You are on page 1of 47

4.

STUDIU DE CAZ
PRIVIND
PREVIZIUNEA PREŢURILOR PE PIAŢĂ
LA TERMENE FUTURES

Analiza, diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-bancare

4.
4.1 Istoria burselor de mărfuri şi a pieţelor la termen
4.2 Mecanismul de reglementare a pieţelor la termene futures
4.3 Organizarea burselor de mărfuri, obiectivele acestora
4.4 Contractul Futures
4.4.1 Cantitatea
4.4.2 Calitatea
4.4.3 Puncte de livrare
4.4.4 Cotarea preţului
4.4.5 Pasul de licitaţie
4.4.6 Limita maximă a variaţiei zilnice a preţului
4.4.7 Lunile de expirare
4.5 Analiza critică privind previzionarea preţurilor futures la bursă
4.6 Tehnici de analiză pentru previzionarea preţurilor futures
4.6.1 Analiza fundamentală
4.6.2 Indicatori utilizaţi în cuantificarea tendinţei variaţiei preţului
4.6.3 Analiza de regresie
4.6.3.1 Regresia liniară
4.6.3.2 Regresia neliniară
4.6.3.3 Metode de regresie multifactorială
4.7 Modele de evaluare a opţiunilor
4.7.1 Modelul Black-Scholes
4.7.2 Aplicaţie pentru modelul Black-Scholes
4.8 Analiza cost-beneficiu
Bibliografie

Studiu de caz privind previziunea preţurilor pe piaţă la termene futures

4.1 Istoria burselor de mărfuri şi a pieţelor la termen
Până în anul 1600, comerţul european nu era îndeajuns de dezvoltat
pentru a genera o piaţă naţională unită şi compactă. Periodic, târgurile
serveau ca pieţe de desfacere pentru arii geografice întinse. Organizate la
început de comercianţii ambulanţi care îşi vindeau mărfurile, în general
aduse din alte regiuni sau chiar de peste mări, sau, mai des, le schimbau prin
troc cu cele locale, aceste schimburi presupuneau un foarte slab flux
monetar. Târguri mai stabile se întâlneau îndeosebi în oraşele greceşti, în
Imperiul Roman şi în China antică.
Cu timpul, s-a dezvoltat o reţea de târguri specializate şi bine
organizate. Târgurile aveau reguli precise referitoare la locul, data şi
modalităţile la care negustorii îşi ofereau mărfurile. Apar şi interdicţii de
contractare în afara acestor târguri pentru a se preveni acumularea unor
cantităţi prea mari dintr-o anume marfă, fapt ce ar fi permis ulterior
controlul preţului.
Se pare că denumirea de “bursă” ar proveni din oraşul belgian
Brugges, de la un hotel ce aparţinea unui senior din vechea şi nobila familie
Van Der Boerse care îl construise şi pe care îl împodobise cu un frontispiciu
ce reprezenta un scut purtând armele sale, încărcat cu trei pungi (bourses).
În acest hotel se întâlneau bancherii şi negustorii importanţi pentru a
negocia bani, metale preţioase, valori mobiliare şi mărfuri.
Prima bursă în accepţiunea modernă se pare că a fost cea din Anvers,
înfiinţată în anul 1531, care dispunea de o clădire proprie unde se încheiau
tranzacţii cu mărfuri coloniale. În anul 1554, a fost înregistrată la Londra
bursa “Royal Exchange”, care din anul 1773 s-a reprofilat numai pe
schimbul de efecte comerciale. În anul 1639, funcţionau deja la Paris o serie
de agenţii de schimb în domeniul negocierii titlurilor de valoare; urmează
Lyon, Touluse, Rouen iar pe la sfârşitul secolului al XVII-lea, o bursă la
Montpellier.
În statele germane, la jumătatea secolului al XVI-lea apar primele
burse la Augsburg, Nürnberg şi Hamburg, iar de la începutul secolului
al XVII-lea, bursa din Berlin.
La începutul secolului al XVII-lea, la Amsterdam, mărfurile se
puteau negocia prin contractele “options”, prin care se permitea convertirea
unui preţ în baza căruia cumpărătorul obţinea de la vânzător dreptul de a
cumpăra o cantitate de marfă la o dată stabilită din viitor. Un secol mai
târziu, tot în acest centru comercial, se constituie o bursă a grâului, aparte,
unde se desfăşurau tranzacţii de trei ori pe săptămână, de la ora 10 dimineaţa
până la prânz, într-o hală uriaşă de lemn în care fiecare negustor avea un om
tocmit pentru a aduce mostre din grâul pe care dorea să-l vândă şi pentru a

Analiza, diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-bancare

negocia preţul în funcţie de calitatea produsului. Alte burse mai apar la
Basel (1699), Paris (1724), Viena (1761), New York (1792), Bruxelles
(1801), Milano (1833), Roma (1831), Geneva (1850), Tokio (1855).
Un studiu interesant este cel al profesorului Henry Baken despre
comerţul la termen în Japonia feudală, conform căruia acest tip de comerţ
s-ar datora marii nobilimi, proprietară de latifundii. În perioada epocii
Tokugawa (1603-1868, aproximativ opt generaţii), acestora li s-a impus
să-şi petreacă cel puţin şase luni pe an în Edo (viitorul Tokyo), reşedinţa
shogunală, ca măsură de control şi de prevenire a unei rebeliuni armate în
vreo zonă îndepărtată a imperiului.
Rentele primite de către aceşti nobili erau întotdeauna în produse (şi
în special orez), deoarece moneda într-o economie autarhică, era foarte rar
folosită. Cheltuielile de la Curte, pompa imperială, “contribuţiile”
obligatorii la proiectele shogunului, necesitau bani lichizi pe care
proprietarii de terenuri îi obţineau doar prin vânzarea rentei în marile oraşe
precum Edo si Osaka. Adeseori, datorită caracterului sezonier al recoltei,
mulţi nobili rămâneau fără bani lichizi. Astfel, la început, ei au emis
aşa-numitele tichete de orez (un fel de recipise de depozit contemporane)
pentru cantităţile pe care le aveau stocate fie la ţară, fie în depozite în marile
oraşe. Aceste tichete erau cumpărate de către negustorii locali pentru
nevoile lor anticipate (prima formă de acoperire a riscului, modernul
hedging) iar ulterior, ele au devenit negociabile şi s-au transformat într-o
formă de monedă care facilita dezvoltarea afacerilor.
Mai târziu, unii negustori au început să-i crediteze pe nobili în avans
pentru vânzarea tichetelor de orez, bineînţeles incluzând dobânda ca un fel
de scont.
Astfel, se vorbeşte despre un comerciant foarte bogat numit Yodoya,
din Osaka, care a ajuns să controleze comerţul cu orez din acest oraş. Casa
sa a devenit un loc de întâlnire a celor mai importanţi negustori de orez din
regiune, care schimbau informaţii şi negociau tranzacţii. “Preţul de la
Yodoya” era privit ca cel mai important şi realist preţ pentru orez din
regiunea Osaka. Casa sa a devenit astfel prima bursă de mărfuri din Japonia
în 1650. Ulterior, în 1697, bursa s-a mutat în cartierul Dojima din Osaka,
căpătându-şi denumirea de “Piaţa de orez din cartierul Dojima”.
Cea mai uimitoare caracteristică a acestei pieţe a fost că aici s-a
ajuns cu timpul să se tranzacţioneze doar contracte futures. O regulă
stabilea că tranzacţiile se desfăşurau doar în “cho-ai-mai-kaisho”, adică în
“localul bursei”. Aceşti negustori asiatici erau foarte disciplinaţi şi bine
organizaţi.

a dispărut. ideea de profit era asociată cu cea de distanţă.Studiu de caz privind previziunea preţurilor pe piaţă la termene futures Ei aveau propriile reguli pe care le respectau în cadrul bursei şi anume: 1. 2. 3. însă. Nu era permisă livrarea fizică în orez pentru contractele tranzacţionate decât. 16. după propria alegere. Toate diferenţele de valoare erau plătite cash. existau patru calităţi tranzacţionate. 13. . 9. 5. 7. toţi negustorii ce investeau în expediţii peste mări obţinând câştiguri fabuloase. 12. Casa de Compensaţie realiza operaţiile nu în scopul obţinerii de profit. 10. la expirarea contractelor. Baken consideră că aceste trei zile erau destinate activităţii de lichidare a conturilor şi eventuale livrări. La expirarea fiecărui contract. Nu se putea “intra” cu un contract expirat într-o nouă perioadă de 4 luni. piaţa se închidea pentru câteva zile. Contractele erau standardizate. Termenul de livrare nu depăşea 4 luni. 6. Consacrarea acestui tip de tranzacţii are. În acea vreme. eventual. împuternicit să judece disputele şi să le rezolve. 14. 8. unde comerţul cu produse tropicale aduse din dominioane genera profituri spectaculoase. Exista un comitet de arbitraj. Toţi negustorii erau obligaţi să-şi stabilească o linie de credit la Casa de Compensaţie. durata contractelor a fost micşorată la două luni (1863) şi mai apoi la o lună (1869). 11. organizată uimitor de asemănător cu pieţele futures moderne. deşi se percepea un comision. loc în Europa colonialistă. Către sfârşitul erei Tokugawa. Orice neexecutare a vreunui contract era preluată şi executată de către Casa de Compensaţie (!). Anul calendaristic era împărţit în trei perioade de câte 4 luni. Deşi această bursă la termen. Toate contractele erau înregistrate şi compensate la o Casă de Compensaţie. merită remarcat că ea a precedat cu aproximativ 129 de ani pieţele la termen din lumea occidentală. Calitatea de bază a contractelor era aleasă de către negustori prin vot majoritar. La bursă se tranzacţiona doar orez. 4. datorită situaţiei economice dificile şi a fluctuaţiilor de preţ. 15. Nu se putea încheia nici un contract în ultimele trei zile ale perioadei de 4 luni. Toate contractele erau îndeplinite iar conturile trebuie închise până în ultima zi de tranzacţionare.

reprezentativă atât pentru cerere. un aport în acest sens avându-l şi guvernul federal american care. devine oraş. începând totodată să cumpere carne de porc şi cereale prin contracte cu livrarea ulterioară. calitatea mărfii livrate nu era identică cu cea stabilită în contract iar în alte cazuri. riscul de preţ şi riscul de piaţă. la frontiera Midwest a SUA. puteau ajunge mai repede în marile metropole europene. o piaţă concentrată. era încă un sat dar în 1837. În 1833. Orizontul de timp necontrolabil înseamnă fluctuaţii de preţuri. negustorii. CBOT încearcă să înlăture acest impediment prin . nemaiaşteptând sosirea mărfii. a contribuit la afirmarea acestui oraş ca cel mai mare terminal de cereale (în 1839. îndeosebi în oraşul Chicago. Cele mai dezvoltate pieţe la termen au apărut însă în Statele Unite ale Americii. În anul 1848. având o populaţie de 4107 de locuitori. Motivul principal a fost bineînţeles. pe durata războiului civil (1861-1865) a ales oraşul Chicago ca punct de concentrare a armatelor nordiste. ideea de distanţă s-a asociat cu cea de livrare amânată. având ca obiect o cantitate de 3000 buseli de porumb cu livrarea în luna iunie a aceluiaşi an. comercianţii nici nu îşi mai îndeplineau obligaţia de livrare. 82 de comercianţi importanţi de cereale din Chicago hotărăsc să creeze un cadru organizat şi permanent pentru derularea comerţului lor.Analiza. Principalul obiectiv vizat era doar oferirea atât cumpărătorilor. În 1865. La începutul secolului al XIX-lea. Creşterea utilizării contractelor pe mărfuri “ce vor veni”. cât şi pentru ofertă. Localizarea strategică. Darea în folosinţă a Canalului de Suez a creat posibilitatea scurtării transportului pe mare iar metale precum cuprul şi zincul. Acest eveniment se pare că este şi factorul principal al apariţiei la London Metal Exchange a contractului cu termenul de livrare peste 3 luni. diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-bancare Ulterior. prin care cei doi contractanţi stabileau în avans preţul la o livrare ulterioară. cât şi vânzătorilor a unui loc unde aceştia să se întâlnească. au transformat CBOT în cea mai populară şi reprezentativă piaţă regională. de unde şi ideea de a stabili în prezent un preţ viitor. acest oraş s-a consacrat ca cel mai mare centru în comerţul cu cereale. în anumite condiţii de livrare. îşi vindeau bunurile “ce vor veni”. Pe 13 martie 1851 se pare că s-a efectuat şi primul contract de acest fel (cash-forward). ştiind că acolo pot găsi cel mai bun preţ. respectiv Chicago Board of Trade (CBOT). Avantajele incontestabile nu au putut pe moment înlătura unele dezavantaje: uneori. se dă în folosinţă terminalul de cereale prin livrarea pe mare a 1678 buseli de grâu către New York). respectiv pe ţărmul sudic al Marilor Lacuri şi în imediata vecinatate a întinselor preerii americane transformate în cele mai mari domenii de cultură cerealieră. aduse din colonii.

