arh. MIHAI OPRIS TIMISOARA Mica monogratie urbanistica Ge Ly 4 wstrrurua POLITEHNIC TRYSOARS BIBLIOTECA CENTRALA RiPLIO UNIVERSITATEA *POLITEHNICA" a Lined tsi M00. an E Se | v EDITURA TEHNICA BUCURESTI, 1987ea UIom Nao ee be SEDIUL $I GAPITULAE NIZOANE TIMISORE: 716; reprezentarile orasului sint fictive Multumese in mod deosebit arhitectului doctor PETER DERER care m-a in- demnat si sfituit si scriu aceasta carte, intocmind, apoi, si referatul de apre- ciere a lucririi. De asemenea, sint recunoscitor regretatului conferentiar arhitect Hans Fa- ckelmann pentru sprijinul in timpul adunarii materialului documentar, pro- fesorului doctor arhitect Gheorghe Curinschi Vorona pentru ucenicia la catedra de istoria arhitecturii din Institutul de Arhitectura ,lon Mincu”, arhitectului Mihai Botescu pentru prelucrea materialului fotografic, arhitectului doctor Paul Niedermaier pentru unele informatii privind evolutia Timisoarei medie- vale. istoricilor doctor Costin Fenesan si Luzian Geier pentru observatiile competente facute dupa lectura textului, arhitectei Daniela Cristina Mangiuca pentru desenele nr. 157, 162, 263, 264 si 265 precum gi inginerului Imre Borbély pentru traducerea unor documente tehnice. Mulfumesc, pentru sprijinul generos si dezinteresat, profesoarei Virginia Suparschi, pentru pregatirea materialului pentru tipar, sotiei mele Anca Eugenia Opris.»Biografia Timisoarei*, meta- morfozele asezirii, de la satul pri- mordial la cetatea medievala, de la tirgul cu aspect oriental — la ora- sul cu plan ordonat din perioada ba- rock, de la eliberarea acestuia din corola stelaré a bastioanelor si pina Ja aglomerarea urbana actuala, toate acestea, si nu o istorie a caselor Ti- misoarei, constituie domeniul pre- zentei monografii urbanistice. Spre deosebire de monografiile Yimisoarei, realizate pind in pre- zent, care s-au bazat cu precddere pe cercetarea unor documente scri- se, aceasta lucrare este rezultatul studiului unor documente desenate: harti, planuri ale orasului, planse ale unor proiecte de execufie, precum si al unor cercetari pe teren si altor surse specifice domeniului profesio- nal al istoricului de arhitectura si urbanism. Informatiile astfel obti- nute le-am coroborat, abia apoi, cu cele furnizate de literatura de spe- cialitate referitoare la Timisoara. Datorita metodei de. investigatie u- tilizate, am putut clarifica, pentru prima oara,o serie de aspecte ale evolufiei urbanistice, incepind eu pe- tioada aparifici Timigoarei si pina in prezent. De asemenea, demon- stram ca o serie de afirmatii referi- toare- la Timisoara, publicate in tre- cut, sint eronate. Astfel, de pilda, suburbia Fabric, cea mai impor- tanta dintre suburbiile timisorene in secolele XVITI—XIX, nu s-a ri dicat pe ruinele cartierului medi val Palanca Mare“ si nu a aparut in 1720; Cazarma Transilvaniei nu relua exact traseul fortificatiilor medievale“ si nu ingloba in zidurile INTRODUCERE sale resturi ale acestora ete. Inlatu- rarea unor asemenea inexactitati mai ales, prezentarea evolutiei ora- sului conform stadiului actual al cunostinfelor constituie. principalul motiv pentru care publicim aceasta Tucrare. Din cercetarile noastre rezulta eA nucleul initial, de la care a pornit dezvoltarea Timisoarei, I-a consti- tuit o asezare ruralé autohtona si nu cetatea, asa cum s-a sustinut pina acum, cetatea apirind mai tir- ziu. Acest fapt poate reprezenta o noua dovada a permanentei popu- latiei autohtone in Banat. Cum ins, numeroase alte lucriri, unele reali- zate inca din secolul al XVIIJ-lea, au demonstrat pe deplin aceasta permanenta, nu