SCOPUL COMUNICARII

Cuvantul comunicare are un sens foarte larg, el cuprinde toate procedeele prin care
un spirit poate afecta un alt spirit. Evident, aceasta include nu numai limbajul scris sau vorbit,
ci si muzica, artele vizuale, teatrul, baletul si, in fapt, toate comportamentele umane. In
anumite cazuri, este poate de dorit a largi si mai mult definitia comunicarii pentru a include
toate procedeele prin care un mecanism (spre exemplu, echipamentul automat de reperaj al
unui avion si de calcul al traiectoriei acestuia) afecteaza un alt mecanism (spre exemplu, o
racheta teleghidata in urmarirea acestui avion) (Shannon si Weaver).
Cand un cuvant este la moda, cum este astazi cazul cuvantului comunicare, cand
activitatile sau evenimentele pe care le reprezinta se multiplica, sensul sau tinde sa se
largeasca datorita chiar interesului de care se bucura. Astfel, odata cu diversificarea si
masificarea comunicarii, oamenii politici, sefii de intreprinderi, artistii cunoscuti chiar si, in
general, orice persoana a carei cariera depinde intr-o masura mai mica sau mai mare de opinia
pe care publicul si-o face despre ea, apeleaza la serviciile specialistilor numiti consilieri in
domeniul comunicarii.
In acest caz, trebuie sa intelegem prin comunicare transmiterea unei imagini, transmitere care
se realizeaza mai ales prin mass-media. In mod firesc, trebuie ca aceasta imagine, altfel spus,
reprezentarea pe care ne-o facem despre persoana in cauza, sa fie puternica si in acelasi timp
favorabila; in caz contrar, vom spune ca persoana vizata nu are trecere la public, ca nu
reuseste sa comunice. Imaginea sa nu este cea pe care doreste sa o ofere. In loc sa o lase
astfel la voia intamplarii, este in interesuul ei sa o consolideze si sa faca in asa fel incat sa fie
pozitiva.
Ca si cea mai mare parte a cuvintelor unei limbi, verbul a comunica si substantivul
comunicare sunt ambele polisemantice, altfel spus comporta o pluralitate de semnificatii. Cei
care se ocupa de domeniile comunicatiei si comunicarii, intalnesc astfel, de la bun inceput, o
dificultate majora: acestia nu au de a face cu o operatiune bine determinata, ci cu o
multitudine de operatiuni, despre care este greu de spus cu certitudine in ce masura se
aseamana.
Dictionarul enciclopedic vol. I ofera termenului comunicare o definitie deosebit de
complexa, acoperind aproape toate domeniile in care acest termen este folosit:
Instiintare, stire, veste. (DR) Aducere la cunostiinta partilor dintr-un proces a
unor acte de procedura (actiune, intampinare, hotarare) in vederea exercitarii drepturilor si
executarii obligatiilor ce decurg pentru ele din aceste acte, in limita unor termene care curg
obisnuit de la data comunicarii.
Prezentare intr-un cerc de specialisti a unei lucrari stiintifice.
3 (SOCIOL) Mod fundamental de interactiune psiho-sociala a per soanelor,
realizata
in limbaj articulat sau prin alte coduri, in vederea transmiterii unei informatii, a obtinerii
stabilitatii sau a unor modificari de comportament individual sau de grup.
Ce este comunicarea? Este o intrebare la care au incercat sa ofere raspuns toti
1

