Subiecte teoretice economic 2014-2015 1, Resursele economice si raritatea acestora. 2, Nevoile - definire si clasificare. 3. Concuren{a, definifie si forme. 4. Agenfii economici - tipologie si clasifieare. 5. intreprinderea —definire si clasificare. 6. Factorul de producfie ~ munca —abordare cantitativa si calitativi. 7. Capitalul fix si capitalul circulant. 8. Costul de productie, principii, clasificare. 9. Schimbul si rolul lui in economie. 10, Economia de piafa. Trasaturi 11. Cererea. Legea cererii. 12. Oferta. Legea ofertei. 13. Preful si funcfiile sale. 14. Creditul, continut si functii 15, Definirea si cor inutul piefei financiare. 16. Actiunile, definitie si clasificare. 17. Obligatiunile. 18, Bursele de valori. 19, Salariul.D PEP / SUBIECTE DE EXAMEN ECONOMIE AN UNIV. 2014-2015 A. Microeconomic 1. Resursele economice si raritatea acestora. Resursele economice sunt reprezentate de toate elementele pe care omul le poate folosi in activitatea sa pentru a objine bunuri si servicii necesare satisfacerii nevoilor sale. Resursele, corespunzator sursei de provenienta, sunt de doua feluri = resurse primare sau originare, constituite din potentialul natural si potengialul demografic de care dispune societatea in fiecare etapa a evolutiei sale. * resurse derivate, rezultante ale activitajii umane, formate pe baza celor dintai, cum sunt echipamente, utilaje, instalafii, stocuri de materii prime, combustibil etc. Analizand resursele naturale, economistii fac distinctie intre resursele utilizabile si tre cele regenerabile si neregenerabile. neutilizabile pe de o parte, iar pe de alta parte, i Dupa natura lor, resursele se grupeazi in resurse materiale, resurse umane, resurse financiare si resurse informasionale. Legea raritaii resurselor economice ~ legea conform careia cantitatea, calitatea si structura resurselor economice se modifica mai lent decat intensitatea, amploarea si structura nevoilor umane, resursele find limitate in raport cu trebuintele indivizilor. Cresterea eficienfei economice constituie factorul determinant intre estomparea tensiunilor ce apar intre nevoi gi resurse. Raritatea relativa a resurselor este 0 caracteristicd generaldi a economiei. Ea este determinati de o serie de cauze, cum ar fi: = imposibilitatea atragerii in intregime, din motive tehnice si economice, in activitatea ‘umana, a tuturor resurselor necesare la un moment dat; = existenta unor limite, in fiecare etapa istoried, privind cunoasterea resurselor existente; + caracterul epuizabil, nereproductibil al unor resurse, 2. Nevoile ~ definire si elasifieare. Nevoile (trebuinjele) umane constituie punctul de pornire, impulsul oricdrei activitiyi umane, Ele pun in evidenfii ceca ce resimt oamenii ca findu-le necesar pentru existenta, pentru formarea si dezvoltarea lor si a societafii in care traiese. .Nevoile omului constituie motorul {ntregii activitiji economice si punctul de plecare al oricarei stiinge economice””Nevoile umane reprezintd un sir nesfarsit de cerinfe obiectiv necesare viefii umane, ale existentei si dezvoltarii purtitorilor lor — oamenii, grupurile sociale, colectivitatile nafional-statale si societatea in ansamblul ei. Nevoile umane se manifest ca un sistem integrat si dinamic de cerinte, ordonate si ierarhizate in funetie de locul gi rolul lor in cadrul viefii sociale. Astfel, nevoile umane pot fi clasificate dupa urmatoarele crite * Dupa natura lor: a) naturale (biologice sau fiziologice); b) sociale; ¢) spirituale- psihologice; * Din punctul de vedere al masei subiectilor: a) individuale; b) de grup: c) ale societatii * Corespunzittor ciclului activitifii umane: a) nevoi zilnice; b) nevoi saptamAnale; c) nevoi lunare ete; * Dupa natura bunurilor cu care pot fi satisfaicute, exist: a) nevoi care se satisfac cu le; b) nevoi care se satisfac cu servi bunuri materis = Dupa durata si momentul manifestarii lor: a) nevoi curente (permanente); b) nevoi periodice; ¢) nevoi rare; d) nevoi singulare; = Dupa natura sursei de formare: a) nevoi fiziologice; b) nevoi familiale; c) nevoi culturale; d) nevoi specific sociale. ramidei cu nevoile oamenilor. Abraham Maslow este cunoscut pentru desenarea Piramida lui Maslow a reprezentat gi reprezinta in continuare o contributie importanta in domeniul psihologiei moderne. Conform conceptului observat de Abraham Maslow, dact sunt nevoi nesatisfticute la nivelurile de la baza piramidei, vom incerea in zadar si ne satisfacem nevoi situate la nivelurile superioare, Chiar dacd reusim intr-o oarecare masur& s& le atingem, ele vor fi ori false, ori de scurta durati.Piramida nevoilor (Abraham Maslow) Nevoile umane se caracterizeaza prin anumite trasdturi fiecare dintre acestea reflectind o lege economica. Principalele trasaturi ale nevoilor umane sunt: = nelimitate ca numar. Progresul societijii duce in mod direct la lirgirea ariei nevoilor, atat la nivel de individ , cat si de grup sau societate; = limitate in capacitate, respectiv in volum, Fiecare nevoie, in procesul satisfacerii ei, atinge, la un moment dat, un prag de saturatie; = concurente, respectiv unele nevoi se extind in detrimentul altora, altele pot fi substituite intre ele; = complementare, respectiv cele mai multe se condifioneaza reciproc: = conditionate, reflectind continuitatea, dinamismul lor, potentialul economiei de a le satisface Concurensa, definitie si forme. Concurenja diferdi de la o fard la alta si de la 0 etapa la alta in functie de numaral si puterea economicd a vanzatorilor si cumparatorilor in economia national, in una sau alta dintre ramuri, de gradul de diferentiere a produselor, de posibilitatile noilor firme de a actiona in acelasi domeniu, de transparenta pietei ca gi de alti factori. Tabloul formelor de piaf’i surprinse de Alain Cotta si pe baza céirora se va desfisura analiza tipurilor de concurenta in functie de numarul de participanti:Forme de piata Ofertantt ‘Numir foarte TWumar mic Unul Consumatori mare. ‘Numi foarte | Concureng Oligopol “Monopal mare perfects Numi mic Oligopson ‘Oligopal bilateral | Monopol contracarat Unul Monopson Monopson ‘Monopot bilateral contracarat 1. Piaya cu concurenfa perfecta este cazul care nu se regiseste in realitate, ea reprezentand ipotezi de lucru si un punct obligatoriu de trecere al analizei economice, de la modelul ideal catre formele conerete ale acesteia. Concurenfa perfect, denumiti si concurenta puri, presupune un asemenea raport de piafd, in care toate firmele si vanda intreaga producfie pe care o au la preful piefei, fra a-1 influenfa, impreuna sau fiecare separat intr-un fel anume (in ‘mod hotrditox), iar toji cumparaitorii s& poati cump’ra la pretul piefei, cea ce dorese si au nevoie dintr-un bun, fara a- putea modifica. Concurenta perfecta se defineste prin urmitoarele condifii: * atomicitatea participanilor la tranzactii, respectiv existenfa unui numar mare de vanzatori si cumparatori pe piafa, de puteri economice aproximativ egale si relativ reduse, astfel incat, fiecare are un rol minim pe piafa si nici unul nu are o asemenea putere pentru a exercita vreo actiune asupra productiei sau pretului: * omogenitatea bunurilor aparfinand aceleiasi ramuri, astfel ineat celor ce le cumpard le este indiferent de la ce vanzator achizitioneaza; * libera intrare pe piafé (deci intr-o ramura sau alta) a producdtorilor care dorese aceasta; * perfecta transparenfa a piefei, deci cunoasterea de eatre cei interesati a cantitajilor oferite si cerute, a calitifi, a prefurilor, a tranzactiilor incheiate ete. * adaptarea fara restricfii a ofertei Ia cerere si invers, deci fluidit Ja modificarea prejului; * perfecta mobilitate a factorilor de productie. 