunt ecuatiile planelor ce determina generatoarea d iar
(, ) = 0 este conditia de compatibilitate a sistemului n x, y, z, descris
de ecuatiile
f =0
g=0
= , R
1
2 = , R.
179
180
CAPITOLUL 8. GENERARI
DE SUPRAFETE

t
a conic
a E3 , de curb
a directoare = 1 2 si vrf V (x0 , y0 , z0 ), suprafata obtinuta prin deplasarea
unei drepte care trece prin punctul fix V si se sprijina pe curba directoare .
Teorema 8.1.2 Ecuatia suprafetei conice de curba directoare si vrf
V este data de

1 2
:
,
= 0,
2 3
unde 1 : xx0 = 0, 2 : y y0 = 0 si 3 : z z0 = 0 sunt planele ortogonale
care formeaza un triedru tridreptunghic n vrful V, = \{P (x, y, z) |
2 3 = 0} iar (, ) = 0 este conditia de compatibilitate a sistemului n
x, y, z, descris de ecuatiile
f =0
g=0
2 = 0, R
1
2 3 = 0, R.

t
a conoida E3 , de plan director : Ax + By + Cz + D = 0, dreapt
a generatoare d = 1 2 si curb
a
directoare = 1 2 , suprafata obtinuta prin deplasarea unei drepte mobile, paralela cu planul , care intersecteaza dreapta d si se sprijina pe curba
directoare .
Teorema 8.1.3 Ecuatia suprafetei conoide de plan director , generatoare d, si curba directoare este exprimata prin

1
= 0,
: ,
2
unde , 1 si 2 sunt ecuatiile planelor ce intervin n constructia suprafetei

conoide, = \{P (x, y, z) | 2 = 0} iar (, ) = 0 este conditia de
compatibilitate a sistemului n x, y, z, descris de ecuatiile
f =0
g=0
= , R
1 2 = 0, R.
ta de rota
tie E3 , de curba directoare = 1 2 si ax
a de rota
tie
x x0
y y0
z z0
d:
=
=
,
l
m
n
suprafata obtinuta prin rotirea curbei n jurul axei d.
181
Teorema 8.1.4 Suprafata de rotatie de curba directoare si axa d este

descrisa de ecuatia
.
/

: lx + my + nz, (x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = 0,
unde (, ) = 0 este conditia de compatibilitate a sistemului n x, y, z,
descris de ecuatiile
f =0
g=0
lx + my + nz = , R
(x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = 2 , R.
8.2
Probleme rezolvate
Problema 8.2.1 Sa se scrie ecuatia suprafetei cilindrice , care are generatoarele paralele cu dreapta d si are curba directoare , n urmatoarele
cazuri:
a) : x2 + 2y 2 z = 0, x 1 = 0 si d : x + y = 0, z = 0.
b) : x2 + y 2 + z 2 1 = 0, 2x 3y + z = 0 si dreapta d are vectorul director
v = 2i + j + 2k.
c) : x = cos t, y = sin t, z = 0, t [0, 2] si dreapta d are parametri
directori (1, 3, 2).
Rezolvare. a) Fie sistemul de ecuatii
2
x + 2y 2 z = 0
x1=0
x + y = , R
z = , R,
ale c
arui solutii (obtinute doar din ultimele trei ecuatii) sunt x = 1, y = 1
si z = . Conditia de compatibilitate algebric
a (de sprijin, din punct de
vedere geometric) este 1 + 2( 1)2 = 0. n concluzie, tinnd cont c
a
= x + y si = z, obtinem ecuatia suprafetei cilindrice
: 2(x + y 1)2 z + 1 = 0.
182
DE SUPRAFETE
b) S
a consider
am dreapta d care trece prin origine si este directionat
a de v:

y
z
x
x 2y = 0
d: = = d:
2y z = 0.
2
1
2
Solutia sistemului de ecuatii
2
x + y2 + z 2 1 = 0
2x 3y + z = 0
x
2y = , R
2y z = , R
este x = (2 )/3, y = ( 2)/3 si z = ( + 4)/3. Conditia de

compatibilitate (de sprijin) se reduce la
(2 )2 + ( 2)2 + ( + 4)2 = 9 22 + 72 = 3.
Deoarece = x 2y si = 2y z, deducem c
a ecuatia suprafetei cilindrice
c
autate este
: 2(2y z)2 + 7(x 2y)2 = 3.
c) Ecuatia cartezian
a a curbei (ca intersectie de suprafete) este
2
x + y2 1 = 0
:
z=0
iar o dreapt
a cu parametri directori (1, 3, 2) este

x
y
z
3x + y = 0
d:
= =
d:
2x + z = 0.
1
3
2
Rezolvnd sistemul de ecuatii
2
x + y2 1 = 0
z=0
3x + y = , R
2x + z = , R,
g
asim x = /2, y = (2 + 3)/2 si z = 0, cu conditia de compatibilitate
2 + (2 + 3)2 = 4. Tinnd
cont de faptul c
a = 3x + y si = 2x + z,
obtinem ecuatia suprafetei cilindrice
: (z 2x)2 + (2y + 3z)2 = 4.
183
Problema 8.2.2 Sa se determine ecuatiile carteziene care descriu proiectia

curbei : x2 + yz = 0, 2x z 1 = 0 pe planul xOy.
Rezolvare. Deoarece planul xOy are ca directie normal
a axa Oz, s
a
consider
am cilindrul avnd curba directoare si generatoarele paralele cu
axa Oz : x = 0, y = 0. Sistemul de ecuatii
2
x + yz = 0
2x z 1 = 0
x
= , R
y = , R
are solutia x = , y = si z = 2 1, cu conditia de compatibilitate
2 + (2 1) = 0. Obtinem ecuatia cilindrului
: x2 + 2xy y = 0.
Intersectia cilindrului cu planul xOy conduce la determinarea proiectiei
c
autate:
2
x + 2xy y = 0
= prxOy :
z = 0.
Problema 8.2.3 Sa se demostreze ca proiectia curbei lui Viviani
2
x + y 2 + z 2 = R2
:
x2 + y 2 = Rx, R > 0,
pe planul xOz este o parabola.
Rezolvare. Se scrie ecuatia cilindrului care are curba directoare si
generatoarele paralele cu axa Oy, apoi se face intersectia acestuia cu planul
xOz.
Ecuatiile generatoarelor cilindrului sunt x = , z = . Obtinem y =
R2 2 2 si conditia de sprijin 2 + R R2 = 0. n concluzie,
proiectia curbei lui Viviani pe planul xOz este parabola
2
z + Rx R2 = 0, R > 0
= prxOz :
y = 0.
184
DE SUPRAFETE
Problema 8.2.4 Sa se scrie ecuatia suprafetei conice cu vrful n

V (1, 1, 1) si avnd curba directoare
2
x + y2 4 = 0
:
z = 0.
Rezolvare. Vrful V se afl

a la intersectia planelor x 1 = 0, y 1 = 0
si z 1 = 0. Rezolvnd sistemul de ecuatii
2
x + y2 4 = 0
z=0
x 1 (y 1) = 0, R
y 1 (z 1) = 0, R,
g
asim x = 1, y = 1 si z = 0. Conditia de compatibilitate a sistemului
este (1 )2 + (1 )2 = 4, adic
a avem suprafata conic
a
: (z x)2 + (z y)2 = 4(z 1)2 ,
unde = \{P (x, y, z) | (y 1)(z 1) = 0}.
Problema 8.2.5 Sa se scrie ecuatia suprafetei conice cu vrful V , situat

la intersectia planelor x + 3z 10 = 0, y 2 = 0, si x z + 2 = 0 si care
are drept curba directoare curba
2
x + z 2 2x = 0
:
y = 0.
Rezolvare. S
a consider
am sistemul de ecuatii
2
x + z 2 2x = 0
y=0
x + 3z 10 (y 2) = 0, R
y 2 (x z + 2) = 0, R,
ale c
arui solutii sunt
2 3
6 + 1
x=
, y = 0, z =
.
2
2
Conditia de compatibilitate (de sprijin) este
(2 3)2 (6 + 1)2
2 3
+
=
.
2
2
4
4
Aceasta conduce, n urma calculelor, la suprafata conic

a
: (y 2x)2 + (3y 2z)2 = (y 2)(2y 4x),
unde = \{P (x, y, z) | (y 2)(x z + 2) = 0}.
185
Problema 8.2.6 Sa se determine locul geometric descris de tangentele

duse din origine la sfera
S : (x 5)2 + (y + 1)2 + z 2 = 16.
Rezolvare. Multimea tuturor dreptelor din spatiu, care trec prin originea sistemului de axe, este descris
a de fascicolul

x y = 0, R
d :
y z = 0, R.
Conditia de tangenta la sfer
a a dreptelor d este determinat
a de conditia
ca sistemul
(x 5)2 + (y + 1)2 + z 2 = 16
x y = 0
y z = 0
s
a aib
a solutie unic
a. Deoarece x = z si y = z, deducem c
a ecuatia de
gradul doi
(z 5)2 + (z + 1)2 + z 2 = 16
trebuie s
a aib
a discriminantul egal cu zero. Rezult
a conditia de sprijin
152 2 92 102 10 = 0, din care obtinem ecuatia suprafetei conice
: 15x2 9y2 10xy 10z 2 = 0,
unde = \{P (x, y, z) | y z = 0}.
Problema 8.2.7 Sa se scrie ecuatia suprafetei generate de drepte care se
sprijina pe axa Oz si curba
2
y 2z + 2 = 0
:
x2 2z + 1 = 0,
si ramn paralele cu planul xOy.
Rezolvare. Deoarece planul xOy este descris de ecuatia z = 0 iar axa
Oz are ecuatia

x=0
Oz :
y = 0,
rezult
a c
a generatoarele suprafetei c
autate sunt

z = , R
d :
x y = 0, R.
186
DE SUPRAFETE
Conditia de sprijin pe curba este

22 2 22 + 1 = 0, 1/2, = 0,
si, deci, obtinem conoidul de plan director xOy, de ecuatie
1
: 2zx2 2zy 2 2x2 + y 2 = 0, x = 0, y = 0, z .
2
Problema 8.2.8 Sa se scrie ecuatia suprafetei generate de drepte care se

sprijina pe axa Oz si curba : x = t, y = t2 , z = t3 , t R si ramn
paralele cu planul xOy.
Rezolvare. Generatoarele suprafetei sunt

z = , R
d :
x y = 0, R
iar ecuatia cartezian
a a curbei este

y = x2
:
z = x3 .
Conditia de compatibilitate se reduce la = 2 3 , = 0, si conduce la
ecuatia conoidului cu plan director
: z(y 3 zx3 ) = 0, x = 0, y = 0.
Problema 8.2.9 Sa se determine ecuatia suprafetei care se obtine prin

rotirea curbei
2
x + 2y 2 + z 2 5 = 0
:
x + z + 3 = 0,
n jurul dreptei d : x = y = z.
Rezolvare. Conditia de compatibilitate a sistemului de ecuatii

2
x 2y 2 + z 2 5 = 0
x+z+3=0
x + y + z = , R
2
x + y 2 + z 2 = 2 , R,
187

este 3(+3)2 +5 = 2 . Tinnd
cont c
a = x+y +z si = x2 + y 2 + z 2 ,
g
asim ecuatia suprafetei de rotatie
: 3(x + y + z + 3)2 + 5 = x2 + y2 + z 2 .
Problema 8.2.10 Sa se scrie ecuatia conului de rotatie n jurul axei Oz,

a carui generatoare face unghiuri de 45 cu axele de coordonate.
Rezolvare. Descriem conul de rotatie ca fiind obtinut prin rotirea curbei
directoare (dreptei)

yz =0
:
x z = 0,
n jurul axei de rotatie
x
y
z
= = .
0
0
1
Conditia de compatibilitate a sistemului
yz = 0
xz =0
z
= , R
2
x + y 2 + z 2 = 2 , R,
Oz :
a ecuatia conului c
autat este : x2 + y 2 = 2z 2 .
este 32 = 2 . Deducem c
Problema 8.2.11 Sa se determine ecuatia torului obtinut prin rotirea cercului

(x R)2 + y 2 + z 2 = r2 , R > r > 0,
:
y = 0,
n jurul axei Oz.
Rezolvare. Conditia de compatibilitate a sistemului
(x R)2 + y2 + z 2 = r2
y=0
z = , R
2
x + y 2 + z 2 = 2 , R,

este ( 2 2 R)2 + 2 = r2 . Rezult
a ecuatia cartezian
a a torului

: x2 + y 2 + z 2 + R2 r2 = 2R x2 + y2
: (x2 + y 2 + z 2 + R2 r2 )2 = 4R2 (x2 + y 2 ).

DE SUPRAFETE
188
Problema 8.2.12 Sa se determine ecuatia suprafetei obtinute prin rotirea

astroidei

3
x2 + 3 y 2 = 1
:
z = 0,
n jurul axei Oy.
Rezolvare. Ecuatiile cercurilor generatoare sunt

y = , R
C :
x2 + y 2 + z 2 = 2 , R.

3
Deducem c
a conditia de sprijin pe astroida este 3 2 2 + 2 = 1.
Obtinem ecuatia suprafetei c
autate ca fiind
.

/3
3
: x2 + z 2 + 3 y 2 = 1 : x2 + z 2 = 1 3 y 2 .
8.3
Probleme propuse
Problema 8.3.1 Sa se scrie ecuatia suprafetei cilindrice cu generatoarele

paralele cu directia data de vectorul v = i 2j k, avnd drept curba
directoare curba
2
y z2 = 1
:
x = 1.
R. : (2x + y 2)2 (x + z 1)2 = 1.
Problema 8.3.2 Sa se determine ecuatia cilindrului ale carui generatoare
sunt paralele cu dreapta
d:
x1
y
z+1
= =
2
1
1
si tangente la cuadrica : x2 + 4y 2 + 4z 2 2x + 8y + 1 = 0.
R. : (x4y2z+1)2 3(x2y1)2 12(y+z+1)2 +24y+24z+28 = 0.
Problema 8.3.3 Sa se determine proiectia ortogonala a curbei

2x2 + y2 2z = 0
:
x+z4=0
pe planul : x y + 2z 1 = 0.
189
R. Proiectia c
autat
a este curba plan
a

2(2x z + 4)2 + (x + 3y + z 4)2 6(2x + z + 8) = 0
pr :
x y + 2z 1 = 0.
Problema 8.3.4 Punctele paraboloidului hiperbolic : z = xy sunt proiectate pe planul xOy dupa directia data de dreapta d : x = y = z. Sa se
gaseasca ecuatiile acestei proiectii si sa se reprezinte grafic.
R. Proiectia paraboloidului hiperbolic pe planul xOy este reuniunea
curbelor plane

(x z + k)(y z + k) = k
k :
z = 0,
unde k R, adic
a avem prxOy = kR k .
Problema 8.3.5 Sa se determine ecuatia suprafetei conice cu vrful n

originea sistemului de axe, avnd curba directoare

3x2 + y 2 2y z = 0
:
x + y + z 5 = 0.
R. : 15x2 + 5y 2 (2y + z)(x + y + z) = 0, unde y = 0, z = 0 si
x + y + z = 0.
Problema 8.3.6 Sa se determine ecuatia suprafetei conice cu vrful n
punctul V (0, 1, 1), ale carei generatoare se sprijina pe curba
2
x + 2y 2 + 3z 2 6 = 0
:
x 2y + z = 0.
R. : x2 + 2(x y + z)2 + 3(x 2y + 2z)2 = 6(x 2y + z + 1)2 , unde
y = 1, z = 1 si x 2y + z + 1 = 0.
Problema 8.3.7 Sa se determine ecuatia conului cu vrful n origine, tangent sferei de ecuatie S : x2 + y2 + z 2 10y + 9 = 0.
R. : 9x2 16y 2 + 9z 2 = 0, unde y = 0 si z = 0.
Problema 8.3.8 Sa se scrie ecuatia suprafetei generata de drepte paralele
cu planul xOy, care se sprijina pe axa Oz si pe dreapta

xz = 0
d:
x + 2y 3 = 0.
190
DE SUPRAFETE
R. : xz + 2yz 3x = 0, unde x = 0 si y = 0.
Problema 8.3.9 Sa se scrie ecuatia suprafetei generata de drepte care se

sprijina pe dreapta
x
y
z
d: = =
2
1
2
si curba

y 2z = 1
:
x2 2z 1 = 0,
ramnnd paralele cu planul : x 2y z = 0.
R. : [(x 2y z)(3x 2y + 4z) + 4x 4y 2z]2 + 2(3x 8y +

z)[(x 2y z)(2y + z) + 2x 4y] (3x 8y + z)2 = 0, unde x z = 0 si
3x 8y + z = 0.
Problema 8.3.10 Sa se afle ecuatia suprafetei descrisa de o dreapta mobila
care ramne paralela cu planul : x + z = 0 si se sprijina, att pe axa Oz,
ct si pe cercul C : x2 + y 2 = 1, z = 0.
R. : (x2 + y 2 )(x + z)2 = x2 , unde x = 0 si y = 0.
Problema 8.3.11 Sa se scrie ecuatia suprafetei obtinuta prin rotirea
dreptei
x7
y
z
d:
= =
0
2
1
n jurul axei Oz.
R. : x2 + y 2 4z 2 49 = 0.
Problema 8.3.12 Sa se determine suprafata de rotatie obtinuta prin
rotirea curbei
2
x 2y 2 + z 2 5 = 0
:
x+z+3=0
n jurul dreptei d : x = y = z.
R. : 3(x + y + z + 3)3 + 5 = x2 + y 2 + z 2 .
Problema 8.3.13 Sa se determine suprafata descrisa de curba

(x 2)2 + (y 2)2 + z 2 = 1
:
x y = 0,
cnd se roteste n jurul axei Oz.

R. : 2
191
2
x2 + y 2
2 + z 2 = 1.
2
Problema 8.3.14 Sa se scrie ecuatia suprafetei generata de drepte variabile care se sprijina pe dreptele d1 : x = 0, y + 1 = 0, d2 : x = y 1 = z si
parabola : y2 2z = 0, z = 0.
R. : 2xy + xz + yz + z = 0, unde y + 1 = 0 si x z = 0.
Problema 8.3.15 Sa se determine suprafata descrisa de o dreapta variabila
care se sprijina pe trei muchii ale unui cub, necoplanare doua cte doua.
R. Presupunnd (f
ar
a a restrnge generalitatea) c
a avem cubul
OABCO A B C , unde OA, OB si OO reprezint
a directiile axelor de coordonate Ox, Oy si Oz, si, mai mult, presupunnd c
a cubul are muchiile
de lungime l = 1, atunci dreptele necoplanare, pe care se sprijin
a dreapta
mobil
a, pot fi

y1 = 0
x=0
x1=0

OO :
, BC :
si A C :
.
z=0
y=0
z1=0
n acest context, suprafata c
autat
a are ecuatia : xy +xz yz x = 0, unde
y R\{0, 1} si z = 0. Prin reducere la forma canonic
a, se poate ar
ata c
a
suprafata este un hiperboloid cu o pnz
a. n concluzie, suprafata descris
a
de o dreapt
a variabil
a care se sprijin
a pe muchiile OO , BC si A C ale
cubului este hiperboloidul cu o pnz
a , din care se scot punctele sale de
intersectie cu planele y = 0, y = 1 si z = 0.
Problema 8.3.16 Sa se determine cuadrica ce contine curbele:
2
2
2
y + z2 = 2
y + z2 = 3
y + z2 = 4
2 :
3 :
1 :
x = 1,
x = 2,
x = 5.
R. : 3y 2 + 3z 2 + x 7 = 0.
192
DE SUPRAFETE
Capitolul 9
Curbe plane
9.1

si R = {O, i, j} un reper ortonormat n acest spatiu. S
a presupunem c
a prin
(x, y) desemn
am coordonatele punctelor din spatiul afin E2 .
Definitia 9.1.1 O functie diferentiabila c : I R R2 , c(t) = (x(t), y(t)),
avnd proprietatea
(x (t))2 + (y (t))2 = 0, t I,
se numeste curba plana parametrizat
a regulata.
Multimea de puncte C = Im c = {P (x(t), y(t)) E2 | t I} se numeste imaginea curbei plane c sau, prin abuz de limbaj, se numeste curba
plana. Argumentul t al curbei plane parametrizate c(t) se numeste parametrul curbei si, adesea, n aplicatii, joac
a rolul timpului uzual. Vectorul
liber c(t)
= (x (t), y (t)) se numeste vectorul viteza sau vectorul tangent al
curbei C = Im c n punctul P . Vectorul liber c(t) = (x (t), y (t)) se numeste
vectorul acceleratie al curbei C = Im c n punctul P .
Definitia 9.1.2 Un punct P = c(t) al unei curbe plane C = Im c, nu
neaparat regulata, se numeste punct critic sau singular al curbei daca
c(t)
= (0, 0). n caz contrar, punctul P se numeste punct regulat al curbei.
Propozitia 9.1.1 ntr-un punct regulat P (x(t0 ), y(t0 )) al unei curbe plane
parametrizate C = Im c, ecuatia dreptei tangente la curba are expresia
TP C :
x x(t0 )
y y(t0 )
=
x (t0 )
y (t0 )
193
194
CAPITOLUL 9. CURBE PLANE
iar ecuatia dreptei normale este descrisa de

NP C : (x x(t0 ))x (t0 ) + (y y(t0 ))y (t0 ) = 0.
Definitia 9.1.3 O multime de puncte P (x, y) din spatiul afin E2 ale caror
coordonate verifica o relatie de forma C : f(x, y) = 0, unde f : D R2 R
este o functie diferentiabila cu proprietatea

2
2
f
f
(x, y) +
(x, y) = 0, (x, y) C,
x
y
se numeste curb
a plan
a regulat
a definit
a implicit.
Definitia 9.1.4 Un punct P (x0 , y0 ) al unei curbe plane definite implicit
C : f (x, y) = 0, nu neaparat regulata, se numeste punct critic sau singular al curbei daca (grad f)(x0 , y0 ) = (fx (x0 , y0 ), fy (x0 , y0 )) = (0, 0), unde
fx (x0 , y0 ) = (f /x)(x0 , y0 ) si fy (x0 , y0 ) = (f/y)(x0 , y0 ). n caz contrar,
punctul P se numeste punct regulat al curbei.
Propozitia 9.1.2 ntr-un punct regulat P (x0 , y0 ) al unei curbe plane definite implicit C : f (x, y) = 0, ecuatia dreptei tangente la curba are expresia
TP C : (x x0 )fx (x0 , y0 ) + (y y0 )fy (x0 , y0 ) = 0
iar ecuatia dreptei normale este descrisa de
NP C :
x x0
y y0
=
.
fx (x0 , y0 )
fy (x0 , y0 )
Este foarte important de remarcat c

a, cu ajutorul Teoremei Functiilor
Implicite din Analiza Matematic
a, se poate demonstra, cel putin la nivel
local, c
a orice curb
a plan
a definit
a implicit poate fi reprezentat
a la nivel
parametric (poate fi parametrizat
a) si reciproc. Acest rezultat este ns
a
unul calitativ deoarece, n situatii concrete, conversia curbelor plane de la
reprezentarea implicit
a la cea parametric
a, si viceversa, nu este ntotdeauna
o problem
a facil de rezolvat.
Fie c : [a, b] R R2 , c(t) = (x(t), y(t)), o curb
a plan
a parametrizat
a
si fie c(t)
= (x (t), y (t)) cmpul vitez
a al curbei C = Im c. n acest context,
lungimea curbei C este independent
a de parametrizare si este determinat
a
de formula
b
b
L(C) =
||c(t)||dt
=
(x (t))2 + (y (t))2 dt.
a
195
Definitia 9.1.5 Parametrul t I al unei curbe plane c : I R R2

se numeste parametru canonic sau natural daca ||c(t)||
= 1, t I,
(curba C = Im c are viteza egala cu unu). n aceasta situatie, prin conventie,
parametrul t se noteaza cu s.
Fie c : I R R2 , c(t) = (x(t), y(t)), o curb
a plan
a regulat
a, nu
neap
arat parametrizat
a natural, si t0 I un punct fixat n intervalul I. S
a
consider
am parametrizarea prin lungimea de arc, definit
a de relatia
t
||c()||d,
s(t) =
t0
si s
a consider
am inversa acesteia t = t(s) (se poate demonstra c
a functia
t s(t) este ntotdeauna inversabil
a).
Teorema 9.1.3 Curba plana 3
c : [0, L(C)] R2 , definita prin
3
c(s) = c(t(s)) = (x(t(s)), y(t(s))),
este parametrizata canonic (i. e. ||c(s)|| = 1, s [0, L(C)]).

