VI.

Treptele si roadele rugciunii

Rugciunea sufletului si a trupului.
Sfntul Ioan Scrarul ne spune c: Rugciunea, dup calitatea ei, este
petrecerea si unirea mistic a omului cu Dumnezeu. Iar dup lucrare, este hrana
sufletului, ntrirea duhovniceasc a inimii, mpcarea cu Dumnezeu, maica si
fiica lacrimilor duhovnicesti, podul care ne trece peste ispite, focul care arde si
alung pe diavoli, lucrarea ngereasc, luminarea mintii, curtirea inimii,
alungarea ntristrii si a dezndejdii, mblnzirea mniei, oglinda sporirii
duhovnicesti, descoperirea asezrii sufletesti, prevestitoarea rspltirii viitoare,
semnul slavei ceresti, vorbirea mintii cu Dumnezeu, rodul bucuriilor
duhovnicesti, urcusul mintii ctre Dumnezeu, ntrebuintarea cea mai bun si mai
curat a mintii noastre, maica tuturor virtutilor crestinesti.
Trebuie stiut faptul c si trupul nostru trebuie s participe la lucrarea
rugciunii. Pentru c si trupul trebuie s primeasc har. El trebuie s lupte. Ba mai
mult, se ajunge la starea de a primi har, prin nevoint, suferint si munc
binecuvntat. La Rugciunea lui Iisus nu este de ajuns ca s rostesti
rugciunea cu mintea, pentru a primi har, ci si trupul trebuie s colaboreze. Cci
omul are suflet si trup, iar trupul trebuie si el s fie mntuit.
Ascultnd, deci, ceea ce spun Sfintii Printi, putem zice c cei care refuz
mijloacele rugciunii, refuz esenta rugciunii nssi.
Toate acestea ns, trebuie fcute cu binecuvntarea printelui nostru duhovnicesc,
pentru ca diavolul s nu ne poat nsela. Lupta Rugciunii lui Iisus este grea, pentru c
diavolul porneste rzboi mpotriva noastr, atacndu-ne dup cresterea noastr
duhovniceasc, cu toate vicleniile sale.

Treptele rugciunii
Rugciunea are mai multe trepte:
1) -

Rugciunea oral este cea dinti treapt a rugciunii. Cnd ne rugm cu

limba, cu gura si cu buzele, suntem n treapta cea mai de jos a rugciunii. Despre
acest fel de rugciune, Duhul Sfnt ne zice: Cu glasul meu ctre Domnul am
strigat (Psalm 141,1) si aduceti Domnului roada buzelor voastre (Romani 10,
13; 8, 15). Dac am fi multumiti s rmnem numai n aceast treapt a
rugciunii, atunci avem pomenirea lui Dumnezeu numai n gura si pe limba
noastr, iar cu mintea si cu inima ne aflm departe de El (Isaia 29, 13). Totusi, si
acest fel de rugciune este necesar, pentru c astfel ncepem a ne nvta s ne
rugm. Acest fel de rugciune, pe care Sfintii Printi o numesc plugria
sufletului, este slavoslovie si rugciune ctre Dumnezeu, care se face prin
cntarea de psalmi de tropare, de canoane sau alte rugciuni care se afl n
Ceaslov, Acatistier si alte crti de slujb.

Sufletul omenesc are dou prti dominatoare mintea si inima. Mintea

izvorste permanent gnduri (Creierul uman este unealta ratiunii), iar inima este
unealta sentimentelor si a simtirilor.
2) -

A doua treapt a rugciunii este Rugciunea mintii. n aceast treapt a

rugciunii spunem rugciunea cu mintea si ntreaga noastr atentie este
concentrat la cuvintele rugciunii, dar n minte. Cnd mintea oboseste, o lsm
s se odihneasc si ncepem din nou s rostim rugciunea cu buzele. Dup ce
mintea s-a odihnit, rencepem rugciunea, concentrndu-ne din nou toat atentia
nluntrul mintii. Sfntul Nil ne sftuieste: Aminteste-ti ntotdeauna de
Dumnezeu si mintea ti va deveni Rai.
3) -

A treia treapt a rugciunii este Rugciunea inimii. n aceast treapt a

rugciunii, Rugciunea lui Iisus coboar n inim, mintea si inima fiind acum
unite. Atentia este acum adunat n inim si este cufundat din nou n cuvintele
Rugciunii lui Iisus, dar mai nainte de toate, nluntrul numelui lui Iisus, care
are o adncime neperceput.
Rugciunea pe care o zicem cu gura si o ntelegem cu mintea si o simtim cu
inima, devine sferic (ciclic) n miscarea sufletului nostru. Aceasta este
rugciunea inimii.
4) -

A patra treapt a rugciunii este Rugciunea de sine misctoare. Cnd se

ntreste n inim, rugciunea Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu
miluieste-m pe mine pctosul, de la o vreme inima se roag fr a mai zice
cuvintele rugciunii. n timp ce atletul rugciunii mnnc, lucreaz, vorbeste sau
doarme, inima se roag. Este ceea ce se spune n Cntarea Cntrilor (15, 2) Eu
dorm, dar inima-mi vegheaz.
Cel aflat n aceast treapt a rugciunii ajunge la ceea ce spune Sfntul
Apostol Pavel: Nencetat v rugati (Tesaloniceni 5, 17) Crestinul care a ajuns
la rugciunea de sine misctoare, oriunde ar fi si orice ar face, inima lui se
roag nencetat. Rugciunea, cnd ajunge s fie de sine misctoare, toat viata
omului este o rugciune.
Cnd vorbeste cu oamenii, are n tain o alt gur de foc a Duhului Sfnt din
inima lui. Cu aceast gur el vorbeste cu Dumnezeu Aceasta este gura Duhului
Sfnt, dup cum o numeste Sfntul Vasile cel Mare. Un astfel de om, care a ajuns
la rugciunea de sine misctoare, orice ar face el, inima lui se roag. Pentru c
Duhul Sfnt, cnd se va slslui n om, nu nceteaz din rugciune: nsusi Duhul
se roag pentru noi, cu suspine negrite (Romani 7, 28).
Petrecerea celor curati este rugciunea nencetat, fiindc gndurile lor,
ntotdeauna sunt miscri dumnezeiesti.
5) -

A cincea treapt a rugciunii este Rugciunea cea vztoare. Cel care are
aceast rugciune ajunge s fie nalt vztor de Dumnezeu. Cu mintea lui, el
poate s vad gndurile oamenilor, duhurile rele si ngerii.

6) -

A sasea treapt a rugciunii este Rugciunea n extaz sau n uimire. n

timpul acestei rugciuni, omul se rpeste cu mintea la Cer. Fata lui se face ca
soarele si minile lui si degetele lui ca fcliile de foc si nu se mai afl pe pmnt
cu mintea, ci n Cer.
7) -

A
saptea
treapt
a
rugciunii
este Rugciunea
cea
duhovniceasc. Dumnezeiestii Printi numesc aceast rugciune vedere
duhovniceasc si mprtie a cerului.
Rugciunea duhovniceasc este mai presus de hotarele rugciunii Ea este o
fire cu Dumnezeu. Despre aceast rugciune spune Sfntul Apostol Pavel: Stiu
un om oarecare care acum paisprezece ani s-a rpit pn la al treilea Cer si a
auzit cuvinte care nu este cu putint omului a le gri. n trup sau n afar de trup,
nu stiu. Dumnezeu stie. n aceast treapt a rugciunii, mintea omului nu mai
lucreaz dup a sa putere, ci este luat de puterea Duhului Sfnt si dus n slvile
ceresti si nu mai poate cugeta ce vrea ea. Atunci mintea omului este dus la
descoperiri mari n Cer sau n Iad, unde vrea Duhul Sfnt s o duc. Astfel, omul
ajunge la mari descoperiri dumnezeiesti. Si cnd revine iar la starea lui cea dinti,
nu mai stie dac a fost n trup sau n afar de trup, ca Sfntul Apostol Pavel.
Aceasta este cea mai nalt rugciune, despre care spune dumnezeiescul Printe
Isaac Sirul c de abia se nvredniceste unul din neam n neam.
Un rugtor desvrsit trece prin toate aceste trepte de rugciune, cu darul lui
Dumnezeu. Dar a urca omul singur pe aceste trepte, nu este n puterea lui. A
omului este numai vointa. S voiasc s se roage lui Dumnezeu cum poate, iar a
se nvrednici de o nalt lucrare dumnezeiasc depinde de darul lui Dumnezeu
(Ne vorbeste printele Cleopa, vol.I. 1995).

Roadele Rugciunii lui Iisus

Sfintii Printi spun c: Rugciunea lui Iisus este pinea ce sprijin pe
nevoitor, apoi devine untdelemnul care ndulceste inima, iar n final ea se face
vinul ce mbat pe ascet, adic l duce la extaz si unire cu Dumnezeu.
Primul rod pe care Hristos l d ascetului, prin rugciune, este
constientizarea strii lui pctoase (luarea aminte). El nceteaz s mai cread c
este bun si se consider urciunea pustiirii care st n locul cel sfnt (Matei
24, 15). Cuvntul lui Dumnezeu este Cuvntul ascutit al Duhului Sfnt care
ptrunde pn n adncurile sufletului, asemenea bisturiului unui chirurg, care
ptrunde pn la os. Ascetul descoper atta necurtie n sufletul su, nct l
simte duhnind. Deci, orice a fost ascuns si necunoscut pentru ascetul rugciunii,
acum i este descoperit prin Rugciunea lui Iisus. Ca urmare a acestui fapt, el se
consider mai prejos dect toti oamenii si vznd c iadul este locuinta sa
vesnic, ncepe s plng duhovniceste, pentru moartea lui spiritual. Astfel,
atletul Rugciunii lui Iisus nu vede pcatele celorlalti oameni, ci numai moartea
sa sufleteasc. Ochii lui devin fntni de lacrimi duhovnicesti care se revars din
cinta inimii. El plnge ca un condamnat la moartea cea vesnic si n acelasi timp
strig: Miluieste-m Dumnezeule, dup mare mila Ta! Miluieste-m Dumnezeule,
dup mare mila Ta! Miluieste-m Dumnezeule, dup mare mila Ta! Cu aceste
lacrimi duhovnicesti ncepe curtia mintii si a sufletului. Precum apa de ploaie

limpezeste si curt pmntul de mizerie, la fel si lacrimile duhovnicesti

limpezesc si albesc sufletul de pcate. Pentru c lacrimile de cint sunt al doilea
Botez.
Cel care se nevoieste n rugciune, simte mngierea dumnezeiasc, simte
prezenta lui Hristos, care i mprtseste dulceata linistirii, pacea netulburat,
smerenia adnc si dragostea dumnezeiasc, nesfrsit pentru toti. Mngierea
prezentei dumnezeiesti nu poate fi comparat cu nimic omenesc. Cel care
ptimeste multe dureri, boli, necazuri si si pune ndejdea n Dumnezeu, simte cel
mai mult mngierea dumnezeiasc. Din acest motiv, unii pustnici evit cu
insistent mngierea oamenilor, pentru a putea simti dulceata covrsitoare si
bucuria vesnic a mngierii Dumnezeiesti, lucru care este de nenteles de ctre
cei lumesti.
Omul duhovnicesc primeste har si n suferintele pe care i le produc ceilalti
oameni. El se ridic spre cerul azuriu si plin de slav al vietii duhovnicesti, unde
ruttile lumesti nu-l mai pot atinge. El nu mai este afectat de defimare,
nedreptti, dispret, nvinuire, ci doar de cderea duhovniceasc a vreunui frate.
Al doilea rod al rugciunii inimii este smerenia. Dup nvttura Sfintilor
Printi, lucrtori ai rugciunii inimii, luarea aminte si smerenia sunt cele dinti
roade ale rugciunii. Acestea se obtin prin practicarea struitoare a oricrui fel de
rugciune, dar ndeosebi prin practicarea Rugciunii lui Iisus, a crei lucrare se
afl mai presus dect cntarea de psalmi si dect celelalte rugciuni vorbite.
Al treilea rod al rugciunii inimii, care se naste la rndul su din luarea
aminte si smerenie, este umilinta. Iar, aceste trei roade ale rugciunii
adic: luarea aminte, smerenia si umilinta, precum si adevrata rugciune, sunt
daruri ale lui Dumnezeu (Sbornic 1, p.193).
Al patrulea rod al acestei rugciuni este adunarea gndurilor.
Al cincilea rod este evlavia.
Al saselea rod este frica de Dumnezeu.
Al saptelea rod pomenirea mortii.
Al optulea rod este linistirea gndurilor.
Al noulea rod este cldura haric a inimii.
Al zecelea rod este concentrarea atentiei n inim.
Al unsprezecelea rod este privirea din ce n ce mai atent asupra pctoseniei
noastre, din care pricin sporeste n noi umilinta si se preface n plns duhovnicesc.
Al doisprezecelea rod este simtirea prezentei lui Dumnezeu, a mortii, a
Judectii de Apoi si cugetarea la muncile iadului miezul evlaviei crestine
ortodoxe.