pe 10 august 1867. pornind de la premiza că “a vinde ceva fără a avea drept de proprietate.CFTC) a fost înfiinţată pe baza amendamentelor aduse în 1974 Legii Burselor de Mărfuri (Commodity . cantitatea. 4. Nivelul II – este reprezentat de o organizaţie autoreglementată a profesioniştilor din domeniu. Astfel. “good faith deposit”) prin care Bursa îl despăgubea pe cel afectat de neexecutarea contractului.Studiu de caz privind previziunea preţurilor pe piaţă la termene futures introducerea unor clauze contractuale standardizate ce stabileau calitatea.2 Mecanismul de reglementare a pieţelor la termen futures Orice piaţă la termen are două niveluri de reglementare: Nivelul I – este reprezentat de Autoritatea Pieţei. Singura variabilă rămânea preţul. prin vânzarea aceluiaşi tip de contract care a fost cumpărat în trecut. “gestionează” şi pune în aplicare prevederile unei legi care reglementează domeniul şi industria futures. Tot în 1865. Totodată. factor ce a permis şi participarea speculatorilor pe piaţă. Deşi legea nu a fost aplicată în practică. Peste un an. statul Illinois adoptă în 1867 o lege care interzicea vânzările scurte. ce urma a fi “descoperit” în cadrul licitaţiilor din ringul bursier. Industria futures din Statele Unite ale Americii operează sub umbrela unor reglementări federale ale căror începuturi urcă până în anul 1922 odată cu adoptarea Legii Tranzacţionării futures cu grâu (Grain Futures Act). s-a stabilit cu certitudine că aceste principii erau în vigoare în 1865. Comisia Tranzacţionării futures pentru mărfuri (Commodity Futures Trading Commission . “margin”). şapte membri fondatori ai CBOT au fost arestaţi (dar imediat eliberaţi) datorită reclamaţiilor unui cetăţean zelos. care supraveghează. care a cuprins aproape întreg oraşul Chicago. care a eliminat problemele legate de neîndeplinirea obligaţiilor contractuale. care asistă Autoritatea Pieţei în supravegherea integrităţii pieţei. înfiinţată de cei interesaţi (burse. Apar însă şi primii critici ai burselor de mărfuri. asociaţii de operatori etc). Acest sistem presupune înaintarea unei sume de bani pentru garantarea “bunei-credinţe” (engl. considerate “temple ale ispitei”. Această organizaţie mai are ca obiectiv popularizarea acestei pieţe în cadrul comunităţii de afaceri dar şi a marelui public. nu este decât un joc de noroc”. aceste clauze au favorizat şi dezvoltarea fenomenului de “compensare” a obligaţiilor contractuale. legea a fost complet abrogată. Deşi informaţiile despre acest sistem au fost distruse prin Marele Incendiu din 1871. instituţii pur speculative. CBOT a iniţiat sistemul de garanţii (engl. data şi locul de livrare ca uniforme pentru toate contractele.

membri ai burselor şi agenţiile de brokeraj şi ale profesioniştilor din acest domeniu. ca o societate pe acţiuni. înfiinţată sub prevederile Secţiunii 17 a CEA din septembrie 1981. având în vedere rolul important jucat în înfiinţarea bursei de către autorităţile publice. reunind participanţii la piaţa futures. Este o organizaţie autoreglementată. pregătirea de profesionişti ca şi ajutor acordat burselor în arbitrajul disputelor legate de această piaţă. Primul instrument de reglementare al CFTC îl reprezintă puterea de a aproba sau respinge clauzele contractelor futures ca şi legile ce afectează pieţele futures.Analiza. Autorităţile supraveghetoare ale MATIF. segmentul ţintă fiind persoanele şi companiile care nu sunt membri ai burselor de mărfuri. CFTC are deplină putere asupra tuturor persoanelor implicate în tranzacţiile futures. Spre exemplu. este organizată. deşi. ca şi a tuturor contractelor cu efect de levier care implică mărfuri şi opţiuni pe mărfuri fizice. incluzând dar fără a se limita la burse. structura pieţei pare mai complicată pe bătrânul continent. NFA este o organizaţie înregistrată la CFTC ca o asociaţie futures. precum şi desemnarea a doi membri în Consiliul Pieţei . având ca obiective principale protecţia consumatorilor şi integritatea pieţei. În plus. Congresul american a votat în 1974 înfiinţarea CFTC ca o agenţie independentă. Alături de această comisie federală funcţionează Asociaţia Naţională Futures. de a le pune în aplicare.CEA). responsabilă cu administrarea CEA. Marche a Terme International de la France (MATIF). Faţă de acest sistem. care este o organizaţie autoreglementată. Cea mai importantă responsabilitate a NFA este cea de a adopta standarde etice şi reguli de protecţie a consumatorilor. cu opţiuni. diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-bancare Exchange Act . ci asigurarea unui cadru pentru tranzacţii. sunt: • Departamentul trezoreriei are în competenţă ratificarea regulilor generale şi a reglementărilor pieţelor futures şi cu opţiuni. CFTC trebuie să elaboreze o procedură de despăgubire pentru investitorii care reclamă violări ale legilor federale. totodată. CFTC are jurisdicţie exclusivă asupra tranzacţiilor futures. bineînţeles. În 1982. amendamentele la CEA specifică jurisdicţia CFTC asupra contractelor futures şi cu opţiuni asupra unor anumiţi indici bursieri şi valori mobiliare (Shad-Johnson Accord). capacitatea de a emite reglementări şi reguli şi. înfiinţată prin legea din 28 martie 1985 care autorizează pieţele futures. spre deosebire de marea majoritate a burselor care sunt organizate ca societăţi non-profit. Subiect al unor anumite limitări exprese. mandatată sub auspiciile CEA să adopte şi să implementeze programe de promovare a industriei. principalul interes al acţionarilor nu îl constituie dividendele.

Doar membrilor bursei li se permite să acţioneze în ring însă aceştia trebuie să reprezinte toţi participanţii la piaţă şi marele public. . Această comisie joacă un rol important în definitivarea reglementărilor înainte ca ele să fie ratificate de către Ministerul de Finanţe. Are un rol important în ceea ce priveşte contractele pe valute. . Comisia operaţiunilor la bursă (Commission des operations en Bourse .elaborarea unor reguli generale de funcţionare a pieţei.COB). Banca Franţei.Colectarea şi difuzarea informaţiilor despre preţ atât la membrii bursei.adoptarea unor decizii privind introducerea sau retragerea anumitor contracte.Precizarea mărimilor contractelor şi a clauzelor privind calitatea.. formează o comisie care are ca principale atribuţii: .emiterea de sancţiuni. instituţia ce reglementează piaţa de capital şi industria bancară. precum şi a mijloacelor de plată.monitorizarea tranzacţiilor. . . are un reprezentant în Comitetul Directorilor la MATIF S. cu titlul de director asociat.A. data şi locul de livrare. Autoritatea Pieţei.CMT). CMT este o organizaţie a profesioniştilor implicaţi pe piaţă. . Obiectivele unei burse sunt următoarele: .Stabilirea unor principii echitabile de tranzacţionare. are menirea de protejare şi informare a investitorilor. . cât şi la marele public.Crearea unui cadru organizat pentru tranzacţionare.3 Organizarea burselor de mărfuri. .Stabilirea unor reguli şi standarde uniforme. 4. .Fixarea duratei şedinţelor de tranzacţionare precum şi a orelor de tranzacţionare. obiectivele acestora Obiectivul principal al burselor de mărfuri este de a oferi facilităţile pentru tranzacţionarea contractelor futures. precum şi în ceea ce priveşte noile contracte. Cei 17 membri ai CMT sunt numiţi pe trei ani de către Ministerul de Finanţe. precum agenţiile de brokeraj. băncile şi investitorii instituţionali. . Autoritatea Pieţei este CMT care are în sarcină adoptarea de reguli privind MATIF.Studiu de caz privind previziunea preţurilor pe piaţă la termene futures • • la Termen (Conseil du Marche a terme .

Adjudecare . se observă fenomenul de globalizare a structurii membrilor. Prezentăm în continuare o listă cu comitetele Bursei de Cafea.Audit .Administrativ . firme precum ED&F Mann.Facilităţi ring .Financiar . . în tandem cu personalul angajat al acesteia. Deşi fundamentele şi principiile de funcţionare sunt în mare parte identice pentru toate bursele de mărfuri. Consiliul de Directori este împuternicit să interpreteze regulile şi regulamentele respectivei pieţe şi este responsabil de adoptarea de noi reguli sau modificări la cele vechi.Arbitraj . scopul comun al burselor este de a oferi un loc de întâlnire participanţilor de pe piaţă şi nu acela de a obţine profit din propria activitate. Zahăr şi Cacao din New York: . Indiferent de modul juridic de organizare. datorate dezvoltării istorice concrete a fiecăreia. diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-bancare . Implementarea acestor decizii revine comitetelor bursei care. alcătuite din membri ai acestora precum şi din specialişti al căror aport este strict profesional. În general. orice bursă are două categorii de membri: membri plini (full seat).Reclamaţii .Ring tranzacţii . Managementul burselor revine unor Consilii de Directori.Administrare ring de tranzacţionare .Analiza.Compensare . care au dreptul să tranzacţioneze orice contract acceptat de către respectiva bursă şi membri asociaţi/licenţiaţi. supraveghează funcţionarea de zi cu zi a pieţei. Astfel. Continental Grains.Conduita afacerilor .Control .Crearea unui mecanism de arbitraj al disputelor dintre membrii bursei. În zilele noastre. Cele mai multe burse limitează numărul de membri şi trebuie remarcat faptul că aceştia dispun de o serie de drepturi. Cargill Investors şi marea majoritate a marilor bănci “acoperă” o arie mondială. există unele particularităţi proprii fiecărei pieţe.Asigurarea unei infrastructuri care să garanteze îndeplinirea clauzelor contractuale. care pot să tranzacţioneze doar anumite contracte.

Tradepoint Investement Exchange. LCH deserveşte urmatoarele burse: International Petroleum Exchange (IPE).contribuţia membrilor compensatori la fondul comun. London International Futures Exchange (LIFFE).marja depusă de către firma ce nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale (de exemplu: falimentul acesteia). care acceptă să “compenseze” tranzacţiile. pentru compensarea comerţului cu zahăr şi cafea. London Clearing House (LCH). După încheierea fiecărei tranzacţii în ring. În Londra. de regulă. . Ea poate funcţiona fie ca un departament al bursei. deşi a dovedit o risipă de inovaţie şi ingeniozitate. . Resursele cu care LCH garantează îndeplinirea obligaţiilor pentru orice tranzacţie încheiată în ring. Chicago Mercantile Exchange (CME). LIFFE şi LME. şi membri ai bursei. Casa de Compensaţie colectează. înfiinţată în 1888 sub numele de London Produce Clearig House. există o singură astfel de Casă. fie în mod autonom. ca o instituţie de sine stătătoare. un fond din contribuţiile membrilor săi care constituie o garanţie suplimentară. Un fenomen larg răspândit este.Studiu de caz privind previziunea preţurilor pe piaţă la termene futures - Evaluarea brokerilor de ring Membrii Bursei Administrare spaţii pentru membri Dezvoltare noi produse Operaţii şi tehnologie Opţiuni Cotaţii opţiuni Depozite şi licenţe Trebuie amintit că această bursă. Membrii Casei de Compensaţie nu sunt. LCH este deţinută în proporţie de 75% de către firme şi bănci iar restul de 25% de către IPE. brokerii se prezintă în faţa unui raportator din ring al bursei. în mod obligatoriu. Elementul cheie al oricărei pieţe la termen îl constituie Casa de Compensaţie. sunt: . London International Futures Exchange (LIFFE) etc. nu excelează prin numărul de tipuri de contracte în comparaţie cu adevăratele “uzine” precum Chicago Board of Trade (CBOT). alături de globalizarea pieţei şi a produselor tranzacţionate. London Metal Exchange (LME). Recunoscută de SIB în 1988. care garantează integritatea financiară a pieţei. şi globalizarea Caselor de Compensaţie. care introduce datele reprezentând detaliile tranzacţiilor efectuate într-un sistem de prelucare a datelor unde sunt “potrivite” şi împărţite membrilor compensatori.