2, Piafa cu concurenta imperfect se manifesta in situatiile in care agenfii economici (vanzatori si cumparatori) pot si influenfeze, prin actiunile lor unilaterale, raportul dintre cererea si oferta de marfuri si nivelul prefului, cu intenfia de a objine avantaje durabile. deoarece Piafa cu concurenfa imperfecta este cea mai aproape de modelul real econo: concurena perfect rmane doar ca model ideal, folosit in analizeze teoretice. A. Piafa cu concurenti monopolistied este o forma de concurenta imperfecta care se apropie destul de mult de concurenta perfect. Ea se caracterizeazA ins prin diferentierea produselor ce apartin aceleiasi ramuri, Alaturi de preturi si cantitigi, competitia se desfisoara 4si prin produse, adica prin diferengierea produselor si a mércilor. Produedtorii sunt in numar suficient de mare, astfel incat exists conditii pentru o bund satisfacere a cererii datoriti posibilitajilor mari pe care cumparatorii o au de a alege din multitudinea de vanzatori, in conformitate cu dorintele si posibilitaie lor. Intrarea de noi firme pe piata este liber’. in conditiile diferentierii produselor, cresterea profiturilor (maximizarea lor la ofertangi) se poate realiza numai prin influentarea cererii pe piagd. B. Piafa cu concurenfai de monopolul este o forma a concuren{ei imperfeete in care piaja unei industrii (ramuri) este dominati de un singur producdtor-vanzator, care in relatiile cu consumatorii isi impune condifiile de pret sau de calitate. Piaja de monopol se caracterizeaz& asadar, in planul ofertei, prin asigurarea cantitatii agregate numai de catre un producator, al carui bun fabricat nu dispune de substituengi apropiayi. Existenja monopolului se explica prin urmatoarele: 1, Raritatea unor resurse care pot fi exploatate numai dintr-un singur loc, Nimeni nu poate avea acces la ele, decat o singura firma; 2, Existenfa unor patente (Licenfe), care, pentru anumite produse, sunt detinute de catre © singura firma (licenfele fiind protejate prin lege); 3. in anumite domenii (de exemplu exploatarea energiei electrice, telefoanele etc.), existenfa mai multor firme ar insemna risipa; 4. Concentrarea si centralizarea capitalului si deci si a productiei, care are ca efect eliminarea de citre o firma a celorlalfi concurenfi din industrie. C. Piata cu concurenta de oligopol se caracterizeazti prin existenja a producatori — nu mai pufin de trei ~ (oligos inseamna in limba greaci .cdiva”). Fiecare firma producatoare este destul de puternica pentru ca acfiunile ei st aibi efecte importante asupra rivalilor. Piaja cu concurent’ oligopolisté este cea mai raspandita piata in farile cu economie de pia’. Concurenja oligopolist se caracterizeaza in principal prin urmatoarele: = existenfa unui numar redus de producatori-vanzatori, care detin o parte insemnat& din piata; + diferentierea sau nu a produselor; + dificultayi ta intrarea in ramurd, * un anumit grad de control al prefurilor. in functie de gradul de cooperare dintre firmele oligopoliste, intélnim:= — oligopol perfect coordonat, in care infelegerile intre firmele oligopoliste imbraca forma unor acorduri formale, care pot fi publice sau secrete. in cadrul acestei forme se constituie structuri oligopoliste de tipul cartelului sau trustului Cartelul este un acord de injelegere prin care un grup de firme producitoare sau distribuitoare ale aceluiasi produs fixeazi anumite preuri sau isi impart piafa. Obiectul cartelului consta in cresterea pretului prin inlaturarea concurentei. Astfel, se redue cantititile de produse vandute, crese prefurile, profiturile se maximizeaza, ca i cum ar fi vorba de monopol. * oligopol partial coordonat, presupune existenfa unei firme situata intr-o posturd de lider, datorata dimensiunilor sale, forfei economice si cotei de piafd. Celelalte firme din cadrul oligopolului se subordoneaza in mod voluntar(datorita unor interese comune) liderului. = oligopol fir& coordonare, Este cazul in care firmele oligopoliste acfioneaza fiecare independent de celelalte, neexistind injelegeri sau strategii comune. Confruntarea dintre ele este deschis’, chiar agresiva (rzboi economic), ducdndu-se cu arme cum ar fi: preful, calitatea, cantitatea, publicitatea ete 4. Agenfii economici - tipologie si clasifieare. Agentii economici sunt persoane sau grupe organizate de persoane care participa la viafa economicé a societitii, indeplinind anumite roluri si avand comportamente economice similare. Fi pot fi persoane fizice sau juridice care poseda, intr-un fel sau altul, factori de produetie pe care ii utilizeaza si/sau dispun si consuma bunuri produse in societate. Agentii economici sunt .actorii” vietii economice, realizind, in esenfi, urmitoarele tipuri de operatiuni economice: a) operatiuni asupra bunurilor si serviciilor, respectiv producerea de bunuri si servicii, ‘consumuri intermediare si finale, formare bruta a capitalului fix, importuri si exporturi de bunuri ete. b) operatiuni de repartijie, ce cuprind plata salariilor si a impozitelor si taxelor legale, transferul de capital, asigurari de bunuri ete.; ©) _operatiuni financiare care vizeaz& obsinerea de credite, cumpararea si vanzarea de actiuni si obligatiuni, efectuarea de pla internationale etc. Cel mai utilizat criteriu ce sté la baza clasificérii agentilor economici si delimitarea acestora este criteriul institujional, important pentru evidentierea fluxurilor reale si monetare. in prezent, pe plan mondial, cea mai raspandita este tipologia ce sti la baza sistemului de evidengA statisticd a conturilor nafionale, in cadrul ei distingéndu-se:sintreprinderile sunt unitaji economice care, indiferent de felul in care sunt organizate si de forma de proprietate, au ca functie principal producerea de bunuri economice si prestarea de servicii (nonfinanciare), in vederea vanzitrii acestora, cu scopul de a obfine profit; "Gospodiriile (menajele), reprezinta acel tip de agent economic care indeplineste in principal functia de consumator de bunuri si servicii. Aici se includ familiile, celibatarii, diferite unitayi consumatoare, intreprinderi individuale (nonfinanciare), care nu se delimiteaza de gospodariile in cadrul carora se constituie, Veniturile menajelor sunt in cea mai mare parte salariile, sau se constituie pe seama titlurilor de proprietate, precum gi prin transferurile efectuate de celelalte sectoare; *Administrafiile includ acele institufii care in principiu exercit’ funcfii de redistribuire a veniturilor (a avutiei), pe baza prestirii unor servicii nonmarfare. Administratiile pot fi publice sau private, in cadrul celor publice se includ toate institutiile publice care desfaigoara activitati de genul celor prezentate mai sus. Din aceasti categorie de agengi economici fac parte administratiile locale si centrale de stat, invayiméntul public, sistemul protectiei sociale, al justitiei, asistenfa sanitara publica, 5.2, Administratiile private sunt organizatii particulare fra scop lucrativ, care, de asemenea, presteazi servicii nonmarfare. Aici se includ diverse . Venitul acestor agenti asociatii, fundatii etc., care desfasoara activitaji de genul amint economici se constituie din prelevari de venituri ale altor agenti economici; *Institufiile de credit si societi{ile de asigurari sunt unitaji institutionale, care pot fi publice, private si mixte, si care indeplinese funcjia de intermediar financiar intre ceilalji ageni economici. Deci, ele aduna, transforma si redistribuie disponibilitagile financiare si transforma scurile individuale in riscuri colective (companiile de asigurare), in cadrul lor se cuprind bincile, societifi de asigurati, alte institutii financiare. Venitul acestor agen{i economici se constituie din economiile temporare existente in societate si care se concentreazi in cadrul lor, in scopul redistribuirii acestora spre agentii economici care necesita resurse financiare; *Strainatatea (restul lumii), desemneaza partenerii de afaceri din celelalte economii najionale si unitagile lor autohtone (nerezidente), cu care agenfii economici nafionali (autohtoni) intra in relafii de afaceri. in cadrul acestei categorii de agenti economici se includ si administrafiile strdine si internationale aflate pe teritoriul ,&rii de referint’, 