Coordonatonut colectiei Prof, univ. dr. REMUS RUS COLECTIA ,,ORIZONTURI SPIRITUALE“ NADIA ANGHELESCU INTRODUCERE IN ISLAM D EDITURA ENCICLOPEDICA Bucuresti, 1993‘Misticii islamului nu resping ideea cX demersul lor se aseamin’ cu cel al misticilor apartinind altor religii: chiar imprumuwurile de formulari sint considerate ca justificate in aceastt idee. Atitudinea islamului oficial faji de misticism -a variat in diferite epoci si in functie de diferitele direcyii in cadrul sufismului insugi. Unii vorbese despre 0 opozifie care ar exista permanent in islam ca si in alte religii, intre exoterism gi esoterism, intre literalism i spiritualism, intre explicare gi interpretare alegorict. Trebuie spus ins cX aceasti opozijic, considerati de uni fireasca, a putut sa Yuca la executarea lui Al-Hallaj, vinovat de afi asociat — ca un politeist — eul sau individual lui Dumnezeu Cu toate acestea, majoritatea musulmanitor fl consider’ pe sufi un rnusulman pios, respectat chiar dacd nu toate convingerile si practicile sale sint injelese pe deplin. Se poate pune intrebarea daci exist vreo legaturd inire sufism si siism, cu alte cuvinte daca exist o predilectie speciala-a siitilor pentru misticism. Cu toate ca este vorba de relajii foarte complexe, se poate réspunde afirmativ ta intrebare, in misura tn care interpretarea mai esoteric a Revelajiei in giism este apropiata de cea a misticilor. S-a vorbit, pe de alt parte, despre inclinajia pentru sufism existent’ in anumite zone ale teritoriului islamului, pomindu-se gi de la faptul c& in regiunile respective islamul a patruns la inceput sub forma sufismului (este vorba de unele zone din India, sud- estul Asiei gi din Africa). Este de notat, de asemenea, c& unii occidentali se convertesc astizi la islam prin ceea ce igi imagincaz’ a fi sufismul zilelor noase, adich 0 migcare religioas& in stare s4 exprime in cea mai puri forma dimensiunea spirituali ce pare a lipsi unei societati occidentale reci, materialiste, fara ideal, Capitolul TV Religie, politica, morala in islam Religie si politica in islam. Fundamentalismul Problema relajiei dintre religie (din), pe de o parte, gi puterea politic’, statul (dawla) si civilizayia material, societatea musuimani (dunya), pe de alt parte, se aflé in centrul dezbatesiior din lumea musulman’é de astizi. Din perspectiva unor occidental, problema se pune in mod cu totul diferit in islam fayk de crestinism, pentru c& islamul acapareaza toate sferele vielii politice, economice, sociale gi nu permite © separare a spiritului de temporal. Din aceast perspectivi, islamut ar fi nu atit 0 religie a mintuirii individulut, Gare se preocupt de destinul eter al acestuia, cit un model normativ al unei cetaji care poart’ amprenta sacrului Replica unor autori musulmani la acest mod de a pune problema este c& islamul, ca orice religie, exprima, in acelasi limp, aspirajii eterne si nevoi practice ale oamenilor. Ca $i celelalte religii monoteiste, islamul pune accemt pe nemurirea sufletului, pe viaja etema. Cit privesie organizarca societtgii in intregul ei, @ comunitaqii credinciogilor, ea se face, in principiu, pornind de la Coran si invayaturile Profetului care depigesse Contingentul gi tind catre transcendent. Relajia dintre religie ¢ putere este raporiat& adesea 1a relajia dintre Coran gi modelul de celate ideal’ pe care il reprezinté Medina in vremea Profetulu. ‘Acest model se prelungesie pentru unii in societatea condust de ‘aga-numiii califi bine ghidayi” (ar-rayidun), iar pentru sii, i personalitatea gi opera politic& a imamilor. . Din punctul de vedere al institupiilor, avind ta vedere ci in islam nu exist nofiunea de ,,biserica", de organizare 4 sacctdoiului, problema relajiei dinire religie si puterea politic’ se poate pune in usmatorii termeni: 71.1. in ce misura funtia de conducitor al comunit&tii reprezinti sau nu o investitura religioas%, 2. Care este aparatul reprezentativ al puterii religioase cu care puterea politica poate si intreyind relayii. in ceea ce priveste prima problemi, apare clar c& funcjia de calif nu avea nimic sacra, la inceput, si ck a fost sacralizavt, intr-o misura, ulterior, atit prin credinjele populare, cit gi grajie actiunilor ,savanjilor* (ulema — vezi p. 90 ). Acestia constituie, in primul rind, aparatul reprezentativ al puterii religioase pe care se sprijind puterea, in unele epoci, gi care 0 influenjeaza pind la a i se substinui, in altele, in intregul ei, aceast4 problema a relafiilor dintre religie gi pitura politicd se pune in mod diferit in diferite perioade ale istoriei islamului, in diferite zone ale Imperiului islamic, Diversele grupuri etnice vin in acest imperiu cu propriile lor tradijii de organizare, cu propriile lor institufii si vor, in acelasi timp, sX participe la puterea central, pe care 0 marcheazi cu amprenta lor specific. Unul dintre exemplele cele mai elocvente in aceasti privin(a este influenja persan’ care se exercit asupra pulerii centrale, asupra ntregii administrajii a Imperiului islam {in perioada califatutui abbasid. fncepind cn secolnt al XTX-lea, tnir-o epock de ,renagtere" pentru intreaga lume musulmand, raspunsurile variate care se dau in diferite {ari islamice problemei relajiei dintre religie gi putere pot fi incadrate in dowd mari curente: 1. Curentut reformist, care indiferent de denumire gi protagonisti concepe orice innoire ca posibild numai in cadrul islamului, prin restituirea puritaji initiate a acestuia; 2. Curentul laicizant, care concepe modemizarea Gnjeleas’, uneori, ca sinonima cu occidentalizarea) in cadrul unui proces de separare a spiritualului de temporal. Reformismul, in toate formele sale de manifestare, proclama necesitatea revenirii 1a Revelajie gi la modelul de cetate de la Medina si, eventual, din epgea primilor patru califi. Exist mai multe variante ale acestei migcari: wahabismul din Arabia Saudita, modernismul indian, reformismul egiptean a cArui figura centrala este Muhammad Abdo (1849 - 1905) si altele. Migcirile reformiste din ultima jumitate de secol au un caracter politic tot mai accentuat. ,Frajii Musulmani, de B exemplu, sint o confrerie religioas4 cu scop politic, structurata ca ‘© armati si care isi propune introducerea legislatiei islamice in toat rigoarea gi puritatea ei, Desi organizajia este interzist, in principiu, in multe y4ri, membrii ei sint activi pretutindeni: ei sint consideraji responsabili pentru o serie de asasinate politice, printre care si cel al pregedimtelui egiptean Anwar as-Sadat, la 16 oct. 1981. in ultima vreme se vorbesie tot mai mult despre ,,funda- mentalismul" islamic. La incepul, termenul de usuliyy lun: damentalist* s-a aplicat teologilor care propoviduiau readucerea docisinei la prototipuri, 1a fundamentele ei, ca apoi si se extindd a intreaga migcare politico-religioast care cheaind la 0 socictate in care Legea religioasd si fic respectatd in toate implicate ei Intuchiparea modern a unci asemenca societiti ar fi cea instauratd in Iran de revolutia istamicd. Trebuie si subliniem ci fundamentalismul impiartas principalcle caraoteristici ale tuturor migcirilor reformiste din veemea noastr, caci reformismul islamic inscamna reintoarcerca la marile surse ale credinjei gi la marile modele de organizare & cetaii. Pentru musulmani aceastt organizare este una democratic gi ca ar reaiiza in cel mai inalt grad idealul de justitie gi echitate social’. Discursul fundamentalist, oficial sau nu, se bucuri de audient{ in rindurile unor mase de musulmani confruntate cu grave probleme rezultind dintr-o cregtere rapida a populatiei, din inapoiere, din inegalititi lagrante. Ruspunsul la provocérile epocii noastre, in unele (ari istamice, consti in sporirea influentei oamenilor religiei, a institutiilor legate de religie, In Maroc gi in Arabia Saudita gelii de stat sint gi lideri spirituali. In alte fri, cum sint Tunisia gi Libanul, marele muftiu, un fel de ministra ai cultelor, deyine 0 puiere care se exerciti si in domenii ale viejii politice economice, sociale, Ministerul care are attibuiii legate de administrarea bunurilor religioase (awgaf sau habus), de pregatirea personalului destinat cultutui mustiman, ecupa un loc important in cadrul puterii executive din multe 4ri islamice. Marile universititi islamice — Al-Azhar, Ia Cairo, sau Az- Zeituna, la Tunis — exercit si o anume influent& politic’, avind © pondere mai mare sau mai mici in diferite perioade. 79Pe de alti parte, tendinja de laicizare si modernizare se manifest in majoritatea qarilor musulmane. Ea esic, in mare misura, oxpresia interesclor unei burghezii in ascensiune care crede ci rezolvarea problemelor reale ale societziilor ia plina wansformare nu depinde de misura in care religia este reintronaa in toate sferele vietii, ci de resursele umane si materiale ‘existente in fiecare societate, de dezvoltarea economic’, politic& gi social a acesteia. Tendinja de laicizare este susjinuté si de o parte din intelectualitatea care are acces ta cultura occidentala, alzturi de cea islamica. Functii, demnitati, titluri Calif 7 Califul este geful suprem al comunitiii musulmane. Cuvintul Khalifa inseamna ,succesor“, .loctiitor* si apare in expresia Khalifa(t) rasa! Allah ,,urmasul (lociiitorul) uimisului lui Allah’ Este vorba de cel care urmeazd lui Muhammad, nu in calitate de Profet, c&ci aceasta misiune inceteaz’ o data cu el, ci in calitatea exercitatd la Medina, de conducator al comunitajii religioase. Din moment ce insagi persoana lui Muhammad nu este sacralizatii in nici un fel de islamul ortodox, este limpede c& nici persouna urmasilor lui nu poate fi, in principiu, sacralizaui, Coranut nu face nici un fel de refe la modul in care se va asigura succesiunea la conducerea comunitiyii islamice dup’ disparijia lui Muhammad; Profetul insusi nu a lsat descendent pe Tinie masculin& si nici nu gi-a desemnat vreun succesor. Cind Muhammad s-a imbolnavit, cel care a preluat funciia de-imam, conducitor al rugaciunii in comun (functic considerat’ esenjiali penuu seful comunitajii musulmane din primele timpuri ale islemului) a fost Abu Bakr, prietenul Jui apropiat ined din perioada de la Mecca, unul dintre sustinilorii sai cei mai credinciogi in toate incercirile prin care a trecul, devenit socrul