Al treisprezecelea rod al Rugciunii lui Iisus este dezlipirea noastr de la

lucrrile frumoase ale lumii acesteia si rmnerea ei n inim. Prin aceast
obisnuint a mintii, de a rmne n inim, ea fuge si urste dulcetile simtite ale
organelor si simturilor. Acest lucru l adevereste Sfntul Diadoh al Foticeii,
zicnd: Cel ce intr de-a pururi n inima sa, se ntristeaz de toate cele
frumoase ale vietii. Cci cu duhul umblnd, nu mai poate sti de poftele trupului.
De asemenea, se dezlipeste de rtcirea nlucirilor, de nvlirile gndurilor rele si
urte care se lucreaz prin imaginatie
Deci, mintea coborndu-si cu liniste lucrarea sa, lipsit de relele artate
mai nainte si tinznd s se uneasc cu cuvntul cel nuntru asezat al inimii se
dezbrac astfel de tot idolul si chipul grosolan al imaginatiei, din pricina
strmtorrii locului inimii, dup cum sarpele se dezbrac de pielea sa.
Crestinul care si va obisnui mintea s rmn n inim, va dori totdeauna ssi ncuie usa chiliei sale si s se linisteasc, s-si ncuie usa gurii si s tac si s-si
ncuie usa luntric a cuvntului celui nuntru asezat, spre a nu mai lsa duhurile
viclene s vorbeasc ntr-nsul ruttile si vicleniile voite de ele, prin care omul se
face necurat n fata lui Dumnezeu, Cel ce ncearc inimile si rrunchii. Pentru
aceasta, ne sftuieste Sfntul Ioan Scrarul: ncuie usa chiliei pentru trup, usa
gurii pentru vorbirea cu oamenii si usa dinuntru pentru duhuri.
Al patrusprezecelea rod ce se naste din practicarea Rugciunii lui Iisus,
const n aceea c mintea, afundndu-se n inim si vznd acolo, cu ochiul su
gnditor, chipul urt si grozav, si nftisarea urt cu care s-a mbrcat prin
necuviincioasele privelisti, prin urtele auziri si prin purtarea dup voia simturilor
si a lumii de care mai nainte s-a lsat prins dup cum arat Sfntul Grigorie al
Tesalonicului, ea ncepe s cstige smerenie, plns si lacrimi. Si cum s nu se
smereasc ticloasa, vznd locul inimii sale ntinat si nnegrit de un ntuneric
gros, ce i s-a pricinuit de pcatele fcute cu gndul, cu cuvntul si cu fapta.
Cuviosul Marcu zice, de asemenea: Cel cuprins de gnduri oare cum va
vedea pcatul? Celui cuprins de gnduri i se acoper ca si cu o negur
sufletul. Iar acest ntuneric si are nceputul din ntelegere rea si fapte
rele. Cum s nu plng si s nu se ntristeze ticloasa, vznd partea sa
cuvnttoare plin de attea gnduri trufase, de attea pofte necuvnttoare, de
attea gnduri hulitoare si drcesti? Cum s nu plng ticloasa, vznd partea
sa poftitoare robit de attea gnduri urte si pofte necuviincioase, iar partea
mnioas cuprins de attea gnduri viclene, urte si pofte necuviincioase,
vzndu-si inima orbit de nesimtire, pietroas si rnit de attea rutti?.
Cci, inima vede c omul su dinuntru nu este biseric a lui Dumnezeu si a
harului Su, ci pester de tlhari si prvlie de pcate si de draci. Pentru acesta,
prin smerenie, plns si lacrimi, milostiv l face pe Dumnezeu care o usureaz de
patimi si o izbveste de npdirile gndurilor drcesti.
Al cincisprezecelea rod ce se naste si creste din Rugciunea lui Iisus,
const n faptul c prin ntoarcerea mintii n inim si zbovirea ei n inim, prin
privire gnditoare, strjuire, pzire si rugciune, partea luntric a omului se face
ca o oglind curat, dup cum ne nvat Sfntul Calist n care mintea vede
foarte clar aplecrile rele ale inimii sale, bntuielile si pndirile duhurilor

necurate. Pe scurt, mintea ncepe s-si vad toate greselile sale, pn la cele mai
mici, fapt pentru care cheam cu mare durere pe Iisus spre ajutorul su, si cere
iertare, se pocieste, se ntristeaz, cade la Domnul si adaug plns peste plns,
smerenie peste smerenie si face ct poate ca s se ndrepte si s nu mai
pctuiasc. De aceea spune Sfntul Ioan Scrarul: Rugciunea ta ti va arta
asezarea pe care o ai. Cci rugciunea, fiind oglinda monahului celui cuvnttor
de Dumnezeu, i d n vileag asezarea luntric (Cuv.28).
Al saisprezecelea rod care se naste ca urmare a ntoarcerii mintii ctre inim,
este curtirea firii de ctre Dumnezeu, prin lucrarea cea mai presus de fire a
harului Duhului Sfnt. Dup cum Dumnezeiestii Printi au aflat unele chipuri si
mestesuguri firesti spre a curta firea omeneasc de patimile cele afar de fire ce
au intrat ntr-nsa, cum ar fi: postul, privegherea, culcarea pe jos, plecarea
genunchilor, nchinciunile, nfrnarea si celelalte nevointe si ptimiri ale
trupului, n acelasi chip ei au aflat si aceast cale a ntoarcerii mintii ctre inim,
pentru a se curta deplin si ct mai repede, att mintea ct si inima.
Mintea si inima sunt cele dou prti domnitoare ale fiintei omenesti, cele
mai fine si mai usor de abtut ctre ru si, totodat, sunt cele care misc spre
pcat si pe toate celelalte prti si mdulare mai grosolane si mai greu de abtut ale
trupului. Cci, mai nti se misc spre pcat prtile mai fine si apoi cele mai mari
si mai grosolane. De aceea, curtindu-se cele dinti, se curt ntreaga fire
omeneasc de patimi, fcndu-se astfel mai lesnicioas s primeasc harul si
lucrarea lui Dumnezeu, cea mai presus de fire. Calea aceasta curt firea mai
repede dect oricare, deoarece are ca lucrare si ndeletnicire porunca cea mai
mare, soborniceasc, si mai cuprinztoare dect toate celelalte, aceea de a iubi
omul pe Dumnezeu din tot sufletul su, din toat inima sa, din toat virtutea sa si
din tot cugetul su. Mai ales pentru mplinirea acestei porunci, dar si pentru
celelalte, i se d omului darul cel mai presus de fire al lui Dumnezeu.
Al saptesprezecelea rod al rugciunii gnditoare a inimii, const n aceea c
atunci cnd mintea se va obisnui s intre n inim si s vorbeasc mpreun cu
cuvntul cel asezat nuntru, spre a afla voia lui Dumnezeu si s se priveasc pe
sine si toate puterile sale - ea se umple de bucurie si veselie duhovniceasc.
Prin aceast rugciune de gnd a inimii, omul poate s-si pzeasc mintea si
inima, dar nu desvrsit curate si neptimase. Acest lucru nu numai n lume este
anevoie, ba chiar si n pustie si n liniste, pentru lenevirea noastr si cderea
neamului omenesc, ns, dup cum spune Sfntul Ioan Scrarul, le poate pzi mai
putin ptimase si, pe ct este cu putint, curate. Dumnezeu a dat omului porunca
s-si pzeasc inima de patimi si de gndurile rele, zicnd: ia aminte de sine, s
nu se fac gnd ascuns n inima ta si nelegiuire (Deuteromon 15, 9). Iar
Solomon a zis: Cu toat strjuirea pzeste-ti inima, c dintru aceasta sunt
iesirile vietii (Proverbe 4, 23).
Al optsprezecelea si cel mai mare rod al rugciunii inimii
este cstigarea dragostei de Dumnezeu, care este maica tuturor virtutilor, ea
cuprinznd toate faptele bune, deoarece n dragostea de Dumnezeu se cuprinde si
dragostea fat de aproapele, dup mrturia Sfntului Apostol Ioan (1Ioan 4, 2021). n aceste dou porunci, adic n iubirea de Dumnezeu si de aproapele, se

cuprinde toat Legea si Proorocii (Matei 22, 40). n chip asemntor, marele
Apostol Pavel, a artat c dragostea este plinirea Legii (Romani 13, 8-10).
Unitatea naturii a fost distrus imediat dup cderea protoprintilor nostri
Adam si Eva. Iar restaurarea unittii umane a fost mplinit n Hristos. El si-a
ntins palmele si a unit ceea ce era desprtit si asa a dat putere fiecruia dintre noi,
dup ce ne-am unit cu El, s trim unitatea naturii umane. Prin Rugciunea lui
Iisus, nevoitorul dobndeste dragostea dumnezeiasc si prin aceast dragoste
sfnt este unit cu Hristos. Este firesc pentru el, ca s iubeasc tot ceea ce iubeste
Dumnezeu si s doreasc ceea ce doreste Dumnezeu. Iar Dumnezeu doreste ca
toti oamenii s se mntuiasc si la cunostinta adevrului s vin (1 Tim.2, 43).
Acestea, si multe altele, sunt roadele rugciunii celui ce se face gnditor,
prin ntoarcerea mintii n inim. Deci, fericit si de trei ori fericit este acel suflet
care este lucrtor tainic al acestei sfinte rugciuni. Unul ca acesta cu adevrat se
roag n ascuns, n cmara inimii sale, si vorbeste nencetat cu Mirele Cuvntul
lui Dumnezeu. Acesta va lua plat de la Tatl nostru cel ceresc, care vede
rugciunea lui fcut n ascuns si l va rsplti la artare, n ziua cea mare a
Judectii de Apoi, cnd se vor arta cele ascunse ale oamenilor (bune si rele).

Rugciunea oral
si viata lucrtoare
Primul fel de rugciune este rugciunea cea mai de jos, adic rugciunea
vorbit sau rugciunea gurii. Desi este cea mai slab rugciune, ea are temeiuri n
Sfnta Scriptur: Cu glasul meu ctre Domnul am strigat (Psalm 141, 1) Si
L-am nltat pe El cu limba mea, Aduceti Domnului roada buzelor
voastre (Romani 10, 13; Galateni 4, 6).
Rugciunea gurii este nceputul rugciunii. Dup cum nici un lucru nu este
fr de nceput, afar de Dumnezeu, tot astfel si rugciunea are un nceput. Pentru
cei care sunt la nceputul rugciunii, Sfintii Printi le rnduiesc acestora, ca
mpreun cu lucrarea poruncilor lui Hristos, s ia parte la cntarea ndelungat a
psalmilor, a canoanelor si a troparelor, statornicite de Duhul Sfnt spre
slavoslovia lui Dumnezeu n Biseric si ca rugciuni personale.
Aceast rugciune oral ne este lsat de Sfintii Printi numai pentru un timp, ca apoi,
treptat, s trecem la treapta lucrrii rugciunii mintii, iar nu s petrecem n rugciunea
cntat pn la sfrsit. Sfntul Grigorie Sinaitul zice: Ce este mai copilros dect faptul
c rostim cu gura rugciuni, ne lsm ademeniti de o prere plin de bucurie, gndind
despre noi c facem ceva mare, mgulindu-ne numai pentru cantitate si hrnind prin
aceasta pe fariseul nostru cel dinuntru. Sfntul Grigorie zice c: Dac ne este ngduit
s cntm cu glasul, apoi pentru lenevirea si necunoasterea noastr s-a fcut aceasta,
cu scopul ca noi s ncepem si s ne ridicm pn la adevrata rugciune (Sbornicul 2,
186).
ns, numai aceast cntare cu gura si cu glasul din afar, nu poate elibera pe om de
patimile cele dinuntru, dup cum spune un avva din Pateric: dac lucrarea dinuntru,
dup Dumnezeu, nu-i va ajuta omului, atunci n zadar se osteneste n cele
dinafar. Acest lucru l arat si Sfntul Isihie Sinaitul, zicnd: Dac omul nu face voia