mai insistim asupra acestui subiect. Lucrarea se adreseazi, in mod special, unor cititori care manifesta interes pentru evolutia Timisoarei si, in general, tuturor celor preocu- pati de problemele istoriei urbanis- mului. Presupunind ci asemenea ci- titori cunose suficient istoria Roma- niei, nu mai mentionam, in cadrul lucrarii, evenimentele generale, ca- racteristice intregii istorii a patriei, ci doar acele intimplari particulare ce, afectind numai Timisoara, sint, mai putin cunoscute. Astfel, desi co- mentim ipoteza unei aseziri romane la Timisoara, nu facem si precizari privind cucerirea Daciei de citre romani, considerind ca cititorul nos- tru cunoaste acest capito] important al istoriei Romaniei. In schimb, explicim- evenimentele particulare ce au determinat asediile Timisoa- rei din anii 1716 si 1849.De asemenea, considerim ca definirea termenilor de specialitate utilizati in mod curent in istoria arhitecturii si urbanismului ar de- pasi limitele unei monografii urba- nistice. Cititorii care nu cunose sen- sul acestora sint rugati si se adrese- ze unui dictionar de specialitate. In scopul degrevarii textului luer&rii propriu-zise, Iam incarcat pe cel al notelor cu o serie de preci- z&ri si argumente pentru ipotezele enunfate. Pentru a-] distinge de aceste detalieri, intregul text al in- formatiei bibliografice, ca si cel care indica documentele originale, este redat cu litere cursive, si nu numai titlurile Iucrarilor, asa cum reclama uzantele stiintifice. Pentru a degreva legendele ilus- tratiilor, nu am mai mentionat, in cadrul acestora, 5i numele autorilor operelor de arhitectura respective. cazul in care cunoastem numele lor, toti arhitectii autori sint spe- cificati in lista constructiilor repre- zentative realizate la Timisoara. In cadrul lucririi, utilizim nu- mai denumirile actuale ale strazilor si pietelor si nu pe cele ,,istorice*, fiindca, acestea schimbindu-se frec- vent in cursul evolutiei orasului, am putea deruta pe cititori. De e- xemplu, Piata Paradelor (sau_,,de Parada“) s-a numit apoi succesiv: Piata Libertatii, Paradelor, Pr ful Eugen, astazi Libertdfii, iar Pia- ta Principala (din cartierul Cetate, fiinded exista 0 piat& cu aceasti de- numire si fn suburbia Fabric) s-a numit apoi: Domului, Losonezy, astazi Unirii. Denumirile actuale le indicim intotdeauna prin litere cursive. Dacé o denumire contempo- Tana nu este scrisi cu litere cursive, inseamna ca este identicd celei din perioada analizata. In general, pentru verbele de- semnind actiuni executate in perioa- dele analizate, folosim asa-numi- tul ,,prezent. istoric, iar pentru ac- Yiunile intreprinse anterior perioa- dei analizate utilizam verbe la tim- puri trecute. Substantivele aparent comune indicate cu litera initiala majuscu- la reprezinté nume proprii timiso- rene: Oragul este denumirea oragu- lui interior medieval, Cetatea de- semneaza cartierul Cetate. Cind nu au litera initial majuseuld, folo- sim aceste substantive cu sensul lor uzual. Dar, atunci cind nu se speci- fied alta localitate, termeni ca: oras, urbe, aglomerare urbana ete. se re- fera intotdeauna la Timisoara. Tratind probleme de ‘urbanism, ilustratiile joaca, fireste, un rol ma- jor in organizarea lucrarii. La ex- plicarea ilustratiilor, textul original (integral sau partial) al documen- tului respectiv este redat intotdea- una intre ghilimele. Atunci cind se specified scara de reducere, aceasta este indicata aproximativ gi se re- fera la reproducerea din Jucrare, si nu la documentul original. Evident ca lucrarea de fata are, pe ling& inevitabile carente