stu imediat dupa expatrierea la Medina. Datorité faptului c& s-a aflat tot timpul in apropierea lui Muhammad a apéirut ca deplin justificat’ propunerea de a fi ales in fruntea comunitaii dupa 80, moartea acestuia, Ia 8 iunie 632. Istoricii musulmani spun cd Abu Bakr este primul care s-ar fi numit Khalifa — ceea ce nu inseamna of la acea datt khalifa devenise un titlu, ci doar cil Abu Bakr se considera pe sine drept urmas al lui Muhammad, Elita musuimanilor din vremca respectivé, cea de care depindea alegerea si apoi .,supunerea”, ,invoiala", comunitatii (bay'a), era constituita, in primul rind, din tovarasii sai de la Mecea, cei care s-a expatriat® (muhajirun) st ,partizanii* sii de ja Medina (ansar). Considerente tribale legate de faptul ca cei expatria(i provin din tribul Qurays, caruia ii aparjinea Profewul, considerente de familie, legate de relatiile complicate existente intre diferite ramuri ale mari familii din care a facut parte Profetul, diverse aliante, fac ca micile divergente aparute chiar de a alegerea lui Abu Bakr in fruntea comunitajii s& se transforme in Marea Discordie (fitna) care va marca intreaga istorie musuimand. Primii patra califi, cei drepyi, cei ,bine ghidayi* (ur-rapidun) au Ricul parte cu tofii din anturajul imediat al Profetutui gi, au fost inrudiji cu acesta (sint doi socri gi doi_gineri). Abu Bakr si-a desemnat el insugi succesorul — pe Omar (634). Si accasti alegere a pirut fireasc’ deoarece Omar, unul dinire consilierii cot mai ascultati ai Profetului, a sprijinit alegerea lui Abu Bakr drept Calif si a fost tot timpul aléturi de acesta in deviziile importante pe care le-a luat de-a Iungul unei domnii tulburate de framinuiri in rindul uiburilor superficial islamizate, gata s& renunje la islam dup& moartea Profetului. La moartea lui Abu Bakr dizidenta era infrinta si unificarea arabilor sub stindardul islamului era un fapt ‘implinit. Marea actiune de cucerire, aflatt la primele nceputuri sub domnia lui Abu Bakr, ia, incepind cu Omar, proporiii care nu inceteazi sd-i misc pe istorici pina in zilele noastre. S-a spus ci in aceast’ oper’ de cucerire motivatiile religioase, politice si economice sint amestecate in proportii greu de stabilit cu exactitate. Dup& unii, cauza primordiald a cuceririi arabe este existen{a unei masini de rizboi, infiinyatd de Profet, perfecyionati de Abu Bakr si Omar si care avea vocajia expansiunii. Aceasta magin de rizboi insk n-a putut sa ia fiinfa gi sil se dezvolte decit sprijinindu se pe pofta do pradi a unor cercuri largi de arabi datorati, in primul rind, foametei si suprapopulapiei. Este gresit aI‘inst sit se conceap’ acest prim val de cuceriri ca 0 expansiune a nomadismului: el era opera statului de Je Medina, un stat de sedentari care folosesté, pentru interesele sale, un corp expeditionar constituit in mare-parte din nomazi, Omar insugi nu avea nimic nomad, El a rimas in istorie ca cel de care se leagt marca opera de cucerire araba: el este cel care i-a instalat pe arabi in teritoriile cucerite, el este cel care instaureazi ordinea ce va sta la baza califatului tn urmatoarele dou’ secole. Popoarele cucerite urmau sé pliiteasca preyul pastrarii pamintului gi religiei lor sub forma de Kharaj (,haracivt" de mai tirziu al turcilor), pentru pamint si jizya, pentru capete. Prin aceste aciiuni, Omar a contribuit 1a definitiva instalare a institujiei califatului. Domnia sa este considerata virsta de aur a islamului Desi el insusi accede la conducerea comunitijii desomnat find de Abu Bakr, decide si se revin& la formula democraticd (selectiv democratica) de ,consultare (sura) care a dus la alegerea lui Abu Bakr. Dupi asdsinarea lui in 644 (un asasinat banal, in aparenfé fird implicatii politice), atenfia comunit%jii se indreapui asupra tui Othman si Ali, ambii inrudigi cu Profetul, ambii gineri ai acestuia. Marca majoritate a participangilor la consultare se pronunf pentru Othman. in prima perioadd a domniei sale, Othman continu opera ‘inceputa de predecesori. fn perioada a doua, incepe si devin’ din ce in ce mai vizibil& pofla sa de imbogajire si fapiul c& uzeaz’ de mijloace nu intotdeauna corecte pentru a si-o procura. Acuzajiile de nepotism, de favoritism, de utilizare ilegala a banilor comuniti{ii se inmulfesc, Majoritatea musulmanilor continua ins si respecte in el ideea de imam-calif, de ,.priny al credinciosilor (amir al-mu minin) $i de garanyie a unit’ii acestora. Uciderea lui a fost resimjité de aceasi4 majoritate ca un eveniment extrem de grav. Inainte de asasinat, se spune c& insurgenyii ar fi incercat si-t faci pe Othman s& remunje de bund voie la conducerea califatului, pomind de Ja ideea cd singele unui musulman nu poate fi varsat decit in cazuri exceptionale, cind acesta este vinovat de omor, de aposiazie sau de adulter (la care unii adauga, referindu-se la Coran, vina de a fi rispindit suriciciune — fasad — pe pamint). 82 Rispunsul pe care Lar fi dat indick 0 schimbare in modul de a concepe functia ce i-a fost incredinfata in raport cu califii care I-au precedat, in sensul unei concepfii ,,divine' asupra califatului: Nu voi renunta — ar fi spus el — la vesmintul cu care Dumnezeu ni-a imbracat". Cind insa cei care fi asediau casa se dezlinjuie asupra Jui, el nu mai rezist& gi se ofer§ sacrificiului recitind Coranul dup’ ce in vis i se aratase Profetul care [-a invitat sd rupz postul impreuna’ cu el Evenimentul care marcheazi sciziunea definitiva a comuni- Liyii_ musulmane marcheaz, in acelagi.timp, 0 prima forma de conflict inire religie gi stat, intre un monarhism in stare incipient si o forma de democratic care se revendica de ta cea instauratt de Profet in cetatea ideal pe care a intemeiat-o gi de la primii doi califi : Dupa domnia iui Ali, incheiatd cu .arbitrajul™ in urma caruia renun(i Ja drepiurile sale In favoarea tui Muawiya, monarhismul triumf’ in cadrul dinastiei omeyyade, Prin desemnarea fiului stu, Yazid, deopt mostenitor Mu'awiya introduce principiul dinastic tn califal, Despre califii Omeyyazi se va spune ci se comport ca nigte adevarati regi (muluk) si nu ca nigte conductor’ ai comuniiatii cicdincivyitor Evenimentele care marcheazi perioada dinasticd omeyyada sint matarea capitalei de la Medina la Damase (centrul de greutate al imperiului sc muti, astfel, in zona siriana) st larga carpanie de cuceriti in urma cireia Imperiul Musulman alinge cea mai mare ‘intindere a sa. inspre apus este cuccrita Tripolitania, apoi toatd Africa de Nord, Spania, prin conducdtorul berber Musa ibn Nosair si ajutorul acestuia, Tariq ibn Ziad (@l cirui_nume este imonalizat prin Giabal Tariq .Municle lui Tariq’ = Gibratier) si are loc incercarca de patrundere in Franja, oprita prin batalie de la Poitiers (732); Inspre rasarit — Persia, in inuregime, Afghanistanul (651), Transoxiana (674), Turkestanul chine, terivorii alc Indie! actuale, cea ce face ca in dimensiunea sa maxima Imperiul Musulman s& se intind’ de la marginile Chinei pin’ la Occanul Atlantic, Califii Omeyyazi igi neglijeaA ins functiile religioase — majoritatea renunj chiar la funoyia de conductor al rugiciunii in 83comun — si aceasta contribuie 1a succesul propagandei Abbasizilor, descendenji ai unchiului Profetului, care manifesta un zel religios mult mai mare si sint sprijiniti, in migcarea pe care © inigiazt, de cdtre siti 7 Siifii au opus o rezistenf4 puternic& dinastiei omeyyade inc de la inceput. Partizani si ei ai principiului dinastic, vedeau legitima continuarea familie Profetului prin Ali, varul Profetului, si prin Fatima, fiica sa, gi fi considerau pe Omeyyazi, care Piceau parte dintr-o alt ramurd a familiei deoit Muhammad si Ali, drept ueurpatori, Pentru ci reprogal adresat califilor Omeyyazi era legat de fapuul ca sint prea mult preocupaji de weburite pamintesti si prea pujin de cele spirituale, califul abbasid pretinde ci acorda o mare importanta respectarii traditiei instaurate de Profet si insémnelor acestei traditit: el poarti mantaua Iui Muhammad (al-burda), un inel pe care este gravat’ formula Muhammad rasulu Allahi »Mubammad trimisul lui Dumnezeu" si un baston mostenit de la Profet sau. imitat dupa acesta. El fine in primul rind la funcia de imam, conducator al rugaciunii in comun, gi la respectarea tuturor obligajiilor rituale, Ca gef temporal, uzeazi de drepturile care incep s4-i fie conferite califului inci din perioads dinastici omeyyade: bate monedi, poarti o imbrictiminte special’, este pomenit in predica rostiti in moschee in toate coljurile imperiului, ca forma de marcare 2 obedienjei fay’ de centru. Venit la putere cu ajutoral elementelor de origine persan’, califul abbasid se va alla tot timpul sub influenta acestora: mutarea capitalei de la Damasc la Bagdad este vazuld tot ca un rezultat al acestei influente. Ceremonialul de la curte, alura insisi a colifului incep s& semene tot mai mult cu cele ale monarhilor persani. Califii. se faconjoari de numerosi slujbasi cérora le incredineaza diferite domenii ale puterii: justitia — unui cadiu, perceperea impozitelor — unui ,.perceptor amil, funcyiile legate de administratie — unui ,secretar™ sau ,scrib* Katib (functionar publici denumigi astfel vor forma o cast putemnica si influenta in timpul acestei dinastii), iar conducerea armatei $i adminisirarea general vor fi incredinfate emirului. Nu este vorba de functii care se nase acum, ci doar ci ele igi precizeaz’ conjinutul gi sporesc in importan{& pe misura intAririi puteriit centrale. 