SEMINARUL GEOGRAFIC “D, CANTEMIR” NR.23-24/2004 Asupra semnificatiei geografice duble (afirmativ — negative) a unor toponime Toan Iosep Abstract Toponyms have been created by people as a result of a careful observation and comparison and they describe in a concentrated form of 1-2 words the geographical, historical and social reality within a given territory. The meaning of toponyms is very often richer than it seems to be: beyond the first message, stating the existence of a certain characteristic, we may deduce a second one, with an antonymous meaning, of an equal scientific value, Cuvinte cheie: toponimie, negativitate relativd, semnificatie toponimicd dublt Dup& cum se stie — faptul nu mai trebuie demonstrat — toponimele descriu realitatea obiectiva, trecut& sau actuald, dintr-un anumit teritoriu, o realitate multipli, complex’: geografica, istorici si sociala. La marea lor majoritate ~ si avem in vedere aici pe cele spontane sau populare ~ denominarea nu este deloc intamplaitoare, ci rezultatul unor atente observatii, comparatii si evaluari. fn acest fel, un toponim devine © descriere, concentrat& la dimensiunile a 1-2 cuvinte, a diferitelor caracteristici ale mediului, in sensul cel mai larg al notiunii. Uneori ins’, semnificatia sau continutul informativ al unui toponim este mult mai bogat decat ar parea la prima vedere, Dincolo de primul semnal, explicit afirmativ, de confirmare a existentei unei anumite caracteristici sau a unui element seografic anume, se intrezareste, prin deductie, un al doilea, cu valoare antonima, de importanfa stiintificd similara celui dintai. Fenomenul — sau cel putin o latur& a lui - a fost sesizat cu aproape un secol in urmii de F.P. Savarenski si recunoscut ulterior si de alfi cercetiitori (V.A Nikonoy, 1965). Denumit , negativitate relativa”, el este explicat de cei doi cercetitori citati, iar la noi de Gh. Dragu (1973, p.91-92 gi 192), ca fiind acele cazuri de toponime aflate in legaturd cu diverse obiecte care au constituit altédati temetul material al atribuirit lor (obiecte care nu mai existé, insd, astzi, in acel loc), dar si toponime pe care le intalnim in zone in care obiectele respective existé, dar au frecventé redusd. Dintre toponimistii roméni, primul cdruia i-au atras atenfia astfel de cazuri — poate influentat de ideile lui FP. Savarenski sau poate, mai degraba, independent de acesta (daci avem in vedere c& nu foloseste termenul ,.negativitate”) — este I. Conea Stim asta din prefaja la lucrarea lui, publicati postum, ,,Vrancea ~ geografie istoried, foponimie si terminologie geografica” (1993, p.7), prefata semnati de Al. Graur, in care se relateazi o discutie purtatd intr-un cerc de toponimisti-lingvisti, candva in perioada anilor 1935-1936, Semnalandu-se aparent curioasa prezent& a numelui de localitate Darmoxu intr-o regiune unde planta care poarta acest nume, cunoscuta pe alocuri si cu apelativele darmox, dérmoz sau cdlin (Viburnum lantana), arbust specific indeosebi taieturilor sau raristilor de padure, nu ¢ prea rispAnditi, toponimistul-336 Ioan losep geograf a fost singurul dintre participanti care a putut da limurirea necesara si corecta: tocmai obiectele care sunt o raritate atrag atentia si servesc de indicator pentru localitati, pentru ca acolo unde prezenfa unei plante este o banalitate nu se va pomni de Ia ea pentru a caracteriza (a denumi — n.n.) un punet de pe hart’, in mod logic, primele purtitoare ale unui astfel de nume trebuie si fi fost locurile unde vegeta planta respectiva, dupa care fitonimul sau geomorfonimul au putut trece si la apele sau asezarile infiripate in preajma, generfnd astfel hidronime sau oiconime. De exemplu, in judetul Suceava se cunose un munte si un parau care poarti acest nume in comuna Moldova Sulita (zona Lucina), redat pe hartile topografice austriece (1:75.000) si roménesti mai vechi (1:25.000) sub forma Deremoxa, apoi un afluent al Tibaului superior, si in sfarsit o localitate — Darmoxa — din comuna Brosieni Astfel de toponime se intilnese nu doar in nordul Moldovei, unde planta mai poate fi gisiti inci in anumite biotopuri, ci si in sudul si vestul frii, unde ea nu se mai intalneste (Geografia Roménici, U, 1984, p.48). in acest ultim caz suntem in fata unor »fosile toponimice”. fn cele ce urmeaza, ne propunem si aducem in discutie si alte exemple, pe cat posibil mai sugestive, in asa fel incat, pe baza lor, s& se poati desprinde anumite concluzii referitoare la fenomenul pe care il ilustreaz’. Aceasta cu att mai mult cu cat in literatura toponimicé geograficd romaneasci, cu exceptia celor dowd scurte si tangentiale notafii la care ne-am referit, problema nu a fost abordati in mod special. in categoria pe care 0 discutim se incadreazi 0 serie