FUNCIILE ETNICE I CULTURALE ALE NUMELUI N CULTURA TRADIIONAL

JAPONEZ

rezumat
Articolul studiaz ritualurile tradiionale japoneze ale cercului vieii.Ceremoniile legate de
natere ,adolescen, i nmormntare include folosirea numelor personale.Primind primul
nume /prenume reprezint intrarea n societate i primirea anumitor statuturi precise
.Ritualurie de iniiere incluznd schimbarea numelui ,a tunsorii i a imbracmintei ,erau
practicate cu precdere n perioada adolescenei ,dar n famiile aristocrate aceste ritualuri se
fceau la o vrst fraged.Primind un nume nou adolescentul devenea membru al unui clan
ierarhic.Evenimentele importante din viaa adult erau nsoite fie de schimbarea numelui sau de
primirea unui pseudonim .n ritualul de nhumare numele era nlocuit de un nume postmortem
care definea statutul defunctului n viaa de dup moarte ,fcndu-l membru din cohorta
predecesorilor .Tradiia dateaz din era legendar a primilor mprai japonezi ,care datorit
budismului s-a pstrat pna n ziua de astzi.
Introducere
n societatea tradiional japonez credinele referitoare la via i la ciclul vieii erau modelate
de ideea de evoluie spiritual a omului.. Individul trece de la natere spre btrnee ,
personalitatea sa devenea tot mai complex i acumulnd tot mai multe elemente determinante
ale vrstei sociale irul vieii era mprit n mai multe perioade distincte: copilrie,
adolescen maturitate, batrnee i moarte . Limitele dintre ele erau trecute de ritualuri /pasaje
atent observate care defineau statutul social al individului. ntr-o cultur orientat spre
stabilitate, succesiunea regulat a stadiilor ciclului vieii marcau o existen individual cu
semnificaia social.
Evenimente ca NUMIREA ( echivalent naterii) , ritualuri legate de adolescen i moarte
operau cu numele personal ca i alte aciuni i obiecte ritualice numele era menit s definesc
statutul omului n lume.

Naterea i primul an de via

n acord cu normele universale ale societii tradiionale, naterea era un eveniment central n
relaiile dintre familie , dar i societate. Nou nscutul schimba statutul prinilor i era salutat de
familie i societate ca atare. Cele nou luni precedente naterii erau o perspectiv de micare
nevzut din lumea mitic spre lumea omenilor .
Credina c sufletul , TAMASHII , intrat n copil mult nainte de natere era reflectat n ritualul
legrii de IWATA OBI a , centurii maternale: o pies lung de mtase alb.
Acest ritual era practicat la dou, trei, patru sau apte luni inainte de natere.Cuvntul
iwata (piatr ) era un fel de invocare magic ,o dorint de vigoare i noroc.Celellt nume al
cordonului maternal era SHIRUSHI- NOOBI-cureaua cu semn / tan, din moment ce aceast
curea purta o hieroglif a longevitii.Ritualul era tinut n ziua cinelui dup calendarul lunar
din moment ce acest semn era considerat protectorul sntii mamei, facilitnd naterea.Stricta
observaie a succedrii aciunii ritualice amplific eficiena ritualului : soul i ddea oiei o
curea cu mna stng , soia o lua cu mna stng,( sau o femeie mai in vrst ) lega cureaua n
jurul burii soiei, iar hiero trebuia sa fie lng buric.Mtasea alb era considerat protectoarea
copilului n burta mamei si garant al sntii i securitii.n perioada modern timpurie era
folosit un bumbac alb,rosu, i galben IWATA OBI simboliznd puritate fericire i rezisten
impotriva forelor malefice.Brul servea ca o amulet protectoare pentru mam i copil.n
Japonia femeile gravide erau tratate cu un respect special din moment ce asigurau
reproducerea .Oricum nu erau scutite de ndatoririle zilnice.nainte de natere i cteva luni
dup, femeia era pus intr-un loc special i numai rudele foarte apropiate o puteau vizita.Aa
cu se menioneaz in jurnalele femeilor din secolul al doilea urmnd vechea tradiie,
mprteasa se muta n casa prinilor ei cnd i se apropia sorocul.Cum naterea devenea
iminent i pericolul din lumea mitic ar fi trebuit s creasc, erau luate msuri speciale de
protecie a viitoarei mame (oamenii strigau din tot sufletul s alunge spiritele i erau trimii
mesageri la centre s cear ajutor) .
Unul dintre motivele izolarii viitoarei mame a fost credinta ca ea este impura din punct de
vedere ritualic si foarte aproape de puterile supranaturale. De aceea, multe elemente tabu
trebuiau observate atat de catre ea dar si de catre persoanele din jurul eii. Izolarea se termina

