You are on page 1of 34
30 _restinici AD 3/1997 PROFESORUL ANTON DAMBOIANU Rascolind amintirile asezate in ada cu zestre, am descoperit notitele Iuate la cursurile profesorului din anul universitar 1982-1985. Recitindu-le, s-au relevat ca rodul adancime, aproape disparute din peisajul teoriei arhitecturi, atat de necesare astiizi, cid luciditatea si efervescenta critica ar trebui si asigure temeiuni solide arhitectunit rominesti ce se-va naste. Prelegerile lui Damboianu sunt, prin lena, instrumente eficace de lick a fenomenului arhitecturit al artisticulu Idea publicdrii lor apartine directorulai revistel, domnul Arpad Zachi. Gine igi aminteste, insti, de calitatea prestatiei profesorului, intelege repede ca o astfel de intreprindere comport riscuri majore. Cel mai important vine din faptul c&, personalitate complex’, profunda, Anton Damboianu a fost un artist al cuvantului seris si vorbit. [Nu putem sti ce haind stilistied ar ff ‘imbracat excelenta jinutd orald a conferinjelor intre copertile cartit. Notele de curs ale unui student, orieat ar fi de complete, sunt in mod fatel reductive, atat in planul continutului, cat si al expresied. Tlustrarea textului eu scheme, grafuri, desene, va suferi din lips’ de talent, farmec, spontaneitate, insugiri de care profesorul dispunea ‘cu supramisura. Cu toate acesiea, punerea in circulatie a unor idei atat de bine agezate Incat dezbricarea lor totala de sens devine imposibild, meritd toate riscurile. [mi asum, UN DOMENIU DE CREATIE COMPLEX, ARHITECTURA In lume nu exist fenomene izolate, acela al arhitecturii se cuprinde in fenomenul modului de vial. Intre cele doua entitati, cuprins gi cuprinzater, se petrec evenimente care scapa unci perceperi obignuite. Pentru a le fntelege trebuiesc numite, diseeate, analizate, Cum se produce arhitectura? Cum se naste © casi? Urmare a unui numir de instante logic relationate. Un individ, un grup de indivizi, 0 societate, resimte 6 necesitate in planul constiin(ei. Este o necesitate reistica (N-R.) care conduce, printr- un intreg aparal procedural, la realizarea unui obiect (OB). Obiectul circuitul de folosinia.(F), de utilizare rezultatd din activitati $i comportament uman. Necesitatea reistic’, obicctul gi folosinja sunt cele trei instante fundamentate, gencratoarele unui fenomen In sine, ‘unui invariant antropologic (Fig 1). Stirile dispozitionale, constituentele Tondului holotimic, genereaz orientarea dispozitionala a constiintei care cauti si-si creeze un model analog unei entiti{i indivizibile. Pe baza unor interese de miseare si comportament se instituie locul cu proprietate omogene. Deci locul reprezinta ‘omogenizarea, in numele unei proprietati, de cdtre o fini, a ceva. Stitile dispozitionale conduc l ordine situational’ organizatl in locuri. Este fenomenul de locuitate din domeniul antropologici, interpus intre fenomenul arhitecturd si fenomenul modului de viata (Fig 2). In locaitate se manifesté arhitectura infaptuita in proiectare si execatie. Din mulfimea evenimentelor ee se petree in fenomenul locuitate, bundoars interpretarea stilurilor este 0 fenomenologie a locuitatit, intereseaza aici fenomenul arhitecturd cu un obiectiv precis: activitatea de proiectare.. Fiecare individ este caracterizat de o anumita ordine mentala. Ordinea mentall extrage din individualitate tisiturile comune. Vom proceda la dizolvarea personalitatii creatoare in ipostaze semnificative in seopul relevarii specificitatii ordinit mentale a arhiteetilor. Peisajul intelectual se compune din usor delimitabile. Prima, numita Iumea fntai, cuprinde natura, societatea si mediul ¢ realitatea objectiva a exteriorilatea noastra. Locuitatea este prineipalul fenomen din ea care ne retine atentia. Lumea deci, greselile, opacitatile, lipsa de rigoare teoretica a textelor ce urmeaz’, convins 8, pana la aparitia cartilor profesorului sau despre profesor, ele vor ave: ufilitatea unei preteoreze. Stin, de Ia autor, 4 textul anti ce urma sii ‘Meununeze efortul de o viafa in teoria arhitecturii fusese deus la 0 editura. Daci este asa, poate se va sii-l scoata La lumina Prin publicarra in serial a notelor de curs, adaptate rigorilor revistel, nu urmirese altceva decat sii pun in cireulatie idei. Daca se vor apropia de filozofia profesorului, si fie acestea un elogiu adus personalitSii lui, Daca nu, elogiul sa mu dispara, dar nici eu si nu fiu prea tare blamat pentra bunele intentit Tontet Oar Fig? Fig. 2 Xe / \ AD 3/1997 rostixici 31 Fo.4 a doua este domeniul operationale ale ganditii si sensibilititii. In ea se produc operatiuini mentale intr-un sistem de migcare interna. Este locul in care se intamplii actut de creatie ca manifestare spiritual, In sfarsit, lumea a treia este aceea in care ideile, atat cele care pot fi rostite cat si cele figurale, capita contur. Ne intereseaza ideologia arhitectului ca ‘oan, dar si ca grup social, intrucit arhitectul igi formeazii un sistem de idei, expresie a unei teorit proprii, in conexiume evident cu domeniul general al teoreticului, pe care le injecteaza in proiect. Cu acest minimal aparat conceptual pputem intra in fiziologia procesulut de crealie. In lumea intai apare, ca 0 explozie, necesitatea reistica. ccesitati i se rispunde, in doua, prin formularea, apoi i in actul de creatie exprimat in protect. Proiectul beneficiaza din plin de virtutite creatoare ale gandirii umane, de teoria pe care arhitectul si-a faurit- 0, de tdetle acuve ale memoriet ain luinea a treia (Fig.5). Concomitent cu realizarea proiectului, arhitectul este obligat s& product valoare, Valoarea se naste, printre altele, 0 dati cu aparitia noutatii, altfel avem de a face cu o proiectare de rutin’ {esita din sfera creativitatii. Valoarea intra, datorita puterii ef, in patrimoniul de imagini din lumea a treia. Daci arhitectul este putemic influentat de existenta anumitor valori, apare blocajul specific atitudinii epigonice; de aici, necesitatea asimilarii critice a ‘operelor arhitectilor mari ca reactic de apiirare a personalitiil. Sublingind faptul cd legitura dintre Jumea intal si a treia este mediata de gandire, respectiv Iumea a doua (Fig.4), vom face pasul decisiv pentru ilustrarea structurii procesului de creatie (Fig.5). Procesul de creatie este un sistem cibernetic pentapolar cu organizare ao S.C.0.A. In acest sistem, sunetul eulminant al wmnei situa Yirful de locultate numit APEX, informeazi formatorul intr-un proces eu caracterde bucla, in sistem deschis, in contact cu spiritualitatea lumii a treia, APEX-ul nu este insular. El fiinteazs in contextul compus din cadrul natu- ral, social si construit. intre acest context si APEX existi relatit fundamentale de tipul intrarilor (IN) si iesirilor (EX). In acelasi timp intre APEX si formator existii relatii date terenului, (y) influentele contextulul, (2) infiuentele APEX- ului si(u) proiectul care influenteaza, schimbi APEX-ul. Aceste tipuri de relatit ilustreazi modul in care o fiint’ actioneazi Fig. 5 adaptativ in mediu. Proiectarea este activitatea umana de adaptare in mediu. S.C.0.A. reprezinta schema functional a comportamentului adapiativ dotat cu urmitoa principale, proprietati: homeostaza, ‘sau capacitatea prin care un sistem tinde si-si mentins echilibral ciuda perturbatiilor din mediu, autocontrolul sau capacitatea de a rezolva conflictele dintre sistem si mediu, autoinstruirea sau capacitatea de a invata. Aceste proprietati defnesc circumstanjele in care se desfiigoara activitatea de proiectare a arhitectului Formatorul cu structurd pentagonalii (Fig.5) reprezinti proiectantul, Ce se intampla in el? Mai exact, ce se intampla in mintea arhitectului care declangeazi proiectarea do arhitectur, oe operatiuni caracteristice pot fi cunoscute si modelate? Rispunsul la aceste intrebini este o tentativi de a umbia in cutia neagra. Este un Iueru complicat. Pentrua avea sansele unui demers logic, trebuie ficute ‘concesii analitice prin desfacerea procesului de proiectare in fatete parti diferite ale aceluiasi int ‘acest scop vor fi utilizate trei modele. Fatalmente, ele nu sunt ‘exhaustive, dar vor surprinde ‘esentialul. Aceste modele sunt modelul transformational, modelul semiotic si modelul integrator Cateva elemente de andi sensibilitate figurala ale imaginarului uman vor aduce completatile strict necesare. 