Curs 2

3. ACUSTICA FIZIOLOGICA
Aspecte anatomi@ si fiziologice
Vibratiile din cadrul undei de presiune sunt percepute de organul auditiv
(urechea) si transformate in senzatie auditiva printr-un complicat proces senzorial.
Urechea umana distinge atat amplitudinea presiunii acustice, cat si frecventa
oscilatiilor, realizand domenii distincte de perceptie, atat pentru frecventa, cat si
pentru amplitudine.
Anatomia urechii umane este reprezentata schematic in Fig. 1 in care se
disting cele trei sectiuni ale urechii: urechea externa, urechea mediana si urechea
interna.

Urechea externa este formata din pavilion canal auditivsi timpan.

Rolul pavilionului este de a capta o portiune din unda de presiune acustica si a
o indrepta spre canalul auditiv, ale carui dimeniuni aproximative sunt: lungime 2,5
cm, diametru 0,7 cm. Pavilionul realizeaza o accentuare a efectului undelor ce provin
din fata in raport cu cele care provin din spatele ascultatorului, realizand in acest
mod o localizare globala a sursei acustice. Canalul auditiv are o frecventa proprie in
jur de 3000 Hz, reali?and o amplificare a presiunii acustice intre pavilion si timpan de
aproximativ 10 dB. In ceea ce priveste timpanul, acesta este o membrana elastica,
usor conica, cu frecventa proprie de 1200 -1400 Hz.
Deoarece ansamblul canal auditiv-timpan are curba de rezonanta relativ aplatisata,
se realizeaza o amplificare (neunifonna) a presiunii acustice exterioare in intervalul
2000 + 6000 Hz.

Urechea mijlocie este o camera cu volumul de 1-2 cm3, cu o deschidere

tubulara spre exterior, denumita trompa lui Eustache, care este de obicei inchisa. Ea
se deschide cand se creeaza o diferenta mare de presiune intre cele doua fete ale
timpanului, realizand egalizarea acestora si protejand astfel timpanul de strapungere
sau corectand functionarea sa defectuoasa.
Pe membrana timpanului, spre urechea interna, se sprijina ciocanul. La randul sau, el
este in contact cu nicovala si aceasta, in continuare, cu scarita, Aceste trei oscioare
formeaza un mecanism de transmitere si de amplificare a efectului suprapresiunii,
produse de una sonora, de la timpan la fereastra ovala, pundul de legatura cu
urechea interna,
Pe traseul mecanismului din urechea mediana, intre presiunea primita de la
timpan si cea transmisa ferestrei ovale, se realizeaza o amplificare de 30 dB.

Elemente de Atasticd Tehnicd

- 0. ,'asile

c2

lt

d.a

e$trr;

ffilX;

rrtr.tc? /rttcrnl
I

,D I

fuv/lrb12

(,
(

Sprt ccaolrrlr
Sarrr14'ta4t /q|l'

a!, J/'li v
rt tztpon

'F

iui

llicoYalq
nrruosfltr
ovold
sczto reclr6elalui

Fig.

1.

Urechea interna are ca principala componenta melcul, reprezentat in detaliu

in Fig.l.b. O parte a urechii interne este reprezentata de canalele semicirculare
(nereprezentate pe desen), al caror rol este determinat in mentinerea echilibrului
corpului uman.

Melcul primeste semnalul produs de scarita in fereastra ovala, aceasta

presiune transmitandu-se kichidului limfatic din imediata apropiere a ferestrei, dupa
care se extinde la lichidul care umple intregul interior al melcului.
Melcul este un tub de sectiune aproximativ circulara, cu lungimea in jur de 3,1 cm si
rasucit spiral de 2,75 ori. Pe toata lungimea sa/ este despartit in doua camere de
catre membrana baziliara, o membrana elastica de aproximativ 3 cm lungime si 0,02
cm grosime, pe care se gasesc 24000 terminatii neruoase. Cele doua cavitati ale
melcului, scala vestibulului si scala timpanului, sunt in legatura printr-o mica
deschidere la vatful melcului, realizandu-se astfel un echilibru al presiunilor lichidului
limfatic din cele doua cavitati semitubulare.
Vibratiile transmise de fereastra ovala limfei din melc produc vibratiile lichidului,
manifestate prin mici turbioane, care induc impulsuri terminatiilor neruoase de pe
membrana baziliara, care mai depafte se transmit la creier, unde se transforma in
senzatie auditiva.
Luand ca baza legea lui Ohm din 1843, urechea omeneasca percepe numai
vibratia armonica sub forma de sunet pur. Din aceasta cauza, ea descompune toate
undele periodice complexe, face o analiza armonica, sintetizand apoi totalitatea
armonicelor sub forma senzatiei de sunet sau zgomot complex.
HelmholE considera ca fibrele neivoase ale membranei baziliare sunt asemenea
coailor de pian, avand lungimi diferite (0,04 mm la baza membranei, 0,5 mm la
Elemente de Acusticd Tehnicd