lui Dumnezeu si legea Lui nluntrul inimii sale, atunci nici n afar nu le va mplini cu
usurint (Filocalia, vol.4, p.85).
Sfntul Grigorie Sinaitul i sftuieste, pe cei care nu au sporit n rugciunea tainic a
inimii, urmtoarele: Unii ca acestia trebuie s citeasc multe rugciuni, petrecnd
nencetat n multe si felurite rugciuni. Chiar si peste msur, pn cnd de la astfel de
nevoint a rugciunii, plin de durere, se va nclzi inima lor si va ncepe n ea lucrarea
rugciunii gnditoare cu mintea. Iar cine va gusta, n sfrsit, din acest har, trebuie s
fac rugciunea vorbit cu msur si s petreac mai mult n rugciunea mintii din inim,
dup cum ne-au poruncit Sfintii Printi. Iar Sfntul Grigorie Sinaitul zice: Noaptea sau
ziua de te va nvrednici Domnul si vei simti n tine o rugciune curat si nerisipit, las
toate pravilele tale si srguieste-te din toat puterea s te lipesti de Domnul Dumnezeul
tu, cu rugciunea din inim, si El ti va da Lumina n inim cu lucrarea duhovniceasc.
Iar n caz de slbire sau de rtcire, trebuie s se apuce din nou s rosteasc rugciuni
multe cu gura si s citeasc mult din scrierile Sfintilor Printi. Si s fac aceasta pn
cnd se va nclzi iar n rugciunea luntric.
Iar Sfntul Diadoh al Foticeii ne nvat: Cnd sufletul este plin de rodurile sale firesti, si
face cu glas mare si cntarea de psalmi si vrea a se ruga mai mult cu gura, dar cnd se
afl sub lucrarea Duhului Sfnt, cnt si se roag ntru toat destinderea si dulceata
numai cu inima (Filocalia vol.1, p.367). Iar, cnd suntem apsati de mult tristete,
trebuie s facem rugciuni si cu glasul putin mai mare, lovind sufletul cu sunete n
ndejdea bucuriei, pn cnd norul greu se va mprstia de valurile melodiei (Filocalia,
vol.1, p.373).
Este adevrat si faptul c orice lucrare va face omul spre slava lui Dumnezeu, aceasta
este si are putere de laud lui Dumnezeu. Chiar si un singur gnd despre Dumnezeu,
rsrit si ntrit n mintea noastr, vine totdeauna de la Dumnezeu n sufletele
noastre. Apoi zice: Cel cu grij sfnt poate, dup cum spune Sfntul Apostol Pavel, s
le fac toate spre slava lui Dumnezeu, fiindc fiecare lucru, fiecare cuvnt si fiecare
miscare a mintii are putere de laud. De aceea, dreptul de mnnc sau bea, sau
altceva de va face, toate acestea le face spre Slava lui Dumnezeu. Zice Marele Vasile,
n tlcuirea psalmului 118, la versetul: Gura mea am deschis si am tras duh (v.131) c
aici este vorba despre gura omului luntric, prin care crestinul primeste cuvntul lui
Dumnezeu, cel de viat fctor, ca pe o pine ce se pogoar din Cer:
Sfntul Isaac Sirul, vorbind despre aceast rugciune, zice: Sfintii Printi aveau obiceiul
ca toate miscrile cele bune si lucrrile duhovnicesti s le svrseasc cu rugciune. Si
mai zice: Este cu cuviint s cunoastem cum c toat grija mintii pentru cele bune ntru
Dumnezeu si toat cugetarea celor duhovnicesti, se consider ca rugciune si nluntrul
acesteia se cuprinde, ori de ai zice de vorbiri, de citiri, ori de glasuri ale gurii spre
slavoslovia lui Dumnezeu, ori grija cea cu mhnire ntru Domnul, ori nchinciunile
trupului, ori cntarea de psalmi, ori stihuri, ori altele din celelalte prin care se face
nvttura rugciunii celei curate.
Asadar, din Scrierile Sfintilor Printi vedem c este si o rugciune prin fapte sau prin
activitate, cnd omul se afl lucrnd fie cu mintea, fie cu gura, fie cu trupul, orice fapt
bun spre slava si plcerea lui Dumnezeu. Toate aceste fapte bune se consider mai
mult rugciune dinafar si mai putin dinuntru, prin care omul slveste cu mintea si cu
inima pe Dumnezeu si cu care, cei mai rvnitori si iubitori de Dumnezeu, se silesc spre a
ajunge la o unire si mai profund cu El. Sfntul Serafim de Sarov, artnd c n lucrarea
faptelor bune din afar, intr si rugciunea vorbit, zice astfel: Calea vietii celei
lucrtoare o alctuieste postul, nfrnarea, privegherea, ngenuncherile, rugciunea
gurii si celelalte nevointe trupesti. Acestea alctuiesc calea cea strmt si cu scrbe
care, dup cuvntul lui Dumnezeu, duc pe om la viata cea vesnic (Matei 7, 14) Apoi,
artnd c de la aceast viat lucrtoare din afar, a faptelor bune si a rugciunii cea
mai de jos, omul pseste pe treapta vietii contemplative si nalte, zice: Fiecare om care

doreste s nceap s petreac viat duhovniceasc, trebuie s nceap de la viata cea

lucrtoare si pe urm s ajung la cea contemplativ cu mintea (Sbornicul 2, p.179).
Deci, viata lucrtoare ne ajut s ne curtim de patimile cele pctoase si s ne ridicm
la treapta desvrsirii celei lucrtoare, iar prin aceasta ne croieste drum spre viata
contemplativ cu mintea. Acest lucru l adevereste dumnezeiescul Printe Grigorie
Teologul, zicnd: De contemplare se pot apropia, fr primejdii, numai cei desvrsiti n
urma ncercrilor.

Sfntul Ignatie Briancianinov, artnd cum trebuie evitat nselarea de la

diavoli, de ctre lucrtorii rugciunii mintii si a inimii zice: Rugciunea fcut
cu gura, oricine ar face-o nu va cdea n nselarea vrjmasului. De aceea, mai
nti de toate, trebuie s ne tinem tare de rugciunea fcut cu gura, iar mai pe
urm de cea a mintii, fcut cu smerenie. Rugciunea oral este util si cnd
mintea noastr este risipit si tulburat de gnduri, n timpul activittilor zilnice
sau cnd ne sculm din somn cu mintea risipit. Atunci s cntm Doxologia,
tropare si alte rugciuni ctre Dumnezeu si Preacurata Sa Maic si ctre Sfinti.
Vom observa atunci c mintea noastr ncepe s se adune si ne putem concentra
mai usor la rugciune. Rugciunile care strbat ca fulgerul spre Cer,
sunt rugciunile scurte, stihuri din psalmi, din Acatiste si Prochimene:

Iisuse Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m !

Bucur-te Mireas, pururea Fecioar !

Bucur-te, bucuria noastr, acoper-ne pe noi de tot rul, cu cinstitul tu

acopermnt !
Cnd nu avem timp s citim canonul de rugciune, s spunem de multe ori: Bucur-te
Mireas, Pururea Fecioar! Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m! De asemenea, s
ne rugm si ctre ceilalti sfinti la care avem evlavie (Bucur-te Sfinte Ioane,
naintemergtorule!, etc).
De cte ori ne rugm cu credint si smerenie: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, pentru rugciunile Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu si ale tuturor
sfintilor Ti, miluieste-ne pe noi! Dumnezeu ne miluieste si ne ntreste cu darul Su.
Pentru c dup cum spune Mntuitorul nostru Iisus Hristos: Si care tat dintre voi, dac
i va cere fiul pine, oare i va da piatr ? (Luca 1, 11). Cei ce cer si se roag cu
Rugciunea lui Iisus, slbesc puterea diavolilor si cutremur ntreg iadul.
Dar a rmne la aceast rnduial de rugciune, care se face numai cu gura, cu limba si
cu buzele si a nu ne sili s nvtm s ne rugm cu mintea si cu inima, este o mare
greseal si o mare pagub duhovniceasc pentru sufletele noastre si, totodat, o abatere
de la lucrarea dreapt a rugciunii.
Dup o perioad de timp, n care vom creste duhovniceste, vom nainta pe celelalte
trepte ale rugciunii. Iar cnd rugciunea se va pogor nluntrul inimii noastre, atunci cu
usurint vom mplini poruncile lui Dumnezeu.

Rugciunea mintii
si viata contemplativ
Mintea nchis n cuvintele rugciunii

(mintea surd, mut si oarb)

Numele omenesc al Domnului nostru Iisus Hristos a primit de la Dumnezeirea Sa o

putere nemrginit si ntru totul sfnt de a ne mntui pe noi. Acestui Preasfnt
nume, Iisus, i se pleac tot genunchiul, al celor ceresti si al celor pmntesti si al celor
de dedesubt. Cu alte cuvinte, al ngerilor, al oamenilor si al diavolilor (Filipeni 2, 7-11).

Crestinul poate trece de la rugciunea oral la rugciunea mintii, de la sine,

firesc, cu conditia ca rugciunea s fie fcut cu luare aminte.
Cele mai importante elemente ale rugciunii mintii sunt:
1) - Luarea aminte la cuvintele rugciunii ;
2) - nchiderea mintii la cuvintele rugciunii ;
3) - S se rosteasc cuvintele rugciunii fr nici o grab si cu zdrobirea
duhului, cu pocint ;
4) - Repetarea ct mai des a rugciunii.
nainte de a ncepe s ne rugm, trebuie s ne smerim mintea noastr mndr
si s ne nclzim inima, gndindu-ne la multimea darurilor primite de la
Dumnezeu si la multimea frdelegilor noastre, la ceasul nfricosatei Judecti,
cnd vom da seam de toate pcatele fcute cu gndul, cu cuvntul si cu fapta. S
ne gndim la a treia zi dup moartea trupului, cnd sufletul nostru va trece prin
vmile vorbirii desarte, minciunii, vorbirii de ru, lcomiei, trufiei, mniei,
zavistiei, vicleniei, mndriei, vorbirii necuviincioase, nesupunerii, cmtriei,
iubirii de bani, betiei, pomenirii rului, vrjitoriei, avortului, furtului, zgrceniei,
desfrnrii si preadesfrnrii. Diavolii de la fiecare vam vor arta sufletului toate
pcatele fcute cu gndul, cu cuvntul, cu fapta, etc.
nainte de a ncepe lucrarea sfnt a Rugciunii lui Iisus, s ne amintim c
n timp ce ne rugm sunt cerute de la noi: dorint fierbinte, perseverent n
ndejde, mult zel si rbdare imens, combinate cu credint n Dragostea lui
Dumnezeu.
ncepem cu: Slav Tie Dumnezeul nostru, Slav Tie.
Pentru rugciunile
Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu si ale tuturor sfintilor Ti, Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Apoi spunem: mprate
Ceresc... Prea Sfnt Treime... Tatl nostru, Psalmul 50 cu umilint, cu pocint
si prere de ru, urmat imediat de Crez.
Dup aceasta, ne strduim s ne concentrm mintea cu ajutorul tcerii si a
linistii. Apoi, ne nclzim inima cu diferite gnduri lipsite de imaginatie.
Iar dup ce s-a nclzit inima si poate am vrsat lacrimi, ncepem s spunem
Rugciunea lui Iisus. Adunndu-ne mintea risipit, s spunem n gnd Rugciunea lui
Iisus, pe respiratie, astfel:

- inspirnd aerul s spunem Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, iar mintea
noastr s urmreasc aerul, pn ajunge n inim (cnd ne obisnuim cu rugciunea
putem renunta la urmrirea aerului);
- expirnd aerul s spunem miluieste-m pe mine, pctosul. Rostim cuvintele
rugciunii ncet si nu permitem mintii s rtceasc. Cuvintele rugciunii trebuie s vin
unul dup altul, fr interventia altor gnduri si ntmplri.
- dup ultimele cuvinte ale rugciunii, miluieste-m pe mine pctosul! ncepem imediat
din nou: Doamne Iisuse Hristoase, astfel nct s formm un zid care s mpiedice
ptrunderea diavolului.
Trebuie s fim foarte atenti, pentru c diavolul va cuta s sparg unitatea
rugciunii si s ptrund n minte prin gnduri si n inim prin pofte si mnie. Diavolul va
cuta s fac o mic sprtur n sufletul nostru, pentru a putea arunca un gnd care s
fac zadarnic toat aceast sfnt lucrare a rugciunii. Nu trebuie s-l ls s intre.

Putem ncepe a spune Rugciunea lui Iisus cu voce tare, astfel nct s o
aud si urechile noastre, pentru c aceasta ajut mintea s se concentreze si mai
mult.
Dac mintea oboseste cnd spune n ntregime toat Rugciunea lui Iisus,
o putem scurta astfel: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-m sau: Doamne
Iisuse sau Iisuse, miluieste-m.
Pe msur ce crestinul progreseaz n lucrarea Rugciunii lui Iisus, el
poate reduce cuvintele, insistnd numai pe cuvntul Iisus, pe care-l rosteste
repetat: Iisuse ! Iisuse ! Iisuse al meu ! Darul Duhului Sfnt se va pogor peste el,
umplndu-l de dulceat si lacrimi duhovnicesti. Crestinul trebuie s pstreze
aceast dulceat duhovniceasc si s spun rugciunea, chiar dac timpul obisnuit
consacrat rugciunii s-a terminat..
Pentru a ne nclzi inima n timp ce ne rugm, s ne gndim la pctosenia
noastr. Sfintii Printi recomand s adugm cuvintele miluieste-m pe mine,
pctosul, cuvntul pctos trebuind spus mai apsat, pentru a-l simti mai
bine. Trebuie s mrim si s pstrm aceast cldur a inimii si s ne folosim de
acest mare dar Dumnezeiesc. Cldura inimii va ajuta mintea s fie fixat pe
cuvintele Rugciunii lui Iisus, s coboare n inim si s rmn acolo.
Dac cineva vrea s petreac ct mai mult n rugciune, trebuie s urmeze
sfaturile Sfintilor Printi. El trebuie s se roage o or, s citeasc crti sfinte o or
si s munceasc fizic o or. De asemenea, trebuie s rosteasc Rugciunea lui
Iisus si atunci cnd munceste cu minile.
Mai mult, pozitia potrivit a corpului ajut si ea pe cel ce se roag. Sfintii
Printi recomand ca atunci cnd ne rugm timp mai ndelungat s stm pe un
scunel, s nchidem ochii sau s-i fixm pe pieptul nostru, acolo unde se afl
inima. Sfntul Grigorie Palama d exemplu pe Sfntul Profet Ilie Tezviteanul,
care s-a suit n vrful muntelui Carmel si s-a aplecat la pmnt, pn ce a atins
genunchii cu fata sa si astfel s-a rugat. n scurt timp cerul s-a ntunecat de nori
si s-a pornit vijelie si ploaie mare (III Regi 18, 42-45). n acest fel putem s
deschidem si noi Cerurile si Izvoarele Harului Dumnezeiesc care va cobor n

inimile noastre arse de pcate. Sfntul Grigorie Purttorul de Dumnezeu ne

nvat: Nu-ti lsa privirea s hoinreasc, ci fixeaz-o pe piept. Si, n aceast
pozitie a corpului, adun-ti n inim puterea mintii, care este mprstiat n
afar.Mintea noastr trebuie s fie acum surd, mut si oarb, la orice gnd,
fie el bun sau ru.
De asemenea, si locul n care ne rugm are o important deosebit, ca s nu
fim deranjati din exterior. De asemenea, trebuie s se tin seama
de timpul potrivit pentru rugciune. Dup o zi de munc, ntr-un mediu mai putin
credincios, mintea omeneasc este plin de duhuri lumesti si diavolesti. Duhul
Sfnt, prin gura Sfntului Prooroc David, spune c rugciunea trebuie s o facem
la miezul noptii, cnd mintea noastr este mai putin tulburat. Din diferite motive,
sunt zile si ore sterpe, care fac dificil lucrarea rugciunii. n acele momente
lucrarea rugciunii devine dificil, obositoare si grea. Dar, dac insistm, Harul
lui Dumnezeu ne va ajuta s regsim rugciunea si s mergem fr sovial mai
departe, spre ndumnezeirea noastr n har. Iat cteva ci care ne ajut s
nvingem aceste zile si ceasuri sterpe si obositoare:
-

Mai nti, nu trebuie s ne pierdem n nici un chip ndejdea ;

Apoi, trebuie ca n acele clipe s ne rugm mai ales cu gura.

