p1- (8) Pentru un proces de flotare a fazei incluzionare, ecuafia (7) se poate scrie
asifel:
4nd v4 4nrs
5 CaP: Ap we =—shoe-—S "Pps e
Din conditia de echilibru a forfelor care actioneaz’ asupra particu
se obfine pentru viteza particulei expresia
8
solide
r,
(19)
RPL
cunoscutd ca relatia lui Rittinger.
‘in ecuatia (10) coeficientul de rezistenta la inaintare se poate determina pe
baza relatiei lui Oseen [1]:
3 24
Cy =| 1+ Re, |—— 1
( i6 +) Re, ay
int-un regim laminar de deplasare a particulei solide, caracterizat prin
valori subunitare ale numdrului Reynolds atagat avesteia, coeficientul de rezistemta
|a inaintare se determina cu relatia:
24
Re,
Cr (12
pry,
. v-
in consecinta, expresia fortei de rezistemt§ la inaintare devine:
in care Rey = viscovitatea cinematica a topiturii,
Fr =6nry vpn, 3)
‘find viscozitatea dinamick a aliajului
Viteza particulei va fi:
2, 2Pt~Pp
2,201 = Pn
98
Relatia Iui Stokes neglijeazé prezenta altor particule in topitura si este
‘valabild doar pentru dimensiuni ale fazei incluzionare mai mici de 10 ym (2).
Pentru ca rezultatele calculelor referitoare la viteza de deplasare a
particulelor si se apropie de situatiile reale, se pot folosi diferite expres
modificate ale relatici lui Stokes. Dac& se are in vedere prezenta mai multor
vp1).
(18)
particule nemetalice in baia de aliaj, se recomanda utilizarea expresiei [3]
enyag alll
\p= x as)
1+ ko}
in care: vs, este viteza particulei determinatd cu ecuatia lui Stokes;
~concentratia volumetrica a particulclor;
k~ coeficient de distributie a particulelor (k= 1,3...1,9)
Abaterile care apar ca urmare a ciocnirilor dintre incluziunile nemetalice si
peretii cuptorului sau cei ai oalei de turnare sunt puse in evidenga de relafia:
y =vo(1+0) (16)
unde: /este distanja de la particula ta peretes
+b —un coeficient cu valori cuprinse Tntre 0,5 si 2.
{in cazul in care incluziunile nemetalice sunt in stare lichid& (de exemplu, la
dezoxidarea ofelurilor cu aluminiu si caleiu, in situafia formarii unor compusi de
tipul 12Ca0-7AL,0;), pentru deierminarea vitezei ascensionale a acestora se poate
apela la relatia Rybezynski - Hadamard:
at
an
m+ 3m
unde: 1 este viscozitatea particulelor lichide.
Daca p, > Pr. ecuatia de miscare a particulei sferice (8) se poate serie ca:
Vp =3y,
n+ ant
3
4nrp
18)
3 (8)
ay)
Pentru particule cu dimensiuni mai mari de 100 jum se recomand& $i
utilizarea expresiei [4]:
ysl, (20) in care: Vs, este viteza de sedimentare a unei particule, obtinuti prin modificarea
2 =
24,2Pp~Pr
‘ae ui Stokes pentru un proces de flotare (vy = 5 8p
1
J
C- concentratia volumetric& a particulelor.
Existenta unui gradient mare de vitezd ascensionala sau de sedimentare, ca
urmare a dimensiunilor diferte ale particulelor, favorizeaz’ procesul de coliziune
untre incluziumile nemetalice
Freeventa ciocnirilor intre particule, in cursul deplasarii lor ascensionale,
se poate determina cu ecuafia lui Lewici (2]:
4
TIN, Nig in Hoa) p> a)
care: N,,. N,,,reprezinté numéral de inchuziuni nemetalice de raza
Av, ~diferenta de viteza ascensionala dintre particulele nemetalice.
Curenjii de convectie existenti in topiturile metalice, determinati
gradientul de temperatura si de agitare mecanicd sau electromagnetic a bai
imprima viteze diferite particulelor, favorizdnd astfel ciocnirile dintre acestea
Ca urmare a cioenirilor dintre particulele nemetalice, in anumite conditii
‘modinamice, are loc un proces de aglomerare a acestora. Forta motrice a acestui
ees este determinatd de cresterea adeziunii dintre particule, ca urmare a
icgorarii suprafejei umectate prin retragerea fazei lichide dintre particule (fig. 1)
pu Fig. J. Reprezentarea schematic a
procesului de aglomerare.
baw
i metaied
metalic
Conditia necesaré pentru formarea unei aglomerari de particule este ca
)variatia de energie libera superficiald ce insofeste procesul sa fie negativa:
AE, <0 (22)
wi
2A gl pe - 8 p1)<9, @)
unde: A, este aria total a particulei;
6 pg > tensiunea interfazica particuli-gaz;
6,,j- tensiunea interfazica particulé-aliajlichid.