Corolarul 9.1.4 Orice curba plana regulata poate fi reparametrizata
canonic (natural) prin lungimea de arc.
Rezultatele precedente au un puternic caracter calitativ deoarece, n
practic
a, pe curbe concrete, nu este ntotdeauna usor de construit efectiv
reparametrizarea canonic
a prin lungimea de arc.
Dac
a c(s) = (x(s), y(s)) este o curb
a plan
a parametrizat
a canonic, atunci
vectorul T (s) = c(s)
= (x (s), y (s)) se numeste versorul tangent iar vectorul

N(s) = (y (s), x (s)), obtinut prin rotirea lui T (s) cu un unghi de /2 n
sens trigonometric, se numeste versorul normal n punctul P = c(s) al curbei
C = Im c. Reperul ortonormat mobil {T (s), N(s)} se numeste reperul Frnet
al curbei plane de vitez
a unu C = Im c.
Teorema 9.1.5 (Formulele lui Frnet pentru curbe de vitez
a unu)
Variatia versorilor T (s) si N(s) ai reperului Frnet al curbei plane
c(s) = (x(s), y(s)) parametrizate canonic este determinata de formulele
dT
ds = K(s)N(s)
dN
= K(s)T (s),
ds
unde K(s) = x (s)y (s) x (s)y (s) reprezinta curbura curbei C = Im c n

punctul curent P = c(s).
196
Observatia 9.1.6 Din punct de vedere geometric, curbura K(s) masoara

gradul de ncovoiere al curbei n vecinatatea punctului P = c(s), prin masurarea variatiei directiei versorului tangent T (s) n imediata apropiere a
punctului P .
Teorema 9.1.7 Pentru o curba plana parametrizata arbitrar, definita de
c : I R R2 , c(t) = (x(t), y(t)), curbura curbei C = Im c n punctul
P = c(t) este determinata de formula
K(P ) =
x (t)y (t) x (t)y (t)

[(x (t))2 + (y (t))2 ]3/2
Teorema 9.1.8 Daca c(t) = (x(t), y(t)) este o curba plana parametrizata
arbitrar, atunci reperul lui Frnet {T (t), N(t)} al curbei plane C = Im c este
definit de vectorii
T (t) =

1
1
c(t),
N(t) =
y (t), x (t) .
||c(t)||
||c(t)||
Teorema 9.1.9 (Formulele lui Frnet pentru curbe plane) Variatia

versorilor T (t), si N(t) ai reperului Frnet al curbei plane c(t) = (x(t), y(t))
parametrizate arbitrar este determinata de formulele
dT
= K(t)v(t)N(t)
dt
dN
= K(t)v(t)T (t),
dt
unde v(t) = ||c(t)||
reprezinta viteza curbei plane C = Im c n punctul curent

P = c(t).
a curbe plane parametrizate si fie

Fie C1 = Im c1 si C2 = Im c2 dou
P C1 C2 un punct comun al lor, caracterizat prin P = c1 (t0 ) = c2 (t0 ).
Definitia 9.1.6 Punctul P C1 C2 se numeste contact de ordin m N
daca sunt adevarate relatiile:
k
d c1
dk c2
(t
)
=
(t0 ),
k = 0, m,
0
dtk
dtk
m+1 c
dm+1 c2
1
d
(t0 ) = m+1 (t0 ).
m+1
dt
dt
197
S
a consider
am C1 = Im c1 , c1 (t) = (x(t), y(t)), o curb
a plan
a parametrizat
a si C2 : f (x, y) = 0 o curb
a plan
a definit
a implicit. S
a presupunem
a curbe, definit prin
c
a P C1 C2 este un punct comun al celor dou
c1 (t0 ) = P (x0 , y0 ).
Teorema 9.1.10 Punctul P C1 C2 este un contact de ordin m N
daca
(k)
(t0 ) = 0,
k = 0, m,
(m+1) (t0 ) = 0,
unde (t) = f(x(t), y(t)) se numeste func

tia de contact a curbelor plane
C1 si C2 .
Fie C : f(x, y, ) = 0, I R, o familie de curbe plane regulate,
definite implicit.
Definitia 9.1.7 O curba plana C se numeste nf
asur
atoarea familei de
curbe {C }I , daca are proprietatea ca pentru orice punct P C exista
o curba C0 din familia {C }I , astfel nct C si C0 au n punctul P un
contact de ordin unu (sunt tangente n P ). Punctul P se numeste punct
caracteristic al curbei C0 .
Teorema 9.1.11 Daca nfasuratoarea C exista si toate punctele caracteristice ale curbelor {C }I sunt regulate, atunci ecuatia nfasuratoarei se
obtine prin eliminarea parametrului din sistemul
f(x, y, ) = 0
f (c, y, ) = 0.
Fie C = Im c, c(t) = (x(t), y(t)), t I, o curb

a plan
a parametrizat
a.
Definitia 9.1.8 nfasuratoarea E a familei de normale {Nc(t) C}tI se numeste evoluta curbei C. Daca E este evoluta curbei C, atunci curba C se
numeste evolventa a curbei E.
Teorema 9.1.12 Evoluta curbei parametrizate C este reprezentata de curba
parametrizata E = Im E, E(t) = (X(t), Y (t)), unde
x2 + y 2
,
x y
X(t) = x(t) y (t)
x y
Y (t) = y(t) + x (t)
x2 + y 2
.
x y x y
198
Fie C = Im c, c(t) = (x(t), y(t)), t I, o curb

a plan
a parametrizat
a si
P = c(t) un punct arbitrar al curbei.
Definitia 9.1.9 Un cerc C din plan se numeste cerc osculator n P la
curba C daca cercul C si curba C au n punctul P un contact de ordin doi.
Observatia 9.1.13 Din punct de vedere geometric, local, cercul osculator
C realizeaza o aproximare printr-un arc de cerc a arcului de curba C dintr-o
vecinatate a punctului P.
Teorema 9.1.14 Ecuatia cercului osculator n P la curba C este data de
C : (x X(t))2 + (y Y (t))2 = (R(t))2
unde (X(t), Y (t)) sunt coordonatele centrului cercului osculator ntr-un
punct arbitrar al curbei iar raza cercului osculator este R(t) = 1/|K(t)|
si se numeste raza de curbur
a a curbei C.
Este evident faptul c
a locul geometric descris de centrele cercurilor osculatoare corespunz
atoare tuturor punctelor curbei C reprezint
a exact evoluta
E a curbei C.
9.2
Probleme rezolvate
Problema 9.2.1 Sa se scrie ecuatiile implicite ale urmatoarelor curbe

plane parametrizate:
i) C1 = Im c1 , c1 (t) = (cos t, sin t), t [0, 2];
ii) C2 = Im c2 , c2 (t) = (cos 2t, sin 2t), t [0, 2];
iii) C3 = Im c3 , c3 (t) = (cosh t, sinh t), t R.
Rezolvare. i) Deoarece x(t) = cos t si y(t) = sin t, rezult
a c
a avem
2
2
a cercul centrat
C1 : (x(t)) +(y(t)) = 1. Cu alte cuvinte, curba C1 reprezint
n originea O(0, 0) si de raz
a r = 1 descris de ecuatia cartezian
a x2 + y 2 = 1.
ii) Avem x(t) = cos 2t si y(t) = sin 2t, t [0, 2]. Prin analogie cu
a de asemenea cercul centrat
punctul anterior, rezult
a c
a curba C2 reprezint
n originea O(0, 0) si de raz
a r = 1 descris de ecuatia cartezian
a x2 + y 2 = 1.
Trebuie remarcat ns
a faptul c
a "diferenta" dintre cele dou
a cercuri de la
punctele i) si ii) const
a n faptul c
a, n primul caz cercul este "nf
asurat"
o singur
a dat
a, in timp ce n cel de-al doilea caz este "nf
asurat" de dou
a
199
ori. Cu alte cuvinte, din punct de vedere parametric, desi reprezint

a aceeasi
imagine, avem de-a face cu dou
a "cercuri distincte".
iii) Din x(t) = cosh t si y(t) = sinh t deducem c
a (y(t))2 (x(t))2 = 1,
t R. n concluzie, curba C3 este hiperbola echilater
a C3 : y2 x2 = 1,
x > 0.
Problema 9.2.2 Sa se scrie ecuatiile parametrice ale urmatoarelor curbe
plane definite implicit:
i) C1 : y = ln x + 1;
ii) C2 :
x2 y 2
+
= 1;
4
9
iii) C3 : x3 + 3x2 y y 3 + 9 = 0.
Rezolvare. i) Lund x = t, t > 0, deducem c
a y = ln t + 1. n concluzie,
avem C1 = Im c1 , c1 : (0, ) R2 , unde c1 (t) = (t, ln t + 1).
ii) Lund x = 2 cos t si y = 3 sin t, t [0, 2], obtinem parametrizarea
elipsei C2 . Cu alte cuvinte, avem curba plan
a parametrizat
a C2 = Im c2 ,
2
c2 : [0, 2] R , unde c2 (t) = (2 cos t, 3 sin t).
iii) C
aut
am un parametru t R cu proprietatea y = tx. n aceste
a
conditii, obtinem relatia (1 + 3t t3 )x3 + 9 = 0, adic
x=

3

9
9
, y=t3 3
.
3
t 3t 1
t 3t 1
Prin urmare, g
asim C3 = Im c3 , unde

9
9
c3 (t) = 3 3
,t 3 3
,
t 3t 1
t 3t 1
unde t3 3t 1 = 0.
Problema 9.2.3 Sa se determine punctele singulare ale urmatoarelor curbe
plane:
i) C1 = Im c1 , c1 (t) = (a cos3 t, a sin3 t), a > 0, t [0, 2);
ii) C2 : y2 x(x 1)2 = 0.
200
Rezolvare. i) Punctele singulare ale curbei (astroidei) C1 se obtin rezolvnd ecuatia c1 (t) = (3a cos2 t sin t, 3a sin2 t cos t) = (0, 0). n concluzie,
astroida C1 are patru puncte singulare:
.
/
P (t = 0) = P (a, 0), Q t =
= Q(0, a),
2

3
= S(0, a).
R(t = ) = R(a, 0) si S t =
2
ii) Curba C2 este definit
a de functia f(x, y) = y2 x(x 1)2 , al c
arei
gradient este
(grad f)(x, y) = (3x2 + 4x 1, 2y).
a
Rezolvnd sistemul (grad f)(x, y) = (0, 0), deducem c
a curba C2 are dou
puncte singulare:

1
P
,0
si Q(1, 0).
3
Problema 9.2.4 Sa se scrie ecuatiile tangentelor si normalelor la curbele

C1 si C2 n punctele lor de intersectie cu axa Ox:

3
t2 3
i) C1 = Im c1 , c1 (t) = 2
,
, t R\{0, 2};
t 2t
t
ii) C2 : x2 xy 2 + 2x + y 3 = 0.
Rezolvare. i) Punctele de intersectie cu axa Ox se ob
= 0.
tin cnd y(t)
Deducem c
a avem dou
a puncte de intersectie P (t = 3) si Q(t = 3).
Vectorul vitez
a al curbei C1 este

6(t 1)
3
c1 (t) =
,1 + 2 .
t
(t2 2t)2
Prin urmare, avem c1 ( 3) = (2(3 3 5), 2) si c1 ( 3) = (2(3 3 + 5), 2).

Rezult
a c
a ecuatiile tangentelor si normalelor n punctele P si Q sunt:
3

y
3
3
+
2
3
(3 3 5) + y = 0,
TP C1 :
= , NP C1 : x
1
3 35
3+2 3
3

y
3
3
2
3
(3 3 + 5) + y = 0.
TQ C1 :
= , NQ C1 : x
1
3 3 5
32 3
x
201
ii) Punctele de intersectie cu axa Ox se obtin pentru y = 0. Cu alte

cuvinte, avem ecuatia x2 + 2x 3 = 0 si r
ad
acinile x1 = 1, x2 = 3.
Obtinem punctele de intersectie P (1, 0) si Q(3, 0).
Gradientul functiei f (x, y) = x2 xy 2 + 2x + y 3 este dat de
(grad f )(x, y) = (2x y 2 + 2, 2xy + 1).
n particular, obtinem (grad f)(P ) = (4, 1) si (grad f)(Q) = (4, 1). Prin
urmare, ecuatiile tangentelor si normalelor n punctele P si Q sunt:
NP C2 :
x1
y
= x 4y 1 = 0,
4
1
TQ C2 : 4x + y 12 = 0, NQ C2 :
x+3
y
= x + 4y + 3 = 0.
4
1
TP C2 : 4x + y 4 = 0,
Problema 9.2.5 Sa se calculeze lungimile urmatoarelor curbe plane:

a) C1 = Im c1 , c1 : [0, 2] R2 , unde
c1 (t) = (2 cos t cos 2t, 2 sin t sin 2t);
b) C2 : (x x0 )2 + (y y0 )2 = R2 , unde (x0 , y0 ) R2 si R > 0.
Rezolvare. a) Vectorul vitez
a al curbei C1 este
c1 (t) = (2 sin t + 2 sin 2t, 2 cos t 2 cos 2t)
iar norma vectorului vitez
a este ||c1 (t)|| = 4 sin(t/2). n concluzie, avem

2
t
t 2
L(C1 ) =
4 sin dt = 8 cos = 16.
2
2 0
0
b) Cercul C2 poate fi parametrizat prin
x(t) = x0 + R cos t, y(t) = y0 + R sin t,

unde t [0, 2]. Rezult
a c
a avem x (t) = R sin t si y (t) = R cos t. Prin
urmare, lungimea curbei C2 este
2
L(C2 ) =
(R sin t)2 + (R cos t)2 dt = 2R.
0
202
Problema 9.2.6 Sa se arate ca urmatoarele curbe nu sunt parametrizate

canonic si, n consecinta, sa se reparametrizeze canonic prin lungimea de
arc:
a) C1 = Im c1 , c1 (t) = (R cos t, R sin t), R > 0, R = 1, t [0, 2];
b) C2 = Im c2 , c2 (t) = (et (cos t sin t), et (cos t + sin t)), t [0, a], a > 0.
Rezolvare. a) Avem c1 (t) = (R sin t, R cos t), ceea ce implic
a
||c1 (t)|| = R = 1. Construim parametrul canonic prin lungimea de arc
s=
||c1 ()||d =
Rd = Rt.
c1 ,
Scriind t n functie de s, g
asim t = s/R. Cu alte cuvinte, avem C1 = Im 3
c31 : [0, 2R] R2 , unde
.
s
s/
3
c1 (s) = R cos , R sin
.
R
R
a
b) Vectorul vitez
a al curbei C2 este c2 (t) = 2et (cos t, sin t). Rezult
t
c
a ||c2 (t)|| = 2e , adic
a avem
s=
||c2 ()||d =
2e d = 2et + 2.
Inversnd, g
asim t = ln(2/ (2 s)), s < 2. Prin urmare, vom obtine paramec2 , 3
c2 : [0, 2 2ea ] R2 ,
trizarea canonic
a prin lungimea de arc C2 = Im 3
unde

2s
2
2
2
2
3
c2 (s) =
cos ln
sin ln
, cos ln
+ sin ln
.
2
2s
2s
2s
2s
Problema 9.2.7 Sa se determine curburile urmatoarelor curbe plane:
a) C1 = Im c1 , c1 (t) = (3t2 , 3t t3 ) n punctul P (t = 1);

. x /2/3 . y /2/3
2 3 2
b) C2 :
+
= 1 n punctul P
,
;
2
3
2
4
c) C3 : y = x3 4x2 x4 n punctul P (0, 0);
203
Rezolvare. a) Avem x(t) = 3t2 , y(t) = 3tt3 si, prin derivare, deducem
c
a x (t) = 6t, x (t) = 6 si y (t) = 3 3t2 , y (t) = 6t. Aplicnd formula
curburii de la curbele plane parametrizate arbitrar, g
asim
K(c(t)) =
2
.
3(t2 + 1)2
Prin urmare, avem K(P ) = 1/6.

b) Curba C2 este o astroid
a ce poate fi parametrizat
a prin
x(t) = 2 cos3 t, y(t) = 3 sin3 t,

2 3 2
unde t [0, 2]\{0, /2, , 3/2}. Punctul P
,
este corespunz
a2
4
tor lui t = /4. Cu ajutorul deriv
arii functiilor x(t) si y(t), precum si al
formulei curburii K(c(t)), vom g
asi
K(P ) = (c(/4)) = 24 2/(13 117).

c) Parametriz
am curba C3 , lund x(t) = t si y(t) = t3 4t2 t4 , t R.
n urma calculelor, g
asim K(P ) = K(c(0)) = 8.
Problema 9.2.8 Sa se arate ca o curba plana este un cerc daca si numai
daca curbura este constanta nenula.
Rezolvare. Fie cercul C : (x x0 )2 + (y y0 )2 = R2 , R > 0.
Cercul C poate fi parametrizat ca C = Im c, c(t) = (x(t), y(t)), t [0, 2],
unde
x(t) = x0 + R cos t, y(t) = y0 + R sin t.
Deducem c
a x (t) = R sin t, x (t) = R cos t si y (t) = R cos t, y (t) =
R sin t. Prin calcul, g
asim K(c(t)) = 1/R, t [0, 2].
Fie C = Im c, c(s) = (x(s), y(s)), s [0, L(C)], o curb
a plan
a
parametrizat
a canonic (i. e., (x (s))2 + (y (s))2 = 1), avnd curbura constant
a K(c(s)) = 1/R, unde R = constanta nenula . Aceast
a presupunere
asupra parametriz
arii curbei nu restrnge generalitatea problemei, deoarece
orice curb
a poate fi reparametrizat
a canonic, prin lungimea de arc. Deoarece
curbura este constant
a, deducem c
a avem
x y x y =
1
,
R
s [0, L(C)].
Mai mult, derivnd relatia x2 + y 2 = 1, g

asim
x x + y y = 0,
s [0, L(C)].
204
Ecuatiile precedente implic

a relatiile
1
1
x = y x = y + x0 Rx = y + Rx0 ,
R
R
y =
1
x
R
y =
1
x + y0
R
Ry = x + Ry0 ,
unde x0 , y0 sunt numere reale arbitrare. n concluzie, din relatia x2 +y 2 = 1,

deducem c
a x si y verific
a ecuatia cercului
C : (x + Ry0 )2 + (y Rx0 )2 = R2 .
Problema 9.2.9 Sa se arate ca curbele C1 = Im c1 , c1 : [0, 2] R2 , unde

c1 (t) = (cos t, sin3 t)
si C2 = Im c2 , c2 : [0, 2] R2 , unde

1
c2 (t) = sin t, cos t
2
au doua puncte comune P si Q. Sa se determine ordinele de contact ale
celor doua curbe n punctele P si Q.
Rezolvare. Coordonatele punctelor comune celor dou
a curbe se obtin
rezolvnd sistemul
cos t = sin t
sin3 t = 1 cos t,
2
unde t [0, 2]. G
asim punctele de intersectie P (t = /4) si Q(t = 5/4).
Deoarece vectorii vitez
a ntr-un punct arbitrar al fiec
areia dintre cele dou
a
curbe sunt exprimati de
c1 (t) = ( sin t, 3 sin2 t cos t),

1
c2 (t) = cos t, sin t ,
2
deducem c
a c1 (/4) = c2 (/4) si c1 (5/4) = c2 (5/4). n concluzie, punctele
P si Q sunt puncte de contact de ordin 0.
205
Problema 9.2.10 Sa se arate ca parabola C1 : x + y = 4 si cercul