- O. Vasile

c2

l2

vaful ei), astfel ca intra in vibratie la diferite frecvente, fiind excitate, cum s-a aratat,
de turbioanele care se formeaza in lichidul limfatic.
Analiza in frecventa a semnalului auditiv receptionat se face, in functie de frewenta,
atat de catre creier, cat si de catre membrana baziliara.

Perceperea sunetelor, Domeniul de audibilitate

Perceperea sunetelor de catre om se realizeaza prin intermediul urechii.
Vibratiile auditive sunt transmise prin intermediul diferitelor pafti ale urechii, facand
sa vibreze asa numitele fibre ale lui Corty, Sub actiunea unui sunet de inaltime
(frecventa data), vibreaza anumite fibre excitand terminatiile corespunzatoare ale
nervului auditiv, care la randul sau transmite excitatia la creier. Nervii auditivi
transforma energia vibratiilor produse in ureche de undele sonore in mici impulsuri
nervoase (biocurenti) care produc in creier o senzatie auditiva(care depinde de varsta
si de starea receptorului auditiv) Frecventa sunetelor audibile este cuprinsa intre
aproximativ 16 Hz si 20000 Hz. Aceste limite variaza insa de la o perosoana la alta si
in general cu varsta. Vibratiile de ftecventa mai mica decat 16 Hz se numesc
infrasunete, iar cele peste 20000 Hz se numesc utrasunete. Aceste vibratii nu pot
fi receptionate de urechea uman5, ci numai de aparatura specializatd de m5surare.
Se constata deasemenea ca si intensitatea sunetelor este cuprinsa intre
anumite limite si anume, aproximativ intre 4'10-12 Wm2 si 2'LO2 Wfi2.Intensitatea
minima care determina senzatia minima se numeste prag de audibilibte. Daca
intensitatea sunetului creste foarte mult, in ureche apare o senzatie de presiune si
apoi de durere. Intensitatea maxima peste care apare aceasta senzatie se numeste
prag tadil sau pragul senzatiei de durere. Limitele de intensitate depind de frecventa
sunetului. Astfel, se constata ce pentru frecvente cuprinse intre circa 1000 Hz si 3000
Hz urechea. este cea rnai sensibila pragul de auditibilitate este cel mai jos, atingEnd
valori de ordinul 10-12 W/m2. Pentru frecvente mai joase sau mai inalte, urechea este
mai putin sensibila, progul de audibilitate fiind mai ridicat. In figura alaturata sunt
reprezantate schematic pragul de audibilitate si pragul senzatiei de durere (curbele
pline). Regiunea dintre cele 2 curbe reprezinta suprafata intensitatilor audibile sau
suprafata de audibilitate.
Intensitatea senzatiei auditive (intensitatea subiectiva a sunetului) nu este
proportionala cu intensitatea sunetului fizic definita mai sus. In general pentru un
sunet de o frecventa data
W; urrlr Pra{ul sr:nzat ici rlc rlrrrcrc
Itaprrrtul l. [,,
senzatia auditiva cresti
I

tlr'

lut';

I {1"5

l0,l

{1,'

| 1i;t'

lfit
Itl

10"
lLl,'

l{}''

l0r

Itr,

IOJ

Ittt

10"