Pe baza ecuatiei lui Young
pg ~ Fpl = 01,0080 (24)
relatia (23) devine:
2Ap 4g 0080 <0, (25)
in care ojg este tensiunea superficial a aliajului lichid;
6 - unghiul de contact dintre cele dou componente,
Prin urmare, din punct de vedere termodinamic, formarea aglomerdcilor
este posibild numai dac& @ > 90°
Fortele care actioneaza asupra separarilor de gaz-aflate in miscare printr-un
mediu fluid sunt aceleasi ca gi in cazul particulelor solide, modificindu-se doar
participatia acestora in determinarea rezultantei finale [1]. in miscarea lor
ascensionala separirile de gaz isi modificé continuu volumul datorité diminuari
presiunii coloanci de lichid. in straturile de fluid caracterizate de 0 presiune
hidrostaticd redus& creste sensibil ponderea fortei arhimedice. fntr-un fluid
stationar, forta arhimedicd este forfa care determina deplasarea bulei.
in timpul deplasdrii spre suprafaja baii metalice, separarile de gaz tind si
se orienteze dup povitia care asiguri un coeficient de rezistenté la inaintare)
minim, Ciocnirile dintre bule nu sunt elastice. Fle se amortizeaza, avind ca efect
reducerea vitezei acestora. Separarile de dimensiuni mari nu sunt stabile,
fragmentindu-se in bule mult mai mici care intensificd migcarea turbulent. a
Muidului
Aplicapti
a. SA se determine viteza de deplasare a unei particule din carburé de
siliciu, de forma sferica si densitate p= 3,2 giem’, printr-o topitura de aluminiul
aflata in repaus. Temperatura baii metalice este de700°C. 1 Peniru determinarea densitafii topiturii de aluminiu ta temperatura de
700°C se poate ntiliza relatia:
2369-31110
Pa aca
fn care Jj,, este temperatura de topire 2 aluminiului.
Rezultatele obyimute se vor trece in tabelul 1
se vor reprezenta grafic.
Tabelul 1
vitezei de sedimentare a particulelor din carbura de siliciu
én wo | |
veld ms | Rey=
yx", ms_| Rep =?
b. Si se analizeze procesul de deplasare fatr-o baie metalica, aflati in
repaus, a unei particule din graft de forma cubica gi latura J, . Se cunosc:
iw
= densitates bait metalice, 91;
- densitates particulei, Pp (Oy <1)
- coeficientul de rezistenga la tnaintare Cys
c, Si se determine viteza de sedimentare a unor particule sferice din
carbura de siliciu intr-o topitura de aluminiu suprainealzita cu 40°C si respectiv
100°C.
Concentratia niatesialului complementar in amestecul campazit este de 5%
vol.
La temperatura de amestecare a componentelor, densitates topituri
metalice se poste determina pe baza relajie
gj = 2,369 -311-10-4(7'~ Top), (e/em').
‘Viscozitarca dinamicd « b&ii metalice variazd cu temperatura dupa o lege
exponentiala [6]:
A
nangerl,
‘tn care: To este un factor de viscozitate preexponential (pensry aluminiy Tp=
0,257 mPa's),
E, ~energia de activate a curgetii vascoase (E, = 13,080 kl/mal);
7’ temperatura de supraincalzire;
R - constanta universal a gazelor (R = 8,3144 J-mol'K").
Densitatea particulelor din carbura de siliciu este sic = 3,2 g/cm’.
Rezultatele obtinute vor fi trecute in tabelul 2, si vor fi comparate cu
valorile objinute prin uilizarea relafiei modificate a lui Stokes pentru un proces de
sedimentare.
SA se reprezinte grafic si si se interpreteze rezultatele obtinute.
Tabehul 2
Valorile comparative ale vitezci de sedimentare
100 120 140 | 160 | 180
(ds {
Vso 10%, m/s _ |
VpuoX 105, mis |
Bibliografie
1. Florea Julieta, Robescu, D., Petroviei, D., Stamatoiu, D. Dinamica fluidelor
polifecice si aplicapile ei tehnice. Editure Tehnic’, Bucuresti, 1987.
2. Dragomir, I. Teoria proceselor siderurgice. Pditura Didactic’ si Pedagogica,
Bucuresti, 1987.
3. Iyengar, R. K. Growth and elimination of inclusion in steel. Ph.D. Thesis,
Carmegie-Mellon University, 1979.
4. Ourdjini, A., Chew, K. C. Khoo, B. T. Settling of silicon carbide particles in
est metal matrix composer, Sou of Maris Procesing Techology, 116,201, p
som, © Tbe by Penne, G Dears oer, Editar Tenis, Buc
6. Dinsdale, A. T., Quested P. N. The viscosity of aluminium and its alloys-a
review of data and models. 1" Fe-Al Meeting, Boulder, 22 June 2003, p: 1-10. 5. CURGEREA ALIAJELOR LICHIDE
Consideragii teoretice
Dinamica topiturilor metalice studiaza atat procesul de deplasare a acestora
eft gi interacjiunea cu suprafefele solide cu care se afl in contact, Iudnd in
considerare fortele care determina sau modifica starea de migcare si transformarile
energetice din sistem.