Membrii acestei burse sunt de două tipuri: operatori şi membri compensatori. pe o bază zilnică. Astfel. În activitatea de compensare. membri MATIF pot să aibă statut de: membru compensator general. lichidarea obligaţiilor contractuale făcându-se la o dată viitoare acceptată de către ambii contractanţi.Analiza.asigurare de 100 milioane de lire sterline. .supraveghează numărul de contracte cumpărate sau vândute de către fiecare participant pe piaţă etc. MATIF S. MATIF este ajutată de către Banca Centrală de Compensaţii. . intermediar de ring (nu acţionează niciodată în nume propriu) şi intermediar local (tranzacţionează numai în nume propriu).garantează execuţia contractelor. un fel de asigurare pasivă de executare a obligaţiilor. . la un asigurator de categoria AAA. printr-un compartiment specializat.înregistrează fiecare tranzacţie şi acţionează ca o contraparte pentru toţi participanţii la piaţă. Primele două categorii de membri (cei compensatori) sunt obligaţi să notifice bursei situaţia conturilor proprii cât şi a celor ale clienţilor lor. Alte burse îşi asumă şi rolul de a compensa tranzacţiile efectuate. membru compensator individual.4 Contractul Futures Un contract futures este un acord de voinţă de a cumpăra sau de a vinde o cantitate determinată dintr-un activ de o calitate specificată. . înfiinţată în 1990 şi care este o proprietate a MATIF S. Astfel. 4.până la 10 milioane de lire sterline din orice venit realizat de LCH. din Franţa şi-a asumat şi următoarele funcţii: . la un preţ stabilit în momentul încheierii contractului. însă prin surprinderea deosebirilor dintre cele două tipuri de contracte vom reuşi să individualizăm mult mai bine contractul futures.eliberează autorizaţii pentru membrii care au statutul de membri compensatori. . Aceasta este şi definiţia contractului cash-forward.A. diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-bancare .A. Candidaţii la statutul de membri compensatori trebuie să îndeplinească condiţii legale şi financiare suplimentare.

împotriva voinţei lui. printr-un proces de standardizare a clauzelor contractuale. cumpărătorul nu devine proprietar al activului-obiect al contractului. care este un contract cu livrarea la termen. în sensul că piaţa futures a evoluat din cea forward. ar găsi probabil cu greu pe piaţa forward un partener interesat de întreaga cantitate. vom analiza clauzele contractului futures. pe pieţele la termen. nu reprezintă un avans din valoarea contractului. contractul futures pe cafea robusta.4. ci doar o garanţie de îndeplinire a obligaţiilor contractuale (good faith deposit). Dacă un participant pe piaţă doreşte să cumpere 25 de tone metrice de cafea. are ca unitate de tranzacţionare 5 tone metrice din acest produs. datorită lichidităţii pieţelor futures. 4. ci 5 contracte de câte 5 tone fiecare. tranzacţionat la LIFE. Între cele două tipuri de contracte.facilitatea de a “intra” sau “ieşi” pe/de pe piaţă în orice moment. Acest fapt permite ca poziţia pe piaţă a unui operator să fie “atomizată” pentru ca acesta să nu “blocheze” piaţa. Standardizarea clauzelor contractuale implică următoarele aspecte: . ci există doar posibilitatea ca la scadenţa contractului. . de exemplu. moment în care plăteşte şi restul de bani care se adaugă garanţiei deja depuse. are ca obiect o anumită cantitate dintr-un activ. În felul acesta nu există riscul ca odată achiziţionat un contract futures pe grâu. cumpărătorul acestuia să fie obligat să accepte. De exemplu. livrarea cantităţii de grâu ce face obiectul contractului. se mai poate stabili încă o legătură.Studiu de caz privind previziunea preţurilor pe piaţă la termene futures Un contract futures poate fi asemănat cu o înlănţuire de contracte forward cu lichidare zilnică. În continuare. În cazul în care nu doreşte să ajungă într-o astfel de situaţie. el să opteze pentru ca respectiva marfă/activ financiar să-i fie livrată fizic.participanţii la piaţă sunt asiguraţi de omogenitatea produselor din punct de vedere al calităţii.1 Cantitatea Fiecare contract tranzacţionat în bursele de mărfuri. Oferind însă 400 de contracte pe . el nu va cumpăra un contract de 25 de tone. Dacă un exportator columbian ar vinde la termen 2000 de tone de cafea pe piaţa londoneză. cât şi prin apariţia Casei de Compensaţie care substituie fiecare contraparte din orice tranzacţie. Merită subliniat însă faptul că garanţia depusă de către cumpărator (margin). Odată cu achiziţionarea unui contract futures. respectiva persoană va trebui să vândă contractul înainte de scadenţă.

el va repeta oferta în ring. Ulterior. poate fi cam de genul: . cei doi brokeri cad de acord asupra numărului de contracte tranzacţionate (acesta fiind numărul cel mai mic dintre ofertă şi cerere). în momentul în care lansează un contract.Broker 2: “Contract !”.Analiza. el ar putea găsi la expirarea contractului chiar şi 400 de potenţiali cumpărători. O calitate rar întâlnită nu va trezi interesul unui număr suficient de operatori pentru ca el să cunoască un succes pe piaţă. are un volum de tranzacţionare zilnic (calculat pe baza cantităţii ce face obiectul contractelor tranzacţionate) de circa 45 milioane barili. permiţând o negociere minimă în ring. elaborat de către o comisie de specialişti în domeniu. nimeni nu poate fi obligat să accepte o altă calitate decât cea standard. În caz contrar.2 Calitatea Standardizarea calităţii din contractele futures asigură omogenizarea contractelor tranzacţionate în cadrul bursei. fapt ce încurajează o participare tot mai activă şi a altor persoane. încheierea unui contract în “groapă” (pit) în care se tranzacţionează contracte pe soia (în cadrul fiecărei burse.Broker 1: “Vând noiembrie 6. Fiecare bursă are un nomenclator complex. În cazul în care brokerul care vinde mai are încă contracte de vândut.25!” (preţul pe tonă este 6. Astfel. . care să accepte această calitate. după care calculează aceste prime şi discounturi ce se aplică în cazul în care atât cumpărătorul. cât şi vânzătorul optează sau oferă o altă calitate decât cea standard. Pentru ca această operaţiune să fie dusă la bun sfârşit.25$). se asigură că activul-obiect al contractului are o calitate de referinţă pe piaţa respectivului produs. contractele sunt astfel dimensionate încât să asigure şi participarea unor agenţi economici şi speculatori cu posibilităţi financiare reduse. În acest mod. tranzacţionat pe International Petroleum Exchange din Marea Britanie începând cu anul 1988. el poate cere şi livrarea unei calităţi mai bune decât cea standard a contractului (caz în care trebuie să plătească o primă) sau acceptă una inferioară (situaţie în care primeşte un discount din partea vânzătorului). diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-bancare piaţa futures. . trebuie să existe şi o contraparte interesată. Totodată. Contractul futures pe complexul de petrol Brent Crude. există un ring aparte pentru fiecare tip de contract tranzacţionat). Fiecare bursă.4. este mult mărită şi lichiditatea pieţei. În cazul în care cumpărătorul optează pentru o livrare fizică a contractului la expirare. 4.

cu atât ea acceptă şi alte monede. de unde este încărcat pe tancuri petroliere prin terminalul Sullom Voe. Din preţul final de închidere al contractului se scade transportul până la Minneapolis. cât şi de capacitatea bursei de a oferi o infrastructură şi un know-how adecvat. Este de remarcat că moneda de tranzacţionare nu este numai cea naţională. ele oglindind bine segmentul de agenţi economici “invitaţi” să se acopere pe respectiva piaţă la termen. Alberta şi Duluth Superior. Astfel. există mai multe situaţii.Studiu de caz privind previziunea preţurilor pe piaţă la termene futures Acest complex petrolier realizează un amestec de diferite tipuri de petrol extrase din mai multe platforme de forare marină din Marea Nordului. incluzând exportatorii din Orientul Mijlociu. bineînţeles că acestea vizează piaţa mondială. În funcţie de caracteristicile intrinseci ale produsului. Cu cât bursa este mai deschisă spre exterior.4. . terminale dar şi porturi şi chiar zone în care marfa trebuie să fie livrată de către vânzătorul care a optat pentru executarea fizică a contractului.4. America de Sud şi Orientul Îndepărtat. procedurale. Se apreciază că aproximativ 2/3 din comerţul internaţional cu petrol brut are ca preţ de referinţă cotaţia Brent Crude de la IPE. în general. 4. Celelalte clauze contractuale sunt. Africa. De exemplu. Winnipeg Commodity Exchange acceptă ca puncte de livrare pentru contractul futures pe ovăz doar terminalele autorizate Manitoba. În cazul marilor burse. Punctele de livrare acceptate de către burse sunt o dovadă a politicii fiecăreia. Evoluţia preţului de referinţă determină o mişcare proporţională a preţului contractual. colectate prin conducte comune şi transportat până în Insulele Shetland. obţinându-se preţul plătit de către cumpărător pentru livrarea în aceste depozite.4 Cotarea preţului Cotarea preţului reprezintă unităţile monetare pe unitatea de măsură a activului-obiect a contractului.3 Puncte de livrare Punctele de livrare reprezintă depozite. Preţul acestui produs joacă un rol important în formarea preţurilor de pe piaţa mondială a produselor petroliere prin utilizarea lui ca preţ de referinţă în contractele internaţionale. 4. Saskatchewan. unele burse acceptă doar livarea în anumite depozite şi terminale licenţiate de către ele în acest scop.

cuprinse în ciclul martie-iunie-septembrie-decembrie sau cele analoage. de regulă.4. în cazul contractelor futures pe rata dobânzii sau indici. 91-1625 reprezintă 91 de puncte şi 16. Dacă această anomalie persistă. O limită prea scăzută. 91-16 reprezintă 91 de puncte şi 16/32.Analiza. totodată. cu care preţul poate să scadă sau să crescă. Un rol important în stabilirea lunilor de livrare îl are şi sezonalitatea ofertei. Anumite contracte prevăd însă în mod permanent ca luni de livrare şi pe cele care urmează actualei luni de tranzacţionare. 4. bursa ia în considerare mai mulţi factori. se reanalizează oportunitatea de a schimba limita sau de a suspenda contractul din tranzacţionare pentru o perioadă. În cazul în care această limită este atinsă.6 Limita maximă a variaţiei zilnice a preţului Limita maximă a variaţiei zilnice a preţului este şi ea stabilită de către fiecare bursă şi ea nu este în nici un caz arbitrară. În acest caz. diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-bancare Mai există şi sistemul de cotare pe puncte.4. 4. bursa dorind să atragă orice agent economic interesat prin oferirea unor contracte ale căror luni de expirare sunt adecvate operaţiunilor de “acoperire a riscului” (hedging). . avem deci ca unitate de tranzacţionare 100 de puncte.5 Pasul de licitaţie Pasul de licitaţie (tick-size) reprezintă suma minimă (în unităţi monetare sau puncte). o rată de 8. respectiv 91 de puncte şi 16/32. Acest lucru facilitează cotarea. poate “bloca” formarea liberă a preţului.5% se cotează prin 91-16. În cazul contractului futures pe bonuri de tezaur SUA pe doi ani. dintre care cel mai important este instabilitatea preţului activului-obiect al contractului. Cum unitatea de tranzacţionare o reprezintă bonurile de tezaur cu o valoare la maturitate de 200000 $ şi cum un punct valorează 2000 $.4. Astfel. fiind mult mai uşor de cotat o rată a dobânzii în procente. de regulă se stabileşte un proces de aşa-zisă expandare “automată”. cotarea preţului se face pe puncte (fiecare punct având o valoare de 2000 $) şi 1/32 dintr-un punct.7 Lunile de expirare Lunile de expirare sunt. 4. Astfel. El este stabilit de către fiecare bursă în scopul facilitării cotării ca şi în scopul de a elimina o îmbunătăţire a preţului cu sume modice.25/32 etc.