su- biective, si limite obiective dato- rate stadiului actual al cunostinte- lor. Din respect pentru cei care s-au ocupat de probleme similare in trecut, atunci cind cercetarile noas- tre au infirmat ipotezele acestora, nu menfionim ipotezele respective, decit in uncle cazuri extreme la care ne obligi rigoarea stiintified. Tar dragostea noastré pentru Timisoara, atasamentul fata de toti cei preocu- pati atit de istoria cit si de dezvol- tarea sa viitoare, ne indeamna sa speram ca si prezenta lucrare va fi, in curind, depasita.ANTULUI ROMAN“, nord Suburbia Rasciand” — (cartierul DIRECTIA NORD, ‘storie Mehala), la vest Suburbia Ger- St SUD-V: VATRA TIMISOARE a en ee fea: ANUL 1746; la est Getatea, Ia pita gpre ford de .Canainl Moci*,CAPITOLUL | NASTEREA SI EVOLUTIA TIMISOAREI MEDIEVALE Partea intii: Evolutia orasului pind in anul 1552 Orasul ‘Timisoara s-a dezvoltat in Cimpia Timisului, cimpie strabatuta de cursurile riurilor Timis, Bega si de unii dintre afluentii acestora’. Inainte de marile lucrari hidrotehnice din secolu! al XVIII-lea, aceste riuri isi uneau albiile printr-o multime de brate si mlastini, formind 0 zona inundabila ce se intindea de la vest de actualul oray Lugoj $i pina la Tisa. Numele orasului deriva de la cel al riului Timis cici, in zona mlastinoasd, nu se putea distinge care brate apartineau Timisului si care Begii, intregul bazin mlastinos fiind denu- mit ,al Timisului**. Protectia oferita de mlastini sifauna acestora au atras comunitatile umane: marturiile arheologice atesta prezenta lor atit in perioada neolitica cit si in epoca metalelor si in sclavagism. Problema aparitici Timisoarei nu este inca pe deplin elucidata. Datorita numeroaselor obiecte apartinind civilizatiei romane, descoperite la Timisoara o serie de autori sustin c& aici ar fi existat un oras roman’. Insa, pin prezent, nu au fost surprinse urme de constructii care si confirme ipote: sus-mentionata. >» Cea mai veche urma ,,construita*, de ample dimensiuni, 0 constituie asa-numitul Sant Roman, din care se mai pastreaz& unele portiuni vizibile la sud-vest de actuala statie de benzina de pe Calea Sagului. Dar nici acestuia nu i se cunoaste data construirii*. In aceste conditii, analiza tramei stradale si a elementelor de mediu natural din perioada medievalaé ramine sursa majora de informatii privind primele faze ale evolutiei orasului. Aceasti analiz& se poate intreprinde pe baza hirtilor relativ precise, ridicate incepind din prima jumitate a secolului al XVIIT-lea. Aceste harti demonstreaza faptul c orasul medieval s-a dezvoltat la capi- tul de nord al unei spine neinundabile, taiate de mai multe brate de apa, ce constituia, probabil, principala cale de traversare a mlastinilor®. Reteaua stradalé medievala este redati cel mai exact pe harta ridicata de capitanul Perette, inginerul sef al Timisoarei, incepind din anul 1716°. In ,,Orasul Interior care reprezinta zona centrala, cea mai dens construitaa Timisoarei medievale, apar doud tipuri de trama stradala, net diferite. Cu 3. TRASEUL »SANTULUI ROMAN* IN ZONA TIMISOARE] (CIRCA 1965); 4 — ,§anjul Roman* (se. 1:4. APARIFIA TIMISOAREL — MEDLE- VALE; 4; presupuse jocoluri*: ¢ amplisamentul primei cetdti medievale Pornind de la .ocoluri*, dramurile de tran zit prezinta ¢ fuente, Pornind de ta drumurile sint- de obstacole eare insulei neinundabile, nu pot Geea ce demonstrcazd ‘olele (ocolurile") au luat Here anterior aparitie’ ectalit (brat-le de apa ipotetice, sint reprezentate eu raster dens Milagtinile eu raster ears se. 1:20 000) 5. TIMISOARA EN PRIMA JUMATA TE A SECOLULUL