Forta care determina deplasarea aliajului lichid in cavitatea formei (F),
poate fi analizaté pornind de la diferenta de nivel existenta la un moment dat intre
punctul de pitrundere a aliajului in cavitatea formei si punctul de referinga. in
conformitate cu principiul actiunii si reactiunii prezenta acestei forte determina o
forta R, care se opune migcdrii. Procesul de curgere se desfisoard atat timp cét [1]
Boy
Rol a
Daca raportul dintre cele dou’ forte devine subunitar, procesul de curgere
inceteaza.
Fluiditatea reprezinti una dintre cele mai importante proprietati
tehnologice ale topiturilor metalice gi este definité prin (1]:
~ capacitatea de curgere prin canalele si cavitatea formei, exprimatd prin
durata de umplere, viteza de curgere gi lungimea parcursi;
= capacitatea de umplere corectd a cavititii formei cu redarea celor mai fine
detalii de configuratie, exprimata prin precizia dimensionala a piesei brut turnate;
- posibilitatea de eliminare in timpul curgerii a incluziunilor nemetalice gi a
gazelor dizolvate, exprimatd prin compactitatea materialului metalic.
Aliajele lichide se deplaseaza atunci cand se afla in stare lichida si in
perioada in care se gasesc in curs de solidificare. Temperatura la care inceteaza
curgerea (fluiditate nula), se aflA th intervalul de solidificare gi corespunde unei
cantitayi de cirea 20...30% faz solida din masa aliajului
Prin raportare ta temperatura de fluiditatea nul& (Ty, ), se pot identifica trei
tipuri de Muiditate:
~ fluiditatea real. Se determina pentru un grad de supraincalzire constant
deasupra temperaturii de fluiditate nula.
- fluiditatea practicd. Se determin& in cazul unei temperaturi constante de
turnare, ceea ce conduce la grade de supraincalzire variabile ale topituri
- fluiditatea teoreticd. Se determin’ la un grad de supraincalzire constant
peste curba lichidus.
Desi fluiditatea reata caracterizeazA eel mai bine capacitatca de curgere a
aliajelor, ea se determina cu dificultate deoarece curba de fluiditate zero este grew
de stabilit.
Factorii care influenfeazA fluiditatea topiturilor metalice pot fi grupati in
patru categori:
a. proprietitile_intrinseci_ale_metalelor_si_aliajelor (intervalul de
solidificare, cildura specifica in stare lichida, c&ldura latenti de solidificare,
viscozitatea, tensiimea superficiala etc.);
». proprietatile materialului formei (coeficientu! de acumulare a caldurii,
difuzivitatea si conductivitatea termica);
c. conditiile de tumare (temperatura de tumare, viteza de turnare, distanta
de la locul de alimentare $.a.);
d. geometria piesei turnate, caracterizata de grosimea echivalenta de perete
si de unghiul de imbinare a peretilor.
Fluiditatea metalelor pure si aliajelor eutectice este mai mare decat
ccapacitatea de curgere a aliajelor cu interval de solidificare (fig. 1).
Fig 1. Corelayia dintre fuiduate si
; imervalul de solidifcare
x
3 ‘Ceidileie |
4a
Metalele pure si aliajele eutectice se solidificd ta temperaturi constante cu
formarea unor cristale de compozitie constant’, ceea ce determina aperitia unui
front de solidificare relativ neted (fig. 2, a)‘ in aceste conditii aliajul curge usor,
deoarece fortele de frecare dintre faza lichida gi crusta solidificat& sunt reduse [1,
3
La aliajele cu interval de solidificare cristalele crese intr-un domenit de
temperaturi, in conditiile variatiei compozitiei chimice. Ca urmare, aceste cristale
se dezvolti Intr-o anumit& directie, ajung in contact unete cu altele, favorizand
aparitia unui front cu rugozitate ridicati care micsoreazA capacitatea de deplasare a
topituri (fig. 2,b). SEE SENOAE ERIN
Fig 2. Modul de solidificare pentru
2 metale pure $i alia eutectce;
b~ aliaje hipo sau hiperetectice.
Modul de curgere a aliajului depinde de viscozitatea dinamica a acestuia.
In apropierea temperaturii de topire viscozitatea dinamic’ a metalelor este
cuprinsi, in general, intre | i 5 cP (4)
Efectul presiunii asupra viscovitatii metalelor lichide este foarte mie si
practic nesemnificativ. Se poate admite c& la presiune constant’, viscozitatea
dinamica scade cu temperatura dupa o lege exponentiala [5]:
&
nange*’, @
1n care: 1p este viscoritatea in condifii de referings;
E, - energia de activare a curgerii vascoase;
R— constanta universala a gazelor (R= 8,3144 J mol" K"),
in afara metodelor experimentale, viscozitatea dinamicd poate fi
determinata si pe baza unor relatii empirice. © asemenea expresie, cunoscuta sub
numele de relatia lui Andrade, stabileste corelatia dintre viscozitatea dinamic’,
temperatura de topire, 7,, masa atomic, 4, si volumul atomic ¥ al metalului:
8)
unde, c= 1,65 x 107 (J/K.mol")'? [5].