Pragul dc rrurlibil it,rtc

Elemente de Acusticd Tehnicd

O. Vasile

rapid cu
de
de

cresterea
intensitatii si apoi, cand ne
pragul
apropiem
senzatiei
durere,

intensitatea trebuie

sa

creasca foarte mult pentru

ca ur-echea sa perceapa o
diferenta, deci intensitatea
subiectiva a sunetului nu
poate fi masurata cantitativ
exact.
evaluare

c2

l3

aproximativa este data de legea psiho-ftzica formulata de Weber si Fechner. Conform

acestei legi, diferenta dintre senzatiile auditive produse 2 sunete este proportionala
cu logaritmul raportului dintre cele 2 sunete,
S2-S1 = k'log(Izllr)
In aceasta relatie Sr reprezinta senzatia auditiva (sau nivelul intensitatii
sunetului) produsa de sunetul de intensitate Ir. Desi ipotezele .pe baza clrora se
deduce aceasta relatie nu sunt exact satisfacute, ea este foarte importanta, deoarece
sistemul de masura a a intensitatilor sonore (scara nivelelor de intensitate a
sunetelor) se bazeaza pe aceasta lege.
Daca luam ca nivel zero (senzatia auditiva So = 0) pragul de audibilitate Io, Io
= 10-12 Wm2, nivelul intensitatii sunetului este dat de relatia S = k'log(I/Io), daca
se ia k = 1, unitatea de masura pentru nivelul intensitatii sonore se numeste bel iar
daca se ia.k = 0, decibel(dbel). Unei intensitati I = 10 Is, ii corespunde un nivel S =
10 dB, pentru = 100 Io avem S = 20 dB, iar pentru o intensitate apropriata de
pragul senzatiei de durere I = 1014 Io dvrn valoarea S = 140 dB.

Senzatia auditivi reprezint5 un fenomen subiectiv, receptionat divers de citre

diferiti oameni. Din aceasti cauz5, se definegte mai intai notiunea statistic5
ascultdtor otologic normal, ascultdtorul fiind reprezentat de un om de 18-25 ani, cu
auz normal gi fdrd afectiuni ale organului auditiv.
In aceste conditii, se considere cd urechea umand percepe sunete in intervalul
de frewente (16
i6000) Hz, imp5ftit intr-o gam5 de 10 octave, cuprinse in
intervalele dintre urmdtoarele frecvente: L6, 32, 64, 125, 250, 500, 1000, 2000,
4000, 8000, 16000 Hz. Se realizeaz6, astfel, o pdm5 delimitare a domeniului de
audibilitate al urechii umane.
A doua limitare a domeniului de audibilitate al urechii este legatii de valoarea
amplitudinii vibratiilor de presiune receptionate. Astfel, pe plan international, s-a
stabilit cd limita de perceptie a sunetului se realizeaz5 la valoarea rms (rdddcina
medie p5tratic6) a presiunii p0 = 2'10-5 Pa sau la valoarea de referintS a intensititii

acustice medii ,Ie = 19-12 wm2. se stabilegte astfel pragul de audibilitate (pA), la
valoarea L74= LpA = 0 dB,
De asemenea, se stabile$te un al doilea prag privind perceptia urechii,
corespunzitor senzatiei dureroase pe care o produse un sunet cu amplitudine mare a
presiunii receptionate de organul auditiv. Este vorba de aga-numitul prag al durerii
(pD), care se considerd la valoarea rms a presiunii pt = 2.t0 Pa, c5reia ii corespunde

valoarea intensitdtii acustice medii 4 = 10 Wm2. Ambele valori conduc la nivelul

acustic corespunz5tor pragului dureros, 4D= LpD= 120 dB.

in figura de mai jos, sunt reprezentate

curbele care marcheazd cele dou6

praguri, de audibilitate (pA) gi al senzatiei dureroase (pD). Se remarca sensibilitatea
sporitd a urechii in intervalul 2000 + 6000 Hz gi sciderea sensibilit5tii de perceptie
spre sunetele de frecvente joase. In ceea ce privegte pragul durerii, spre ftecventele
joase efectul sc5derii frecventei nu este la fel de insemnat ca tn cazul pragului de
audibilitate.

Elemente de Acusticd Tehnicd

- A. I/ssile

c2 /4

r&
ta,

StI
EE

.E

t.
t6{,

{.

.J

--t

'1
'lf

'a

20

S-a stabilit deci cE perceptia urechii nu este uniform5 pe toatii gama de

frecvente din domeniul audibil, ea introducand atenudri sau ampliftcdri ale sunetului
receptionat tn anumite benl de frecventii. In aceste conditii, s-a ales ca frecventE
de referintS, pentru caracterizarea receptiei sunetului la o anumit5 intensitate
acustici, frecventa de 1000 Hz, pentru care se consider5 cd urechea nu intervine cu
modific5ri in perceptia sunetului, prezentand o caracl:eristicd platd.
Deci, Ia aceastd frewentii, se obsery5 cA presiunea corespunz5toare pragului
de durere este de aproximativ 5000 ori rnai micS decat presiunea atmosfericS,
punand astfel in evidentd marea sensibilitate a urechii umane.