de fapt acestea sunt analoage cu 4 contracte separate. Neutilizarea unor astfel de tehnici de către participanţii la piaţă şi luarea unor decizii doar pe baza intuiţiei şi a experienţei proprii. poate să aducă reale avantaje jucătorilor de pe piaţa futures. cu moduri de formare a preţului autonome. cât şi pe intuiţie şi experienţă. Imposibilitatea predicţiei perfecte a evoluţiei preţului doar pe baza intuiţiei şi a experienţei implică apelarea la tehnici de previziune de către jucătorii experimentaţi ce participă la piaţa futures. Analiza pieţelor futures poate fi etichetată ca fundamentală ori tehnică. 4. în special atunci când aceştia îşi fundamentează deciziile atât pe baza informaţiilor obţinute cu ajutorul acestora. aceştia beneficiind din plin de facilităţile pe care le oferă utilizarea calculatoarelor în astfel de activităţi. Dacă pieţele ar fi perfect eficiente utilizarea acestor două tipuri de analiză ca un instrument de analiză ar fi inutilă deoarece nimeni nu ar putea . o posibilă cale de sărăcire.5 Analiza critică privind previzionarea preţurilor futures la bursă Posibilitatea prevederii trendului pieţei şi a modului de evoluţie a cursului bursier este una dintre marile provocări adresate participanţilor la piaţă. Desigur. Fiecare lună de expirare are o cotaţie separată a preţului. de exemplu. utilizarea unor tehnici şi a unor modele adecvate. cererea şi oferta pentru o anumită lună neinfluenţând cererea şi oferta pentru alta (vorbim doar de modul “tehnic” de formare a preţului). iar pentru cei ce nu le deţin. 4 luni de expirare. Prezicerea cu o acurateţe perfectă a mişcării preţului (ceea ce din punct de vedere practic este imposibil) ar înseamna pentru cei ce deţin aceste informaţii o cale rapidă de îmbogăţire pe piaţa futures. În lipsa existenţei acestor informaţii sigure.Studiu de caz privind previziunea preţurilor pe piaţă la termene futures Dacă un contract are. fiecare cu “viaţa” lui. se pot construi jocuri interactive cu ajutorul unor tehnici şi modele adecvate care să valorifice intuiţia şi experienţa jucătorilor. poate să conducă la pierderea unor oportunităţi şi a unor câştiguri importante. În acest sens. Utilizarea unor tehnici specializate cum ar fi analiza fundamentală sau analiza de regresie poate aduce participanţilor la piaţa futures informaţii utile de care pot să beneficieze în fundamentarea deciziilor lor. o alternativă bună o reprezintă tehnicile de previzionare folosite cu succes de către traderii experimentaţi.

6.6 Tehnici de analiză pentru previzionarea preţurilor futures 4. În continuare. Variabilele analizate vor fi. Aceasta este prima părere oficială a pieţei pentru noul an. Unii traderi de mărfuri folosesc analiza fundamentală pentru a determina direcţia pieţei şi pe cea tehnică pentru determinarea momentului intrării şi ieşirii de pe piaţă. De exemplu. o variabilă endogenă este suprafaţa plantată cu porumb. aceasta poate duce la scăderea preţului pentru produsul de referinţă şi invers. vom presupune că pieţele nu sunt perfect eficiente. Proiectul noului sistem va include tehnici şi modele utilizate pentru previzionarea preţurilor futures. • Estimări ale recoltei: acestea sunt făcute publice de-a lungul ciclului de dezvoltare a culturilor. în timp ce una exogenă ar fi căderea unei grindini pe o anumită zonă de cultură intensivă. deci.Analiza. oferta poate fi excesivă şi. grupuri publice.1 Analiza fundamentală Analiza fundamentală începe cu evaluarea cererii şi a ofertei şi continuă cu cuantificarea impactului pe care îl are asupra pieţei restricţiile impuse de guvern. următorii factori: • Stocul existent: dacă o cantitate importantă din recolta precedentă rămâne stocată. trebuie luaţi în considerare. 4. În analiza ofertei de produse agricole. • Suprafaţa ce se doreşte a fi însămânţată: la sfârşitul primului trimestru se realizează estimări relativ la suprafaţa ce se doreşte a fi însămânţată. Oferta reprezintă cantitatea oferită dintr-o marfă la diferite niveluri de preţuri pentru o anumită perioadă. fie exogene. în principal. diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-bancare spera să câştige mai mult decât dacă ar aplica strategia “cumpără şi păstrează”. S-ar părea că analiza fundamentală este preferată mai mult de firmele de brokeraj în timp ce analiza tehnică de către publicaţiile independente privind evoluţia pieţei precum şi de publicul investitor sau speculator. fie endogene. preţurile vor scădea odată cu apariţia noii recolte. . bursă etc. • Substituenţi posibili: dacă creşte producţia de substituenţi la un anumit produs de bază.

Pe piaţa valutară. evaluând condiţiile ofertei la scară globală. fapt ce influenţează preţul la fiecare dintre cele două sortimente. • Competitorii internaţionali: traderii studiază. progresul recoltelor din ţările mari producătoare din lume. cererea se referă la cantitatea dorită dintr-o marfă la diferite niveluri de preţuri pentru o anumită perioadă. SUA).Studiu de caz privind previziunea preţurilor pe piaţă la termene futures • Condiţiile climaterice: rapoartele despre starea vremii au un impact puternic în evaluarea pieţei asupra recoltei finale. putând mări semnificativ oferta pe piaţa mondială. de asemenea. De exemplu. de asemenea. • Programele guvernelor străine: guvernele străine pot subvenţiona. China. importante în cazul porumbului. euro sau altă monedă puternică. consumatorii pot prefera într-un anumit sezon carnea de pui faţă de carnea de vacă. în general. În cazul cererii trebuie analizaţi următorii factori de influenţă: • Rapoarte privind şeptelurile. fiind utilizat. Rusia. Pentru analiza pieţei. UE. • Achiziţii străine: traderii supraveghează ţările cu pondere importantă în comerţul mondial cu marfa respectivă şi îndeosebi marii importatori (pentru cereale. • Programe guvernamentale: guvernele pot susţine regulat cererea şi oferta prin programe de export. Subvenţionarea preţurilor de export. şrotului de soia etc. iar în sens opus prin impunerea de embargouri etc. fluctuaţia ratei de schimb a monedei naţionale vis-a-vis de dolar. producţia lor internă şi creşterea economică sunt monitorizate pentru a determina nevoia unei ţări şi posibilitatea de a cumpăra produse agricole. Rata de creştere a populaţiei. • Preferinţele consumatorilor: cererea pentru anumite produse poate fi influenţată dacă preferinţele consumatorilor se schimbă. • Programele guvernamentale: programele naţionale pot duce la diminuarea sau creşterea suprafeţei plantate la diverse soiuri de plante. va determina costul relativ al produselor naţionale în raport cu produsele din alte ţări. în schimb. mai mult ceai sau băuturi răcoritoare). achiziţii guvernamentale. Cererea. reprezintă mai mult decât cantitatea dorită dintr-o marfă la un anumit preţ. exporturile. regulile stabilite în cadrul tratatelor internaţionale de schimb (GATT. NAFTA etc) au impact asupra politicilor de export. . • Cererea pentru o marfă este influenţată de preţul şi disponibilitatea substituenţilor (se va bea mai puţină cafea dacă preţul creşte.

Elasticitatea se măsoară cu ajutorul coeficientului de elasticitate.. acesta semnifică faptul că o creştere a preţului antrenează o reducere semnificativă a cererii în raport cu acesta.Analiza. în aşteptarea reducerii preţului. cantitatea cerută pentru stocare etc. un trader fundamental poate decide să adopte o poziţie de cumpărare pe termen scurt (short futures) pentru soia. în timpul foametei din Anglia. acest fapt. Dacă -1 < ε ii < 0. Acest fenomen se explică prin faptul că fiind secetă nu existau alte produse la acelaşi preţ sau la un preţ mai mic care puteau să substituie cartoful. cererea pentru produsele româneşti pe piaţa internaţională este afectată. acesta semnifică faptul că o creştere a preţului produsului antrenează o reducere a cererii acestuia în aceleaşi proporţii. diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-bancare Dacă. Astfel. leul este puternic. De exemplu. care a putut fi utilizată pentru cumpărarea altor produse alimentare de calitate superioară. elasticitatea se scrie astfel: δ xi p i ε ii = ⋅ . influenţează semnificativ traderii în luarea unei poziţii pe piaţă. din 1866. cum ar fi substituenţii produselor (produsele sintetice). De asemenea. acesta arată că variaţia preţului are un impact mai mic asupra cererii. ε ii . De exemplu. Acest fenomen se poate explica prin faptul că scăderea puternică a preţului a condus la eliberarea unei cantităţi de bani destul de semnificativă pentru fiecare familie. mai exact scade. care arată modificarea procentuală a preţului la modificarea procentuală a cantităţii. valorile maxime şi minime etc. scăderea semnificativă a preţului la orez în Asia (unde acest produs ocupă o pondere importantă în alimentaţia populaţiei sărace) a condus la scăderea consumului din acest produs. Aceşti factori. de exemplu. deci cererea este inelastică. cu excepţia bunurilor Griffin.. dacă presupunem că vremea favorabilă în America de Sud duce la obţinerea unor recolte bune la boabe de soia în Argentina şi Brazilia. unde o creştere a preţului antrenează o creştere a cererii. tind să reducă preţurile. deci cererea este elastică. Dacă cererile pentru un produs xi sunt derivabile în raport cu preţul acelui produs pi. s-a constatat că deşi a crescut preţul la cartofi a crescut şi cererea pentru acest produs. Dacă ε ii < -1. δ pi xi Pentru toate bunurile ε ii < 0 . precum şi alţii. cum ar fi peştele. . Paşii de bază în analiza fundamentală sunt: a) Definirea problemei şi a caracteristicilor sale: preţul mediu. plus oferta mondială. Dacă ε ii = -1.

c) Stabilirea constrângerilor / restricţiilor: limitele de poziţie. În ceea ce priveşte estimările. limitările de capital şi de program de tranzacţionare etc. mărimea şi lichiditatea pieţei. Acestea trebuie să aibă sens economic şi să fie disponibile şi utilizabile în forma dorită şi la momentele în care sunt cerute. ea fiind dată de raportul dintre valoarea aşteptată şi costul obţinerii informaţiei.7% . obţinerea unei informaţii este considerată eficientă în condiţiile în care avantajele conferite de deţinerea ei depăşesc costul economic al obţinerii ei (trebuie să fie mai mare decât acesta). Altfel spus. previziunea va avea o acurateţe/precizie egală cu: 1 ε= ⋅ 100 ≅ ±16. Eroarea datorată volumului de date. în cazul considerării datelor lunare pe ultimii trei ani (n=36 observări). n unde n reprezintă numărul de date/observări. Toate tehnicile se bazează pe cantitatea de date luate în considerare. este dată de relaţia: 1 ε= × 100 . cu atât rezultatele vor fi mai neconcludente. dacă eşantionul nu este reprezentativ. Eficienţa informaţiei este relativă.2 Indicatori utilizaţi în cuantificarea tendinţei variaţiei preţului Beneficiile cele mai mari apar atunci când cel care ia decizia posedă informaţii şi estimări mai bune decât competitorii săi. utilitatea informaţiei este scăzută pentru un acelaşi nivel al costurilor. d) Generarea soluţiilor posibile: există o tendinţă de generare a unor soluţii multiple. eroarea este de 50%. Utilizarea unor baze de date adecvate facilitează acest lucru. Analiza mişcării preţului şi a riscului de tranzacţionare implică instrumente specializate de analiză a seriilor cronologice. Astfel.Studiu de caz privind previziunea preţurilor pe piaţă la termene futures b) Determinarea variabilelor importante necesare generării unei decizii eficiente. Cu cât cantitatea de date este mai mică. reglementări guvernamentale şi ale bursei. ε. De exemplu. pentru n = 4 observări. acestea sunt mai importante decât datele statistice..6. 4. Pentru o previziune econometrică a cererii de grâu. 36 . Conceptul de eficienţă a costului versus utilitatea informaţiei este cel mai bine ilustrat la activităţile de eşantionare.