30 _restiviri AD 4/1997 PROFESORUL ANTON DAMBOIANU (2) ‘Dupé ce s-a precizat locul arhitecturi feromeral medului de via, +2 explicat si sruchrot ordines menial’ a Sarhitectl si s-a defnit procesul de creofe arhilecuralé, urmeaz8 prima tenetvé din cele tre anuntote, de @ descope’ ce se intémpla in inimitotea ‘ocesvi proces. Aceon fentaiva este susjinuté de madelu transformational, 0 corvi descriere se va tninde pe parcursul ‘a rei numere de revit, Jonel OANCEA MODELUL TRANSFORMATIONAL Sunt dowd domenit de cunoastere, ‘nul apartine interioritatii umane gi nu poate fi explicat. Echivatentul cexplicarii se traduce prin ‘omprehensiune, prin felul de a trai injelegerea acfiunii. Celialt domeniu, al exteriorititi, se refers laactivitatea stiintified. Creatia de arhiteciura, in masnra in care este ats, Face parte din primul damenit Conditia de creator de arta a arhitectului, in procesul de proiectare, este surprinsd de modelul transformational. Vom intra mai lejer in mecanismele de functionare ale acestuia prin intermediul unei probleme si a trei aritecy solicitayi s-0 rezolve: se ol ci sli de Festi acoperiti cu un plangeu easetat, cu ‘una din laturile longitudinale deschise spre pare, 68 i se rezolve pardoseala (fig.6). Toti arhite creas c Cum vor trata, pardoseala? Cum gandeste arhitectul A? “Plafonul puternic ‘casetat impune s& se lind cont de prezenja Iui. Sunt deosebiri de esenta intre elementele care definese si sustin spagiul... Planseul este insa ata de pregnant incat structura lui compozitionala. merita vg. 6 uata in seamd... Voi face o ardoseala cu trama rectangulara. ar cd deosebirile de care aminteam impun o tratare a "In acest moment, jomnul A a ales tema pe care ova ‘confrunta cu imagini asemenca din ‘memoria figurala. Intra in joc cultura lui formata din realitay. ‘Merge la biblioteca s1 gaseste nenumarate pardoseli eu trama rectangulard din diferite epoci Dupa ce aduna un repertoriu de imagini, face examenul critic al documentiri. In toate variantele stilistice, romanice, gotiee, bizant etc., arhitectul observa elemente, trisdituri comune: toate aceste subliniazA perimetralitatea si centralitatea forme’ (ig.7). Domnal Adecide: “roi concepe o rete rectangular’, voi utiliza marmura, dar voi avea gril sd exprim prezenin! in care mii manifest Noost lueru il voi realiza negind proprietatile comune cunoscute, intrucdt eu vreau A dau spatiulu UNICITATE, INDIVIDUALITATE...” Arhitectul si-a intocmit, in tumea a treia, o familie de forme, un muzeu imaginar pe care, analizandu-1, -a cdutat trasiturile gencrale tocmai ca sii nu le facd. Pentru a infelege mai bine discursul ideatic al arhitectului Assunt utile céteva nojiuni de fenomenologie a limbajului. Limba este un fenomen social, in timp ce vorbirea este a ficciruia. Toti termenii limbii exprima clase, pluralitati, deci termenii limbii sunt generici. Dar pentru comunicarea ‘unui sentiment, de exemplu, sunt necesare mai multe cuvinte care fac posibilé exprimarea lui. Limba este, Geci, analitica. In acelagi timp, se incearc individuatizarea sentimentului: Ion 0 iubeste pe Fig. 7 Maria, dar nati spune numai atit, el va dori si-i arate edt mai nuantat profunzimea, unicitatea sentimentului lui folosind mai multe mijloace pe care limba le are la dispozitie. Arhitectul 4 incearca si individualizeze spatial avand la dispozitie un limbaj, o socio- ahitectura cu rol de limba}. Socio- ‘arhitectura este colectia de imagini legata de tema aleasa. Se numesie aga Intrucat se refera la arhitectira trata, existenta. Acest limbaj are proprietatea dea fi generic sf ‘nalitic, in timp ce exprimarea, prin solulia de arhitectura, este particulara gi sintetict Tormeaza in timpul proiectirii ji tot atunel se dizolwa. Para acest limba} speci modehul guitare este lr-o operatic: le pat fi nate, analizate, comentate. Ca arhitect simt nevoia produceri tunei perturbari, unei deplasiri, aga neat genericul analitic sa devina particular si sintetic. Este punctul critic al proieetarii, in care arhitectul construteste mental proprictajite noii ereatifi. “Bu, gindeste domnul A, fac o trama reetangulari... dar 0 fac altfel Intrucat vreau si acuz individualitatea luerarii mele. Va fio trama in cmp continun...nu chiar 0 proiectie a plafonului, pentru ei prin opozitie, voi introduce interuperi... Se va cili si asa cA este 0 proiectie « plafonului... poate fi 0 asociere periculoasa... Toemai de aceea imi place aceasta idee! Sunt atat de dornic sa contrazic Continuitatea si centralitaiea tramelor traditionale incat voi sublinia discontinuitatea gi descentralitatca”. De ce aya gi nu altfel? Pentru c& aga gindegte arhitectul A. Privind sehita proiectului pentru problema dati, domnul A exclami: “interesant, trama desenata de mine seamina ea un labirint, eu pot sugera celor care vor intra in aceastii sala ideea cli Viata este un labirint (fig. 8). Pentru arhitectul B, realitatea parcului de lang’ sala de festivitagi este atat de puternic’ incat relatia aintre intenor si exterior i se pare 0 caracteristica esentiald a local. “Aceasta sala, spune domnul B, se deschide atat de spectaculos spre Tumini, este atat de impresionant ‘mariajul acesta continuu dintre ‘umbra si lumini!” Cu aceasta idee, Numai pri arhitectul, in incercarea de a gisi ‘ceva propriti unei situatii date, si-a fxat deja tema. Este tema degradcului, a conjunctiei dintre dowd elemente opuse imaginatl cao serie de tente, “Sunt degradeurile din covoarele populare, gandeste domnul B, mai sunt si acuarelete lui ‘Turner... Degradeurile eapitelului corintic sau ale coloanei dorice...” Arhitectul igiformeaza socio- arhitectura degradeurilor, concepe schita de proiect si conchide: =pardoseala mea seamind cu claviatura unui pian... sugereaz’ armonia... meriti si merg pe aceasti solutic! (fig 9). Lafelca arhitectul A, arhitectul Ba remarcat din realitatea fizic& ceva ce [-a impresionat, la stimulat, a definit tema in raport cu acest ceva, 4 strueturat socio-arhitectura tem particularizénd si sintetizand Kimbajul arhitecturel generic gi analitic. Arhitectul C priveste aceeasi realitate fizicd a problemei. Pentru el, cel mai caracterizant lucru este accentuarea, evidentierea relatiei dintre cele doud accese principale, inkintuirea celor dou’ fluxuri de circulatie. Tema este contopirea celor dowd fluxuri. In mintea arhitectului se formeazas socio-arhitectura temei. Apar, pe ecranul memoriei, imaginea a dows maini intantuite, sdrutul lui Brincasi, nodun de