de toponime legate de paduri (hileonime) sau, in general, de diferite asociafii si specii vegetale (fitonime). in multe cazuri regiunile respective sunt lipsite astizi de haina vegetal indicata toponimic, dupa cum e posibil ca inc de la bun inceput, adic inca din perioada de formare a toponimelor in cauz, formatiunile sau speciile indicate si fi impresionat nu printr-o larga extensiune, ci prin caracterul lor episodic, prin singularitate. in afar de Darmoxu-Darmoxa, deja discutat, mai pot fi amintite Brazi (citat in aceasti calitate de Gh. Dragu, 1973, p. 192), Faget, Corni, Dumbrava, Bucovina, Mesteciinis/Breaza, Péiltinoasa, Alunis, Afinis, Plopis/Topolnifa §.a. De exemplu, Fagetul Deii (Obcina Feredeului) se referd la o simpli enclava int-un masiv forestier de molid, si nu la o padure de fag cu o foarte mare extensiune. Subliniem in mod special familia toponimelor legate de procesul antropic de defrisare, si mai ales cea a toponimului Poiana, atat de bine reprezentati in tara noastra, la care opozitia vis-d-vis de o fost sau actuala padure este cat se poate de neta. Ar mai putea fi adiugate si cea ce noi numim landsaftonime: Bahna, Tinov, Plostina $.a., care definesc locuri cu exces de umiditate, diferentiate in mod clar, inclusiv pe cale toponimici—semanticd, de zonele vecine, bine drenate, in mod similar, cu exceptia cazurilor care amintese de proprietari, toponimele vechi legate de cultura vifei de vie nu se localizeaz, neaparat, in marile podgorii ~ Toponime ca Dealul Viei, Viigoara ete (geomorfonime, oiconime, econonime) apar freevent mai ales la periferia sau chiar, insular, in afara arealului ecologic propriu-zisAsupra semnificatiei geografice duble (afirmativ ~ negative) a unor toponime 337 solicitat de aceasta planta. Cel putin forma diminutivalé Viiyoara (din care peste 20 cazuri ca oiconime, multe vechi) arati clar c& viticultura nu este (nu a fost) 0 dominanti a economiei si peisajului din punctele respective, ci doar 0 modest si eventual insolita prezenté. Foarte sugestiv este etnotoponimul Roman pe teritoriul farii noastre. Aga cum se observa pe harta din Atlasul Romdniei (1972 ~ 1979, planga VIL3.1), oricat de curios ar fi la prima vedere, formele respective, vechi sau recente, dispirute sau chiar inc’ in circulatie, au cea mai mare frecventa nu in zonele unde romani detin cele mai mari ponderi din totalul populatiei, ci in vestul si centrul farii, unde ponderea lor este, dupa cum se stie, sub valoarea medie pe tara. Cu alte cuvinte, ele transmit simultan dout informafii: mai intai, desigur, prezenta efectiva a clementului etnic roménesc, dar, in acelasi timp, prin contrapunere deductiva, existenta altor nationalitati, Absenta sau raritatea etnotoponimului Romén in anumite regiuni ale férii sunt (dupa cum se precizeaza in textul complementar anexat la harta mentionat4) urmarea fireasci a faptului c& prezenta alohtonilor infelegandu-se de Ja sine, n-a mai fost necesar sa fie indicat printr-un termen special. Foarte interesante pentru dublul lor mesaj afirmativ-negativ sunt si o serie de zootoponime, printre care Bour, Zimbru, Breb (G.Valsan, 1938), care surprind prezenta, dar nu neapirat marea raspndire, in trecut, a animalelor Tespective pe teritoriul Romniei, sau hidronimele Valea cu Pesti, afluent al Argesului in zona lacului Vidraru-Fagaras, Valea de Pesti, afluent pe care Jiul il primeste de pe versantul nordic al Munfilor Valcan, Pestiosw ~ afluent al Tazkiului Gudetul Neamt), Paraul cu Peyte, afluent al Negrei Sarului, cu obarsiile in zona 12 Apostoli-Calimani, eventual si Pesteana (pe care I. Iordan o include la familia toponimelor ou semnificatia de pesteri) ~ hidronim prezent in mai multe regiuni ale {arii, care a produs apoi oiconime, in Oltenia si Hateg. Referitor la ihtionimele de mai sus, intrebarea care se pune imediat este urmitoarea: de ce a fost necesar s& se indice, prin intermediul toponimici, c& intr-un anume paréu de munte exist fauna piscicola? Dincolo de afirmarea acestei realitati, 0 a doua intentie a fost, dupi pirerea noastri, si se sugereze, de fapt, concomitent, dar indirect, absenfa pestilor din paraiele invecinate, din diferite motive. De exemplu, in cazul toponimelor din Calimani si Neamt, absenta si respectiv prezenfa ihtiofaunei ar putea fi in legaturé cu caracteristicile hidrochimice ale paraielor, dupa cum ele intersecteaz4 sau nu formatiuni petrografice cu continut de sulf ori cu sare. Acelasi rol si respectiv aceeasi incdrcAturs informational dubla au si cel putin unele toponime economice, care fac distinctia intre locurile favorabile (sau care au fost favorabile) pentru diferite activititi economice, si altele, nepotrivite pentru acelasi scop: Varatic, Tomnatic, Valea Morilor ete.