Numai oamenii perseverenti si plini de har pot s tin cu usurint mintea pe

cuvintele rugciunii si astfel s se roage netulburati. Noi, cei slabi si plini de
patimi, trebuie s facem mari eforturi si chiar s vrsm snge (ascez, munc
si suferint, binecuvntate). Cnd mintea noastr este netulburat si mprstiat,
trebuie s cerem ajutor de la Dumnezeu. Iar atunci cnd vrtejul gndurilor si al
oboselii ne cuprinde, trebuie s strigm si noi ca Sfntul Apostol
Petru: Doamne, scap-m (Matei 14, 30), Iar Iisus ntinznd ndat mna, la apucat (Matei 14, 31). Adic, dup o rugciune arztoare, cu ajutorul lui
Dumnezeu, toate aceste imagini care vin s tulbure mintea, vor fi mprstiate,
consumate nevzut n flcrile Duhului Sfnt, prin numele lui Iisus. Nu trebuie s
dezndjduim, ci trebuie s mergem mai departe, opunnd rezistent. Iar
rezistenta noastr trebuie s fie la fel de puternic, precum atacurile vrjmasilor
nostri, diavolii.
Pentru ca s se elibereze crestinul de patimi si s le dezrdcineze din inima
lui, este nevoie s dobndeasc n inim (unde izvorsc patimile) rugciunea
mintii. Dac nu va locui rugciunea mintii n acel loc de unde izvorsc patimile,
acestea nu vor putea fi ndeprtate. Dac neglijeaz rugciunea struitoare a
inimii, este pericol de a se ajunge la moartea sufleteasc.
Deci, dup cum vrjmasul nostru diavol, cel fr de mil, lupt mpotriva
noastr n multe chipuri, pn n ceasul mortii noastre trupesti, la fel si noi trebuie
s-i stm mpotriv cu numele lui Iisus, pn la ultima noastr suflare.
Clduri amgitoare
Rugciunea mintii este nsotit, de multe ori, de anumite simtiri fizice, care
sunt deosebite de la om la om. Dac nu se cunosc aceste simtiri fizice, care se

petrec nluntrul nostru, usor se poate cdea n rtcire. De aceea, Printele

Arhim. Sofian Boghiu ne spune c este nevoie de un duhovnic.
Amintim doar de cldurile ce vin n vremea rugciunii, spre a le distinge:
care vin de la firea noastr, care vin de la diavoli si care vin de la Dumnezeu.
Cine cunoaste bine deosebirea acestor clduri, va sti cum s-si mnuiasc atentia
n vremea rugciunii, de la un caz la altul si astfel va putea usor s scape de
nselare. Sfntul Calist - Patriarhul Ierusalimului spune c:

Mai nti vine o cldur de la rinichi, care ne ncinge si care pare o rtcire. ns
aceasta nu este o nselare, ci o lucrare fireasc, nscut din lucrarea vointei. Dar dac
cineva crede c aceast cldur este de la Har, acest lucru este cu adevrat o rtcire.
Cldura care vine de la rinichi, a ptruns n noi prin cderea strmosilor nostri si si are
nceputul si sfrsitul n rinichi, aducnd sufletului asprime, rceal si tulburare. Oricare ar
fi aceast cldur, crestinul nu trebuie s o primeasc.

Apoi vine o cldur de la pntece si dac mintea o primeste se pogoar n cugete

de desfrnare. Acest fel de cldur este cu adevrat o lucrare diavoleasc.

Iar dac tot trupul se nclzeste de la inim, iar mintea rmne curat si fr de
patim, atunci acest lucru este cu adevrat o lucrare a Harului.

Iar dac cldura este strnit n noi de la diavoli, ea aprinde inima si mdularele
trupului spre pofta desfrnrii, robind mintea cu cugetele spurcate si momind-o spre
desfrnare. Pe ct se ridic omul de la momelile diavolilor, pe atta vede mai clar din
cele ce i d Domnul.

Cnd ne rugm, mintea noastr trebuie s stea n partea de sus a inimii si s

priveasc n adncul ei. Pentru c atunci cnd mintea st n susul inimii si
lucreaz rugciunea nluntrul ei, ea se aseamn cu un mprat care st n
nltime si priveste liber asupra tuturor cugetelor rele, care se afl n inima sa si le
sfarm cu numele lui Iisus Hristos. Pe lng aceasta, fiind departe de pntece,
poate scpa mai usor de aprinderea ptimas a poftei, care se afl n firea noastr
prin cderea lui Adam.
Dac ncepem rugciunea cu luarea aminte la jumtatea inimii, atunci, din
pricina mputinrii cldurii din inim sau din neputinta mintii si a rspndirii
vederii, sau din pricina lucrrii dese a rugciunii, sau din cauza rzboiului
diavolesc, mintea singur, de la sine, cade spre pntece si se amestec cu cldura
poftei, din pricina apropierii de ea, desi nu ar vrea acest lucru.
Altii ncep s fac rugciunea cu mintea n josul inimii, lng pntece, si
simt cldura desfrnrii.
Altii, lundu-se dup nvtturi orientale se concentreaz n mijlocul
pntecelui (buric); cei ce ndrznesc s fac de acolo rugciunea cu mintea, s
stie c exist marele pericol s se umple de putoarea desfrnrii.
Deci locul inimii unde trebuie s ne concentrm cu mintea pentru a ne ruga se afl haric,
prin cldura duhovniceasc pe care o simte mintea izvornd din inim. Iar din punct de
vedere trupesc locul inimii se gseste la dou degete orizontale deasupra snului stng.
La nceput nu ne putem concentra si ruga cu rugciunea lui Iisus, pentru c inima este
plin de pcate si duhul lumesc din jurul inimii noastre, nu permite mintii s se pogoare

n inim si s simt dulceata duhovniceasc. De aceea la nceput cnd ne rugm nu

simtim nimic sau simtim duhurile pcatelor. Dar pe msur ce se va curti inima de
pcate, cu ajutorul Harului lui Dumnezeu primit din Sfintele Taine si a faptelor bune
crestine, mintea se va pogor n inim prin pocint, simtind cldura duhovniceasc si
prezenta haric a lui Dumnezeu.

Coborrea mintii n inim

Cnd ncepem s ne rugm, trebuie s ne pogorm din cap n
inim (Sbornicul 2, cap.47).
Unirea mintii cu inima const n unirea gndurilor duhovnicesti ale mintii
cu simtirile duhovnicesti ale inimii (Sbornicul 2, p.148).
Mntuitorul nostru Iisus Hristos ne spune: Tu ns, cnd te rogi, intr n
cmara ta si nchiznd usa roag-te tatlui tu, care este ntru ascuns si tatl tu
care vede n ascuns ti va rsplti tie la artare (Matei 26, 6). Sfintii Printi ne
spun c aceast cmar este inima noastr.
Asadar, cnd omul se pregteste, omorndu-si patimile prin ascez si munc
binecuvntat, va trebui s-si adune mintea de la lucrurile exterioare si s-si plece
capul pn la nivelul pieptului si s ncerce s gseasc acolo locul inimii. Si
acolo, cu toat atentia, s nceap s spun Rugciunea lui Iisus, cu putin
sfortare si cu zdrobire de inim. S o spun din adncul inimii, dup cum spune
Sfntul Prooroc si mprat David: Din adncuri am strigat ctre Tine, Doamne.
Doamne, auzi glasul meu. n plus, n acele momente, mintea lui nu trebuie s se
desprind de locul n care spune rugciunea.
Iar cnd ncepe s se nclzeasc locul n care spune rugciunea, atunci
concentrndu-se pe acea cldur din inim, s spun rugciunea mai atent, dup
cuvntul Sfintei Scripturi care spune: Merge-vor din putere n putere.... Si,
rugndu-se astfel, ncepe s l doar nluntrul pieptului, acolo unde spune
rugciunea cu zdrobire de inim, adic n adncul fiintei sale umane. Din acest
moment, este clar c Mntuitorul Iisus Hristos a venit si s-a slsluit n acea
inim, dup cum ne-a spus n Dumnezeiasca Evanghelie: Unde sunt adunati doi
sau trei n numele Meu, acolo voi fi si Eu n mijlocul lor. Tot asa, unde sunt
adunate inima, mintea si atentia la un loc si cerceteaz n comun si cu evlavie
numele Mntuitorului Iisus Hristos, acolo va fi prezent si Dumnezeu n
mijlocul lor. Eu si Tatl Meu vom veni la el si ne vom face slas ntru el.
De acum ncolo, rugciunea se va spune cu usurint, deoarece, precum fierul nrosit
bine n foc este prelucrat cu usurint, tot asa se ntmpl si cu inima omului. Dup ce
inima este aprins de focul Sfntului Duh, ea va spune rugciunea cu mult cldur si cu
mult usurint.
Dup ce nceteaz aceast rugciune, omul si vine n fire si si cunoaste foarte bine
propria fiint, adic ia aminte si mediteaz la gndurile si amintirile pe care le avea
nainte de a-si zdrobi inima cu rugciunea si le afl pe toate ca fiind capcane si buruieni
ale diavolului.
Rugciunea lui Iisus merge bine cnd cldura haric a lui Hristos este nluntrul inimii
noastre. Dar, n absenta cldurii harice, avem nevoie de vsle, adic de o struint mai
mare n rugciune. Apoi trebuie s citim scrierile Sfintilor Printi, care ne vor aduna

mintea. Trebuie s citim crtile duhovnicesti cu simtirea inimii si nu numai cu ratiunea.

Trebuie s citim crti duhovnicesti care au fost scrise cu inima si care pot fi citite cu
bucurie din inim. Este bine s avem alese mai dinainte tropare, care cntate sau citite
ne vor aduce cinta si care vorbesc despre pctosenia noastr, despre a doua venire a
Mntuitorului nostru Iisus Hristos, despre dragostea lui Dumnezeu, tropare prin care
cerem lui Dumnezeu ajutorul. Sau trebuie citite rugciuni care ne aduc cint, scrise cu
darul Duhului Sfnt de Sfintii Printi (Plnsurile Sfntului Efrem Sirul).
Cnd nu ne putem ruga cu inima sau cu mintea, Rugciunea lui Iisus poate fi spus cu
gura. Putem s ne folosim, n aceste cazuri, si de metanii. n aceste cazuri, vom avea
mai putine roade duhovnicesti, dar nu trebuie s stm nici o clip fr rugciune, ci s
cutm s avem cel putin aceast mic bucurie. n aceste cazuri, avem mai mult nevoie
de rbdare si de rezistent.
Gndurile rele care ne vin n timpul rugciunii pot deveni cstig pentru noi, dac le
folosim la curtia noastr. Iat cum. Cnd diavolul vede c ne rugm si c ncercm s
ne fixm mintea pe cuvintele Rugciunii lui Iisus, ca s ne tulbure, ne loveste n
punctele cele mai sensibile, n locurile cele mai slabe si care ne doare cel mai ru. Celui
iubitor de plcere i strecoar gnduri de voluptate, de desfrnare. Celui iubitor de bani i
strecoar gnduri de zgrcenie. Celui ambitios gnduri de mrire. Celui mndru
gnduri de judecare a aproapelui. De aceea, din gndurile care ne vin de obicei n timpul
rugciunii, ne putem da seama care ne sunt punctele noastre duhovnicesti slabe. Ne
putem vedea astfel necurtiile dinluntrul nostru, existenta patimilor si astfel ne
ndreptm struinta rugciunilor n aceast directie:
Exemplu: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine
desfrnatul !
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine mndrul !
Cum s te mai poti mndri, cnd vezi si cunosti pcatele si neputintele tale? Acest dar lau avut toti sfintii care se socoteau pe ei desfrnati si risipitori si cei mai pctosi dintre
toti pctosii. Cum ai mai putea s te mndresti atunci cnd nimic altceva nu mai doresti,
dect s gsesti un mic loc, o mic pester, unde s-ti pleci capul si s-ti plngi
pcatele, pn cnd se va sfrsi petrecerea ta pe acest pmnt. Atunci hula nu are loc
nicidecum nluntrul tu, nici n afara ta, deoarece demonii hulei, care l hulesc pe
Dumnezeu prin oameni, sunt alungati din cugetul tu si dimprejurul tu. n locul acestora,
esti nconjurat de ngeri dumnezeiesti care slvesc puterea numelui lui Hristos mpreun
cu care si tu slvesti buntatea lui Dumnezeu. Atunci grirea n desert este att de
alungat de la tine, nct nu ai s mai vrei s griesti si s vorbesti nici mcar cele de
trebuint. Atunci fierberea rsului ti se pare ca o lucrare necuviincioas si ntru-totul
strin si nepotrivit cu starea sufletului tu, deoarece sufletul tu culege n tain si
cuviint numele Domnului. Atunci, pofta de a bea si de a mnca mult te dezgust si o
ocolesti, nct nu doresti s te saturi nici mcar cu niste ap, nici cu o frmitur de
pine, ci numai att mnnci si bei ct s slujesti lui Dumnezeu cu curtenie si cu
trezvie, mai curnd ca un fr de trup, dect cu trup. Msura si cantitatea acestei simple
hrane ti-o spune rugciunea nssi, deoarece atunci rugciunea nu numai c nu te
mpiedic n chip nevzut si nesperat de la sturarea acestei simple hrane, alungnd din
cugetul tu pe demonul lcomiei si al nesatului, ci nici gndul tu nu primeste s se
sature cu altceva mai mult dect cu harul lui Dumnezeu.