C2 : (x 12)2 + (y 12)2 = 128 au n punctul P (4, 4) un contact de ordin 3.
Rezolvare. Parametriz
am parabola C1 , lund x(t) = t2 si y(t) = (4
t 0. Prin urmare, vom avea functia de contact a curbelor C1 si C2 ,
definit
a de
(t) = (t2 12)2 + (t2 8t + 4)2 128.
t)2 ,
Deoarece punctul P (4, 4) se obtine pentru valoarea t = 2, se verific

a usor
c
a avem (2) = (2) = (2) = (2) = 0 si (4) (2) = 0. Rezult
a ceea ce
trebuia demonstrat.
Problema 9.2.11 Sa se determine nfasuratoarele urmatoarelor familii de

curbe plane si, acolo unde este cazul, locul geometric al punctelor singulare
ale acestora:
a) C : x2 + y 2 2 = 0, > 0;
b) Ca : a3 (x 1) + 3ax 2y = 0, a R;
c) C : (y )2 (x )3 = 0, R.
Rezolvare. a) Consider
am sistemul de ecuatii obtinut prin derivare n
raport cu , si anume
2
x + y 2 2 = 0
2 = 0.
Rezult
a = x = y = 0. Deoarece originea O(0, 0) nu apartine nici unei
curbe din familia C , deducem c
a nu exist
a nf
asur
atoarea familiei de curbe
plane C .
b) Fie sistemul de ecuatii
3
a (x 1) + 3ax 2y = 0
3a2 (x 1) + 3x = 0,

din care g
asim parametrul a = x/(1 x). Prin urmare, eliminnd parametrul a prin nlocuirea lui n prima ecuatie, g
asim ecuatia nf
asur
atoarei
I : y2 (1 x) x3 = 0,
x [0, 1).
c) Pentru a rezolva sistemul de ecuatii

(y )2 (x )3 = 0
2(y ) + 3(x )2 = 0,
206
consider
am urm
atoarele situatii:
(i) Dac
a y = , avem x = (y )2/3 si, mai mult, = y 8/27.
nlocuind n a doua ecuatie, g
asim c
a ecuatia nf
asur
atoarei familiei de curbe
a de ecuatia
C este reuniunea de drepte paralele cu prima bisectoare, descris
cartezian
a

20
4
I : xy+
xy
= 0;
27
27
(ii) Dac
a y = , deducem c
a x = . Punctele P (, ), R, sunt puncte
singulare ale familiei de curbe C . Prin urmare, locul geometric descris de
acestea este prima bisectoare a sistemului de axe. Aceasta se exclude din
nf
asur
atoarea familiei de curbe C .
Problema 9.2.12 Sa se determine evolutele curbelor:
a) C1 = Im c1 , c1 (t) = (R(t sin t), R(1 cos t)), t R, R > 0 (cicloida);
b) C2 :
x2 y 2
+
1 = 0 (elipsa).
4
9
Rezolvare. a) Avem x(t) = R(t sin t), x (t) = R(1 cos t) si

x (t) = R sin t. Mai mult, din relatia y(t) = R(1 cos t) obtinem prin
derivare y (t) = R sin t si y (t) = R cos t. Aplicnd formulele ce determin
a
coordonatele cercului osculator, g
asim c
a evoluta curbei C1 este curba parametrizat
a E1 = Im E1 , E1 (t) = (X1 (t), Y1 (t)), unde
X1 (t) = R(t + sin t), Y1 (t) = R(1 cos t).
a prin x(t) = 2 sin t si y(t) = 3 cos t,
b) Elipsa C2 poate fi parametrizat
t [0, 2]. Prin deriv
ari si aplicarea formulelor ce determin
a coordonatele
cercului osculator, g
asim c
a evoluta curbei (elipsei) C2 este curba parametrizat
a E2 = Im E2 , E2 (t) = (X2 (t), Y2 (t)), unde
X2 (t) =
5 sin3 t
5 cos3 t
, Y2 (t) =
.
2
3
La nivel de coordonate carteziene, evoluta E2 este astroida descris

a de
ecuatia

2
2
3 4x
3 9y
E2 :
+
= 1.
25
25
Problema 9.2.13 Sa se determine coordonatele centrului si raza cercului
osculator ntr-un punct curent al curbei:
207
a) C1 = Im c1 , c1 (t) = (cos t + t sin t, sin t t cos t), t R;

b) C2 : y = ex/2 + ex/2 (lantisorul).
Rezolvare. a) Avem x(t) = cos t + t sin t si y(t) = sin t t cos t. Raza
cercului osculator coincide cu raza de curbur
a R1 (t) = |t|, obtinut
a prin
calcul. Tot prin calcul, deducem c
a coordonatele centrului cercului osculator
sunt
X1 (t) = cos t, Y1 (t) = sin t.
a punnd x(t) = t si y(t) =
b) Parametrizarea l
antisorului C2 se realizeaz
et/2 + et/2 , unde t R. n urma calculelor, g
asim raza de curbur
a
R2 (t) =
(et/2 + et/2 )2
2
si coordonatele centrului cercului osculator

X2 (t) = t
9.3
et et
, Y2 (t) = 2(et/2 + et/2 ).
2
Probleme propuse
Problema 9.3.1 Sa se scrie ecuatiile implicite ale urmatoarelor curbe

plane parametrizate:
i) C1 = Im c1 , c1 (t) = (t, ln cos t), t
(lantisorul de egala rezistenta);
(4k 1) (4k + 1)
,
2
2
, k Z,
ii) C2 = Im c2 , c2 (t) = (a cos3 2t, b sin3 2t), t [0, 2], a, b > 0, (astroida);
iii) C3 = Im c3 , c3 (t) = (2a ln sin t 2a sin2 t, a sin 2t), t (2k, (2k + 1)) ,
k Z, a > 0.
R. i) C1 : y = ln cos x, x
ii) C2 :

3
x2
+
a2

3
y2
= 1;
b2
(4k 1) (4k + 1)
,
2
2
, k Z;
208
iii) Avem C3 = C3 C3 C3 , curbele C3 , C3 si C3 sunt definite implicit

prin
&
'

2

1
a+y
ay
a
a+y
ay
+
,
C3 : x = 2a ln
2
a
a
2
a
a
unde y [a, 0) (0, a],
&
'

2

1
a
+
y
a
y
a
a
+
y
a
y
C3 : x = 2a ln
+
,
2
a
a
2
a
a
unde y [a, 0), si

C3
&
'

2

1
a
a+y
ay
a+y
ay
: x = 2a ln
,
2
a
a
2
a
a
unde y (0, a].

Problema 9.3.2 Sa se scrie ecuatiile parametrice ale urmatoarelor curbe
plane definite implicit:
i) C1 : y 2 = ex + 1;
ii) C2 : x3 y 3 + 2xy = 0;
iii) C3 : (x2 + y 2 )x 2ay 2 = 0, a > 0, (cisoida lui Diocles).

2 1,2
t
R. i) C1 = Im c11 Im c21 , unde c1,2
1 : R R , c1 (t) = t, e + 1 ;
ii) C2 \{O(0, 0)} = Im c2 , unde c2 : R\{0, 1} R2 ,

2t
2t2
c2 (t) = 3
,
;
t 1 t3 1
iii) C3 \{O(0, 0)} = Im c3 , unde c3 : R\{0} R2 ,

2at2 2at3
c3 (t) = 2
,
.
t + 1 t2 + 1
Problema 9.3.3 Sa se determine punctele singulare ale urmatoarelor curbe
plane:
209
i) C1 = Im c1 , c1 (t) = (3 cos t cos 3t, 3 sin t sin 3t), t [0, 2);

ii) C2 : x4 2ax2 y axy 2 + a2 y 2 = 0, a > 0;
iii) C3 : (y a)(y a + 1) + (x a)2 = 0, a > 0;
iv) C4 : y 2 x + ay2 + x3 ax2 = 0, a > 0.
R. i) A(2, 0) si B(2, 0); ii) A(0, 0) si B

2a 1
2a
A a,
; iv) A(0, 0) si B
,0 .
2
3

5a 25a
,
; iii)
4
4
Problema 9.3.4 Sa se scrie ecuatiile tangentelor si normalelor la curbele

C1 si C2 n punctele lor de intersectie cu axele Ox si Oy:

a
1
b
1
i) C1 = Im c1 , c1 (t) =
t+
,
t
, t R\{0}, a, b > 0;
2
t
2
t
ii) C2 : (y 1)3 + 27(x 2)2 = 0.
R. i) P (a, 0), TP C1 : x a = 0, NP C1 : y = 0;
Q(a, 0), TQ C1 : x + a = 0, NQ C1 : y = 0.
ii)P (0, 1 3 3 4), TP C2 : 3 4x y + 1 3 3 4 = 0, NP C2 : 3 2x + 2y

2 + 6 3 4 = 0;

18 + 3
Q
, 0 , TQ C2 : 6 3x + 3y 12 3 2 = 0, NQ C2 : 9x
9
18 3y 3 18 = 0;

18 3
R
, 0 , TR C2 : 6 3x 3y 12 3 + 2 = 0, NR C2 : 9x +
9
18 3y + 3 18 = 0.
Problema 9.3.5 Sa se calculeze lungimile urmatoarelor curbe plane:
a) C1 = Im c1 , c1 : [0, 2] R2 , unde

3 t
3 t
c1 (t) = 4a cos , 4a sin
, a > 0;
2
2
b) C2 : (x2 + y 2 )2 + 2a2 (y 2 x2 ) = 0, a > 0, (lemniscata lui Bernoulli).
210
R. a) L(C1 ) = 12a. b) C
autnd o parametrizare de forma y = tx, g
asim
c
a lemniscata lui Bernoulli poate fi parametrizat
a ca C2 \{O(0, 0)} = Im c12
1,2
2
2
Im c2 , unde c2 : (1, 1) R ,

t 1 t2
1 t2
1,2
c2 (t) = a 2
, a 2
.
1 + t2
1 + t2
Deoarece curbele C21 = Im c12 si C22 = Im c22 sunt simetrice fata de origine,
rezult
a c
a avem
1
1
1
L(C2 ) = 2L(C2 ) = 4a 2
dt =
1 t4
0
1 3 5 ... (2n 1) 1
1
.
= 4a 2 1 +
2n
n! 4n + 1
n1
Problema 9.3.6 Sa se arate ca urmatoarele curbe nu sunt parametrizate

arc:
a) C1 = Im c1 , c1 (t) = (2 cos t cos 2t, 2 sin t sin 2t), t [0, 2);
b) C2 = Im c2 , c2 : R\{0} R2 , unde

sin t
cos t
c2 (t) =
dt,
dt .
t
t
8s
R. a) t = 2 arccos
, s [0, 16]. b) Dac
a t < 0, atunci t = es ,
8
s R; Dac
a t > 0, atunci t = es , s R.
Problema 9.3.7 Sa se determine curburile urmatoarelor curbe plane:

cosh t sinh t
a) C1 = Im c1 , c1 (t) =
,
ntr-un punct curent al curbei;
t
t
2
b) C2 : y = ex (clopotul lui Gauss) n punctul P (0, 1);

c) C3 : x3 y 3 + 2xy = 0 n punctul P (1, 1);
2t4 2
R. a) K1 (t) =
. b) K2 (P ) = 2. c)
2 e2t + (t + 1)2 e2t ]3/2
[(t
1)
K3 (P ) = 4 2.
211
Problema 9.3.8 Sa se determine urmatoarele curbe plane ale caror curburi

sunt date:
1
, unde s R este parametrul canonic;
1 + s2

1
, unde s < 0 este parametrul canonic.
b) K(s) =
2s
e
1
a) K(s) =
R. a) C
aut
am o curb
a (x(s), y(s)) parametrizat
a canonic, adic
a o curb
a
2
cu proprietatea (x (s)) + (y (s)) = 1. Rezult
a c
a exist
a o unic
a functie
(s) [0, 2] astfel nct x (s) = cos (s) si y (s) = sin (s). n acest
context, avem
1
K(s) = (s) =
,
1 + s2
adic
a (s) = arctan s [/2, /2], abstractie f
acnd de o constant
a. Prin
urmare, obtinem
1
s
x (s) =
si y (s) =
.
s2 + 1
s2 + 1
Prin integrare, g
asim curbele
.
/

x(s) = ln s + s2 + 1 si y(s) = s2 + 1,
abstractie f
acnd de niste constante. n final, calculnd curburile curbelor
anterioare, deducem c
a curba c
autat
a este doar curba (abstractie f
acnd de
o roto-translatie n plan)
.
/

x(s) = ln s + s2 + 1 si y(s) = s2 + 1.
&
'
2s
1
1
b) Avem curba x(s) = es si y(s) =

1 e2s + ln
,
2 1 + 1 e2s
abstractie f
acnd de o roto-translatie n plan.
Problema 9.3.9 Sa se determine ordinul de contact al punctului de intersectie dintre curba Agnsi x2 y = 4a2 (2a y) si cercul x2 + (y a)2 = a2 ,
unde a > 0.
R. Punctul P (0, 2a) este un contact de ordin trei.
212
Problema 9.3.10 Sa se determine parabola de grad doi cu axa paralela cu

axa Oy, care are un contact de ordin doi cu parabola cubic
a y = x3 n
punctul P (1, 1).
R. y = 3x2 3x + 1.
Problema 9.3.11 Sa se determine nfasuratoarele urmatoarelor familii de
curbe plane si, acolo unde este cazul, locul geometric al punctelor singulare
ale acestora:
a) C : (x )2 + y 2
2
= 0, R;
2
b) Ca : x cos a + y sin a 1 = 0, a R;
c) C : y = x2 +
1
, R ;
2
d) familiei de drepte care determina pe axele de coordonate doua segmente

al caror produs este constant;
e) familiei de drepte situate la distanta constanta fata de un punct fix dat.
R. a) nf
asur
atoarea este reuniunea de drepte concurente C = {P (x, y)
| (x y)(x + y) = 0}\{O(0, 0)}. b) nf
asur
atoarea este cercul C = {P (x, y)
| x2 + y2 = 1}. c)
nf
asur
atoarea
este
reuniunea
de drepte concurente
C = {P (x, y) | (y + x 2)(y x 2) = 0}\{O(0, 0)}. d) nf

asur
atoarea este
reuniunea de hiperbole echilatere C = {P (x, y) | (4xy k)(4xy + k) = 0},
unde k > 0 este constanta dat
a n problem
a. e) nf
asur
atoarea este cercul
C = {P (x, y) | (x x0 )2 + (y y0 )2 = k2 }, unde P (x0 , y0 ) este punctul fix,
iar k > 0 este constanta dat
a n problem
a.
Problema 9.3.12 Sa se determine evolutele curbelor:
a) C1 = Im c1 , c1 (t) = (cos 2t, sin 3t), t R, (curba lui Lissajous);

b) C2 : x2 + y 2 = earctan(y/x) (spirala logaritmica).
R. a) X(t) =
Y (t) =
3 sin 3t sin 4t + 4 cos 3t cos 4t 9 cos3 3t

,
6 sin 2t sin 3t + 4 cos 2t cos 3t
3 sin 3t cos 2t 9 sin 2t cos 6t 4 sin3 2t

.
9 sin 2t sin 3t + 6 cos 2t cos 3t
213
b) C
asim c
a spirala logaritmic
a poate fi parametrizat
a ca C2 \{P (0, ) | R} = Im c12 Im c22 , unde
1,2
2
c2 : R R ,
arctan t

e
tearctan t
1,2
c2 (t) =
,
.
1 + t2
1 + t2
Evoluta curbei C21 = Im c12 este determinat
a de
earctan t
tearctan t
X(t) =
si Y (t) =
.
1 + t2
1 + t2
Analog se trateaz
a cazul curbei C22 = Im c22 . Evoluta spiralei logaritmice
se obtine reunind evolutele curbelor C21 si C22 .
Problema 9.3.13 Sa se determine coordonatele centrului si raza cercului
osculator ntr-un punct curent al curbei
a) C1 = Im c1 , c1 (t) = (t, cos t);

x
b) C2 : x2 + y 2 = 1 +
.
x2 + y 2
R. a) X(t) = ttan ttan tsin2 t, Y (t) = 2 tan tsin t sunt coordonatele

(1 + sin2 t)3/2
centrului cercului osculator si R(t) =
este raza de curbur
a,
| cos t|
unde t = (2k + 1)/2, k Z.
b) C
asim c
a curba dat
a poate
2,
fi parametrizat
a ca C2 \{O(0, 0)} = Im c12 Im c22 , unde c1,2
:
R
R
2

1
1
t
t
1,2
c2 (t) =
+
,
+
.
t2 + 1 t2 + 1
t2 + 1 t2 + 1
n continuare se aplic
a formulele care determin
a cercul osculator (coordonatele centrului si raza de curbur
a).
Problema 9.3.14 Sa se determine nfasuratoarea familiei de normale ale
curbei:
a) C1 = Im c1 , c1 (t) = (t t3 , t2 t4 );
b) C2 :

3y
4y 3
x2 + y 2 =
2
(rozeta cu trei foi).
x2 + y 2 (x + y 2 )3/2
214
Ind. a) Se tine cont de faptul c

a nf
asur
atoarea familiei de normale
este exact evoluta curbei (X(t), Y (t)) si se aplic
a formulele corespunz
atoare
acesteia. b) Se caut
a o parametrizare rational
a de forma y = tx si apoi se
aplic
a formulele de la evolut
a.
Problema 9.3.15 Sa se determine evoluta si evolventa parabolei cubice.
R. Evoluta parabolei cubice y = x3 este curba X(t) =
t(1 9t4 )
si
2
1 + 15t4
, t = 0. Evolventa parabolei cubice y = x3 este curba plan
a
6t
(x(s), y(s)) care are raza de curbur
a
s
R(s) =
1 + 9t4 dt,
Y (t) =
unde s este parametrul canonic.
Capitolul 10
Curbe n spatiu
10.1

si R = {O; i, j, k} un reper ortonormat n acest spatiu. S
a presupunem c
a
prin (x, y, z) desemn
am coordonatele punctelor din spatiul afin E3 .
Definitia 10.1.1 O functie diferentiabila c : I R R3 definita de componentele c(t) = (x(t), y(t), z(t)) si avnd proprietatea
(x (t))2 + (y (t))2 + (z (t))2 = 0, t I,
se numeste curba parametrizata regulata n spa
tiu.
Multimea de puncte C = Im c = {P (x(t), y(t), z(t)) E3 | t I} se
numeste imaginea curbei n spatiu c sau, prin abuz de limbaj, curba n
spatiu parametrizata. Argumentul t al curbei n spatiu parametrizate c se
numeste parametrul curbei si, adesea, n aplicatii, joac
a rolul timpului uzual.
Vectorul c(t)
= (x (t), y (t), z (t)) se numeste vectorul viteza sau vectorul

tangent al curbei C n punctul P = c(t). Vectorul c(t) = (x (t), y (t), z (t))
se numeste vectorul acceleratie al curbei C n punctul P = c(t).
Definitia 10.1.2 Un punct P = c(t) al unei curbe n spatiu C = Im c, nu
neaparat regulata, se numeste punct critic sau singular al curbei daca
c(t)
= (0, 0, 0).
n caz contrar, punctul P = c(t) se numeste punct regulat al curbei.
215
216
CAPITOLUL 10. CURBE N SPATIU
Propozitia 10.1.1 ntr-un punct regulat P (x(t0 ), y(t0 ), z(t0 )) al unei curbe
n spatiu parametrizate C = Im c ecuatiile dreptei tangente la curba sunt
TP C :
x x(t0 )
y y(t0 )
z z(t0 )
=
=
x (t0 )
y (t0 )
z (t0 )
iar ecuatia planului normal este descrisa de

NP C : (x x(t0 ))x (t0 ) + (y y(t0 ))y (t0 ) + (z z(t0 ))z (t0 ) = 0.
Definitia 10.1.3 O multime de puncte P (x, y, z) din spatiul afin E3 , ale
caror coordonate verifica doua relatii de forma

f (x, y, z) = 0
C:
g(x, y, z) = 0,
unde f, g : D R3 R sunt functii diferentiabile cu proprietatea
{(grad f) (grad g)}(x, y, z) = 0, (x, y, z) C,
gradientii functiilor f si g fiind definiti prin

f not
f not
f not
= fx ,
= fy ,
= fz ,
grad f =
x
y
z
si
grad g =
g not
g not
g not
= gx ,
= gy ,
= gz ,
x
y
z
se numeste curb
a n spa
tiu regulat
a definit
a implicit.
Definitia 10.1.4 Un punct P (x0 , y0 , z0 ) al unei curbe n spatiu, nu
neaparat regulata, definita implicit prin

f (x, y, z) = 0
C:
g(x, y, z) = 0,
se numeste punct critic sau singular al curbei daca
{(grad f) (grad g)}(x0 , y0 , z0 ) = 0.
n caz contrar, punctul P se numeste punct regulat al curbei n spatiu.
217
Propozitia 10.1.2 ntr-un punct regulat P (x0 , y0 , z0 ) al unei curbe n

spatiu definite implicit prin

f(x, y, z) = 0
C:
g(x, y, z) = 0,
ecuatiile dreptei tangente la curba sunt
TP C :
y y0
z z0
x x0
=
=
,
T1 (P )
T2 (P )
T3 (P )
iar ecuatia planului normal este descrisa de

NP C : (x x0 ) T1 (P ) + (y y0 ) T2 (P ) + (z z0 ) T3 (P ) = 0,
unde

f (P ) fz (P )
T1 (P ) = y
gy (P ) gz (P )

= D(f, g)
,

D(y, z) P (x0 ,y0 ,z0 )

f (P ) fy (P )
T3 (P ) = x
gx (P ) gy (P )

= D(f, g)
.