dupa ce trecea o anumita perioada. In secolul al XI-lea, o mama impreuna cu copilul ei se

puteau intoarce la casa sotului ei abia dupa 50 de zile. In Era moderna timpurie s-a format o
traditie potrivit careia, dupa 120 de zile de la nastere, copilul era prezentat invitatilor imbracat
foarte festiv. (The Nihon, 1986: 504) In ambele cazuri, izolarea se termina cu un ritual
tabezome (prima hranire): o mama sau o bunica punea o bucata de orez sau de prajitura cu
orez in gura copilului, in public. Semnificatia acestui fapt era faptul ca acel copil a
intrerupt/depasit periculoasa linia dintre lumea mitica si cea sociala care ar putea manca
mancare uman.
Potrivit credintelor traditionale Japoneze, nou nascutul nu are nici gen nici statut social, si nu
era nicicum o fiinta umana. Nu apartinea in totalitate parintilor lui, zeii Kami le priveau
cresterea si le controlau comportamentul. Oamenii consideau un copil sub 7 ani ca fiind
mesagerul zeilor ,ceea ce se reflecta in proverbul :Nanat su mae ha kami no uchi (pana la 7
ani printre zei) Ni khai Lova, 1983 .
Prima saptaman de via era considerat cea mai importanta pentru copil,in special zilele
impare. Dimineata, erau facute ritualuri speciale: taierea cordonului ombilicat, o curatare
purificatoare(imbaiere) ingroparea placentei (returnarea ei lumii mitice).prima imbracare,prima
taiere din par etc....Potrivite descrierilor ritualurilor din sec XI -XIX, principala idee era
curatirea,ruperea contacului cu spatiul mitic si intoarcerea mamei si a copilului in lumea umana.
In ciclul infantil cel mai important ritual in a saptea seara O-SHICHIYA-a saptea noapte
sau NAZUKE-NOIWAI- celebrand primirea numelui.In aceasta seara , copilul era prezentat
oficial rudelor si prietenilor,iar numele ales era rostit public.Actul numirii era considerat ca
fiind un eveniment din viata umana foarte important.Odata cu primirea numelui copilul capata
esenta umana, de aceea inainte de ziua /pn in ziua a saptea purtau o porecla tradiional dat
de mam sau de o alta sotie(midwife). n unele regiuni ale Japoniei astfel de ritualuri aveau loc
dupa o lun de nastere.(Ban 2001 pag 34)Parintii sau alte rude puteau alege numele, ghicitorii
sau preotii Shinto asistau adesea la ele.Numele era scris pe fasii nguste de hrtie.Una dintre ele
era pus pe capul patului copilului si dupa aceea era pus impreun cu cordonul ombilical
uscat.Rudele si vecinii primeu celelate buci de hrtie impreun cu dou prajituri de orez
mochi una alba si una rosie.Rudele prietenii si vecinii raspundeau cu cadouri semnificand
respect si bucurie aduse cu copilul nou nscut.Ceremonia se sfrsea cu o masa i cntece (The
Nihon,1986 , p 504-505.)