Coborrea mintii n inim prin pocint. Durerea inimii

Unirea mintii si a inimii poate fi fcut numai cu lucrarea Duhului Sfnt.

Primim har prin pocint si prin mplinirea Poruncilor lui Dumnezeu. Sub
nrurirea harului, mintea gseste inima si se unesc amndou. Acesta este un pas
important pentru dobndirea rugciunii interioare si a ndumnezeirii.

Din acest motiv, inima omului trebuie s fie nfrnt: Inima nfrnt si
smerit, Dumnezeu nu o va urgisi (Ps.50, 18). Multi folosesc diferite metode
pentru a-si cobor mintea n inim, dar pocinta este calea cea mai sigur. Deci,
cnd plngem, cnd ne cim pentru pcatele noastre, simtim o durere sau uneori o
cldur n inim. Sfintii Printi, pentru c au trit rugciunea inimii, au trecut prin
acest stadiu al durerii inimii si i-au dat o mare important. Aceast durere apare la
cei ce practic Rugciunea lui Iisus si mai ales la cei care se roag nencetat.
Totusi, acest lucru trebuie s aib loc treptat, pentru c este posibil ca aceast durere, n
inimile slabe si neobisnuite, s dea nastere unor ispite foarte subtiri, care nu au
consecinte serioase, dar care pot opri rugciunea. n cazul unor dureri mari n inim,
Sfintii Printi ne nvat s rostim Rugciunea lui Iisus cu voce tare. n cazul n care
nevoitorul are inima puternic, trebuie ca atentia sa s fie nluntrul ei, chiar dac l
doare inima. Aceste lucruri trebuie ns limpezite cu ajutorul unui printe duhovnicesc.

Durerea din inim este natural si mntuitoare, desi multi dintre cei care se
nevoiesc cu Rugciunea lui Iisus cred c s-au mbolnvit de inim si de aceea
merg s consulte un doctor. Dar doctorul nu gseste nimic anormal, deoarece
durerea aceasta este durerea harului, care arat c rugciunea a ptruns n inim si
lucreaz acolo. Sfintii Printi dau o mare important acestei dureri, pentru c
acest lucru dovedeste c mintea coboar n inim si se uneste cu ea, prin lucrarea
Duhului Sfnt. De aceea atletul rugciunii trebuie s nesocoteasc orice durere.
Prin aceast durere, pacea este revrsat n suflet si n trup. Puterea de
ntelegere a sufletului se limpezeste si nevoitorul dobndeste astfel deosebirea
gndurilor. Numai atunci putem noi discerne bine gndurile si putem ntelege
mersul si sfrsitul lor. Deci, un isihast, fr s fi czut n nici un pcat, cunoaste
perfect starea pctosului. Acest lucru este cu putint, cci prin nevoint el ajunge
s cunoasc substraturile gndurilor celorlalti oameni, nceputul si sfrsitul lor.
De aceea, un isihast, n timp ce se roag pentru cineva, poate sti aproape imediat
n ce stare este acea persoan, pentru c inima sa a devenit sensibil prin lucrarea
rugciunii, el nsusi devenind vztor cu duhul.
Dup vrsarea lacrimilor, nesimtirea sufletului tu dispare, este alungat dezndejdea
privitoare la mntuirea ta, este ndeprtat lipsa de evlavie a cuvntului, dispare
nepurtarea de grij pentru sufletul tu, dispare putintatea credintei inimii tale. n cugetul
tu este atta de curat, precum este Cerul dup risipirea norilor.
Acolo, n inim, mprtea satana cu cei sapte stpnitori, deoarece sapte sunt pcatele
cele de moarte, dar din momentul n care a ptruns sabia numelui lui Hristos si a ajuns
pn acolo unde se face silirea rugciunii inimii, de ndat s-a nfricosat acel nfricostor
tiran. S-a nfricosat diavolul ca s nu fie njunghiat si s nu fie ars de nfricostorul si
nebiruitul nume al lui Dumnezeu, si el, si ostile lui. De aceea s-a ascuns n cele mai
adnci unghere ale pieptului si a tras perdea, pentru a nu fi vzut c este ascuns acolo.
Deci, monahule care, cu darul lui Dumnezeu, ai naintat cu lucrarea rugciunii inimii,
pn aproape de acest punct, te ndemn s-ti pui toat puterea n rugciune, pentru a
sfsia acea perdea a diavolului. Deoarece acea perdea este fcut de mna diavolului,
este catastiful pcatelor, este mrturia scris de satana, a pcatelor tale.
Dar dac numai putin va neglija omul rugciunea, att de repede fuge de la el durerea,
nct el nsusi se minuneaz cum a putut s o piard, pentru o clip de neatentie.
Aceast durere nimiceste patimile, alung demonii, linisteste mintea, ndulceste sufletul,
mngie cugetul si nclzeste inima n cele ceresti. Aceast durere este pentru om un

nvttor ceresc, care l nvat tainele dumnezeiesti si l ncredinteaz de ntelesurile

ceresti.
ns poate ai s te ntrebi c ai silit de multe ori inima ta la rugciune si nu ai vzut
niciodat lacrimile? Te cred c ti-ai silit inima la rugciune, dar cum ai silit-o? Cnd ti
silesti inima la rugciune si nu-ti vin lacrimile, s stii c nu ai ajuns cu silinta ta pn la
durerea inimii si pn la rnirea aceea, nct s te doar locul inimii n care se lucreaz
rugciunea cu durere de negrit, ca si cum ar fi tiat locul acela al inimii tale, cu un cutit
ascutit.

Dar poate, oare, un crestin s se roage cu mintea cobort n inim si n

acelasi timp s lucreze? Da, poate. n primul rnd, mintea cnd coboar n
inim nu este suprimat, ci este completat si se ntoarce la conditia ei natural.
Mintea se afl mpotriva naturii sale, cnd rmne n afar de esenta ei n afara
inimii. Prin rugciune, mintea alung toate lucrurile strine naturii sale. Cnd
mintea coboar n inim, ratiunea poate fi ocupat cu alte lucruri, fr ca s se
ndeprteze din inim. Spre exemplu, n timpul Sfintei Liturghii, un preot lucrtor
al rugciunii inimii poate fi atent la o parte a ritualului liturgic sau poate spune
unui diacon sau unui alt preot ceva important pentru svrsirea Sfintei Taine, fr
ca mintea lui s fie separat de inim.
Doar cnd ratiunea hoinreste spre gnduri pctoase, mintea poate fi rupt
complet de esenta ei - de inim. Din acest motiv, un nevoitor al Rugciunii lui
Iisus, pentru a nu fi vtmat de gnduri n timp ce spune Rugciunea lui Iisus,
poate tine ratiunea ocupat, numrnd metaniile.
Se poate spune Rugciunea lui Iisus pe respiratie, smerindu-ne mintea
prin pocint.
Vmile inimii
Vama imaginatiei

Sfntul Teofan Zvortul spune, despre rugciunea mintii din inim,

urmtoarele: n ordinea fireasc a desfsurrii puterilor noastre, n trecerea de
la cele dinafar la cele dinuntru, spre inim, prima vam care poate vtma
lucrarea rugciunii, ncercnd s opreasc mintea s se pogoare n inim,
este vama imaginatiei. De aceea, trebuie s ne ferim de ea ct mai mult cu
putint.
Pentru ca s ajungem n chip multumitor, la adevratul loc dinuntru, adic
din inim, trebuie s tinem minte c cea mai simpl lege a rugciunii este: s nu
ne nchipuim nimic.
Cugetarea la lucrurile sfinte si nchipuirea lor sunt
potrivite n vremea meditatiilor evlavioase, iar nu n timpul rugciunii. Pentru c
imaginatiile, orict de sfinte ar fi ele n timpul rugciunii, tin luarea aminte afar
de inim, iar atentia noastr trebuie s fie nluntrul inimii.
Concentrarea atentiei n inim este punctul de plecare a unei rugciuni fcute
cum se cuvine si ntruct rugciunea este calea prin care ne suim la Dumnezeu,
abaterea atentiei de la inim este o abatere de la aceast cale.

Cnd mintea noastr ncepe s se coboare n cmara inimii, pentru a se

ntlni acolo cu Mntuitorul Iisus Hristos, care se afl n inima noastr de la
Sfntul Botez (Galateni 3, 27) ncepe rzboiul nostru cu pcatele noastre, cu
oamenii pctosi si cu diavolii. Trebuie s ne rugm cu smerenie, n orice loc, dar
mai ales n Biseric, pn cnd darul lui Dumnezeu se va pogor si va lumina
mintea noastr si va alunga pe demoni.
Vama ratiunii

Dac am trecut cu darul lui Dumnezeu de vama imaginatiei, vom ajunge

la vama ratiunii. De vama ratiunii este mai greu de trecut dect de vama
imaginatiei. Att gndurile omenesti, ct si gndurile provenite de la diavolii
arhiconi, care cunosc foarte bine Sfnta Scriptur, vor cuta s ntrerup
rugciunea noastr, prin diferite gnduri si cugetri teologice, filozofice si
pctoase.
De aceea, mintea noastr trebuie s se pogoare n inim cu o singur
cugetare: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine,
pctosul. Mintea noastr poate fi cobort mai usor n inim zicnd
Rugciunea lui Iisus pe respiratie si concentrndu-ne atentia pe cldura
duhovniceasc care apare n inim. Si de aceast vam a ratiunii trebuie s trecem
fr s ne oprim ca s cugetm si astfel s ne putem cobor cu darul lui
Dumnezeu, cu mintea n inima noastr.
Cei care se opresc la aceast vam a ratiunii, ajung la al
doilea chip nendrepttit al rugciunii, care are ca trstur deosebit faptul c
mintea rmne n cap si vrea singur s pun rnduial si s le crmuiasc pe
toate cele din suflet. Din osteneala ei, ns, nu iese nimic. Mintea alearg dup
toate, ns nu poate nvinge nimic, ci sufer numai nfrngeri.
Acesta este cel de-al doilea chip al rugciunii si al lurii aminte si al folosirii atentiei n
vremea rugciunii. Cine doreste mntuirea, trebuie s fie foarte atent si s observe
vtmarea pe care si-o pricinuieste sufletului oprindu-se la aceast vam a ratiunii. Acest
chip nendrepttit al rugciunii este, totusi, mai bun dect cel dinti. Cuviosul Teofan
numeste acest fel de rugciune: rugciunea mintii n cap.

Rugciunea mintii din inim

Al treilea chip al rugciunii si al lurii aminte este cel al rugciunii mintii din inim, care se
cuprinde n urmtoarele: Mintea, n timpul rugciunii, s petreac fr iesire nluntrul
inimii si de acolo, adic din adncul inimii, s nalte rugciuni ctre Dumnezeu.

Asadar, trebuie ca mintea s se pogoare n inim, goal de orice nchipuire,

adic fr s imagineze sau s gndeasc simtit sau dinluntrul su sau din afar,
nici un lucru, chiar bun de ar fi. Aceasta fiindc Dumnezeu este afar de toate
cele ce sunt simtite si gndite, si mai presus de toate acestea. Pentru aceasta si
mintea, care caut s se uneasc cu Dumnezeu prin rugciune, se cade s se fac
afar de toate cele ce sunt simtite si gndite si mai presus de toate acestea, ca s
dobndeasc unirea dumnezeiasc. De aceea a zis si Dumnezeiescul Printe Nil