e) Media pătratică : 1 n 2 p q = ∑ ( pi ) . Δ1 + Δ 2 unde: Xo = limita inferioară a intervalului modal. pentru că preţul rămâne la niveluri înalte doar pentru timp scurt. Analiza distribuţiei se face prin divizarea seriei de date în intervale mai mici.frecvenţa intervalului următor). Dacă seria este pară mediana este valoarea medie a termenilor centrali ai seriei.n = numărul de observări. Δ2 = (frecvenţa intervalului modal . decât cea a unor valori superioare rezonabile. h = mărimea intervalului modal.Mediana). egale sau neegale şi observarea frecvenţelor de apariţie a preţului zilnic într-unul din intervalele considerate. Δ1 = (frecvenţa intervalului modal . . diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-bancare Frecvenţa distribuţiei oferă o imagine bună a caracteristicilor datelor studiate.3 (Media . n i =1 unde: . Modul poate fi aproximat cu relaţia: Mo = Media . d) Media geometrică: 1 p g = n p1 ⋅ p 2 L p n = ( p1 ⋅ p 2 L p n ) n . n i =1 Rădăcina mediei pătratice este utilizată în calcularea abaterii standard. Preţul mărfurilor tinde să fie limitat în jos de costul de producţie şi de rezistenţa ofertanţilor de a vinde la un preţ care le-ar aduce pierderi. Se aşteaptă ca distribuţia preţului la marfă să fie asimetrică la stânga (preţuri mici) şi să aibă o coadă mai lungă spre preţurile mai mari. În sus nu există o astfel de limită. Pentru cuantificarea tendinţei mişcării preţului se folosesc următorii indicatori ai tendinţei centrale: a) Media aritmetică: 1 n p = ∑ pi . c) Modul reprezintă varianta cu frecvenţa cea mai mare în serie. Pentru o serie de intervale modul se calculează astfel: Δ1 Mo = Xo + h ⋅ . b) Mediana reprezintă valoarea termenului din mijlocul seriei în cazul unei serii impare.frecvenţa intervalului anterior).Analiza. .pi = valoarea preţului la momentul ti.

pentru o serie simplă. sau cu formula: n i =1 k σ2 = ∑ (x i =1 − x ) ⋅ ni 2 i . Dispersia şi asimetria sunt folosite pentru interpretarea datelor înregistrate. n ∑n i =1 i unde: xi . pentru o serie cu frecvenţe absolute.numărul termenilor din serie.Studiu de caz privind previziunea preţurilor pe piaţă la termene futures f) Media armonică: se defineşte ca fiind egală cu valoarea inversă a mediei aritmetice calculată din valorile inverse ale termenilor aceleiaşi serii de date. n . . pentru o serie simplă. este folosită pentru măsurarea repartiţiei şi se calculează ca o medie aritmetică simplă sau ponderată a depărtării termenilor seriei de la media lor în valoare absolută. astfel: n ph = n 1 ∑ i =1 p i Această medie reduce efectele extreme mai mult şi decât media geometrică. n i =1 k d = ∑x i =1 i −x . x . d .termenii seriei. astfel: 1 n d = ∑ xi − x . Dispersia unei caracteristici se calculează ca o medie aritmetică simplă sau ponderată a pătratelor abaterilor termenilor faţă de media lor şi se calculează cu relaţia: σ2 = 1 n ∑ (xi − x )2 . pentru o serie cu frecvenţe absolute. k ∑n i =1 i Abaterea medie liniară.media aritmetică.

7% în intervalul ( x − 3 ⋅ σ ). notată σ .5% în intervalul ( x − 2 ⋅ σ ) şi 99. Asimetria se calculează cu ajutorul coeficienţilor de asimetrie ca raport între asimetria absolută (diferenţa dintre medie şi modul) şi abaterea standard. se poate calcula cu relaţia: K' = 3 ⋅ ( x − Me ) σ . în caz contrar. Me. Într-o serie cu repartiţie normală. astfel: 1 K = ( x − Mo ) . poate lua valori între -1 şi +1. deoarece media corespunde în valoare cu valoarea modală a seriei). adică există o asimetrie negativă. K. 95. K = 0. coeficientul de asimetrie este cuprins între -1 şi 0. cu cât este mai mic în valoare absolută cu atât asimetria este mai mică (într-o serie perfect simetrică. 68% din termenii seriei sunt în intervalul de variaţie dat de ( x − σ ). diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-bancare Abaterea medie pătratică sau abaterea standard. σ Coeficientul de asimetrie. pentru o serie cu frecvenţe absolute. dacă valoarea modală este mai mare decât media. coeficientul de asimetrie K’.Analiza. atunci coeficientul de asimetrie este cuprins între 0 şi 1. În cazul în care se cunoaşte mediana seriei. se calculează ca o medie pătratică din abaterile tuturor variantelor seriei de la media lor aritmetică: 2 σ= 1 n ∑ (xi − x ) . pentru o serie simplă. i Abaterea medie pătratică este cea mai obişnuită metodă de calcul a gradului de dispersie a datelor. care reprezintă gradul de distorsiune faţă de simetria normală. Dacă media este mai mare decât valoarea modală a seriei. deci există o asimetrie pozitivă. respectiv n i =1 k σ= ∑ ( xi − x ) i =1 k ∑n i =1 2 ⋅ ni . Datele înregistrate la mărfuri nu sunt distribuite normal şi trebuie măsurate şi corectate cu ajutorul asimetriei.

Mediana). dacă sunt 25% şanse să apară acelaşi preţ de două ori şi 11% să apară de trei ori. 1-b) şi o serie cu asimetrie negativă (fig 1-c). De exemplu. În figura 1-a se prezintă o serie perfect simetrică în care media este egală cu valoarea modală a seriei.Serii simetrice şi asimetrice . putem transforma datele originale într-o distribuţie normală luând rădăcina pătrată a fiecărui nivel de preţ observat.Serie cu asimetrie pozitivă X Mo AS < 0 Figura 1-c. Asimetria unei serii de date poate fi corectată folosind nişte transformări. Preţurile pot fi asimetrice într-un anumit model.a Serie simetrică Figura 1-b. y y y x x x Mo X AS > 0 X = Mo AS = 0 Figura1. o serie cu asimetrie pozitivă (fig. Pe baza acestor indicatori putem să obţinem informaţii referitoare la variaţia preţului care vor fi ulterior folosite în predicţia evoluţiei acestuia.Studiu de caz privind previziunea preţurilor pe piaţă la termene futures unde: -3 < K’ < 3 şi va arăta un grad mai mare de asimetrie cu cât se va apropia mai mult de zero. Această formulă se foloseşte pentru seriile uşor asimetrice în care pentru un număr mare de cazuri se verifică relaţia: Modul = Media . În practică se pot întâlni serii de repartiţie de frecvenţe simetrice. mediana. Gradul de asimetrie se interpretează cu ajutorul unuia dintre cei doi coeficienţi de asimetrie şi se bazează pe relaţia care există între cei trei indicatori ai tendinţei centrale (media.3 (Media . uşor simetrice sau cu tendinţă pronunţată de asimetrie. modul). după care se trece la analizarea noii serii de date.Serie cu asimetrie negativă Figura 1 . ca urmare a faptului că abaterile egale în valoare absolută se compensează reciproc pentru acelaşi număr de cazuri observate nu numai pe total.

poartă denumirea de valoare reziduală: . diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-bancare 4. În cazul studierii evoluţiei preţului. Este necesară testarea modelului de regresie în vederea validării lui în raport cu realitatea studiată şi de a estima/evalua calitatea acestuia.6. din observare). . metoda Bayesiană etc. cât şi aspectele neesenţiale.yˆ i reprezintă valorile preţului rezultate din funcţia de regresie. Dependenţa dintre variabilele exogene şi variabilele endogene se poate exprima prin ecuaţii liniare sau neliniare. reale. nivelul stocului existent. în care: . modelul devine: y i = a + bxi + u i .u i = y i − yˆ i . n . oferta.6. perturbaţii etc. i = 1.1 Regresia liniară Modelul liniar care exprimă dependenţa liniară dintre y şi x.).yi = preţul observat (valori empirice. 4. y i = a + bxi .3. analiza de regresie are drept obiectiv descrierea printr-un model adecvat a relaţiei dintre preţ şi variabilele care-l influenţează (cererea. Ca urmare. modelele de regresie utilizate în stabilirea dependenţei dintre acestea vor fi de acelaşi tip. va include atât ceea ce este esenţial în relaţia dintre cele două variabile.Analiza. Relaţia dintre variabila dependentă preţ şi variabilele independente poate fi de formă liniară sau neliniară şi.). iar estimarea parametrilor ce caracterizează modelul de regresie se poate face prin diferite metode statistice (metoda celor mai mici pătrate. incerte semnalate prin adăugarea simbolului u. Aproximarea norului de puncte ce reprezintă valorile empirice ale preţului rezultate din observare. metoda verosimilităţii maxime. în consecinţă. se poate face printr-o ecuaţie de regresie liniară sau neliniară.3 Analiza de regresie Analiza de regresie arată răspunsul variabilei dependente y la o modificare în valoarea variabilei independente x. Aproximarea parametrilor ce caracterizează ecuaţia de regresie trebuie făcută astfel încât valoarea reziduală să fie minimă: n ∑u i =1 2 i n = ∑ ( y i − yˆ i ) = min i =1 2 . pentru a fi fidel comportamentului exprimat de date.

în care: . n ⎝ i =1 i =1 ⎠ n b= n n n∑ xi y i − ∑ xi ∑ y i i =1 i =1 i =1 ⎛ ⎞ n∑ x − ⎜ ∑ xi ⎟ i =1 ⎝ i =1 ⎠ n 2 i n 2 .Studiu de caz privind previziunea preţurilor pe piaţă la termene futures Pentru aflarea relaţiei de dependenţă liniară dintre cele două serii de date {yi} şi { yˆ i }. care presupune că suma abaterilor valorilor empirice (reale) de la valorile teoretice să fie minimă. i = 1. . Rezultă sistemul: n n na + b∑ xi = ∑ y i i =1 i =1 n n i =1 i =1 n a ∑ x i + b ∑ x = ∑ xi y i 2 i . derivând ecuaţia liniară de regresie y = a + bx în raport cu parametri a şi b. n cu condiţia minimizării valorii reziduale. i =1 Parametrii a şi b se determină rezolvând sistemul obţinut pe baza metodei celor mai mici pătrate. Pentru multe serii de date. se determină punctul de extrem.b = coeficientul de regresie care arată măsura în care se modifică variabila dependentă la modificarea cu o unitate a variabilei independente. astfel: a= n 1 ⎛ n ⎞ ⋅ ⎜ ∑ y i − b∑ xi ⎟ . n i =1 2 . rezultatul teoretic conduce la existenţa unor relaţii teoretice. Eroarea standard a calculaţiei reprezintă măsura exactităţii liniei trasate prin punctele observate: 2 1 n ε = ⋅ ∑ ( y it − y i ) .a = o valoare constantă ce reprezintă ordonata la origine. deşi în realitate relaţia între date nu este chiar atât de puternică.

yi = valoarea empirică rezultată din observare (preţul observat).imposibilitatea de a se ajunge practic. Dacă dependenţa preţului faţă de variabilele care îl influenţează nu este liniară se consideră că regresia este curbilinie (parabolă de gradul doi.3. exponenţială. 4. diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-bancare y it = valoarea ajustată teoretic. Coeficientul de corelaţie r măsoară intensitatea legăturii de tip liniar dintre două variabile x şi y şi se calculează ca medie aritmetică a produsului abaterilor normale normate ale celor două variabile: unde: r= n n n n∑ xi y i − ∑ xi ∑ y i i =1 i =1 ⎡ ⎛ ⎞ ⎢n ⋅ ∑ xi2 − ⎜ ∑ xi ⎟ ⎝ i =1 ⎠ ⎢⎣ i =1 n n 2 i =1 2 ⎤ ⎡ ⎛ n ⎞ ⎤ 2 ⎥ ⋅ ⎢ n∑ y i − ⎜ ∑ y i ⎟ ⎥ ⎝ i =1 ⎠ ⎥⎦ ⎥⎦ ⎢⎣ i =1 n . Cu cât coeficientul de corelaţie este mai aproape de 1 cu atât legătura este mai puternică.6. prin minimizarea expresiei: n ∑u i =1 2 i n n ( = ∑ ( y i − yˆ i ) = ∑ y i − a − bxi − cxi2 i =1 2 i =1 ) 2 = min . b. În cazul în care r = 0 variabilele sunt independente.Analiza. la formula de obţinere a estimaţiilor pentru care ∑ u 2 este minimă. c se determină utilizând metoda celor mai mici pătrate.). Dacă funcţia de regresie este de forma unei parabole de gradul doi y = a + bx + cx 2 . logaritmică etc. . pe căi obişnuite.2 Regresie neliniară Modelele neliniare generează în perspectiva estimării parametrilor complicaţii datorate faptului că: . parametrii a.variabila reziduală (perturbatoare) u poate să apară ca exponent şi ea nu urmează o lege normală de medie nulă.