5. intreprinderea — definire si clasificare. Intreprinderea, ca unitate economici de bazi a economiei nationale, este rezultatul procesului diviziunii muncii si al autonomizirii proprietitii. De aceea, ea poate fi privita ca spajiul in care se reunese si se combina factorii de productie, se desfagoara procesul deproduetie, se produc bunuri economice gi se creeazii valoare noua, pe baza diviziunii sociale a muncii si a cooperirii directe $i indirecte, intre tofi cei care o compun gi o reprezinta. Dup& forma de constituire si organizare a afacerilor, in marea majoritate a yarilor dezvoltate, intalnim urmatoarele tipuri de intreprinderi: ©. intreprinderi personale - sunt acelea in care un singur proprictar infiinjeaza, organizeaza si conduce activitatea unitafii. Raspunderea este nelimitaté, cea ce inseamni ci proprictarul rispunde cu intreaga sa proprietate, nu numai cu capitalul investit, ©. intreprinderi asociate (asociafii de forme diferite) sunt constituite atunci end se asociazi dowd sau mai multe persoane, convenind si-si aducd contributia (in bani sau natura), pentru a constitui un capital social menit sa serveascé la infaptuirea unor activitayi adu toare de edstig, in scopul de a imparti intre ele beneficiile realizate. © corporatiile (societatile pe actiuni) constituie, de fapt, forme superioare de asociere a capitalurilor. Cotele de participare ale asociafiilor sunt reprezentate prin titluri numite actiuni, Obligatiile corporajiei (Societaii pe actiuni) sunt garantate numai prin patrimoniul ei social, membrii asociaji avand fiecare indatorirea de a depune cota parte subscrisa si de a rispunde fafa de tofi numai in limitele aportului lor (adica, fiecare cu suma) ce s-a obligat s8 0 aducd in societate, sau cu valoarea actiunilor sale. in economia romaneasc, intreprinderile imbraca forma regiilor autonome si societatilor comerciale. Primele se afl in proprietatea statului, functionénd in ramuri strategice ale economiei nationale. Un numar semnificativ dintre ele au fost transformate in societati comerciale, care parcurg, sau au parcurs, procese de privatizare. Societitile comerciale care reprezinti marea majoritate a intreprinderilor din economia roménease, au fost si sunt organizate sub urmatoarele forme: societafi in nume colectiv, societafi in comanditi simpla, societaji in comandita pe actiuni, societafi pe actiuni si societai cu rispundere limitata. Regiile de interes autonome, organizate ca societaji comerciale pe actiuni, avand ca obiect activi public national, au devenit companii nationale sau societfi nationale. 6. Factorul de productie — munca — abordare cantitativa si calitativ Munca este activitatea constienta, specific umana, indreptat& spre un anumit scop prin care omul isi defineste interesul, igi cauti si isi construieste mijloacele adeevate atingerii scopului propus. Munca privita ca factor de producfie este reprezentatd de totalitatea resurselor umane (fizice si intelectuale) care pot fi antrenate si sunt efectiv antrenate in activitafi economice. munea sunt Factorul munca este factor determinant si activ al productiei, deoarece numai pri combinaji dupa anumite treziji la viaj& si ceilalyi factori de productie, respectiv sunt folosreguli, corespunziitor scopului final al productiei. Aga cum precizam, munea se prezintii ca factor de productie originar. Asigurarea cu factorul munca ridic& dowd probleme, una de ordin cantitativ si alta de ordin calite Resursele de munca ale unei {ari sunt determinate de populafia acesteia, care este format din urmatoarele grupe: + populatia adulta (cu varstd legal de munca), care se determina scaizand din populatia total in varsti; a unei fri, populatia tandra si populati + populatia activa, care este formati din ceea ce ramane dupi ce din populatia adulti se scad adulfii inapfi de munca; * — populatia activa disponibila, care reuneste toate persoanele care rimén dupa ce din populajia activa se elimind persoanele casnice, elevii si studentii de Ia cursurile de zi cu varsta legal de munca si cei care satisfac serviciul militar obligatoriu; + populajia ocupati, care se determina scazind din populatia activa disponibila numarul somerilor; + populatia ocupatd salariatd este cea care rezulta eliminand din populajia ocupata pe tofi cei ce lucreaza in gospodariile si unitatile proprii. Latura calitativa a muneii este pus in valoare de nivelul de pregatire profesionala, de volumul cunostinfelor generale, tehnico-stiintifice etc. Calitatea factorului muned este reflectati, asadar, in pregitirea si calificarea purtatorilor acestui factor. Calificarea se prezinté ca 0 premisi si 0 conditie esenjiala a producfiei modeme, unul din factorii de importanfi major ai sporirii eficientei. Acest Iucru este firese deoarece aplicarea in practicd a ultimelor realiziri ale stiingei si tebnicii presupun salariati cu o foarte bund pregatire profesionala, cu larg orizont cultural, in stare s& utilizeze eficient instrumentele modeme de productie. In aceste con jificarea se prezinta ca o conditie si premisa esentiala a productiei contemporane. 7. Capitalul fix si capitalul circulant, Capitalul fix este acea parte a capitalului real, tehnic, format din bunuri de Iungi durata (Cladiri, utilaje, instalayii, masini, mijloace de transport etc.), care participa la mai multe cicluri (acte) de productie, consuméndu-se treptat si inlocuindu-se dup& mai mulji ani de utilizare (respectiv dupa un numar de cicluri de producfie). Participarea capitalului fix la mai multe cicluri de producti are ca efect pierderea treptatai a capacitatii lui de functionare ca urmare a uzurii si transmiterii asupra produselor fabricate cu ajutorul lui, a unei parfi din prejul sau suma care s-aplitit la procurarea lui. Deci, capitalul fix se depreciaza datorita uzurii, proces care duce in final la scoaterea lui din functiune. Uzura capitalului fix este un proces normal. Ea este de dowd feluri, si anume: uzura fizica si uzura morala. Uzura fizica — reprezinta pierderea treptatd a proprietitilor tehnice a mijloacelor de munca ca urmare a folosirii lor productive sia actiunii agentilor naturali fizici, chimici, biologici. Recuperarea sub forma baneasc’ a valorii capitalului fix consumat se numeste amortizare (A), a carei marime se determina ca raport intre valoarea capitalului fix (Kf) si durata normala de funcjionare (t) exprimata in ani. A=KE/t, Uzura morala consta in deprecierea valoricd sau tehnict a capitalului fix inainte de a se produce uzura fiziet completa. Capitalul circulant este reprezentat de stocurile de materii prime, materiale, combustibili, economici. Aceste elemente ale capitalului real au un semifabricate etc., de care dispun agen comportament diferit de capitalul fix. Elementele capitalului circulant sunt consumate sau sunt profund transformate in cursul unui singur ciclu (act) de productie, fapt ce face ca prequl sau suma care s-a platit pentru cumpararea lor s se transmit integral asupra produselor la a ciror fabricatie participa. Consumandu-se intr-un singur ciclu de produejie, capitalul circulant se regiiseste integral in costul productiei respective, Reluarea producfiei, ineeperea unui nou ciclu, impune pentru fiecare intreprindere procurarea unei noi cantitaji de elemente ale capitalului circulant. 