Ascetul: S nu nchipuiesti dumnezeirea n tine, rugndu-te, nici oarecare chip

s lasi s se ntipreasc n mintea ta. Ci, cu nematerialnicie la Cel
nematerialnic adaug-te si vei pricepe.
Sfntul Dionisie Areopagitul, vorbind de cele trei miscri ale sufletului, arat c
ntoarcerea mintii ctre inim este nertcit. Cci dup cum cercul, fcndu-si
nconjurul, se ntoarce la sine, n acelasi chip si mintea la sine se ntoarce si se face una.
Iar miscarea sufletului este ocolitoare atunci cnd el intr ntru sine de la cele de afar,
si mintea printr-un oarecare ocol, nvelind n mod unitar puterile cele gnditoare ale
sufletului, i druieste acestuia nertcirea. Iar Sfntul Vasile cel Mare arat acelasi
lucru: Mintea nerspndindu-se spre cele dinafar si nerevrsndu-se prin organele
simturilor spre lume, se ntoarce ctre sine, iar prin sine se suie ctre ntelegerea lui
Dumnezeu. Atunci locuieste nluntrul tu blndul si smeritul Iisus care ntipreste si
pune n inima ta blndetea si smerenia Lui.
Sfntul Grigorie Sinaitul spune urmtoarele despre rugciunea mintii din inim: Trebuie
s vorbim cu Dumnezeu printr-o rugciune curat din inim, ca si heruvimii. ns noi,
nepricepnd mretia, cinstea si slava harului care ne-a renscut si nengrijindu-ne s
crestem duhovniceste, prin mplinirea poruncilor si s ajungem pn la starea de
contemplare cu mintea, ne lsm trti n bezna nesimtirii si a ntunericului. Se ntmpl
c abia ne putem aduce aminte c exist Dumnezeu.
Dar, cum ar trebui s fim noi, ca niste fii ai lui Dumnezeu dup har? Despre acestea, cel
mai adesea fie c nu stim nimic, fie c nici nu ne ngrijim ca s stim. Cine vrea s
sporeasc n rugciunea curat, fcut cu mintea din inim, se cuvine cu toat rvna s
se osteneasc la lucrarea tuturor poruncilor lui Dumnezeu si ndeosebi la chemarea
nencetat a numelui Domnului Iisus Hristos cu mintea n adncul inimii.
Mngierile Duhului Sfnt vin n inima omului prin durerile din osteneli, dup mrturia
Duhului Sfnt care zice: Dup multimea durerilor mele n inima mea, mngierile Tale
au veselit sufletul meu (Psalm 93, 19). Cel ce umbl fr suferint, nu va primi roade,
deoarece numai prin osteneal, durerea inimii si prin nevointele trupesti se d la iveal
harul Duhului Sfnt ce este dat fiecrui credincios la Sfntul Botez, har care, din pricina
nepsrii noastre fat de mplinirea poruncilor, se ngroap n patimi si n cenusa uitrii.
Har care, din negrita mil a lui Dumnezeu, se redobndeste prin pocint. Deci, se
cade s nu fugim de osteneli din pricina durerilor care vin odat cu ele, ca s nu fim
osnditi pentru nelucrare si s auzim de la Dumnezeu: Luati de la el talantul (Matei 25,
28).
Trebuie ns s stim c la nceput, pentru c inima este plin de pofte si pcate, mintea
noastr cu greu se va putea pogor n inim. Lucrarea Rugciunii lui Iisus trebuie ns
continuat, pn cnd inima se va curta. Pentru c, dac nu sunt ndeprtate de la om
patimile, atunci nu vor pleca de la el nici demonii. Deoarece demonii au obiceiul de a se
aduna acolo unde sunt patimile, precum se adun mustele, acolo unde este ran urt si
apoi se va umplea de puroi.
Pentru a dobndi cineva rugciunea mintii din inima sa, este necesar s se roage lui
Dumnezeu cu smerenie, chinuindu-si trupul cu munca binecuvntat, metanii si post,
pentru ca Dumnezeu s-i arate un printe duhovnicesc, care lucreaz rugciunea mintii
din inim si rugciunea inimii si de la care s o afle si el.

Cuvntul asezat nluntrul inimii

Puterea cuvnttoare a inimii noastre este pus de Dumnezeu n partea de sus a inimii.
Aceasta este puterea prin care inima omului se deosebeste de inima dobitoacelor.

Puterea si capul sufletului este mintea, care desi este duhovniceasc, totusi
si are locul ei de petrecere n creier. Tot astfel puterea cuvntului sau duhul
omului, cu toate c este duhovnicesc, si are locul de petrecere n piept, n partea
de sus a inimii, care se gseste n partea snului stng, cu dou degete orizontale
mai sus de el. Deci, pentru a face unirea mintii cu inima, trebuie ca n vremea
rugciunii s tinem luarea aminte si atentia n aceast parte, unde este puterea
cuvnttoare a inimii. Acest loc al inimii, gsit de Sfintii Printi mari rugtori,
este centrul duhovnicesc al fiintei noastre.
S ne rugm cu cuvntul luntric din pieptul nostru. Cnd gura noastr tace, noi
vorbim, deliberm si spunem rugciuni si alte cuvinte n pieptul nostru, unde vorbim cu
noi nsine. Trebuie s obligm cuvntul luntric s spun Rugciunea lui Iisus si s
opreasc orice gnd. Dup ce vom spune o perioad de timp Rugciunea lui Iisus
cu cuvntul luntric, se va deschide intrarea mintii n inim, asa dup cum ne nvat
Sfintii Printi, care au cunoscut prin experient aceste lucruri. Apoi, mpreun cu
rugciunea, vor veni toate virtutile: dragostea sfnt si pacea duhovniceasc prin care se
vor mplini toate cererile mntuitoare cu ajutorul Harului Dumnezeiesc.
Sfntul Nicodim Aghioritul spune c, atunci cnd mintea se va pogor n inim, s nu stea
acolo numai s priveasc, ci prin cuvntul asezat nuntrul inimii, s se roage, zicnd
rugciune tainic, adic: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe
mine, pctosul ! Si nu numai att, ci s miste puterea voitoare a sufletului nostru spre a
zice aceast rugciune cu toat vointa si dragostea, prin cuvntul nostru asezat
nuntru. Totodat, trebuie s lum aminte, att prin privirea noastr gnditoare, ct si
prin auzul gnditor, numai la cuvintele rugciunii si mai ales la ntelesul lor.
Sfntul Nicodim Aghioritul arat apoi c la aceast ntoarcere a mintii ctre inim si la
intrarea ei n inim cu rugciunea gnditoare, trebuie s unim mintea, cuvntul cel
asezat nuntru si vointa noastr, astfel nct aceste trei prti ale sufletului nostru s
fie una si cea una trei. Cci, n chipul acesta, omul care este icoana Prea Sfintei Treimi
se uneste cu ntiul chip, dup mrturia Sfntului Grigorie Palama care zice: Cnd
mintea cea una se va face ntreit, rmnnd totusi una, atunci se uneste cu ntreita
unime dumnezeiasc nceptoare, nchiznd toat lucrarea rtcirii, asezndu-se mai
presus de trup, de lume si de tiitorul lumii (diavolul).
Cnd omul va ajunge aceast fericire, de a se uni cu Dumnezeu n acest chip, n inim, i
va aduce lui Dumnezeu toat zidirea simtit si gndit, creia el i este legtur si
cuprindere. Aceasta deoarece atunci locuieste nluntrul tu blndul si smeritul Iisus care
ntipreste si pune n inima ta blndetea si smerenia Lui. Sfintii Printi spun c inima
simte cea dinti prezenta lui Dumnezeu, prezenta harului si apoi strneste si mintea. De
aceea, inima este cea dinti care simte cldura si dulceata prezentei Sfntului Duh. Iar
lipsa Harului Dumnezeiesc din om este marcat prin rceala si indiferenta inimii. Sfintii
Printi spun c: Dumnezeu este iubit mai nti cu inima si apoi cu mintea. n aceast
privint, porunca Dumnezeiasc ne spune: S iubesti pe Domnul Dumnezeul Tu, din
toat inima ta si din tot sufletul tu si din toat puterea ta si din tot cugetul tu (Luca 10,
27).

Rugciunea inimii
Prin rugciunea inimii ntelegem unirea mintii cu inima sau coborrea mintii
n inim pentru a petrece acolo nencetat cu Hristos, prin rugciunea cea de tain.
Unirea mintii cu inima const n a uni gndurile duhovnicesti ale mintii cu
simturile duhovnicesti ale inimii. Atunci se zmisleste rugciunea cea de foc a
inimii, fr gnduri si fr imaginatie. Atunci se face unirea duhovniceasc ntre

Mire si mireas, ntre Hristos si inim. Atunci Hristos vorbeste tainic n inima
noastr si diavolii nu mai au nici o putere asupra noastr.
Dup nvttura Sfintilor Printi, esenta lucrrii n vremea rugciunii inimii
este: de a sta cu mintea n inim si de a striga ctre Dumnezeu: Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine pctosul ! (Sbornicul II,
p.343-344).
Unii, n vremea lucrrii rugciunii, se opresc la imaginatie, altii la lucrarea
mintii. Dar, pasul cel adevrat l fac cei care, trecnd peste aceste popasuri, ajung
cu mintea n inim si se ascund n ea.
Dumnezeiescul Sfnt Printe, Isaac Sirul, spune c linistea si cugetarea la
moarte ne ajut la rugciunea inimii si la apropierea noastr de Dumnezeu:
Linistea s o iubim noi, fratilor, pn se va omor lumea din inima noastr.
Totdeauna s ne aducem aminte de moarte, c prin aceasta ne putem apropia de
Dumnezeu n inima noastr.
Sfntul Varsanufie, artnd c prin osteneal si durerea inimii se agoniseste
rugciunea inimii spune: Osteneste-te cu durere de inim s-ti agonisesti
cldura duhovniceasc si rugciunea, si Dumnezeu ti le va da pe amndou.
Numai s stii c uitarea le izgoneste pe acestea, nscndu-se n noi din nepsare
si din lene.
Sfntul Printe Isaac Sirul spune c cel nemilostiv nu-si poate curta inima
de patimi: Fie ntru tine, frate, totdeauna biruind cumpna milosteniei, pn
cnd vei simti acea mil pe care o are Dumnezeu ctre lume. Cci inima
nevirtuoas si nemilostiv niciodat nu se curteste. Iar, n alt loc, artnd
folosul simtirilor duhovnicesti ale inimii, zice: Inima care a primit simtirea
celor duhovnicesti si a vederii veacului viitor, se face cu nestiint ntru
pomenirea patimilor, tot n asa fel n care omul stul de hrana bun se
ngretoseaz de hrana proast care ar fi pus naintea lui. Apoi arat c de nu
va ur omul din inim pcatul, nu poate s se izbveasc de el: Pn cnd nu ar
ur din inim cu adevrat cineva pricina pcatului, nu se slobozeste de dulceata
lucrrii lui. Despre folosul cel mare pe care l are omul din rugciunea fcut cu
inima, zice: Cel ce voieste a vedea pe Domnul nluntrul su, trebuie s lucreze
ca s-si curete inima prin necontenita pomenire a lui Dumnezeu, pentru
c nfricostor este dracilor si iubit de Dumnezeu si ngerilor Lui, cel ce cu
rvn fierbinte caut n inima sa pe Dumnezeu, noaptea si ziua.
Sfntul Isaac Sirul, artnd c cine va ajunge la petrecerea cu rugciunea
curat a inimii, ajunge la captul tuturor faptelor bune, zice: Cnd se va
nvrednici cineva de petrecerea nencetat n rugciunea inimii, a ajuns la
captul tuturor faptelor bune si de aceea s-a fcut locas al Sfntului Duh. Dac
cineva nu a primit cu adevrat darul Mngietorului, nu poate s petreac n
rugciunea aceasta si s o svrseasc cu odihn.
Episcopul Sfnt Ignatie Briancianinov, un mare lucrtor al rugciunii inimii,
spune c rugciunea inimii are dou perioade, terminndu-se prin rugciunea

curat, care este ncununat de neptimire n cei nevoitori, crora Dumnezeu a

binevoit ca s le-o dea.
n prima perioad, cel care se roag este lsat s se roage numai cu puterile lui proprii;
harul lui Dumnezeu, fr ndoial, l ajut pe cel ce se roag, ns nu-si descoper
prezenta Sa. n acest timp, patimile ascunse din inim se pun n miscare silindu-l pe
lucrtorul rugciunii la nevointa smereniei. Biruintele si nfrngerile se nlocuiesc unele
pe altele, iar vointa liber a omului si slbiciunile lui se arat cu toat limpezimea.

n a doua perioad, harul lui Dumnezeu si arat simtit prezenta si lucrarea

sa, unind mintea cu inima si dnd puterea de a se face rugciunea fr risipire, cu
lacrimi duhovnicesti si cu cldur duhovniceasc, din inim. Acum atentia mintii
din timpul rugciunii atrage inima spre nvoire si cnd se ntreste atentia,
nvoirea inimii se transform ntr-o unire a inimii cu mintea. n sfrsit, n timpul
atentiei care s-a unit cu rugciunea, mintea se pogoar n inim pentru cea mai
adnc liturghie a rugciunilor (Sbornic 2, p.263).
Rugciunea curat
Progresul n rugciune se poate judeca dup obiectul rugciunii, dup concentrarea mai
mult sau mai putin desvrsit si dup starea de liniste a sufletului care se roag. Dup
Sfntul Isaac Sinul, progresul n rugciune se msoar dup mputinarea cuvintelor si
nmultirea lacrimilor (Fil. Rom. I, pag. 144). Lacrimile din rugciunea ta, sunt un semn al
milei lui Dumnezeu, de care s-a nvrednicit sufletul tu n pocinta ta.
Sfntul Evragrie recomand ca mai nti s ne rugm ca s ne curtim de patimi, n al
doilea rnd ca s ne izbvim de nestiint si de uitare si n al treilea rnd s ne izbvim de
toat ispita si de prsire (a lui Dumnezeu). (Fil. Rom. I. Pag. 80). Acestor trei feluri de
rugciune, deosebite dup cuprinsul lor, le corespunde cele trei faze ale urcusului
duhovnicesc: desptimirea, iluminarea si ndumnezeirea.
Rugciunea curat este rugciunea desvrsit, este rugciunea pe care o face
mintea care a ajuns la capacitatea de a alunga usor si pentru mult vreme orice gnduri
n vreme ce se roag. Prin rugciunea inimii rugciunea curat se ntelege unirea mintii
cu inima, sau coborrea mintii n inim pentru a petrece acolo nencetat cu Hristos prin
rugciunea cea de tain. Printii cei duhovnicesti spun c rugciunea este respiratia
sufletului, fiindc prin ea omul respir n Duhul Sfnt. Prin aceast respiratie a sufletului
n Duhul Sfnt, ncepe n inima omului viata crestin. ( Sbornicul II, p. 423 428).
Unirea mintii cu inima, const n a uni gndurile duhovnicesti ale mintii cu simtirile
duhovnicesti ale inimii. Atunci se zmisleste rugciunea cea de foc a inimii, fr gnduri
si fr imaginatii. Atunci se face unirea duhovniceasc ntre Mire si Mireas, ntre Hristos
si inima noastr. Atunci Hristos vorbeste tainic n inima noastr si diavolii nu mai au nici o
putere asupra noastr. Rugciunea desvrsit, este rugciunea curat, pentru c nu
mai are nici un obiect si nu mai foloseste nici un cuvnt, ci mintea adunat din toate, este
constient c se afl n fat cu Dumnezeu.
Dar la aceast rugciune ajunge crestinul numai dup ce a dobndit libertatea de patimi.
Pentru c nici mcar gndurile nevinovate nu mai trebuie s tulbure mintea n vremea
rugciunii desvrsite.
Domnul nostru Iisus Hristos ne-a spus: Strmt este poarta si ngust este calea care
duce la mprtia Cerurilor. Aceast cale strmt este viata nevoitoare si ascetic n
Dumnezeu spre care se ndreapt oricine doreste n aceast lume mprtia Cerurilor.
Viata ascetic naste n om omorrea patimilor, iar omorrea patimilor naste nstrinarea
mintii de lume si de vrjmsia diavolilor. Sfntul Isaac Sirul artnd folosul simtirilor