imbinare a lemnului ete,, toate pe tema incastrului. Prin documentare, acest bagaj de imagini este marit, analizat, sistematizat. Arhiteetul extrage caracteristicile generale si se opune lor din dorinja de a realiza un proiect original, eu amprent personal (fiz. 10). Pentru probleina data, cei trei arhitee{i au propus trei soluti dliferite. Dacd erau “n” arhitecti, am fi asistat la nasterea a *n” solu Pe temeiul acestor exemple puter defini structura modelului transformational (fig. 11). Arhitectul, in tentativa de a crea, pleacd dela realitatea conereti,fizic3, pe care 0 considerd rerezentativa, cu forta individualizanta, numité. transformant intrinsee (T). Aceastt calitate nu poate fi acreditata decat in numele unei idei edreia ti corespunde datul fizie particularizant numit transformant extrinsec (T). Transformantul extrinsec este ideea in numele careia decid care este transformantul intrinsec. Acest cuplu idee-realitate fiziea are capacitatea de a cere, de a impute un curent de necesitate interna emergenta. Pe aceasta linie de for, se najte, intr-un edmp de reolitati interconditionate, propunerea. ‘Tema este generati de transformantul intrinsec. Domeniul pe care arhitectul il transforma, il ‘neagit in ciutarea noutatit este socio-arhitectura, datul mental, stiutul raportat la tema. Pe acest ‘drum care pleaca de la general la particular se imbogateste tumea temelor i se nagte propunerea {nsofita de o valoare suplimentar’: evocatul. Propunerea este 0 singularitate, in timp ce evocatul este expresia unei palete de posibilitati asociative. Ficcare ersoand citeste alt evocat. Prin sinestezie, pe baz analogica, evocatul poate fi extraarhitectural. 0 ‘anumita arhitectura poate, Duntioars, sugera muzic& Propunerea contine si solutiile negate in mod voit sau acelea care ar fi putut si fie realizate. Altfel ‘pus, in conjinutul imaginilor realizate se afli 9i acele imagini care au fost excise. Domeniul exclusului este compus, de regu, din solutiile socio-arhitecturale. O noua solutie are capacitate generativa intrucdt poate da nastere altora, alimentind creatia eu idei noi intr-o serie de viitoare forme posibile. Aceasta ese calitatea de previalune a propusulal in concluzie, expresia artistic’ poate fi explicitatd in termeni de EVOCAT- PROPUNERE-PREVIZIUNE. Pe acest continut se realizeaza, sub actiunea cuplulut idee-realitate fizica, 0 transformare a socio-arhitecturi aceasta ordine de idei, “clasa” pe care o formeazi arhitectul poate fi sdracé si pulem vorbi de incultura creatorului, sau modesta gi atunci avem de-a face cu lipsa lui de talent, Efectul estetic se realizeazst pe directia transformant intrinsec- propus. Este efectul de arhitectura, cantitatea minima de creatie de arhitectura pe care o numim ARHITEMA. Se comite 0 eresealt atunci cand propusul mu intra in rezonan{i cu transformantul intrinsec. Este 0 grescala plastica tradusi Ia plangeti prin “asta nu merge lang’ asia. forma asta nu dA -€ cu total altceva decat ar trebui sa fie..", Activitatea de proiectare poate fi analizata pe fajeta ei estetic’, unde apare cel mai ‘pregnant procestil de creatie artistic’, prin intermedinl modelului transformational. ‘rebuie subliniat cdi nu poate fi vorba de 0 gandire liniara, cauzala, de tipul A-B~ - D, ci de o relatie de armonic, de revonanti, de gindire in buct, in circuit. Revenind la cet trei arhitecti, fara a face o judecata de valoare, intrucat aceasta are cu totul alte implicatii, se poate spune cA acest au abordat corect problema. Ceva din judecata de valoare revine arhitectului in ipostaza de critic, find face analiza eritica a Variantelor. Este 0 self - judecath de valoare de natura estetica eare au intereseaza, insi, acest demers. Fig. 10 PROFESORUL ANTON DAMBOIANU (3) \Veloorea prestojiei protesoruli era merev reiefoi’ de capocitatea de a simi fenomendl orhitecturi din interior. Pe oxest dintre explicabil si teenie, example cracer procke, 300 reole, ov arut un ‘excelent rol formativ. Dypd ce om aflat core este sructura modelulsi transformational, descrisd fresc prin conaliza modului de gandire a trei crhiteci in fofa une' probleme comune, Aston Démboianu relevs virtjile modelului in infelegerea post factum ‘rhitecturi. Pentru ca aceasta inelegere 16 fie implint, sunt scoase la rampa tei ‘exemple. La momertul porivit,ele sunt ‘acompaniate de completile eoretice considerate strict necesare. Jonel OANCEA MODELUL TRANFORMATIONAL Dacd pind acum am facut analiza procesului de creatie in faza incipienté a acestula, nu este lipsit de interes 34 continuaim acest tip de analiza pe produsul de arhitecturd. Primul exemplu: WALTER GROPIUS ~ FAGUS WERK Pentru a injelege gestul creator al Ini Gropius fi Yom face un proces de intentie: cum a gindit cand.a rezolvat coltul cladirit? De ce aga st nu altfel? Ce reprezinta icheierea volumului in viziunea lui? (fig. 12). Caracteristica esentiald a socio- Fig 13 arhitecturii coljului din acel timp a fos! exprimarea lui cu vigoarea dati de accentuarea plinurilor de intoarcere. Gropius neaga aceasti caracteristici pentru a individualiza proiectul situ. Functional, in coltul lidiri, este rezolvatd scara. “Aici voi face ruperea cu socio-arhitectura coltului”, gandeste Gropius. Intoarcerea pe col{ se transforma th tema de arhitectura. Plecind de la ‘un transformant intrinsec, realitatea fizicd a searii, Intart de un trasformant extrinsec, ideea de intoarcere a coljului, sustinute de dorinja de a individualtza volumul de arhitectura printr-un procedeu iferit de cel general acceptat, arhitectul gaseste soluiia colului ber, transparent, a terminalulul pe vertical. In acest mod se string ‘detie pe baza carora Groplus st contureazi propunerea: la margine, volumul este deschis, In contradictie curezolvarile anterioare, rezolvari care intri fn domentul exclusulul. “Asta inseamnd, spune Gropius, continuitate spatial”. In acelasi timp, acuzarea verticalelor pe tret nivele evocd ordimul palladian (Og. 15). fn viziunea arhitectului german, incheierea yolumului este 0 problema de colt, mu de fond. Cottul se suspenda termindndu-se pe stic, particularizénd proiectul. Aceast’ ADS/N997 cesinici 29 rezolvare este motivati functional fntrucat este local circulatie! verticale. In coneluzie, se poate observa ci modelul transformational este reperabil si intr-o oper’ de ‘cinrh existenti, find sult criti In creatia de arhitectura trebuie ficuti distinctia clar& intre dos categorii de forte. Prima, determinantii, sunt forte care conditioneaza proiectul. Ei vin din afara noastra: forma amplasamentalui, orientarea si rezistenta terenului, véntul domi nant ete. Acestea influenteaz fortat arhitectura care tinde si le rezolve depisindu-te. Practic, dincolo de aceste forte incepe problema de creatie. A doua categorie sunt transformantii. Ei sunt forte inteme, eu caracter emergent, prin care arhitectul isi impune vointa creatoare. Prin transformanti casele capita personalitate. Aceste dow categorii, determinantii cu rol ‘omniprezent si transformantii care sunt forte spirituale, psihisme prin care proiectul intra in artisticitate, trebuie unite intr-o sintezd. Este un efort dificil, intrucat sunt forte care se resping. Intre determinanti sunt si normele de construire. Daci acestea nu las Joc de manifestare transformantilor, arhitectura nu se mai naste. Este cazul in care tema epuizeazA toate gradele de libertate. Prin determninanti se mised materia, in transformanti se miyca spiritul. Societatea, din motive diverse, poate sugruma libertatea creatiet suprimind transformant prin impunerco unci multimi de 30 resivid AD 5/1997 iziunea Fig 14 determinant. Asa s-a fntimplat cu modernismul care a tins, datoriti ‘unor nevoi cantitative, la raspandirea in intrega lume a unui anumit tp de arhitecuurs tenting, rapid construibila. Replica, postmodemismul, reabiliteaz tronaformanti ca structurd de supradeterminare. 