Doamna Ruxandra

- personaj secundar de nuvela istorica - personaj atestat istoric - personaj romantic "Alexandru Lapusneanul",
de Costache Negruzzi
- nuvela istorica si romantica Prima nuvela istorica din literatura romana, "Alexandru Lapusneanul" de Costache
Negruzzi (1808-1868), apare la 30 ianuarie 1840, in primul numar al revistei "Dacia literara",
inscriindu-se intr-una dintre directiile imprimate de programul acesteia, "Introductie", conceput
de Mihail Kogalniceanu si anume inspirarea scriitorilor din istoria patriei. Pentru crearea acestei
nuvele, Negruzzi se inspira, in principal, din cronica lui Grigore Ureche, "LetopisetuI Tarii
Moldovei", ce ilustreaza perioada cuprinsa Tntre anii 1359 si 1594. Tenia nuvelei ilustreaza
evocarea unei perioade zbuciumate din istoria Moldovei si anume cea de a doua domnie a lui
Alexandru Lapusneanul (1564-1569).
Doamna Ruxanda, personaj secundar al nuvelei istorice "Alexandru Lapusneanul" de
Costache Negruzzi, este sotia domnitorului si fiica "bunului Petru Rares", asadar eroina are
atestare istorica. Componenta istorica a eroinei, insusirile exceptionale rezultate din fictiunea
naratorului contureaza un personaj romantic reprezentativ pentru literatura romana. Doamna
Ruxanda este inspaimantata de cruzimile si crimele infaptuite de sotul sau, care ocupase pentru a
doua oara tronul Moldovei (1564-1569) cu scopul de a se razbuna pe boierii tradatori din prima
domnie. In conturarea personajului, naratorul apeleaza la antiteza dintre blandetea, delicatetea
Doamnei Ruxanda si cruzimea, violenta sotului sau, domnitorul Alexandru Lapusneanul,
procedeu romantic folosit pentru amplificarea emotiei si intensificarea trairilor naratarului
(cititorul caruia i se adreseaza naratorul imaginar pe parcursul discursului sau narativ - n.n.).
Trasaturile morale reies, in mod indirect, din vorbele si atitudinea eroinei. Fire sensibila si
miloasa. ea il roaga pe domnitor sa nu mai verse sange si sa inceteze cu omorurile: "- Vreau sa nu
mai versi sange, sa incetezi cu omorul, sa nu mai vad capete taiete, ca sare inima din mine".
Ruxanda este puternic impresionata de cuvintele amenintatoare ale vaduvei unui boier ucis de
voda, care o amenintase, "Ai sa dai sama, doamna!", pentru ca "barbatul tau ne taie parintii,
barbatii si fratii". Cu profunda credinta in Dumnezeu, sotia incearca sa-l convinga dandu-i
argumente religioase si explicandu-i ca in fata divinitatii sunt importante cinstea si omenia,
deoarece "cu manastirile nu se rascumpara sangele, ci mai ales ispitesti si infrunti pre Dumnezeu,
socotind ca facand biserici il poti impaca". Zambind, Alexandru-voda ii promite pentru a doua zi
"un leac de frica", dar cand o cheama sa-i arate piramida construita din cele 47 de capete ale
boierilor ucisi, Ruxanda lesina la vederea acestei grozavii, spre dezamagirea domnitorului:
"Femeia tot femeie [...], in loc sa se bucure, ea se sperie".
Fata de Doamna Ruxanda, naratorui are o simpatie vadita, intrucat o caracterizeaza direct
printr-un epitet, "gingasa Ruxanda", ce exprima nobletea si delicatetea ei sufleteasca.
www.referate.k5.ro