D(x, y) P (x0 ,y0 ,z0 )

f (P ) fz (P )
T2 (P ) = x
gx (P ) gz (P )

D(f,
g)
=

,

D(x, z) P (x0 ,y0 ,z0 )
Ca si n cazul curbelor plane, este foarte important de remarcat c

a, cu
ajutorul Teoremei Functiilor Implicite din Analiza Matematic
a, se poate
demonstra c
a, cel putin la nivel local, orice curb
a spatial
a definit
a implicit
poate fi reprezentat
a la nivel parametric (poate fi parametrizat
a) si reciproc.
Acest rezultat este ns
a unul calitativ deoarece, n situatii concrete, conversia curbelor spatiale de la reprezentarea implicit
a la cea parametric
a, si
viceversa, nu este ntotdeauna o problem
a usor de rezolvat.
Fie c : [a, b] R R3 , c(t) = (x(t), y(t), z(t)), o curb
a n spatiu parametrizat
a si fie c(t)
= (x (t), y (t), z (t)) cmpul vitez
a al curbei C = Im c.
n acest context, lungimea curbei C este independent
a de parametrizare si
este determinat
a de formula
b
b
L(C) =
||c(t)||dt
=
(x (t))2 + (y (t))2 + (z (t))2 dt.
a
Definitia 10.1.5 Parametrul t I al unei curbe n spatiu c : I R R3

se numeste parametru canonic sau natural daca ||c(t)||
= 1, t I,
(curba C = Im c are viteza egala cu unu). n aceasta situatie, prin conventie,
parametrul t se noteaza cu s.
218
Fie c : I R R3 , unde c(t) = (x(t), y(t), z(t)), o curb

a n spatiu
regulat
a, nu neap
arat parametrizat
a natural, si fie t0 I un punct fixat n
intervalul I. S
a consider
am parametrizarea prin lungimea de arc, definit
a
de relatia
t
||c()||d,
s(t) =
t0
si s
a consider
am inversa acesteia t = t(s) (se poate demonstra c
a functia
t s(t) este ntotdeauna inversabil
a).
Teorema 10.1.3 Curba n spatiu 3
c : [0, L(C)] R3 , definita prin
3
c(s) = c(t(s)),
este parametrizata canonic (i. e. ||c(s)|| = 1, s [0, L(C)]).

Corolarul 10.1.4 Orice curba n spatiu regulata poate fi reparametrizata
canonic (natural) prin lungimea de arc.
Rezultatele precedente au un puternic caracter calitativ deoarece, n
practic
a, pe curbe concrete, nu este ntotdeauna usor de construit efectiv
reparametrizarea canonic
a prin lungimea de arc.
Dac
a c(s) = (x(s), y(s), z(s)) este o curb
a spatial
a parametrizat
a
canonic, atunci vectorul
T (s) = c(s)
unde c(s)
= (x (s), y (s), z (s)), se numeste versorul tangent iar vectorul

N(s) =
1
c(s),
||
c(s)||
unde c(s) = (x (s), y (s), z (s)), se numeste versorul normal al curbei n

spatiu C = Im c n punctul P = c(s). Reperul ortonormat mobil
R = {c(s); T (s), N(s), B(s)},
unde
B(s) = T (s) N(s),
se numeste reperul Frnet al curbei n spatiu C. Versorul B(s) se numeste
versorul binormal al curbei n spatiu C = Im c n punctul P = c(s).
219
Variatia versorilor T (s), N(s) si B(s) ai reperului Frnet al curbei n

spatiu c(s) = (x(s), y(s), z(s)) parametrizate canonic este determinat
a de
formulele lui Frnet
dT
= K(s) N(s)
ds
dN
= K(s) T (s) + (s) B(s),
ds
dB = (s) N(s),
ds
unde K(s) = ||
c(s)|| reprezint
a curbura iar
4
5
dB
(s) =
, N(s)
ds
reprezint
a torsiunea curbei n spatiu C = Im c ntr-un punct curent P = c(s)
al curbei parametrizate canonic.
Teorema 10.1.5 Daca c(t) = (x(t), y(t), z(t)) este o curba n spatiu parametrizata arbitrar, atunci reperul lui Frnet R = {c(t); T (t), N(t), B(t)} al
curbei n spatiu C = Im c este reprezentat de vectorii
1
c(t),
||c(t)||
T (t) =
N(t) = B(t) T (t),

B(t) =
1
[c(t)
c(t)] .
||c(t)
c(t)||
Teorema 10.1.6 (Formulele lui Frnet pentru curbe n spatiu)

Variatia versorilor T (t), N(t) si B(t) ai reperului Frnet al curbei n spatiu
c(t) = (x(t), y(t), z(t)) parametrizate arbitrar este determinata de formulele
dT
= K(t) v(t) N(t)
dt
dN
= K(t) v(t) T (t) + (t) v(t) B(t),
dt
dB = (t) v(t) N(t),

dt
unde v(t) = ||c(t)||
reprezinta viteza,
K(t) =
||c(t)
c(t)||
3
||c(t)||
220
reprezinta curbura iar

(t) =
...
det [c(t),
c(t), c (t)]
||c(t)
c(t)||2
reprezinta torsiunea curbei n spatiu C = Im c n punctul curent P = c(t)

al curbei parametrizate arbitrar.
Definitia 10.1.6 (Fetele triedrului lui Frnet) i) Planul determinat de
punctul P = c(t) si versorii T (t) si N(t) se numeste planul osculator.
ii) Planul determinat de punctul P = c(t) si versorii T (t) si B(t) se
numeste planul rectificant.
iii) Planul determinat de punctul P = c(t) si versorii N(t) si B(t) se
numeste planul normal.
Definitia 10.1.7 (Muchiile triedrului lui Frnet) i) Dreapta determinata de punctul P = c(t) si versorul T (t) se numeste tangenta.
ii) Dreapta determinata de punctul P = c(t) si versorul N(t) se numeste
normala principal
a.
iii) Dreapta determinata de punctul P = c(t) si versorul B(t) se numeste
binormala.
Din punct de vedere geometric, curbura K(t) m
asoar
a gradul de ncovoiere al curbei n vecin
atatea punctului P = c(t), prin m
asurarea variatiei
directiei versorului tangent T (t) n imediata apropiere a punctului P .
n acelasi timp, torsiunea (t) m
asoar
a abaterea curbei de la planul osculator determinat de versorii T (t) si N(t) n imediata vecin
atate a punctului
P = c(t). Am dori s
a mention
am c
a ecuatia planului osculator n punctul P
al curbei n spatiu C = Im c este

x x(t) y y(t) z z(t)

0 : x (t)
y (t)
z (t)

x (t)
y (t)
z (t)

= 0.

Observatia 10.1.7 i) O curba n spatiu cu curbura K(t) = 0, t I, este

un segment de dreapt
a.
ii) O curba n spatiu cu torsiunea (t) = 0, t I, este o curb
a plan
a.
10.2
221
Probleme rezolvate
Problema 10.2.1 Sa se determine o parametrizare a urmatoarelor curbe

n spatiu definite implicit:
i) C1 : xyz = 1, x = y 2 , (curba lui Ti
teica);
ii) C2 : x2 + y 2 + z 2 = a2 , x2 + y 2 = ax, a > 0, (curba lui Viviani).
Rezolvare. i) Lund y(t) = t, deducem c
a x(t) = t2 si z(t) = 1/t3 . n
concluzie, curba lui Ti
teica este imaginea parametriz
arii

1
c1 : R\{0} R3 , c1 (t) = t2 , t, 3 ,
t
adic
a avem C1 = Im c1 .
ii) n ecuatia cilindrului y 2 = ax x2 lu
am x(t) = a sin2 t, t [0, /2].
Deducem c
a y(t) = a sin t cos t si z(t) = a cos t. Prin urmare, curba lui
Viviani este imaginea parametriz
arii

c2 : [0, /2] R3 , c2 (t) = a sin2 t, a sin t cos t, a cos t ,
adic
a avem C2 = Im c2 .
Problema 10.2.2 Sa se determine punctele singulare ale urmatoarelor

curbe n spatiu:
i) C1 = Im c1 , c1 (t) = (t2 2t, t2 + 1/t2 , t2 2t 1), t R\{0};
ii) C2 : z 2 xy = 0, x2 z 2 + 2xy + z = 0.
Rezolvare.
ecuatia
i) Punctele singulare ale curbei C1 se obtin rezolvnd

c1 (t) = (2t 2, 2t 2/t3 , 2t 2) = (0, 0, 0).
n concluzie, curba n spatiu C1 are un singur punct singular, si anume

P (t = 1) P (1, 2, 2).
a de functiile f (x, y, z) = z 2 xy si
ii) Curba n spatiu C2 este definit
2
2
g(x, y, z) = x z + 2xy + z, ale c
aror gradienti sunt
(grad f )(x, y, z) = (y, x, 2z)
222
si
(grad g)(x, y, z) = (2x + 2y, 2x, 2z + 1).
Produsul vectorial al gradientilor este

i
j
k

{grad f grad g} (x, y, z) = y
x
2z
2x + 2y 2x 2z + 1

(x 2xz, y + 2yz + 4xz, 2x2 ).
Rezolvnd sistemul
{grad f grad g} (x, y, z) = (0, 0, 0)

z 2 xy = 0
2
x z 2 + 2xy + z = 0,
deducem c
a curba n spatiu C2 are un singur punct singular P (0, 0, 0).
Problema 10.2.3 Sa se scrie ecuatiile dreptelor tangente si a planelor normale la curbele n spatiu C1 si C2 , n punctele precizate:

t
i) C1 = Im c1 , c1 (t) = a(1 cos t), a sin t, 2a cos
, a > 0, n punctul
2

P a, a, a 2 ;
ii) C2 : x2 + z 2 4 = 0, x2 + y 2 4 = 0 n punctul P ( 3, 1, 1).
Rezolvare. i) Punctul P este corespunz

ator lui t = /2 iar vectorul
vitez
a al curbei C1 = Im c1 este

t
c1 (t) = a sin t, a cos t, a sin
.
2
Prin urmare avem c1 (/2) = (a, 0, a 2/2). Rezult

a c
a ecuatiile dreptei
tangente si a planului normal n punctul P sunt

xa
ya
za 2
x + 2z 3a = 0

TP C1 :
=
=
ya=0
a
0
a 2
2
si
.
/a 2
NP C1 : (x a) a + (y a) 0 z a 2
=0
2
a 2
z = 0 2x z = 0.
NP C1 : ax
2
223
ii) Gradientii functiilor f(x, y, z) = x2 + z 2 4 si g(x, y, z) = x2 + y2 4

sunt dati de
(grad f)(x, y, z) = (2x, 0, 2z) si (grad g)(x, y, z) = (2x, 2y, 0).
n particular, obtinem
(grad f)(P ) = (2 3, 0, 2) si (grad g)(P ) = (2 3, 2, 0).

Produsul vectorial al gradientilor este

i

j k

(grad f) (P ) (grad g) (P ) = 23 0 2 = 4 i + 4 3 j + 4 3 k.
2 3 2 0
Prin urmare, ecuatiile dreptei tangente si a planului normal n punctul P

sunt
x 3
y1
z1
TP C2 :
= =
4
4 3
4 3
si
x 3 (4) + (y 1) 4 3 + (z 1) 4 3 = 0
: x 3y 3z + 3 = 0.
NP C2 :
NP C2
Problema 10.2.4 Sa se scrie ecuatiile tangentelor la curba C = Im c, unde

4

t
t3 2
c(t) =
, , t , t R,
2
3
care sunt paralele cu planul : 3x 2y 2z 1 = 0.
Rezolvare.
Vectorul
tangent la curb
a ntr-un punct arbitrar este dat de
3

2
c(t)
= 2t , t , 2t iar vectorul normal la plan este n (3, 2, 2). Dac
a tangenta este paralel
a cu planul, atunci vectorii c(t)
si n sunt perpendiculari,
adic
a avem
2
c(t),
n = 0 6t3 + 2t2 4t = 0 t1 = 0, t2 = 1, t3 = .
3
n concluzie, punctele
P3 (8/81, 8/81, 4/9).
c
autate
sunt
P1 (0, 0, 0),
P2 (1/2, 1/3, 1) si
224
Problema 10.2.5 Sa se determine planele osculatoare la curba C = Im c,

unde

c(t) = 2t 1, t3 , 1 t2 , t R,
care sunt perpendiculare pe planul : 7x 12y + 5z 7 = 0.
Rezolvare. Avem x(t) = 2t1, y(t) = t3 , z(t) = 1t2 iar, prin deriv
ari
succesive, obtinem x (t) = 2, y (t) = 3t2 , z (t) = 2t si x (t) = 0, y (t) = 6t,
z (t) = 2. Rezult
a c
a ecuatia planului osculator ntr-un punct curent al
curbei C = Im c este

x 2t + 1 y t3 z + t2 1

=0
2
3t2
0 :
2t

0
6t
2
0 : 6t2 x + 4y + 12tz 4t3 + 6t2 12t = 0.
Vectorul normal la planul osculator este n0 (6t2 , 4, 12t) iar normala la

planul este n (7, 12, 5). Conditia ca cele dou
a plane s
a fie perpendiculare
este
4
n0 , n = 0 42t2 + 60t 48 = 0 t1 = 2, t2 = .
7
Prin urmare, ecuatiile planelor osculatoare c
autate sunt
01 : 6x + y 6z + 20 = 0
si
02 : 168x + 343y + 588z 484 = 0.
Problema 10.2.6 Sa se scrie ecuatiile binormalelor la curba C = Im c,
unde

1
2
c(t) =
, t, 2t 1 , t R\{0},
t
care sunt perpendiculare pe dreapta d : x + y = 0, 4x z = 0.
Rezolvare. Prin deriv

ari succesive obtinem c(t)
= (1/t2 , 1, 4t) si
c(t) = (2/t3 , 0, 4). Binormala ntr-un punct curent al curbei n spatiu este
directionat
a de vectorul

i
j k

12
2
c(t)
c(t) = 1/t2 1 4t = 4 i + 2 j 3 k.
t
t
2/t3 0 4
225
Normalele la planele care determin

a dreapta d sunt n1 (1, 1, 0) si
n2 (4, 0, 1) iar directia dreptei d este dat
a de vectorul

i j k

v = n1 n2 = 1 1 0 = i + j 4k.
4 0 1
Conditia de perpendicularitate a binormalei cu dreapta d este
c(t)
c(t), v
12
8
+ 3 = 0 t3 3t 2 = 0
2
t
t
t1 = t2 = 1, t3 = 2.
=
0 4 +
n concluzie, binormalele c
autate au ecuatiile
B1 :
si
B2 :
x+1
y+1
z1
=
=
2
6
1
1
2 = y 2 = z 7.
1
4
3
Problema 10.2.7 Sa se calculeze lungimile urmatoarelor curbe n spatiu:

a) C1 = Im c1 , c1 : [0, ] R3 , unde
c1 (t) = (et cos t, et sin t, et );
b) C2 = Im c2 , c2 : [0, 1] R3 , unde
t

e + et et et
c2 (t) =
,
,t .
2
2
Rezolvare. a) Vectorul vitez
a al curbei C1 este

c1 (t) = et (cos t sin t), et (sin t + cos t), et

a este ||c1 (t)|| = et 3. n concluzie, avem

L(C1 ) =
et 3dt = 3et = 3(e 1).
0
226
b) Vectorul vitez
a al curbei C2 este
t

e et et + et
c2 (t) =
,
,1
2
2

a este
||c2 (t)|| =
et + et
.
2
n concluzie, avem

1
1
t

1
1
1 0 t 1
1
t
t 1
L(C2 ) =
e +e
dt = e 0 e 0 = e
.
e
2 0
2
2
Problema 10.2.8 Sa se arate ca curbele n spatiu nu sunt parametrizate
arc:
a) C1 = Im c1 , unde c1 (t) = (cos 2t, sin 2t, t), t R;
b) C2 = Im c2 , unde c2 (t) = (et + et , et et , 2t), t R.
Rezolvare.
a) Avem c1 (t) = (2 sin 2t, 2 cos 2t, 1), ceea ce implic
a
||c1 (t)|| = 5 = 1. Construim parametrul canonic prin lungimea de arc

t
t
||c1 ()||d =
5d = 5t.
s=
0
asim t = s/ 5. Cu alte cuvinte, avem C1 = Im 3
c1 ,
c1 : R R3 , unde
3

2s
2s s
3
c1 (s) = cos , sin , .
5
5 5
b) Avem c2 (t) = (et et , et + et , 2), ceea ce implic
a

||c2 (t)|| = et + et 2 = 1.
Construim parametrul canonic prin lungimea de arc

t
t

s=
||c2 ()||d = 2
e + e d = 2 et et .
0
227
asim
s + s2 + 8
s + s2 + 8
t
t = ln
.
0<e =
2 2
2 2
Cu alte cuvinte, avem C2 = Im 3
c2 , 3
c2 : R R3 , 3
c2 (s) = (x(s), y(s), z(s)),
unde
2 2
s + s2 + 8
+
x(s) =
,
2 2
s + s2 + 8
2 2
s + s2 + 8
y(s) =
,
2 2
s + s2 + 8
s + s2 + 8
z(s) = 2 ln
.
2 2
Problema 10.2.9 Sa se determine curburile si torsiunile urmatoarelor

curbe n spatiu:
a) C1 = Im c1 , c1 (t) = (2t, t2 , ln t), t > 0, ntr-un punct arbitrar ;

t2
, n punctul P (t = 0);
b) C2 = Im c2 , c2 (t) = cos t, sin t,
2
c) C3 = Im c3 , c3 (t) = (cos t, sin t, cos 2t) , n punctul P (0, 1, 1).
Rezolvare. a) Prin deriv
ari succesive obtinem

1
1
2
...
c1 (t) = 2, 2t,
, c1 (t) = 0, 2, 2 , c 1 (t) = 0, 0, 3 .
t
t
t
Produsul vectorial ntre vectorii c1 (t) si c1 (t) este

i j

k

4
2

c1 (t) c1 (t) = 2 2t 1/t = i + 2 j + 4k,
t
t
0 2 1/t2
ceea ce implic
a
||c1 (t) c1 (t)|| =

Deoarece avem
||c1 (t)|| =
2(2t2 + 1)
.
t2
2t2 + 1
t
228
si

2 2t 1/t

8
...
det [c1 (t), c1 (t), c 1 (t)] = 0 2 1/t2 = 3 ,
0 0 2/t3 t
rezult
a c
a curbura are expresia
K(t) =
2t
||c1 (t) c1 (t)||
=
,
3
2
||c1 (t)||
(2t + 1)2
iar torsiunea este data de formula

(t) =
...
det [c1 (t), c1 (t), c 1 (t)]
2t
=
.
||c1 (t) c1 (t)||2
(2t2 + 1)2
b) Prin deriv
c2 (t) = ( sin t, cos t, t) c2 (0) = (0, 1, 0) ,
c (t) = ( cos t, sin t, 1) c2 (0) = (1, 0, 1) ,
...
...2
c 2 (t) = (sin t, cos t, 0) c 2 (0) = (0, 1, 0) .
Produsul vectorial ntre vectorii c2 (0) si c2 (0) este

i j k

c2 (0) c2 (0) = 0 1 0 = i + k,
1 0 1
ceea ce implic
a ||c2 (0) c2 (0)|| =
2. Deoarece avem ||c2 (0)|| = 1 si

0
1 0

...
det [c2 (0), c2 (0), c 2 (0)] = 1 0 1 = 0,
0 1 0
rezult
a c
a curbura n punctul P are expresia
K(P ) =
||c2 (0) c2 (0)||

= 2,
||c2 (0)||3
iar torsiunea n punctul P este data de

(P ) =
...
det [c2 (0), c2 (0), c 2 (0)]
= 0.
||c2 (0) c2 (0)||2
229
c) Este evident c
a punctul P (0, 1, 1) C3 este corespunz
ator valorii
t = /2. Mai mult, prin deriv
c3 (t) = ( sin t, cos t, 2 sin 2t) c3 (/2) = (1, 0, 0) ,
c3 (t) = ( cos t, sin t, 4 cos 2t) c3 (/2) = (0, 1, 4) ,
...
...
c 3 (t) = (sin t, cos t, 8 sin 2t) c 3 (/2) = (1, 0, 0) .
Produsul vectorial ntre vectorii c3 (/2) si c3 (/2) este

i
j k

c3 (/2) c3 (/2) = 1 0 0 = 4j + k,
0 1 4
ceea ce implic
a ||c3 (/2) c3 (/2)|| =
17. Deoarece avem
||c3 (/2)|| = 1
si

1 0 0

...
det [c3 (/2), c3 (/2), c 3 (/2)] = 0 1 4
1
0 0
rezult
a c
a curbura n punctul P are expresia
K(P ) =

= 0,

||c3 (/2) c3 (/2)||

= 17,
||c3 (/2)||3
iar torsiunea n punctul P este data de

(P ) =
...
det [c3 (/2), c3 (/2), c 3 (/2)]
= 0.
||c3 (/2) c3 (/2)||2
Problema 10.2.10 Sa se determine versorii triedrului lui Frnet, ecuatiile

muchiilor si fetelor triedrului lui Frnet, curbura si torsiunea, ntr-un punct
curent sau ntr-un punct fixat, la curbele:
a) C1 = Im c1 , c1 (t) = (t2 , t, t3 20), t R, ntr-un punct arbitrar ;
b) C2 : x2 + z 2 = 4, x2 + y 2 = 2, n punctul P (1, 1, 3).
230
Rezolvare. a) Prin deriv


...
c1 (t) = 2t, 1, 3t2 , c1 (t) = (2, 0, 6t) , c 1 (t) = (0, 0, 6) .
Produsul vectorial ntre vectorii c1 (t) si c1 (t) este

i j k

c1 (t) c1 (t) = 2t 1 3t2 = 6ti 6t2 j 2k.
2 0 6t
Deoarece avem
||c1 (t)|| =
si

9t4 + 4t2 + 1

||c1 (t) c1 (t)|| = 2 9t4 + 9t2 + 1,
rezult
a c
a versorul tangent este
T (t) =

1
1
c1 (t) =
2t, 1, 3t2
||c1 (t)||
9t4 + 4t2 + 1
iar versorul binormal este

B(t) =

c1 (t) c1 (t)
1
=
3t, 3t2 , 1 .
4
2
||c1 (t) c1 (t)||
9t + 9t + 1
Deducem c
a versorul normal este
N(t) = B(t) T (t) =
=

i
j
k

1
3t 3t2 1

9t4 + 9t2 + 1 9t4 + 4t2 + 1 2t
1
3t2

1
1 9t4 , 9t3 2t, 6t3 + 3t .