. cum ar fi: . autocorelaţie). analiza de regresie.STATISTICA (media.SAS (dispersia. În acest caz statistica bayesiană utilizează informaţii obţinute ulterior în calculul destinat estimării parametrilor. Verificarea ipotezelor statistice are în vedere: . teste statistice. .Studiu de caz privind previziunea preţurilor pe piaţă la termene futures Se obţine sistemul de ecuaţii: n n n na + b∑ xi + c ∑ xi2 = ∑ y i i =1 i =1 i =1 n n n n i =1 i =1 i =1 i =1 n n n n i =1 i =1 i =1 i =1 a ∑ xi + b∑ xi2 + c ∑ xi3 = ∑ xi y i a ∑ xi2 + b∑ xi3 + c ∑ xi4 = ∑ xi2 y i Metoda bayesiană de estimare a parametrilor ia în considerare pe lângă datele statistice frecvent utilizate (din sondaje sau serii cronologice).a. . testul Durbin-Watson. S-PLUS (regresie liniară şi neliniară. În cazul predicţiei preţurilor pe piaţa futures obţinerea unor informaţii ulterioare culegerii datelor iniţiale şi utilizarea lor în estimare este foarte utilă şi importantă şi conduce la revizuirea credibilităţii rezultatelor.). Parametrii ecuaţiilor de regresie se pot determina în mod eficient prin utilizarea unor pachete de programe specifice. .semnificaţia parametrilor de regresie utilizându-se în acest scop diverse teste statistice (testul T. reprezentări grafice etc.egala împrăştiere a valorilor reziduale (testul F. corelaţia. dispersia. . testul T.TSP. riscului) datorită abaterilor valorilor estimate de la cele reale. . şi alte informaţii cunoscute asupra parametrilor. astfel încât pentru exprimarea incertitudinii se utilizează densitatea de probabilitate revizuită (aposteriorică).normalitatea repartiţiei variabilei reziduale.). precum şi o funcţie a pierderii (costului.absenţa autocorelării variabilei reziduale (testul Durbin-Watson). Student ş. .FORECAST MASTER (estimări bayesiene). regresia liniară şi neliniară. metoda celor mai mici pătrate). Snedecor).

Xi Coeficienţii q 0 .. Rezultatul este preţul teoretic corect. Un model de evaluare a opţiunilor este o formulă matematică care foloseşte factorii ce determină preţul opţiunii ca date de intrare.. noua recoltă. stocuri etc. inflaţie etc. x p reprezintă variabilele independente. qi .). diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-bancare 4.. q1 ..3 Metode de regresie multifactorială În cazul în care preţul unor produse agroalimentare depinde de mai mulţi factori (inflaţie... q p se pot determina utilizând metoda celor mai mici pătrate.preţul anticipat ajustat cu indicele preţurilor de producţie.6. care are forma: Y = q 0 + q1 X 1 + L + q p X p ppi Y . L. Cel mai utilizat model de regresie multiplă este modelul liniar. valute etc. Cumpărătorul unei opţiuni are dreptul dar nu şi obligaţia să cumpere (CALL) sau să vândă (PUT) la un termen prestabilit şi la un preţ fixat dinainte o anumită cantitate de active (mărfuri.coeficientul ce exprimă influenţa factorilor neluaţi în considerare.Analiza.ponderea cu care influenţează fiecare factor preţul. oferă posibilitatea jucătorilor de pe piaţă de a reveni asupra deciziei de investi o sumă de bani în vânzarea sau cumpărarea de active. în care x1 .3. aceste influenţe ale variabilelelor independente asupra variabilei dependente se pot exprima cu ajutorul ecuaţiei de regresie multiplă: y = f (x1 . 4. Pe piaţă opţiunile de cumpărare sunt numite CALL..7 Modele de evaluare a opţiunilor Opţiunea. . x 2 .). unde: ppi q0 . cu dispersia constantă şi media nulă.). Dacă modelul ar fi perfect elaborat..factorii ce influenţează preţul ( recolta . . ca activ financiar. preţul de piaţă al opţiunilor în evoluţia sa ar trebui să egaleze preţul teoretic rezultat din model. x p ) + u . iar u o variabilă reziduală. iar cele de vânzare PUT.

Vi = pe – p pentru PUT. sau poate fi nulă şi în acest caz se abandonează. unde t0 momentul iniţial.pe preţul de exerciţiu stabilit pentru cumpărare sau vânzare de active la momentul încheierii contractului opţional. Vi (făra a deduce suma plătită). Pentru cumpărător opţiunea este o poliţă de asigurare ce-i poate aduce câştiguri dacă piaţa e favorabilă sau să-l apere de pierderi în caz contrar. adică câştigul obţinut prin exercitarea sa imediată: . Cu cât perioada de timp rămasă până la expirarea opţiunii este mai îndelungată cu atât prima opţiunii va fi mai mare deoarece probabilitatea ca exercitarea opţiunii să fie profitabilă este mai mare. Operaţiunile cu opţiuni pot fi considerate operaţiuni de vânzare sau cumpărare de riscuri. Valoarea opţiunii este studiată în intervalul de valabilitate al acesteia (până la scadenţă) în momentul efectuării unei tranzacţii.Studiu de caz privind previziunea preţurilor pe piaţă la termene futures Pentru a cumpăra astfel de opţiuni de pe piaţa futures trebuie să se plătească o primă de risc care reprezintă preţul opţiunii. comportamentul său pe piaţă fiind de aversiune faţă de risc.(Vc . Cursul bursier al activului determină valoarea intrinsecă a opţiunii. Ea poate fi pozitivă şi în acest caz ea se exercită. . .t durata de valabilitate a contractului t ∈ [t 0 . . .Vi = p – pe pentru CALL respectiv. comportamentul său fiind de preferinţă pentru risc. Valoarea unei opţiuni are două componente. t f ] . Cu cât ne apropiem de data de expirare a opţiunii cu atât valoarea ei în timp devine din ce în ce mai mică şi tinde spre zero. tf momentul de scadenţă. Elementele ce caracterizează o opţiune sunt: . Vânzătorul de opţiuni câştigă cert valoarea primelor încasate şi va înregistra pierderi proporţionale cu creşterea cursului bursier. . opţiunea fiind considerată un activ consumabil.Rf rata dobânzii fără risc la care se presupune că se poate împrumuta un investitor pentru a cumpăra opţiuni. . Vp) valoarea primei plătite pentru opţiunea de cumpărare CALL şi respectiv de vânzare PUT. unde p este preţul curent al activului pe piaţă. Valoarea în timp reflectă potenţialul opţiunii de a câştiga valoarea intrinsecă şi se calculează ca diferenţă între prima curentă a opţiunii (Vc sau Vp) şi valoarea sa intrinsecă.σ varianţa riscului activului. şi anume: valoarea intrinsecă şi valoarea în timp.

Vânzătorul de CALL acceptă contractul şi îşi asigură un câştig limitat egal cu prima de risc dacă valoarea cursului activelor va scădea. Rata de acoperire a opţiunii Ra reprezintă variaţia valorii opţiunii Vi la o variaţie cu o unitate a cursului activului suport p: dVc .Analiza. dar dacă cursul creşte el va înregistra pierderi dar nu mai mari decât prima de risc şi câştiguri proporţionale cu scăderea cursului activului.marginea superioară care reprezintă cursul viitor al activului. Ra = Efectul de levier (volatilitatea) reprezintă variaţia marginală a valorii optime în raport cu o variaţie a cursului activului şi se calculează cu relaţia: L= dVc Vc p = Ra ⋅ . . dar şi pierderi proporţionale cu valoarea creşterii cursului activelor. dp Rata de acoperire a opţiunii semnifică numărul de opţiuni necesare în portofoliu pentru a se apăra de variaţia cursului activului suport. Opţiunea de vânzare PUT privită prin optica cumpărătorului îi asigură acestuia că în cazul scăderii previzibile a cursului activului să nu înregistreze pierderi plătind pentru aceasta prima de risc. Agenţii economici pot utiliza contractele cu opţiuni ca protecţie împotriva mişcărilor nefavorabile ale preţului activului de bază şi în acelaşi timp ca mijloc de valorificare a oportunităţii păstrării unui profit dacă cursul preţului este favorabil. diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-bancare Valoarea opţiunii are două margini: . . dp p Vc Pe piaţă cumpărătorul de opţiuni CALL estimează o acoperire a pierderilor la evoluţia cursului activelor egale cu prima de risc sau chiar un câştig dacă cursul evoluează în sensul prevăzut de acesta şi anume proporţional cu valoarea creşterii. În acest caz există mai multe tipuri de strategii de acoperire a riscului şi de arbitraj.marginea inferioară care reprezintă valoarea opţiunii. În cazul în care cursul activului va creşte el va suferi pierderi proporţionale cu aceste creşteri ale cursului activelor. Aceeaşi opţiune privită prin prisma vânzătorului de PUT îi asigură acestuia în mod cert încasarea primei şi speră că preţurile nu vor scădea.

care presupun vânzarea sau cumpărarea unei opţiuni împreună cu adoptarea unei poziţii compensatorii (prima de risc) în contractul futures de bază. încasarea primei opţiunii call în schimbul renunţării totale sau parţiale la profitul potenţial determinat de o creştere a preţului futures.cu opţiuni acoperite. . pierderile fiind substanţiale dacă anticipările sunt incorecte. Există următoarele tipuri de strategii: .Studiu de caz privind previziunea preţurilor pe piaţă la termene futures Operaţiunile de arbitraj intervin atunci când preţul de piaţă al opţiunii este supra sau subevaluat şi ele sunt iniţiate prin utilizarea simultană de CALL-uri şi PUT-uri (cu preţuri de exercitare sau scadenţe diferite sau aceleaşi). Profit Long activ de bază Call acoperit Cursul activului de bază Short call Figura 2 – Vânzarea CALL acoperită . Această strategie permite iniţiatorului. Similar. specifice pentru agenţii cu preferinţe la risc. de exemplu în cazul vânzării unui CALL. prin care se urmăreşte obţinerea de profit pe baza speculării variaţiilor de preţ.simple. în cazul în care se foloseşte un singur tip de opţiune. Vânzarea unei opţiuni call futures împreună cu o poziţie long este cunoscută sub denumirea de vânzare call acoperită (figura 2): Vânzare CALL acoperită = short call + long futures.speculative. Ele sunt foarte riscante. . vânzarea unei opţiuni put împreună cu o poziţie short poartă denumirea de vânzare PUT acoperită: Vânzare PUT acoperită = short put + short futures.