Numele reprezenta primul statut al copilului in societate.Numele era cel mai viabil simbol al
separarii copilului de domeniul spiritelor.De aceea dupa daruirea numelui era sigur sa iei scoti
copilul afara din casa.Asadar pe durata primei sapt din viata copilului ,acesta primea succesiv
semne ale aderarii la comunitate: primele hainute,primul nume,cadouri, etc.Mancarea era
preparata in onoarea copilului.Oamenii cantau cantece si dansau pt el ca si cum ar fi fost o mica
divinitate
Ritualul prezentarii copiluli divinitatii la o luna dupa nastere (in ziua 32-33 )este
cunoscut din sec XVII.Copilul era adus la templul lui Shinto si prezentat lui ujigami- spiritul
familiei sau lui ubuso-no kami Dumnezeul caminului.Dup aducerea ofrandelor ctre
divinitatea templului si cerea protectie pentru copil ,preotul indeplinea ritualul de purificare in
numele divinitatii prin legnarea deasupra capului copilului gohei-ul decorat cu benzi de hrtie
ca sa alunge spiritele rele.
Dupa vizita la templu (miya-mairi) era permis s scoi copilul din cas i s-l duci in casele
prietenilor. Prinii mpreau dulciuri, ame, si primeau figurine in form de cine, inuharikosimbolizand sntate si creterea rapid.Cand copilul implinea un an mai multe obiecte ii erau
puse in fata: o secera, un ciocan, un abac japonez, un instrument de scris...etc. Obiectul pe care
il alegea prima data era considerat indicatorul viitoarei lui ocupaii. (Markariyan,Molodyakova
1990:131-132)
Creterea
Pe parcursul cresterii, japonezii treceau prin cateva ritualuri de initiere legate de vrsta,unele
dintre ele coninnd o schimbare de nume.Aceste ritualuri erau componente eseniale ale
dezvoltrii personalitii.Oficializnd tranziia unui adolescent spre maturitate i defineau
statutul social si genul.Ritualurile de iniere ajutau adolescentul s perceap normele sociale si
culturale si garanta recunoaterea de ctre cei din jur .(Gromov,2000:103)
Copii mai tineri treceu prin ritualuri de iniiere la vrsta de 3, 5 si 7 ani (bietii numai la 3 si 5 )
Potrivit credintelor tradiionale numerele impare aduceau noroc .Incepand cu varsta de 3 ani si
dupa indeplinirea ritualurilor speciale incepea o noua etapa in viata copilului.Aceasta era
marcat de haine noi , tunsoare, mncare i nume.
Copii cu vrsta sub 3 ani purtau pr scurt din moment ce se considera c boala se lipete de
par.La 3 ani avea loc importantul ritual kamioki-inceputul cresterii prului.Unui din membrii
respectai ai comunitii ,lua o foarfec i pretindea c taie trei uvie pe partea stng trei pe

dreapta si trei in frunte. O fie de imbracaminte alba itrepatruns cu ae colorate era infasurat
mprejurul capului copilului peste frunte (pag 107). In unele regiuni banda era substituita de o
caciul alb decorat cu frunze de rogoz si de arborele de citrice tachibana.Cei care indeplineau
ritualul i urau copilului pr subtire ca un rogoz de munte si puternic ca un arbore mereu verde.
Banda alba si cciula simbolizau parul grizonat care se asteptau s ii apar individului la
btrnee. Imbrcati si pieptnati dup o nou mod, copiii erau prezentai comunitii adulte.
(Markariyan, Moldyakova, 1990:133.)
In era mijlocie, cnd un biat din familiile aristocrate ajungea la varsta de trei ani, purta
pantaloni barbateti largi, hakama, pentru prima dat i mergea la pescuit. Acesta era punctul
terminus al copilriei: cand baiatul ajungea la trei ani, isi punea pentru prima data o palarie si i
se dadea numele de adult Yoshimune (Taira). (Povest o dome Taira, 1982, 546)
Dei ritualul de schimbarea numelui avea loc de obicei in adolescen, secolul al 13lea conine
evidene sau dovezi c numele putea fi schimbat si mai devreme. Pentru aristocratie, datorit
motivelor socio-politice, era important sa declare un copil ca fiind adult si un membru al
clanului competent si capabil s moteneasc drepturi si proprietati, sa incheie litigii si s se
alature unor grupuri. In familiile de samurai, ceremoniile de imbracare a hakama si schimbarea
numelui puteau fi fcute la vrsta de trei si cinci ani, cnd samuraii ii prezentau copiii efilor
militari si anuntau prezenta unui nou lupttor.
Vrsta de apte ani era considerat ca fiind critic. Potrivit credintelor tradiionale, la aceast
vrst , dac erau educai corespunztor, zeii vor garanta copilului dreptul de a exista. Pentru
acest motiv, copiii erau adusi la templul lui Shinto. La vrsta de apte ani, fetele incepeau s
poarte un kimono, legat de o curea speciala numita obi si incaltaminte, geta. Prul lor era
special aranjat si decorat. Baietii erau imbracati in montsu (un kimono scurt cu emblemele
familiei) si hakama. Potrivit surselor scrise, ritualurile indeplinite la varsta de 3, 5 i 7 ani erau
practicate pn la nceputul secolelor al 12-lea si al 13-lea. Cnd vei implini apte ani si va
avea loc ritualul de trecere la etapa de adult, te voi trimite sa serveti la palat. Cnd a mplinit
apte ani, aniversarea a fost srbatorit i a fost numit Daita, in onoarea bunicului a crui nume
era Daitayu. (ibid: 108,362). Tradiia sarbtorii Shinto Sichigosan (nov. 15), cnd copiii cu
vrste de 3, 5, 7 ani erau adui la templu, a existat pentru mai mult de 300 de ani. (M&M 1990:
132)