0 problema interesanti se nagte intrebarea: ce se intdmplA fn mintea creatoruilui ca un pas mai devreme de coneretizarea propunerii? Cum se naste viziunea in lipsa crea nu putem discuta de arhitectura? Viziunea se fntemeieaza pe 0 idee major’, pe o abstractie ideistics din Jumea transformantilor exteriori Viriunea are, dispune, de elemente conerete nascute ta confluenta dintre ceva individualizant st ideile care fl acrediteaza (ig. 14). Este totalitatea care pune fn rezonanya transformantal intrinsce cu cel cextrinsee. Scotand-o din plan ‘mental, creatorul incearci 6-0 rmaterializeze prin desen, ajungand Ja corespondentul exteriarizant al viriuntl Procesul aparitiel viziunii nu este linear, Nu existd mai intai o idee par’, Cind arhitectul spune “am 0 Fig. 16 + Vo Fig 15 idee”, aceasta este alcituité atdt din transformanti exteriori - elemente strict ideistice, cat gi din elemente figurative din domeniul transformantilor interiori. Ideea are o natura duala, de o parte aerul cteric al psthismulut intelectual, de cealalid parte suportul, reprezentani mentali ai materialititi. Este important si infelegem implicarea din start a arhitectului in plamul dualitai spirit-materie. Al doilea exemplu: MARCEL, BREUER - sediul UNESCO din Paris. Ne aflim in oragul axelor, in piata Fontenu, pe un teren invecinat cu Academia militara gi o clidire realizata in spirit neoclasic. Apare comanda pentru Breuer cu tema sedlu UNESCO. Suntem In anii dupa ultimul rzbot mondial, cand limbajul arhitecturit moderne era constituit, inchegal. Arhitectul este congtient ci proiecteaza o dadire rezolvat aceasta problemi? Elementele fizice, transformat intrinseci sun neoclasicd. Toti cer inscrierea proiectului pe o linie foarte academicé care ar fi dus la tridarea arhitecturii moderne. Breuer neaga socio-arhitectura academicd front la front, si pe a cele! neoclasice, reusind, prin crearea unei disimetrii, o diversitate prin oporitie cu pistrarea individualltayii loculut (Gig. 15). Observim, cum cuplul T= T™ declangeaza 0 presiune interni ca produsul de arhitecturd si capete 0 ‘asa inflitigare incat Parisul simu sufere, dar nici stilul si functionalitatea timpului si nu fie neglijate. Disputa dintre identitate si diversitate este intima procesului de creatie. Socio-arhitectura lui Breuer a fost neoclasicismul, transformant interiori, structura si aria locului; in aport ct. aceasta stare trebuia realizata o arhitectura moderna. Alteilea exemplu: ROBERT VEN- ‘TURT- casa pe plaja Comandandu-i-se © casi de vacanta obisnuitd, cu funetiuni binecanoscute, acest arhitect postmodernist are o reactie plastic& a carei rezultat este 0 arhitectur’ manifest (fig. 16). Cum a gindit Venturi? Analizandu-i propunerea, iese in evidenti un mod de géndire in opozitie cu ce se stia in momentul respectiv despre astfel de ca Dac, in mod obisnuit, o casi pe malul matii ar trebui sa aibe turmétoarea inlantuire functionalé: living, teras, plaja, apa mari, tar la taj dormitoarele, la Venturi gaisim dormitoarele la parter, intrucit, spune arhitectul, “vreau livingul la taj pentru a oferi o perspectiva mai larga spre peisaj, dar in acelasi timp trebuie si acced in living direct de pe plaja”. Accesul se face pe 0 scar ampla. Pe alti scar, strict functionala, se coboara la parter. Este una din opozitii. O alta opozitie 0 citim f dispunerea paralelai a casei in raport cu plaja. Apoi disproportia dintre scara gi casa si opozitia dintre rotund si axialitate Cum s-a ajuns la aceasta ultima opozitie? fn baroc, luneta este un clement de acompaniament, fle ca este realizati la un portal, fie c& este realizatd la 0 comnisi (fig. 17). fig. 7 Venturi pune ochii pe ea gi face ea toaté cata ti se subordone7e. Acest spirit de frond, sustinat de un foarte puternic eurent de emers demonsirenz cl in Venturi zace un ‘mare sim al contre. Gei tre arhitect aleg st elaboreaza © tema care apare sub presianea Sandal Te daey caret ccutarea noutdyi oo tratcazi Inv acest parcurs creator, ntrebs ‘cum se nagte oul into Lenn dati, merith un vispums. Acesta poate fi gasit in studiul variajiunilor afine din urmatoarele trei exemple. Primal exemplu: figura A. O imagine este alcatuita dint-o structura figurala gi 0 semnificatie, tun con{inut extrafigural. Se pot desena A-uri fro infinitate de moduri ordonate pe dowd familil. O familie remulta din variatiile figurale care nu schimbit structura, ci imaginea figuril. Jn cea de-a dowa familie se paistreazd identitatea, semnificatia, dar exist libertatea de J imagina pe A oricum, In priimul Fig 18 car. glisim seria de variatiuni omoloage cu structua figurald invariant, In al doilea, se opereazt in cmpul definit de contradictia dintre identitate gi diversitate, schimbindu-se structura figurald. In acest mod se pistreazA continutul tn dal unel seri de varlajtunt analoage (fig. 18), Aldoilea exemplu: figura O. ‘Acest exemplu pune fn evident ideea cf, in principiu, seria variatiunilor omoloage este micd intrucdt identitatea este mare, fn timp ce seria variatiunilor analoage este mare intrucdl scade identitatea si creste diversitatea (Ng. 19). Daca facem 0 comparalie cu domentut muzicii, variatiunile omoloage sunt variatiuni pe aceeagi tems, ea in muzica Tui Vivaldi, fn timp ee variatimnile analoage sunt fugile lui Bach. Conjinutul figurii este cireularitatea, Putem vorbi de patralitate pentru pitvat, triunghivlariiate pent triunight etc, Domentul identitaqit Fig. 19 AD 5/1997 resiviei 31 ‘este echivalent cu acela al fizicului, ine domeniul diversiiti eu al bioticului, Se observa, gf Ia acest nivel, lupta contradictorie, continu dintre starea fizied si starea vie a lucrurilor. Numai arta se ocup& cu migcarea orchestrapilor dintre fizic ‘si biologie. Pentru a face arta este hevole de capacitatea de a citi continutul figuri, de a exirage din tema figurali tot ce poate ea ofer. Al treilea exemplu: propunerea. arhitectului A. Soluia arhitectului A se fserie in seria varia{iunilor analoage. Dand ‘drumul la 0 fuga, a gait solutia cu grila deschisd, Daca ar fi intrat inte- serie de voriatlunt omoloage, ar -azut pe o identitate cu. structu Sgurali a plafonului, sohutie lipsitt le originalitate. Avhitectul recunoseut continutal figural de grilaritate” sia ficut 0 variatic analoagi (fig. 20). Ge se fntampli fn cazul unui hotel? Conjinatul extrafigural este sustinut de factorit socinll, unant, Functionalt. Hotelul are insa gt un confinut figural. Prin proiectare se pun de acord aceste dowd entitagi astfel ineat si rimeze. In procesul de pimere in acord isi poste face loc. este necesara, atitudinea original, personal, individualizant 30 restiniri AD 6/1997 PROFESORUL ANTON DAMBOIANU (4) Unie dir model transformational si ‘ottior ui cu ‘tnd exemple os le uel anvil perfide: ny cumve oceste exemple sunt ae une teorii prea fe proctca protest ford, rue oe mel athitectit neglieazS caéntul, intrucét ei