84 Funcfia miscuté in perioada dinastiei: abbaside este cea a vizirului — un fel de prim-ministru. Califii Abbasizi ajung s% renunje la unele dintre prerogativele lor. cele mai importante in favoarea vizirilor, ceea ce duce la slabirea autorititii lor si, in final, la disparitia acesteia. Pentru posteritate, si mai ales pentru curopenii degust&tori ai celor O mie si una de nopfi, califul abbasid, sau chiar .,califul prin excelentd, este Harun ar-Ragid. Citeva date despre Harun ar- Ragid sint utile, pentru cl ef sintetizeaza, imr-adevar, wasdturile califului abbasid, iar domnia lui, pe cele ale epocii. ‘Al cincilea calif din dinastia abbasida nu accede cu uguring’ la putere: aceleasi lupte care au facut si curgé, in mai multe rinduri, singcle urmasilor ,egitimi" ai familiei Profetului gi-au pus amprenta si asupra inceputului domniei sale. Tatal su, califul Al Mahdi, il desemnase drept succesor pe fiul siu mai mare, viitorul calif Al-Hadi, dar Khayzuran, mama acestuia gia lui Harun, 0 sclava de origine yemeniti, se pare, il preferd pe fivi ci mai mic si face toate eforturile pentru a-T impune drept prim mostenitor. In lupta pe care 0 duce, mama celor doi se sprijink pe influenta familie de origine persan& a Barmekizilor, de care Harun era legat fn mod special. Nascut la doar citeva zile diferenyi de unul dintre fiii celebrului vizir Yahya Barmekidul, Harun fusese alapiat de dou dinure sojiile acestuia, in vreme de Fadi, fiul mai mare al Lui Yahya, fusese, un timp, alptat de Khayzuran, Daci aceastd inrudire ,de lapte* are ca insisi o mare importany{ pentru musulmani, legaturile devin si mai puternice prin faptul cX Harun este clevul lui Yahya, un elev silitor si supus, care-si venereaz profesorul intr-atit incit fi spune tata, Desi tinairul prin primeste ‘0 educatie pe masura dovirii sale — cu towul deosebitA, se pare — esi objine succese rasunatoare in lupta Impouriva vesnicilor dugmani — bizantinii, nu esie desemnat mostenitor, moartea tatdlui stu survenind mai inainte ca acesta si ft schimbat ordinea stabilit’ initial. Orgotioasa mama gi aliajii ei se vad obligati s& se supund califului Al-Hadi pina cind acesta moare —- foane oportun, se spune — in haremul lui, sufocat cu pene. Haran ajunge calif in anul 786. Domnia lui nu pare si fi fost o perioada de liniste, calm i bunastare general, cum ar putea-o sugera plimburle noctutte pe 85strizile Bagdadului gi pungile de bani impistite cu damicie in basmele celor O mie gi una de nopfi. Imperiul era mult prea mare pentru a putea fi finut intro singurk mini gi revoltele nu contenesc. Califul mai are de facut faji vegnicelor nemulumiri ale siitilor care au simpatii la curte, in familia, Baimekizilor. De altfel, aceasta familie — incluzindw:l aici pe Jaafar, nedesparjitul prieten gi tovarag de petreceri al lui Harun — a c&izut in dizgratic bruse gi a fost distrusd intr-un mod care i-a inspaimintat pe contemporani. Nu mi se pare improbabil st vedem in insomniile lui Harun, care-I purtau pe strézile Bagdadului, semnele unor tulburari psiiice, Care-i explic’ schimbirile de umoare pind 1a ‘gestul de mare cruzime al desc&p’jinkrii vechilor prieteni gi alia. Renumele lui — gi supranumele de Ar-Ragid ,ortodoxul*, cel bine ghidat* — se datoreaz piogeniei pe care o afigeazi nu Pir ostentajie: conduce rugdciunea invesmintac in mantaua Profetului, conduce pelerinajul in mai multe rindusi gi arbitreaza disputele scotilor teologice din vremea lui, Alaturi de vicioriile militare, faima fi este inurepinut4 gi de sprijinul pe care il acorda culturii, savanjilor, poetilor, scriitorilor din vremea sa. in aceast& epocit trdiegte cunoscutul poet Abu Nowas, creeazi marele prozator Al-Jahiz, se constituie unele Gintre celebrele antologii ale poeziei arabe. Povestea cu schimbul de ambasade intre el gi Carol cel Mare, cu elefantul alb gi ceasomicul pe care le-ar fi diruit implratului francilor nu pare, din picate, sd aib% o bazi reald. Sint destule alte temeiuri care s& justifice faima marelui calif, aga cum rezult& si din ceea ce se Spune intr-o poveste din O mie si una de nopfi pe care 0 citi dintr-o traducere romineasca din secolul al XVIII-lea: , Jstoricii ardbesti povestesc toi cu un glas cum c& califul Arun Arahsid a stitut pa vremile sale imp&ratul cel mai vestit si mai viteaz decit tofi gi procum a fost tare gi viteaz, de nu ar fi fost prea iute, adic ‘necijicios si iubitor de slava degarti, nu ar mai fi fost altul asemeni lui", Posteritatea a insoris in cartea de aur gi pe fiul lui Harun ar- Rasid, Al-Ma'mun (813—833), sub domnia ciruia Bagdadul a fost central unei activititi culturale intense, epoca de strilucire a unui umahism care adun& fructele culturii gi civilizayiei Greciei gi 86 Indiei, altturi de tot ce produsese mai bun cultura.araba pind la acel moment. Din secolul al IX-lea apar ins semnele decadentei. Revolte izbucnesc in rindurile siifilor, ale kharigitilor, ale piturilor sociale defavorizate, ale provinciilor aflate la extremitijile imperiului Citi vreme diversi conductor locali cereau numiri sau confirmari in functic de ta califul abbasid, ceva din autoritatca califat’ se mai pastreazd ined, Chiat atunci cind puterea devine aproape o fictiune, califul pistreaz 0 supremajie simbolica: im 1175, cind Saladin devine stapin peste Egipt si Siria, el cere si primeste o investitura de Ia califul atunci in functie, Al-Mustadi, gi acelasi lucru se petrece gi mai tirziu cu diferigi prinji, regi, sultan inst chiar mai inainte autoritatea califului abbasid nu fusese recunoscutt de dod dinastii rivale acestuia: cea care se instaureaza-in Spania, continuatoare a Omeyyazilor (in 928, Abd ar-Rahman IM al Spaniei igi asuma titlul de calif gi acest tithy va fi purtat si de descendenjii s&i), gi cea siitt a Fatimizilor din Egipt, al c&ret fondator igi ia titlul de calif in anul 909. incepind cu cucerirea Bagdadului de care mongoli (1258), chiar dact diversi conducatori igi vor atribui tithut de calif. functia ‘nu mai inseamna nimic i sine. Sultanii turci igi atribuie gi ei acest titty care le confera, in ochii for, autoritate asupra tuturor supusilor mustilmani, Datoriti acestui fapt, pentru europeni califul devine un fel de conducator spiritual al musuimanilor, aa cum Papa este conducitorul spiritual al catolicilor. Ultimul sultan, Abd al-Hamid al [-lea, care s-a proclamat si el calif, a contribuit prin guvemarea sa despotic’ si reactionara la abolirea institutiei, in 1924. S-au mai facut incerctiri de reinstaurare & califatului, mai ales in prima parte a secoluhui nostru, dar ele n-au reusit mai ales datorita avintului migcarilor nationaliste. Instituyia califatului ramine. tomusi simbolul univiyii_ comunitajii_—musulmane. Organizatiile panislamice apirute in ultimele decenii nu fac decit st incerce’st-i gaseasctt un substituit. In prezent, titlul de amir al-mu minin ,pringul credinciogilor’, pe care califii il poartt de pe vremea Iui Omar, este asumat de 87regele Marocului, garif, adic& aparyinind unei familii care se trage din cea @ Profetului, cum mai sint $i altele in lumea islamic’. imam Covintul imam = — __,semn‘, indicator", conductor” se utilizeaza in islam cu mai multe sensuri Sensul comun, in care il atilizeazt tofi musulmami din primele timpuri ale islamului gi pind in zilele noastre, este cel de conductor al rugiciunii in comun, Avind in vedere c& rugaciunea rituala cere un ahumit bagaj de cunogtinje, cel care o prezideaza este cel mai priceput membru al grupirii. Desi, in principiu, nu i se cere acestuia 0 calificare special’, in practic’, orice comunitate care posed o moschee igi desemneazt un imam care estesetribuit $i care poate avea gi unele atribujii legate de administrarea treburilor comunititii respective, in islamut sunnit termenul se utilizeazA pertru a desemna califul in calitatea sa de conducdtor spiritual al comunititii, caruia ti revine gi sarcina de a prezida rugiciunea in comun. in afard de aceasta, ca titly onorific, el poate fi atribuit unor personalitayi de vari ale teologiei islamice, cum ar fi intemeietorii de coli juridice (de exemplu, Abu Hanifa, intemeietorul ritului hanefit), ‘unor savangi juristi sau teologi (de exemplu, Al-Ghazzali), Termenul are conotafii particulare in doctrina siit’, Pentru toate seciele site, imamul este un descendent al Iui Ali si al Fatimei, fiica Profetului, recunoscut drept conducator spiritual gi temporal al comunititii, Diferengele constau in numarul de imami admigi (in general sau la un moment dat: zaidijii, de exemplu, admit c& pot exista mai mulfi imami in acelagi timp), in calitiile necesare celui recunoscut drept imam, in accentul pus pe cunoasterea esoteric pe care acesta ar poseda-o (ca mostenitor al unui tip de cunoastere impartagit de Profet numai tui Ali), in viziunea mesianict pe care 0 promoveaza (imamul ascuns care se intoarce la sfirsitul lumii), in combinarea, ints-un chip particular, a doctrinei originare a imamatului cu idei ce-si au originea in neoplatonism (Profetul, gi apoi imamul reprezinti chintesenta cosmosulut $i posedi o fort in stare s ordoneze intreaga lume). 88 model, woe. Pentru toate sectele siite, imamul, purtitor al ,Luminii Muhammadane", este impecabil si infailibil. Relajia dintre imami nu este o simpli relajie de Ia tara Ia fiu, coi numai unul dinwre fii unui imam ajunge el insusi imam: este vorba de o relaic spiritual care face si treact ,Lumina™ de la un imam la altu! gi in virtutea ctreia fiecare devine ma'sum ,impecabil" si capata autoritatea de interpret at Legii Divine. in isiamul sit, imamii sint veneraji ca niste sfinji. Mormintele lor, ale rudelor apropiate si descendenjilor tor sint object de pelerinaj gi centre ale vietii religioase: mormintal lui Ali, 1a Nejef: cel al lui Husayn, la Kerbela; al imamului Rida, la Meshed; cel al Sayyidei Zeinab gi al fiicei sale Rugiyya, la Damase gi altel. Intr-o viziune popular, impirtigit de un numar apreciabil de siiji, mai ales in Iran — imamul are 0 functic asemiinatoare celei a lui Tisus Firistos pentru crestini: numai prin ct se poate objine adevarul si mintuirea, Pornind de ta 0 asemenea injelegere — care nu a fost acceptath niciodaté de teologi — oamenii cred in minunile pe care imamii le-ar putea savirsi. Mollath) Cuvintul mawia are mai multe sensuri in limba arabia, printre care menfionam, ca, interesind islamul, pe cel de ,stipin", .domn", sens in care Alléh este numit mawlana ,Domnul nostru'* si in care este numit mawlay ,,Domnul meu sfinuul local, mai ales in nordul Africii. in Coran, tot cu referire la Allah, apare si sensul de protector’. Sub forma de mollah este utilizat de catre giiti ca tity pentru descendenjii Profetului care webuie s& fie, im acelagi timp, interprefi inspirayi pentru Coran si hadith; Mollah-ul este tn acelagi timp profesor si conducittor religios al unui cartier, al unei localitaji, al unei zone. Ayatollah In arabi, Ayatu (A)ifah ,semnul tui Dumnezeu este un tity care fine de o icrarhie utiliza de siigii imamigi duodecimani, adic& de orientarea siitt predominant in Tran, Este