Ritualurile fcute pn la vrsta de 7 ani , duceau direct la statutul de membru al

societii.Conform numeraiei magice,urmtoarea vrst favorabil va fi cea de 13 ani , care
coincide cu practicile de iniiere pentru adolescen.
n timpul perioadei Nara , vrsta potrivit pentru cstorie era de 13 ani n cazul fetelor i 15
ani n cazul bieilor.Printre familie aristocrate din decolele IX- XV iniierea avea loc la vrsta
de 11, 15 ani cnd, n opinia prinilor, biatul ajunge la maturitatea fizic si psihic. Totui
iniierea nu a fost programat sa aib loc la o vrst anume.n timpul celui de-al patrulea
mprat din Montoku la Go-Ichjou , cinci biei au trecut de ritualul de iniiere la vrsta de 11
ani, cinci la vrsta de 15 si restul la vrsta de 14, 16 i 18 ani.(Okani 2000 : 39-50)
Ritualul adolescenei numit genpuku a avut n vedere schimbarea coafurii.Bieii adesea trec
prin iniierea public .Adolescenii de gen masculin care aparineau familiilor aristocrate , n
perioada Heian nu purtau frizuri i erau numii varawa n timpul ritualului genpuku coafurile
copiilor erau la nceput desfcute(prul era nprit cu crare pe mijloc i legat deasupra
urechilor ) apoi prul din fa era tiat i prul din spate era aranjat intr-un nod sau prins intr-o
coad de cal cu un elastic iar la final era pus palaria Kammuri. De aceea ceremonia era
intitulat sugestiv care acoper capul.
n inutul Shinano in districtul Kiso unui descendent al clanului Minamoto i s-a dat numele
Yoshinaka.La vrsta de 13 ani era practicat ritualul adolescenei unde depundeau urmtorul
jurmnt :Strmoul meu din a patra generaie, nobilul Yoshiie s-a declarat fiu al acestui
Bodhisattva(Hatimmana) i i-a asumat numele lui Taro Hatiman.Voi urma paii lui . Celor
crora le-a cerut numele lui Jiro Yoshinaka din Keso .
Fetele aveau numele de copil pn la vrsta de 7 sau 13 ani sau pn n momentul n care iau pus primul mo (un sir de petice ataat curelei lor ) i obi (atributele unei femei adulte ).
n rndurile aristocrailor, ritualul maturitii pentru fete era numit chakumo sau mogi (a-i
pune mo-ul ) n timpul acestei ceremonii , prul fetei era legat (nainte de aceasta prul era
purtat desfcut) i mo-ul era pus pe cap Dup ceremonie fata era considerat un adult gata
pentru cstorie.
Ritualul in iniierii marca tranziia de la statutul de copil la cel de membru al clanului pregtit
pentru drepturile si obligaiile viitoare. Numele de copil (jimei sau jimyou) era schimbat ntrunul nou si real (jinmei ).n familiile de samurai din perioada HEIAN -MUROMACHI (secolele