9t4 + 9t2 + 1 9t4 + 4t2 + 1
n consecinta, ecuatia tangentei este
yt
z t3 + 20
x t2
=
=
,
2t
1
3t2
ecuatia binormalei este
x t2
yt
z t3 + 20
=
=
3t
3t2
1
231
iar ecuatia normalei principale este

yt
x t2
z t3 + 20
=
=
.
1 9t4
t(9t2 + 2)
3t(2t2 + 1)
Ecuatia planului normal este

x t2 2t + (y t) 1 + z t3 + 20 3t2 = 0,
ecuatia planului osculator este

x t2 3t + (y t) 3t2 z t3 + 20 = 0
iar ecuatia planului rectificant este

x t2 1 9t4 t (y t) (9t2 + 2) + 3t z t3 + 20 (2t2 + 1) = 0.
n final, deoarece avem

2t 1 3t2

...
det [c1 (t), c1 (t), c 1 (t)] = 2 0 6t = 12,
0 0 6
rezult
a c
||c1 (t) c1 (t)||

2 9t4 + 9t2 + 1
=
,
K(t) =
||c1 (t)||3
(9t4 + 4t2 + 1) 9t4 + 4t2 + 1
...
det [c1 (t), c1 (t), c 1 (t)]
3
(t) =
= 4
.
2
||c1 (t) c1 (t)||
9t + 9t2 + 1
b) Fie functiile f (x, y, z) = x2 +z 2 4 si g(x, y, z) = x2 +y 2 2. Deoarece
avem

0 2 3
D(f, g)

= 4 3 = 0,
=

2
0
D(y, z) P (1,1, 3)
rezult
a din Teorema Functiilor Implicite c
a din ecuatiile f(x, y, z) = 0 si
g(x, y, z) = 0 putem scoate pe y si z ca functii de x. n consecinta, putem
parametriza local curba C2 = Im c2 lund x = t, y = y(t), z = z(t), unde
f(t, y(t), z(t)) = 0 si g(t, y(t), z(t)) = 0.
232
Mai mult, avem y(1) = 1 si z(1) = 3 si deci punctul P (1, 1, 3) este

corespunz
ator valorii t = 1.
asim relatiile
Prin derivarea ecuatiilor t2 + y2 2 = 0 si t2 + z 2 4 = 0 g
t + yy
t
t
0, t + zz = 0 y = , z =
y
z
1
y (1) = 1, z (1) = .
3
=
Derivnd din nou, obtinem

2
1 + y + yy =
2
0, 1 + z + zz = 0
1 + (y )2
1 + (z )2
y =
, z =
y
z
4
y (1) = 2, z (1) = .
3 3
Derivnd n continuare, deducem c

a
3y y + yy
0, 3z z + zz = 0
3y y
3z z
y =
, z =
y
z
4
y (1) = 6, z (1) = .
3 3
=
Prin deriv

1
c2 (t) = (1, y , z ) c2 (1) = 1, 1, ,
3

4
c2 (t) = (0, y , z ) c2 (1) = 0, 2,

,
3 3

4
...
...
c 2 (t) = (0, y , z ) c 2 (1) = 0, 6, .
3 3
Produsul vectorial ntre vectorii c2 (1) si c2 (1) este

i j

k

2
4

c2 (1) c2 (1) = 1 1
1/ 3 = i + j 2k.
3 3
3 3
0 2 4/(3 3)
Deoarece avem
||c2 (1)|| =
7
3

si
||c2 (1) c2 (1)|| =
rezult
a c
a versorul tangent este
233

1
T (1) =
c2 (1) =
||c2 (1)||
8 2
128
= ,
27
3 3

3
1
1, 1,
7
3
iar versorul binormal este

c2 (1) c2 (1)
3 3
1
2
B(1) =
= , , 1 .
||c2 (1) c2 (1)||
4 2
3 3 3 3
Deducem c
a versorul normal este

i
j
k
9
N(1) = B(1) T (1) = 1/(3 3) 2/(3 3)
1
4 14
1
1
1/ 3
/
.
1
11, 10, 3 .
4 14
n consecinta, ecuatia tangentei este
x1
y1
z 3
= =
,
1
3
3
ecuatia binormalei este
x1
y1
z 3
=
=
1
2
3 3
iar ecuatia normalei principale este
x1
y1
z 3
=
= .
11
10
3
Ecuatia planului normal este
.
/
(x 1) 3 (y 1) 3 z 3 = 0,
ecuatia planului osculator este
.
/
(x 1) + 2 (y 1) 3 3 z 3 = 0

234
iar ecuatia planului rectificant este

11 (x 1) + 10(y 1) +
n final, deoarece avem
/
.
3 z 3 = 0.

1 1
1/ 3

...
det [c2 (1), c2 (1), c 2 (1)] = 0 2 4/(33)
0 6 4/(3 3)
rezult
a c
8 2
||c2 (1) c2 (1)||
= ,
K(t) =
||c2 (1)||3
7 7

= 16
,

3 3

...
det [c2 (1), c2 (1), c 2 (1)]
3 3
(t) =
=
.
||c2 (1) c2 (1)||2
8
10.3
Probleme propuse
Problema 10.3.1 Sa se arate ca curba n spatiu C = Im c, unde

1
2
2 2
c(t) = t 2t, 2 + t , t 2t 1 , t R\{0},
t
are imaginea inclusa ntr-un plan si sa se determine ecuatia acestui plan.
R. Avem C = Im c , unde : x + z + 1 = 0.

t
t2
t3
c(t) =
,
,
, t R,
1 + t2 + t4 1 + t2 + t4 1 + t2 + t4
are imaginea inclusa ntr-o sfera.
R. Avem C = Im c (S), unde

1 2
1
2
(S) : x + y
+ z2 = .
2
4
235

.
/
c(t) = a cos2 t, a 2 sin t cos t, a sin2 t , a > 0, t R,
are imaginea inclusa ntr-un con.
R. Eliminnd parametrul t R, g
asim c
a avem C = Im c , unde
: y 2 = 2xz. Efectund rotatia n spatiu
x = (x + z )
y = y
z = (x + z ),
2
deducem c
a cuadrica este conul cu vrful n origine, definit de ecuatia
: x2 + y2 z 2 = 0.
Curba dat
a se afl
a la intersectia acestui con cu planul : x + z = a.
Problema 10.3.4 Sa se scrie ecuatia planului normal la curba C = Im c,
unde

c(t) = ln t, 2t, t2 , t > 0,
care este paralel cu dreapta d : x + 4y = 0, y z = 0.
R. (t=1) : x + 2y + 2z 6 = 0.
Problema 10.3.5 Sa se scrie ecuatia planului normal si ecuatiile tangentei
la curba
2
x + y2 = 1
C:
y2 + z 2 = 1

n punctul P
2/2, 2/2, 2/2 .
xy 2 = 0
R. TP C :
; NP C : 2x + 2y + 2z 2 = 0.
xz = 0
Problema 10.3.6 Sa se gaseasca ecuatiile planelor osculatoare la curba n
spatiu C = Im c, unde

c(t) = t4 1, t3 + 1, 2t , t R\{0},
care sunt paralele cu dreapta
d:
x1
y+1
z
=
= .
12
7
2
236
R. Osc
(t=2) : x + 4y + 8z 19 = 0;
Osc
(t=1) : x + 2y + z 2 = 0;
Osc
(t=3) : x 6y 27z 74 = 0.
Problema 10.3.7 Sa se scrie ecuatiile binormalelor la curba C = Im c,

unde

2
2
c(t) =
, ln t, t , t > 0,
t
care sunt paralele cu planul : x y + 8z + 5 = 0.
R. B(t=2) :
x1
y ln 2
z+4
=
=
.
16
24
1
Problema 10.3.8 Fie curba n spatiu C = Im c, unde

c(t) = (t, sin t, (t)) , t R.
Sa se determine functia astfel nct binormalele curbei C sa fie paralele
cu planul xOz.
R. (t) = at + b, unde a, b R.
Problema 10.3.9 Sa se scrie ecuatiile normalelor principale la curba n

1
c(t) =
, ln t, t , t > 0,
t
care sunt paralele cu planul : 5x + 2y 5z 1 = 0.
x2
y + ln 2
z 1/2
=
=
;
4
5
6
x1
y
z1
:
= =
;
3
0
3
x 1/2
y ln 2
z2
:
=
=
.
6
5
4
R. N(t=1/2) :
N(t=1)
N(t=2)
Problema 10.3.10 Sa se gaseasca ecuatia planului rectificant la curba n


c(t) = t, t2 , t3 , t R,
care este paralel cu planul : 11x + 8y 9z + 4 = 0.
237
icant
R. rectif
: 11x + 8y 9z 10 = 0.
(t=1)
Problema 10.3.11 Sa se calculeze lungimile urmatoarelor curbe n spatiu:

a) C1 = Im c1 , c1 : [0, 1] R3 , unde
c1 (t) = (t cos t, t sin t, t);
b) C2 = Im c2 , c2 : [0, 1/4] R3 , unde

c2 (t) = t2 t, t2 + 1, t .
R. a) L(C1 ) = ln(1 + 3) +
(4 + 3 ln 3) 2
3 ln 2
; b) L(C2 ) =
.
2
32
Problema 10.3.12 Sa se arate ca curbele n spatiu nu sunt parametrizate

arc:

t2
, t R;
a) C1 = Im c1 , unde c1 (t) = cos t, sin t,
2

t2
b) C2 = Im c2 , unde c2 (t) = t cos t, t sin t,
, t R.
2
R. a) 2s = ln(t + t2 + 1) + t t2 + 1;

1
1
b) 4 2 s = 2 ln t + t2 +
+ 4t t2 + + ln 2.
2
2
Problema 10.3.13 Sa se determine curburile si torsiunile urmatoarelor
curbe n spatiu:

t
a) C1 = Im c1 , c1 (t) = t sin t, 1 cos t, 4 sin
, t R, ntr-un punct
2
arbitrar ;

4
3
b) C2 = Im c2 , c2 (s) =
cos s, 1 sin s, cos s , unde s > 0 este
5
5
abscisa curbilinie, ntr-un punct arbitrar ;

c) C3 = Im c3 , c3 (t) = t, t2 , t4 , n punctul P (t = 1);

d) C4 = Im c4 , c4 (t) = et , et , 2t , n punctul P (1, 1, 0).
238
1
R. a) K(t) =
4

(cos t 5) cos(t/2)
t
1 + sin2 ; (t) =
.
2
4(3 cos t)
b) K(s) = 1; (s) = 0, s > 0.
c) K(P ) = 2 101/(21 21); (P ) = 12/101.
d) K(P ) = 2/4; (P ) = 2/4.
Problema 10.3.14 Sa se determine versorii triedrului lui Frnet, ecuatiile

muchiilor si fetelor triedrului lui Frnet, curbura si torsiunea, ntr-un punct
curent sau ntr-un punct fixat, la curbele:
a) C1 = Im c1 , c1 (t) = (t2 , 1 t, t3 ), t R, ntr-un punct arbitrar ;
b) C2 = Im c2 , c2 (t) = (t cos t, t sin t, 2t), t R, ntr-un punct arbitrar ;
c) C3 = Im c3 , c3 (t) = (cos3 t, sin3 t, cos 2t), n punctul P (t = /4);
d) C4 : x = 3z 2 , y = 6z 3 , z R, ntr-un punct arbitrar ;
e) C5 : xyz = 1, y 2 = x, n punctul P (1, 1, 1).
1
R. a) T (t) =
(2t, 1, 3t2 ) versorul tangent;
9t4 + 4t2 + 1
1
(3t, 3t2 , 1) versorul binormal;
B(t) =
9t4 + 9t2 + 1
1
N(t) =
(1 9t4 , 9t3 + 2t, 3t + 6t3 )
9t4 + 9t2 + 1 9t4 + 4t2 + 1
versorul normal;
x t2
y1+t
z t3
=
=
tangenta;
2t
1
3t2
x t2
y1+t
z t3
=
=
binormala;
3t
3t2
1
x t2
y1+t
z t3
=
=
normala principal
a;
1 9t4
9t3 + 2t
3t + 6t3
3t(x t2 ) 3t2 (y 1 + t) + z t3 = 0 planul osculator;
2t(x t2 ) y + 1 t + 3t2 (z t3 ) = 0 planul normal;

1 9t4 (x t2 ) + 9t3 + 2t (y 1+ t) + 3t + 6t3 z t3 = 0 planul
rectificant;
239
2 9t4 + 9t2 + 1
K(t) =
curbura;
(9t4 + 4t2 + 1) 9t4 + 4t2 + 1
(t) =
9t4
3
torsiunea.
+ 9t2 + 1
b) Se procedeaz
a ca la punctul a).

. / 1
3 2 3 2
c) T
=
,
, 4 versorul tangent n P ;
4
5
2
2
. / 1
= (2 2, 2 2, 3) versorul binormal n P ;
B
4
5

. /
2 2
N
=
,
, 0 versorul normal n P ;
4
2 2
y 2/4
z
x 2/4
=
=
tangenta n P ;
8
3 2
3 2
x 2/4
y 2/4
z
=
=
binormala n P ;
3
2 2
2 2
x 2/4
y 2/4
z
=
= normala principal
a n P ;
1
1
0
2 2x 2 2y 3z = 0 planul osculator n P ;
3 2x + 3 2y 8z = 0 planul normal n P ;
2x + 2y 2 = 0 planul rectificant n P ;
. /
. / 310
32
=
curbura n P ;
=
torsiunea n P .
K
4
10
4
25
d) O parametrizare a curbei este C4 = Im c4 , c4 (t) = (3t2 , 6t3 , t), t R.

n continuare, se procedeaz
a ca la punctul a).
e) O parametrizare a curbei este C5 = Im c5 , c5 (t) = (t2 , t, t3 ),
t R\{0}. Punctul P este corespunz
ator valorii t = 1. n continuare,
se procedeaz
a ca la punctul c).
Problema 10.3.15 Fie curba n spatiu C = Im c, unde
c(t) = (cos t, sin t, (t)) , t R.
a) Sa se determine functia astfel nct curba C sa fie o curba plana.
240
b) Cu astfel gasit, sa se determine curbura si torsiunea curbei, stiind ca

(0) = 0, (0) = 1, (0) = 1.
R. a) Punnd conditia (t) = 0, t R, g
asim ecuatia diferential
a
(t) + (t) = 0,
care are solutia general
a
(t) = + cos t + sin t, , , R.
b) Conditiile impuse aplicatiei (t) implic
a constantele = 1, = 1
si = 1, adic
a avem
(t) = 1 + cos t + sin t, t R.
3

n acest caz, avem K(t) =
si (t) = 0, t R.
(2 sin 2t) (2 sin 2t)
Capitolul 11
Suprafete
11.1
n spatiul afin euclidian al vectorilor liberi din spatiu E3 = (E3 , V3 , ),

avnd fixat un reper ortonormat R = {O; i, j, k}, o suprafata poate fi
definit
a n dou
a moduri: implicit sau parametric.
t
a definit
a implicit n E3 o
multime de puncte din spatiu P (x, y, z) ale caror coordonate verifica o relatie
de forma : f (x, y, z) = 0, unde f : R3 R este o functie diferentiabila cu
proprietatea

f
f
f
(grad f)(P ) =
(P ),
(P ),
(P ) = (0, 0, 0), P .
x
y
z
Deoarece vectorul (grad f)(P0 ) reprezint
a directia normalei la planul
tangent n punctul P0 (x0 , y0 , z0 ) la suprafata , rezult
a c
a ecuatia planului
tangent n P0 la suprafata se scrie
TP0 : (x x0 )
f
f
f
(P0 ) + (y y0 ) (P0 ) + (z z0 ) (P0 ) = 0,
x
y
z
iar ecuatia dreptei normale n P0 la suprafata are expresia

NP0 :
x x0
y y0
z z0
=
=
.
f
f
f
(P0 )
(P0 )
(P0 )
x
y
z

t
a parametrizat
a simpl
a n E3 o
aplicatie diferentiabila r : D R2 R3 (D multime deschisa n R2 ),
241
242
CAPITOLUL 11. SUPRAFETE
definita prin
r(u, v) = (x(u, v), y(u, v), z(u, v)),
(u, v) D,
si avnd proprietatea de regularitate

ru rv = 0,
unde
ru =
(u, v) D,

x y z
x y z
,
,
, rv =
, ,
.
u u u
v v v
Multimea de puncte = Im r = {P (x(u, v), y(u, v), z(u, v)) | (u, v) D}

reprezint
a imaginea geometrica a suprafetei parametrizate r. Prin abuz de
limbaj, vom numi si multimea tot suprafata parametrizata simpla.
Deoarece vectorul (ru rv )(P ) reprezint
a directia normalei la planul
tangent n punctul P = r(u, v) la suprafata = Im r, rezult
a c
a ecuatia
planului TP tangent n P (x(u, v), y(u, v), z(u, v)) la se scrie
(x x(u, v))N1 (u, v) + (y y(u, v))N2 (u, v) + (z z(u, v))N3 (u, v) = 0,
iar ecuatia dreptei NP normale n P la are expresia
x x(u, v)
y y(u, v)
z z(u, v)
=
=
,
N1 (u, v)
N2 (u, v)
N3 (u, v)
unde

, N2 (u, v) =

z

v
x y

u u

.
N3 (u, v) =

x y

v v
y

u
N1 (u, v) =
y

v
z
u
x
u
x
v

,

z

v
z
u
Definitia 11.1.3 Se numeste prima form

a fundamental
a sau metrica
suprafetei = Im r aplicatia g : M2 (R) definita prin

E(P ) F (P )
g(P ) =
, P ,
F (P ) G(P )
243
unde
E(P ) = ru , ru (P ), F (P ) = ru , rv (P ), G(P ) = rv , rv (P )
se numesc coeficien
tii primei forme fundamentale a suprafetei n
punctul P .
Aria unei suprafete parametrizate simple = Im r se calculeaz
a dup
a
formula

det gdudv =
EG F 2 dudv.
A() =
D
Este de remarcat faptul c

a ntotdeauna avem (det g)(P ) > 0, P .
Forma diferential
a d = EG F 2 dudv se numeste elementul de arie al
suprafetei = Im r.
Definitia 11.1.4 Daca avem o suprafata parametrizata simpla = Im r si

o curba plana
c : I R D R2 ,
c(t) = (u(t), v(t)),
atunci curba n spatiu

3
c : I R R3 ,
se numeste curba pe suprafa

ta .
c(t) = r(u(t), v(t)),

3
n particular, dac
a avem un punct P = r(u0 , v0 ) fixat arbitrar pe
suprafata , atunci curbele pe suprafata , definite prin 3
cu (t) = r(u0 +t, v0 )
si 3
cv (t) = r(u0 , v0 + t), t R, se numesc liniile de coordonate ale suprafetei
, care trec prin punctul P .
Propozitia 11.1.1 Lungimea unei curbe 3

c(t) = r(u(t), v(t)), t [a, b], pe
suprafata se calculeaza dupa formula

2
2
b
du
du dv
dv
L(3
c) =
E(3
c(t))
+ 2F (3
c(t))
+ G(3
c(t))
dt.
dt
dt dt
dt
a
Fie dou
a curbe 3
c1 : I1 R R3 si 3
c2 : I2 R R3 pe
suprafata , exprimate prin 3
c1 (t) = r(u1 (t), v1 (t)) si 3
c2 ( ) = r(u2 ( ), v2 ( )),
care se intersecteaz
a n punctul P = r(u1 (t0 ), v1 (t0 )) = r(u2 ( 0 ), v2 ( 0 )).
244
Propozitia 11.1.2 Unghiul format de curbele 3

c1 si 3
c2 n punctul P se
calculeaza dupa formula
Eu1 u2 + F (u1 v2 + u2 v1 ) + Gv1 v2

,
cos =
E(u1 )2 + 2F u1 v1 + G(v1 )2 E(u2 )2 + 2F u2 v2 + G(v2 )2
unde coeficientii E, F si G ai primei forme fundamentale sunt calculati n

punctul P , derivatele functiilor u1 si v1 sunt evaluate n t0 si derivatele
functiilor u2 si v2 sunt evaluate n 0 .
S
a orient
am suprafata parametrizat
a simpl
a = Im r cu ajutorul versorului normal N(P ) ntr-un punct arbitrar P = r(u, v) al suprafetei, versor
definit de relatia
1
N(P ) =
[ru rv ] .
||ru rv ||
Cu alte cuvinte, ne-am fixat atentia asupra unei fete a suprafetei .
S
a consider
am n acelasi timp vectorii
2

2

x 2y 2z
x 2y 2z
,
,
,
r
=
,
,
,
ruu =
vv
u2 u2 u2
v2 v2 v2
2

x 2y 2z
ruv =
,
,
.
uv uv uv
Definitia 11.1.5 Se numeste forma a-II-a fundamental

a a suprafetei
parametrizate simple = Im r aplicatia b : M2 (R) definita prin

l(P ) m(P )
b(P ) =
, P ,
m(P ) n(P )
unde
l(P ) = ruu , N (P ), m(P ) = ruv , N (P ), n(P ) = rvv , N (P )
se numesc coeficien
tii celei de-a-II-a
suprafetei n punctul P .
forme fundamentale a
Definitia 11.1.6 Se numeste aplica

tia Weingarten a suprafetei =
Im r aplicatia L : M2 (R) definita prin
,

1
lG mF mG nF
1
L(P ) = (g b)(P ) =
(P ), P .
EG F 2 mE lF nE mF
245
Un vector tangent n punctul P = r(u, v) al suprafetei = Im r, definit

prin v = v1 ru (P )+v2 rv (P ), unde v1 , v2 R, se numeste directie principala
dac
a perechea (v1 , v2 ) este un vector propriu al aplicatiei Weingarten L(P ).
Dac
a punctul P are proprietatea c
a orice vector tangent v TP
este o directie principal
a, atunci punctul P se numeste punct ombilical al
suprafetei. Evident, un punct P = r(u, v) este ombilical dac
a si numai dac
a
R astfel nct
L(P ) = I2
l(P )
m(P )
n(P )
=
=
= .
E(P )
F (P )
G(P )
Observatia 11.1.3 Din punct de vedere geometric, n punctele sale ombilicale, o suprafata se curbeaza la fel de tare n toate directiile.
Dac
a un punct P al unei suprafete nu este ombilical, atunci n acel
punct exist
a dou
a si numai dou
a directii principale. O suprafata cu toate
punctele ombilicale se numeste suprafata total ombilicala.
Definitia 11.1.7 Functia scalara K : R definita prin
K(P ) = (det L)(P ) =
ln m2
det b
(P ) =
(P ),
det g
EG F 2
se numeste curbura Gauss sau curbura total

a a suprafetei = Im r.
Definitia 11.1.8 Functia scalara H : R definita prin
lG 2mF + nE
1
(P ),
H(P ) = (T race L)(P ) =
2
2(EG F 2 )
se numeste curbura medie a suprafetei = Im r.
O suprafata cu curbura medie identic nul
a (i. e. H(P ) = 0, P )
se numeste suprafata minimala. Este important de remarcat faptul c
a dintre
toate suprafetele care au aceeasi frontier
a, suprafetele de arie minim
a au
proprietatea de a fi suprafete minimale. Reciproca nu este valabil
a.
Definitia 11.1.9 Functiile scalare K1 , K2 : R definite prin