fac, nu discuts arhitecturé... Din nefercive, oceasté p&guboass izslare in necesarul dar insficentul vets * face” o dis la scdderea continu’ 0 ‘grodului de conoastere in domeniv. So recunoastem, sunt pufini arhiect, astzi, Gare pot inte un dialog despre orta ler. In aceste conditl, ce Bate tres diet aie rin define fod decoy § wikis de omega inincrcrea de o demons co cthiteara este a8 care nv se poate notte Fara ide. OF cematte-{ meniros oFicdui profesor a c&rei nein ‘cota copitl. Pentru a elimina aces! rise, dar si pentru ‘a clarfica ambiguitétle din cimpul de determinari reciproce definit de ropoartele idee - arhitect- arhitecturd, Anton Damboianw isi finclizeaz’: discursul despre modelul transformational ev un exempls suplimentar. lonel OANCEA MODELUL TRANSFORMATIONAL Din prezentirile anterioare, s-a putut constata ¢4 modelul transformational pune in evideniai modul in care gandires, ideile arhitectului se inseriu fn proiectal de arhitectura. Imaginile, spatiile create de artist contin in ele ideile directoare prin insisi modul lor de formare. Si ne imaginém Fig. 21 —S ; = urmitoarea problems: in holul unui teatru exist un perete care se continua in exterior si care urmeazii si capete un tratament plastic (fig. 21). Ce soluti va oferi arhitectul, 0 compozitie simetricd? (Gg. 22). “Nu, spune acesta, n-am si pot trata fn acest mod peretele datoriti migcdrii spatiului impust de curbura peretelui din stanga. O simetrie ar segmenta nejustificat aceasti curgere... eu vreau, dimpotriva, si subliniez curbura si continuitatea spatiului.” Astfel de ganduri n-au nevoie de schité. Solutia compozitiei simetrice a trecat in domeniul exclusulut inainte de a fi vizualizata. Prin realizarea unet compozitii asimetrice (Gig.25) spatiul capaté o dinamicd inter’, dar nu este inci rezalvati problema continuit3tit interior-exterior. Este eliminata si aceastd reprezentare, ceea ce face ca domeniul exclusului si creasci. Dupa modelul deja cunoscut, arhitectal igi formuleaza tema, socio-arhitectura el, cllutaind sit arcurgi un muzeu imaginar cit caracteristicile comune si se opune Jor din dorinta de a realiza ceva personal. Pe acest parcurs, apare propunerea (fig. 24) prin care sunt asigurate atat continuitatea, cat gi migcarea spatiului. Deocaméata nu are importan{S coneretizarea fizicd, important este motivul compozitional, faptul c& s-a niscut © arhitema. In aml acestei probleme de arhitectura, transformantul intrinsec este datul, situatia spatial-functionala care impane un anume tratament plastic pentru perete in acord cu sensibilitatea si voinfa creatoare a arhitectului. “Cum am si tratez plafonul™ se fntreabi acelasi arhitect. Dupa cum se poate observa, modul de gandire este despartit, aici, in secvente semnificative, pentru ca procesele ce se produc in mintea arhitectului fn timpul proiectarit sa le mat leane intelese: In iealitate, arhitectul igi construiogte o viziune global, de ansamblu, nu luereaz pe bucitele. Revenind 1a intrebarea legatd de plafon, este evident ci propusul anterior incape s& joace rolul de transformant intrinsec. Procesele se interfereazi, propunerea pentru plafon poate sa duca la modificarea compozitiei pentru perete. Daci arhitectul ar face 0 compozitie simetricd pentru plafon, ar aparea necesttatea unet alte rezolvari pentru perete. fn camul nostru, arhitectului i se pare €& poate rezolva problema prin sublinierea migcirii spatiului (Bg. 25), Sa analizdm ce se intimpla in lumea a treia, in lumea ideilor. De ce trebuie accentuati carbura spatiului? Pe ce temei? Ca 0 asifel de idee si fie valabili, trebuie si se Fig. 22 1 Fig 24 1 — — a —- 1 Fig. 25 sprifine pe o alta idee garant, in numele cireia functioneazit; care este aceasta? Principala migcare din holul teatrului, unde cireula spectatorii, este migcarea curba. Amhitectul accentueazit migcarea spatiului intrucat doreste sa puna in ‘evidenfé modal in care se migcd camenii. Idea este, deci, libora migcare functionals, dar ea in sine triieste? Este ultimul sprijin? Nu, intrucit existd o a treia idee in numele cireia aceasta se justificd si care ar putea fi: forma se nagte din functtune. Este o idee relativ veche si are caracter de principiu. Este ulimul fundament logic din gindirea noastra in procesul proiectirii, Asa cum este enuntat, pricipiul are un grad de gencralitate foarte mare. Are un caracter solarizant, intrucét tumineaza celelalte idei. Este 0 axlomi. ‘Transformantul extrinsec este un operant. El nu se nagte direct din principiu, ci este mediat de 0 idee humita argument. Se poate observa ‘cum arhitectul opereaz in lumea a tela cu un sistem triadic de idei icrarhizate. Principiul poate fi comun unei clase intregi de arhitecti, intrucat el nu contine trasdituri individualizante. Prin el se najte argumentul si operantul (fig. 26), Putem spune, acum, ei a crea arhitecturd inseamni a dispune de © conceptie proprie, de o baterie de dei cu caracter de principiu, In {storia arhitecturii au existat doar cativa arhitecti generatori de principii, dar tn cadrul acestor principii se pot crea argumente gi ‘operanis noi (fig. 27) Axjoma are un grad inalt de abstractizare. fn procesul proiectirii de arhitecturi este, insi, nevoie de ceva mai putin eteric Operantul contine elemente concrete puternice, in timp ce fn argument acestea Sunt rarefiate. Principiul este Inearcat cu natcrialitate prin argument gi operant. Actul de creatie este, deci, incercarea de a integra idei in materia pe care o prelucreazi arhitectal Judecata inversé este 0 judecata de valoare. Intr-un edificiu se pot descfra principiile care au generat realizarea lui fntrucat, prin Proiectare, acestea se scurg in obiectul realizat. Astizi* ne afldm intr-un moment de Fiscruce, cind se produce o turnanti in privinfa principiilor care guverneazi proieciarea de arhitectura. Sistemul de idci al arhitecturit moderne incepe oi fie pus fn ‘opozitie cu alte idei ale unor arhitecti cu alte atitudini. Este coea ce generic a fost numit Postmodernism, Este 0 migcare cu ‘manifestéri mai violente fn Italia, gi care scapa oricirei conceptualiziri. delle arhitectulut Pier Luigi Battista sunt un exemplu relevant: ~ coexistenta si superpozitia stilulul; ~reciclare anarhici a tuturor limbajelor de arhitecturi: = promovarea gustului pentru citatul ireverentios. Gasim, 1a acelagl arhitect, idei cu caracter negativ care prefigureazi Fig. 26 Fo. 7 AtomA ig iz ARGUMENT '. ie OPERANT 7 VARIETATE, AD6/1997 sess 31 deja domentul exelusului 3a proiectiim fara fundare; jectim far& valoare; ~ i proiectim fara orientare; = sii proiectim fra justificare. In conctuzie: schimbarile din lumea a treia sunt acelea care, pana la urmé, isi pun amprenta decizionala * Reamintesc ci notele de curs dateazi din anul universitar 1982- 1985, cand in scoala existau dispute intre profesori, dar mai ales intre studenti st profesori, pe tema postmodernismutul Avand in vedere limitele severe ale posibilititilor de informare cat si climamnl apieitor de atuncl, accote dispute aveau un caracter aparte intrucit, de multe ori, depiseau cadrul profesional implicand si 0 atitudine politica. A\ DE PROIECTE 30 resin AD 7/1997 PROFESORUL ANTON DAMBOIANU (5) Modell transtormafiona este 0 plederie gente Pres put cre toi zilelor noasire implica in realizarea obiectului de arhitectrd sunt disp 8 ifleage, 0aceple 58 cectoneze in sensu| unei osemenea