IX-XVI) ritualul iniierii era numit eboshigirei . Aa numitul eboshioya pune un eboshi
(bonet din mtase neagr purtat de curteni) pe capul biatului. Dup ceremonia eboshigirei
biatul i schimb numele de copil warawa n cel de adult (eboshina) . Pentru a forma noul
nume , unul sau cteva simboluri din eboshioya erau n mod normal mprumutate, procedura
purta numele de ichijikakidashi acordarea unui semn .
Acordarea unui semn era deasemenea practicat i n timpul adopiilor. Okagami (marea oglind
, o poveste istoric din secolul XI) citeaz : Biatul acestui domn pe nume Tadatoshi a fost
adoptat de bunicul su , preotul Ono-no miya ,care l-a numit Sanesukeh i l-a favorizat foarte
mult. Hieroglifa sane n acest pasaj este parte din numele preotului Saneyori
(Okagami,2000:70). Povestea din secolul al XIII-lea Povestea lui Taiara House , deasemenea
atest acest obicei : Sunt Munezane , fiul cel mai mic al lui Sigemori Komatsu . Cnd am fost
acolo , am fost adoptat de ctre preot , pe partea stng, Tsunemune. Mi s-a dat un nou nume (
Povest o dome Taiara , 1982:589). Acordndu-i o hieroglif ce simboliza bogie i
prosperitate asupra celui adoptat poate fi interpretat ca o tentativ de a lsa testament o parte din
vitalitatea celui decedat. Tocmai un aa om era probabil s joace rolul de eboshioya . Informaii
viabile despre ritualul iniierii n clasele sociale srace sunt cunoscute din perioada
KAMAKURA (1333). Ca dovad n satul Kuriyama , la prefectura Tochigi , ritualul era susinut
pe data de 21 ianuarie pentru toii tinerii care mplineau vsta de 20 de ani, vsta maturitii in
Japonia modern. Aceast ceremonie , care avea loc n timpul perioadei EDO (1600-1868),este
nc privit ca o important valoare naional etern(Niwa,1975:48).
Unul dintre cei mai importani locuitori ai oraului a fost ales . Acest om i-a luat
responsabilitatea pentru viitoarea educaie a bieilor iniiai. mpreun cu prinii el a dat noi
nume bieilor , i-a iniiat n responsabilitile specifice adulilor i i-a nvat ritualurile sacre
ale comunitii. Tinerii , mbrcai n jachete noi, scurte, de bumbac , mergeau pe strada
principal . Mersul alterna cu o imitaie de scene de lupt i dansuri ritualice . Bieii se loveau
cu sbii de lemn sau bte ce provocau rni sau urme pe corp- elemente eseniale n iniiere.
Generaia construiete ritualuri de iniiere determinate de structura de vrst a comunitii.
Acetia erau intrumente n coeziunea grupului i n alocarea de drepturi i responsabiliti de-a
lungul generaiilor.