In tabelul urmator dam

nivelele intensitatii sunetelor pentru cateva sunete

obisnuite; valorile intensitatilor se refera la sunetul de 1000 Hz. Pentru a percepe o
vibratie ca sunet, in afara conditiilor de frecventa si intensitate mai exista si o
conditie de durata. Astfel, pentru ca un om obisnuit sa perceapa bine inaltimea unui
sunet, trebuie ca urechea sa sa primeasca unde sonore cel putin timp aproximativ o
sutime de secunda/ adica cel putin 5 vibratii pentru un sunet de 500 Hz, 10 vibratii
pentru 1000 Hz etc. Totusi, dupa mult exercitiu, aceasta limita coboara sensibil
ajungand, de exemplu, la 2 vibratii pentru a percepe destul de corect inaltimea unui
sunet intre 40 Hz si 3000 Hz.

Surca sunetului
Pragul audibilitatii (liniste
absoluta)
Freamtul frunzelor
Soapte
Pasi, ruoerea hartiei
Vorbirea
Muzica tare la radio
Nituirea
Motor avion la 3 m depaftare

Nivelul (dB)

Intensitatea sunetului

1o-12

10

10-1r

20
40

10-1u

50-76
80
100
130

10-u

10-/ - 10-5
10-1

L0-'
10

Din punct de vedere al senzatiei auditive pe care o produc sunetele pot fi

impartite in 3 clase: sunete muzicale (simple sau compuse); zgomote si pocnete. Se
arata experimental ca sunetel muzjcale sunt produse de miscari periodice, zgomotele
de miscari neregulate, iar pocnetul este rezultatul lovirii urechii de o variatie brusca si
Elemente de Acuslicd

Tehnicd O. Vasile

c2

l5

scurta a presiunii aerulul. Relatia dintre 2 sunete produse succesiv sau simultan este
caracterizata prin raportul dintre ftecventele celor 2 sunete (v2lv1) numit interval, iar
daca reprezinta raportul dintre anumite numere intregi, avem un interval muzical.
Principalele intervale muzicale sunt si sunt determinate unisonul (1); secunda mare
(9/8 sau 10/9); tefta mare (5/4); tefta mice (6/5); cvarta (a/3); cvinta (3/2); sexta
mare (5/3); sexta mica (B/5); septima mare (15/8) septima mica (9/5) si octava

(2tr.

Doua sau mai multe sunete produse simultan, separate prin intervale
muzicale, formeaza un accord. Senzatia auditiva pe care o produce poate fi mai mult
sau mai putin placuta. In functie de aceasta, acordul se numeste consonant sau
dissonant Cele mai cunoscute acorduri sunt cele de octava, terta majora si winta,
iar disonante cele de cvarta, sexta , secunda si septima. In general, acordul este cu
atat mai consonant cu cat numerele care definesc raportul sunt mai mici. Trei sunete
formeaza un accord peffect, daca ultimele doua sunt separate de primul (sunet
fundamental) printr-o terta si, respective cvinta. Avem accord perfect major, daca
terta este majora (luand pentru primul sunet unitatea, rapoartele sunt: 1, 514,312) si
acordul pefect minor (1, 615,312).
O alta notiune impottanta este aceea de scara muzicala, care desemneaza o
secventa de sunete separate prin intervale muzicale. Aceste secvente se reproduce
prin serii de cate sapte sunete, numite game. De exemplu, secventa de mai jos, cu
denumirile notelor cunoscute de toti, reprezinta gama Do major:

Note:

do

Interval fata de
prima nota a
interval

do re
sol
gamei I
9lB
sl4 4lz
312 sl3 1sl8
gla
succesiv 9lB l0l9 t6lts
r0l9 gla 16/1s

Interualele 9/B si 10/9 se numesc ton major, respective ton minor, iar 16/15
semiton, Scara muzicala avand succesiunea de tonuri si semitonuri de mai inainte se
numeste scara diatonica naturala si contine serii de game in tonalitate indicate de
nota de la care se porneste (tonba gameD.

Elemente de Acusticd

ehnicd O. Vosile

c2 /6