8. Costul de productie, principii, clasificare. Costul de productie reprezinta, totalitatea cheltuielilor pe care le face intreprinderea sau intreprinzatorul pentru producerea unui bun dat sau a tuturor bunurilor si serviciilor realizate si oferite pe piati. Dac la acestea se adaugi costurile de distribujie sau de comercializare (ambalare, sortare, depozitare, transport, cercetarea piefei) se obfine costul total (complet) al intreprinderii, caruia i se mai spune gi costul sau pretul de revenire Modalititile dup care se analizeaza costurile la nivelul agentilor economici au in vedere urmatoarele princip a) principiul integralitajii, dupa care in calcularea costului nu trebuie omisa nici o cheltuiala care a fost ficuta pe parcursul realizarii produsului respectiv; ») principiul cauzalitiii, conform c&ruia nici o cheltuiala nu trebuie sa fie cuprinsa in cost daca nu a contribuit la obsinerea produsului, 10©) principiul omogenizavrii, dupa care toate cheltuielile care formeaza costul trebuie aduse la acelasi grad de intensitate, de complexitate ete., pe baza reducerii lor la un numitor comun: 4) principiul actualizarii, care impune ca toate cheltuielile care se includ in cost trebuie aduse la acelasi moment de refering. Actualizarea este necesari, deoarece o suma de bani determinata nu are aceeasi valoare economica in momente diferite de timp. Clasificarea costurilor are in vedere urmitoarele criterii in functie de natura economic’ a cheltuielilor structura costului cuprinde urmatoarele elemente: cheltuieli cu factorii materiali de productie care mai sunt denumite costuri materiale +heltuieli cu forta de care reprezinta expresia baneasca a consumurilor de capital fix si circulan munca care sunt denumite costuri salariale; cheltuieli de regie — cheltuielile cu chiriile, incalzitul, iluminatul ete. 2. Din punet de vedere al nivelului costului: costul pe unitatea de produs sau costul mediu (CTM); costul pe intreaga productie realizata sau cost total (CT) 3. Din punet de vedere al formei de exprimare, costul de producfie cunoaste dou’ forme: costul real, suma cantitajilor fizice de bunuri (materii prime, materiale auxiliare, combustibili etc.) si de mune’ necesare pentru producerea bunurilor; costul monetar: suma evaluarilor in moneda (bani) je ale factorilor materiali si salariile a consumurilor mai sus mentionate (preturile de achi: lucratorilor), 4, Din punct de vedere al confinutului sau modului si locului de calcul distinge: = costul contabil, totalitatea cheltuielilor de producti inregistrate in contabilitatea {ntreprinderii privind consumurile materiale, amortizarea, salariile 5.a; + costul de oportunitate, reprezinté evaluarea cantitajilor de bunuri care nu vor putea fi produse atunei cénd intreprinzitorul opteazd pentru producerea unui bun, renunfnd la alte solufii sau produse (alternative sacrificate) 9. Schimbul si rolul lui in economic, Schimbul reprezinta ansamblul relatiilor economice prin care se continua acest proces si se economice, de la producdtor la sigur trecerea bunurilor; prin mijloace si pe principi consumatori prin intermediul actelor de vanzare-cumpérare. Schimbul de marfuri reprezinté cea mai important consecin& a diviziunii sociale a muncii, Baza general a schimbului o constituie — aga cum demonstra inci Adam Smith, in .Avufia najiunilor” — specializarea in producjie si diviziunea muncii. Studiul schimbului poate fi interpretat din mai multe puncte de vedere cum de altfel a fost interpretat de-a lungul istoriei in diferitele scoli de gandire economica: ul1. Privind fenomenul la scard individual, o larga circulafie are ideca clasicilor, dup’ care ‘oamenii se angajeaza in procesul schimbului pentru a-si satisface propriile nevoi i cu speranta de a-si imbunatafi situatia prin schimb. 2. Obiectul schimbului il constituie bunurile-obiecte de consum respectiv mijloacele de productie, sau, mai larg, factorii de productie, pe termen scurt, mediu si lung. 3. Privite la o scara mai larga, schimburile se intrepitrund si dau nastere la piafa, iar aceasta ‘nu poate fi vazuta numai ca locul pentru realizarea indirecta a dorinjelor individuale, ci si ca 0 institujie sociala prin intermediul careia indivizii pot coopera intr-un anumit fel, in vederea satisfacerii dorinfelor. Pe aceasta baz, oamenii devin coparticipanti, prin actele de schimb, la procesul de crestere a avufiei, in beneficiul tuturor. 4. Fiecare mizeaz& si urmareste un anumit avantaj in procesul schimbului. Cu privire 1a aceasti problema, in literatura economic’ s-au formulat doua viziuni (teorii): teoria avantajului absolut si cea a avantajului relativ. 10. Economia de piafd. Trsituri, Economia de piajd se defineste ca fiind acea form modemé de organizare si functionare a economiei de schimb in care agentii economici igi desftigoara activitatea economic in mod liber, autonom si rafional, corespunzitor cerinjelor piejei in scopul satisfacerii unor nevoi existenfiale ‘in continua crestere, cu resurse economice imitate. Economia de pia se manifesta in forme diferite de la o fara la alta si de la 0 perioada la alta, Ea are o serie de caracteristici generale, dar si particularitati specifice, care sunt generate de condifiile specifice ale fiecdrei tari si ale fiecdrei etape istorice. LPreponderenfa proprietajii private in economie. Aceasta sta la baza manifestarii libertatii ‘oamenilor in general gi a libertijii economice in special, a liberei initiative, a spiritului creativ etc, Proprietatea privat, sub diferitele ei forme, asigura constituirea unui mediu economic caracterizat prin liberalism, cu 0 mare diversitate de centre de activitate economicd, fapt ce impune existenfa piefei ca mijloc de legatura si cooperare intre agentii economici 2.Autonomia si rispunderea decizionald a agenfilor economici. Fiecare agent economic in parte, {n sistemul relatiilor de piafi, promoveaza interesul stu personal, care constituie, in acelagi timp, impulsul care il determina sa actioneze. 3.Piaja este centrul vital al economiei, prin intermediul piefei se realizeazi legatura dintre productie si consum si implicit se stabilesc legaturile intre agentii economi 4, Concurenfa este 0 conditie de neinlocuit. Economia de piafa este 0 economie concurentiala. Concurenja face posibild actiunea neingradita a legilor piefei, ea fi determin’ pe agentiieconomic! si acfioneze in direcfia introducerii progresului tehnic si maximizarii eficientei economice. 5.Economia de piafi contemporani este 0 economie monetaré. Cea mai mare parte a schimburilor se realizeaza prin mijlocirea monedei, a banilor. 6. Prejul — privit ca masurarea unui bun in expresie monetara ~ se stabileste pe piafa, prin confruntarea dintre cerere si oferti. Chiar daca intervin practici administrative in stabilirea nivelului de pret la un bun sau serviciu, punctul de plecare in stabilirea prejului este dat de piaja, prin jocul cererii si ofertei. 7. Existenfa unui cadru institujional (sistemul de organizare a proprietatii ~ tipuri de intreprinderi, sistemul bancar, monetar, sistemul financiar etc.) structurat in aga fel incat sa asigure maximum de libertate de decizie si actiune agentilor economici, 8, Mobilul intregii actiuni economice il reprezinta profitul. Agentii economic desfigoara activitayi, isi asuma riscul, se zbat, avand ca scop céstigul, maximizarea acestuia. Nu exist intreprinzator, mai mic sau mai mare, care s4 nu urmareascd edstigul. 9, Statul democratic (organismele guvernamentale) intervine indirect si direct in viaja economicd a societifii. El vegheazi la respectarea legilor piefei, intervine in calitate de consumator al unei parfi din resursele economice, consum cerut de indeplinirea functiilor sale specifice - apairare, educatie, protectie sociala ete. -, intervine in calitate de moderator al agentilor economici (prin sistemul juridie, prin parghii monetare, financiare ete. 10, Bunurile imbrac& forma de marf’, ele devin bunuri comerciale. Marfa este un bun economic care satisface o anumiti trebuinta a omului (de consum individual sau productiv) si care ajunge in consum prin intermediul schimbului, a actelor de vanzare-cumparare. Nu toate bunurile economice sunt bunuri marfare. 