K1,2 (P ) = (H H 2 K)(P ), P ,
se numesc curburile principale ale suprafetei = Im r.
246
Curburile principale ale suprafetei sunt valorile proprii ale aplicatiei

Weingarten. Prin urmare, acestea verific
a relatiile
K = K1 K2 si H =
K1 + K2
.
2
Observatia 11.1.4 Din punct de vedere geometric, n cazul punctelor

neombilicale ale suprafetei , curburile principale masoara gradul de ncovoiere al suprafetei de-a lungul celor doua curbe obtinute prin intersectia
suprafetei cu cele doua plane determinate de normala la suprafata si directiile principale.
n final, s
a remarc
am c
a, din punct de vedere geometric, semnul curburii
Gauss ntr-un punct P al suprafetei , ne ofer
a informatii despre forma
local
a (ntr-o vecin
atate suficient de mic
a a punctului P ) a suprafetei .
Astfel, dac
a avem:
a) K(P ) > 0, atunci, n vecin
atatea punctului P , suprafata are forma
unui paraboloid eliptic (arat
a ca un deal cu vrful n P ). Aceste
tipuri de puncte se numesc puncte eliptice.
b) K(P ) < 0, atunci, n vecin
atatea punctului P , suprafata are forma
unui paraboloid hiperbolic (arat
a ca o sa centrat
a n punctul P ).
Aceste tipuri de puncte se numesc puncte hiperbolice.
c) K(P ) = 0 si o curbur
a principal
a este nenul
a, atunci punctul P este
situat pe generatoarea unui cilindru parabolic. Aceste tipuri de puncte
se numesc puncte parabolice.
d) ambele curburi principale nule, atunci nu se poate preciza cu exactitate
forma suprafetei n vecin
atatea punctului P . Aceste tipuri de puncte
se numesc puncte planare.
Fie 3
c : I R , 3
c(t) = r(u(t), v(t)), o curb
a pe suprafata parametrizat
a = Im r, provenit
a din ridicarea pe suprafata a curbei parametrizate plane c(t) = (u(t), v(t)) din domeniul D al planului uOv.
Definitia 11.1.10 Curba 3
c se numeste linie de curbura sau curb
a principal
a a suprafetei daca nu contine puncte ombilicale si daca pentru orice
t I vectorul tangent c(t) este directie principala n punctul 3
c(t).
247
Presupunnd c
a prin eliminarea parametrului t imaginea curbei plane c
este descris
a de graficul Im c : v = v(u), deducem c
a ecuatia diferential
a,
care determin
a liniile de curbur
a ale suprafetei , este
2

dv

dv

1
du
du

= 0.

E
F
G

l
m
n

c se numeste linie asimptotica a suprafetei
daca pentru t I vectorul acceleratie c(t) este perpendicular pe versorul
normal N(3
c(t)) al suprafetei .
Presupunnd c
este descris
a,
care determin
a liniile asimptotice ale suprafetei , este
2
dv
dv
n
+ 2m
+ l = 0.
du
du
c se numeste geodezic
a a suprafetei daca penc(t)) contine versorul normal N(3
c(t))
tru t I planul osculator la curba 0 (3
al suprafetei .
Presupunnd c
este descris
a,
care determin
a geodezicele suprafetei , este (versorul binormal B este perpendicular pe N))

2
dv
d2 v
dv
dv
det ru + rv , rv 2 + ruu + 2ruv
+ rvv
, ru rv = 0.
du
du
du
du
Este important de remarcat faptul c
a drumul cel mai scurt dintre dou
a
puncte distincte ale suprafetei este o geodezic
a. Reciproca nu este valabil
a.
11.2
Probleme rezolvate
Problema 11.2.1 Sa se scrie ecuatiile parametrice ale urmatorelor

suprafete definite implicit:
a) 1 : x2 + y2 = R2 , R > 0, (cilindru circular);
248
b) 2 :
x2 y 2 z 2
+ 2 + 2 1 = 0, a, b, c > 0, (elipsoid);
a2
b
c
c) 3 :
x2 y 2 z 2
+ 2 2 1 = 0, a, b, c > 0, (hiperboloid cu o pnza);
a2
b
c
d) 4 :
x2 y 2
2 = 2pz, a, b, p > 0, (paraboloid hiperbolic);
a2
b
e) 5 : (x2 + y 2 + z 2 + R2 r2 )2 = 4R2 (x2 + y2 ), R > r > 0, (tor circular);

1 1 x2 y2 2
2
2

, x + y 2 (0, 1], z > 0,
f) 6 : z = 1 x y ln
x2 + y 2
(pseudosfera);
Rezolvare. a) Deoarece ecuatia care defineste cilindrul circular 1 se
poate scrie sub forma
x2
y2
1 : 2 + 2 = 1,
R
R
putem presupune c
a x = R cos u si y = R sin u, u [0, 2). Evident,
variabila z fiind arbitrar
a, putem lua z = v, v R.
n concluzie, cilindrul circular 1 este reuniunea dintre generatoarea
d : x = R, y = 0 si suprafata parametrizat
a 1 = Im r1 , unde
r1 : (0, 2) R R3 , r1 (u, v) = (R cos u, R sin u, v).
b) Putem considera c
a avem
x2 y 2
+ 2 = 2 ,
a2
b
0.
n aceste conditii, ecuatia elipsoidului 2 se rescrie ca

2 : 2 +
z2
= 1,
c2
adic
a putem lua = cos u si z = c sin u, u [/2, /2). Rezult
a c
a avem
x = a cos v si y = b sin v, v [0, 2).
n concluzie, elipsoidul 2 poate fi considerat ca reuniunea dintre semielipsa
2
2
x + z = 1, x 0,
a2
c2
E:
y=0
249
si suprafata parametrizat
a 2 = Im r2 , unde r2 : (/2, /2) (0, 2) R3 ,
r2 (u, v) = (a cos u cos v, b cos u sin v, c sin u).
c) Procednd ca la punctul b), ecuatia hiperboloidului cu o pnz
a 3 se
rescrie ca
z2
3 : 2 2 = 1
c
Putem s
a consider
am parametrizarea = cosh u si z = c sinh u, u R.
Deducem c
a x = a cos v si y = b sin v, v [0, 2). Cu alte cuvinte,
hiperboloidul cu o pnz
a 3 este reuniunea dintre hiperbola
2
2
x z = 1, x 0,
a2
c2
H:
y=0
a 3 = Im r3 , unde r3 : R (0, 2) R3 ,
r3 (u, v) = (a cosh u cos v, b cosh u sin v, c sinh u).
d) S
a consider
am cazul cnd z > 0. n aceast
a situatie, putem considera
2
2pz = u , u (0, ), si deducem c
a x = au cosh v si y = bu sinh v, v R.
a x = au sinh v
n cazul z < 0, lu
am 2pz = u2 , u (0, ), si obtinem c
si y = bu cosh v, v R. n concluzie, paraboloidul hiperbolic 4 poate fi
considerat ca reuniunea dintre generatoarele
x y
x y
=0
+ =0
a b
a b
, D2 :
D1 :
z=0
z=0
si suprafetele parametrizate 4 = Im r4 si 4 = Im r4 , unde

u2
3
r4 : (0, ) R R , r4 (u, v) = au cosh v, bu sinh v,

,
2p

u2
3
r4 : (0, ) R R , r4 (u, v) = au sinh v, bu cosh v,

.
2p
e) Ecuatia torului circular 5 se poate rescrie sub forma

5 : ( x2 + y 2 R)2 + z 2 = r2 .

n aceste conditii, putem realiza parametrizarea x2 + y 2 R = r cos u
si z = r sin u, u [0, 2). Rezult
a c
a putem lua x = (R + r cos u) cos v
250
si y = (R + r cos u) sin v, v [0, 2). Prin urmare, torul circular 5 este

reuniunea dintre cercurile

2
(x R)2 + z 2 = r2
x + y 2 = (R + r)2
, C2 :
C1 :
y = 0,
z=0
a 5 = Im r5 , unde r5 : (0, 2) (0, 2) R3 ,
r5 (u, v) = ((R + r cos u) cos v, (R + r cos u) sin v, r sin u).
f) Deoarece x2 + y 2 (0, 1], putem lua x2 + y 2 = cos2 u, u [0, /2).
Deducem c
a avem x = cos u cos v, y = cos u sin v, v [0, 2), si, prin calcul,
g
asim
0
. u /1
.
z = sin u ln tan
4
2
n concluzie, pseudosfera 6 poate fi privit

a ca reuniunea dintre imaginea
3
curbei c : [0, /2) R ,
0
. u /1
c(u) = (cos u, 0, sin u ln tan
,
4
2
a 6 = Im r6 , unde
cercul C : x2 + y 2 = 1, z = 0 si suprafata parametrizat
3
r6 : (0, /2) (0, 2) R ,
.
0
. u /1/
r6 (u, v) = cos u cos v, cos u sin v, sin u ln tan
.
4
2
Problema 11.2.2 Sa se determine ecuatiile carteziene implicite ale
suprafetelor parametrizate:
a) 1 = Im r1 , r1 (u, v) = (u + v, u v, uv), (u, v) R2 ;
b) 2 = Im r2 , r2 (u, v) = (u + sin v, u + cos v, u), (u, v) R2 ;
c) 3 = Im r3 , r3 : (0, 2) (1/2, 1/2) R3 , unde
u
u
u
r3 (u, v) = (cos u + v cos u cos , sin u + v sin u cos , sin ).
2
2
2
Rezolvare. a) Deoarece x = u + v si y = u v, deducem c
a
u=
x+y
xy
, v=
.
2
2
251
Rezult
a c
a suprafata 1 este descris
a de ecuatia cartezian
a implicit
a
1 : z =
x2 y 2
1 : x2 y 2 = 4z.
4
Cu alte cuvinte, suprafata 1 este un paraboloid hiperbolic.

b) Este evident c
a x z = sin v si y z = cos v. Prin urmare, suprafata
2 este cilindrul eliptic (prin reducerea la forma canonic
a a cuadricei)
2 : (x z)2 + (y z)2 = 1.
c) Deoarece z = sin(u/2), rezult

a c
a avem relatiile cos(u/2) = 1 z 2 ,
cos u = 1 2z 2 si sin u = 2z 1 z 2 . Aceasta nseamn

a c
a
x = (1 2z 2 )(1 v 1 z 2 ), y = 2z 1 z 2 (1 v 1 z 2 ).
Prin eliminarea parametrului v obtinem ecuatia cartezian
a implicit
a
3 : 4x2 z 2 (1 z 2 ) = y 2 (1 2z 2 )2 ,
unde z R\{0, 1, 2/2} si

x
y
1
1
2
2
,
1
1 z ,1 +
1z .
1 2z 2
2
2
2z 1 z 2
Cazurile de exceptie z {0, 1, 2/2} se trateaz

a separat.
n literatura de specialitate, suprafata 3 este cunoscut
a sub numele de
banda lui Mbius.
Problema 11.2.3 Sa se arate ca suprafetele
1 = Im r1 ,
r1 (u, v) = (u + v, uv, u3 + v 3 ),
(u, v) R2
si
2 = Im r2 ,
r2 (u, v) = (u, v, u3 3uv),
reprezinta aceeasi suprafata.
(u, v) R2
Rezolvare. Deoarece n expresia lui r1 avem x = u + v, y = uv si

z = u3 + v3 , deducem c
a
z = (u + v)3 3uv(u + v) = x3 3xy.
Prin urmare, suprafata 1 este descris
a de ecuatia cartezian
a implicit
a
1 : x3 3xy z = 0.
252
Analog, considernd cazul parametriz

arii r2 , deducem c
a suprafata 2
este descris
a tot de ecuatia cartezian
a implicit
a
2 : x3 3xy z = 0.
n concluzie, am demonstrat c
a 1 = 2 .
Problema 11.2.4 Sa se determine planul tangent si normala la suprafata,
n urmatoarele cazuri:
a) 1 : z = x3 + y3 , n punctul P (1, 2, 9);
b) 2 : x = uev , y = uev , z = 4uv, n punctul P (u = 2, v = 0).
Rezolvare. a) Deoarece avem f(x, y, z) = x3 + y3 z, prin deriv
ari partiale, deducem c
a (grad f)(x, y, z) = (3x2 , 3y 2 , 1). Prin urmare,
obtinem (grad f)(P ) = (3, 12, 1). n concluzie, ecuatia planului tangent
este
TP : 3x + 12y z 18 = 0,
iar ecuatia dreptei normale are expresia
NP :
y2
z9
x1
=
=
.
3
12
1
b) Avem r(u, v) = (uev , uev , 4uv), ceea ce nseamn

a c
a coordonatele
carteziene ale punctului P sunt P (2, 2, 0). Prin deriv
ari partiale, deducem
c
a
ru = (ev , ev , 4v), rv = (uev , uev , 4u).
Deoarece ru (P ) = (1, 1, 0) si
suprafata 2 este

i j

N(P ) = 1 1
2 2
rv (P ) = (2, 2, 8), g
asim c
a normala n P la
k
0
8

= 8i 8j 4k (8, 8, 4).

n concluzie, ecuatia planului tangent este
TP : 2x 2y z = 0,
iar ecuatia dreptei normale are expresia
NP :
x2
y2
z
=
=
.
2
2
1
253
Problema 11.2.5 Sa se calculeze ariile torului circular 1 = Im r1 de raze

R > r > 0 si a conului circular 2 : f2 (x, y, z) = 0, ale caror suprafete sunt
definite de
r1 (u, v) = ((R + r cos u) cos v, (R + r cos u) sin v, r sin u),
unde (u, v) (0, 2) (0, 2), si f2 (x, y, z) = y 2 + z 2 x2 , unde x2 + y 2 1.
Rezolvare. S
a calcul
am prima form
a fundamental
a a torului circular
1 . Prin deriv
ari partiale, obtinem
r1u = (r sin u cos v, r sin u sin v, r cos u),
r2u = ((R + r cos u) sin v, (R + r cos u) cos v, 0).
Prin urmare, coeficientii primei forme fundamentale sunt E = r2 , F = 0 si
G = (R + r cos u)2 . Determinantul primei forme fundamentale
2

r
0
g=
0 (R + r cos u)2
este det g = [r(R + r cos u)]2 . n concluzie, aria torului circular 1 se calculeaz
a dup
a formula

2 2
A(1 ) =
r(R+r cos u)dudv = r
(R + r cos u)dv du
(0,2)(0,2)
= 2r
2
(R + r cos u)du = 2r(Ru + r sin u)|2
0 = 4 Rr.
Pentru a calcula aria conului circular 2 , vom parametriza nti

suprafata. Lund x = u, u R, deducem c
a y = u cos v si z = u sin v,
v [0, 2]. n concluzie, avem suprafata parametrizat
a
r(u, v) = (u, u cos v, u sin v),
a c
arei prim
a form
a fundamental
a este

2 0
g=
.
0 u2
Deoarece, din relatia x2 + y 2 1, g

asim c
a u [ 2/2, 2/2]. Rezult
a c
a
aria conului circular 2 se calculeaz
a dup
a formula
A(2 ) = 2

(0, 2/2)(0,2)

2ududv = 2 2
2
2

udv du
254

= 4 2
2
2
2 2
udu = 2 2 u |0 = 2.
Problema 11.2.6 Se da suprafata parametrizata

: x = u cos v, y = u sin v, z = u + v,
(u, v) R2 .
a) Sa se calculeze lungimea arcului de curba obtinut prin ridicarea pe

suprafata a segmentului de pe prima bisectoare C : u = v cuprins
ntre punctele P (u = 1, v = 1) si Q(u = 2, v = 2).
b) Sa se calculeze unghiul dintre liniile de coordonate ale suprafetei .
c) Sa se determine curbele de pe suprafata care sunt perpendiculare pe
ridicatele curbelor plane C : v = v0 , unde v0 R, fixat.
Rezolvare. a) Coeficientii primei forme fundamentale a suprafetei
sunt E = 2, F = 1 si G = 1 + u2 . Evident, avem C = Im c, unde c : [1, 2]
R2 , c(t) = (t, t). Rezult
a c
a avem u(t) = v(t) = t si du/dt = dv/dt = 1.
Ridicata curbei C pe suprafata este curba
c(t) = r(t, t) = (t cos t, t sin t, 2t), t [1, 2].
3
Calculnd coeficientii primei forme fundamentale n lungul curbei 3

c(t), deducem c
a lungimea curbei 3
c este dat
a de formula

t2 + 5dt =
1
6
50
=
ln 5 ln(1 + 6) + 3
.
2
2
L(3
c) =
E + 2F + Gdt =
b) Fie M(u = u0 , v = v0 ) un punct pe suprafata . Liniile de coordonate

ale suprafetei prin punctul M sunt ridicatele curbelor c1 , c2 : R R2 ,
c1 (t) = (u0 + t, v0 ) si c2 (t) = (u0 , v0 + t). Deoarece avem u1 (t) = u0 + t,
v1 (t) = v0 , u2 (t) = u0 si v2 (t) = v0 + t, prin derivare, obtinem u1 (t) =
v2 (t) = 1 si u2 (t) = v1 (t) = 0. n concluzie, unghiul dintre curbele de
coordonate este dat de formula
F
1
cos =
(M) =
.
EG
2(1 + u20 )
255
c) F
ar
a a restrnge generalitatea, putem c
auta curbele necunoscute ca
fiind ridicatele unor curbe de forma C1 = Im c1 , unde c1 : R R2 , c1 (t) =
a
(t, v(t)). Deoarece avem C = Im c2 , unde c2 : R R2 , c2 (t) = (t, v0 ), rezult
c
a u1 (t) = t, v1 (t) = v(t), u2 (t) = t si v2 (t) = v0 . Prin derivare, obtinem
u1 (t) = u2 (t) = 1, v1 (t) = v (t) si v2 (t) = 0. S
a presupunem c
a curbele C1
si C se intersecteaz
a n punctul M(u = u0 , v = v0 ), unde u0 R, arbitrar.
Prin urmare, conditia de ortogonalitate a ridicatelor curbelor C1 si C se
reduce la

2 + v (u0 ) = 0
E + F v (u0 ) = 0
v(u0 ) = v0
v(u0 ) = v0 .
Folosind formula de dezvoltare n serie Taylor a functiei v, n vecin
atatea
punctului u0 , deducem c
a
v(t) = 2t + 2u0 + v0 + O((t u0 )2 ).
n concluzie, curbele ortogonale n punctul M (u = u0 , v = v0 ) pe ridicata
curbei C : v = v0 sunt ridicatele curbelor C1 = Im c1 , unde
c1 (t) = (t, 2t + 2u0 + v0 + O((t u0 )2 )),
u0 R fiind ales arbitrar.
Problema 11.2.7 Se stie ca prima forma fundamentala a unei suprafete
este

2
v
0
g=
.
0 u2
a) Sa se determine unghiul format de curbele obtinute prin ridicarea pe
suprafata a curbelor plane C1 : v = u + 1 si C2 : v + u = 3.
b) Sa se gaseasca traiectoriile ortogonale curbei obtinute prin ridicarea pe
suprafata a curbei plane C : uv = k, k R .
Rezolvare. a) Evident, avem C1 = Im c1 si C2 = Im c2 , unde c1 , c2 :
R R2 , c1 (t) = (t, t + 1), c2 (t) = (t, 3 t). Deoarece avem u1 (t) = t,
v1 (t) = t 1, u2 (t) = t si v2 (t) = 3 t, prin derivare, obtinem u1 (t) =
u2 (t) = v1 (t) = 1 si v2 (t) = 1. Punctul de intersectie al curbelor C1 si C2
este P (u = 1, v = 2), corespunz
ator lui t = 1. n concluzie, unghiul dintre
curbele obtinute prin ridicarea pe suprafata a curbelor C1 si C2 este dat
de formula
EG
v2 u2
3
cos =
(P ) = 2
(P ) = .
2
v +u
5
E + 2F + G E 2F + G
256
b) F
ar
a a restrnge generalitatea, putem c
auta curbele necunoscute ca
fiind ridicatele graficelor de forma C1 = Im c1 , unde c1 : R R2 , c1 (t) =
(t, v(t)). Deoarece avem C = Im c2 , unde c2 : R R2 , c2 (t) = (t, k/t),
rezult
a c
a u1 (t) = t, v1 (t) = v(t), u2 (t) = t si v2 (t) = k/t. Prin derivare,
obtinem u1 (t) = u2 (t) = 1, v1 (t) = v (t) si v2 (t) = k/t2 . S
a presupunem c
a
punctul P (u = u0 , v = v0 ), unde v(u0 ) = v0 = k/u0 , este punctul de intersectie al curbelor C1 si C, obtinut pentru t = u0 . Conditia de ortogonalitate
a ridicatelor curbelor C1 si C se reduce la
E Gv (u0 ) u2 = 0
0
v(u0 ) = v0 = k
u0
v0 kv (u0 ) = 0
v(u0 ) = v0 = .
u0
Folosind formula de dezvoltare n serie Taylor a functiei v, n vecin

atatea
a
punctului u0 = k/v0 , deducem c

v02
k 2
v(t) = t + O
t
.
k
v0
n concluzie, curbele ortogonale n punctul P (u = u0 , v = v0 ), unde
v(u0 ) = v0 = k/u0 , pe ridicata curbei C : uv = k sunt ridicatele curbelor
C1 = Im c1 , unde

v02
k 2
c1 (t) = t, t + O
t
,
k
v0
v0 = k/u0 R fiind ales arbitrar.
Problema 11.2.8 Sa se demonstreze ca sfera = Im r de raza R > 0,
unde
. /
r : (0, 2) ,
R3 , r(u, v) = (R cos u cos v, R sin u cos v, R sin v),
2 2
este o suprafata total ombilicala de curbura constanta.

