2.

Nivelul, structura şi dinamica cheltuielilor publice

5.3.1. Nivelul cheltuielilor publice

Nivelul cheltuielilor publice totale şi al diferitelor categorii de cheltuieli se

apreciază atât static (la un moment dat), cât şi dinamic (în evoluţie pe o perioadă de
timp), pe baza următorilor indicatori:
1. Volumul cheltuielilor publice, în expresie nominală şi reală;
2. Ponderea cheltuielilor publice în PIB:
3. Volumul cheltuielilor publice ce revine în medie pe locuitor.
O analiză aprofundată a cheltuielilor publice serveşte la caracterizarea politicii
bugetare a fiecărui stat în diferite perioade de timp.

1. Volumul cheltuielilor publice, în expresie nominală şi reală;

n
a. Volumul cheltuielilor publice, în expresie nominală îl notăm C p . Se
exprimă în preţurile curente ale anului considerat, în moneda naţională;
r
b. Volumul cheltuielilor publice, în expresie reală îl notăm C p . Se
exprimă în preţurile constante ale anului considerat, în moneda naţională,
pentru eliminarea influenţelor inflaţiei.
Transformarea valorilor din preţuri curente în preţuri constante se efectuează cu
ajutorul indicelui PIB deflator, care măsoară modificarea nivelului general al
preţurilor în anul considerat, 0 sau 1, faţă de anul de bază, pentru preţurile constante,
notat ct.
Indicele PIB deflator este calculat conform ralaţiei:
PIB 0
Ip 0 / ct = 100
PIB ct
PIB1
Ip1 / ct = 100
PIB ct
în care:
Ip0/ct este indicele preţurilor anului 0 faţă de anul ct.
Ip1/ct este indicele preţurilor anului 1 faţă de anul ct.
Relaţiile de calcul ale cheltuielilor reale sunt:
C pr 0 = C po
n
/ I p 0 / ct

C pr 1 = C pn1 / I p1 / ct
în care:
C pro - cheltuielile publice reale ale anului 0
C pr 1 - cheltuielile publice reale ale anului 1

2. Ponderea cheltuielilor publice în PIB exprimă o caracterizare a nivelului

cheltuielilor publice în fiecare stat, într-o anumită perioadă. calculul se
efectuează pe baza relaţiei:
 C pn
CP/ PIB = 100
PIB n
în care:
CP/PIB – ponderea cheltuielilor publice în PIB
C pn - cheltuielile publice în expresie nominală (în preţuri curente)
PIBn – produsul intern brut în expresie nominală (în preţuri curente)

3. Volumul cheltuielilor publice ce revine în medie pe locuitor este un alt

indicator sugestiv. Se calculează în dolari SUA, pentru comparabilitate
internaţională, pe baza relaţiei:

C pnusd
C p / loc =
N
unde:
Cp/loc – cheltuieli publice medii pe locuitor exprimate în usd/locuitor
C pnusd - cheltuielile publice exprimate în preţurile curente ale anului şi transformate în
usd pe baza parităţii leu/usd
N – numărul de locuitori ai anului pentru care se efectuează calculul.

(La seminar se vor efectua analize comparative pentru România ptr primul indicator
care nu are putere de comparaţie internaţională şi analize comparative pe grupe de ţări
pentru ceilalţi doi indicatori)

5.3.2. Structura cheltuielilor publice

Analiza cheltuielilor publice ale unei ţări poate fi efectuată din pdv al structurii
lor pe diferite categorii potrivit unui anumit criteriu de clasificare. Cele mai importante
grupări sunt, aşa cum s-a subliniat anterior, clasificaţia economică şi clasificaţia
funcţională. În acest scop este necesară stabilirea ponderii (a greutăţii specifice) a
fiecărei categorii de cheltuieli publice în totalul acestora, pe baza relaţiei:

C pi
gs Cpi = 100 ,
C pt
unde:
gs Cpi - ponderea (greutatea specifică) a categoriei i de cheltuieli publice în total
cheltuieli publice
Cpi – cheltuielile publice ale categoriei i
Cpt – cheltuielile publice totale
i = 1,2....n categorii de cheltuieli

Cu ajutorul ponderilor gs Cpi se poate stabili în ce proporţie au fost orientate resursele

financiare ale statului spre anumite obiective: sociale, administrative, militare,
economice, etc. Determinarea structurii cheltuielilor publice serveşte şi la urmărirea în
dinamică a modificării opţiunilor bugetare sau extrabugetare ale statelor. Totodată pe
seama structurii cheltuielilor se pot efectua comparaţii între statele cu niveluri diferite
de dezvoltare (vezi seminar).