11. Piata - fune silimite, In economiile dezvoltate contemporane, s-a ajuns ca piaja si reprezinte mecanismul fitatea agentilor economici si alocarea economico-social principal prin care se orienteaz’ acti resurselor in procesul de dezvoltare. Ea se prezint& ca un sistem complex, in care interactioneazi si se conditioneaza reciproc legile si mecanismele clasice ale piefei — cererea, oferta, prefurile $a. — cu numeroase institujii cu funcfii de reglare, precum gi cu o constinta de masa, juridica, economici etc., formati in decursul unui proces indelungat de instruire si de practica. Rolul piefei in economia contemporand, lucrarile de specialitate pun in evidenya mai multe funcfii, intre care: = impulsioneaza intreprinderile si produca cea ce solicit consumatorii;+ resorturile si mecanismele piefei stimuleaz’ orientarea profesionala si calificarea oamenilor; * prin intermediul prefurilor, orienteaz pe consumatori sa utilizeze rafional bunurile deficitare, precum $i resursele rai = grad ridicat de libertate economica; + asigurd informatiile necesare cu privire la conditiile locale. Piaja si mecanismele piejei genereaza ins si o serie de consecinfe negative de ordin economico-social. Analiza pietei a dus la evidenfierea unor limite in funefionarea sa optima, Paul Wonnacott si Ronald Wonnacott pun in evident urmitoarele limite ale piefei: 1) paralel cu un mare grad de libertate pentru agenfii economici, intr-o economie de piati, cei siraci si neajutoraji au doar ceva mai mult decat libertatea de a flamanzi. Producdtorii nu réspund, in general, dorinfci consumatorilor de a avea anumite produse, ci numai consumatorilor cu putere de cumparare; 2) un sistem in care intreprinderile private nu sunt deloe sau sunt pujin dirijate de catre stat poate fi foarte instabil, cu perioade inflationiste care conduc apoi la recesiune; 3) intr- un sistem de .,Jaissez-faire’”, preturile nu sunt intotdeauna rezultatul acjiunii forjelor piejei. Doar intr-o economie cu o concurenta perfect, prejul este determinat de intersectia dintre curba cererii si curba ofertei. in majoritatea piefelor, unul sau mai mul{i participanji au puterea de a influenja prejurile. Monopolurile sau oligopolurile pot sa restranga productia, pentru a mentine pre{urile ridicate; 4) activitatea consumatorilor si producatorilor privati poate avea efecte secundare nedorite; 5) piaja nu poate functiona in anumite domenii: in cazul unui conflict militar, indivizii nu-si pot asigura propria lor aparare; 6) intr-un sistem de laissez-faire”, produciitorii satisfac cerinfele, dorinjele consumatorilor asa cum sunt acestea exprimate pe pias 12, Factorii de influenti ai cererii si ofertei. 1. Prequl altor bunuri. Bunurile, in raport cu un anumit bun (in cazul nostru cu bunul X), se clasificd astfel: a) bunuri substituibile; b) bunuri complementare; ¢) bunuri neinrudite. a) Bunurile substituibile sunt acelea care satisfac aceleasi nevoi sau trebuinfe ca si bunul in discujie, b) Bunurile complementare sunt acele bunuri care in consum se folosese impreund. Cand preful unui bun complementar fafa de altul scade, curba cererii pentru bunul initial (bunul X) se va deplasa spre dreapta. Doetrind conform cireia problemele economice ale societaii sunt solufionate cel mai bine prin deciaii individual excluzéndu-se autoritatea colectiva. Ideea isi are originea in scrierile fiziocratilor, dar fundamentele ei analitice se sisesc in opera lui Adam Smith si la scoala clasica. 14) Bunuri neinrudite, Modificarea prejului la un bun neinrudit cu bunul inifial (bunul X) nu influenjeazi in nici un fel curba cererii la bunul inifial; 2. Veniturile. Modificarea veniturilor individuale influenjeazi curba cererii in functie de natura bunurilor, Din acest punct de vedere distingem doua tipuri de bunuri, si anume: a) bunuri normale; b) bunuri inferioare a) Bunurile normale sunt acelea pe care indivizii le atrag mai mult in consum pe misura cresterii veniturilor lor. Curba cererii pentru un bun normal se va deplasa spre dreapta, respectiv reste cantitatea ceruti, atunci cdnd veniturile cresc. Invers, end venitul individual scade, curba iv scade cantitatea ceruta cererii se va deplasa spre stinga, respe b) Bunuri inferioare. Un bun inferior este acela pe care indivizii fl cer preponderent atunci cand nivelul veniturilor lor sunt mai reduse, deat atunei end nivelul veniturilor lor sunt mai mari (explicate prin paradoxul Giffi 3. Perspectiva (asteptirile) privind evolutia piefei. Se referd la ceea ce individul se asteapta in viitor, referitor Ia toate bunuri,le si faptele relevante pentru situafia sa economica. De exemplu, 0 perspectiva de cregtere a prejului unui bun oarecare, ce intra frecvent in consumul personal, genereazai, in prezent, o erestere a cererii. Deci, pentru bunul respectiv, curba cererii se deplaseaza spre dreapta; 4, Gusturile consumatorilor. Daca au loc modificari in gusturile indivizilor, acestea se vor reflecta in mod direct in cererea de bunuri ori servicii si, implicit, in deplasarea curbei cererii; 5. Alti factori de influenja pot fi: marimea populatiei (numérul de consumatori), modalitatile de promovare a produselor, caracteristicile produselor si in general orice alta variabila care afecteazi dorinja sau abilitatea consumatorului de a cumpéra un anumit bun sau serviciu Oferta, ca si cererea este determinata, in dimensiunea ei, de o serie de factori. Cei mai importan{i sunt urmétorii: 1) preful resurselor (a factorilor de productie); 2) prejul altor bunuri; 3) tehnologia; 4) numarul de ofertanti; 5) perspectivele piejei; 6) costul productiei; 7) taxele si subsidiile; 8) evenimente naturale si social-politice. 1) Prejul resurselor. Daca prejul factorilor de productie scade, ofertangii unui enumit produs, sunt dispusi a produce mai multe bunuri. 2) Preful altor bunuri. Factorii de produetie sunt atrasi spre acele activitaqi de productie unde sunt platiji la un pref ridicat, Dacd pretul produsului X creste, este firese ca s& se integistreze 0 atragere a factorilor de productie spre acest produs, deci curba ofertei 1a acest produs se va deplasa spre dreapta, si invers. muneii 3) Tehnologia. Introducerea tehnologiei noi are ca efect cresterea producti si, implicit, reducerea costului de productie.4) Numéarul de ofertanti. Curba ofertei pietei (a tuturor firmelor dintr-o anumita ramur& care produc acelasi produs) se va deplasa spre dreapta dac& in ramur& vor intra firme noi si invers. 5) Perspectivele piefei. Daca in perspectiva exist asteptarea ca, intr-o anumité ramurd, produefia si seada sau chiar si se opreasea (din motiv de greva ete.), in prezent ofertanfii vor produce mai mult, pentru a contracara efectele acfiunilor viitoare. Deci curba ofertei se va deplasa spre dreapta. 6) Costul productiei. Daca costul productiei seade, oferta pentru bunurile respective va creste si invers, cresterea costului va duce la sciderea ofertei, Specialistii considera c& evolufia costului reprezinta unul din factorii principali care actioneazit asupra ofertei. Deci, curba ofertei se va deplasa spre dreapta daca costul scade si invers. 7) Taxele si subsidiile, Firmele platese taxe asupra profitului obyinut. Daca taxele pe profit se majoreaza, atunci apare tendinfa de reducere a ofertei si deci curba ofertei se va deplasa spre stnga 8) Condifiile naturale reprezinta factor important care, in multe ramuri, influenteaza mirimea oferte. 13. Cererea, Legea cererii. Evolutia economiei de piata, determina mutafii in rationamentul producatorilor in conformitate cu satisfacerea cat mai deplina a nevoilor de consum. Astfel, nu mai este valabila sintagma ,,produc gi vind” ci este valabila sintagma ,,produe ceea ce se cere”. Cererea este 0 parte a nevoii sociale, determinati de mirimea mijloacelor banesti, de puterea de cumpirare de care dispun membrii societ&fii. Ea reprezint& partea solvabila a nevoii sociale, respectiv acea parte care poate fi satisficutd de piafd. Cu alte cuvinte, cererea reprezint& cantitatea totala dintr-un anumit bun, care poate fi cumparata pe piafa, intr-o perioada determinata de timp, la un anumit pret dat. C=f@) Legea generala a cererii reprezinti raportul de conditionare dintre schimbarea preqului unitar al unui bun si modificarea cantitatii cerute: a) cand preful unui bun scade, cantitatea ceruta pentru acel bun creste; b) cénd preful unui bun creste, cantitatea ceruta din acel bun scade. 