Maturitatea:
In societatile traditionale, doar cei care au trecut prin toate etapele, de la sugari pana la
adolescenti , au fost considerati membri cu drepturi depline ai societatii, si au primit apoi nume
de adulti. Indicatorul universal al maturitatii este casatoria. Crearea unei familii a sporit statutul
barbatului si al femei. Casatoria nu a fost niciodata o afacere private a unui baiat sau a unei fete.
Aceasta a insemnat unirea a doua clanuri, stabilirea relatiilor de colaborare si de ajutor reciproc.
Casatoria era foarte importanta pentru o femeie pentru ca se implinea si devenea capabila sa isi
indeplineasca misiunea de a naste si de a creste copii.
Nici casatoria, nici divortul nu au determinat schimbarea familiei sau a numelui
personal. Legaturile cu un anumit clan cu un clan de zeitati a fost atat de puternic si de
important incat nimeni nu a vrut sa rupa legatura schimband numele de familie. Nu se stie prea
multe despre numele de sex feminine, deoarece acestea au fost considerate un subiect tabu, si nu
au fost mentionate informatii despre ele in izvoarele scrise. Poate fi presupus, totusi, ca acestea
nu au fost schimbate. Dupa nunta, femeia se muta in mod normal in casa sotului ei si locuieste
acolo impreuna cu mama-in-lege (soacra), dar continua sa fie membru al clanului ei si se roaga
la divinitatea clanului ei. Printre barbati, schimbarea numelui de familie a avut loc, atunci cand
el a fost adoptat de o familie mai instarita, in vederea mentinerii unei afaceri de familie.
Starea dobandita de un om dupa ce s-a casatorit si a avut un copil nu a influentat numele
sau personal. Cu toate acestea, evenimente cum ar fi victoria in lupta, numirea intr-o pozitie sau
insusirea unui titlu implica adesea o schimbare de nume. Numele unei femei putea fi schimbat
doar daca sotul, fiul sau cartierul in care locuia primea un titlu. De exemplu, sotia lui Toyotomi
Hideyoshi (15371598), a purtat numele de Yasuko, dar cand a devenit shogun, ea si- a
schimbat numele n Yoshiko, si a subliniat, astfel, cresterea statutului ei. Iemitsu, o doica de
shogun Tokugawa (1604-1651), a primit un nume nou de fiecare data cand cartierul ei a primit
o promovare (Ibid .: 23). In scopuri religioase si magice, numele putea fi schimbat in caz de o
boala grava care dura sau la recuperare.
Modelul nominativ pentru mostenitorii de sex masculin (in special in familiile nobile) a
fost destul de sofisticat, incluzand: numele de sugari; numele primit la iniiere; tipul Azaa de
nume dat de ctre nvtor dup ce biatul a terminat studiile (acesta era numele biatului
folosit pentru a se introduce); i, in final, numele (dat sau luat n legtur cu un eveniment
remarcabil). Modelul ar putea include, de asemenea, pseudonime (pn la cteva zeci),

diminutive i porecle. De exemplu, modelul complet (. la mijlocul secolului al-XIX-lea) ar

putea fi, dup cum urmeaz: Arai Hakuseki Shiyo Kimi Arinaka Norinami Zenzo Kageyu
(numele de familie, pseudonim, Numele real, numele de tip Azaa, i numele colocvial)
(Bakumatsu ..., 1994: 13-14).
Traditia foarte dezvoltata care da pseudonime, a fost probabil asociata cu o secretizare a
numelor de persoane. Nu numai artisti, ci si razboinici, tarani si negustori au fost, n mod
normal, cunoscuti sub pseudonimele lor. Artisti si-au ales, de obicei, pseudonimele lor din
limba chinez: de exemplu, Natsume Soseki * (1867-1916) i Tokutomi Roka (1868- 1927). In
Evul Mediu, intrare la o universitate a fost precedata de ceremonia de a da elevului un
pseudonim (Gobetsumei ..., 1990: 11-17).
In timpul perioadei Edo, artistii ai artizani foloseau pentru instructorii lor sau pentru eroi
nume la care adugau formatul "-lea": Namiki Gohei (Namiki a cincea), Tsuruya Nanboku
(Tsuruya al aptelea), Ichikawa Danjuurou (Ichikawa al X-lea) etc. (Chkhartishvili, 2000: 15).
Artistul Katsushika Hokusai (1760-1849) a avut mai mult de 50 de pseudonime. Cel mai faimos
- Hokusai - primul a aprut n 1796 (Katsushika Hokusai, 1972: 2-11). Numele preotilor budisti
i shintoisti pot fi, de asemenea, considerate ca pseudonime profesionale. La hirotonire, preoii
i clugrii au prsit via lumeasca, si familiilor lor, i au luat nume noi.
Scolile religioase difera cu privire la principiile care stau la alegerea numelor. In unele
dintre ele, au fost folosite semne traditionale: "soarele" (coala Nichiren), un personaj de la
reprezentarea hieroglific a numelui lui Buddha (coal Shinkyuu), "onoare" (coal Jousou),
etc. Confucienii isi alegeau pseudonimele lor din modelele din China; simboluri ale "bucurie"i
"fericire", au fost deseori folosite - Ogyuu Sourai, Butsu Sourai, Kan Chazan, etc. (Watanabe,
1958: 187).
n concluzie, analiza pseudonimelor de ctre oamenii celebri din Japonia permite
urmtoarea clasificare:
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