viziuni. Functionaltateo,viliateo, siciona ridicete la rangul de exgente primordiale sufoc8, int-un inconsient, permanent efort masochist, spool de ars spits alti speciice. Vom ‘consi, cu surprindere, c& modelul semiotic, aducdnd In prim plan i prea orhitecturs, nw d dar mai ales cdevtrtt, Ch fonehoncigiea rote prin creaie arisicd si nu invers. ‘Avertizez, 0 daté in pls, c& aceste note dears, readotte pert publcre, Cons inadvereje de diverse nat ‘nuone de care profesor tn nic! un lonel OANCEA MODELUL SEMIOTIC Modelul transformational se concentreazé, cu prioritate, pe fenomenul artisticului din procesul Functionalitatea este nonevidenta itrucat este surprinsa Intr-o modalitate mai intima, specifics acestui unghi de vedere. In schimb trisatura cea mai indiscretd a modelului semiotic sta {in evidentierea caracteristicilor functionalitati, carora le da, in acelasi timp, o semnificatie. Concentranda-se pe modul in care functionalitatea este explicitata de gandirea arhitectului, el arata si ceca ce dit sens arhitecturii. Este motivul pentru care o comparatie st © sintezit cu modelul transformational este nu numai ultild, interesantd, dar si necesara. Fires, materia vie din actul proiectarii este premisa configurdrit iclului semiotic. Gindirea, ca stare a constiintei, se produce in doua modalitati. Exi giindire rostiti, evident auzitd de un interlocutor si 0 gandire nerostita ‘numita vorbire endostenofonica utilizata de arhitect la plangeta. Aceasta din urma este obiectul acestui studiu. Analiza pertinent a ci vizeazii desfacerea intregului in arti astfel incat fiecare parte si plistreze proprietajile intregului. Este un exercitiu pentru a surprinde ~gindirea arhitectului in cuante de mici incat sa nu se ajungéi la constituenti nesemnificativi. Enunturile Ei, E2, E5, E4 (fig. 28) sunt patra cuante de gandire Etiuaivaru, pout sea race PRIN AMBLE GORBURT SUSPENDATE PENTRU A ASIGURA UX CARAGER Eorpesteu on AGES mums Se VA Asicuea TA BASES UN LARG FROWT OE US! SarantE Eg=cearee Ama Ib PENTRU A BT Ee: a hea ea Fig 28 endostenofonicé obignuite in procesul de proiectare. Arhitectul, la plangetd, isi alcatuieste proiectul emitdnd pemanent asifel de judecati de relafie. Analiza urmitoare are in vedere aspectul procesual al demersului, Intrucdit, in acest context, aspectele lingvistice, terminologice sau literare sunt nerelevante. In flecare dintre cele patru enunjurt “ceva” este pus in legitur’ cu altceva”. In enuntul E1 sunt dowd categorii de termeni. Prima se refers la constituires fizica a unui obiect, HOL, ILUMINAT, AMPLE CORPURI SUSPENDATE, fticdnd parte din domeniul propriu al constitui obiectuale. A doua categorie de termeni, in acest caz numai unul, FESTIV, alcdtuiesc un domeniu, in care este implicat omul, un grup uman, 0 socieiate, fara legatura direct: cu aspectul fizic al obiectalui. O cantitate de gandire este semnificativit atunci cand leagit impreund cele dou domeni este logica interna a acestei legituri? Tuminatul este o necesitate functional pentru hol, pe care arhitectul hotiraste si realizeze PERTRO A PREMITE on a SES 100 SI PANOAAHIC prin ample corpuri suspendate pentru atinge caracterul festiv. Este o relatie de tip buela care evidentiazé faptul ci cele doud domenii sunt eu ¥ concomtenta, Intrucat orice schimbare intr-unul din cl modi opereazii deci cu judeciti de relatie intre domeniul tehnic si domeniul ‘man a eéror migcare, in procesul proicctarii, este concomitenta (fig. 20). Sensul se constituie pornind de lao caracteristica fundamental umand “CARACTER FESTIV”, in relatie cu “AMPLE SUSPENDATE”, in relaiie cu “CORPURIILUMINAT?, relajie cu “HOL” lar acesta, chizand bucla, in relatie cu primul termen “CARACTER FESTIV". “CARACTER FESTIV” reprezinti actiunea umani de referinia (AUR), “HOL? este ansamblul (A), “CORPURI ILUMINAT™ este portantal (), el are funetia de a prelua proprietatea de a fi amplu suspendat si de a o transmite ansamblului pentru a se obtine caracterul festiv. Portantul mediaza, preia functia semiotics. Totalitatea corpurilor de iluminat reprezinta clasa variabilelor (V) din care (rales rere rea ore» (Caracreg Feat) peweiaL| oR TeMic - at Fig 29 arhitectul are posibilitatea de a alege. in concluzie, domeniul material Ba, £3 expr acest ti Semiotica este o stiinja a semnelor care se constituie post-factum intrucat nu are sens fara existenta obiectului de cercetat. In proiectare arhitectul face semne. Aceasti “facere” nu intra in domeniul semioticli. Nu este fst lipsit de utilitate ca fn cercetarea acestui sii se ulilizeze termene gi pte semiotice. Din punet de vedere semiotic (A.V) este un semnificant, intrucat are proprictatea de a vorbi, de a Irimite la 0 alteritate, 1a. un semnificat (AUR). Aceasté relatic. pune tn evidenja un semn (fig. 51). Cele patru enunturi din procesul proiectdril sunt tot atdtea semne de arhitectur’. Un obieet, In singularitatea lui, nu poate fl semn decal atuneh cdind existenta il este corelati cu referinta umani. Acesta te contextul in care arhitectal apreciazit, judecd, toate elei de arhitectura, fntr-o astfel de viziuns ‘area ie a raspunde la intrebarea *de ce este coloana consideraté semn* este un exercitiu. interesant. Sensul intiinsec al arhitecturii se dezviluie in dinamica migetrii de elatic dintre semnificant si scmnifical, Se pot spune mull Jucruri, semnificatii, in proiectare aun fata oblectultt construit, rezaltante ale modului de gindire al tunel persoane despre semnul de arhitectura. Asemuirea interiorului unei catedrale gotice cu o pidure de piatrd este reaaltatul u comparajii, functie de capacitatea poeticd a celui care a facut-o. Orice Comentariu de acest tip extras din A.P.V, genereazi un domeniu numit poetich arhitecturald. Dac’ tinta comentariilor este AUR atunci se haste un domeniu de semnificatii despre lumea arhitecturii pe care fl numim mundaneitate, imaginat in fimetie de pregitiren profesionald a comentatorului. Semanificatiile semnului de arhitectura care cuprind poetica arhitecturala si mundaneitatea dau rafiunea de afi a arhitecturi E+ plus oricate altele sunt nabile printr-o ecuatie de Semnificatiile sunt un produs secund in procesal realizanit obiectului de arhitectur’, fntrucat jpar dupa constituirea semnului. al de arhitectura (fig, 52) este tate complexi pentru a cirul inelegere sunt necesare cayacterizari suplimentare. fn cadrul semnificantului, variabila (V) accepta Motdeduna multiplicarea, chiar dact poate sa aibf un singur lermen, intrucdt in fiin{a variabilet exists potentialul dea fi multipla. Poriantul (P) poate fi singular sau plural, darim el zace o pluratitate. Ansamblul (A) inchegat din proprietatile variabilelor lransportate de portanti nu poate fi géindit decit ca unicitate, Individualitate, personalitate. Este expresia unui mod de crealie diferit de cel stiintitic, “PESTIV" se loagi de “AMPLU SUSPENDAT” intr-o relatie analogiea care reprezinta puntea de legaturd dintre AP.V. si AUR. Acestia sunt termenti ecualiei semiotice intensive (fig. 50). Ecuatia extensiva are in vedere evaluarea ‘semnului atat ante-factum, prin ideile directoare, eft gi post-factum, prinrayunea de a (92). In procesul nasterii arhitecturit ‘par, ante-factum, un fel de idet relativ semnificative. Sunt transformantii extrinseei care nu i intra fatr-o uniune de idei ce se constitute sub AD 7/1997 restiniri 31 > [AUR] Fig, 30 SEMNTECANT <-> sevnizicn APY. ADR, Fig. 