Coordonatonut colectiei Prof, univ. dr. REMUS RUS COLECTIA ,,ORIZONTURI SPIRITUALE“ NADIA ANGHELESCU INTRODUCERE IN ISLAM D EDITURA ENCICLOPEDICA Bucuresti, 1993‘Misticii islamului nu resping ideea cX demersul lor se aseamin’ cu cel al misticilor apartinind altor religii: chiar imprumuwurile de formulari sint considerate ca justificate in aceastt idee. Atitudinea islamului oficial faji de misticism -a variat in diferite epoci si in functie de diferitele direcyii in cadrul sufismului insugi. Unii vorbese despre 0 opozifie care ar exista permanent in islam ca si in alte religii, intre exoterism gi esoterism, intre literalism i spiritualism, intre explicare gi interpretare alegorict. Trebuie spus ins cX aceasti opozijic, considerati de uni fireasca, a putut sa Yuca la executarea lui Al-Hallaj, vinovat de afi asociat — ca un politeist — eul sau individual lui Dumnezeu Cu toate acestea, majoritatea musulmanitor fl consider’ pe sufi un rnusulman pios, respectat chiar dacd nu toate convingerile si practicile sale sint injelese pe deplin. Se poate pune intrebarea daci exist vreo legaturd inire sufism si siism, cu alte cuvinte daca exist o predilectie speciala-a siitilor pentru misticism. Cu toate ca este vorba de relajii foarte complexe, se poate réspunde afirmativ ta intrebare, in misura tn care interpretarea mai esoteric a Revelajiei in giism este apropiata de cea a misticilor. S-a vorbit, pe de alt parte, despre inclinajia pentru sufism existent’ in anumite zone ale teritoriului islamului, pomindu-se gi de la faptul c& in regiunile respective islamul a patruns la inceput sub forma sufismului (este vorba de unele zone din India, sud- estul Asiei gi din Africa). Este de notat, de asemenea, c& unii occidentali se convertesc astizi la islam prin ceea ce igi imagincaz’ a fi sufismul zilelor noase, adich 0 migcare religioas& in stare s4 exprime in cea mai puri forma dimensiunea spirituali ce pare a lipsi unei societati occidentale reci, materialiste, fara ideal, Capitolul TV Religie, politica, morala in islam Religie si politica in islam. Fundamentalismul Problema relajiei dintre religie (din), pe de o parte, gi puterea politic’, statul (dawla) si civilizayia material, societatea musuimani (dunya), pe de alt parte, se aflé in centrul dezbatesiior din lumea musulman’é de astizi. Din perspectiva unor occidental, problema se pune in mod cu totul diferit in islam fayk de crestinism, pentru c& islamul acapareaza toate sferele vielii politice, economice, sociale gi nu permite © separare a spiritului de temporal. Din aceast perspectivi, islamut ar fi nu atit 0 religie a mintuirii individulut, Gare se preocupt de destinul eter al acestuia, cit un model normativ al unei cetaji care poart’ amprenta sacrului Replica unor autori musulmani la acest mod de a pune problema este c& islamul, ca orice religie, exprima, in acelasi limp, aspirajii eterne si nevoi practice ale oamenilor. Ca $i celelalte religii monoteiste, islamul pune accemt pe nemurirea sufletului, pe viaja etema. Cit privesie organizarca societtgii in intregul ei, @ comunitaqii credinciogilor, ea se face, in principiu, pornind de la Coran si invayaturile Profetului care depigesse Contingentul gi tind catre transcendent. Relajia dintre religie ¢ putere este raporiat& adesea 1a relajia dintre Coran gi modelul de celate ideal’ pe care il reprezinté Medina in vremea Profetulu. ‘Acest model se prelungesie pentru unii in societatea condust de ‘aga-numiii califi bine ghidayi” (ar-rayidun), iar pentru sii, i personalitatea gi opera politic& a imamilor. . Din punctul de vedere al institupiilor, avind ta vedere ci in islam nu exist nofiunea de ,,biserica", de organizare 4 sacctdoiului, problema relajiei dinire religie si puterea politic’ se poate pune in usmatorii termeni: 71.1. in ce misura funtia de conducitor al comunit&tii reprezinti sau nu o investitura religioas%, 2. Care este aparatul reprezentativ al puterii religioase cu care puterea politica poate si intreyind relayii. in ceea ce priveste prima problemi, apare clar c& funcjia de calif nu avea nimic sacra, la inceput, si ck a fost sacralizavt, intr-o misura, ulterior, atit prin credinjele populare, cit gi grajie actiunilor ,savanjilor* (ulema — vezi p. 90 ). Acestia constituie, in primul rind, aparatul reprezentativ al puterii religioase pe care se