Pentru majoritatea metalelor, valorile experimentale sunt apropiate de cele
obtinute prin calcul (tab. 1),
abelul 1
iscozitatea metalelor In temperatura de topire [4]
Metal Tey» Newer? |
Thu 0.60 056
form 4,10) 420
Argint 3,90) 4,10
ier 5.00 4,90
Nichet = 4,60. 5,00
‘Staniu 210 2.10
(O marime derivata este viscozitatea cinematie8, v,, definita prin relaia:
(4)
in care p, este densitatea topituri
Intre viscozitatea cinematicd a metalelor si volumul atomic al acestora
existd o relatie de invers& proportionalitat
1
v=K. G6)
in care, K = 4...5 pentru metalele lichide aflate in apropierea temperaturii de
copie
Influenta factorului geometric se poate explica prin faptul ck exprima
distanta dintre atomi, gi prin urmare, indirect, valoarea forfelor de legiturd si a
frecarilor interioare. Un volum atomic mare inseamna o distant mare intre atomi,
forte de legaturd mai mici, frecdri interioare mai slabe si deci o capacitate mai bun’
de curgere.
Corelati i volumul atomic explicé
fluiditatea mai mare a metalelor usor fuzibile (Pb, Sn) comparativ cu cea a
fierului (Vp = 18,27 em'/mol, Vx = 16,3 em’/mol, Vee = 7,10 m’/mol).
Viscozitatea aliajelor depinde de viscozitatea metalului de baza, ca si de
compozitie, puritate si temperatura.
Tn cele mai multe sisteme binare, curbele de viscozitate urmaresc, in
general, curba lichidus din diagrama de echilibru. De asemenea, aceste curbe oferd
informatii referitoare la structura aliajului. Astfel, prezenta unui maxim pe curba de
vviscozitate indie& formarea unui compus intermetalic, in timp ce existenta unui
‘minim semnaleaz4 formarea unui eutectic
fn cazul curgerii aliajelor prin canale si cavitatea formei cristalele
dendritice se rup si sunt antrenate de curent, contribuind astfel la cresterea
viscozitatii aparente a topituri
Aliajele cu tensiune superficiala mare nu umecteaz8 peretii canalului la
tumare (0>90°). Aceste aligje au o capacitate mic’ de umplere a cavitatilor
inguste ale formei gi deci de obtinere a pieselor cu pereti subtiri. Ca exemple se pot
aminti aliajele cu temperaturi ridicate de topire, cu matricea metalic’ de baz din
fier sau cupru.
Aligjiele cu tensiune superficiala mica umecteazA peretii formei, au o
fluiditate ridicata si patrund usor in canalele capilare formate prin inlantuirea
porilor amestecului de formare.
Tensiunea superficial a fontelor este determinata de compozitia chimic& si
de variafia acesteia in urma procesului de modificare. indepartarea elementelor activ superficiale (oxigenu! si sulful) in timpul procesului de modificare conduce la
cresterea tensiunii superficiale a fontei. Astfel, pentru fontele cu grafit nodular,
tensiunea superficial’ variaz tntre 1,3 gi 1,6 N/m, in timp ce pentru fontele cu
grafit lamelar este cuprins& intre 0,8 gi 1,1 N/m [6].
Mentinerea fontei modificate in stare lichid’ determind micgorarea
tensiunii superficiale a acesteia, concomitent cu pierderea compactitatii separarilor
de graft
in cazul ofelurilor, tensiunea superficiald este cuprins& intre 1,2 gi 1,3 N/m.
Elemente ca oxigenul sau sulful determina o micsorare a tensiunii superficiale (7).
Pentru majoritatea metalelor pure si aliajelor efectul temperaturii asupra
tensiunii superficiale consti in tendinta de micgorare a acesteia. Influenta
temperaturii se poate aprecia pe baza unor relatii empirice [8]
= relatia Taylor: Gig = 398 0,14 (T'-179); ©
- relatia Pokrowschi: Ogy_» = 537 - 0,072 (7-250); a
-relatia Hogness: Gy g = 754~0,09 (419). 8)
Exceptie de la aceasti reguld fac unele aliaje la care se manifesta puternic
influenta elementelor superficial active (de exemplu, aliajele din sistemul Sn-Te),
fn cele mai multe cazuri, modificarea fluiditatii ca urmare a actiunii asupra
proprietajilor intrinseci ale aliajelor se realizeaza cu dificultate. Din acest motiv, se
recomandi ca imbundtifirea capacititii de curgere a aliajelor si se realizeze
intervenind asupra proprietatile materialului formei si conditiilor de turnare.
Metode de determinare
Determinarea fluiditatii se poate face atat teoretic cat si practic.
Teoretc, fuiditatea real& / se poate calcula cu expresia propusi de Guleaev
Qh
G(T, -Ty)+ L
4p ERTL %
Na Ing
jn care: A este o constanti care depinde de proprietitile fizico-chimice si
tehnologice ale aliajului si formei
pr densitatea aliajului;
¢j- cAldura specificd a aiajului;
T,- temperatura de turnare;
To~ temperatura mediului ambiant;
L'=0,2L , incare L este.cildura latent& de solidificare;
Tra ~ temperatura medic a aliajului in perioada de curgere;
Try ~ temperatura medie a formei.