vorba de un 89rang fn ierarhia celor care poarta numele de mujtahid, dejinator al unui nivel de cunostinfe religioase recunoscut de intreaga mas& a eredinciogilor. Cel care poarti titlul respectiv are gi indatoriri administrative legate de petcéperea unor taxe religioase, Exist cel pujin un ayatollah in fiecare province gi mai multi in contrele de invayimint religios. Mai ales dup’ ‘instaurarea Republicii Islamice in’ Iran, rotul lor in viaja politic’, sociala, economick firii a crescut, Ulema(ley) Cuvintul arab ulama' sau ulema’ este un plural pentru alim winvajat", savant", in romana, deci, noi addugdm desinenta de plural (le) unui cuvint la plural — asa cum se intimpli si in francez, de altfel, in forma outema(s). Cu referire Ia islam, (gmenul inseamn’ ,savant cunoscator al uaditici* — in primut rind, jurist si, into miisusi, si teolog ‘Termenul apare, de obicei, 1a plural, pentru c& acesti invajayi se constituie fntr-un corp c&ruia fi este delegat ,consensul comunitafii, deci cAruia ti aparjine decizia in probleme de dogma side legislatie Gn conformitate cu Coramul si cu tradijia, se injelege). in diverse perioade, corpul respectiv de inv%jati capita un statut oficial sau_semioficial, devenind un fel de casts care sprijina puterea gi este protejati, 1a rindul ei, de catre aceasta. ‘Autoritatea acestor savanqi este legatd de celebrele facultiti de teologie in cadrul clrora sint grupati. Centre de referin(é sint: Al- Azhar, la Cairo, Az-Zaytuna, la Tunis, Al-Qarawiyyin, la Fez; iar pentro siti — la Qum, in Iran, si Najaf, in Iraq. Mufti(u) Cuvintul arab mufti inseamni cel care ofer’ 0 opinie, 0 consultatic in materie de religie". Avizul respectiv se numeste fatwa. Muttiul este deci persoana calificatd pentru a rispunde unei solicitiri din partea judec&torului (cadiul) sau a unui membru oarecare al comunitajii. Opinia pe care 0 da trebuie si se bazeze atit pe cunoasterea profunda a legislajiei canonice, cit gi pe cea a 90 precedentelor acumulate in aplicarea acesteia la _cazurile particulare. Un credincios Ia intrebat, de pilda, in urm& cu mai mulji ani, pe un muftiu din Algeria tn legatura cu conditiile in care se poate efectua rugiciunea rituala tn intreprinderite cu foc continuu: rispunbul s-a dat cu referire la alte situayii excepjionale previzute in legisiatia canonica, situajii care il absolva pe credincios de obligatia rituala respectivas in unele staie musulmane moderne exist tendinya de a limita valabilitatea deciziilot muftiului 1a probleme legate de statutul familiei — casiorie, divort, succesiune — in timp ce restul problemelor sint reglementate de coduri care igi au modelul in cele europene. tn alte Ari musulmane ins& sporeste autoritatea mufiiuiui, devenit un fel de ministru al Cultelor. in farile in care comunitiile musulmane sint minoritare cum sint gi in Romania — muftiul este considerat gef al comuniti{ii respective, cel care reprezint% comunitatea in relatiile ou alte comuniti{i gi cu autoritajile, Cadi(u) Cavintul arabs gadi(u) inseamna ,,judecttor’. Cadint esta cet care, in conformitate cu legislatia musuimand, este abilitat si decid’ in toate problemele de legislajie civil’ si penala. in perioada otomant, cadiul putea si exercite gi uncle atributii administrative in zona care cidea sub jurisdicyia sa. Cadiul trebuie s& fie un bun cunoscitor al legislajiei gi un om de o moralitate ireprogabili: nu are voie si primeascd daruri, nu are voie si fact negot — nici direct, nici pfin intermediari. Judecata cadiuiui este decisiva gi firs apel. Existenta unor coduri elaborate dup modele europene in unele (Ari musulmane limiteazi domeniul de actiune af cadiului la unele probleme de drept al famitici. Morala islamica Morala islamic se bazeazi pe Coran $i pe tradiyia legatt de Profet. in Coran, comunitatea islamic’ — cea mai buna dinire otcomunititi — este cea care ,,indeamn& la bine $i interzice raul" (, 110). ,Binele* inseamna, in ‘primul rind, indeplinirea obligajiilor rituale gi apoio serie de virtugi printre care cele de ordin social ocupi un loc important: ospitalitate, protejarea orfanului gi a celui slab, respect fay de viaja semenului gi fay de bunurile acestuia, respect faji de piringi, bune relajii cu familia, cu vecinii, fidelitate fai de cuvintul dat etc. intr-un hadith Profetwl ar fi spus: ,Credinja in cel mai inalt grad inseamnt ca oamenii si aibi inoredere in tine; cel mai inalt grad de «islam» ‘inseamnit ca oamenii si fie la ad&post de limba gi de mina ta“, Solidaritatea intré credinciosi este recomandaté in Coran: Nu Va certati intre voi, céci allfel veti ajunge si cedati cu to4ii si pulerea voastri va disparea" (8,16). Cofanul indeamnd la protejarea victii oamenilor: ,Cine a omorit un om Pari ca avesta sa fi ucis o find vie sau s& fi raspindit stricaciunea pe pamint va fi considerat ca si cum ar fi omorit toji amenii, iar cel care salveart viaa unui singur om va fi considerat ca gi cum ar fi salvat toyi oamenii* (5, 32). Indemnul ta grijé pentru semeni, despre care Muhammad spune intr-un hadith c& vine de la Dumnezeu, sun% cunoscut crestinilor: ,O, fiu al lui Adam, am fost bolnav, flimind, si insetat gi tu nu m-ai ajutat". $i rispunsul: ,Dar Doane, cum as fi putut si te ajut pe Tine, Stipin al lumilor?, Ia care replica este: »Nu §tii tu, oare, ci atunci cind unul dintre prietenii mei era bolnay, flimind si tnseta, de Iai fi ajuat mai fi gist amr de er" Stracii, strtinii, cei in wecere sint trataji in islam drept oaspeti ai lui Dumnezeu. Politetca fatide celdlalt, inima si faja deschise sint virtuji apreciate in islam, Alte calittqi secomandabile sint sinceritatea, rabdarea, castitatea, bundtatea gi, bineintcles, piciatca. Moderajia este recomandabili in toate: curajul, de exemplu, este recomandat, dar el nu poate fi confundat cu nesibuinya. Esie 0 dovadi de lagitate gi un mare pacat si fugi din faja dugmanutui in ceasul luptei, dar nu cind acesta ii este cu mult superior numeric. Este recomandabil s8-fi plstrei singele rece, st ierti, $4 ai ribdare, dar islamul nu indeamna la fatalism, aga cum cred uni (replica unor musulmani la aceast’ acuzatie este ci, daca islamul 92 ar fi fost fatalist, n-ar fi reusit, in saptezeci de ani, s& cucercasca jumdtate din lumea cunoscutt la acea data). in opinia unor nemusulmani, dac& islamul nu este fatalist, arunci este fanatic, violent gi agresiv. Caracterul violent sau nu al cuceririlor islamice este o problema complicatd, care webuie si fie sath in grija istoricilor. La fel si problema toleranjei — pentru unii de netiglduit, pentru altii indoieinici — manifestatt de musulmani in teritoriile cucerite. ‘Ceea ce pare evident unor musuimani domici de dialog cu alte religii este c& valorile morale promovate in islam gi alle religii sint asemanttoare pin’ la identitate, {nir-un articol consacrat injelegerii gi reconcilicrii intre religii (,lslamochristiana, vol, VI, 1980) Ziaul Hasan .Farugi arita: Exist uncle Tucruri recunoscute peste tot ca bune, frumoase sau juste, aga cum exist jucruri recunoscute ca rele, urite sau injuste. De exemplu, sath Jumea recunoaste c& a spune adevarul € bine si cX a profera 0 minciuna este tu, Toat& lumea este de acord s& spund ci cinstea este o virtute $i necinstea un viciu. Toatat lumea este de acord ci a- i ajuta pe parinti, a fi amabil cu vecinii, a te ingriji de saraci, a-i sprijini pe oprimati sint lucruri bune prin ele. fnsele gi nimeni nu exprima, in aceasta privinyl, alte pareri (...). in voate comunitagile exist grapuri care se opun unele altora si care transpun in actiunile lor, pe scar mai mare, acest conflict inure bine si rau care este inerent omului* Exist plrerea ck ceea ce-i deosebeste pe musuimani de crestini in privinja moralei este faptul cA primii nu-si pun nici un fel de probleme referitoare la justificarea actelor lor, dincolo de comandamentele din Coran si din tradijia privitoare la spuscle gi faptele Profetului. Exist un nivel al pietijii in islam — dar nu numai in islam — la care respectarea precepiclor privitoare la morala este determinat& doar de frica de Dumnezeu, de midejdea in iertare si in rasplata promis&. Legislayia canonica fixeazt wlimitele* care nu pot fi depigite gi dincolo de care incep pedepsele. Pacatcle sint ,anici* sau mari“ si pedepscle variazd in funcjie de gravitatea faptei. Singurul plicat mortal" este renegarea credin{ei. AUmuri de acesta. mai pot fi enumerate ca mari picate: injurii aduse Profetului, omorul (in condigiile la care ne-am referit), relatii sexuale in afara casttorivi, rea purtare cu 93pliringii, fuga in caz de atac, caméta etc. Uni mai adaug’ folosirea bauturilor fermentate gi tilhtria, Pedepse dure sint previzute pentru fiecare dintre marile pacate. Howului i se taic mina, femeia adulterd (dovedit4) este lapidat’ etc. Picttosul poate sii se poctiasc’, dar pentru ca si fie vorba do o real pockinta gestul trebuie facut pentru faja lui Dumnezeu", si mu de frica oamenitor. Oricit de pujin mediteaz la marile probleme ale destinului, credinciosul musulman stie cX viafa piminteascl este trecitoare, c& bogiifiile nu-i seryese Ia nimic, dact nu sint puse in slujba interesului general, Coranul, mai ales in surele de la Mecca, insist asupra Judecdtii de Apoi, asupra fericirii carc-i asteapti pe cei alegi si a chinurilor de care vor avea parte cei rai, Viziunca islamict a Paradisului cu fructe némaivazuic, cu parfumuri imbitatoare, cu femei vesnic fecioare, cu bucurii sexuale care dureazi la nesfirsit — toate fark urmiri Jumesti", cum ar fi sarcina — constituie unul dintre punctele centrale ale polemicii crestine antimusulmane. Un asemenea rai coneretizat, materializat nar fi deoit 0 proiectie imaginari a unei morale extrem de ing&duitoare, mai ales in materie de sexualitate, Din punctul de vedere al unor musulmani de azi gi de odinioard, tcologi, filosofi sau mistici, avem a face cu metafore gi ar fi gregit 3X fic interpretate altfel. Oricum, simbolistica legati de un Paradis ca sediu al dragostei nesfirgite, opus insinguracii din infem este foarte semnificativa, Rusplata supremi in Paradis, rezervatd numai alesilor, este posibilitatea de a-l vedea pe Dumnezeu: 0 viziune fugar’, in conditii despre care teologii au discutat destul de mult. Numai renegarea credinjei