sprijind puterea, in unele epoci, gi care 0 influenjeaza pind la a i se substinui, in altele, in intregul ei, aceast4 problema a relafiilor dintre religie gi pitura politicd se pune in mod diferit in diferite perioade ale istoriei islamului, in diferite zone ale Imperiului islamic, Diversele grupuri etnice vin in acest imperiu cu propriile lor tradijii de organizare, cu propriile lor institufii si vor, in acelasi timp, sX participe la puterea central, pe care 0 marcheazi cu amprenta lor specific. Unul dintre exemplele cele mai elocvente in aceasti privin(a este influenja persan’ care se exercit asupra pulerii centrale, asupra ntregii administrajii a Imperiului islam {in perioada califatutui abbasid. fncepind cn secolnt al XTX-lea, tnir-o epock de ,renagtere" pentru intreaga lume musulmand, raspunsurile variate care se dau in diferite {ari islamice problemei relajiei dintre religie gi putere pot fi incadrate in dowd mari curente: 1. Curentut reformist, care indiferent de denumire gi protagonisti concepe orice innoire ca posibild numai in cadrul islamului, prin restituirea puritaji initiate a acestuia; 2. Curentul laicizant, care concepe modemizarea Gnjeleas’, uneori, ca sinonima cu occidentalizarea) in cadrul unui proces de separare a spiritualului de temporal. Reformismul, in toate formele sale de manifestare, proclama necesitatea revenirii 1a Revelajie gi la modelul de cetate de la Medina si, eventual, din epgea primilor patru califi. Exist mai multe variante ale acestei migcari: wahabismul din Arabia Saudita, modernismul indian, reformismul egiptean a cArui figura centrala este Muhammad Abdo (1849 - 1905) si altele. Migcirile reformiste din ultima jumitate de secol au un caracter politic tot mai accentuat. ,Frajii Musulmani, de B exemplu, sint o confrerie religioas4 cu scop politic, structurata ca ‘© armati si care isi propune introducerea legislatiei islamice in toat rigoarea gi puritatea ei, Desi organizajia este interzist, in principiu, in multe y4ri, membrii ei sint activi pretutindeni: ei sint consideraji responsabili pentru o serie de asasinate politice, printre care si cel al pregedimtelui egiptean Anwar as-Sadat, la 16 oct. 1981. in ultima vreme se vorbesie tot mai mult despre ,,funda- mentalismul" islamic. La incepul, termenul de usuliyy lun: damentalist* s-a aplicat teologilor care propoviduiau readucerea docisinei la prototipuri, 1a fundamentele ei, ca apoi si se extindd a intreaga migcare politico-religioast care cheaind la 0 socictate in care Legea religioasd si fic respectatd in toate implicate ei Intuchiparea modern a unci asemenca societiti ar fi cea instauratd in Iran de revolutia istamicd. Trebuie si subliniem ci fundamentalismul impiartas principalcle caraoteristici ale tuturor migcirilor reformiste din veemea noastr, caci reformismul islamic inscamna reintoarcerca la marile surse ale credinjei gi la marile modele de organizare & cetaii. Pentru musulmani aceastt organizare este una democratic gi ca ar reaiiza in cel mai inalt grad idealul de justitie gi echitate social’. Discursul fundamentalist, oficial sau nu, se bucuri de audient{ in rindurile unor mase de musulmani confruntate cu grave probleme rezultind dintr-o cregtere rapida a populatiei, din inapoiere, din inegalititi lagrante. Ruspunsul la provocérile epocii noastre, in unele (ari istamice, consti in sporirea influentei oamenilor religiei, a institutiilor legate de religie, In Maroc gi in Arabia Saudita gelii de stat sint gi lideri spirituali. In alte fri, cum sint Tunisia gi Libanul, marele muftiu, un fel de ministra ai cultelor, deyine 0 puiere care se exerciti si in domenii ale viejii politice economice, sociale, Ministerul care are attibuiii legate de administrarea bunurilor religioase (awgaf sau habus), de pregatirea personalului destinat cultutui mustiman, ecupa un loc important in cadrul puterii executive din multe 4ri islamice. Marile universititi islamice — Al-Azhar, Ia Cairo, sau Az- Zeituna, la Tunis — exercit si o anume influent& politic’, avind © pondere mai mare sau mai mici in diferite perioade. 