Aceste strategii presupun vânzarea şi cumpărarea simultană de opţiuni diferite având drept rezultat un spread al preţului ce se măreşte sau micşorează în funcţie de preţul activului de bază. Aceste opţiuni reprezintă o modalitate eficientă de modificare a diagramei risc-venit aferentă unei poziţii speculative deja existente sau ca mod de fixare a unui profit potenţial.Analiza. diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-bancare Opţiunile sintetice sunt create prin cumpărarea unei opţiuni CALL sau PUT împreună cu o poziţie short sau long în contractul futures de bază.opţiune CALL sintetică = long put + long futures.opţiune PUT sintetică = long call + short futures. spre deosebire de opţiunile spread orizontale care au acelaşi preţ de exercitare şi date de expirare diferite. Ele pot fi de tip vertical sau orizontal. Opţiunile spread reprezintă un mod de a specula modificările relative ale preţurilor. Profit Long PUT Long activ de bază Opţiune CALL sintetică Cursul activului de bază Figura 3 – Opţiune CALL sintetică . . Opţiunile spread verticale au preţurile de exercitare diferite dar aceeaşi dată de expirare. Ele permit protejarea speculatorilor (în sensul limitării pierderilor) împotriva unor variaţii accentuate ale preţurilor. Reprezentarea grafică a unei opţiuni CALL sintetică este ilustrată în figura 3. Valoarea unei opţiuni sintetice de tip CALL sau PUT se determină cu ajutorul relaţiilor: .

iar pierderea potenţială maximă limitată. Aceste strategii presupun cumpărarea unui număr egal de opţiuni CALL şi PUT având acelaşi preţ de exercitare şi aceleaşi date de expirare (poziţie long straddle) sau vânzarea acestora (poziţie short straddle). preţul contractului futures de bază depăşeşte preţul de exercitare cel mai înalt. Profit (pierdere) PUT CALL Câştig A p-∆p Cumpărare de CALL p PIERDERE B Câştig p+∆p Cursul activului de bază Cumpărare de PUT Figura 4 – Rezultatul tranzacţiei straddle la cumpărare . atunci opţiunea cu preţul de exercitare mai mic va aduce profit. Strategiile cu opţiuni de tip straddle se bazează pe modificări accentuate ale preţurilor activelor de bază într-un sens sau altul. pentru primul caz şi respectiv. iar cealaltă cu preţul de exercitare mai mare. Aceste efecte pot fi urmărite în figura 4. Strategiile speculative de tip spread sunt preferate faţă de cele simple având un profit sau o pierdere potenţială limitată (egală cu prima plătită). ambele opţiuni sunt executate (aduc profit). fie o pierdere în funcţie de nivelul pragului de rentabilitate. acesta se calculează ca suma dintre debitul net şi preţul de exercitare cel mai scăzut. în timp ce în cel de al doilea caz (short straddle) situaţia se prezintă invers (profitul limitat şi pierderea potenţială nelimitată). În primul caz (long straddle) profitul poate fi nelimitat.Studiu de caz privind previziunea preţurilor pe piaţă la termene futures Dacă la expirarea opţiunilor de tip spread vertical call. Dacă preţul contractului futures se află între cele două preţuri de exercitare. poate aduce fie un profit net. pentru cel de al doilea caz. în figura 5. sau pe stabilitatea acestora de-a lungul unei anumite perioade.

Dimpotrivă. iar dacă preţul creşte opţiunea CALL va aduce profit. poziţia short straddle este iniţiată de un investitor ce se bazează pe estimări care prevăd stabilitatea preţului. Poziţia long strangle are ca scop obţinerea de profit ca urmare a fluctuaţiilor preţurilor futures. în cazul în care preţul futures rămâne constant. ponderate cu numărul lor. Dacă preţul va scădea sau va creşte semnificativ. Dacă preţul la expirare va fi egal cu cel de exercitare. Fie ∆p o astfel de variaţie. Rezultatele tranzacţiilor straddle la vânzare şi cumpărare sunt reprezentate în figura 6 şi respectiv. Dacă preţul scade opţiunea PUT va determina profit. Această poziţie este creată prin vânzarea simultană a unui număr de acţiuni CALL şi PUT. ambele opţiuni vor rămâne neexecutate. iar poziţia short urmăreşte fructificarea scăderii valorii în timp a opţiunilor. Profit (pierdere) PROFIT p-∆p p+∆p C Pierdere p Cursul activului de bază D Pierdere Vânzare de PUT Vânzare de CALL Figura 5 – Rezultatul tranzacţiei straddle la vânzare Operaţiunea strangle este o operaţiune straddle în care opţiunile Call şi PUT nu au acelaşi preţ de exercitare. profitul iniţiatorului reprezentând prima încasată prin vânzarea opţiunilor. în figura 7.Analiza. . pierderea poate fi nelimitată. diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-bancare În cazul poziţiei long straddle operaţiunea se va încheia cu profit pentru iniţiator dacă preţul futures se va modifica semnificativ. trebuie să fie semnificativ mai mare decât zero. diferenţa dintre ∆p şi primele plătite pentru cele două tipuri de opţiuni. Cu alte cuvinte.

Vânzătorul de strangle obţine un câştig dacă variaţia cursului acţiunii în raport cu preţul de exercitare este mai mică decât în cazul tranzacţiei straddle. Profit (pierdere) Cumpărare de PUT Cumpărare de CALL Câştig E p Câştig F p+∆p* Cursul activului de bază p-∆p* PIERDERE Figura 6 – Cumpărarea de strangles Profit (pierdere) PROFIT p-∆p* G p p+∆p* Curs acţiune H Pierdere Pierdere Vânzare de PUT Vânzare de CALL Figura 7 – Vânzarea de strangles .Studiu de caz privind previziunea preţurilor pe piaţă la termene futures Cumpărătorul de strangle obţine un câştig dacă variaţia cursului acţiunii în raport cu preţul de exercitare este mai mare decât variaţia în cazul tranzacţiei straddle. adică ∆p* > ∆p. adică ∆p* < ∆p.

constantă în timp şi egală cu rata dobânzii fără risc. La formularea modelului. • acţiunile se negociază în mod continuu. Formula de evaluare dezvoltată de cei doi poate fi aplicată şi la obligaţiile unei societăţi. Datorită faptului că preţul unei acţiuni nu poate fi negativ. Dacă preţurile activului ar fi fost normal distribuite. modelul a fost destinat evaluării opţiunilor europene asupra acţiunilor care nu plătesc dividende. • pe piaţa de capital nu există posibilităţi de arbitraj. Acest lucru înseamnă că: log (1 + rata rentabilităţii) urmează o distribuţie normală. Modelul are la bază principiul că dacă o opţiune este corect evaluată pe piaţă. swap-uri. care îi restricţionează valabilitatea: • rata dobânzii pe termen scurt se consideră cunoscută. care sunt văzute ca nişte combinaţii de opţiuni. La început. curba acesteia având o formă de clopot. se va considera o distribuţie lognormală. ipoteci. acţiuni. opţiuni compuse. . cu ajutorul căruia un investitor poate obţine profit. • este permisă împrumutarea oricărei sume de bani la rata dobânzii pe termen scurt. • nu există costuri de tranzacţie la tranzacţionarea opţiunilor şi acţiunilor.7. nu ar trebui să se poată realiza profituri prin crearea unui portofoliu ipotetic şi lipsit de risc. Black şi Scholes au pornit de la următoarele ipoteze. alcătuit din poziţii long call (de cumpărare a unei opţiuni de cumpărare) şi poziţii short (de vânzare) pe activul de bază al opţiunii. depozite bancare. • rata rentabilităţii acţiunii urmează o distribuţie log-normală. atunci probabilitatea creşterii sau descreşterii ar fi fost egală.1 Modelul Black-Scholes Modelul Black-Scholes este cel mai cunoscut şi larg utilizat model de evaluare în managementul financiar modern. Prezentarea modelului Black-Scholes Modelul se referă la o opţiune CALL care îţi dă dreptul să cumperi o singură acţiune. • preţurile acţiunilor au o distribuţie log-normală (o variabilă are o distribuţie log-normală dacă logaritmul natural al acestei variabile este normal distribuit).Analiza. ca de exemplu: obligaţiuni convertibile. diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-bancare 4.

cu ajutorul căruia un investitor obţine ca profit rata dobânzii aferentă unui credit fără risc.preţul activului în acel moment. 2 ∂t 2 ∂p ∂p unde: Vc . Dacă data expirării este foarte apropiată. Fundamentul modelului îl reprezintă crearea unui portofoliu ipotetic şi lipsit de risc. • opţiunea este una de tip european (poate fi exercitată doar la scadenţă). Dacă data expirării opţiunii este îndepărtată atunci preţul obligaţiunii care are valoarea nominală egală cu preţul de exercitare va fi mic. • nu există taxe sau alte costuri ale tranzacţiilor. Ţinând cont că avem un model cu ecuaţie de difuzie. valoarea ei fiind 0.preţul curent al unei opţiuni CALL europene asupra unui activ. folosind rezultatele rezolvării acestor tipuri de ecuaţii. . scadenţa la aceeaşi dată cu opţiunea. t ) = p × N(d 1 ) − p e × e − R f ⋅t × N(d 2 ) . p . iar valoarea opţiunii va fi egală cu preţul acţiunii. Utilizând acest portofoliu împreună cu informaţii referitoare la preţurile curente ale acţiunilor şi la ratele dobânzii şi folosind ca ipoteză valorile probabile ale acţiunilor în momentul expirării opţiunii. se ajunge la următoarea soluţie a programului considerat. • valoarea curentă a unei opţiuni va fi aproximativ egală cu preţul acţiunii minus preţul unei obligaţiuni emise cu discount. format din poziţii call long şi poziţii short în acţiunile de bază ale opţiunii. opţiunea va expira fără a fi exercitată. de preţul de exerciţiu al opţiunii (pe) şi de rata dobânzii creditului fără risc (Rf): Vc (p. Black şi Scholes au obţinut următorul model: ∂ 2 Vc ∂V ∂Vc 1 2 2 + ×σ ×p × + R f × p × c − R f × Vc = o . • acţiunea nu plăteşte dividende.Studiu de caz privind previziunea preţurilor pe piaţă la termene futures • rata dobânzii fără risc pe termen scurt şi variaţia rentabilităţii sunt constante de-a lungul vieţii opţiunii. cu o valoare nominală egală cu preţul de exercitare al opţiunii. Dacă preţul opţiunii este mai mic decât preţul de exercitare. ce va da valoarea unei opţiuni de tip call la orice moment de timp în funcţie de preţul activului suport la acel moment de timp (p). valoarea opţiunii este aproximativ egală cu preţul acţiunii minus preţul de exercitare.

σ f – volatilitatea anuală estimată pentru contractele futures respective. calculată ca volatilitate istorică ce are la bază abaterea standard a schimbărilor procentuale anterioare ale preţului activului respectiv. . t ) = − p × N(−d 1 ) + p e × e R f ⋅t × N(−d 2 ) . Black a adaptat modelul de mai sus în scopul aplicării lui la evaluarea opţiunilor asupra contractelor futures. ⎛p ⎞ ln⎜⎜ f × e − R f ⋅t ⎟⎟ p ⎠ + 0. Bazându-se pe acest fapt. 2 ∂t 2 ∂p ∂p În cazul opţiunilor pe contracte futures. după cum urmează: Vcf = e − R f ⋅t ⋅ [p f × N(d 1 ) − p e × N(d 2 )] . acest portofoliu ipotetic şi lipsit de risc. p f – preţul futures curent. în care: σ . în care: Vc f – valoarea unei opţiuni CALL pentru un contract futures.) – reprezintă funcţia de distribuţie a probabilităţii pentru o variabilă normal standardizată. Din relaţia de paritate se poate deduce uşor că valoarea unui put este egală cu: Vp (p. Aceeaşi relaţie poate fi obţinută şi rezolvând modelul cu ecuaţie de difuzie. ecuaţie tip Black-Scholes: ∂Vp 1 ∂ 2 Vp ∂Vp 2 2 + ×σ ×p × + Rf × p× − R f × Vp = o . creat printr-o poziţie long call în opţiunile pentru un contract futures şi o poziţie compensatorie în contractul futures de bază. diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-bancare ⎛ p ⎞ ln⎜⎜ × e − R f ⋅t ⎟⎟ p ⎠ + 0. nu necesită o investiţie iniţială. d1 = ⎝ e f σf t d 2 = d1 − σ f t . N(.Analiza.5σ t .este volatilitatea anuală a acţiunilor (calculată ca abatere standard).5σ t . d1 = ⎝ e σ t d 2 = d1 − σ t .