31 autoritatea sau garantia idellor directoare in numele e&rora se actioneaza in proiectare, Aceste idet directoare care tuteleazi modelul semiotic vizeaz unificarea semnulul ¢ implied in cl gf oubzistd in semnificati. Semnificatiile, ja randul lor, printr-un proces de feed- back, determina structura ideilor directoare. Modelul semantic al procesului de proiectare dezvaluie nucleul relajional dintre materialitatea exterioritayi sf fiinta umani, Accasti legitur’ se intemelaz’ pe o {dee si, odatd intemeiata, di nastere Ja semmificatii care, la rindul lor, influenteaza idee. fort URECTOARE Fig. 32 28 restivici ADS/1997 PROFESORUL ANTON DAMBOIANU (6) Dupé cea fost detinit semnul de corhitecturd $i au fos! descrisi termenii ecugfei semiotic, asistam acum la un exerctivde o ocestei ‘ecuatii, menit $6 ilumineze fascinanio lume a unei arte n&pasivite de ignoranié. Este posbil ca, ja finele exercitivli, mui dine colegi arhitech st constate cit de mult s-au rutinat in practica proiectiri si At lips’ de sens incape in oceasté rutind. Cei care sunt dispusi la supdrare jn rma une’ asemenea presupuner sunt s® priveasct critic realitotea lecture ast. lonel OANCEA MODELUL SEMIOTIC 0 semioza este (inseamna) cantitatea minima de constituire a semnului, Intr-o semiozi relatia denotativa adund relatii de sens la cea conotativa. Legatura dintre conotatia si denotatia arhitectural trimite la sensul arhitecturii (Hg. 55), Dar care este ratiunea, motivatia sermelor? Semnul PQM este nemotivat intrucat nimic din alcituirea sa figurala sau sonori na ‘trimite la semnificatul lui. In scrierea initiala, cu ideograme, semnul era motivat (fig. 54), Semnul arhitectural este, evident, un semn motivat. Pe aceasti temi se naste insi o problema delicata, sustinuta cu enunturi de genul: “fac portalul clasic, la 0 clédire, si asigur monumentalitate sobra.” Ce fel de analogie este aceasta, unde este motivatia? Ea poate fi gasita in viata social-istoric& unde, prin tréirea lor, formele se incarcé de un sentiment man. Fenomenul de constituire a limbajului arhitectural specific se intémplé fntr-un anumit grup, cdmp sau teritoriu social sitinde spre universalizare. Motivatia semnului de arhitectura poate avea un caracter functional cum este relatia ARV =AUR eevee APY I Glati(APV = AUR)= St") peered Fig ate dintre clanta si ming, scara si mers, etc, dar ea poate fi asigurata si prin afinitatea sustinuté de trhirea istoricd a formelor sociale. Attisticitatea se relevd prin motivatia de afinitate si traieste prin motivatia functionala, intrucit creatia de arhitectura incepe dincolo de asigurarea impecabilé a functionalitatii. Numai intr-o asemenea ecuatie cresle semnificatia. Semnu! arhitectural se contureazi printr-un proces istoric de incdrcare-semnificare. El nweste arbitrar, gratuit, ci motivat, nonarbitrar. Aceasta este cauza pentru care trebuie s& existe un “de ce” in proiectare cu raspuns in imagines proiectului. Pentru a dezvlui cit mai multe dintre proprietatile unui obiect este necesard schimbarea continua a punctelor de vedere. Ecuaia semiotic poate fi interpretata considerind obiectele din jur ca fiind concentrate de servicii materializate (fig. 35). Obiectele ne adue servicii. Cite feluri de servicii ne aduce, de exemplu, 0 ceased de cafea? Primul serviciu consta in asigurarea IMPACTULUL FUNCTIONAL (S1), a faptutui cd este posibild apucarea cestii, tot asa cum primul serviciu al unui seaun este cl face posibilé asezarea. Prin cel de-al doilea serviciu, obiectul igi AUR)= Fig. 33 exercitd RATIUNEA FUNCTIONALA (82), rostul pentru care este facut. ‘Ceagca de cafea este, in acest sens, un contindtor. Al treilea serviciu const in INTEGRITATEA FIZICA (85) care asigura St si S2. Ceagea mu se sparge, nu se deformeaza cind este utilizata, Aceasté calitate nu inscamna cu necesitate, repetitia operatiei, care este un ait aspect al objectulul. Obiectele sunt construite introducandu-se in ele, prin proiectare, $1,2 si $5. Prin uti aceste serviell se intore la noi. Ele reprezinta REFLEXIVITATEA OBIECTULUI (fig. 36). Obiectul este utilizat astfel incat €1 oactiune este condusa spre alt oblect (fig. 57), ceea ce defineste ‘TRANZITIVITATEA OBIECTULUL (94). Prin tranzitivitate se dezvatuie caracterul de instrument al unui ‘object. Ea poate fi de foarte multe feluri: conducerea unui autoturism, scrierea cu pixul pe hartie, prelucrarea fierulut cu ciocamul pe nicovala etc. Alte servicit definesc relawii rei din situatia vanatorului care utilizeazA arcul si sdgeata, sau a ‘consumatorului de cafea care foloseste ceagca, lingurita si fa Este calitatea mai multor obiecte: 4 putea fi utlizate in realizarea: serviciu numita ASOCIATIVITATE (5, fig. 58). In fine, putem lua in discutie cazul telcfonulut, radioulut, televizorului care implica un lant de obiecte un proces in care utilizatorul ia contact numai cu ultima verig’: aparatul. Intreaga procesualitate este concentrata la capatul lintet intr-un tp de serviciu numit ‘TERMINALITATEA OBIECTULUL (86, fig. 59). Aceste patru calitati fundamentale, reflexivitatea, tranzitivitatea, asociativitatea si terminalitatea definese, aproape In intregime, orizontul de servicii al obiectelor care ne inconjuram, Unele obiecte sunt numa rellexive, Unele sunt tranzitive prin reflexivitatea lor. Unete sunt de tip asociativ, find acelagi timp tranzitive i reflexive: in sfargit, uncle sunt terminale incluzand reflexivitatea, tranzitivitatea gi asociativitatea. Se ntampli, dupa cum se poate observa, 0 insumare progresiva.a acestor servicii, Este un exercitiu nu humai interesaut, dar necesar de a Incerca SA VEZI in orice object aceste proprictiti. Atunei cand reusesti, lumea proiectarii se deschide altfel. Sa ne gandim, in acelagi timp, la oameni. Nu cumva existim indi- vidual si social prin aceleasi tipuri de relagi? Comportamentul uman nu cuprinde reflexivitatea, tranzitivitatea, asociativitatea si terminalitatea? Evident ca da! Atunei putem spune ca obiectele ne adue exact accleasi servicii care sunt Fig. 96 hg. s/ denominabile prin relatiile noastre sociale. Redesenarea ecuatiei semiotice (fig. 40) pune fn evident acest fenomen si ne ajutd sa {in{elegem aspectele antropologice Icgate de acest subiect. ‘Tentativa “iegiri” constiingei se face utiliznd niste portanti. Primii portanti sunt cei proprii corporalitai noastre. Corporalitatea este, In acest sens, un instrument de ‘contact eu exteriorul, este un instrument endosomatic. ‘Omenescul se defineste ca interioritate orientatd spre exterior prin instrumentele endosomatice. Pe de alld parte, omul, in relatii eu AD8/1997 resttviri_ 29 exterioritatea, construieste diverse Iucruri gi obiecte care au, gi cle, un aspect dual. Pentru lumea obiectelor, echivalentul constiintei este constiluirea tehnico-materiald, argila prelucrata si fie ceasc’, Jemnul din care se executa scaunul, etc, in timp ce zona exosomatica este format de grupul eelor patru proprietiti, reflexivitatea, tranzitivitatea, asociativitaten gi terminalitatea care constituie INTERFATA OBIECTELOR. Se numeste aga intrucat acest grup are doua fete. 0 fata este orientati spre noi intr-un concentrat de servicit. Cealalta, fara de care prima nu poate exista, este constituirea telnico-materiald. Granita dintre ele nu poate fi riguros delimitata. Orice obiect permite o astfel de intelegere unt Un edificiu prezinta o interfaté care existd