in Dumnezeu cel Unic gi in misiunea Profetului stu poate fi pedepsiti cu infernul vegnic. in rest, pentru cel care se poctieste, picatul dispare; chiar daci nu se pocdieste, dar nu-gi reneaga credinja, Dumnezeu cel milostiv il va face si guste din bucuriile Paradisului, dupa o trecere prin foc. Profetul va servi drept intermediar pentru credincios oricit de mult va fi gresit, cu conditia stnu disprejuiasc in mod deliberat poruncile lui Dumnezeu, Credinciosul de tind nu trebuie si fact efortul de’a cduta el insusi_ preceptele privitoare la moral’ in culegeri care grupeazi zeci de mii de relat&ri privitoare la Profet (hadith); de-a lungul secolelor s-au constituit antologii care grupeaza tematic asemenea 94 precepte: comportamentul faj4 de pasinji, de sclavi, de bolnavi etc., modul de a dormi, de a se parfuma, de a se imbiia, In afar de acestea, musulmanii giifi si sunniti se refera ta indreptarul de moral care este Nahj al-balagha — culegere continiind precepte formulate de Ali, prinml imam pentru siti, cel de al patrulea calif ,bine ghidat" pentru sunniyi, Antologia conjine precepte de etic gi de politic gi accast& imbinare va caracteriza multe din lucririle de tick normativa intocmite de juristi, teologi $i filosofi. Este de remarcat c& cele dow probleme, conjugate, au stat chiar la baza Mari Discordii, deci a separarii islamului In seote. Credinciosii au la indemina gi numeroase manvale in care materia este sistematizat conform unor criterii foarte diverse. Exist astfel de manusle care aduni la un loc citate din Coran gi hadith, povestiri despre picatele mari sau ,mici", iar uncle chiar grupeaz& pacatcle dup’ ,organul" care le comite: burta este vinovatt de Licomie, limba de calomnie etc. Fafa de acest didacticism, fay de interpretarite literaliste ale logit morale, misticii au teactionat insistind asupra spiritului, asupra conjinutului convingerilor morale. Pentru ei, intenjia este nperioara faptei, promisiunea (ritul pozitiv) precede interdioyia, iubirea este mai mult decit credinj’ oarbi. Cel care a dezvoltat tematica etic’ in perspectiva mistick este Al-Ghazzali invajiturile misticilor ating un numar relativ resutns de credinciogi. Marea majoritate arc acces ta manuale precum si la 0 literatura profant in mare voga in secolele de siralucire a culturii arabo-islamice (mai ales secotele VITI-XID, genul numit adab. Concepute si ele, Ia inceput, ca mici manuale de morala aplicat’, cargile respective ajung, sub pana unor mari scriitori, cum este Al-Jahiz (sec. IX), opere literare de mare savoare, Teme ca avaritia — pe care Jahiz o trateazt intr-o carte celebré, tradust gi in romanestc — sau dragostea, sin imterpretate dintr-o respectiva islamic in primul rind, chiar daca refeririie la Arabia preislamict sau la aluviunile de cultura venite dinspre Grecia gi dinspre Orient se afld peste tot. Nu este lipsit de importanfa faptel c& Jabiz este si teolog, adept al mu’tazilismului, curentul care acorda un loc important ragiunii in interpretarea legii divine. 95Problematica moral se afl in centrul dezbaterilor teologilor. Libertate si responsabilitate, statutul pliciiosului, dogma si rafiune sint teme care revin freevent in discujiile dintre savangii apartinind diferitelor orientari in teologie. Alaturi de teologie, gi uneori impotriva ei, se dezvoltk un curent filosofic interesat de etica: este curentul aflat sub influenfa filosofilor greci, mai ales Asisiotel, Platon, Plotin, Galen gi reprezentat de personalitayi ca Al-Kindi (m. 870), Al-Farabi (m, 950), Miskawayh (m. 1029), Ton Rushd — Averroes (m. 1198 sau 1199). in cadrul acesiui curent ctica gi politica apar strins legate: cetatea nu poate fi bine dirijata fr’ un conducttor care sa ina cont de toate comandamentele morale’ iar, pe de alt parte, Conduita moral’ a fiecérui cetajean depinde de conducerea ceratii. inweaga problematic’ si modul de prezentare se afla sub influenie grecesti. ,Cetatea ideal" a lui Al-Farabi, de exemplu, este vidit influenjatt de Republica lui Platon. Speculatiile despre justiyic, despre fericire, despre virwute si tipurile de virtuyi dau un acr comun tuturor acestor opere ale filosofilor care vor influenta, la indul lor, prin traduceri, filosofia morala a Evului Mediu crestin. Jn epoca noastra, reflectia morala este mult mai mult ancorata in concret $i transformaia intr-o ideologie militanti. Respectarea cu stricteje a codului moral confinut in marile surse, modelul cettiji ideale de la Medina devin instrumente privilegiate ale unei propagande fundamentaliste, antinationaliste gi antilaiciste. Orice Tupi considerat& just — inclusiv migcarile de eliberare najionala — devine jihad; orice victim c&zutd inu-o lupti considerat& justi este sahid (cea ce inseamna si ,martor si ,martit, fn acelasi timp), deci se va bucura de privilegii speciale in Paradis. Lupta instgi impotriva subdezvolt&rii poate céptita conotatii sacre, toate justificindu-se de la mesajul coranic si de la invaijaturile Profetului, Mesajul este interpretat de citre unii ca reflectind ambianja tipic comercial de 1a Mecca gi, de aceea, perfect acomodabil. unei societiji capitaliste (cu exceptia interdicjiet cametei, care inseamnd, implicit, _interdicyia sistemului bancar). AKii accentueazd supra _principiilor egalitariste cuprinse in Caran, asupra socialismnini avant fa lettre predicat de Muhammad, asupra conjinutului social al revolujiei 96 sale fndreptate impotriva bogatilor meccani, asupra condamnatii injustifiei in raporturile cu sclavii. Ideile de libertate individuala si social pot fi regiisite in mesajul coranic gi in invaiturile Profetului si ele nu contrazic pe cele universal afirmate. Relativ recenta Declarapie asupra drepturilor omului in islam (1981) se bazeazil pe texte din Coran i hadith, care servesc drept garantie pentru demnitatea persoanei umane, nediscriminare rasial’, unitatea gi demnitatea familici, intrajutorare, libertatea constiinjei, protecjia bunurilor altuia, inviolabilitatea domiciliului, grija pentru straci, dreptul a invajawurd gi la sanatate.Capitolul V Familia in islam Cisdtoria i filiafia in legislatia musulman& Legislajia rhusulmani concepe cisttoria ca un contract de rept civil incheiat, tn principiu, intre viitorul soy si tutorele legal al viitoarei sofii. Prin contractul acesta soul se angajgazA si plteasct o sum’ de bani — 0 dots" (mahr) sojici. Pentru ca respectivul contract si fie valabil este nevoie: — sa nu existe piedici in calea casatoriei, — s& existe consimpamintul persoanelor determinate; ~~ si se constituie dota; — si fie indeplinite formalitiile legale. Piedicile in calea c&s&toriei sint de doua tipuri: — permanente (inrudirea de singe sau prin aliantt, colactatie, consumarea cistioriei in perioada numiti idda, jurdmintul de anatem’), gi — temporare (religie mixti, starea de sclavie, poligamia, inrudirea intre sofiile aceluiasi sof, perioada de idda, wipla repudiere), Citeva lucruri atrag atenfia in mod special in cadrul acestor piedici in calea c&sitoriei. in primul rind, c&sttoria nu este posibila cu o categorie larg’ de ,persoane interzise“ (maharim) printre care se numara ascendenjii si descendenyii precum si sofiile acestora, sora gi descendentii surorilor $i frajilor, matusile, surorile si m&tugile ascendengilor, soacra si descendentii sotiei. Este posibila (gi recomandabili, chiar) cisdtoria intre veri, Nu este posibild cisttoria intre persoane care au supt de Ia aceeasi femeie si nici cAsitoria unui barbat cu femeia care I-a al&iptat sau cu rudele acesteia. Nu este posibilf, de asemenea, cistioria simulian’ cu dou femei rude de singe, prin aliany sau ,de lapte. 98 © atentie speci este acordat de legislayia musulmant acestei ,retrageri de continengi numiti idda, consecutiv unei clsitorii anterioare, perioada care dureaza patru luni gi zece zile si in cadrul ctreia femeia trebuie s& se rejint de la orice raporturi sexuale cu scopul de a se evita ,confuzia parfilor’, cu alte ‘cuvinte, cu scopul de a se putea stabili tatél adevarat al copilului care ar urma, eventual, sé se nasca. Este vorba ins gi de o obligate moral, de respect pentru memoria defunctului, de doliu, s-ar putea spune, pentru ci aceast& perioada de continen{a este impusi si vaduvei, chiar dac& nu’ s-a consumat cis%toria. Daci, ignorind interdictia, cisitoria se consum% in sceast perioada de abjinere, femeia fi este interzist pe veci celui ce a saivirgit p&catul. Ceea ce se numeste ,jurdmint de anatemt este o formulti prin care se cheama minia lui Dumnezeu fay de femeia adultera (si dovediti ca atare), ceca ce inseamn& dezavuarea patemitalii fay de copilul care s-ar naste gi un divort irevocabil. Jn ceea ce priveste piedicile temporare, este de remarcal c& pfeligia mixti este 0 piedici numai in anumite condifii: nu este Ppermisi cAsatoria unei musulmane cu un nemusulman, dar este permici cisttoria unui musulman cu o femeic apaiinind uneia Gintre religiile revelate (ccea ce inseamna, in primul rind, religiile crestind gi iudaic’l), Nu este permisa cAsttoria unui musulman cu 0 femeie aparjinind uneia dintre religiile politeiste Un musulman nu se poate cistitori, fireste, cv 0 femeie c&satorit’ cu un altul (care nu este libera, deci) pentru ct 0 musuimana nu poate avea decit un singur sof. Un musulman poate avea insi dou, tei sau patru soyii, dar nu mai mult de patra in acelasi timp. CAsitoria cu 0 a cincea femeie nu este posibild: este vorba inst de o piedica temporara pentru c& un Joc intre cele patru poate deveni vacant prin divory sau prin deces. Nu este permis’ cisatoria simultank cu douti femei aflate in- trun grad de inrudire inte ele care, dact ar fi fost de sexe diferite, nu ar fi permis cAsttoria (vezi mai sus). Nu este permisi, de asemenea, clsitoria cu o persoani aflatd in cursul perioadei de continenji sau cu_o persoant repudiatl de wei ori (vezi mai departe, conditiile de desfacere a csitoriei). in cea ce priveste consimpimintul necesar incheierii contractului, acesta se refer, 99in principiu, 1a tutorele legal, dar poate s& se refere, in anumite condipii, gi 1a persoanele in cauzi Tutorele legal este in primul rind tattl, care isi exercitt Greptul de constringere (jabr) asupra fiului pin 1a perioada Puberti{ii gi asupra fiicei pink 1a contractarea