79Pe de alti parte, tendinja de laicizare si modernizare se manifest in majoritatea qarilor musulmane. Ea esic, in mare misura, oxpresia interesclor unei burghezii in ascensiune care crede ci rezolvarea problemelor reale ale societziilor ia plina wansformare nu depinde de misura in care religia este reintronaa in toate sferele vietii, ci de resursele umane si materiale ‘existente in fiecare societate, de dezvoltarea economic’, politic& gi social a acesteia. Tendinja de laicizare este susjinuté si de o parte din intelectualitatea care are acces ta cultura occidentala, alzturi de cea islamica. Functii, demnitati, titluri Calif 7 Califul este geful suprem al comunitiii musulmane. Cuvintul Khalifa inseamna ,succesor“, .loctiitor* si apare in expresia Khalifa(t) rasa! Allah ,,urmasul (lociiitorul) uimisului lui Allah’ Este vorba de cel care urmeazd lui Muhammad, nu in calitate de Profet, c&ci aceasta misiune inceteaz’ o data cu el, ci in calitatea exercitatd la Medina, de conducator al comunitajii religioase. Din moment ce insagi persoana lui Muhammad nu este sacralizatii in nici un fel de islamul ortodox, este limpede c& nici persouna urmasilor lui nu poate fi, in principiu, sacralizaui, Coranut nu face nici un fel de refe la modul in care se va asigura succesiunea la conducerea comunitiyii islamice dup’ disparijia lui Muhammad; Profetul insusi nu a lsat descendent pe Tinie masculin& si nici nu gi-a desemnat vreun succesor. Cind Muhammad s-a imbolnavit, cel care a preluat funciia de-imam, conducitor al rugaciunii in comun (functic considerat’ esenjiali penuu seful comunitajii musulmane din primele timpuri ale islemului) a fost Abu Bakr, prietenul Jui apropiat ined din perioada de la Mecca, unul dintre sustinilorii sai cei mai credinciogi in toate incercirile prin care a trecul, devenit socrul stu imediat dupa expatrierea la Medina. Datorité faptului c& s-a aflat tot timpul in apropierea lui Muhammad a apéirut ca deplin justificat’ propunerea de a fi ales in fruntea comunitaii dupa 80, moartea acestuia, Ia 8 iunie 632. Istoricii musulmani spun cd Abu Bakr este primul care s-ar fi numit Khalifa — ceea ce nu inseamna of la acea datt khalifa devenise un titlu, ci doar cil Abu Bakr se considera pe sine drept urmas al lui Muhammad, Elita musuimanilor din vremca respectivé, cea de care depindea alegerea si apoi .,supunerea”, ,invoiala", comunitatii (bay'a), era constituita, in primul rind, din tovarasii sai de la Mecea, cei care s-a expatriat® (muhajirun) st ,partizanii* sii de ja Medina (ansar). Considerente tribale legate de faptul ca cei expatria(i provin din tribul Qurays, caruia ii aparjinea Profewul, considerente de familie, legate de relatiile complicate existente intre diferite ramuri ale mari familii din care a facut parte Profetul, diverse aliante, fac ca micile divergente aparute chiar de a alegerea lui Abu Bakr in fruntea comunitajii s& se transforme in Marea Discordie (fitna) care va marca intreaga istorie musuimand. Primii patra califi, cei drepyi, cei ,bine ghidayi* (ur-rapidun) au Ricul parte cu tofii din anturajul imediat al Profetutui gi, au fost inrudiji cu acesta (sint doi socri gi doi_gineri). Abu Bakr si-a desemnat el insugi succesorul — pe Omar (634). Si accasti alegere a pirut fireasc’ deoarece Omar, unul dinire consilierii cot mai ascultati ai Profetului, a sprijinit alegerea lui Abu Bakr drept Calif si a fost tot timpul aléturi de acesta in deviziile importante pe care le-a luat de-a Iungul unei domnii tulburate de framinuiri in rindul uiburilor superficial islamizate, gata s& renunje la islam dup& moartea Profetului. La moartea lui Abu Bakr dizidenta era infrinta si unificarea arabilor sub stindardul islamului era un fapt ‘implinit. Marea actiune de cucerire, aflatt la primele nceputuri sub domnia lui Abu Bakr, ia, incepind cu Omar, proporiii care nu inceteazi sd-i misc pe istorici pina in zilele noastre. S-a spus ci in aceast’ oper’ de cucerire motivatiile religioase, politice si economice sint amestecate in proportii greu de stabilit cu exactitate. Dup& unii, cauza primordiald a cuceririi arabe este existen{a unei masini de rizboi, infiinyatd de Profet, perfecyionati de Abu Bakr si Omar si care avea vocajia expansiunii. Aceasta magin de rizboi insk n-a putut sa ia fiinfa gi sil se dezvolte decit sprijinindu se pe pofta do pradi a unor cercuri largi de arabi datorati, in primul rind, foametei si suprapopulapiei. Este gresit aI‘inst sit se conceap’ acest prim val de cuceriri ca 0 expansiune a nomadismului: el era opera statului de Je Medina, un stat de sedentari care