De asemenea, se obtin rezultate apropiate de valorile determinate
experimental pentru fluiditatea real, si prin utilizarea relatici
al inb7; +cHR), (10)
unde: g este acceleratia gravitationald,
H_- intltimea coloanei de alia) lichid;
YE-coeficientul de pierdere de presiune;
R—raza medie a suprafetei probei; rs
a, b, c~ constante caracteristice fiecdrui aliaj si material de formare (pentru
‘tumarea ofelului in forme temporare uscate a = 3,5 cm’, b = 0,047°C", ¢ = 0.033
em? (2)).
‘ — determinarea fuidititii aliajelor se realizeazi cu ajutorul
urmatoarelor probe tehnologice (9);
- proba spirala (fig. 3), care este folositd frecvent in practic’. Fluiditatea se
determina prin masurarea lungimii partii de spiral umplute. Proba are o sectiune
de 52,3 mm’ [10]. Pentru o apreciere mai usoara a lungimii parcurse de aliaj, pe
‘modelul spiralei sunt mareate 30 de repere din 50 in 50 mm.
Fig. 3 Proba spiral pentru
detorminarea fluidiuait: | - painia de
turnare; 2 — piciorul de turnare; 3
spirala; 4 ~ proeminente, 5 ~ filtru {in cazul fontelor, pentru a se evita aparitia unor defecte in piesele tumate
se recomanda asigurarea unei fluiditai minime necesare, determinate pe proba
spirala, in functie de grosimea de perete si de marca fontei (tab. 2) (6]
Tabelul 2
Fluiditatea fontelor cenusié in functie de grosimea de perete
Grosimea peretelui, mm 3.6 6.15 TS ..20 335
Fluiditatea minim, mm 300...700 | 400.500 | 300... 400 | 200. 300
intre fluiditatea fontelor cenusii si gradul de supraincalzire existé o
dependent liniard de forma [6]:
1= 36,244,347, [mm] ay
- proba dreapta (fig. 4). Fluiditatea se obfine prin masurarea lungimii barei
de aliaj care rezulta.
Fig. 4. Proba dreapid: 1 ~ pilnia de
turnare; 2~ dop; 3 ~ proba.
- proba in forma de U sau proba Nehendzi-Samarin (fig. 5), folositt in
special pentru ofeluri. Proba se toarna intr-o forma metalica si prezinta o portiune
initial, descendenta, cu diametrul de 9 mm si un canal ascendent cu diametrul de 6
mm, Mésurarea fluidititii se face prin masurarea lungimii portiunii de canal cu
diametrul de 6 mm, parcurs& de alia)
~ proba har (fig. 6). Fluiditatea se determina prin masurarea lungimii
canalelor verticale. Deoarece aceste canale au sectiune diferita, se poate stabili
variafia fluiditati aliajului cu grosimea de perete.
Modul de wer
Pentru determinarea fluiditifii se foloseste proba spirala, Aliajul se va
turna intr-o forma metalicd si in doud forme temporare (cruda si uscata). Gradul de
suprine&lzire a aliajului va fi cuprins inte 50...100°C.
La tumare se vor respecta urmatoarele condi
- turnarea se va face de la aceeagi indltime;
Fig. 5. Proba in forms de U.
Fig. 6. Proba haf:
~ forma va fi etangata in planul de separa
~ se va asigura rejinerea zgurei,
Rezultate experimentale
Valorile objinute prin masurarea lungimii probelor spirala se vor trece in
tabelul 3,
Prelucrarea datelor si conclucit
Pe baza datelor din tabelul 3.se vor trasa urmatoarele grafice: ‘Tabelul 3
Valorie experimentale obtinute la determinarea fluiditatii
‘Allaj | Materialul Fluiitatea, ram
formei;_[~ATSOK | _aM75K_[-AT=100K
Font
‘Amesies crud
‘Amestec uscat
= corelatia fluiditate - temperaturi de turnare, pentru cele trei tipuri de
forma de turnare;
~ corelatia fluiditate ~ tip forma, ta temperatura constanta, pentru variantele
analizate.
Se vor interpreta rezultatele obtinute, explicéndu-se modul in care
parametrii studiagi (temperatura de turnare si natura formei) influenteaz
fluiditatea.
Aplicati
Ey
a. S& se analizeze, folosind relatia lui Arrhenius (= 1) e*” ), efectul
‘temperaturii asupra viscozitatii dinamice a cuprului si aluminiului. Datele
cunoscute sunt prezentate in tabclul 4. Rezultatele obfinute (tab. 5) se vor
reprezenta grafic.