5.3.3. Dinamica cheltuielilor publice

Dinamica cheltuielilor publice exprimă modificările care intervin în cuantumul şi

structura acestora în decursul unei perioade de timp.
Pentru o perioadă considerată, indicatorii dinamicii cheltuielilor publice sunt:
1. Creşterea nominală şi creşterea reală a cheltuielilor publice
2. Modificarea ponderii cheltuielilor publice în PIB
3. Modificarea volumului mediu al cheltuielilor publice ce revin pe un locuitor
4. Modificarea structurii cheltuielilor publice
5. Indicatorul privind corespondenţa dintre creşterea cheltuielilor publice şi
creşterea PIB
6. Elasticitatea cheltuielilor publice faţă de PIB

1. Creşterea nominală şi creşterea reală a cheltuielilor publice

Pentru aprecierea corectă a evoluţiei cheltuielilor este necesar să se facă distincţie
între creşterea nominală şi cea reală a acestora.
Creşterea nominală rezultă din comparaţia cheltuielilor publice exprimate în
preţuri curente, iar creşterea reală rezultă din comparaţia cheltuielilor exprimate în
preţuri constante. Ambele modalităţi de calcul exprimă creşterea în mărimi absolute,
conform relaţiilor:

∆C n p1 / 0 =C n p1 −C n p0

∆C r p1/ 0 =C r p1 −C r p0

unde,
∆C n p1 / 0 - creşterea nominală absolută a cheltuielilor publice, în perioada 1 faţă de 0
Cnp1, Cnp0 – cheltuielile publice ale perioadei curente (1) şi ale perioadei de bază (0),
exprimate în preţuri curente
∆C r p1 / 0 - creşterea reală absolută a cheltuielilor publice, în perioada 1 faţă de 0
Crp1, Crp0 - cheltuielile publice ale perioadei curente (1) şi ale perioadei de bază (0),
exprimate în preţuri constante

Comparaţia cheltuielilor exprimate în preţuri curente (creşterea nominală) poate

da o imagine deformată, dacă în perioada analizată a avut loc o depreciere monetară,
care a dus la creşterea nominală a cheltuielilor. Pentru corectarea influenţelor
determinate de modificarea preţurilor, este necesară exprimarea creşterii cheltuielilor
în preţuri constante.
Dacă în perioada aleasă pentru analiză, cheltuielile sunt exprimate în preţuri
constante, se poate proceda la transformarea acestora din preţuri curente în preţurile
perioadei de bază, cu ajutorul indicelui de creştere a preţurilor (indicele deflator), prin
relaţia:

C n p1
C p1 =
r

Ip1 / 0
Considerând că Cnp0 = Crp0, obţinem Crp1/0 = Crp1 – Crp0,

în care:
Ip1/0 – indicele de modificare a preţurilor în perioada curentă faţă de prioada de bază

Analiza creşterii absolute a cheltuielilor publice trebuie completată cu analiza

creşterii relative a acestora, folosindu-se indicele creşterii cheltuielilor publice,
calculat astfel:
- pentru cheltuieli nominale:
C pn1
IC n p1 / 0 = 100
C pn 0
- pentru cheltuieli reale:

C pr 1
IC r p1 / 0 = 100
C pr 0
în care:
ICnp1/0 – indicele creşterii nominale a cheltuielilor publice, în perioada 1 faţă de 0
ICrp1/0 - indicele creşterii reale a cheltuielilor publice, în perioada 1 faţă de 0

Creşterea nominală relativă se calculează astfel:

∆C n p1 / 0
n n
%Cr = IC p1/0 – 100 sau %Cr = n 100
C n p0
Creşterea reală relativă se calculează astfel:
∆C r p1 / 0
r r
%Cr = IC p1/0 – 100 sau %Cr =n 100
C r p0
unde:
%Crn – creşterea nominală în mărimi relative, în perioada 1 faţă de 0
%Crr - creşterea reală în mărimi relative, în perioada 1 faţă de 0
2. Modificarea ponderii cheltuielilor publice în PIB în perioada 1 faţă de 0
C pn1 C pn 0
∆CP/ PIB1 / 0 = n
100 − 100
PIB1 PIB0n

3. Modificarea volumului mediu al cheltuielilor publice ce revin pe un locuitor în

perioada 1 faţă de 0

∆Cp / loc 1 / 0 = Cp / loc 1 − Cp / loc 0

4. Modificarea structurii cheltuielilor publice

∆gsCpi 1 / 0 = gsCpi 1 − gsCpi 0
unde ∆gsCpi 1 / 0 - modificarea ponderii cheltuielilor publice ale grupării i în totalul
cheltuielilor publice, în perioada 1 faţă de 0
În perioada considerată, ponderea unor grupări de cheltuieli în totalul acestora
a crescut, în timp ce ponderea altora a scăzut, în funcţie de obiectivele urmărite.

5. Indicatorul privind corespondenţa dintre creşterea cheltuielilor publice şi

creşterea PIB
ICP1 / 0
k=
IPIB 1 / 0
k – coeficientul de corespondenţă dintre creşterea cheltuielilor publice şi creşterea
PIB, în perioada 1 faţă de 0

6. Elasticitatea cheltuielilor publice faţă de PIB

Acest indicator măsoară amploarea reacţiei cheltuielilor publice la modificarea
PIB.

∆Cp1 / 0
cp 0
ecp =
∆PIB1 / 0
PIB 0

Când ecp >1, aceasta exprimă tendinţa de utilizare într-o mai mare măsură a PIB
pentru finanţarea cheltuielilor publice. Cheltuielile publice sunt elastice la
creşterea PIB.
Când ecp =1, tendinţa rămâne aceeaşi.
Când ecp<1, aceasta exprimă tendinţa de restrângere a proporţiei cheltuielilor
publice în PIB. Cheltuielile publice sunt inelastice faţă de creşterea PIB.