1614, Oferta. Legea ofertei. Oferta pentru un anumit bun, poate fi priviti ca oferta individuala ce pune in evidenfa cantitatea oferita spre vanzare de eatre toti agenfii economici care produe si/sau comercializeazi 4 mai este cunoscuti si sub denumirea de oferta total. bunul respectiv. Oferta de Ca si cererea, oferta se manifesta ca oferta a unui bun anume, ca oferti a unei firme anume, sau ca oferta unei industri anume. De asemenea, in functie de natura bunurilor putem distinge mai multe forme de oferta. intre evolutia pretului unitar al unui bun si oferta pentru bunul respectiv, exist o relatie de cauzalitate. Aceasti relatie este exprimata sintetic de legea ofertei O=f(p) Legea ofertei arata relajia care se stabileste intre cantitatea dintr-un bun pe care un ofertant o ofera spre vanzare intr-o anumiti perioada de timp (variabila dependenta) si preful la care bunul respectiv se vinde (variabila independenta). Corespunzator acestei legi cresterea pretului determina cresterea cantitifii oferite si invers, reducerea prefului determina reducerea cantitaqii oferite. 15. Preful si funetile sal Prejul reprezinta cantitatea de moneda pe care cumpiiritorul este dispus si poate si o ofere producdtorului in schimbul bunului pe care acesta poate sf il ofere pe piata. El exprima confruntarea dintre raportul cerere-oferta, pe de o parte, si cadrul legislativ, pe de alt parte, sub forma complexitatii de informatii furnizate reciproc de catre cumparator si vanzitor, aviind un caracter dinamic, divers si reglementat Principalele funejii indeplinite de eatre pref intr-o economie concurentialé: 1, Funefia de evaluare a cheltuielilor si rezultatelor se referd 1a capacitatea prejurilor de exprimare monetard a cheltuielilor si veniturilor agen{ilor economici. 2. Funefia de corelare a cererii cu oferta se explicd prin tendinta pretului de a se forma in jurul nivelului sau de echilibru, la care cererea coincide cu oferta, iar cantitatea ceruta egaleazi cantitatea oferitt. De aceea, daca pretul este la un moment dat superior acestui nivel, piaja se caracterizeaza prin exces de oferta, iar cantitatea oferita se va diminua, ceea ce antreneaza o scddere a prefului pana la nivelul sau de echilibru si invers. 7igura 27: Corelatia cerere-oferta Q_ Cantitate 3. Funetia de informare a participantilor la viata economic. Prejul transmite informatii ind situatia piefei, respectiv raportul cerere-ofert& si presiunile care exist’ pe piatd, pri activitajile cele mai profitabile si abundenja sau raritatea factorilor de productie 4. Funefia de motivatie a producittorilor se reflecti in practicé prin stimularea agentilor economici atunci cand prejul este ridicat si prin distribuirea veniturilor acestora in functie de nivelul costurilor. 5, Funefia de distribuire a veniturilor. Corespunzator activitatii depuse, fiecare agent economic objine venitul individual. Acesta depinde, in ultima instant, de diferenta dintre prejurile primite pentru bunurile si serviciile vandute si prefurile platite pentru procurarea factorilor de productic B. Macroeconomie 16, Valoarea si puterea de cumparare a monedei Varianta tranzactionala a teoriei cantitative este cunoscuta si sub numele de ,.Ecuatia Fischer“, dupa numele susjinatorului ei, Irving Fischer. In forma matematict, ecuatia Fischer apare astfel: MV=PT unde: M --cantitatea de moneda ceruti, necesara tranzactiilor; T- volumul fizie al tranzacfiilor; P - preful mediu al unei tranzactiis V- viteza de rotajie a monedei (numrul mediu de operatiuni de vanzare-cumparare si de plii mijlocite de o unitate monetard, intr-o anumita perioada). 18J. Fisher a dezvoltat ecuatia prin disocierea numerarului aflat in cireulagie de moneda scriptural, Iudnd in considerare viteza de circulatie diferita pentru aceste componente ale masei monetare. in aceste conditii, ecuatia devine: MV+M’V"=PT unde: M’ = moneda scriptural; V" = viteza de circulatie a banilor seripturali. Cererea de moneda (Me) va fi Me=PT/V" Varianta veniturilor (denumita si .ecuatia Cambridge”), a fost elaborata de A. Marshall si ‘A.C. Pigou de la Universitatea Cambridge gi are forma: M=KY unde: K = constanta care reprezinta partea din venitul nominal menjinuta sub forma de bani; Y = venitul national exprimat in prefuri curente. Valoarea reali a monedei exprima puterea sa de cumpirare si este dati de starea economiei din care provine. Valoarea monedei reprezinta puterea sa de cumparare si este data de cantitatea de bunuri gi servicii care poate fi achiziyionata cu o anumita sumd de bani sau cu 0 unitate monetara. Puterea de cumparare a monedei se poate exprima: a) pe plan intern, in cadru nafional si se masoara prin cantitatea dintr-un anumit bun care se poate cumpéira cu moneda respectiva. Exprimarea matematica este urmatoarea”: CG =siP unde: e =o anumita suma de bani; puterea de cumparare intern’; P = preful unei marfi sau grupe de marfuri. b) puterea de cumparare externa, utilizatd pentru determinarea cursului valutar. Cursul valutar poate fi definit ca prejul unei unitaji monetare a unei {ari exprimat intr-o alt moneda, cu care se compara valoric, in economie, paritatea puterii de cumparare (PPC) este o metoda folosita pentru a calcula © rat de schimb alternativa intre monedele a doua ari. PPC masoara puterea de cumpiirare a Vasilescu Eugeniu, .Managementul proceselor monetare si teoria inflate” p. 240-241unei monede, intr-o unitate de masura internationala (de regula, dolari sau euro), deoarece bunurile si serviciile au prejuri diferite in unele {ari comparativ cu altele. Ratele de schimb ale uterii de cumparare sunt folosite pentru compararea nivelului de trai din yiri diferite. 17. Creditul, continut si funet Creditul reprezinta o relagie (economica) bineasca ce se stabileste intre 0 persoandi fizicd sau juridica (creditor), care acorda un imprumut de bani sau care vinde marfuri sau servieli pe datorie, si o alt persoana fizicd sau juridiea (debitor), care primeste imprumutul sau cumpard pe datorie; imprumut acordat (cu titlu rambursabil i condifionat de obicei de plata unei dobanzi).. Principalele funejii indeplinite de credit in cadrul economiei sunt: + mijloceste procesul de mobilizare a resurselor de fonduri (capital) temporar disponibile la unele intreprinderi si persoane $i orientarea cdtre cei ce au nevoi mai mari decat posibilitatile proprii de acoperire; * favorizeaz desfacerea mirfurilor pe o scar mai larga: producdtorii vand marfuri pe credit comercianjilor angrosisti, iar acestia vand pe credit celor care vind cu amanuntul, in schimbul unei polife pe care comerciantul angrosist (cu ridicata) o sconteazai la banca; + exerciti influent asupra cresterii consumului, prin cumpéirarea pe credit si vanzarea in rate a unor bunuri de valoare mare si de uz indelungat; + indeplineste si o important functie in procesul de reglare a circulajiei monetare, prin punerea in circulatie a hartiilor (banilor) de credit, precum si prin operajiuni de credit care se substituie monedei, sporind viteza de circulajie a acesteia si marind cantitatea de mijloace de plata puse la dispozitia economiei nationale. 