Pentru verosimilitatea istorica a personajului, Costache Negruzzi face o scurta biografie doamnei
Ruxanda, cu trimitere directa la "cronica", ceea ce argumenteaza atestarea istorica a eroinei. Dupa
moartea tatalui sau, bunul domnitor Petru Rares, Ruxanda ramasese orfana la o varsta frageda,
sub tutela celor doi frati mai mari, Ilias si Stefan. Urmand la domnie tatalui sau, Ilias se dovedise
un desfranat, ba, mai mult, trecuse la mahomedanism, iar fratele sau, Stefan, ocupand tronul dupa
el, se dovedeste chiar mai rau, saracind tara si fiind un afemeiat nestapanit.
Negruzzi
citeaza din nou pe cronicar, de aceasta data cu fraza: "Nu haladuia de raul lui nicio jupaneasa,
daca era frumoasa, zice hronicarul in naivitatea sa". Stefan fusese ucis de boieri, iar tanara
domnita este harazita lui Joldea, "pre care ei il alesesera de domn". Adevar istoric este si felul in
care Alexandru Lapusneanul se casatoreste cu domnita Ruxanda, care ramasese singura din
intreaga familie. In dorinta de a ocupa tronul Moldovei si ca sa-l mixture ca pretendent la mana
domnitei Ruxanda, Lapusneanul ii taiase nasul lui Joldea, din care cauza acesta se retrasese la
manastire. Ca sa atraga simpatia poporului prin memoria "bunului Petru Rares", a carui domnie
era inca vie, Lapusneanul "lua el pre fiica lui" de sotie si astfel devine domnitorul Moldovei.
Destinul doamnei Ruxanda fusese, asadar, dramatic, pentru ca "vazuse murind pre parintii sai,
privise pre un frate lepadandu-si relegea, si pre celalalt ucis". Naratorul o caracterizeaza, in mod
direct, printr-un epitet dublu, "trista si tanjitoare", iar prin comparatia "ca floarea expusa arsitii
soarelui, ce nu are nimica s-o umbreasca", sugereaza, indirect, sensibilitatea si sufletul chinuit al
Ruxandei. Casatorita prin viclenie cu Alexandru Lapusneanul, "gingasa Ruxanda" ar fi fost
dispusa acum "sa-l iubeasca, daca ar fi aflat in el cat de putina simtire omeneasca".
Mama iubitoare si sotie devotata, domnita este ingrozita de amenintarile pe care voda le
profereaza la adresa ei si a fiului lor, avand parte de inca o suferinta sfasietoare, pentru ca este
silita sa aleaga intre sot si copil, asa cum o indeamna si Spancioc: "alege intre barbat si intre fiu".
Eroina isi strange "cu furie copilul la san", cere sfatul mitropolitului Teofan cu privire la
decizia pe care urmeaza sa o ia si, cu binecuvantarea acestuia, accepta sa puna otrava in pahar si
sa-i dea sotului bolnav s-o bea. Dusmanii domnitorului, Spancioc si Stroici, o silesc sa-l
otraveasca motivand ca "viata mariei-tale si a copilului acestui este in primejdie". Ruxanda
traieste un acut conflict interior, stare sugerata, indirect, de narator printr-un epitet dublu,
"tremuranda si galbana". Pacatul savarsit o ingrozeste si, cu lacrimi in ochi, le spune celor doi
boieri veniti sa se mzbune pe voda: "- Voi sa dati seama inaintea lui Dumnezeu [...], ca voi m-ati
facut sa fac acest pacat". Probabil ca si acest episod al otravirii lui voda Lapusneanul l-a
determinat pe Al.Russo sa-l numeasca pe Costache Negruzzi "un Dumas al literaturii moldave".
Principalul procedeu artistic de caracterizare a doamnei Ruxanda ramane insa antiteza cu
Lapusneanul, prin care naratorul scoate in relief blandetea si delicatetea femeii in contradictie cu
sadismul si inversunarea vindicativa a domnitorului.
In "Istoria literaturii romane", editata de Academia Romana, se afirma ca scriitorul Costache
Negruzzi "a adus o contributie esentiala la procesul de dezvoltare a limbii si literaturii romane din
perioada pasoptista", mai ales prin nuvela "Alexandru Lapusneanul" care "va ramane totdeauna
un model perfect de stil, de limba frumoasa de creatie dramatica si de o necontestata
originalitate". (Vasile Alecsandri)

www.referate.k5.ro