Tabelul 4
Metal 7,°C | mamas [Ek mol
‘Al 600, 0.257, 13,08
Cu 1083 0,529. 23,85,
Tabelul 5
mPas
b. Sa se determine prin calcul fluiditatea unui aliaj de aluminiu pentru trei
temperaturi de tumare si douk temperaturi de preincdlzire a formei, Valorile
cunoscute ale parametrilor de proces sunt prezentate in tabelele 6 si 7, in care:
p este densitatea aliajului
¢- caildura specifica in stare lichida a aliajului,
,~ cAldura specifica in stare solida a aliajului;
Then ~ temperatura lichidus;
Ty, ~ temperatura de Muiditate nul;
k-coeficientul global de schimb de caldura;
x- fractia de fazi solidificata;
p-perimetrul canalului de curgere;
1 - coeficientul de pierdere a vitezei;
‘ - indltimea coloanei de aliaj lichi
Tp ~ temperatura initialé a formei;
T, - temperatura de turnare;
V-volumul aliajului care curge.
Tabelul 6
| % | [tlm | 2 18 pepe] lal
ker | kak) | vitak) J °C] | ake | wren’) ™ |=
i
Tabelul 7
Tye 1, °C Vex 10° oe
670 1,920
20 700 2,588
740, 3,220
670 2.420
50 700 2.960
[740 3515
Valorile obtinute vor fi reprezentate grafic.
Indicaii suplimentare
Fluiditatea, exprimata prin lungimea de curgere a aliajului, se poate determina din
urm&toarea ecuatie de bilant termie:
Qeetar &)
: (9) = pep tT, ~Tius)s (10)
Q, = PVE (t—Nlner ~T)s ay
= py 25 aig 1), as,
Oc=plit, i)
yrinie = HOUT — To)» an
TT,
unde: Ty este temperatura medie a aiajului (Ty
7): timpul de curgere
¢. Sa se determine fluiditatea unei fonte cenusii cu urmatoarea compozitie
chimic&: C = 3,5%, Si= 2%, Mn = 0,8%, P = 0,39%, S = 0,1% . Turnarea se face la
temperatura de 1350°C intr-o forma temporara.
Indicatii suplimentare
Pentru fontele cenusii fluiditatea se poate determina prin calcul, pe baza relatiei
[5]
1=36,2+4,3)f, -(1670~124¢, } [mm], as)
unde: 7, este temperatura de turmare, in °C;
Cy-carbonul echivalent de uiditate, dfinit conform relate
Si P
Cy nea THE Oh
C, Si, P—elementete din comporitia chimicd a fontei,
Bibliografie
1. Sofroni, L., Brabie, V., Bratu, C. Bazele teoretice ale turndrit, Bditura
Didactic& 51 Pedagogics, Bucuresti, 1980,
2. Albiti, Gh., Riduleseu, C. Bazele proceselor de turnare a metalelor gi
aligjelor. Editura Tehnicd, Bucuresti, 1970,
3. Beeley, P. Foundry Technology. Butterworth-Heinemann, 2001
4, Richardson, F. D, Physical Chemistry of Melts in Metallurgy. Academic Press
Ine (London) LTD, 1974.
5. Dinsdale, A. T., Quested,P. N. The viscosity of aluminium and its alloy ~ a
review of data and models. 1st FeAl Meeting Boulder, 22 June 2003,
6. Sofroni, L., Riposan, I, Brabie, V., Chisamera, M. Turnarea fontei. Editura
Didacticd si Pedagogied, Bucuresti, 1985.
7. Brabie, V., Bratu, C., Chira, 1. Tehnologia elaborarit si tumdrit ofelului
Editura Didactic si Pedagogica, Bucuresti, 1980.
8, Semenchenko, V. K. Surface Phenomena in Melts and Alloys. Pergamon Press
Ld, 1961
9. Softoni, Ly Brabie, V., Bratu, C., Cernat, C., Steftinescu, FL, Neagu. G.
Bazele teoretice ale turnirii- indrumar de laborator. LP-B., 1987.
10. Campbell, J. Castings, Butterworth Heinemann, 2000. 6. FLUIDITATEA COMPOZITELOR METALICE
Consideragii teoretice
‘Materialele compozite se pot defini ca un amestec de dou sau mai multe
componente ale ciror proprietiti se completeazA reciproc. Rezultd astfel un
‘material cu proprietiti superioare celor specifice fiecarui component in parte.
fn cele mai multe cazuri, compozitul cuprinde un material de bazi,
matricea, in care se afla dispersat un material complementar sub forma de particule
sau fibre
Utilizarea materialului complementar sub forma de particule s-a extins in
ultima perioada, deoarece prezintd unele avantaje importante:
- in comparatie cu fibrele, particulele sunt mult mai ieftine;
= exist posibilitatea obtinerii nor materiale izotrope sau cu o
neomogenitate controlata;
- se pot folosi tehnologii simple pentru inglobare si dispersare in matrice.
Particulele produse din carbura de siliciu, grafit, alumina, sticld, de Forma
sferied, cubicd, platé sau de alti configuratie, se utilizeazd, in special, pentru
producerea compozitelor cu rezistenté mare la uzare, asigurand produsului realizat
© densitate redusa, stabilitate dimensionala bund si proprietiti specifice ridicate.