AL XIV-LEA: 1 castelul; ¢—cetatea; 3 — ,Orugul?; cartierul denumit ulterior Palanea Mare 7 —cartierul denumit ulterior Palanca Mica (bratele de apa, ipatetice, sint repre- zentate cu raster dens, mlastinile ew raster rar} se. 1: 20 000). siguranfa cel mai vechi tip de textura se giseste in zona care si astazi pre- zinta cota de nivel cea mai ridicaté din cartierul Cetate (Piata Libertalii — Piata V. Roaild). Pe harta respectiva, in aceasta zon’, se disting cel putin doua ,ocoluri* (suprafete cu contur neordonat, de forma convexa, delimilate de drumuri). Numai pornind de la acestea, drumurile principale de tranzit prezinti trasee fluente, ceea ce dovedeste ci ,ocolurile* reprezinta nucleul initial al asezarii sau o parte a acestuia. Acest mod de a oeupa terenul furnizeaza si informatii privind structura si unele caracteri io-economice ale populatiei. Pentru eristici so ocoluril datoreazi defrisirilor corespunzind unei economii autarhice, agro-pastorale sau agricole incipiente, bazate pe nuclee familiale. Ele denota 0 asezare spon- tani a populatiei, eu densitate de locuire scazuta, excluzind interventia unei puteri politice sau administrative superioare’. se In continuare, prezentim evolutia asezirii medievale bazindu-ne, in special, pe rezultatele analizei tramei stradale existente in anul 1716. ¥ Dupa constituirea unei incipiente aseziri rurale in jurul ,ocolurilor“, faza urmatoare in evolutia Timisoarei o reprezinta aparitia cetatii. Aceasta este amplasati la sud de asezarea rurala, la capitul de nord al spinei neinun- dabile, pentru ca, aparataé de mlastini, sa controleze vadurile. Este posibil ca necesitatea acestui control si fi aparut ined in cursul mileniului T e.n.8. Cu siguranta ea devine imperioas’ dupa anexarea Banatului la Regatul Ma si, mai ales, in timpul conflictului intre acesta si Imperiul Bizantin ( resp. XII). Deci, desi ,Cetatea Timisului* este atestatd, dupa cum afirma unii cercetitori, abia in anul 1177, probabil ea are o vechime mai mare®..X in secolul al XII-lea, Timisoara, sediu al comitatului Timis si posesoare a unui domeniu feudal, are o structura bipolar. A Cetatea ocupa o suprafata de teren aproximativ dreptunghiulara (cirea 170110 m). Aparata, probabil, de un val de pamint cu palisada, este n 10ginitaé pe trei laturi de brate de apa, iar pe cea are, datorita formei sale in plan, nu poate fi deeit dala de dominati de dona strazi: artera de t orientata est-vest, subordonata celei dintii (similare lui ,, si ,decumanus* din orasele antice romane). La sud de intersectia dintre cele doua strazi, pe latura de est a arte se afl& edificiul de cult, biserica cetatii. Distanta redusi intre strazi face posibili existenta unor parcele mici, patrulatere, si a unei densitati de locuire relativ ridicate. Desi de dimensiuni reduse, volumul edificiului de cult domina, probabil, constructiile, desigur foarte modeste, existente in cetate Asevarea rural prezinta o refea stradata si o textura afinata, cu pareele mari, de forme neordonate, caracteristice satelor medievale din Banat. Rezulta, astfel, si existenta a dou’ categorii de populatie, diferite ca ori gine si structura sociala. Cetatea este locuité de o comunitate in relatie direct’ cu puterea centrala, indeplinind functii administrative, militare, comerciale si, intr-o mai micd masuri, de productie mestesugareascd. Asezarea rurala este locuita de tirani, ce vor fi fost, poate, aserviti in secolul al XIV-lea, dezyoltarea Timisoarei este favor ici (1315— 1323) a regelui Carol Robert de Anjou!?. Astfe Ti at, in anul 1342, 1a de un canal ial! Trama stra- ta de stabilire , dacd in anul ‘alitatea este deja _men- - Ceea ce permite presupunerea ci detine si privilegiile corespunzitoare acestui nou statut Funetiunile sale principale ramin militare si administrative, dar dez~ volta tot mai mult si cele comerciale!