18, Definirea si continutul pietei financiare; Piafa de capital (capital market) numita si piafa valorilor mobiliare, reprezinta, in esenfé, ansamblul relatiilor si mecanismelor prin care se realizeaza transferul fondurilor financiare de la cei care poseda surplus de capital binese, in calitate de investitori, cAtre cei care au deficit de capital, emitengii de tituri (in principal de obligatiuni) Investitorii’ cu rolul lor fundamental de persoane fizice sau juridice care aloca importante fonduri financiare pentru realizarea unei investifii, pot fi de asemenea, organisme financiare care dispun de resurse importante, si care, gestioneaza portofolii de mari dimensiuni (banci, companii de asigurai, fonduri de plasament, ete.) ® Dicjionar encielopedic managerial, Iulian Ceausu, vol. I. Editura Academica de Management, 2000, pag. 427 20in comparatie cu investitorii, cei care nu poseda capital financiar sunt emitentii, respectiv persoane juridice care emit un imprumut sub forma de obligatiuni, actiuni, etc’. Acestia au nevoie de capital financiar in prezent sau in perspectiv’, incercdnd prin emisiuni sisi consolideze pozitia lor pe pia. in conceptia anglo-saxona, piata de capital este sinonima cu piafa valorilor mobiliare’; impreund cu piaja monetar’, formeazd piaja financiara si asigura investirea capitalurilor pe termen mediu gi lung. fn virtutea acestei concepfii piafa de capital si piata monetara sunt integrate pietei financiare. In acest context, piafa de capital este considerati ca fiind acel sistem financiar in care organismele internafionale, societijile comerciale si guvernul, pot investi sume de bani considerabile, sau pot imprumuta capital; de asemenea persoanele fizice au posibilitatea de a face investifii profitabile pe termen mediu si lung. in contrapartida, piata monetara finanjeazd nevoile de capital pe termen scurt sau pastreaz surplusurile financiare pe perioade de timp cu scadenfe sub un an. in conceptia continental-europeana, piaja financiara si piafa monetar se includ in piata de capital. Piaga de capital cuprinde urmatoarele componente: piaja financiara prin care se realizeazi emisiunea, plasarea si negocierea valorilor mobiliare si piaja monetar, avand rolul de atragere si pistrare a capitalurilor disponibile in societate, pe termen mediu si scurt, Operatorii specifici acestei piefe, diferiti de cei care actioneazé pe piafa financiard, sunt banca central’, bancile comerciale si alte institutii de tip financiar bancar. Tot in piata de capital se include si piata ipotecara, care opereaza cu resurse financiare necesare, in special constructiei de locuinte. Piaja financiard are o structurd care vizeazi, pe de o parte, difuzarea emisiunii de noi titluri financiare (piata primara) iar pe de altd parte, tranzactionarea (schimbul) de titluri emise anterior (piafa secundara)®, Piata primard are rolul de a emite noi titluri de valoare in scopul atragerii de capital binese disponibil. Pe aceast& piafa intervin cei care dorese s& plaseze resursele proprii care dorese sa atraga fonduri schimbul titlurilor de valoare emise de agentii economi Piaja secundard finaneiard oferd cadrul necesar tranzactionatii de titluri deja emise. Definatorii de titluri pot objine lichiditayile necesare pentru vanzarea acestora inainte de ajungere la scadenfa. Schimburile care au loc pe aceasta piaféi nu au in vedere emitenfii de titluri si nu contribuie direct la finanfarea activitatii lor. in functie de obiectul tranzactiei se deosebese piata actiunilor si piata obligatiunilor. Piata valorilor mobiliare reprezinti componenta principalii a piefei financiare. fem, pag, 321 5G. Anghelache, Bursa si piata extrabursiera, Ed. Economica, 2000. p. 11-12. ® Crejoiu Gheorghe, Comescu Viorel, Bucur lon, op.cit. p. 236 2119, Actiunile, definitie si clasificare. Actiunea este un titlu financiar prin care se demonstreazé contribujia posesorului la capitalul social al unei societaiti comerciale pe actiuni emise. Acfiunea reprezinta o hartie de valoare care confera posesorului ei dreptul de proprietate asupra unei parfi din capitalul social al firmei emitente. Fiecare actiune reprezinta o fractiune a capitalului social al intreprinderii. Deginatorii de acfiuni devin acfionari ai intreprinderii, iar in aceasta calitate, ei beneficiazi de anumite drepturi, participa la gestionarea societtii respective, precum si la repartizarea unei parti din profitul anual’. Partea din profitul unei societfi pe actiuni care se repartizeazi anual actionarilor se numeste dividend gi se calculeaz4 procentual fafi de capitalul subscris (valoarea nominald a actiunilor). Marimea dividendului este conditionata de rezultatele economico-financiare objinute de societatea emitenti de actiuni. Dividendul are 0 marime variabila, putdnd fi zero atunci cand firma nu inregistreazi o activitate eficienta sau end intregul profit se reinvesteste intr-un nou ciclu de productie. Deoarece marimea dividendului se modified anual, acfiunile icate ca valori mobiliare cu venit variabil. sunt cal in conformitate cu reglementirile actuale din Roménia, actiunile au urmitoarele trasaturi® a) actiunile sunt fractiuni ale capitalului social care au o anumita valoare nominal’; ) actiunile sunt fractiuni egale ale capitalului social; ©) actiunile sunt indivizibile; 4) actiunile sunt instrumente negociabile, ele putind fi tansmise altor persoane, Actiunile sunt emise de societatile pe actiuni i pot fiz = dupa forma lor: actiuni la purtator si actiuni nominative; * dupa rolul firmei emitente: actiuni cotate si actiuni necotate Acfiunile la purtitor sunt hértiile de valoare pe care se inscrie seria, data emiterii, prima emitenta, valoarea nominala (adica preful la care se vinde actiunea prima data find calculat prin raportarea capitalului social al firmei la numarul de actiuni), fara a se inregistra numele actionarului. Actiunile nominative sunt cele pe care se inscriu si numele acfionarului. Atunci cand are loc instrdinarea actiunii (prin donajie, mostenire sau vanzare) se inregistreazi numele noului proprietar pe spatele acfiunii respective 7 Crefoiu Gheorghe, Cornescu Viorel, Bucur Ion, op. ct, p.237 * Anghelache Gabriela, ,Bursa si pista extrabursiera, Editura Economica, Bucuresti, 2000,,p. 3 22Actiunile cotate la bursa sunt in general cele care provin de la societafi pe actiuni cu cifri de afaceri satisfiicdtoare, fiecare bursi insi avand propriul regulament de organizare si funcfionare in care se precizeaz condifiile de acceptare a acfiunilor, Actiunile necotate la bursa potrivit regulamentului bursei nu inseamna obligatoriu ca sunt mai putin atractive putind genera dividende actionarilor. Dup& drepturile pe care le genereaza, existi actiuni ordinare (comune) si aefiuni preferentiale (privilegiate). in principiu, toate actiunile sunt purtatoare ale acelorasi drepturi Uneori, prin reglementiri juridice, pot fi emise actiuni care s& beneficieze de cAstiguri suplimentare referitoare la prioritatea in repartizarea profitului sau in ezea ce priveste dreptul la vot. 20. Obligatiunile. Obligatiunea este o hartie de valoare care confer posesorului stu dreptul de creanta asupra firmei emitente. Obligafiunile pot fi ale statului sau ale unor agenfi economici (intreprinderi publice sau private mari), Obligafiunile sunt titluri negociabile care reprezinta o creanfa pe termen lung asupra unei societafi, statului sau unei alte persoane juridice de drept public. Ele sunt titluri de valoare deoarece, spre deosebire de un alt imprumut, datoria ca atare poate fi cumpiirata si vanduta pe piata deschisa. Caracterul lor negociabil decurge din posibilitatea cA obligafiunile pot fi transferate cu ugurinta de la un proprietar la altul’. Obligajiunile sunt emise la valoarea nominala, care este valoarea imprumutului pe care emitentul lor se obliga si o restituie la seadenfa. Aceasta se determind ca raport intre imprumutul Jansat pe piafa si numarul obligatiunilor emise. Preful de emisiune al unei obligatiuni este prequl pe care trebuie si-1 pliteascd cel care subserie. Titlurile pot fi emise la valoarea nominala (al pari) sau la o valoare inferioard acesteia (sub pari). Preful de piaja al unei obligatiuni se numeste curs gi se determina ca raport procentual intre valoarea de tranzactionare pe pia a obligatiunii si valoarea sa nominal, Cursul se exprima in procente si poate fi mai mare, egal sau mai mic decat valoarea nominala. Cursul unei obligafiuni este influenjat de mai multi factori: nivelul general al dobiinzilor pe pia, situatia economico-financiara a firmei debitoare, conjunctura valutar-financiara, situatia pe pia a monedei in care se converteste obligafiunea ete. ° Cretoiu Gheorghe, Cornescu Viorel, Bucur Ion, op. cit, p. 238Rentabilitatea plasamentului se apreciazd prin randamentul bursier care se determina ca raport intre venitul pe care fl genereaza actiunea sau obligajiunea su cursul, respectiv prejul platit pentru achizitionarea hartiei de valoare. Spre deosebire de actiuni, care sunt titluri de proprietate si reprezintd 0 cot& parte din proprictatea societafii emitente, obligatiunile sunt titluri de credit si reprezinta fractiuni ale unui imprumut obligator emis. Fata de un imprumut ,clasic”, datoria emitentului de obligafiuni poate fi transferata unui ter}. 