de rudenie (ordinale);
toponimice (dup locul de reedin);
funcionare (dup locul de munc sau de studiu);
imaginative (de preferine estetice, porecle glume);
caracteristice (de aspectul sau comportament);
desirative;
monahale.

Dupa cum se poate observa, principiile generale care reglementeaza constructia de

pseudonime aproape ca se potriveste complet cu cele care reglementeaza alegerea numelor
personale si poreclelor, sugerand ca pseudonimele au fost practic similare cu alte nume. Faptul
ca numele unei persoane a suferit modificari, marcheaza evenimente importante din viata
omului, astfel incat istoria vietii poate fi descoperita urmarind lantul numelui.

Moartea :
Ultimul reper important din viata umana este plecarea pe lumea cealalta sau, in
intelegere traditionala, la lumea spiritelor stramosilor. In Japonia, un scop demn in viata cuiva
este privit ca o crestere spirituala. In societatea traditionala, semnificatia vietii umane a fost
determinata de plenitudinea relatiilor sociale si familiale. Numele ancestrale si personale au
servit ca indicatori ai statutului si locului n ierarhia acestor relatii. Prin urmare, oamenii s-au
straduit sa castige un nume demn de care descendentii lor sa fie mandri.
In Japonia, ritul de nmormntare a inclus spslare, schimb de haine, si conferirea de
nume postum. Intr-un sens, ea a repetat ritualurile de nastere conexe. Scopul principal de a da
numele principal a fost acela de a lega un copil in lumea umana, in timp ce spiritul decedat a
trebuit sa scape de numele uman, privit ca o substanta materiala care poarta amprenta sortii.
Toate bunurile decedatului, inclusiv numele sau, au fost transferate catre lumea cealalta si nu au
putut fi folosite de catre oameni care au ramas in viata. Acesta este motivul pentru care numele
rudelor decedate nu au fost date nou-nascutilor si nu au fost utilizate in mod normal in
conversatie. Vorbind de un mort, oamenii au folosit termeni de rudenie, prin adaugarea
cuvantului "tarziu", sau, n cazul unui mparat sau o persoana nobila, un nume postum
(Juugaku, 1979: 112).
Primele nume postume nregistrate (okurina) au fost dominate de conductori japonezi,
pornind de la un imparat Jinmu primul (660-585 .Hr.). Pana la perioada de imparat Junna (a
murit n 840), numele postume au fost polisintetice, asa cum au fost numele zeilor antici
japonezi. Modelul chinezesc razbate in perioade successive: nume compuse din doua simboluri
cu semnificatie primara abstracta. Acest sistem a fost adoptat abia in perioada Heian (7941185), atunci cand conducatorii japonezi au fost obligatia sa dea nume Sinicized. De exemplu,
numele postum al imparatului legendar Jinmu (660 .Hr.) a fost Kamuyamato Iwarebiko
Hohodemi-nu Sumeramikoto, in timp ce "modelul chinezesc" numele - Jinmu ("Warrior divin")