duhovnicesti ale inimii zice: Inima care a primit simtirea celor duhovnicesti si a vederii
veacului viitor se face cu nestiint ntru pomenirea patimilor, tot n asa fel n care omul
stul de hrana bun se ngretoseaz de hrana proast care ar fi pus naintea lui.
Cine reuseste s-si omoare patimile printr-o vietuire nevoitoare, n sufletul su va strluci
o raz dumnezeiasc, care nstrineaz mintea sa de lumea aceasta si l ndeamn spre
mpotrivirea si lupta cu diavolii. Iar nstrinarea de lume si mpotrivirea si ura fat de
diavoli, nasc ndejdea si ncrederea n Dumnezeu. Din acea clip omul va cere ajutorul
lui Dumnezeu, pentru a-l birui pe diavol. Si cere ajutorul lui Dumnezeu nencetat,
deoarece diavolul nu nceteaz a purta rzboi cu omul pn n ceasul mortii trupesti a
acestuia. De aceea si omul cere lui Dumnezeu s-i dea ajutorul si puterea pentru a se
putea mpotrivi totdeauna la toate atacurile diavolului si s se pzeasc astfel nevtmat
de sgetile ascunse si nfricosate. Iar Dumnezeu i va da ajutor mereu la cererea sa
deoarece spune: Cereti si vi se va da. Si astfel ajutorul permanent pe care l cere omul
de la Dumnezeu pentru a birui mereu pe neadormitul demon, nu este altul dect
cercetarea neadormit si nencetat a rugciunii mintii si a inimii, care dac se va da
omului de la Dumnezeu Tatl, va prinde rdcini n inima curat, asa cum prinde
rdcin smnta care cade n pmnt bun. Iar smnta rugciunii ndulceste mintea,
nclzeste inima si d mngiere sufletului cu Harul ei dumnezeiesc. Asa nct, de acum,
sufletul ncepe s dea roade din rugciunea inimii mai nti 30, apoi 60 si la sfrsit 100.
Acest lucru se ntmpl astfel deoarece rugciunea inimii, nu se d omului la o msur
desvrsit de la nceput. De multe ori Dumnezeu nu ne d de ndat ceea ce cerem,
pentru a ne arta noi struinta noastr pn la sfrsit, devenind astfel mai fierbinti n
rugciune ca la nceput.
La rugciunea curat ajunge mintea care nu mai are nici o imaginatie, nici o
idee, nici un gnd dect gndul fr form la Dumnezeu. Acum mintea ne nu mai cere
dect mila lui Dumnezeu, simtindu-l ca pe Stpnul de a crui mil depinde. Dac i se
cere celui ce se strduieste dup desvrsire, s-si fac rugciunea nencetat, chiar
dac o pomenire ct mai deas a numelui lui Iisus nu exclude gndurile nevinovate,
aceasta se face ca un mijloc de mentinere a mintii n curtie (Sf. Marcu Ascetul, Fil. Rom.
Pag. 304) si pentru c nu poate ajunge nimeni la rugciunea curat, dac nu s-a obisnuit
s aib nencetat pe Dumnezeu n cuget (prin Rugciunea lui Iisus), dac nu i-a devenit
dulceat gndul la Dumnezeu. De aceea rugciunea curat, este flacra care se ridic
din ce n ce mai des, din focul rugciunii nencetate.
Sfntul Isaac Sirul spune c atunci nceteaz din minte chiar si miscarea rugciunii,
cci mintea este rpit de dumnezeirea si mretia Mntuitorului Iisus Hristos, a crui
prezent o simte. Sfntul Marcu Ascetul spune c starea aceasta se
numeste deschiderea inimii, pentru faptul c ea este strbtut de dragostea fat de
Iisus (Fil. Rom. I pag. 299).
Sfntul Isaac Sirul arat care este semnul celor desvrsiti n rugciunea inimii: Cnd
se va misca pomenirea lui Dumnezeu n mintea lui, ndat inima se porneste spre
dragostea lui Dumnezeu, iar ochii lui izvorsc lacrimi duhovnicesti cu ndestulare, cci
dragostea are obiceiul de a aprinde lacrimi din pomenirea celor iubiti. Unul ca acesta
niciodat nu se lipseste de lacrimi, fiindc nu-i lipseste niciodat prilejul care l aduce
spre pomenirea lui Dumnezeu, astfel nct si-n somn vorbeste cu Dumnezeu. Cci
dragostea are obiceiul de a lucra unele ca acestea n aceast viat.
Sfntul Isaac Sirianul, fiind ntrebat despre semnul celor ce sunt desvrsiti n curtia
inimii, care se face pe ct este cu putint omului pe pmnt, ndeosebi prin rugciunea
curat a inimii spune: Cnd va vedea cineva c toti oamenii sunt buni si nu ar vedea pe
cineva necurat, acela este cu adevrat curat cu inima. Unul ca acesta mplineste
cuvntul Sfntului Apostol Pavel care zice: mai nalti dect pe sine a socoti pe toti
deopotriv cu inima curat (Filipeni 2,3). De asemenea, unul ca acesta ajunge si la
cuvntul care zice: Ochiul cel bun, nu va vedea pe cele rele (Avraam 1,13).

Cldura si lumina lui Hristos

Postul curt trupul de lucrarea si de materia poftei celei rele, osteneala trupului mortific
patimile crnii, iar smerenia adnc aduce harul dumnezeiesc n inimile noastre. Iar
odat venit harul rugciunii, acesta va lumina sufletul, inima si mintea noastr, cu razele
luminoase si strlucitoare ale Duhului Sfnt, care izvorsc n chip sensibil din Mntuitorul
Iisus Hristos.

Iar dac mintea este luminat, atunci omul distinge ce este folositor pentru
suflet si ceea ce este vtmtor. Si, precum cel ce merge noaptea, avnd cu sine o
lumin, vede drumul si nu se rtceste, tot astfel si cel care si lumineaz mintea
cu lumina adevrat a lui Hristos distinge drumul adevrat si drept, care-l
conduce la Hristos, de drumul cel amgitor si rtcitor, care-l aduce la diavol si la
iadul cel vesnic.
Cnd ne ndeprtm de dragostea sfnt Dumnezeiasc, atunci va mprti n
noi dorinta lumii, plcerea trupeasc si rtcirea diavoleasc. Aceasta nseamn c
de aici nainte vom petrece n desfrnare si n nepurtarea de grij fat de cele
duhovnicesti, avnd adormit constiinta noastr, iar vederea sufleteasc va fi
ntunecat si adormit.
Dac suntem deprtati cu duhul de cele ceresti, pentru a putea apoi s ne
ndeprtm de cele rele, de care suntem biruiti si pentru a putea sufletul s-si
aminteasc de cele ceresti cu care are asemnare si pentru a se ridica cugetul
omului de la cele sensibile la cele tainice, de la cele vzute la cele nevzute, de la
cele materiale la cele nemateriale, de la cele striccioase la cele nestriccioase,
este nevoie ca inima noastr s fie zdrobit cu Rugciunea lui Iisus.
n acest fel, mintea noastr se va uni cu inima, prin numele Domnului nostru
Iisus Hristos, precum se uneste fina cu apa si devine pine, prin lucrarea focului
adic prin lucrarea Harului Dumnezeiesc. Rugciunea, ca si stiinta vietii
duhovnicesti, se nvat prin lucrare practic si nu prin nsusirea vreunei teorii cu
mintea. De aceea, trebuie s ne rugm nencetat (Tesaloniceni 5, 17), n tot locul,
dar mai ales n Biseric si n Sfintele Mnstiri.
Cldura pe care o simt unii tritori si care se revars n inim de la Dumnezeu, este ca
un mir binemirositor. Aceast cldur ncepe cu rugciunea n inim si se sfrseste cu
rugciunea tot n inim, dnd sufletului sigurant si roade duhovnicesti. La cei care
triesc o astfel de lucrare dumnezeiasc, din cauza cldurii mbelsugate, apare o
puternic transpiratie, iar din inim porneste o sfnt lucrare, care misc mintea la cele
dinuntru, ca s strige des: Doamne Iisuse ! Doamne Iisuse ! Pentru c inima se
deschide des, mintea nu poate s zic toat rugciunea. n aceste momente, de la
aceast sfnt lucrare a rugciunii, se naste n inim o fric plin de evlavie si se
pogoar n suflet o mare mngiere de la lucrarea cea sfnt a harului. Inima salt si din
ea izvorsc lacrimi pline de dulceat duhovniceasc. Atunci inima d n clocot de prea
mult lucrare sfnt. Uneori apare o lumin dumnezeiasc, care este imaterial si alb si
care este att n exteriorul ct si n interiorul inimii.

Se petrec n inim, n acest timp, si alte taine. Mintea vede ntreaga zidire si
uimit de lucrurile sfinte si de contemplarea tainelor dumnezeiesti, nalt
slavoslovii din adncul inimii, care nu se pot descrie n cuvinte. Omul devine
astfel ndumnezeit de aceast miscare haric.
Dup aceasta, mintea se rpeste la Cer ntr-o vedere dumnezeiasc, vznd
taine nfricosate si preaslvite.

Cuviosul Iosif Sihastrul spune: Cel care are mintea si inima curate, de
obicei n vremea rugciunii, fr programare sau determinare, este cuprins de
Lumina imaterial si nezidit, fin si foarte alb, care inund tot omul interior si
exterior. ns Lumina aceasta Dumnezeiasc nu este ca aceea fireasc pe care o
are soarele sau ca lumina artificial pe care o produc oamenii, ci este o lumin
minunat, alb, imaterial, care nu este numai n exterior, precum cea natural ce
nlesneste celor ce au vederea ochilor s vad n afar, ci Lumina Dumnezeiasc,
se afl si-n interior, nluntrul omului, usurndu-i greutatea fireasc a trupului si
schimbndu-l astfel, nct nu mai stie dac mai are trup, sau greutate, sau limit.
Cnd mintea omului se va curta si ilumina, pe lng faptul c ea are lumina
proprie, fr adugirea harului dumnezeiesc, cu care vede de departe pe diavoli,
precum spun Sfintii Printi, ns adugndu-se pe deasupra iluminarea harului
Dumnezeiesc, acesta poate rmne permanent n ea, rpind-o n contemplatii si
vedenii, dup cum vrea Dumnezeu. Aceast lumin dumnezeiasc cuprinde pe om
mai presus de fire, nct acesta nu mai simte nici greutate, nici grosime, nici
mcar patim. Apoi, i rpeste mintea lui, ncotro vrea harul. n acest timp,
simturile lui nu mai lucreaz si nici mintea, ci urmeaz numai calea Sfintei
Lumini. Nimic altceva nu face dect se minuneaz. (Btrnul Sihastru Iosif, Iosif
Vatopedinul).
Lumina necreat si lumina diavolului

ns s nu ncerce cineva s-si nluceasc n mintea sa Lumina

Dumnezeiasc, pentru c si va iesi din minti si va ajunge de batjocura diavolilor.
Pocinta si smerita cugetare sunt arme indispensabile pentru a putea cineva
ajunge la rugciunea curat. Nevoitorul trebuie s-si tin mintea n iad si s nu
dezndjduiasc (ne nvat Cuviosul Siluan Atonitul). ntristarea pentru pcate,
constiinta pctoseniei, a nimicniciei noastre si ndejdea n Milostivul
Dumnezeu, sunt trsturile Ortodoxiei. Trebuie subliniat ns si faptul c nu toti
pot tri n tristete adnc de pcate, deoarece este necesar o nemaipomenit trie
si mngiere a harului dumnezeiesc, pentru a nu fi zdruncinati. ns, pe ct este
posibil, trebuie s trim cu totii aceast fericit stare. Este, de asemenea, necesar
ascultarea de un btrn (staret). Totul, chiar si cele mai mici lucruri trebuie fcute
cu binecuvntarea si cluzirea lui nteleapt, mai ales n cazul vederii Luminii
necreate. Pentru c atunci cnd omul umbl singur, fr binecuvntarea
trebuincioas, este ispitit de diavol. El trieste nluntrul su dorinta nesatisfcut
de a vedea Lumina necreat, creznd c acest lucru reprezint desvrsirea si
doreste s ajung la aceasta ct mai repede.
Sfntul Diadoh al Foticeii spune c nevoitorul s nu urmreasc s-si triasc viata
ascetic n dorinta de a vedea Lumina necreat ca nu cumva s afle satana sufletul
gata pentru nselare. Nevoitorul primeste, n timp ce se roag, gnduri de la diavoli: cum
c n curnd va vedea Lumina Necreat. Mult grij este necesar n aceast situatie
delicat si primejdioas. El trebuie s se opreasc din rugciune si s se mustre
sever: Cum ndrznesti, fiind att de josnic si de ticlos, s-ti doresti a vedea Lumina
Necreat ! Cea mai mare primejdie este aceea ca cineva s se considere vrednic a
vedea Lumina Necreat (Dumnezeiasc).Vai, c diavolii, ucigasii sufletului meu, vin ca
s m distrug. Atunci, imediat darul Duhului Sfnt va alunga pe diavoli.