*. Totusi, mestesugarii sint mentionati pentru prima oara abia in a doua jumatate a secolului, probabil deoatece detin o pondere redus& in ansamblul economiei si, deci, si al populatiei timi- sorene. Documentele yremii reflect’ existenta unor clase sociale, cu drepturi a56. PLANUL FORTIFICATILOR —TIMI- SOAREI, IN SECOLUL AL XIV-lea, dupa 0 prezumtiva ,incizie pe o placd de tenn, reprodusi de o stampa italiana: A celatea; B — castelul. Este foarte pro- babil ca aceasta imagine si fi inspiral humeroascle yyedute* reprezentind Thni- Soara medieval ca flind formata din doud incinte patrulatere fortificate. 7. TIMISOARA IN A atit planul cit si vederea perspectiva (care reia una dintre imaginile reprezentind Ti- misoara ca doud ineinte dreptunghiulare intarite) nu redau exact situatia reala, » exceutotd in 1736, a cu. noseut o largit rispindire datoriti, proba- bil, calitatilor sale estetice. UL 1718; desi 6 politice si interese economice net diferite: nobili,.patriciat urban si ordseni, slugi de curte si iobagi ai cetatii*. Tot acum sint atestate documentar si unele cladiri din oras: biseriea parohiala Sf. Gheorghe (patronul orasului, 1323), doua manastiri: cea minorita si cea dominican (1323), precum gi, in 1397 © biseried ortodox’l®. De asemenea se mentioneazd si coli in care predau franciscanii- La sud de cetate, pe o insula a spinei neimindabile,se constriueste (intre 1307—1315), cu .mesteri italieni*, eastelul — resedinta regala, probabil for- tificat. Acesta este organizat in jurul unei curti patrulatere, avind, se pare, un corp principal cu un donjon sau un turn de poarta pe latura de nord, ce controleazd accesul inspre cetate!. Functionarea resedintei regale va fi determinat asezarea primilor locuitori pe insula aflata la sud de castel, denumita, ulterior, Palanca Mica. Reteaua stradala de aici, relativ ordonata (permitind, deci, ipoteza ca ar fi rezultatul unei actiuni de colonizare), se dezvolta pornind de la artera de tranzit nord-sud, dublata apoi de o alt& stradi, paralelé, amplasaté la est. Aproximativ la mijlocu) chii principale, constituind capatul perspectivei unei strézi scurte, orientate est-vest, se afla cladirea de cult a cartierului, reprezentind, poate, una dintre cele doui minastiri mentionate anterior. Fosta asezare rural devine acum ,Orasul* propriu-zis. Traditia istoricd afirma ci ,,Marea Moschee“, amplasata in acest cartier (1716), nu era alta decil vechea biserica Sf. Gheorghe. Orientarea cladirii spre sud-est, anormala pentru 0 bise , ar dovedi faptul ci tesutul urban era relativ dens in momenta! con- struirii acesteia, facind necesara amplasarea sa in functie de strazile deja existente. Diferenta mare intre structura tramei stradale din acest cartier, fafa de cea din viitorul cartier Palanca Mare, denota faptul cA bratul de apa 12ce inconjura ,,Orasul* a fost utilizat de timpurin sar fi realizat legaturi mai organ e el, intre cele doud cartiere)}®. Concomitent, incepe si ocuparea, in lungul cdii spre Buzias din acea vreme, a partii de sud-est, cea mai bine protejata de citre mlastini, a carti lui denumit ulterior Palanea Mare! De la calea de tranzit, se t doua ulite spre vest. Reteaua stradala, relativ ordonata, delimi trei strazi sus-mentionate, poate fi rezultatul unei actiuni de coloni: din centru! acestei zone (ampla: in mijlocul unui constituia, probabil, incinta sa inifialé) reprezintd, poate, cea de tire, atest documentar. Amplasarea acestui edificiu, ca sia celui din Palanca M metric al insulei neinundabile respective, dovedeste faptul erau slab locuite sau au inceput si fie locuite abia in per edificii. in secolul al Xv. lea, ciple a otomand (anex ‘a Serbiei si intrarea Ts impor. tanta functiunilor strategice ale « rectiei pring cipale de atac a tureilor in Europa ca element de aparare (altfel in central geo- ambele ostroave vada zidirii acestor flat in veei -Belgrad—Buda—V.8 PLANUL CASTELULUT, IN 1727; In partea de nord a Jaturli de vest se disting unele rezolviri similare color executate fntre 1440—1453 Ia catelul din Hunedoara, jar In intersectin laturii de nord cu cea de est — uum probabil tum de artiterie (de ti- pul celor construite Ia stirsitnl secotului XV 4i tnceputul sccolalui XVI), Conturut laturilor de est si de sud este sseminitor 14 eu cel al incintei casteluml, tnceput in 1540, la Ghetla (se. 1 500), 9. PLANUI. CASTELULUI, IN 1980, prezinté acelasi numar de travee ca si ce! din 1727. Posate cu negru, zidurile a earor grosime este mai mare decit cea dictata de rafiunile con ive pun in evidenta curtina din secolu! XVI precum yi un pro- dabil turn de artilerie, poate ,Purnul Apei*, mentionat documentar (sc. 1: 500).Totusi, se dezvolt nifieativ, de pild’ de studenti provenit striinitate*t. In vremea comitilor de Timis, lancu de Hunedoara (1441— 1456) si Pavel culturale ete, numirul relativ mare universititi din registrati la dife 1510. PLANUL CASTELULUI DIN GHER- A CASTELULUI DIN ‘TIMISOARA, IN LA INCEPUT IN ANUL 1540, 1727; grosimea de peste 2m a zidului exterior de Ja parter indici, presupunem, 11. SECJIUNE PRIN LATURA DE EST curtina din secolul XVI (se. 1: 250). Chinezul (,,Cneazul“, 1478— 1494), sint mentionate coloniziri in cartierele Palanca Mare si Palanca Mic&®?. Intre constructiile vremii, alituri de biserica Sf. Martin si capelele Sf. Maria si Sf. Margareta, sint citate ,biserici si gcoli* ortodoxe?4, Dar principalul efort constructiv este dedicat fortificatiilor: se mentio- lucrari in vremea comitilor Filippo dei Scolari (cunoscut si sub numele ra 1407-1424), Jancu de Hunedoara, Pavel Chinezul, neaz de Pippo Spano de O precum gi in anul 1 Dupi mutarea din Timisoara a resedintei regale, functiunile cetitii ini- fiale sint preluate de c&tre fostul castel regal. Terenul cetatii initiale, alipit acuin ,Orasului* propriu-zis, este legat de acesta doar prin vechea arteri de tranzit nord-sud, ceea ce dovedeste ci celelalte doua strizi, una din cetate, cealalta din ,,Oras“, care se intrerup in dreptul santului cetatii initiale, exis- tau deja in momentul alipirii, iar santul servise anterior ca barier’ (fortificatie). - 5 16»Orasul* este fortificat, poate incd din vremea lui Carol Robert, cu sigu- ranta, Insi, in vremea lui Iancu de Hunedoara. Incinta este formata din valuri de pimint, intarite cu palisade. Unele surse indic&’ si un zid, probabil din ciirimida, in zona opusa mlastinilor. Aceste fortificatii, ca gi palisadele car- tierelor Palanca Mare si Palanca Mica pot data din secolul al XV-lea%. Plat- formele pentru artilerie, aferente incintei ,,Orasului", pot apartine celei de a doua jumatati a secolului al XV-lea (asa cum afirma Bleyer), dar este cu mult mai probabil ca ele si dateze de la inceputul secolului urmator. In veacul al XV-lea, Timisoara avea patru porti: Poarta Lipovei (,,Praiko“), a Ardealului, a Aradului si ,Poarta Turnului Apei*. O a cincea va fi co istruita in secolul al