primei cisitorii. In afara perioadei in care se exercitl tutela legali (de citre tata sau de cAtre un alt tutore —~ wali) pile interesate trebuic si-si dea direct consimpimintul. Tutela este conceput ca 0 modalitate de protectic a celui tutelat, deci se poate exercita numai in interesul acestuia. Existli posibilitatea s& fic c&satoriti copiii, in conditiile in care tutorii s& injeleg intre ei, consumarea clsitoriei urmind si aiba loc in momentul in care cei doi ating virsta legal. Constituirea dotei (mahr, sadag) este 0 conditie obligatorie pentru casdtorie: este, interzis orice acord intre piirji in vederea renunjarii la aceasta. in principiu, dota trebuie s& fie serioas’, nu simbolica, s& aparjina mi intregime femeii si si nu presupund, in schimb, nici un fel de zestre din partea acesteia. Pind la virsarea dotei — in intregime, sau partea stabilits anterior prin contract — soul nu are dreptul sé pretind& consumarea cAsatoriei. Femeia are dreptul la dota intreag? in cazul in care cisitoria a fost consumati sau dact soyul moare inainte chiar de consumare; are dreptul 1a Jumiltate din dota in cazul in care cisttoria se desface inainte de consumare; gi,nu are dreptul la dota cind cisttoria este anulati. Pentru incheierea contractului pe care il reprezintd cistioria este nevoie de formalititi simple: se cere consimpimintul pinjilor (cum s-a aritat mai sus) si trebuie s& existe doi martori. Cei doi martori trebuic si fie musulmani liberi, sindtosi la minte $i de sex masculin, Se poate admite (in rit hanefit) ca unul dintre cei doi ‘martoti si fie fnlocuit de dowa femei. Codurile modeme adaug’ la aceasta formalitaji administrative legate de Imocmirea actului de ctsttorie. Cisttoria antreneaz& drepturi §i datorii din partea ambilor soy. Este vorba de datorii reciproce — cum ar fi coabitarea, respectul si afectiunea mutuald, drepturi de succesiune, drepruri asupra copiilor rezultayi din cAsatorie — si drepturi ale fiecareia dintre plri. Sofia are dreptul 1a intretinere (hrand, imbracaminte, locuinya, Ingrijire medicata), dreptul 1a tratament egal cu al celorlate. sojii in caz de, poligamie, dreptul de a face vi 100 piringilor si de a-i primi pe acestia, libertatea de a-gi administra bunurile, irk control din partea sojului. Soful are dreptul s&-i cearé sofiei fidelitate, supunere, algptarea la sin a copiilor (daca lucrul acesta este posibil), grija pentru bunul mers al ciminului, respect faja de tatail stu, de mama sa si fafa de rudele apropiate. Se remarct faptul c&, in dreptul canonic musulman, sofii rdiesc in regim de compieté separatie a bunuriior. Desfacerea cisatoriei se produce fie prin decesul uneia dintre irti, fie prin divor.. In ceea ce priveste divorqul exist, pe de o Pare, repudierea care are loc la inigiativa soyului (talag) gi, pe de alta parte, divorjul propriu-zis (taifig sau tafriga), pronuntat de cadiu, Ia cererea bérbatului sau femei Cind este vorba de repudiere, aceasta poate avea loc numai dupa ce cisatoria a fost consumati si duce la separarca sotilor in cursul perioadei de continenyi: in aceasté perioadi, repudierea poate fi revocata. Dact nu a fost revocatti, urmeaza o nou Perioadi de separare, dupa care desp&rjirea este definitiva. in cazul in care soful pronunga o a treia repudiere dupa alte doua succesive, el mu se mai poate cdsttori cu femeia respectiva decit dupi desfacerea unei alte c&stiorii contractate legal de aceasta (i consumati). Desi solufia nu este foarte ortodoxti, soqul poate Pronunja de tei ori, una dupa alia, formula de repudiere, antrenind astfel, © desparjire definitiva, chiar fir respeciarea perioadelor de despartize temporari in cursul carora poate avea Joc impacarea. in ccea ce privesie divortul propriu-zis, el este pronunjat de judecttor in cazul in care are loc ,,juraimintul de anatem& (veri ‘mai sus), cind nu sint indeplinite. condifiile fiziologice pentru Consumarea cisatoriei sau cind una dintre parji nu-gi indeplineste obligatiile care-i revin prin casitorie. Sofia poate cere divorful, de pilda, atunci cind soqul este absent mai mult de un an sau cind nu-j acord’ introjinere ta nivelul cerut de conditia sa social. ‘Trebuie subliniat faptul c& nici dreptul islamic, nici morala conjugal traditional nu incurajeazt infidelitatea sojului: relayiile exiraconjugale sint permise numai in perioada sclavagisti, cu sclavele concubine. fn cazul in care se nagie un baiat dintr-o asemenea relatie, acesta poate fi recumoscut de taut sit, iat selava respectivl capiti statutul de umm walad mami de biiat", 101ceea ce inseamn% ci nu mai -poate fi vinduté, iar la moartea stipinului devine liber’. Altfel, filiatia este recunoscutd prin insiigi existenta cAs&toriei. Principiul este: ,,cOpilul apartine patului [conjugal] (al walad li-! firas), : ‘Tatil are drepturi asupra copilului decurgind din statutul stu de tutore gi, in primul rind, dreptul Ja constringere matrimonial Gabe) care se exerci asupra finlui pind la 18 ani (15 ani in ritul hanefit) si asupra-fiicei pind la consumarea primed casitorii, in aceasta perioad’, tatal are obligayia sé asigure intrejinerea copiitor si s& vegheze la educatia lor. ‘Mama are dreptul la gard (hadana) asupra copiilor citi vreme acestia au nevoie de ingrijirea ei. Acest dfept se exercita din momentul nasterii pind la gapte ani pentru biie{i gi noud ani pentru fete (virsta variaz& la diferite rituri) gi se exerciti chiar in cazul in care cisitoria este desfacutX, cu condijia ca femeia si nu se recdstioreasc’ in aceasti perioad’: daca o Face, igi pierde dreptul la gardi asupra copilului sau copiilor rezultaji din c&satoria anterioara. Familia in mediul arabo-musulman Pentru a injelege statutul familiei in societitile musulmane de jeri si de azi este necesar s% pornim de la legislajia islamic& in aceast privinfi — Ia rindul ei, rezultat al prescriptiilor coranice si al preceptelor extrase din vorbele gi faptele Profetului — dar este util, in acelasi timp, st avem in vedere conditiile in care apare si se dezvolti conceptul de familie in islam, precum gi modul in care acesta se reflect in existenja concret& a diverselor grupuri din marea comunitate islamic&, Desi, aga cum am ardtat, grupul arab nu este cel mai numeros, el merit& 0 atenjie special, in primul rind, datorité faptului c& este cel in cadrul caruia se naste islamul, si apoi pentru c4 el continua sa exercite o influen|& modelatoare asupra altor grupari in disputa care s-a creat in secolul nostru intre reprezentantit tadijiei si modernisti cu privire la statutul femeii in islam, cu privire 1a cis%torie si familie in general, primii insist asupra 102 ameliortrii pe care legislatia islamict o aduce in toate privingele, fai de situafia anterioara. Cel mai important tucru asupra ciruia se atrage atentia este desfiinjarea practicii barbare a ingropiirii de vii a fetelor abia nscute pentru a nu hrini o guri in plus. Obiceiul s-a nascut, se pare, din cauza pujindt%tii resurselor in desert gi datorit’ faptului c& numeroasele rizboaie intertribale secerau viejile barbaiilor, deci diminuau forya de munci in stare s& asigure hrana sexul slab. Printre imbunatijirile privind situatia feme enumerate: a — asigurarea umui sistem de succesiune in care femeile mostenesc de ta tati, mama gi rude colaterale in proporjie de 2/1 fad de birbaji; barbatul este ins& col care are datoria de a intretine casa gi de a pliti impozitul; — regimul matrimonial de separajie a bunurilor asiguri pistrarea averii femeii gi fi da acesteia 0 oarecare libertatc; ¢ — Coranul limiteaz autoritatca tatilui in familie (dreptul de ,,constringere" al acestuia se exercitd in anumite limite); d — atlt poligamia cit si sepudierea sint tolerate, nu recomandate, Se stie of, inainte de aparijia islamului, poligamia era rispindit’ printre arabi, asa cum era rispindita si la alte popoare din jurul Mediteranei, din Asia, din Africa etc. Legislajia islamica este cea care limiteaz numérul sopiilor la patrw si se spune c& destui musulmani s-au gasit fn situafia de a-si repudia soyiile prin care se depigea aceasti cifra, Condiqiile pe care trebuie sti le indeplineascd musulmanuk care vrea si-si ia a doua, a treia, a patra sofie sint destul de dure: el este obligat si asigure un tratament absolut egal taturor sojiilor. Fiecare sojie trebuie s& ab’ © casa separati gi SA beneficieze de intreinere Ia nivelul cerut de condijia sa sociala (s4 aib& propriii ei sclavi sau servitori, iar azi si aib& toate dotarile modertie necesare gospodiriei); fiecare sofie trebuie sf beneficieze de un numir de nopti egal cu al celorlalte cu exceptia celei proaspit cAsttorite, care are dreptul la sapte nopi succesive imediat dupa ciisttorie. Atit Coranul, cit gi traditiile despre Profet insist asupra importangei acestui tratament egal: musulmanul care nu-1 poate asigura, din diverse motive, tebuie si se rezume la 0 singura soyie (Coran, 4, 3). 