.factor exponenţial pentru calculul valorii actualizate a preţului. d1 = ⎝ e σ t d 2 = d1 − σ t .h = Rf – rf. ⎛ p ⎞ ln⎜⎜ × e h⋅t ⎟⎟ p ⎠ + 0. unde. alţi teoreticieni au creat variante aplicabile întregii game de opţiuni tranzacţionate în practică. Este interesant de observat ce se întâmplă cu volatilitatea pe parcursul unei zile de tranzacţionare. valute. mărfurilor. pentru acţiuni (unde ra este randamentul acţiunilor).Studiu de caz privind previziunea preţurilor pe piaţă la termene futures Prin aplicarea relaţiei de paritate PUT-CALL se poate afla şi prima opţiunii PUT. pentru obligaţiuni (unde ro este randamentul obligaţiunilor). .h = Rf – ro. Vp = e − R f ⋅t [p × e h⋅t × ( N(d 1 ) − 1) − p e × ( N(d 2 ) − 1)] . prin dezvoltarea şi modificarea acestui model.h = r + c. − R ⋅t • e f .h = 0. obligaţiuni. • h – factorul aferent costurilor. pentru contracte futures.dispersia preţului activului de bază pentru aceleaşi date de închidere dar pentru zilele de vineri şi luni. pe lângă notaţiile uzuale avem: • p – preţul activului de bază (acţiuni. Fama şi French au colectat date referitoare la preţul activului de bază pentru fiecare zi de tranzacţionare pe o perioadă îndelungată şi au calculat: .5σ t . o formulă generalizată pentru evaluarea opţiunilor asupra titlurilor financiare. contractelor futures şi forward este următoarea: Vc = e − R f ⋅t [p × e h⋅t × N(d 1 ) − p e × N(d 2 )] . Astfel. . . mărfuri futures). pentru mărfuri (unde c = costul depozitării + costul asigurării randamentului convenabil).h = Rf – ra. pentru valute (unde rf este rata anuală a dobânzii la creditele pe termen scurt din ţara valutei respective). . Ulterior. valutelor. care în funcţie de activul de bază ia următoarele forme: .dispersia preţului activului de bază pentru datele culese la închiderea tranzacţionării în două zile de tranzacţionare succesive. .

şi anume: n n t1 = l . iar French cu 19% mai mare. 4. Nl Nc unde: .nl – numărul de zile lucrătoare până la maturitate. Considerăm un contract pe opţiuni pentru o cantitate de petrol în care preţul petrolului este de $22 barilul şi preţul de exercitare de $24. French a sugerat introducerea a două măsuri.Analiza.nc – numărul de zile calendaristice până la maturitate. dispersia calculată în cel de al doilea caz ar trebui să fie de trei ori mai mare decât cea calculată în primul caz. unde t = t2 . calcularea coeficienţilor pe baza ambelor măsuri introduse de French. . induce diferenţe mici în prima opţiunii. aceasta ducând la modificarea formulelor Black-Scholes după cum urmează: Vc (p. ⎛ p ⎞ ln⎜⎜ × e − R f ⋅t 2 ⎟⎟ p ⎠ + 0. Prin zi lucrătoare se înţelege zi de tranzacţionare. În practică. . diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-bancare Dacă zilele de tranzacţionare şi netranzacţionare sunt echivalente. t 2 = c . t ) = − p × N(−d 1 ) + p e × e R f ⋅t × N(−d 2 ) . Vp (p.5σ t d1 = ⎝ e 1 σ t1 d 2 = d 1 − σ t1 . . Se are în vedere o rată a riscului de 6.Nl – numărul de zile lucrătoare dintr-un an. Datorită acestor diferenţe rezultate în calculul volatilităţii. .7 procente şi o volatilitate de 8 procente. cu excepţia acelor opţiuni care au o durată de viaţă scurtă. t ) = p × N(d 1 ) − p e × e − R f ⋅t × N(d 2 ) .Nc – numărul de zile calendaristice dintr-un an.7. însă Fama a găsit că aceasta este doar cu 22% mai mare.2 Aplicaţie pentru modelul Black-Scholes Să ilustrăm aplicarea formulelor din modelul Black-Scholes pe următoarea problemă.

vom lua cazul unei firme cotată la bursă şi anume Broken Hill Proprietary Company.01( 3) [ 1-0. Atunci va rezulta: normsdist(0. Ea a avut ca principală preocupare minele de argint şi zinc după care la începutul secolului al XX-lea a început să producă oţel.08 · ⎞ + ⎛ 0 . 5.41miliarde $ din afacerile cu minerale.0. iar randamentul acceptabil al petrolului. eliminind costurile de stocare. industria oţelului şi industria energetică.536) = 0.704021.2 mil. 67 + 0 .750162 şi normsdist (0.0673( 3) · [1-0. Datele referitoare la tranzacţiile lunare efectuate de firmă în cursul anului 1994 sunt prezentate în tabelul 1.8 × 3 ⎞× 3 2 ⎟⎠ = 0 .67 (3) × 0.000 angajaţi.476 În practică. Consecvenţa şi acurateţea în rata şi randamentul riscului pot fi sacrificate. firma şi-a diversificat activitatea extinzându-se şi inplicându-se în afacerile cu petrol.196 O opţiune de vânzare se va calcula astfel: Vp = 24 · e −0. În prezent este una dintre cele mai mari. 8 2 24 ⎟⎠ ⎜⎝ 0 . firma a avut un profit net de 7 miliarde $ din afacerile cu oţel. În continuare trebuie să determinăm probabilitatea normală. producând aproximativ 8.01( 3) ×0.675 . Astfel. .Studiu de caz privind previziunea preţurilor pe piaţă la termene futures Contractul expiră în trei ani. În aceste condiţii avem: d1 = şi ln ⎛⎜ 22 * e ( − 1 )× 3 ⎝ d2 = 0. Astăzi ea are aproximativ 48. În continuare. În anii 1993-1994. Pentru aceasta vom folosi funcţia normsdist(). firme cotată la bursă şi care are portofoliul în mine.704021]-22 · e −0. cel mai dificil este obţinerea situaţiilor satisfăcătoare şi este necesară doar o estimare precară. este de un procent. tone. După anii 1960.675) = 0. Actualmente firma îşi are sediul în Melbourne deşi s-a constituit în Victoria.704021 = 2.536.750162 − 24 × e −0. 675 3 = 0.750162] = 0. Această firmă a fost înfiinţată la data de 13/08/1885. vom putea continua calculele în modul următor: Vc = 22 · e −0.

015 79.7 3.387 126.370 5.442 124.9 15.7 14.470 111.905 6.6 Procentele Volumul exerciţiului 30 25 20 15 10 5 0 Serie1 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Luna Figura 8 .511 31.666.562 4.415 Deschis Volum zilnic Volum exerciţiu 77.3 4.9 26.949 132.882 14. Tabel 1 Luna Volum Valoare Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec 100.227 3.342 160.750 4.978.725 4.961 7.817 6. diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-bancare Volumul exerciţiului pe lunile anului considerat sunt vizualizate în figura 8.440 66.690 93.955 171.1 33.5 Preţ exerciţiu 4.500.221 85.064 5.5 5.765 73.550 93.9 4.286 81.760 61.4 3.245 81.Volumul exerciţiului Premiu 646 491 409 436 752 509 492 637 843 557 516 504 .976 6.125 14.9 27.0 4.596.222 64.295 Preţ exerciţiu 3.353 127.142 146.932 3.3 2.014.7 12.694 160.011 153.644 6.663.891 5.142 102.023 136.927 97.025.296.5 3.133 120.1 26.406 109.021 103.375 15.605 66.633 225.7 4.Analiza.708 93.9 2.8 3.5 10.660.060.166 69.516 42.139.866 6.311 3. iar în figura 9 se face o comparaţie grafică cu altă serie de date.077 124.816.2 16.413 5.285 54.924 10.0 3.264 6.117 5.119 92.528 25.0 9.

Comparaţie grafică între cele două serii de date 4. reprezintă căi eficace pentru obţinerea unor informaţii utile în luarea deciziilor. prin plata serviciilor prestate.Studiu de caz privind previziunea preţurilor pe piaţă la termene futures Comparaţie 70 60 50 40 30 20 10 0 Serie2 Serie1 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Luna Figura 9 . Închirierea acestor programe pe anumite perioade de timp de către potenţialii beneficiari sau apelarea la societăţile de brokeraj ce deţin aceste pachete de programe. Atunci când astfel de programe nu sunt disponibile. implică utilizarea pachetelor de programe existente în acest domeniu.8 Analiza cost-beneficiu Utilizarea tehnicilor de analiză fundamentală a indicatorilor pentru cuantificarea tendinţei variaţiei preţului diferitelor active pe piaţa futures implică achiziţionarea unor pachete de programe statistice. Menţionăm că în cazul utilizării tehnicilor bayesiene sau a modelului Black-Scholes efortul de programare şi costurile aferente sunt reduse în raport cu beneficiile aduse. De asemenea. mai sus menţionate. sau beneficiarul dispune de echipe de programatori calificaţi. precum şi crearea fişierului cu datele necesare privind evoluţia preţului pentru activul respectiv. el poate să-şi elaboreze propriul soft pentru a realiza aceste previziuni. sunt acceptabile având în vedere valoarea efectelor obţinute (câştigurile obţinute şi pierderile limitate). Beneficiile versus costurile implicate prin utilizarea acestor pachete de programe sunt evident mai mari decât în cazul luării deciziilor pe baza intuiţiei şi a experienţei participanţilor pe piaţa futures. utilizarea unor tehnici de regresie liniară şi neliniară în previzionarea preţurilor activelor tranzacţionate pe piaţă. . Costurile implicate de cele două activităţi.

5.. N. Bucureşti.. Portofolii investiţionale. Anghelache. 2001. ş.C. 2.. Bucureşti. Informaţiile obţinute de la calculator utilizând baze de date adecvate şi pachete de programe specifice sunt combinate cu ingeniozitatea şi experienţa decidenţilor de pe cel mai înalt nivel. Firmele care comercializează astfel de opţiuni au în cadrul lor colective specializate care se ocupă de predicţia evoluţiei preţurilor. Anghelache. Bucureşti. McGrow Hall. vânzătorii de acţiuni PUT şi CALL. trebuie avut în vedere nu doar preţul practicat de către acestea dar şi goodwill-ul ce caracterizează aceste firme.. Editura .. Statistică teoretică şi economică. Chiriţă. Gradu. E. probabilitatea obţinerii unei estimaţii corecte privind evoluţia preţurilor futures pe piaţă este mult mai bună. 1992. Burse şi piaţa extrabursieră.M.. caracterizaţi prin faptul că sunt jucători pe piaţă cu înclinaţii pentru risc. Adevărul. 2000. Biji. Editura S. dar o previziune corectă poate minimiza aceste pierderi.. N. Editura Millenium. ies în câştig. G. 6.. 1992.. Evoluţiile spectaculoase în dezvoltarea tehnicilor de calcul au contribuit la eficientizarea utilizării softului în prognozarea preţului pentru diferite active (produse). 4. Pieţe de capital. M. 3. Bucureşti. Pe ansamblu..Analiza. Editura Didactică şi Pedagogică. INc. I. G. Tranzacţii bursiere. New York. Edwards. Economică.. M. În cazul unei firme cu goodwill ridicat.. Pieţe de capital şi burse de valori. Editura Economică. Nu trebuie neglijat faptul că în acest joc există şi pierderi. Futures and options. T. Constantin. Stancu. Bibliografie 1. Spre deosebire de aceştia. într-o perioadă de timp suficient de mare şi pentru mai multe tipuri de active.. diagnoza şi modelarea sistemelor financiar-bancare În alegerea firmelor care execută astfel de servicii de previzionare a preţurilor pentru diferite tipuri de acţiuni pe piaţa futures. Baron. F. Bucureşti. Cindy. W. 1995. 1991. jucătorii cu aversiune faţă de risc pot să aibă câştiguri sau pierderi limitate.a.

Mihail. D. C. S. Aplicaţii pe piaţa financiară. Aplicaţii pe piaţa financiară.. V. E. Spircu. E... Editura Economică. Bas Blockwell...... 12. Pecican. Microeconomie. . Oprescu. Portofolio selection Efficient diversification of investment. H. L. Huidumac. N. 9. Bucureşti. Markowitz. 8. Stancu. S.S. Bucureşti. Decizii economice şi condiţii de incertitudine. 2005. N. 11. 2000.. Bucureşti. Editura ASE. Editura Didactică şi Pedagogică. 10. Bucureşti.. Stancu. Bazele ciberneticii. Marin. S. 1992. Scarlat. Econometria pentru economişti.. Chiriţă. 2003. Teoria portofoliilor.M. Bucureşti.. 2003. Editura ASE. Editura Economică.Studiu de caz privind previziunea preţurilor pe piaţă la termene futures 7. Stancu.. 1991.