Professional Documents
Culture Documents
Deprinderi Motrice
Deprinderi Motrice
in:
a.
propriu-zise, care se obtin prin exersari stereotipe, cu numar mare de
repetari (gimnastica, patinaj, sarituri de la platforma etc.);
b.
perceptiv-motrice, la care invatarea este influentata de ambienta (oina,
tir, tir cu talere, jocuri dinamice);
c.
inteligent-motrice, unde apare adversarul (jocuri sportive, lupte, box,
scrima, judo etc) care le influenteaza la formare si mai ales la valorificare.
Caracterul deosebit si locul pe care-l ocupa deprinderile motrice de baza in sfera
deprinderilor motrice constau in faptul ca pot fi transferate si utilizate cu eficienta in toate
activitatile specific umane care contin si o componenta motrica. Pentru acest motiv
deprinderile motrice de baza formeaza nucleul sociomotricitatii umane si se constituie intr-un
obiectiv instructiv-educativ fundamental al educatiei fizice scolare, profesionale, educatiei
fizice a militarilor si intr-o componenta a procesului de instruire sportiva a copiilor si juniorilor
in cadrul pregatirii fizice multilaterale a acestora ca sportivi.
In stabilirea locului in lectie a formarii deprinderilor motrice de baza trebuie plecat de la
faptul ca ele reprezinta o componenta a procesului instructiv-educativ. Daca stadiul didactic
este de invatare sau consolidare, aceasta veriga se plaseaza dupa influentarea selectiva a
aparatului locomotor. Daca stadiul didactic este de perfectionare sau generalizare, veriga
respectiva se plaseaza mai spre sfarsitul lectiei. Deprinderile care solicita organismul in regim
de efort, de viteza-indemanare se plaseaza inaintea deprinderilor care solicita organismul in
regim de forta sau rezistenta.
Etapele formarii deprinderilor motrice
Fiziologa prezinta 3 faze ale formarii deprinderilor motrice:
a.
faza miscarilor inutile, grosolane, lipsite de coordonare, nediferentiate;
b.
faza miscarilor contractiilor excesive prin contractii puternice, este etapa
miscarilor in concordanta cu scopul actiunii. Dispar miscarile inutile, inhibitia crescand ca
intensitate. Se realizeaza o coordonare mai buna intre cele 2 sisteme de semnalizare.
Comenzile sunt inca delimitate imprecis. Tonusul muscular este prea ridicat, iar contractiile
musculare au intensitate exagerata;
c.
faza stabilizarii deprinderilor motrice (formarii propriu-zise). Se intareste
stereotipul dinamic, executia se concretizeaza precis in zonele interesate.
Psihologia prezinta 4 faze:
a.
initiala, a orientarii si familiarizarii cu deprinderea. Se ia cunostinta de structura
actiunii, de mecanismul sau de baza, se intuiesc principalele elemente componente si se fac
primele executii;
b.
insusirii fiecarui element al deprinderii, cu accent pe elemental cheie;
c.
unificarii elementelor componente ale deprinderii in cadrul unei executii
integrale;
d.
automatizarii- deprinderea se exerseaza in conditii variate.
Teoria si metodica distinge etapele:
a.
etapa initierii in bazele tehnice de executie cu obiectivele:
formarea unei reprezentari clare a deprinderii, prin explicatie si demonstratie
in special;
formarea ritmului general de executie cursiva a deprinderilor motrice
respective;
descompunerea deprinderii in elementele componente si exersarea analitica a
acestora;
preintampinarea sau inlaturarea greselilor tipice de executie.
In aceasta etapa predomina volumul efortului fizic.
b.
etapa fixarii, consolidarii deprinderilor motrice cu obiectivele:
formarea tehnicii de executie in concordanta cu caracteristicile spatiale,
temporale si dinamice optime;
intarirea legaturilor temporale prin exersarea deprinderii in conditii
standardizate, relativ constante, prioritara fiind corectarea greselilor individuale de executie.
In aceasta etapa creste rolul intensitatii efortului fizic si al controlului sau autocontrolului
nivelului de executie a deprinderii respective.
c.
etapa perfectinarii deprinderilor motrice cu obiectivele:
sporirea variantelor de executie a fiecarei deprinderi prin desavarsirea
procedeelor tehnice specifice;
exersarea in conditii cat mai variate si apropiate de cele intalnite in practica,
mai ales in cea competitionala;
includerea deprinderii intr-o inlantuire de alte deprinderi si exersarea acestor
combinatii cu usurinta, cursivitate si eficienta.
In aceata etapa intervine si complexitatea efortului care are rol substantial si se face
trecerea de la deprinderi la priceperi motrice complexe.
Transferul si interferenta
In educatia fzica, la fel ca in celelalte stiinte, ceea ce se executa in lectia curenta trebuie sa
se sprijine pe elementele lectiei anterioare si sa pregateasca lectia viitoare. Deprinderile fixate
pot avea o influenta pozitiva sau negativa asupra celor ce se invata.
Atunci cand influenta este pozitiva este vorba de transfer, iar cand este negativa este vorba
de interferenta (transfer negativ). Se recomanda mare atentie in planificarea realizarii
deprinderilor motrice pentru a se evita situatiile posibile de interferenta.
Caracteristici :
este indicat sa se invete actiunea care este caracteristica pentru toate. In cazul
celor a caror componenta motrica este relativ limitata, transferul pozitiv se face prin exercitii
pregatitoare;
pe baza transferului se utilizeaza si anumite miscari de imitatie;
pentru evitarea transferului negativ un trebuie sa se planifice formarea
concomitenta a deprinderilor concurente;
exista si transfer unilateral atunci cand numai o deprindere o influenteaza pe
cealalta si in acest caz se recomanda formarea mai intai a deprinderii care se degradeaza sub
influenta celeilalte;
viteza de formare a unei noi deprinderi depinde de experienta motrica
anterioara a subiectilor.
Timpul necesar pentru formarea deprinderilor motrice depinde de: capacitatea de
coordonare generala, experienta motrica anterioara, nivelul indicilor morfo-functionali ai
subiectilor, varsta lor, gradul de oboseala, continuitatea in exersare, nivelul indicilor calitatilor
motrice de baza, gradul de complexitate a deprinderii care se invata, motivatia celui care
exerseaza.