i-a fost dat lui, cat si la alti conductori vechi si mai tarziu decat a doua jumatate a secolului alVIII-lea. Numele postum de imparat Tenmu a fost Ama-nu Nunahara Oki-nu mahito, in cazul in
care Oki (in chineza, Inchzhou) este una dintre cele mai sacre insule montane Taoistic locuite de
nemuritori (Mescheryakov, Graciov, 2002: 386).
Ipoteza privind listele genealogice ale conducatorilor japonezi - cele mai noi prototipuri
de cronici este, fara de indoiala de remarcat n acest sens. In secolul al-VI-lea si al-VII-lea
ritualurile de nmormntare, sau "discursurile de doliu" au devenit deosebit de importante.
Stramosii decedatilor care s-au bazat pe regulile supreme ale zeitatii solare au fost numiti dupa
aceste discursuri. In situatia in care nu au fost clar formulate normele de succesiune, aceste
nume au fost menite sa justifice drepturile mostenitorului la tron. Astfel de legend genealogice
au fost mediatizate, prima data, pe cale orala, iar mai apoi au fost inregistrate in forma scrisa
(Baksheyev, 2001: 14).
In secolele al-VII-lea si al-VII-lea, cand pozitiile de budism s-au consolidat, ritualurile
au inceput sa fie practicate in Japonia, practicile funerare locale s-au schimbat. Conform
traditiei budiste, sutrele au fost aduse la altarul care a fost ridicat pentru comemorarea
defunctului. Numele postum budist (kaimyou) compus din hieroglife care au semnificatie
morala si juridica au fost gravate pe piatra de mormant. Numele trebuia sa serveasca drept stea
calauzitoarea pentru a ajuta la conducerea defunctului pe lumea cealalta. In prezent, kaimyou,
este scris pe o placuta speciala (ihai) si ncarneaz sufletul celui decedat. Acesta este pus pe
altarul intern (butsudan), si rituri de comemorare sunt efectuate in apropierea acesteia (fig. 7, 8).
Figura 7: Placa comemorativa Ihai

Figura 8: Altarul intern Butsudan

I.
II.
III.

1. Statuia lui Buddha;

2,9- Placa Ihai
3,8-10 Obiecte ritualice

Potrivit credintelor arhaice, viata continua dupa moarte, trece la o alta dimensiune, in
cazul in care persoana decedata a fost nevoita sa traiasca printre spirite cu un nume postum. Ca
si in lumea actuala, starea omului in viata de apoi a fost de prima importanta. Prin urmare,
practica budista "ridica" starea mortului dndu-i nume budist adecvat vine fara nicio surpriza.
Ingrijirea persoanei moarte a fost o chestiune de onoare pentru familie si respect, in special a
stramosilor (Toyoda, 2000: 50).

Concluzii:
De la nastere pana la moarte, viata umana a fost reglementata strict si insotita de
ritualuri diverse si complexe. La mai multe puncte de cotitura, omul a suferit transformari
spirituale. n primele zile dupa nastere, creatura fara nume, care traieste in afara spatiului mitic,
a murit. Nasterea sociala a fost marcata de catre punerea numelui.

In timpul ritualului de trecere, persoana se initiaza de la "a murit" prin pierderea

numelor lui anterioare si a renascut intr-un nou rol de persoana competenta, care poarta un
nume adult. Dupa ce a urcat pe scara sociala, el s-a casatorit si a crescut copii.
Moartea nu a fost perceputa ca o disparitie, ci ca o trecere la o stare noua - o renastere
pentru o viata noua in care omul a intrat n cohorta de stramosi. Numele lumesc a fost
abandonat, iar un nume postum, considerat a fi mai sublim, a fost achizitionat.
Cultul stravechi s-a bazat pe ideea ca viata persoanei continua in descendentii sai, si
moartea finala are loc numai atunci cand ultimul descendent a murit. In perioadele ulterioare,
din cauza slabirii progresive a rudelor, acest cult s-a transformat intr-o relicva mentinuta prin
inertie sociala.
Existenta unui sistem sofisticat de nume a fost cauzata de nevoia pentru criptarea
numelor adevrate, mentionarea care a echivalat cu restituirea de sine. Posibilitatea de a
schimba numele in cursul vietii cuiva a dat nastere la un sistem complex de numire, care a
functionat din Evul Mediu timpuriu pana in 1872 la"Revoluia de familie."
Ecouri ale convingerilor cu privire la existenta independenta a unui nume si identitatea
unei persoane pot fi urmrite la aceast zi n societatea modern japonez.