autorii literaturii de specialitate. Definitiile sunt numeroase si diferite. In cele ce urmeaza vom
prezenta doua dintre acestea, mai largi ca sfera de cuprindere.
In sensul cel mai general, se vorbeste de comunicare de fiecare data cand un
sistem, respectiv o sursa influenteaza un alt sistem, in speta un destinatar, prin mijlocirea unor
semnale alternative care pot fi transmise prin canalul care le leaga (Charles E. Osgood, A
vocabulary for Talking about Communication
Comunicarea este un ansamblu de aciuni care au n comun transmiterea
de informaii sub forma de mesaje, tiri, semne sau gesturi simbolice, texte scrise .a. ntre
dou persoane, numite interlocutori, sau mai formal, emitor i receptor. A nu se confunda
ns cu aparatele de comunicaie numite emitorul i receptorulde radio, care folosesc la
comunicaiile la distan = telecomunicaii.
Termenul de comunicare este legat de existena noastr ca oameni, mai apoi ca
societate, fiindc fiinele umane i comunicarea sunt interdependente. Fr comunicare i
limbaj noi ca fiine ce interacionm i relaionm n cea mai mare parte, sau chiar n
ntregime prin actul comunicri, existena noastr pe pmnt ar fi inutil.
Este un proces dinamic, aflat ntr-o permanent transformare. Societatea exist datorit
comunicrii, ea nseamn comunitate i este vzut ca un proces care implic participare din
partea membrilor unei societi. Comunicarea mbrac forme variate i diverse, dintre care ne
vom opri la comunicarea mediatizat i la comunicarea de mas, care este de fapt o form a
comunicrii mediatizate, destinat unor mase mari de indivizi i poate avea o form
subiectiv, care are ca scop manipularea opiniei publice, i forma obiectiv, care dorete
simpla informare a persoanelor.
Comunicarea n mas este o parte integrant a mass-mediei, concept relativ nou, care
s-a dezvoltat n special n perioada postbelic, ca o consecin direct a apariiei noilor forme
de transmitere a informaiilor, fie prin unde radiofonice, fie prin imagini pe micul ecran.
La fel ca i la comunicaiile tehnice din cadrul informaticii i matematicii,
comunicarea dintre oameni are loc cu ajutorul unui limbaj, sistem de vorbire care folosete un
anumit sistem implicit de formule de comunicare.
Vorbirea i limba vorbit sunt elemente primordiale n comunicare; prin intermediul
lor putem transmite mai departe i o comunicare social sau emoional, aceasta decurgnd
difereniat, dup gradul de cultur al partenerilor ce iau parte la convorbire.
Aceast transmitere de informaii se produce de obicei ntr-o form acustic
(vorbirea), dar exist i alte forme (sau purttori de informaie), cum ar fi forma scris, cea cu
semnale electrice sau optice .a.
n timpul vorbirii comunicarea nu se efectueaz numai prin cuvinte, ci i prin
intermediul tonului vocii, al amplitudinii sau localizrii respiraiei, al variaiei coloritului
epidermei (ndeosebi a celei faciale), al atitudinii noastre .a. De exemplu, pentru nelegerea
unui mesaj, de cele mai multe ori este important i comportamentul interlocutorilor.

Ori de cate ori vorbim sau scriem, incercam sa convingem si sa ne convingem, sa

explicam ,sa informam sau sa fim informati, sa educam,sa impresionam, sa amuzam si sa ne
amuzam, a ne exprima puncte de vedere, sau sa indeplinim orice alt obiectiv, prin intermediul
procesului de comunicare, urmarim intotdeauna patru scopuri principale:
- sa fim auziti sau cititi (receptati).
- sa fim intelesi.
- sa fim acceptati.
- sa provocam o reactie (schimbare de comportament sau de atitudine, a unei opinii).
Comunicarea are o multime de intelesuri, o multime de scopuri si cam tot atitea
metode de exprimare si manifestare. Nu exista o definitie concreta a comunicarii insa se poate
spune cel putin ca, comunicarea inseamna transmiterea intentionata a datelor, a informatiei.
Lipsa comunicarii atrage o indepartare iminenta fata de grup, echipa, societate
In nici una dintre ipostazele sale majore, societatea (comunitatea umana) nu poate
exista fara comuni-care: nici in cea de dobandire a unei experiente comune (care presupune
dialog), nici in cea de transmitere a zestrei culturale, nici in construirea acor-dului asupra unor
probleme si dezlegari. comunicarea semnifica mult mai mult decat schimbul si raspandirea de
informatii; comunicarea creaza si mentinea societatea.
Comunicarea, informarea si mijloacele de comunicare depind unele de altele. Acesti
termeni au sensuri diferite in functie de domeniile care au drept scop comunicarea informatiei.
Pentru ziarist, informatia este expunerea unor fapte la care a asistat sau pe care le-a putut
verifica. Pentru el, o informatie buna trebuie sa fie adevarata, noua, inedita si surprinzatoare.
Mijloacele de comunicare sunt diferitele suporturi pe care ziaristii le folosesc ca sa transmita
informatia (ziare, radio, televiziune etc.). Pentru inginerul din domeniul telecomunicatiilor,
informatia este un semnal transmis unui destinatar prin mijloace tehnice. Inginerul numeste
comunicare totalitatea operatiilor de prelucrare, de transmitere si receptionare a mesajului.
Astazi, putem transmite si primi informatii imediat, oriunde in lume. Datorita acestei
rapiditati, verificarea informatiilor devine din ce in ce mai dificila, atat pentru ziaristi, cat si
pentru public. Comunicarea este indispensabila, dar trebuie sa comparam si sa privim cu un
ochi critic toate informatiile care ne parvin. Oamenii, dar si plantele sau animalele trebuie sa
comunice pentru a trai.