Professional Documents
Culture Documents
ntins, de cnd lumea, peste toate arinile pe care le arde soarele, ntre duioasa
Ialomi i Dunrea ursuz, Brganul se afl, ct ine primvara i vara, n lupt viclean cu
omul harnic, pe care nu-l iubete i cruia i refuz orice bunstare, afar doar de aceea de a
hoinri i de-a urla n toat voia. De-acolo vine i vorba, cunoscut n toate rile locuite de
romni, i care se adreseaz aceluia ce-i ingduie prea multe liberti n public:
Ia ascult, m! ce, te crezi pe Brgan...?
Cci Brganul e singuratec. Pe spinarea lui, nici un copac! i de la un pu la altul, ai
tot timpul s mori de sete. Nici de foame nu te apr. Dar dac cumva eti narmat contra
acestor dou nevoi ale gurii i dac vrei s te afli singur cu Dumnezeul tu, atunci du-te pe
Brgan: e inutul pe care creatorul l-a hrzit Munteniei pentru ca romnul s poat visa n
voie.
O pasre care zboar ntre dou lanuri de muni e ceva demn de mil. Pe Brgan,
aceeai pasre urc, cu ea n zbor, pmntul i deprtatele lui zri. ntins pe spate, simi cum
talerul pmntesc se nal spre zenit. E cea mai frumoas ascensiune ce poate s-o fac
nevoiaul lipsit de toate.
De-aici vine i faptul c locuitorul Brganului, ialomieanul, e o fiin oarecum
tcut. i cu toate c tie s glumeasc i s fac haz cnd i se d prilej, i place mai mult s
asculte cuviincios. O face pentru c viaa lui e grea, i el ndjduiete mereu c cineva va veni
poate odat s-i arate cum ar putea s munceasc mai cu folos pe ndrtnicul lui de Brgan.
Visri, gnduri, nlare i pntec gol, iat ce d gravitate omului nscut pe Brgan
aceast pustietate care ascunde apa n strfundul ei i unde nimic nu rsare de la sine, nimic,
n afar de ciulini.
sursa: Istrati, Panait Ciulinii Brganului, editura CARTEX 2000, Bucureti 2009, pp. 114-115