De multe ori, diavolul, ca s-i satisfac ambitia clugrului si s-l lege si mai usor, aduce
chiar lumin n chilia sa. Nu este ns Lumina Necreat a Duhului Sfnt, ci lumina creat
a diavolului. Dar cum pot fi deosebite cele dou lumini ? Exist mai multe posibilitti de a
distinge cele dou lumini:

Mai nti, dac clugrul a ajuns la vederea Luminii, prin ascultare. Calea
ascultrii desvrsite este chezsia c vederea luminii este dumnezeiasc.
Atletul rugciunii trebuie s ncredinteze toate ntrebrile sale, legate de vederea
luminii, unui btrn neptimitor si care poate deosebi duhurile. Gndul c nu
trebuie s-l ntrebe pe duhovnic, este de la diavol, care urmreste s-l tin n
ntuneric, greseal si robie.

n al doilea rnd, Domnul a zis despre falsii prooroci: dup roadele lor i veti
cunoaste (Matei 7, 16). Deosebiri limpezi despre Lumina Necreat si lumina creat sunt
date de roadele pe care le aduce n suflet fiecare dintre ele. Lumina dumnezeiasc
aduce n suflet liniste, pace, smerenie si constiinta ticlosiei noastre. Profetul Isaia, cnd
a vzut Slava lui Dumnezeu, a exclamat: Vai mie, c sunt pierdut ! Sunt om cu buze
spurcate si locuiesc n mijlocul unui popor cu buze spurcate. Si pe Domnul Savaot l-am
vzut cu ochii mei (Isaia 6, 5). Dimpotriv, vederea luminii diavolesti strneste mndria,
slava desart, gndul c am atins desvrsirea, judecarea aproapelui. Sfntul Grigorie
Sinaitul ne spune: Cunoaste deci c lucrrile harului sunt vdite si diavolul chiar de s-ar
preface, nu le poate mnui; nu poate avea blndete, nici rbdare, nici smerenie, nici
dispret fat de lume, nici nu poate stinge plcerile sau patimile, aceasta este numai
lucrarea harului. Lucrarea diavolului este mndria, trufia, lasitatea si orice alt ru.
Pe lng mndrie, vederea luminii diavolesti aduce si tulburare. Lucrarea Duhului Sfnt
izvorste pace, curaj si linistea trupului si sufletului, n timp ce lucrarea diavolului
deschide drumul fricii si tulburrii. Sfntul Isaac Sirul spune c orice tulburare este o
cium a diavolului, pentru c aceasta transmite celorlalti ceea ce are el n fire. Duhul
Sfnt este prin firea lui un aductor de pace si aduce pace. n timp ce diavolul este prin
fire un duh de tulburare si transmite tulburare si fric.
n al treilea rnd, sufletul nu accept imediat lumina diavolului, ci la nceput este
sovitor. Vederea Luminii Necreate d sigurant si este imediat acceptat. Ea vine pe
neasteptate si nu este ndoial dac este adevrat sau nu.
n al patrulea rnd, ntre cele dou lumini este diferent chiar si de culoare. Sfintii
Apostoli, care au fost martori pe Muntele Tabor, n timpul schimbrii la fat a
Mntuitorului Iisus Hristos au spus c: ...a strlucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui
s-au fcut albe ca lumina (Matei 17, 2). Dimpotriv, culoarea luminii diavolesti este mai
rosiatic, potrivit mrturiei Sfintilor Printi.
n al cincilea rnd, cele dou lumini sunt diferite ntre ele si prin form. Cei care au
privit Lumina Necreat, au vzut-o fr form, fr chip, ntr-o form fr form (Sf.
Simeon Noul Teolog), iar dac ar lua vreo form, aceasta ar fi ca discul soarelui: ca o
lumin rotund, senin si dumnezeiasc, fr form sau chip. Iar cu vederea luminii
diavolesti se ntmpl exact invers.
Sfintii Printi ne nvat s nu ne nvoim imediat cu orice incident care se ntmpl n timpul
rugciunii noastre. Numai dup multe ncercri si cu sfatul duhovnicului s acceptm ceva, ca fiind de
la Dumnezeu. Trebuie s ntrebm duhovnicul despre toate aceste ncercri si numai dup multe si
ndelungi lupte, potrivit harului ce-l dobndim, vom fi n stare s deosebim greseala de adevr. Otetul si
vinul arat la fel, dar se deosebesc la gust. Tot astfel si atletul rugciunii dobndeste, pe msura trecerii
anilor, priceperea de a simti deosebirea ntre cele dou lumini.

Sfntul Simeon Noul Teolog arat c Dumnezeu apare ca Lumin Necreat

si aceasta aduce n suflet dulceat duhovniceasc. Iar ucenicul si ntreab

duhovnicul care poate s deosebeasc duhurile si care este cunosctor al lui

Dumnezeu, despre ce a vzut si astfel se convinge c a vzut Lumina Necreat.
Dumnezeu este Lumina Necreat, iar vederea lui Dumnezeu este Lumin si
Dumnezeu se descoper n Lumin. n acele momente, privitorul se minuneaz,
nestiind cine a aprut si nendrznind s ntrebe: - Cine esti Tu? El nu ndrzneste
a-si ridica ochii, pentru a-I vedea mretia, ci st tremurnd n genunchi, stiind c
a aprut cineva Cnd ne druim lacrimilor pocintei, nevointei, smereniei,
Lumina Necreat ne conduce putin cte putin la cunoasterea lui Dumnezeu.
Fericiti cei curati cu inima, c aceia vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5, 8).

Rugciunea inimii de sine misctoare

Cum a dobndit Sfntul Maxim Kavsocalivitul darul rugciunii inimii
Sfntul Maxim Kavsocalivitul avea mult sete de a dobndi rugciunea
inimii si o ruga mereu pe Maica Domnului s-i druiasc acest dar al rugciunii.
Si i-a dat Dumnezeu dup inima lui si i-a mplinit dorinta lui. Iat cum s-a
ntmplat.
I s-a artat lui Maica Domnului si aceasta i-a spus: Maxime, urc n Vrful
Athonului, pentru a primi darul rugciunii inimii. Si a urcat Sfntul si a primit
ceea ce dorea cu atta ardoare. A urcat, dar cum a urcat ? A urcat nsetat, a urcat
nfometat, a urcat nedormit, chinuindu-si trupul, a urcat descult, cu credint
fierbinte, cu smerenie mult si cu netrmurit evlavie. A urcat avnd inima curat
si mintea curtit. A urcat cu ndejde vie si cu cldur n inim. A urcat pn n
vrf si a udat pmntul cu lacrimi fierbinti si multe.
A urcat, dar nu a primit de ndat darul cel mult dorit.

A cobort, deci, n Biserica Maicii Domnului ntristat, dar nu dezamgit. Si

iarsi a urcat cu mai mult credint, cu mai mult evlavie, cu mai mult smerenie,
cu mai mult rugciune, cu mai mult cldur, cu mai mult foame si cu ndoit
sete a sufletului si a trupului, cu mai multe lacrimi si cu hotrrea c dac nu se
va nvrednici de darul mult rvnit, s nu mai plece din Vrful Athonului, nici s
mnnce, nici s bea ap si nici s de ochilor si somn, nici amorteal pleoapelor
sale, dup cum scrie: Cuvioase printe, nu ai dat somn ochilor ti, nici
amorteal pleoapelor tale, pn cnd n-ai eliberat de patimi sufletul si trupul
tu. Venind dar Hristos mpreun cu Tatl si-au fcut n tine slas.
Acestea erau luptele cele vzute ale cuviosului.
Dar luptele cele nevzute pe care le avea cu nevzuti demoni, cine ar putea
s le povesteasc ?
Deoarece demonii, cnd au observat c Sfntul rvneste s primeasc darul
rugciunii inimii, au ridicat aproape toate cetele diavolesti, pentru a-l tulbura si al nfricosa pe sfnt, pentru ca din cauza fricii sfntul s fug, fr a primi rodul
struintelor sale. Demonii se npusteau asupra lui n numr nesfrsit, cu strigte si

zgomote asurzitoare. Si alte nenumrate semne nfricostoare trimiteau demonii

n mintea cuviosului, pentru a-l face s fug de fric, dar acesta a rmas neclintit,
pn ce a primit ceea ce rvnea.
n Vrful Athonului a cobort Preasfnta Nsctoare de Dumnezeu, tinnd n
bratele sale pe pruncul Iisus, nconjurat de nenumrati ngeri. Iar Vrful
Athonului i se prea sfntului mai cuprinztor dect cerurile. Si pe bun dreptate,
i se prea astfel, deoarece coborse acolo mprteasa cerurilor, mpreun cu Fiul
ei si Dumnezeu cel nencput de Ceruri.
Iar Sfntul, vznd cu ochii si pe Preasfnta Nsctoare de Dumnezeu, a
czut la pmnt si i s-a nchinat de trei ori, spunnd de fiecare dat: Nsctoare
de Dumnezeu Fecioar bucur-te, ceea ce esti plin de daruri Marie, Domnul e
cu tine. Binecuvntat esti tu ntre femei si binecuvntat este rodul pntecelui
tu, pentru c ai nscut pe Mntuitorul sufletelor noastre. Si atunci Maica
Domnului a dat cuviosului, cu preacuratele sale mini, artos sfnt, pe care,
lundu-l cu evlavie, cuviosul l-a mncat.
Atunci, Preasfnta Nsctoare de Dumnezeu s-a fcut nevzut de la fata
Sfntului, iar acesta n timp ce mnca pinea sfnt a simtit n inima sa
fierberea si clocotirea rugciunii. Iar, din acel ceas, si cnd dormea si cnd era
treaz, rugciunea clocotea n inima lui, ndulcindu-i sufletul, nclzindu-i inima si
luminndu-i ochii mintii, ajungnd s fie luminat astfel nct vedea cu ochii lui n
ntunericul noptii att de bine, ca si cnd ar fi strlucit soarele n plin zi. Si, de
multe ori se ridica si era purtat prin aer cu trupul, ca un vultur.
Iar tlcuirea acestei istorioare ne arat c darul rugciunii nencetate a inimii
se d celui care urc n Vrful Athonului. Adic primeste de la Dumnezeu msura
deplinttii rugciunii inimii acela care petrece o vietuire nalt, neprihnit si
curat. Aceasta este o vietuire chinuitoare pentru trup, dar odihnitoare si
mngietoare pentru suflet. O vietuire care nalt mintea la cer, precum este
nltat Vrful Athonului ntre nori.
Durerile roadelor tale vei mnca, fericit vei fi si ti va fi bine. Adic, prin
suferinte, prin osteneli, prin strdanii si prin celelalte nevointe n care te pui la
ncercare pe tine nsuti, luptnd zi si noapte cu patimile tale, pn cnd le
dezrdcinezi din inima ta, pentru a se sdi de sus, n aceeasi inim, pomul
rugciunii duhovnicesti si al cugetrii duhovnicesti.
Prin toate acestea, ti se pregteste n suflet rod ceresc, rod nestriccios, rod
duhovnicesc, mai dulce dect mierea. Cine gust din acest rod este fericit cu
adevrat, deoarece nu va flmnzi n veac, trind el n Hristos si Hristos trind n
el. Atunci va face numai voia lui Dumnezeu, care va fi si voia lui (Iubeste si f
ce vrei spune Fericitul Augustin), va avea mintea lui Hristos (Noi, crestinii,
avem mintea lui Hristos, iar mintea lui Hristos e Duhul Sfnt spune Sf. Chiril din
Alexandria) si va avea iubirea lui Hristos, cci Hristos trieste n inima lui
(Dac m iubiti veti fi n Mine si eu n voi). Cine ajunge aici este realmente
unit cu Hristos.

ntrebri privind practicarea

Rugciunii lui Iisus
P.C.Printe Arhimandrit Mina Dobzeu de la Catedrala Episcopal Sf.
Apostoli Petru si Pavel din Husi, care are binecuvntarea Sfntului Sinod al
Bisericii Ortodoxe Romne (nr. 7155 / 12.11.1993) ca s predice si s nvete n
Romnia despre Rugciunea lui Iisus.
Pentru cei care vor s-i adreseze ntrebri n scris sau s discute
personal n
legtur cu nvtarea si practicarea Rugciunii lui Iisus, dm adresa P.C. Sale.
Mnstirile si asociatiile crestin ortodoxe, pot s-l invite pentru a-i nvta si a le
rspunde la ntrebrile referitoare la
practicarea Rugciunii lui Iisus.
( Arhim. Mina Dobzeu, Mnstirea Sf. Apostoli Petru si Pavel , str. Mihail
Koglniceanu nr. 19, cod 6575 Husi, Jud. Vaslui; tel. 035.481694 ).

De asemenea, ntrebri privind practicarea

Rugciunii
lui
Iisus
puteti
trimite
si
Printelui Ieroschimonah Dionisie Ignat din Sf. Munte Athos (Chilia Sf.
Gheorghe Colciu, P.O. BOX 25, Karyes 63086, Sf. Munte Athos, Greece);
Precum si Ierodiaconului Paraschiv Cleopa (Mnstirea Raru, loc Crucea, Jud
.Suceava, cod 5931; e-mail: cristiancleopa@hotmail.ro