21, Bursele de valori. Bursa de valori este o institutie reglementaté, constituita ca societate pe acfiuni, avand un regulament propriu de organizare si functionare in care sunt precizate aspecte privind conditiile de acceptare a hartiilor de valoare, tipurile de operatiuni permise, regulile la care se supun operatorii, ete. Bursa de valori joact un rol important si indeplineste mai multe funcgii in condigiile economiei de piat&: a) plasarea economiilor intreprinderilor si populatiei in hartii de valoare gi alimentarea pe aceasta cale a intreprinderilor cu capitaluri; b) finanfarea trezoreriei publice prin vanzarea titlurilor de credit; ¢) asigurarea mobilitifii capitalurilor si a posibilitijii schimbacii plasamentelor acfionarilor prin transformarea in bani a valorilor mobiliare definute si achizijionarea altora, in functie de obiectivele urmarite de fiecare actionar, sau prin subscrierea de valori noi puse in vanzare de intreprinderi. Bursele de valori se pot clasifica in functie de mai multe criterii*”: + dup natura tranzacfiilor pe care le mijlocese: burse generale (au ca obiect de activitate ate; tranzactii de marfuri si hartii de valoare) si burse speci + dup obicctul tranzactiilor se disting: burse de marfuri, burse de valori mobiliare (actiuni, obligafiuni si alte valori mobiliare), burse valutare, burse complementare comertului international (burse de asigurari, burse de navlu); * dupa forma de organizare, exist: burse private (care functioneaz sub forma de societafi pe acfiuni sau camere de comer) si burse de stat; * dupa modul de aiimitere a participantilor: burse cu participarea nelimitata si burse cu acces limitat (se tranzactioneazi numai acele mirfuri si valori mobiliare care au fost admise la cotatia oficiala) Bursa de valori constituie 0 componenti esentiali a functionarii economiei de piata. Ea reprezinti o piafa secundara pe care se tranzactioneaza (se revand) titlurile de valoare existente, *°G, Anghelache, N. Dardac, I Stancu, ,Piefele de capital si bursele de valori, Societatea , Adevarul” SA, Bucuresti, 1992, p. 63-64. 24fn principal, sub forma de actiuni si obligatiuni. Prin intermediul bursei de valori, investitori igi transforma capitalul sub forma de titluri de valoare in numerar i invers**. Cumparitorii $i vanzitorii de hartii de valoare nu au acces direct la bursa, ei numai prin intermediul agenjilor de schimb, care includ: * brokerii-agenti, care primesc ordine de vanzare-cumparare de la clienfii lor si le transmit brokerilor-specialisti; + brokerii-specialisti, negociazi ordinele primite de la brokerii-agen{i. Au denumiri diferite: jobberi in Anglia, curtieri in Franga, dealeri in S.U.A. in afara investitorilor (cumparatorii si vanzitorii de hartii de valoare) si agentilor de sehimb, in structura organizatoricd a unei burse de valori se includ si Comisia oficiala a bursei si Casa de clearing. {n cadrul Comisiei oficiale a bursei se stabilese, in ultima instanfa, cursurile titlurilor pe baza comenzilor de vanzare-cumparare, cursurile solicitate primite de la brokeri-specialisti 5.2. Cursul stabilit este inregistrat si afisat. Casa de clearing (compensafie) are rolul de a garanta executarea obligatiilor asumate de parteneri: primirea banilor de catre vanzatori si a titlurilor solicitate de eatre eumparatori 22, Salariul. Salariul apare ca venit ce revine factorului munca ca urmare a participarii acestuia la activitatea economicd. Salariul, ca forma de venit, nu a existat in toate timpurile, cu toate ci factorul munea a participat in toate timpurile la procesul de producfie. Salariul este o forma de venit ce a aparut in anumite conditii social - economice, odat& cu aparifia in societate a unor ‘cameni lipsiti de toate conditiile necesare pentru organizarea si desfisurarea producfiei, sau a altor activitati economice, cu exceptia muncii lor, care, pentru ei, apirea ca singur mijloc de existenta’”. {In conditiile in care posesorul factorului munc& devine liber din punct de vedere juridic si, desigur, lipsit de mijloace de existen{a (deci liber si din punct de vedere economic), el va inchiria ~ pe baza unui contract de munca - aptitudinile lui de a muneii celor care poseda celelalte condigii (factori) de producti. in conditiile contemporane, salariul reprezinti cea mai freeventi forma de venit'!, a unui numar mare de persoane. El exprimd atat retribuirea muncii de executie a lucratorilor propriu- zisi, cat si remunerarea muncii celor ce executt activititi de conceptie si conducere. Numitorul S* Lucian C. Ionescu (coord.), Bancile si operatiunile bancare, Ed. Economics, 1996, p, 273 ""Crejoiu Gheorghe, Comescu Viorel, Bucur lon, op. cit, p. 267 "dupa P. Samuelson el reprezinta cca, 80% din venitul nafional al tarilor dezvoltate 25comun este dat de faptul cli se inchiriaza capacitatea de munca si a unora gia altora de catre cei ce au nevoie de ca. Acestia din urma platese prejul necesar pentru obtinerea si folosirea capacititii de a muni, a posesorilor acesteia. Definifia unanim acceptati a salariului este aceea de pret al fortei de munca. El se apreciazi ca un instrument de masura si calcul pentru venitul ce il incaseaza salariatul care executi nemijlocit munca, impreund cu ceilalfi factori de productie. Salariul este si un mijloc de comunicare a intreprinderii cu exteriorul, constituind atét o premisa, cat si un rezultat pentru activitatea intreprinderii Diversele scoli si curente economice, in decursul timpului, au definit in mai multe moduri conceptul de salariu, in viziunea contemporana, salariul este definit pe baza teoriei neoclasice, avandu-se in vedere exigenfele mecanismului concurenfial al muneii, ca si cele care decurg din contextul social-economic, Salariul apare nu pur si simplu ca pret al muncii ci ca pret al inchirierii factorului munca, a de a munci, a unor oameni liberi juridic si economic si desigur, ca pret al serviciilor capaci aduse prin munca depusa de catre acesti oameni. Pe parcursul evolutici sale salariul a cunoscut diverse forme de plata. in esentd, acestea sunt: salariul dupa timpul lucrat, salariul in acord si salariul mixt. a) Salariul dupa timpul lucrat, sau in regie, este forma de salariu prin care plata muneii se face in functie de timpul luerat (or, zi, sfptiménd ete). b) Salariul in acord (pe buciti realizate, pe operafii executate, etc.) este forma de plata livid sau pe individ sau in grup (echipe de lucru) in functie de cantitatea de bunuri realizate de i de grup, sau de operatii executate. ©) Salariul mixt, este forma de plata care imbind elemente din cele doud forme anterioare Salariul nominal este reprezentat de suma de bani pe care salariatul o primeste in urma inchiriet capacitagii sale de munc@. Salariul nominal reprezinta suma de bani pe care o primeste . in termeni inflationisti angajatul pentru munca prestata, exprimat in prefurile curente de pi Alituri de salariul nominal, categoria de salariu real vine si intregeste imaginea asupra dimensiunii salariului, Salariul real reprezint& cantitatea de bunuri si servicii care pot fi achizijionate cu salariul nominal. Acesta este influenjat de mai mulji factori: salariul nominal (direct proportional) si pretul bunurilor de consum (invers proportional). Salariul real reprezint& cantitatea de mijloace de subzistenfa si de servicii pe care salariafii si le pot procura cu salariul nominal. Deci, salariul real exprima puterea de cumpirare a salariului nominal. 26