folosesté, pentru interesele sale, un corp expeditionar constituit in mare-parte din nomazi, Omar insugi nu avea nimic nomad, El a rimas in istorie ca cel de care se leagt marca opera de cucerire araba: el este cel care i-a instalat pe arabi in teritoriile cucerite, el este cel care instaureazi ordinea ce va sta la baza califatului tn urmatoarele dou’ secole. Popoarele cucerite urmau sé pliiteasca preyul pastrarii pamintului gi religiei lor sub forma de Kharaj (,haracivt" de mai tirziu al turcilor), pentru pamint si jizya, pentru capete. Prin aceste aciiuni, Omar a contribuit 1a definitiva instalare a institujiei califatului. Domnia sa este considerata virsta de aur a islamului Desi el insusi accede la conducerea comunitijii desomnat find de Abu Bakr, decide si se revin& la formula democraticd (selectiv democratica) de ,consultare (sura) care a dus la alegerea lui Abu Bakr. Dupi asdsinarea lui in 644 (un asasinat banal, in aparenfé fird implicatii politice), atenfia comunit%jii se indreapui asupra tui Othman si Ali, ambii inrudigi cu Profetul, ambii gineri ai acestuia. Marca majoritate a participangilor la consultare se pronunf pentru Othman. in prima perioadd a domniei sale, Othman continu opera ‘inceputa de predecesori. fn perioada a doua, incepe si devin’ din ce in ce mai vizibil& pofla sa de imbogajire si fapiul c& uzeaz’ de mijloace nu intotdeauna corecte pentru a si-o procura. Acuzajiile de nepotism, de favoritism, de utilizare ilegala a banilor comuniti{ii se inmulfesc, Majoritatea musulmanilor continua ins si respecte in el ideea de imam-calif, de ,.priny al credinciosilor (amir al-mu minin) $i de garanyie a unit’ii acestora. Uciderea lui a fost resimjité de aceasi4 majoritate ca un eveniment extrem de grav. Inainte de asasinat, se spune c& insurgenyii ar fi incercat si-t faci pe Othman s& remunje de bund voie la conducerea califatului, pomind de Ja ideea cd singele unui musulman nu poate fi varsat decit in cazuri exceptionale, cind acesta este vinovat de omor, de aposiazie sau de adulter (la care unii adauga, referindu-se la Coran, vina de a fi rispindit suriciciune — fasad — pe pamint). 82 Rispunsul pe care Lar fi dat indick 0 schimbare in modul de a concepe functia ce i-a fost incredinfata in raport cu califii care I-au precedat, in sensul unei concepfii ,,divine' asupra califatului: Nu voi renunta — ar fi spus el — la vesmintul cu care Dumnezeu ni-a imbracat". Cind insa cei care fi asediau casa se dezlinjuie asupra Jui, el nu mai rezist& gi se ofer§ sacrificiului recitind Coranul dup’ ce in vis i se aratase Profetul care [-a invitat sd rupz postul impreuna’ cu el Evenimentul care marcheazi sciziunea definitiva a comuni- Liyii_ musulmane marcheaz, in acelagi.timp, 0 prima forma de conflict inire religie gi stat, intre un monarhism in stare incipient si o forma de democratic care se revendica de ta cea instauratt de Profet in cetatea ideal pe care a intemeiat-o gi de la primii doi califi : Dupa domnia iui Ali, incheiatd cu .arbitrajul™ in urma caruia renun(i Ja drepiurile sale In favoarea tui Muawiya, monarhismul triumf’ in cadrul dinastiei omeyyade, Prin desemnarea fiului stu, Yazid, deopt mostenitor Mu'awiya introduce principiul dinastic tn califal, Despre califii Omeyyazi se va spune ci se comport ca nigte adevarati regi (muluk) si nu ca nigte conductor’ ai comuniiatii cicdincivyitor Evenimentele care marcheazi perioada dinasticd omeyyada sint matarea capitalei de la Medina la Damase (centrul de greutate al imperiului sc muti, astfel, in zona siriana) st larga carpanie de cuceriti in urma cireia Imperiul Musulman alinge cea mai mare ‘intindere a sa. inspre apus este cuccrita Tripolitania, apoi toatd Africa de Nord, Spania, prin conducdtorul berber Musa ibn Nosair si ajutorul acestuia, Tariq ibn Ziad (@l cirui_nume este imonalizat prin Giabal Tariq .Municle lui Tariq’ = Gibratier) si are loc incercarca de patrundere in Franja, oprita prin batalie de la Poitiers (732); Inspre rasarit — Persia, in inuregime, Afghanistanul (651), Transoxiana (674), Turkestanul chine, terivorii alc Indie! actuale, cea ce face ca in dimensiunea sa maxima Imperiul Musulman s& se intind’ de la marginile Chinei pin’ la Occanul Atlantic, Califii Omeyyazi igi neglijeaA ins functiile religioase — majoritatea renunj chiar la funoyia de conductor al rugiciunii in 83