XVE-lea’s. Castelul, ,,reparat in vremea lui Pippo Spano, este reconstruit intre anii 1443 si 1447, toemai in perioada in care, in serviciul lui Iancu de Hunedoara, ‘se afla arhitectul Paolo Santini da Duccio. Rezolvat, se pare, pe doud nive- luri, avind si un turn-donjon, castelul prezinta unele similitudini cu cel de la Hunedoara, dup& cum sugereaza planul salii mari ce se mai pastra inca in secolul al XVIII-lea, pe latura de apus a castelului timisorean. Descrierea din secolul al XV-lea, care afirma cA Timisoara este impodobita neu edificii alese $i palate pompoase“®*, exagereazi probabil, caci, exceptind castelul si unele clidiri de cult, nici un ,edificiu pompos* nu se mai pastra in anul 1716. In tot cursul evului mediu, majoritatea caselor timigorene vor fi fost executate din lemn si chirpici. La inceputul seeolului al XVI-lea, accentuarea anarhiei feudale mar- cheazii criza politica a regatului. In Banat, provincie amenintata si de pustie- toare raiduri otomane, aceasta crizi se manifesta acul2’. Abuzurile nobilimii provoaca rizboiul faranesc condus de Gheorghe Doja. Acesta asediaz cetatea si incearci si abat& cursul riului care alimenteazi cu apa santurile fortificatiilor. Dar este infrint si igi suferd supliciul la Timi- goara (1514). Dupa_ciderea Belgradului (,,Cheia Ungariei*, 1521), in bitalia de la Mohics (1526), este nimicita puterea militara a regatului care fusese, anterior, o importanta forfa antiotomana in Europa. Casa de Austria, pe baza preten- {iilor sale dinastice si sub pretextul pericolului otoman (de altminteri real), ocupa partea de nord, iar turcii, partea de sud a Ungariei. Transilvania, impre- una cu alte ,,parti* (Partium) din vechiul regat, inclusiv Banatul, formeaza un principat autonom sub suzeranitate turceascé (1541)8. Ocuparea principa- tului de ciitre trupele habsburgice, conduse de generalul Castaldo, provoaci riposta otomanilor (1551). Timisoara, devenita sediul ,Capitanului General al Cimpiei®, este fortifi- cata, in graba, cu ajutorul unor arhitecti militari italieni®. Din aceasta perioada dateaza cele dou’ bastioane similare celor de tip ,,italienesc vechi*, a caror forma se citeste si astazi in planul laturii de sud a castelului®. Lucrarile vor fi cuprins insi majoritatea fortificatiilor orasului. Cel putin trei dintre turnurile portilor sint reficute cu acest prilej®!. a in limbajul siu colorat, cronicarul ture Mustafa Gelalzade in! tiseaz Timisoara acestei perioade ca fiind: ,,o cetate pizmuita in lumea aceasta car se roteste... cea mai insemnata si cea mai puternic& dintre cetatite tirii Tran- silvaniei Timisoara, ,cetatea aceea puternicd dorita ( toti sultanii“®2, 7a ear {0 a rh 4, aPartea a doua: Evolutia orasului in perloada 1552-1716 Timisoara rezist asediului otoman din toamna anului 1551. Dar, in vara urmatoare, turcii asediaza din nou orasul si ocupa suburbiile care sint, probabil, incendiate cu acest prilej. Cucerirea ,,Turnului Apei*, ce face legatura intre »Orasul* propriu-zis si castel, obligi garnizoana s4 capituleze. I se promite ca va fi lasata sa se retraga, insa, la iegirea din oras, garnizoana este masacrata. In noile conditii, Timisoara joaca un ro! important in controlul exercitat de Poarta Otomana asupra Transilvaniei si zonelor limitrofe**, Curind dupa cucerire, oragul devine sediu' unui ,eyalet, cuprinzind ,sangeacurile* din Cimpia Banatului si Crisana de Sud. Timisoarei fi este atribuit, in continuare, un domeniu feudal, servind pentru intretinerea apa- ratului administrativ si militar. Structura populatiei sufera transformari importante. In esentd, ea