In general, particulele utilizate trebuie si indeplineascd urmatoarele
conditi
- dimensiuni relativ mici, care si varieze de la edjiva microni la céteva sute
de mieroni;
- si fie umectate de aliajul lichid;
- si nu reactioneze puternic cu elementele din baia metalic’. Pentru fiecare
combinatie matrice-material complementar exist o valoare distincta a timpului
dupa care rezistenta stratului de la interfat& ajunge la valoarea maxima.
~ densitatea si fie apropiati de cea a topiturii metalice, pentru a se evita
segregarea gravitational
Conditiile de umectare sunt de obicei greu de realizat in sistemele
obignuite topitur’ metalic& - material complementar.
Experimental s-a determinat c4 umectarea carbonului, aluminei, carburii de
siliciu si a carburii de bor de c&tre aluminiu si aliajele sale nu se realizeaza Ia
temperaturi mai miei de 950°C [1].
in vederea realizarii unei incorporéri mai bune a materialului
complementar, se pot lua mai multe masuri care conduc la micsorarea unghiului de
umectare, Tehnicile folosite in acest scop constau fn: acoperirea componentei
solide cu o peliculi metalic’ sau nemetalicd, tratarea termica a materialului
dispersat in vederea oxidarii sau elimindrii gazelor adsorbite in stratul superficial $i
alierea baii metalice (2}
Cele mai simple procedee de procesare la cald a compovitelor metalice
sunt cele de tumare. Dintre acestea, turmarea gravitational poate fi folosita
frecvent, deoarece prezinta o serie de avantaje: posibilitatea producerii unor piese
cu o configuratie complicaté, modificari minime ale tehnologiilor actuale de
tumare si investifi relativ reduse [3].
Dintre metodele de realizare a amestecului compozit destinat turnari,
tehnologia bazaté pe amestecarea mecanic’ a componentelor s-a impus de la
inceput, datorita simplitiii si costului scdzut.
tne eran con al simpla consta in adaugarea fazei secundare in zona de
vartej ereaté in topiturd, prin agitarea mecanica a acesteia cu ajutorul unui ax cu
palete (procedeul Vortex) [3], [4]. Instalatia prezentata schematic in figura 1 se
compune dintr-o tija rotitoare, antrenati de un motor electric cu turafie variabila,
avind la capt un sistem de palete metalice sau ceramice (fig. 1), Materialul
complementar se introduce gradat, fiind preferabila folosirea unor dozatoare
vibratoare pentru evitarea formarii aglomeririlor.
Fig. |. Instalate tip Vortex pentru agitarea mecanicd a topituril; I-creuzet; 2-palete;
S-euptor, 4-ax; S-motor electric; 6-lagare; 7-cadru de sprijin [3].
Gradul de incorporare gi de dispersare a fazei solide in matrice depinde de
timpul de agitare.
in cazul aliajelor cu oxidabilitate ridicata este necesar ca agitarea, prin care
‘se mareste suprafaja de contact cut aerul, sA se realizeze intr-o incint& cu atmosfera
controlata Deplasarea lichidului in jurul particulelor solide are ca efect spalarca
suprafejei acestora de impuritati, imbunatatind astfel conitiile de umectare.
fn procesul de amestecare mecanic a componentelor existd trei parametri
important care tin de instalatia utiliza
- viteza de agitare. Prin introducerea progresiva a fazei solide intensitatea
agitarii se micsoreaz, motiv pentru care turatia axului cu palete trebuie adaptata la
proporfia de material complementar introdus in aliaj;
~ diametrul agitatorului. intr-un studiu de sinteza privind metoda Vortex,
Aniban arata ca raportul dintre diametrul agitatorului (d) si diametrul creuzetului
(D) tebuie s8 fie cuprins intre 0.36 gi 0,75 [5]. Pentru compozitele din sistemul
aluminiu - carbura de siliciu se recomands d/D = 0,63 [6]. De asemenea, raportul
dintre Ktimea paletei (0) si diametrul agitatorului este cuprins intre 0,3 si 0,5,
valoarea maximé fiind recomandata pentru compozitele AL-SiC.