103Cind examinim poligamia — admisd in islam si poliandria — admisé, ce-i drept, mai rar, in alte societayi — nu trebuie si uittim c& avem a face cu legalizarea, cu acceptarea de cltre societate, a unui tip de uniune care poate exista, foarte bine, fn alte paryi, in afara cisttoriei sau care pot exista, in timp, prin divorjuri gi cistitorii succesive, legalizate de societate. Nici obiceiul de a da in cAsttorie fata de refering’ varului dinspte tatd (ibn amm), pe care islamul fl preia din tradiia preislamica, nu este unul specific arab sau musulman, Concepfia despre incest variazi de la o societate Ia alta: musulmanilor, de exemplu, le apare ca 0 formi de incest cisStoria intre matusa si nepot sau intre unchi si nepoati posibila, in mod exceptional, la crestini. Informajiile provenind din preislam in legdwure cu cadral in care se desfigurau raporturile dintre birbati si femei sint pujine si contradictorii. S-au pistrat, mai ales datorit poeziei gi relatarilor despre cuplurile celebre de indragostiji, date care atest existenja tunor relajii de mare puritate in mediul beduin: ele vor ramine, peste veacuri, modelul de ,,amor platonic" la care imaginarul arab se va intoarce intotdeauna, Pe de alti parte, unele surse vorbesc despre alte tipuri de uniuni, existente in perioada preislamict, in afara cisitoriei »normale', despre existenfa unei forme de clsatorie colectiva (0 femeie putea avea mai mulfi barbaji — nu mai mult de zece — inure care il desemneaza pe cel pe care il vrea ca tat, pentru noul miiscut), a unei relajii in care tatil care procreazd este oarecum »selectionat" (soful fi cere sofiei si aiba relajii cu un birbat dotat cu evidente calitiji pentru a avea un copil cu acesta) gi, in special, despre aga-numita ,cisitorie de plicere* (zawaj al-mut'a), 0 c&sdtorie temporaria, dup’ care femeia era rasplatité $i eliberata. Aceasii ultima forma de uniune, care a continuat $4 existe o vreme si dup& aparitia islamului gi care este recunoscutd, in anumite limite, in legislatia siitd, a fost diferit tratata de jurigtit si teologii musulmani: unii considera cd ea a fost recunoscuta $i Practicati chiar de Profet, iar aljii gisesc ci intreaga legislatie musulmana privind cisttoria se opune altor tipuri de uniuni. Privitd din perspectiva modern’, aceastt ,cisitorie de plicore" apare ca un vestigiu al unei perioade in care femeia era tratatd ca 0 104 fing net inferioara, care putea fi cumpirata gi apoi abandonatz. Exist si in Coran, gi in tradifiile despre Profet destule date care atest statutul inferior al femeii in raport cu barbatul. fn sura ~Femeile“, mai ales, se vorbeste despre aceast4 superioritate a barbatilor care sint indemnati s& se poarte bine cu femelle supuse, dar si le pedepseascd aspru — bitindu-le, Lisindule singure in Pat — pe cele care nu se supun. Barbatul inst trebuie si munceasct pentru femeie, s-0 intrefind gi s&-i dea satisfactie — inclusiv din punct de vedere sexual. Femeile sint fuicute pentru bucuria ,omului", pentru ‘implinicea sa. Un hadith celebru spune: ,Barbaiul care se ‘clisitoreste devine posesor al jumatijii religie! sale". Sexualitaica exercitaté numai in cadrul Jegitim al c&stioriei este sacralizata in islam. Actul sexual insusi apare ca in inregime supus voinjei tui Dumnezeu, ca un semn a} puterii divine, ca un miracol Permanent. Tabuul, inviolabilitatea consfintesc relatiile in cadru cAsitoriei, raporturile sexuale in afara cAsatoriei (zina) sint aspru condamnate, iar relatiile cu sclavele, desi legiferate intr-un cadra destul de lax, nu sint, totwgi, lipsite de anumite constringeri. Printre locurile comune pe care e vehiculeaz unele hucrari aptirute in Europa in legatura cu islamul gi cu lumea islamic’ este cel referitor la musulmanul maladiv obsedat de sex. Modelui in aceasta privin& ar fi fost oferit de insusi Profetul care ar fi declarat c& cele trei lucruri pe care le-a iubit cel mai mult in lumea asta sint femeile, parfumurile gi, mai presus dé toate, rugiiciunea, Faptul cX femeile sint mentionate. pe primul loc a atras atentia celor care stiau ci Muhammad a avut, in timp, nowi, sojii, ct episodul cisttorie: sale cu frumoasa Zeinab nu este lipsit de unele ambiguit’ji (ssupra clrora i-ar fi atras atenjia si Aisa, sofia preferati, care se aratd mirat% ck Dumnezeu rispunde aiit de repede Profetului cind acesta se intreaba dacit se cuvine sa ia in cisitorie sofia fiului adoptiv) gi alté citeva povesti asemandtoare. Musulmanii atrag ins atenjia ca Muhammad a tratat cu cea mai mare considerate femeile care au existat in diferite momente in viaja lui: wadijia vorbeste despre doica tui, Halima, iubiti gi veneratd, despre prima li sojie Khadija, care 1-a protejat cind era rigonit si care i s-a alsmirat din primnl moment al Predicii (cit a trait ea, deci pind la cincizeci de ani, Muhammad nu gi-a lat alt 105femeie), despre frumoasa ingenua Aisa, banuit® la un moment dat de infidelitate si absolviti: dupa 0 mica cercetare Ia capatul clreia © revelafie amin. grele pedepse pentru cei care formuleazi acuzajii de adulter lipsite de temei, despre Zeinab, de care Muhammad s-a indragostit subit profund imprésionat de frumusejea ei, despre Hafsa, fiica lui Omar, despre Um Salama, vaduva unui var ucis in luptt (poligamia igi avea adesea izvorul in necesitatea de a asigura protecjie si intrefinere sojiei unei rude sau unui prieten mort), despre alte sojii, precum si despre fiicele Profetului, printre care Fatima se bucura de un respect deoscbit din partea credinciostlor. Comportamentul Tui Muhammad in raporturile sale cu femeile trebuie si fie judecat in funcyie de ctiteriile morale ale epocii — or nimic nu paré s& arate ca acesta iar fi gocat in vreun fel pe contemporani. Tradijia pistreara imaginea unui barbat frumos, care plicea tuturor celor din jur. inwebati dupi moartea Profetului cum era acesta, Aisa ar fi raspuns; Era omul cel mai blind si cel mai nobil. Altfel era ca to(i ceilalti, numai cd ridea si suridea mereu'. Dupa moartea lui Muhammad, noile condiii care se creeazi in Imperiul islamic aduc unele schimbati gi in statutul femeii gi al familiei in genere. Din punctul de vedere al unor autori, modificarea important consti in noul statut pe care il capati datorit’ cuceririlor institufia concubinajului legal si institujia sclaviei. Numirul sclavelor sporeste, sporeste si diversitatea lor Mariie haremuri ale califilor gi ale personajelor importante adund Ja un loc concubine de rase, etnii, stiluri diferite: africane, europene, iraniene, indiene etc. Valoarea unei sclave crestea datoritt frumusejii ei, dar si datoriia bunelor maniere, darurilor poctice, talentului de cintareaja si de dansatoare, Cele mai scumpe erau cele care, pe lingt darurile menjionate, erau gi invajate. Se spune c& prejul lor era stabilit de jurii care le examinau in materie de medicin’, asironomie, muzica, matematici, _filosofie, lexicografie, retorica, legistaie canonica etc. _ O.asemenea femeie nu tupta de la egal la egal cu femeia-soyie sixde aceea se spune ci institujia concubinajului duce la devalorizarea femeii arabe ca soie. Aceasi& femeie care circul in voie, fara val, educata, dar gi viclean¥, ajunge si fie preferatd gi si-gi compenseze, in felul acesta, statutal social servil, Marea 106 majoritate- a povestilor despre: viejile pocyilor identificd int frumossele clrora acestia le inchind versuri inflclirate sclave cintiirefe, unele celebre gi pentru c& aveau cenacluri freeventate de Cele mai importante personalitati ale vremii. Perioadele dinastitlor omeyyada si abbasida apar unora ca dominate de mujun, termen care Se traduce cind cu ,dibertinaj, cind cu ,obscenitate, cind, pur si simplu, cu ,senzualism*. Celebra culegete O mie si una de nopti. desi doar desiivirgit% pe teren arab dupa ce strabatuse India si Iranul, apare din acest punct de vedere ca 0 oglinda a epocii, ca un imn inchinat erotismului care triumfa impotriva misoginiei, Mediul citadin da nastere unui nou tip de amor, mult mai carnal, spre dedsebire de dragostea pura,” oarecum Gesexualizata din mediul beduin. in dou’ celebre .,epistole* cunoscutul seriitor Al-Jahiz. vorbeste despre urmarile nefaste pe care le poate avea pentru un barbat aceasta pasiune neinfrinat& stimita de frumoas: cultivata, vicleana sclava cintireay’ — gayna, tocmai pentru cf se adreseaz& tuturor simturilor, tocmai pentru c& reunesic toate placerile ta care un barbat poate visa. Dar pentru un birbat care: face parte din eliti o asemenca pasiune este degradanti: ea aionteazit la libertatea, Ja demnitatea, la virilitatea lui. in amor, barbatul tebuie si domine, nu s& se lase. dominat, iar femcia seduc&toare, capabilé si se impuna, este fn stare s& schimbe. ordinea stabilit&, ierarhia pe care se bazeaza relatiile dintre barbat si femeie, ca si relajiile sociale. Fai de senzualismul, sofisticarea, rafinamentul femeii din mediul citadm, beduina este vazuti ca o intruchipare a simplitaii, a fidelitapii, a castitiii, Nu este vorba inst numai de poezia cultivata in mediul beduin, ci de o tradijie care se revendica de la proiecjia imaginar a eternului feminin plasat in acest mediu. oat poezia care inchin’ imnuri ochilor femeii, care vorbeste despre dragostea niscuti dintr-un cuvint auzit intimplétor, dintr-un ris, sau provocati de linia abia intrezarita a coppului unet femei sau de simpla descriere a acesteia, se incadreazi in aceasti traditie. in Spania andaluzi, gi nu numai acolo, femeile care inspiré pasiuni ucigitoare, frumoase gi inaccesibile sint adesea printese; perversele, trditoarele, viclenele se afl in lumea celor umili. Tot pe linia unui amor desexualizat se inscrie gi poezia misticilor, in. cadrul c&reia iubirea piminteasc& apare numai ca un 107punct de plecare pentru iubirea divin’. Aceasti sublimare a amorului, aceastt idealizare a femeii isi are originea in amorul beduin: temele, imaginile seamini uneori pind la identificare. Toate acestea nu fac decit sa arate in'ce misuri virtualitayile confinute fn textul sacru, in modelul profetic si chiar in legisiatia care se dezvolt& din acestea pot fi dezvoltate in direc{ii diferite. Nu este cazul, desigur, si ciuttim in literaturd o reflectare fideli a vieqii unei societati la un moment dat, cAci incilcim astfel staturul imaginarului care ii este propriu. Literatura arabii nu ne vorbeste deloc despre copii si ne vorbeste putin despre femeia mami, degi stim bine c4 numai maternitatea fi asiguré unei femei lun statut social respectabil (sopul vorbeste despre soyie numind-o umm awladi ,mama copiilor mei) gi desi stim cit de mare ora rolul unor mame posesive care jeseau intrigi in spatele zidurilor groase ale haremurilor penwu a-gi impune fiii preferaji (mama hii Harun ar-Ragid este un elocvent exemplu in aceasta privina). Poezia gi proza se opresc pe larg asupra homosexualitiii, mispindita, probabil, inu-o societate dominat’ de mujun si datorité faptului cd penuu un om de rind nu era deloc ugor si dobindeasct o sojie legala (din cauza dotei obligatoril) si nici st-si cumpere © sclava. Ar fi gregit ins& si se aga concluzia c& textul sacru sau legislajia musulmani incurajeaz’ acest tip de telayii. Urmind Coranul, legislafia musulmani stiruie asupra separdrii gi complementaritajii sexelor (hermafroditul constituie o mare problema, tratati pe larg in c&rtile de drept), asupra asumérii depline a statutului respectiv, care trebuie sd se reflecte gi in jinula vestimentara. Culorile pe care le poart& birbapii sint verde, negru, alb, hainele nu tebuie st fie de m&tase, bijuteriile sint imerzise. Portul birbii este simbol al virilitii, asa cum valul ajunge s& fie