continua s& prezinte o stratificatie complexa, caracteristica orinduirii feudale. Apar orasenii musulmani care formeazi acum comunitatea privilegiaté. In fruntea acesteia, se afla o categorie de ,,feudali in slujba sultanului*, Inzestrati cu feude numai in perioada indeplinirii ,,slujbei* respective. Supusii nemusul- mani (re’aya = turma) sint organizati in comunitafi confesionale, avind in frunte cite un ,,jude“*. Cel putin in ultima perioad& a stapinirii otomane, »raiaua“ (turma) are posibilitatea de a cere protectia puterii centrale tmpotriva abuzurilor autoritatilor locale, Productia material se realize: , probabil, in mici ateliere mestesugiresti. 1812. TIMISOARA IN JURUL ANULUI 1650; In stinga — castelul; in dreapta — »Oragul* propriu-zis, dominat de Casa Pasei*. 13, COPIE DUPA PLANUL TIMISOAREI DIN ANUL 1700, SAU SCURT TIMP Interioard; 2— Poarta Nou; 3— Basti- onul Cetafii Interioare; 4—Jacul (mias- tina); 5~- Poarta Turnulul Singeriu; 6 — Bastionul Turnului Singeriu™ (desi putin probabil, este posibil si fi fost amplasat aici, si nu Inga Castel, Turnul Apel); 47 — Bastionul lenicerilor; 8 — Poarta Coco- sului (Oros Capisi); 9 — Casa Pasei; 10— Bastionul Spahiilor; 11 — Giamia Ali B 72—Mahalaua Latina; 13 — Glamia Ma- re; 14 — Giamia Ungiar"? (Moscheea In- Vingatorului sau, dupa alti interpretere, Moscheea Rosie); 15 — yriul Beghei"; 16—termen nedescifrat (continind cu- vintul .Beghei"); 17—pulberdrie; 18 Poarta Apei; 19 — Bastlonu! Portii Ape 20—Giamla Gingime; 27 — Bastionul Portii Azapilor; 22— Poarta Azapilor; 23—hanul; 24 — Bastionul Arsenalului de Artilerie; 25— pulberdrie; 2¢ — casa de pazA a alimentitril cu api"? (sau ya apro- Vizionari cu apa, a irigatiilor; datorita departaril fat& de castel este putin proba- bil ca Turnul Apet sa fi fost amplasat aici). Numitrul porfilor orasuiui este acelagi ca si pe harta Perette, dar unele constructii mentionate documentar ca de pildi: Turnul ‘Tunarilor, in care poposea sultanul tn tre- cere prin Timisoara si care este legat de castel, Bastionul Yamaklar sau Poarta ‘Ugrun, nu sint indicate sau sint indicate sub alte denumiri (semneazi: ,Radogna Meimar 6 Ingeniere di Timisvar — Rado- INAINTEA ACESTUI AN; Cetatea nia arhitectul sau inginerul Timisoarei*). Alaturi de meseriasii obisnuiti (croitori, cizmari, fierari etc.) si de locuitorii ocupati in agricultura, sint mentionati aurarii, argintarii, mestesugarii spe- cializati in prelucrarea aramei, precum si ,muncitorii de la fabrica de praf de pusci“*?, Unele unitati de productie sint amplasate in exteriorul orasului, ca de pild& ,moara de praf de pusca“ (la est sau sud-est de oras) si, probabil, tabiciiria (vezi nota 42), Timisoara continua sa constituie un centru comercial. Se intretin relatii comerciale cu alte orase din Imperiul Otoman, precum si cu Ragusa, cu Tran- silyania si Jara Roméneasca, si chiar cu Italia si Germania de Nord. Calatorul ture Evlia Celebi remarc& hogatia in produse agricole a zonei Timisoarei**. In afara de sapte ,scoli pentru copii, functioneaz’ sio medrese“ (scoala superioara musulmana), iar alaturi de militari si negustori sint pomenifi si poamenii invatati‘*, In a doua jumiatate a secolului al XVI-lea, ,,Orasul* este impartit in patru, iar suburbiile in zece mahalale. Un ,mimar basi“ supravegheazi activitatea constructiva din intregul oras%, Evlia Celebi afirma ca; tn afara de cosurile de fum, nu exist& alte constructii din piatra‘; casele stnt acoperite cu gindril; strazile sint podite cu scinduri; se consum& apa din Bega (,,Timis“) si tot in Bega se arunca si gunoaiele. 19