~ pozitia agitatorului pe indltime, in creuzetul cu topituré metalicd. Ca
urmare a studiilor efectuate pe model, Ghosh recomanda ca agitatorul si fie plasat
fn axa de simetrie a vasului, Raportul dintre indifimea la care este poz
agitatorul, fata de partea de jos a creuzetului, $i inaltimea coloanei de faz lichida
este h/H= 0,15 [7]
Desi metodele de agitare mecanic& conduc la rezultate satisfcatoare, nu
trebuie neglijate nici dezavantajele care apar:
- aglomerarea particulelor in timpul inglobiirii si nedispersarea completa la
continuarea agitarii;
= posibilitatea introducerii unei proportii relativ reduse de component
solida, deoarece materialul ceramic nu este umectat de aliajele lichide;
= segregarea pozitiva sau negativ’ a fazei dispersate ca urmare a
diferentelor de densitate ale componentelor. in vederea introducerii unei proportii
mai mari de faz complementara si pentru evitarea producerii fenomenelor de
segregare gravitational, amestecarea se poate face folosind 0 matrice partial
solidificatd. Un dezavantaj important al metodei consta insa in acela ca, in cazul
‘unui creuzet de dimensiuni mari, agitarea nu este uniforma, fiind localizata in zona
clementului aflat in migcare. Fenomenul este accentuat de faptal c& aliajul partial
solidificat are o viscozitate mai mare in stare neagitat;
fragmentarea particulelor ca urmare a solicitarilor mecanice ta care sunt
supuse in timpul agitariis
+ flotarea fazei solide prin atasarea de bulele de gaz antrenate in baia
metalicd in timpul agitirii,
= absorbtia aerului din mediul inconjurdtor. Aparitia porozitifii tebuie
evitata, deoarece rezistenta mecanici a materialului compozit se reduce drastic cu
fractia volumetric de pori. Porozitatea creste semnificativ pentru valori ale
raportului d/D cuprinse intre 0,56 si 0,63 [5]
Aparitia porozitatii $i stabilirea proportiei acesteia se poate realiza prin
‘metalografie cantitativa, Metoda este ins& destul de imprecisa, deoarece porii se pot
confunda cu particulele, iar uneori particulele sunt regasite in porozitati, De aceea,
‘mai exacta este metoda de masurare a densitii
Porovitatea comporitului turnat se determina prin masurarea pierderii de
greutate [9].
‘Daca in compozit nu exists porozititi, atunci densitatea teoreticd a acestuia
este:
P1=%pPp +-Vp Jem» iO)
fn care: (, este densitatea teoretica;
V,,- volumal particulelor;
P p= densitatea particulelor;
Py - densitatea matricei
Densitatea compozitului determinat& experimental, p,, poate fi exprimati
astfel:
Pe=VpPp + (1~Fict Pm @
in care, Vi.,, este fractia volumetrica totala a porozitatilor si particulelor:
Vion =¥p + Von @)
+ fractia volumetric a porozitafilor.
Folosind ecuafiile (1)...(3), rezultd pentru fractia volumetric’ a porozitatilor
expresia:
@
inglobarea materialului complementar sub form& de particule conduce la
mirirea forjelor interne de frecare din topiturile metalice, si deci a viscozitatii
acestora. Ca urmare, se impune tratarea amestecului compozit ca un fluid polifazic,
caracterizat de o viscozitate aparenti.
Principalii factori care influenteaza viscozitatea topiturilor polifazice sunt
[8]:
- proprietatile mediului de dispersie;
- proprietafile fazei dispersate (masa particulelor, forma s.a.);
+ gradul de fineje si concentratia volumetric a materialului complemetar.
Viscozitatea dinamica aparent& se méreste cu majorarea concentratiei particulelor
Inglobate gi cu cresterea finetei acestora;
= tendinfa de aglomerare a particulelor. in majoritatea amestecurilor
compozite metalice acest proces are loc datorita conditiilor de neumectare existente
in sistem, 7
fn cazul comporitelor metalice cu particule, pentru concentratii ale ‘materialului complementar mai mici de 5%, viscozitatea dinamic& aparenti este
dati de relatia:
ne=nl+oc,), ©
in care: @ este 0 constant& hidrodinamica ( ~2,5);
C,- concentratia volumetrica a particulelor.
Valoarea constantei hidrodinamice a fost stabilitt pe baza urmatoarelor
‘ipoteze simplificatoare (8}
~ nu exist interactiuni intr faza lichida si particulele complementare:
- particulele dispersate sunt solide, sferice, rigide si nedeformabile;
+ fortele de atractic dintre particule sunt neglijabile
Cu cat particula se abate mai mult de la o forma sferic8,tinzand cltre una
clipsoidald, cu atét mai mult se micsoreaz4 valoarea sa. De asemenea, miscarea de
rotafie a particulelor in fazalichida reduce valoarea constantei hidrodinamice.
Pentru concentratii ale materialului complementar mai mari de 5%,
viscozitatea dinamica aparenta a topituri se apreciaza cu expresia:
neanfl+ec, +6c?), ©
in care: 6 = 10,05 pentru compozitele cu matricea din aluminiu.
Fenomenul se explica prin cresterea progresiva a fortelor de frecare interna
‘odaté cu marirea proportiei de componetd solidi dispersata
Variatia fluidititii amestecului compozit cu temperatura este asemiinatoare
‘cu cea a unui aliaj lipsit de particule. intr-un domeniu de temperaturi mai scdzute,
uiditatea este mult mai puternic influentati de proportia de particule.
Fluiditatea depinde, de asemenea, si de forma si marimea particulelor, de
gradul de aglomerare si de intensitatea procesului de segregare.
in absenta unei fluiditati corespunzatoare a amestecului compozit metoda
de turnare gravitafionala nu poate fi aplicata.
Modul de lueru
incercarile experimentale se vor efectua utiliznd o topitura de aluminiu ca
atrice. Aluminiul se topeste si supraincdlzeste in cuptorul cu flacéré
Ca material complementar se vor folosi particule de grafit din doud clase
dimensionale (0 You might also like