ari partiale, g
asim
ru = (R sin u cos v, R cos u cos v, 0),

rv = (R cos u sin v, R sin u sin v, R cos v).
257
Prin urmare, prima form

a fundamental
a a sferei este
2

R cos2 v 0
g=
.
0
R2
Derivnd partial n continuare, obtinem
ruu = (R cos u cos v, R sin u cos v, 0),

ruv = (R sin u sin v, R cos u sin v, 0),
rvv = (R cos u cos v, R sin u cos v, R sin v).
Tinnd
cont c
a versorul normal la sfer
a este
N(u, v) = (cos u cos v, sin u cos v, sin v),
deducem c
a forma a-II-a fundamental
a a sferei are expresia

1
R cos2 v 0
b=
= g.
0
R
R
n concluzie, toate punctele sferei sunt ombilicale. Evident, aplicatia lui
Weingarten, n cazul sferei, are forma L = g1 b = (1/R)I2 . Rezult
a c
a
curbura Gauss a sferei este constant
a: K = det L = 1/R2 .
Problema 11.2.9 Sa se arate ca suprafata = Im r, unde
r : R2 {(u, v)| u = v} R3 , r(u, v) = (u + v, uv, u3 + v 3 ),
contine numai puncte hiperbolice.
Rezolvare. n urma calculelor, g

asim c
a prima form
a fundamental
aa
suprafetei este

1 + v2 + 9u4 1 + uv + 9u2 v 2
g=
.
1 + uv + 9u2 v2 1 + u2 + 9v4
A doua form
a fundamental
a a suprafetei are expresia

3
2u
u+v
b =
,
2v
1 + 9(u + v)2 + 9(u2 + uv + v2 )2 u + v
unde semnul + apare cnd u > v, iar semnul apare cnd u < v. n
concluzie, curbura Gauss a suprafetei are valoarea
K=
det b
9
=
.
2
det g
[1 + 9(u + v) + 9(u2 + uv + v2 )2 ]2
Deoarece K(P ) < 0, P , deducem c

a suprafata contine numai
puncte hiperbolice.
258
Problema 11.2.10 Sa se demonstreze ca pe suprafata : z = x3 3xy 2 ,

punctul O(0, 0, 0) este un punct planar. (Punctul de ntlnire a trei v
ai
separate de trei dealuri este un punct planar.)
Rezolvare. Lund x = u si y = v, este evident c
a avem = Im r, unde
r : R2 R3 , r(u, v) = (u, v, u3 3uv2 ).
Prin urmare, n urma calculelor, g
asim c
a prima form
a fundamental
a a
suprafetei este

1 + 9(u2 v 2 )2 18uv(u2 v2 )
g=
,
18uv(u2 v2 )
1 + 36u2 v 2
iar forma a-II-a fundamental
a are expresia
6
b=
2
2
1 + 36u v + 9(u2 v 2 )2
u v
v u
Deducem atunci c
a curbura Gauss a suprafetei are valoarea
K=
36(u2 + v2 )
,
[1 + 36u2 v2 + 9(u2 v2 )2 ]2
iar curbura medie a suprafetei este

$
%
27 4u3 v3 4uv2 (u2 v2 ) u(u2 v2 )2
H=
[1 + 36u2 v2 + 9(u2 v2 )2 ]3/2
n concluzie, calculnd curburile Gauss si medie n punctul O(0, 0, 0),
corespunz
ator parametrilor u = 0 si v = 0, g
asim K(O) = H(O) = 0, ceea
ce implic
a K1 (O) = K2 (O) = 0. Cu alte cuvinte, punctul O este un punct
planar al suprafetei . S
a not
am c
a acesta este singurul punct planar al
suprafetei .
Problema 11.2.11 Sa se precizeze care sunt punctele ombilicale ale
suprafe
tei Ti
teica : xyz = 1 si sa se calculeze curburile principale
ale acesteia chiar n aceste puncte.
Rezolvare. Parametriz
am suprafata Ti
teica : xyz = 1 cu ajutorul
2
3
aplicatiei r : R {(u, v) | uv = 0} R , unde

1
r(u, v) = u, v,
.
uv
259
Prin calcul, deducem ca formele fundamentale ale suprafetei Ti

teica =
Im r au expresiile
1
1
1+ 4 2
u v
u3 v 3
g=
1
1
1+ 2 4
u3 v3
u v
si
2v
1
u
.
b=
4
4
2
2
u v +u +v
2u
1
v
Conditia ca un punct P = r(u, v) s
a fie ombilical este ca
m(P )
n(P )
l(P )
=
=
E(P )
F (P )
G(P )
2v
u
2u
1
v
=
=
.
1
1
1
1+ 4 2
1
+
u v
u3 v 3
u2 v4
Cu alte cuvinte, n urma calculelor, trebuie s
a avem u2 v 4 = u4 v2 = 1, adic
a
avem patru puncte ombilicale pe suprafata Ti
teica: P (u = 1, v = 1),
Q(u = 1, v = 1), R(u = 1, v = 1) si S(u = 1, v = 1). Este evident c
a

1
2 1
2 1
g(P ) = g(S) =
, b(P ) = b(S) =
,
1 2
3 1 2

1
2 1
2 1
.
g(Q) = g(R) =
, b(Q) = b(R) =
1 2
1 2
3
Aplicatiile Weingarten
n aceste puncte sunt L(P ) = L(S) = (1/ 3)I2 si
L(Q) = L(R) = (1/ 3)I2 . Prin urmare, curburile principale n aceste
puncte sunt valorile proprii ale aplicatiilor Weigarten, adic
a avem
1
K1 (P ) = K2 (P ) = K1 (S) = K2 (S) = ,
3
1
K1 (Q) = K2 (Q) = K1 (R) = K2 (R) = .
3
260
Problema 11.2.12 Sa se arate ca elicoidul drept = Im r, unde

r : R2 R3 , r(u, v) = (u cos v, u sin v, v),
este o suprafata minimala si sa se calculeze curburile ei principale.
Rezolvare. Cu ajutorul deriv
arilor partiale, deducem c
a formele fundamentale ale elicoidului drept sunt

1
1
0
0 1
g=
si b =
,
0 1 + u2
1 + u2 1 0
iar aplicatia lui Weingarten devine
L=g
1
b=
(1 + u2 )3
0 (1 + u2 )
1
0
Este evident acum c

a elicoidul drept este o suprafata minimal
a, deoarece
valoarea curburii medii n fiecare punct al elicoidului este
H=
1
T race L = 0.
2
Curbura Gauss a elicoidului drept are valoarea

K = det L =
1
< 0,
(1 + u2 )2
ceea ce nseamn
a c
a elicoidul drept contine numai puncte hiperbolice. n
concluzie, curburile principale ale acestuia se exprim
a prin
K1,2 = K =
1
.
1 + u2
Problema 11.2.13 Sa se gasesca suprafetele de rotatie = Im r, unde

r : R2 {(0, v) | v R} R3 ,
r(u, v) = (u cos v, u sin v, f(u)),
care sunt minimale.
f C 2 (R ),
261
Rezolvare. Formele fundamentale ale suprafetei de rotatie sunt

1
1 + f 2 (u) 0
f (u)
0
g=
si b =
,
0
u2
0
uf (u)
1 + f 2 (u)
unde f (u) (respectiv f (u)) reprezint

a derivata de ordinul nti (respectiv
al doilea) a functiei necunoscute f , iar semnele apar dup
a cazurile
u > 0 si u < 0. Expresia aplicatiei lui Weingarten

1
uf
0
1
L=g b=
0 f (1 + f 2 )
u(1 + f 2 )3/2
conduce la curbura medie
H=
1
1 uf + f (1 + f 2 )
.
T race L =
2
2
u(1 + f 2 )3/2
n concluzie, suprafata este minimal

a dac
a si numai dac
a
uf + f (1 + f 2 ) = 0.
a anterioar
a se
Notnd acum f (u) = g(u), deducem ca ecuatia diferential
rescrie
dg
1
1
u
= g(1 + g 2 )
dg = du.
du
g(1 + g2 )
u
Prin integrare, n urma calculelor, g
asim
g2 + 1
1
= u2 C 2 g =
,
g2
1
C u2 2
C
n final, din nou prin integrare, obtinem

1
1

f (u) = ln u + u2 2 + ln C1 ,

C
C
C > 0.
C, C1 > 0.
Problema 11.2.14 Sa se arate ca pseudosfera = Im r, unde

. /
R R3 ,
r : 0,
2
.
0
. u /1/
r(u, v) = cos u cos v, cos u sin v, sin u ln tan
+
,
4
2
este un spatiu cu curbura constanta negativa. Sa se determine liniile de
curbura si liniile asimptotice ale pseudosferei .
262
Rezolvare. n urma calculelor, deducem ca pseudosfera este caracterizat

a de urm
atorii coeficienti ai primei forme fundamentale: E = tan2 u,
F = 0 si G = cos2 u. Coeficientii celei de a-II-a forme fundamentale a
pseudosferei sunt l = tan u, m = 0 si n = sin u cos u. n concluzie, curbura Gauss a pseudosferei are valoarea
K=
ln m2
= 1.
EG F 2
Liniile de curbur
a ale pseudosferei se g
asesc rezolvnd ecuatia diferential
a
2

dv

dv

1
du

du

= 0 dv = 0 v = v0 R.

du
tan2 u

0
cos2 u

tan u
0
sin u cos u
Prin urmare, liniile de curbur

a ale pseudosferei coincid cu liniile de coordonate
cu (t) = r(t, v0 ), t (0, /2) , v0 R.
3
Ecuatia diferential
a a liniilor asimptotice este

dv
sin u cos u
du
2
+ tan u = 0
dv
1
=
du
cos u
u
2
v(u) = ln C
u ,
1 tan
2
1 + tan
C > 0.
Rezult
a c
a liniile asimptotice ale pseudosferei sunt

,

-
. /
t
c(t) = r t, ln C tan
3
+
, t 0,
, C > 0.
2 4
2
Problema 11.2.15 Se considera suprafata cilindrica = Im r, unde
r : R2 R3 , r(u, v) = (f(u), g(u), v),
f, g C 2 (R).
Sa se arate ca geodezicele cilindrului sunt elice cilindrice.
263

ari partiale succesive, g
asim
ru = (f , g , 0),
rv = (0, 0, 1),
ruu = (f , g , 0), ruv = rvv = (0, 0, 0).
Rezult
a c
a, n urma calculelor, obtinem ru rv = (g , f , 0) si

dv
dv
ru + rv
= f ,g ,
,
du
du
2

d2 v
dv
dv
d2 v
rv 2 + ruu + 2ruv
+ rvv
= f ,g , 2 .
du
du
du
du
n aceste conditii, ecuatia diferential
a a geodezicelor cilindrului este

dv
f
g

du

dv
d2 v

d2 v = 0
(f f + g g ) 2 (f 2 + g 2 ) = 0.

g
f

du
du

du2

g f
0
Rezolvnd ecuatia anterioar

a, deducem c
a
,

%
dv 1 $
dv
ln
=
ln(f 2 + g 2 )
= C f 2 + g 2 ,
du
2
du
n final, prin integrare, g

asim c
a
u
f 2 ( ) + g 2 ( )d ,
v(u) = C
u0
C > 0.
C > 0, u0 R.
Cu alte cuvinte, geodezicele cilindrului sunt curbele

c(t) = r(t, v(t)) = (f(t), g(t), v(t)),
3
t R.
Efectund eventual o reparametrizare, putem presupune ca geodezicele

cilindrului sunt parametrizate prin lungimea de arc. Cu alte cuvinte,
putem presupune f
ar
a a restrnge generalitatea c
a
f 2 ( ) + g2 ( ) =
C2
1
, R.
+1
n aceste conditii, geodezicele cilindrului sunt date de curbele

C
3
c(s) = f (s), g(s),
(s u0 )
C2 + 1
264
ale c
aror vectori vitez
a sunt c(s) = (f (s), g (s), C/ C 2 + 1). n concluzie,
unghiul dintre vectorul vitez
a c(s) si axa fix
a Oz este constant:
!
C
= arccos c(s), (0, 0, 1) = arccos
.
C2 + 1
Cu alte cuvinte, rezult

a c
a geodezicele cilindrului sunt elice cilindrice.
11.3
Probleme propuse
Problema 11.3.1 Sa se scrie ecuatiile parametrice ale urmatoarelor

suprafete definite implicit:
a) 1 : (x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = R2 , unde (x0 , y0 , z0 ) R3 , R > 0,
(sfera);
(x x0 )2
(y y0 )2
(z z0 )2
+
+ 1 = 0, unde (x0 , y0 , z0 ) R3 ,
a2
b2
c2
a, b, c > 0, (hiperboloid cu doua pnze);
b) 2 :
(x x0 )2
(y y0 )2
+
= 2pz, unde (x0 , y0 ) R2 , a, b, p > 0,
a2
b2
(paraboloid eliptic).
c) 3 :
R. a) 1 = Im r1 , unde r1 : [0, 2) [0, ) R2 R3 ,

r1 (u, v) = (x0 + R cos u sin v, y0 + R sin u sin v, z0 + R cos v);
b) 2 = Im r21 Im r22 , unde r21,2 : R [0, 2) R2 R3 ,
r21,2 (u, v) = (x0 + a sinh u cos v, y0 + b sinh u sin v, z0 c cosh v);
c) 3 = Im r3 , unde r3 : R [0, 2) R2 R3 ,

u2
.
r3 (u, v) = x0 + au cos v, y0 + bu sin v,
2p
Problema 11.3.2 Sa se determine ecuatiile carteziene implicite ale
suprafetelor parametrizate:
a) 1 = Im r1 , r1 (u, v) = (u cos v, u sin v, v), (u, v) R2 , (elicoidul drept);
b) 2 = Im r2 , unde r2 : [1, ) [0, 2) R3 ,
.
.
//

2
r2 (u, v) = u cos v, u sin v, ln u + u 1 , (catenoidul);
265
c) 3 = Im r3 , unde r3 : R [0, 2) R3 ,
r3 (u, v) = (u + cos v, u sin v, u) , (cilindru eliptic).
R. a) 1 : x2 sin2 z y 2 cos2 z = 0;
.
/

x2 + y 2 + x2 + y 2 1 , x2 + y 2 1;
b) 2 : z = ln
c) 3 : (x + z)2 + (y + z)2 = 1.
Problema 11.3.3 Se da suprafata : x3 + y 3 + z 3 = R3 , R > 0, si punctul

M(a, b, c) pe , unde a, b, c > 0.
a) Sa se scrie ecuatia planului tangent si a dreptei normale n M la ;
b) Sa se gaseasca locul geometric descris de punctul M cnd planul tangent
trece prin punctul fix N(1, 1, 1);
c) Daca A, B si C sunt punctele n care planul tangent n M la intersecteaza axele Ox, Oy si Oz, sa se demonstreze egalitatea
b
c
a
+
+
= 1.
||OA|| ||OB|| ||OC||
xa
yb
zc
= 2 = 2 ;
2
a
b
c
b) Locul geometric este curba situat
a la
intersec
t
ia
surafe
t
ei
cu
sfera
centrat
a n originea O(0, 0, 0) si de raz
a R R > 0, de ecuatie
R. a) TM : a2 x + b2 y + c2 z R3 = 0, NM :
x2 + y2 + z 2 = R3 .
c) Avem A(R3 /a2 , 0, 0), B(0, R3 /b2 , 0) si C(0, 0, R3 /c2 ). Relatia cerut
a
este acum imediat
a.
Problema 11.3.4 Fie suprafata parametrizata : x = u cos v, y = u sin v,
z = R sin 2v, R R , si fie punctul M(u = a, v = b) pe , unde a, b R.
a) Sa se scrie ecuatiile planului tangent si dreptei normale n M la ;
b) Sa se gaseasca ecuatiile curbei de intersectie dintre suprafata si planul
tangent n punctul M;
c) Sa se studieze natura acestei curbe pentru b = 0 si a = 0. n ce caz este
ea un cerc?
266
R. a) TM : [2R sin b cos 2b] x [2R cos b cos 2b] y + a z aR sin 2b = 0,

x a cos b
y a sin b
z R sin 2b
NM :
=
=
;
2R sin b cos 2b
2R cos b cos 2b
a
2Rxy
, (x, y) = (0, 0).
b) Ecuatia implicit
a a suprafetei este : z = 2
x + y2
Rezult
a c
a ecuatiile implicite ale curbei c
autate sunt
[2R sin b cos 2b] x [2R cos b cos 2b] y + a z aR sin 2b = 0

Ca,b :
2Rxy
, (x, y) = (0, 0).

z= 2
x + y2
c) Lund b = 0 si a = 0, curba de intersectie are ecuatiile
2Ry + az = 0
Ca,0 :
2Rxy
, (x, y) = (0, 0),

z= 2
x + y2
care reprezint
a reuniunea dintre axa Ox\{O(0, 0, 0)} si curba plan
a
2R
y
z=
a
C:
.
/2
2
x a + y2 = a .
2
4
O parametrizare a curbei plane C este dat
a de
.a a
/
a
c(t) =
+ cos t, sin t, R sin t .
2 2
2
Deoarece curbura curbei C este
K(t) =
a2 (a2 + 4R2 )
,
2(a2 + 4R2 cos2 t)3/2
adic
a este neconstant
a, rezult
a c
a curba C nu este niciodat
a un cerc.
Problema 11.3.5 Sa se calculeze elementul de arie pentru banda lui
Mbius 1 = Im r1 , unde
,
1 1
r1 : [0, 2] ,
R3 ,
2 2
.
u
u
u/
,
r1 (u, v) = cos u + v cos u cos , sin u + v sin u cos , sin
2
2
2
precum si pentru suprafata
2 : (x2 + y2 4)2 + (z 4)2 = 1.
267
R. a) Elementul de arie al benzii lui Mbius este

u
u
1
u

2
cos2 dudv;
d1 = cos 1 + 2v cos + v +
2
2
4
2
b) O parametrizare a suprafetei 2 este
r2 : [0, 2] [0, 2] R3 ,
unde
r2 (u, v) =

4 + cos u cos v, 4 + cos u sin v, 4 + sin u .
Prin urmare, n urma calculelor, g

asim elementul de arie
1 + 15 cos2 u + 4 cos3 u
d2 =
dudv.
2
Problema 11.3.6 Se considera suprafata = Im r, unde r : R2 R3 ,

2

u
v2
r(u, v) =
+ v,
+ u, uv .
2
2
Sa se arate ca:
a) Binormalele ridicatelor curbelor C : v = v0 , v0 R, sunt paralele cu un
plan fix din spatiu;
b) Fiecare curba C : v = v0 are raza de curbura minima n punctul sau de
intersectie cu linia de coordonate obtinuta prin ridicarea pe suprafata
a curbei plane Ov : u = 0;
c) Ridicata curbei plane C : u = v este o curba plana pe suprafata .
R. a) Ridicatele curbelor C : v = v0 , v0 R, sunt curbele
2

t
v02
3
c(t) =
+ v0 ,
+ t, tv0 ,
2
2
care au binormalele constante
1
B(t) =
(0, v0 , 1).
1 + v02
268
b) Raza de curbur
a a curbei plane 3
c(t) este
2
3/2
t + 1 + v02

R(t) =
,
1 + v02
care are un minim n punctul P (t = 0) P (u = 0, v = v0 ) P (v0 , v02 /2, 0).

c) Ridicata curbei C : u = v este curba
c (t) =
3

t2
t2
2
+ t, + t, t ,
2
2
care are imaginea inclus

a n planul : x y = 0.
Problema 11.3.7 Sa se arate ca suprafata

1
r(u, v) = u + , u
v
= Im r, r : R R R3 ,

1 2u
,
,
v v
este dublu riglata si sa se determine liniile ei de coordonate.

R. Suprafata este paraboloidul hiperbolic (suprafata dublu riglat
a)
: x2 y 2 = 2z. Liniile de coordonate prin punctul P (u = u0 , v = v0 ), unde
(u0 , v0 ) R R , sunt curbele

1
1 2(u0 + t)
3
c1 (t) = u0 + t + , u0 + t ,
v0
v0
v0
si

3
c2 (t) = u0 +

1
1
2u0
, u0
,
.
v0 + t
v0 + t v0 + t
Problema 11.3.8 Sa se demonstreze ca liniile de coordonate ale sferei si

ale torului circular sunt curbe ortogonale pe suprafata.
R. Unghiul dintre liniile de coordonate este determinat de formula
F
cos =
.
EG
Deoarece pentru ambele suprafete (sfera si torul circular) avem F 0,
rezult
a ceea ce aveam de demonstrat.
269
Problema 11.3.9 Pe elicoidul drept = Im r, unde

r(u, v) = (u cos v, u sin v, v),
(u, v) R2 ,
se considera triunghiul curbiliniu ABC determinat de ridicatele pe

suprafata a curbelor plane
C1 : u = 0, C2 : v = 0, C3 : u + v = 1.
Sa se calculeze perimetrul, unghiurile si aria triunghiului curbiliniu ABC.
R. Dac
a lu
am A(u = 0, v = 0), B(u = 1, v = 0), C(u = 0, v = 1), atunci
avem:
:
3 : 3
:
,C=
;
A = , B = arccos
2
3
4
3 ln(1 + 2) + 2 2
AABC =
;
6
2 ln(1 + 3) + 4 ln 2 + 3
.
PABC = l(AB) + l(AC) + l(BC) =
2
Problema 11.3.10 Sa se calculeze perimetrul si unghiurile paralelogramului curbiliniu ABCD determinat prin ridicarea pe suprafata = Im r, unde
a curbelor plane
r(u, v) = (u2 v 2 , u2 , u2 v3 ),
(u, v) R2 ,
C1 : u = 0, C2 : u = 1, C3 : v = 0, C4 : v = 2.
R. Dac
a lu
am A(u = 0, v = 0), B(u = 1, v = 0), C(u = 1, v = 2),
D(u = 0, v = 2), atunci avem:
:=B
:=D
: = , C
: = arccos 23 ;
A
2
660
PABCD = l(AB) + l(BC) + l(CD) + l(AD) =
100 + 27 2 + 80 10 + 27 66
=
.
27
Problema 11.3.11 Sa se determine curbele de pe catenoidul = Im r
definit prin r : (1, ) (0, 2) R3 ,
.
.
//

r2 (u, v) = u cos v, u sin v, ln u + u2 1 ,
care intersecteaza ridicatele curbelor C : v = v0 sub un unghi constant
0 1
= 0 0,
.
2
270
R. Curbele c
autate sunt ridicatele curbelor plane C : v = v(u), unde

tan 0
v(u) = v0 2
(u u0 ) + O (u u0 )2 , u0 > 1 arbitrar.
u0 1
Problema 11.3.12 Sa se calculeze formele fundamentale ale suprafetei

Monge = Im r, unde
r(u, v) = (u, v, f(u, v)),
(u, v) R2 ,
stiind ca f C 2 (R2 ).