in corelatie directi cu nucieul tehnico-material. Rostul arhilectului este 8 vada aceasta interfala si aceasta corelatie, intrucit proiectarea de arhitecturd actioneaz& asupra interfotei Demersul de pind acum s-a fntemeiat pe analiza variantelor aceleiasi semioze. Schimbarea ctiteriilor de abordare duce la ‘smbogatirea semnificatiei semiozei, Scmiotica este o metodologie teoretica ce igi giseste sensul in legaturi cu comunicarea. Este athitectura un act de comunicare? Comportamentele umane implicate fn procesul proiectarii de arhitecturé nu sunt acte de comunicare decat fntr-un sens secund, in méisura in care, prin comportamentele noastre, exercitim functii comunicante. Proiectarea de arhitectura este 0 activitate producaitoare de semne, iar semmul arhitectural este o relatie duala de tip Saussure. Peirce interpreteaza acelasi domeniu printr-o relajia triadica in care semnul este acel ceva care inlocuieste altceva, in timp de ECO aduce in discutie semnul ca functie intr-o relatie duald (fig. 41). In cazul comunicdri interumane verbale, ca fn timpul unui curs universitar de teoria arhitecturii, se pot distinge, pe deo parte, sursa care emite, profesorul, pe de alti parte, destinatarul care afl dowa 30 cesiniié AD 8/1997 lucruri, ceva despre arhitectura (a) precum $1 fetul m care protesorul gandeste acest subiect (b) care este tun confinut cu referinja la modul de gandire, anume, modul in care subiectul este facut comunicat care poarta numele de MARC. PARENTALA. Aceste dowd lucruri impreuna formeaza mesajul. Mesajul (Mf) are deci un confinut dual. O cuanta de cunoastere (C) si ‘0 marci parentala, o modalitate prin care continutul devine comunicant; (b) reprezinté subiectul emitétor si EXPRESIE — CONTINUT ( soteee seus) i ‘care inclutte MARCA ORDONALA, ‘modul si puteres de organizare a unui material. In concluzie, informatia cuprinde o marc parentald si o mares ordonala. Este important sa nu se faci aici confuzie fntre continutul cognitiy si cel informational al comunicéril (fig. 42). Tn cazul comunicdrii cu objectul puter repera interioritatea, modul lui de gandire, continutul (b) plus ceva prin care obiectul este 0 exterioritate si modul in care devine FUNCTIE— SENN expres Tanager const) maior ine Fig 41 “Teoogic. oe = limba}. Cum poate fi infeles obiectul ‘ca mesaj? Putem s&- distingem un plan al conceptiei si un plan al ‘informatie. Este un fel de a spune ‘c& are trup si suflet. Cum poate fi definiti interioritatea, dar exterioritatea unui obiect? In fig. 45 este reprezentat obiectul ca mesaj, prin transferul termenilor (a) si (b) din lumea comunjcirii interpersonale in lumea obiectelor semnificante. Interioritatea unui obiect este confinutd in elementele care il justificd fn functionarea spatio temporal. Avem la disporitie patru tipuri de date pentru definirea unui proicct, Primul const in precizarea in terment figural a ot desenat si colat, GEOMETRI CONSTRUCTIVi a acestuia. AL doilea cumuleaza informatiile care arati cum si fie obiectul: alb, ruzos, neted, precum si precizarea oriciror alte elemente figurale. Sunt date care descriu TEXTURA obiectului. Al treilea tip sunt informatii cu referire la MATERIALUL din care este realizat obiectul si ultimul tip, confine date care descriu modul in ‘care materialul este prelucrat ca sii se asigure geometria constructiva si textura doriti, adick TEHNOLOGIA de lucra, Aceste patru categorii de m= date formeazi interioritaten obiectului in general, sufletul lui care se manifesta printr-o + exterforitate exprimata de BUNCTIONALITATE. tn acegti termeni poate fi descrisi proiectarca inteleasd ca producere de semne (ng. 4). Arhitectal opereazé cu semmul la trei nivele de densitate. Dacd luim exemplul unui scaun (Gig. 45), primal nivel il constituie IMPACTUL, FIZIC, modul cum scaunul asiguri 0 sedere corecta. Al doilea nivel este dat de RELATIA AMBIENTALA, Fig. 46 Il EXTERIOARA. Aceasta inseamni ch proiectarea se face in functie de motivatia gestului de gedere, odihn’, spectacol, altmentaite eic., Telationind acest obiect cu altele: ‘masi, banchet’, masuté. La acest nivel, semnificatul este gandit tot Telajional: omul trece prin aiterite pozitiifntr-un continua ‘comportamental, aga cum scaunul ste judecat int-un continuum, relational. Semuul este unificarea acestor procese. Nivelul trei de densitate este reperabil daci ecuatia semiotica este aprofundata, (Sete cnet.) eee? on oe AD 8/1997 resinit_ 31 y Fig. 45 semnificantul, simplexul de patra, cum este gandit objectul in proiectarea de arhitectura, cipatind semnificalii din trairea social- istoric& a formelor (fig. 46) Ab ettviri AD 9/1997 Protesorul ANTON DAMBOIANU (7) Ubima parte « modeluvi semiotic, Ceca 4 = How fimenne + Stain SESSP]+R = mracd, sess Brocuvui TERUIE SA SEINSCRIE_ MAREN Si OKUL ‘STRADAL ee, TEES; +aniennn «oXfeemena rte eo Pecacine +sncanma y HOSE o Fig. 7 MacnZiNOIHR: ANSAMELY non si faci o depresurizare a ansamblului. Fel si fel de Cconstituenti se compun sise descompun in efortul'creatorului de ‘a imagina o camera de zi: intervin Pile textile, draperiile, culorile etc, clrora le cauta o reguld. El poate produce numeroase enunuri, ficcare cu regula lu. Prin unmare arhitectul, in procesul de edutare, ‘este obligat produc’ relati care conver catre ansamblu, intrucit ansamblul nu poate fi atins prin simpia aditionare, aditionare care ar fi si cea mai gravi ereseali. Comporitia tnseamna de fapt clutarea unei finte care se ‘manifesta sub forma une! totality. Se lamureste, prin intermediul modelului integrator, ¢& arhitectul aut realitate nou’ complet diferita de suma constituentilor, rezultat al unui efort de creatie. Intelegem mai bine acest adevir analizand un cuvant simplu, de exemplu FORD. Toate literele puse la un loc devin o entitate cu un anumit sens. Pentru realizarea acestet enttati litera “F” nu este una ire din alfabet cl aceea care “0”, dar nu Langa orice “O" Jang acela care st& intre SP” si¢RY. Cu ct mai complex este ansamblul creat de arhitect! Si urmarim acum patru arg socante in sprijinul modeluiui integrator. 1. Primul argument se bizuie pe modul in eare sunt organizate procesele mentale. Totalitatea cerebral este organlzata in doua emisfere (fig. 71). Emisfera stanga JensC2+- CHER ban i cme conmRADICNE este rispunziitoare, este locul operatiunilor secventiale si se ocup& de stracturile consecutive. Emisfera dreapta este locul operatiunilor integratoare, intuifiilor, starilor fective, $i se ocupa de structurile concomitente. Prin urmare, emisfera stinga “sc ocupi” cu domentul stiintelor exacte, in cazul modelului hostru cu constituentii, in timp ce emisferei drepte fi este caracteristici gindirea holistic, ansamblici (fig. 72). Din cauza acestei contradict se resimte la plangeta si din acest motiv este fuportanta regula, futrucdt ex incearei si creeze cu elemente din cemisfera stinga “CEVA” de tip holistic. 2. Al doiica argument fl constituic paradoxul lui K.Popper. Daca avem ‘sSTRucTUR: CONSECUTIVE Fig. 7! -(A) EMISFERA DREAPTA, Fig. 72 propozitiile (a) “vinert va-ploua” si (®) “simbita va fi soare”, fiecare cu un continut logic de adevar (Ct) ‘alunci avem urmitoarea relatie Ct(a)Ct (b), ceea ce inseamnd ci prin actul cumuliii se mireste cantilatea de cunoastere. Daca avem in vedere probabiitatea cacele doud evenimente s& se intimple, relatia capati infajigarca: P(a) >P(asb)

You might also like