un simbol feminin, caracteristica esengiala a femeii musulmane. S-a discutat mult despre val in islam, despre momental si conditiile in care acesta apare, mai ales de cind miscarea de emancipare a femeii musulmane ce se dezvolt’ de Ia sfirgitul secolului tecut face din el un simbol al claustrarii, al umilinjei femeii. in Coran, in diferite sure, se vorbeste despre pudoare, despre necesitatea ca femeia s’-si acopere piru! gi trupal (astfel tuett s nu se vada forma oaselor) sau chiar faja, daca ocupagiiie 108 nu © impiedick s& 0 fact. Unele traditii spun cX valul ar fi fost introdus pe vremea califului Omar gi toate sursele sint de acord c& el atunci si mai tirziu s-a rispindit doar in mediul citadin, gi aici numai Ia femeile de o anumitd conditie social’ (sclavele, de pilda, cum s-a vazut, nu purtau val). In epoca modem, situagia este complex; renunyarca la val 6 constituit la un moment dat un semn al emancipirii, al modemizirii (sinonim, pentru unii cu occidentalizarea). Revenirea la val a reprezentat, pentru unele femei, toomai un refuz al occidentalizirii, 0 marci a pistrarii personalittyii musulmane. in zilele noastre, valul nu este purtat numai in cercurile ultratraditionale, ci si tn altele, din diverse motive: ca simbol al respectabilittqii, legat fiind, cum s-a spus, de paturile superioare ale societ&jii, ca simbol al integrarii in mediul citadin, peniru cei (mulli) venifi de la yard si chiar, dupa cum declara uncle femei, din motive de comoditatc, Migcarea de emancipare a femeii face parte din migcarea de modemizare din jarile musulmane tn general. Cind la sfirgitul secolului trecut si inceputul secolului_nostru egipteanul Qasirn ‘Amin vorbeste despre eliberarea femeii o face in ideea eliberarii societatii in intregul ei. Din punctul lui de vedere, nu religia este vinovatt de situajia jalnicé a femeii, ci regimurile despotice din Orient, cu obisnuinja pe care 0 creeazt de a disprequi fiinjele slabe gi umile. Numai educajia poate, dup parerea lui, si punt capat injastifiei. Din punctul de vedere al unor musulmani -— nu numai al celor ultratraditionalisti — Coranul proclamé superioritatea fizicd a birbavului asupra femeii, superioritale pe care femeile n-au nici un interes s-o nege. Reactia unor musulmani care vid in farile europene femei puse la munci grele, stolurile de fiinje asexuate care ies din fabrici dup’ ceasuri lungi de munca isiovitoare, este de mild amestecata cu sila. Unul dintre teprosurile adresate frecvent in Europa modelului musulman de familie este cel privitor la poligamic. Aga cum am ardtat, poligamia nu a fost niciodatt rispindita in isiam, exceptind, din motive economice in primul rind, piturile instarite. Asti2i poligamia este limital& in (rile arabe la un numiar extrem de redus de cazuri, Marea majoritatea a legislatiilor favorizeazt casatoria monogami, iar codul tunisian al familici interzice, incepind din 1957, poligamia. 109‘S-a observat o& proportia cisitoriilor poligame este mai mare in zilele noastre in pirile arabe care se intrepatrund cu Africa Neagri — Sudanul si ‘Mauritania, in-toate celelalte Piri arabe cAsitoriile poligame reprezinté mai puyin de 5 % din total. in Siria, de exemplu, conform recenstmintului din 1970, 3,7 % Gintre barbayii cAsétoriti sint poligami — majoritatea dintre ei avind dou sopii (3,3 %), rareori, wei (0,2 %) si cu totul exceptional patra (0,02 %). Barbayii poligami sint, in general, Dirbafi in virsta, pentru c& numai ei pot asigura costal acestei instituii, devenitd o relicva de lux. Problema cosiului casttoriei nu se pune inst numai pentru barbatii poligami, ci pentru tofi cei care vor si se-cAsttoreascd in conditiile de respectabilitate cerute de clasa social’ chreia ti aparjin. A plati o dota la nivelul la care s-a ridicat aceasta in zilble noastre, a asigura intretinerea unei familii dotind-o cu toate Produsele civilizatiei modeme nu este la indemina oricui, gi foarie rar, Ta indemina unui tinar. Acesta este motivul pentru care mul musulmani ramin celibatari pink tirziu; acesta este, poate, $i motivul pentru care unii igi aduc sojiile din {Arile europene in care Se afl la lucru sau ta studii. Cum sint privite cel mai adesea aceste Sofii in mediul musulman in care vor fi chemate si trdiasc’, Dutem injelege nu numai stiind cit de mule fyi pune amprenta tradifia asupra institutiei familie’ pind in zilele noastre, ci si avind in vedere c& multi dintre cei care ajung s& studieze in strainttate o fac grajie sprijimului familici largite, care-i asteapta & se intoarc invajayi $i bogati pentru a sprijini, Ia rindul lor, familia din care Provin, Printre tendinjele de modemnizare legate de cAsitorie in mediu musulman (mai ales citadin) este si cea privind ,zestrea* fetei Desi legislatia musulmant nu vorbeste decit despre dota pe care o pliteste barbatul, in schimbul careia aceasta nu ar webui sf ceart nimic, a devenit obignuit ca familiile bogate 4 ofere fetelor o zestre care poate depasi, ca valoare, dota primiti, ‘Si in ceremonialul nuntii se pot constata mici thnoiti, Ele se cag, in primul rind, de faptul ci presupozitia de la care pomea Aunta tradijionala, $i anume c& mirele gi mireasa nu se véd decit in noaptea nuntii, a disp&rat in mare misurd pentru cd tinerii se Intiinesc aswzi pe strada gi la gcoal, unde clasele sint adesea 110 mixte. A disparut in mare misur% gi proclamarea orgolioass gi zgomotoast a virginitayii fetei, element constitutiv al ceremonialului de odinioari. Nu a disp&rut publicitatea deosebiti care se face evenimentului care adun% tot satul, tot carticrul, intr-o bucurie prelungit2, uneori, mai multe zile la rind pentru c& ea face parte din conceptul insusi de ciisttorie in mediu musuiman, ca implinire a poruncilor divine, ca fornia de integrare in comunitate, CAsdtoria secret nu ar fi posibila in islam. Nu se poate vorbi de ,,clsdtorie religioasa in islam pentru c& nu se concepe o altfel de cisttorie: actul in sine este in intregime sacralizat. Elementele propriu-zis religioase sint pujine in ceremonial: ele se reduc Ja citirea, in casé, a surei introductive din Coran, Al-Fatiha, i, in masura in care implinirea prescripjiilor legale face parte din religie, la incheierea contractului in prezenja mantorilor. Restul elementelor care apar, in diferite zone, in ceremonie se datoreaz unor tradijii locale si se leagi mai ales de rituri de asigurare a fecunditajii (drojdie, ou, desfacerea centurii, perforarea de c&tre mire a unei hirtii intinse peste un vas cu ulei etc.). Ele nu au nici o legaturd cu islamul. Marele flagel care ameninga gi in zilele noastre familia arabé —— ca gi cea islamicit in general — este repudierea. in multe [ari abe numiirul divorqurilor inregistrate prezinta, in fiecare an, cam 20 — 25 % din totahal cisitoriilor inregisirate in acelasi an. Un birbat nu se recasatoreste numai cu o femeie repudiat’, ci gi ou 0 celibatar’ — de obicei mai tintr’ — asifel cil gansele unei femei repudiate de a se rectsdtori sint mult mai mici. fncercirile de a introduce in statutul femeilor din diverse yari arabe dreptul egal pentru birbaji gi femei de a solicita divorful sint inci timide si se lovesc de 0 opoziie neta din partea cercurilor conservatoare, O femeie steril& este ameninjat& oricind cu repudierea, c&ci rostul femeii este de a face copii. Se mentine in ffrile arabe, ca gi in cele islamice in general, o cifrd destul de ridicail de copii pe Cuplu, cici familia numeroast este considerat’ 0 binecuvintare. Folosirea diverselor metode anticoncepjionale — justificatd, de unii, chiar prin citate din textul sacra — nu se bucura de egal atenfie in toate familiile musulmane. Ca si in ake {ari, fecunditatea este mai redusi ta orage decit la {ak4.~mai redust 1a cei care au beneficiat de studi dectt la analfabeti, ilpet Preferinga pentru biieti continua si se manifeste peste tot, mai ales cind este vorba de primul miscut. Un tat numai cu fete (care are gi nume, abtar) se consider nenorocit pentru c& fetele sint 0 pacoste: ele trebuie pizite cu -grijd de indat’ ce ajung nubile penta ck pot aduce dezonoarea familici, ele webuie si fie neapirat mirilate pentru ci o femeie singura este o invalid’ pe plan social. fnvajatura, prelungita tot mai des:pind la universitate, apare unora drept singura solugie pentru a-i.asigura femeii o viayai demni. in uncle medii se spune insa gi asttzi c& numai fetele urite ‘invaja dincolo de clasele primare sau de liceu; celelalte se marité cit mai repede pentnt a sctipa de griji, ele gi familiile lor. Capitolul VI Stiinta, cultura, educatie in islam Cind vorbim despre ,.gtiinfat* sau despre cultura“ in islam o facem referindu-ne Ia sensul mai larg pe care cuvintul ,islam* I-a cpitat, si anume cel de civilizafie care poarti amprenta religiei islamice. A devenit un loc comun s& se spun’ c& islamul nu desparte spiritualul de temporal, incepind de la politic’ pind la viata de fiecare zi; este de agteptat deci ca si conceptia despre stiing’, despre cultura in general, despre educajie, si fie marcat’ de principiile de bazt ale religici. Acesta este punctul de plecare pentru majoritatea lucririlor consecrate subieotelor menfionate apirute atit in lumea islamului cit si in afara ei, c&ci este grou si vorbim despre o stiinyi.,islamicé", de exemplu, far s4 ne referim 1a ,,islam* in sens larg, Chiar de aici pornind, solujiile oferite nu vor fi intotdeauna aceleagi. intr-o lucrare consacrat islamului medieval, D. Sourdel se intreabi dacd existt intr-adevir o civilizatie islamict, adic creat de islam si impregnatt de valorile sale. RAspunsul stu pare sii fie mai degrabi negativ. Epitetului ,islamic™ aléturat stiinged i s-a dat gi 0 interpretare mai restrins’, si anume cea referitoare la domenii strict legate de religie (avind ca obiect Coranul gi traditiile denumite hadith), precum gi cele derivate din acestea — dreptul canonic, in primul rind, teologia gi chiar gramatica — toale acestea fiind opuse ca stiinfe ,tradiionale unor stiinje moderne", ,ajionale“, precum matematica, astronomia, stiinfele naturii, medicina, logica, filosofia. Cind se vorbeste in Europa despre ,aportul" islamuiui la civilizafia universal’, se face adesea o neta distincie intre cele dou’ tipuri de stiinyi pentru a se arta cd stiinjele ,.cajronal