1
1 + fu2 fu fv
fuu fuv
R. Avem g =
, b=
,
fu fv 1 + fv2
fuv fvv
1 + fu2 + fv2
unde fu , fv , fuu , fuv si fvv sunt derivatele de ordinul nti (respectiv al doilea)
ale functiei f .
Problema 11.3.13 Sa se gaseasca punctele ombilicale ale elipsoidului
:
x2 y 2 z 2
+ 2 + 2 1 = 0, a > b > c > 0.
a2
b
c
R. Dac
a consider
am parametrizarea x = a cos u sin v, y = b sin u sin v,
z = c cos v, (u, v) [0, 2) (0, ), g
asim patru puncte ombilicale:

a2 b2
c2 b2
P1,2,3,4 a
, 0, c
,
a2 c2
c2 a2
Problema 11.3.14 Sa se demonstreze ca o suprafata este un plan daca
si numai daca a doua forma fundamentala a suprafetei este nula.
R. = Daca planul : Ax + By + Cz + D = 0 este imaginea
parametriz
arii

D Au Bv
,
r(u, v) = u, v,
C
unde C = 0 si (u, v) R2 , atunci, prin calcul, deducem c
a l = m = n = 0.
= S
a presupunem acum c
a l = m = n = 0 pentru orice punct al
unei suprafetei . Atunci avem
4
5
N
l = ruu , N = ru ,
= 0,
u

unde N =
271
ru rv
este versorul normal la suprafata. Deducem c
a avem
||ru rv ||
N
ru . Analog, avem
u
4
5
4
5
N
N
= rv ,
= 0,
m = ruv , N = ru ,
v
u
adic
a
N
N
ru si
rv . Din relatia
v
u
4
5
N
n = rvv , N = rv ,
=0
v
N
rv . Dac
a tinem cont acum c
a avem si egalit
atile (prin
v
derivarea relatiei N, N = 1)
4
5 4
5
N
N
N
N
N,
= N,
=0
N si
N,
u
v
u
v
obtinem c
a
conchidem c
a
N
N
=
= 0.
u
v
Cu alte cuvinte, versorul normal N este un vector constant (nu depinde de
punctul de pe suprafata).
Fie acum P0 = r(u0 , v0 ) un punct fixat pe suprafata = Im r si fie
P = r(u, v) un punct arbitrar al suprafetei. S
a not
am p = P P0 , N .
Evident, prin derivarea functiei p, g
asim
p
p
= ru , N = 0 si
= rv , N = 0,
u
v
adic
a p = C - constant. Lund P = P0 , g
asim C = 0, adic
a P P0 , N = 0
pentru orice punct al suprafetei . Aceasta nu este altceva dect ecuatia
vectorial
a a unui plan de normal
a N.
Problema 11.3.15 Sa se demonstreze ca o suprafata este total ombilicala daca si numai daca este o sfera.
R. Am demonstrat la Probleme Rezolvate c
a sfera este o suprafata total
ombilical
a. Reciproc, s
a presupunem c
a toate punctele unei suprafete sunt
ombilicale, adic
a avem
E
F
G
=
=
= = 0
l
m
n
272
pentru orice punct al suprafetei. Vom ar

ata pentru nceput c
a = a constant. Cum avem
4
5
4
5
4
5
4
5
N
N
N
N
l = ru ,
, m = ru ,
= rv ,
, n = rv ,
,
u
v
u
v
rezult
a c
a
4
5
4
5
N
N
, ru = 0 si ru +
, rv = 0,
ru +
u
u
adic
a
N
=0
u
(altfel ru + N/u ar fi coliniar cu normala, ceea ce este absurd deoarece
el se afl
a n planul tangent). Analog, obtinem
ru +
rv +
N
= 0.
v
Derivnd acum functia ru +N/u n raport cu v si functia rv +N/v

n raport cu u, deducem egalitatea
N
N
u v
v u
sau
rv =
ru .
u
v
Dac
a /u si /v ar fi nenuli, atunci ru si rv ar fi coliniari, ceea ce
implic
a N = 0 (absurd!). n concluzie, avem /u = /v = 0, adic
a
= a - constant.
Integrnd acum relatiile ru + a N/u = 0 si rv + a N/v, g
asim
r = r0 a N, unde r0 este o constant
a de integrare si ||N(u, v)|| = 1.
Aceasta este ecuatia parametric
a a sferei de raz
a R = |a| si centru P0 = r0 .
Problema 11.3.16 Sa se demonstreze ca o suprafata este un cilindru
circular daca si numai daca coeficientii celor doua forme fundamentale ale
suprafetei sunt constanti.
R. = Considernd cilindrul circular r(u, v) = (cos u, sin u, v), prin
calcul, obtinem E = 1, F = 0 si G = 1, respectiv l = 1, m = 0 si n = 0.
= Reciproc, s
a presupunem c
a o suprafata are coeficientii
formelor fundamentale constanti. Atunci, avem relatiile (deduse prin deriv
ari)
ruu = l N, ruv = m N, rvv = n N,
273
care implic
a (prin reducere la absurd) ruv = 0.
Deoarece forma a-II-a fundamental
a nu este identic nul
a, presupunem c
a
l = 0. Atunci, tot prin reducere la absurd, deducem c
a rvv = 0.
Prin urmare, tinnd cont si de faptul c
a ru , ru = E - constant, deducem
c
a aplicatia r are o expresie de forma
r(u, v) = (x0 +av+ E cos sin u, y0 +bv E cos cos u, z0 +cv+ E sin ),
unde (a, b, c) R3 , (x0 , y0 , z0 ) R3 si [0, 2]\{/2, 3/2} sunt constante.
Punnd conditia ca vectorii ruu si N s
a fie coliniari, nenuli, g
asim valorile
a = b = 0 si c = l, adic
a avem
r(u, v) = (x0 + E cos sin u, y0 E cos cos u, z0 + lv + E sin ).

Aceasta este ecuatia parametric
a a cilindrului circular
: (x x0 )2 + (y y0 )2 = E cos2 , z R.
Problema 11.3.17 Sa se calculeze curburile principale ale suprafetelor implicite 1 : z = ex+y 1, 2 : z = ln(cos x) ln(cos y) si 3 : z = (x + 3y)3 .
2eu+v
R. a) K11 = 0, K21 = $
%3/2 ;
1 + 2e2(u+v)

(1 + tan2 u)(1 + tan2 v)
2
b) K1,2 =
;
1 + tan2 u + tan2 v
60(u + 3v)
c) K13 = 0, K23 =
.
[1 + 90(u + 3v)4 ]3/2
Problema 11.3.18 Fie suprafata Ti
teica : xyz = 1. Sa se demonstreze
ca exista un punct fix P0 din spatiu, care are proprietatea
K(P )
= const,
[d(P0 , TP )]4
P ,
unde K este curbura Gauss a suprafetei Ti

teica.
R. Lu
am punctul P0 exact originea O(0, 0, 0) a sistemului de axe. Atunci
avem
K(P )
1
= , P .
4
[d(O, TP )]
27
274
Problema 11.3.19 Sa se gaseasca punctele planare ale suprafetei =

Im r, unde r : R2 R3 ,
r(u, v) = (cos u + cos v, sin u + sin v, u v).
R. Punctele planare (i. e., H(P ) = K(P ) = 0) ale suprafetei = Im r
sunt punctele de pe ridicatele curbelor plane Ck : u v = (2k + 1), k Z.
Problema 11.3.20 Sa gaseasca punctele planare ale suprafetei
: x + y = z3 .
R. Punctele planare ale suprafetei sunt punctele de pe dreapta (a doua
bisectoare) d : x + y = 0, z = 0.
Problema 11.3.21 Sa se studieze natura punctelor suprafetei = Im r,
unde r : R\{1} (0, 2) R3 ,
r(u, v) = ((1 u) cos v, (1 u) sin v, u).
R. Toate punctele suprafetei = Im r sunt parabolice.
Problema 11.3.22 Sa se demonstreze ca suprafa
ta lui Enneper =
2
3
Im r, unde r : R R ,

u3
v3
r(u, v) = u
+ uv2 , v
+ u2 v, u2 v 2
3
3
este o suprafata minimala.
R. Prin calcul direct, se arat

a c
a lG 2mF + nE = 0, ceea ce nseamn
a
c
a H 0. Cu alte cuvinte, suprafata lui Enneper este o suprafata minimal
a.
Problema 11.3.23 Sa se calculeze curbura medie a suprafetei = Im r,
unde r : [(0, 2)\{}] (0, 2) R3 ,
r(u, v) = (sin u cos v, sin u sin v, 2 cos u).
Este o suprafata minimala?
R. Suprafata nu este minimal
a. Curbura medie este
2 + 3 sin2 u
(1 + 3 sin2 u)3/2 , u (0, )

H(u, v) =
2 + 3 sin2 u
,
u (, 2).
(1 + 3 sin2 u)3/2
275
Problema 11.3.24 Sa se determine functia F C 2 (R) astfel nct

suprafata conoida
.y /
:z=F
, x = 0,
x
sa fie minimala.
R. F (t) = C1 + C arctan t, unde C1 R, C > 0.
Problema 11.3.25 Sa se gaseasca liniile asimptotice ale suprafetei parametrizate = Im r, unde r : (0, ) R R3 ,
r(u, v) = (u, uv, v + ln u).
R. Liniile asimptotice sunt ridicatele curbelor plane
C
CC : v = , C > 0, u > 0.
u
Problema 11.3.26 Sa se gaseasca liniile asimptotice si liniile de curbura
ale suprafetei de rotatie = Im r, unde r : (0, ) (0, 2) R3 ,
r(u, v) = (u cos v, u sin v, ln u).
CC : v = ln(C u), C > 0,
unde u > 0 si v (0, 2). Liniile de curbur
a sunt ridicatele curbelor plane
Cv0 : v = v0 , v0 (0, 2).
Problema 11.3.27 Se considera suprafata = Im r, unde r : R2 R3 ,
r(u, v) = (3u + 3uv 2 u3 , 3v + 3u2 v v 3 , 3(u2 v2 )).
Sa se determine liniile asimptotice si liniile de curbura ale suprafetei . Sa
se arate ca liniile de curbura sunt curbe plane.
CC : v = u + C, C R,
276
C
C
C
adic
a sunt curbele n spatiu c3C
1,2 (u) = (x1,2 (u), y1,2 (u), z1,2 (u)), unde
2
3
xC
1,2 (u) = 3u + 3u(C u) (C u) ,
C (u) = 3(C u) + 3u2 (C u) (C u)3 ,

y1,2
$
%
C (u) = 3 u2 (C u)2 .
z1,2
Liniile de curbur
a sunt ridicatele curbelor plane
Cv0 : v = v0 , v0 R,
adic
a sunt curbele n spatiu
cv0 (u) = (3u + 3uv02 u3 , 3v0 + 3u2 v0 v03 , 3(u2 v02 )).
3
n continuare, se arat
a c
a pentru aceste curbe n spatiu = 0, adic
a
curbele 3
cv0 sunt curbe plane.
Problema 11.3.28 Sa se demonstreze ca drumul cel mai scurt dintre doua

puncte distincte situate n plan este segmentul de dreapta care le uneste.
R. Considernd planul parametrizat r(u, v) = (u, v, au + bv + c), unde
a, b, c R, deducem c
a a geodezicelor planului este

dv
dv
1
a+b

du
du

d2 v

d2 v
d2 v = 0 (1 + a2 + b2 ) 2 = 0.

b 2
0
du

du2
du

a b

1
Integrnd, g
asim c
a geodezicele planului sunt ridicatele curbelor plane
C, : v = u + , , R, adic
a sunt curbele n spatiu
3
c, (u) = (u, u + , (a + b) u + b + c).
Aceste curbe (geodezice) sunt exact dreptele de ecuatii

y = x +
d, :
z = (a + b) x + b + c.
Problema 11.3.29 Sa se arate ca geodezicele sferei sunt exact cercurile
sale ecuatoriale.
277
R. Dac
a consider
am sfera parametrizat
a = Im r, unde
. /
r : (0, 2) ,
R3 , r(u, v) = (R cos u cos v, R sin u cos v, R sin v),
2 2
deducem, printr-un calcul laborios, c

a a geodezicelor
sferei este
2
d2 v
dv
cos v 2 + 2 sin v
+ sin v cos2 v = 0.
du
du
Prin urmare, geodezicele sferei sunt curbele n spatiu, de forma
c(u) = (R cos u cos v(u), R sin u cos v(u), R sin v(u)),
3
unde functia v(u) este solutie a ecuatiei de mai sus a geodezicelor.

n continuare, se arat
a c
a aceste geodezice (ca si curbe n spatiu) au
curbura constant
a K = 1/R > 0 si torsiunea constant nul
a = 0. Cu alte
cuvinte, ele sunt cercuri ecuatoriale.
278
Bibliografie
[1] Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache: Algebra liniara.
Geometrie analitica si diferentiala. Ecuatii diferentiale (Culegere de
probleme), Editura Fair Partners, Bucuresti, 2003.
[2] Gh. Atanasiu, E. Stoica: Algebra liniara. Geometrie analitica, Editura Fair Partners, Bucuresti, 2003.
[3] Gh. Atanasiu, M. Trnoveanu, M. Purcaru, A. Manea: Algebra liniara si geometrie analitica (Culegere de probleme), Universitatea
"Transilvania" din Brasov, 2002.
[4] V. B
alan: Algebra Liniara. Geometrie Analitica, Editura Fair Partners, Bucuresti 1999.
[5] M. Craioveanu, I. Albu: Geometrie afina si euclidiana, Editura
Facla, Timisoara, 1982.
[6] V. Cruceanu: Elemente de algebra liniara si geometrie, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1973.
[7] S. Ianus: Curs de geometrie diferentiala, Universitatea Bucuresti,
1981.
[8] A. Kurosh: Higher Algebra, Mir Publishers, Moscow, 1975.
[9] N. Mih
aileanu: Geometrie analitica, proiectiva si diferentiala, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1971.
[10] R. Miron: Introducere n geometria diferentiala, Universitatea "Al. I.
Cuza" din Iasi, 1971.
[11] R. Miron: Geometrie analitica, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1976.
279
280
BIBLIOGRAFIE
[12] M. Neagu, A. Oan

a: Geometrie superioara n plan si n spatiu, Editura Universit
atii Transilvania din Brasov, 2008.
[13] L. Nicolescu: Curs de geometrie, Universitatea Bucuresti, 1990.
[14] L. Nicolescu: Geometrie diferentiala (Culegere de probleme), Universitatea Bucuresti, 1982.
[15] V. Ob
adeanu: Elemente de algebra liniara si geometrie analitica,
Editura Facla, Timisoara, 1981.
[16] V. Oproiu: Geometrie, Universitatea "Al. I. Cuza" din Iasi, 1980.
[17] Gh. Pitis: Curs de algebra, geometrie si ecuatii diferentiale, Universitatea "Transilvania" din Brasov, 1990.
[18] C. Radu: Algebra liniara, geometrie analitica si diferentiala, Editura
All, Bucuresti, 1996.
[19] C. Radu, L. Dr
agusin, C. Dr
agusin: Algebra liniara. Analiza
matematica. Geometrie analitica si diferentiala (Culegere de probleme),
Editura Fair Partners, Bucuresti, 2000.
[20] N. Soare: Curs de geometrie, Universitatea Bucuresti, 1996.
[21] K. Teleman: Geometrie diferentiala locala si globala, Editura Tehnic
a,
1974.
[22] A. Turtoi: Geometrie, Universitatea Bucuresti, 1985.
[23] C. Udriste: Algebra liniara. Geometrie analitica, Editura Geometry
Balkan Press, Bucuresti, 2000.
[24] C. Udriste: Geometrie diferentiala. Ecuatii diferentiale, Editura
Geometry Balkan Press, Bucuresti, 1997.
[25] C. Udriste, V. Balan: Analytic and differential geometry, Editura
Geometry Balkan Press, Bucuresti, 1999, (English).
[26] C. Udriste, I. Boca: Linear Algebra, Geometry Balkan Press,
Bucharest 1999, (English).
[27] Gh. Vrnceanu: Geometrie analitica, proiectiva si diferentiala, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1962.
[28] Gh. Vrnceanu, G. M
argulescu: Geometrie analitica, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1973.

Carte Neagu PDF

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Carte Neagu PDF

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

LINIARA,

2 Spatii afine. Vectori liberi

Spatii vectoriale. Spatii

Elemente teoretice fundamentale

Definitia 1.1.1 Se numeste spa

Elementele multimii V se numesc vectori, elementele cmpului K vor

Definitia 1.1.2 O submultime nevida U V se numeste subspa

1.1. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE

Definitia 1.1.7 Matricea MBB = C = (cji )i,j=1,n Mn (K) (n care sunt

coordonatele vectorului v n bazele B si B .

Propozitia 1.1.5 Legatura ntre X si X este data de relatia matriceala

Atunci, numarul maxim de vectori liniar independenti ai sistemului S este

1.1. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE

Notiunea de spatiu euclidian este extrem de important

si unghi [0, ] format de doi vectori x si y:

Evident, din definitia unghiului dintre doi vectori, rezult

Sintetiznd, vectorii unei baze ortonormate sunt unitari si ortogonali doi

(2) Vectorii din baza ortonormat

Fie (V, , ) un spatiu euclidian si fie W un subspatiu vectorial al lui V.

Definitia 1.1.10 Multimea

este un subspatiu vectorial al lui V si se numeste complementul ortogonal

Problema 1.2.1 Fie (V, +, ) un spatiu vectorial real.

1.2. PROBLEME REZOLVATE

Sa se arate ca, n raport cu aceste operatii V C este spatiu vectorial complex

definesc o structura de R-spatiu vectorial pe multimea F[a,b] .

sunt subspatii vectoriale si, mai mult, avem

(() f) (x) = () f (x) = (f (x)) = ( (f )) (x) , x [a, b],

Problema 1.2.3 Sa se arate ca submultimile de matrici

sunt subspatii vectoriale n Mn (K) si, mai mult, avem Mn (K) = S A.

1.2. PROBLEME REZOLVATE

Rezolvare. Din relatiile T (A + B) = T A + T B si T (A) = T A, cu

Evident avem B+ S, B A si B = B+ +B . Prin urmare am demonstrat

Rezolvare. a) Fie , R astfel nct v1 + v2 = 0. Rezult

b) Determinantul obtinut prin scrierea pe coloan

1.2. PROBLEME REZOLVATE

Egalnd coeficientii celor dou

precum si din liniara independenta a vectorilor v1 , v2 , v3 , deducem c

Prin urmare, conditia ca vectorii u1 , u2 , u3 s

Problema 1.2.8 Sa se determine suma si intersectia subspatiilor vectoriale

Rezolvare. Subspatiul intersectie U V este determinat de multimea

care admite solutiile x1 = , x2 = , x3 = , unde a R. Prin urmare,

este compatibil. Deoarece sistemul precedent este compatibil pentru ,

1.2. PROBLEME REZOLVATE

Vectorul x = (2, 2, 2) se descompune n R3 = W1 W2 dup

Sa se arate ca B si B sunt baze si sa se detemine matricea de trecere de la

c11 + c12 + c13 = 1

e3 = c31 e1 + c32 e2 + c33 e3 c31 = 1, c32 = c33 = 1/2.

n concluzie, matricea de trecere de la baza B la baza B este C = (cji )i,j=1,3 ,

Coordonatele vectorului v n baza B se pot obtine direct, descompunnd

unde f = a0 + a1 X + ... + an X n si g = b0 + b1 X + ... + bn X n este un produs

Mai mult, pentru R un num

Pozitiv definirea este asigurat

Pentru f = 1 + X + 2X 2 6X 3 avem f = f, f = 42. Mai mult,

1.2. PROBLEME REZOLVATE

Rezolvare. a) Se scrie inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwartz

Problema 1.2.13 Sa se ortonormeze sistemele de vectori:

Rezolvare. a) Utiliznd procedeul Gramm-Schmidt, construim versorul

b) Avem e1 = v1 /||v1 || = 1/ 2. Construim vectorii ortogonali f2 , f3 si

B = e1 = (1, 0, 1), e2 = (0, 1, 0) .

1.3. PROBLEME PROPUSE

Problema 1.3.3 Utiliznd criteriul de subspatiu, sa se decida care dintre

e) S4 = {f | grad (f) 2} R4 [x];

1.3. PROBLEME PROPUSE

Fie (V, , ) un spatiu euclidian si fie W un subspatiu vectorial al lui V.

sunt subspatii vectoriale si, mai mult, avem

Pentru f = 1 + X + 2X 2 6X 3 avem f = f, f = 42. Mai mult,

Ind. Pentru orice alt punct M = M avem egalitatea triunghiului