7) 54. rep ANUL II. No. 3 (15)APOSTOLUL REVISTA DIDACTICA SI LITERARA APARE ODATA PE LUNA SUB INGRIJIREA CERCULUI DIDACTIC PIATRA-N. Comitetul de conducere gi colaborare: V. GABOREANU, S. PURICE, C. LUCHIAN, V. SCRIPCARU, EUFR. SAVESCU, ION DRAGAN, C. TURCU, V. ANDREI, I. TAZLAOANU, EUFR. MANOLIU, ALEX. GHEORGHIU, M. AVADANEI, D..HOGEA, V. DORNEANU, TEOFAN MACOVET, N. PODOLEANU, I. PAPUL, D. TIPA, M. STAMATE, I, RAFAILA, I. STROIA. ABONAMENTU L 60 LEL ANUAL, platibil in doud rate. Abonament de sustinere 200 lei anual. Cine achité acest abonament, face parte de drept din membrii cercului_ de colaborare al revistei. Corpul didactic primar din jud. Neamt, vor achita abonamentul in doud rate de cate 3o lei prin d-nii delegati insarcinati cu plata salarului. Prima rata se va achita din salarul depe luna Noembrie, iar a L-a rata din salarul depe luna Febr. Ceilalti abona{i vor achita prin mandat postal ——————— SUMAR Despre Darwinism ...... =. C. TURCU Contribufii la o noua gi viitoare reforma gcolara. . . ... . C. LUCHIAN Legaturile intre corp si suflet . . . ION TAZLAOANU Cultura formal. . 2... 1... M. AVADANEIL lubirea de sine. . . . . . . . . EUFR. MANOLIU Schitul Runcului (monografie) . . . TH. URSU Pagina oficiala .Despre Darwinism Considerafiuni generale. Precursorii evolufionismulisi. Ch. Darwin. Teoria Darwiniand. Omul in lumina teorii lai Darwin. Darwinism social. In mersul ei far& inceput si [4rd sfargit, omenirea a avut gi va avea mereu un fel de realizat, Si poate ci nu a fost ideal mai vechiu gi mai statornic, spre care au ndzuit miliarde de suflete, in tot atétea milioane de ani, ca fericirea, Nadejdea fntr’o vieafi mai bund, speranta intr'o imbunk&tatire @ mijloacolor de traia, credinta in vremuri mai fericite, ce au si vie—au fost desigur, géndurile de fie co zi ale omenirii, dela bordeiul lipit p&mantului, pani la palatul acoperit cu strilu- cirea aurului. Omenirea a intrezrit, deci, inci din negura timpurilor, pu- tinta de desvoltare, de transformare, de perfectionare, de evolutie, de progres. A intrezdrit aceste posibilitati cu mult tnainte de a striga filosoful grec, Heraclit: panta rhei—totul curge, C&ci ome- nirea a vazut, inaintea ochilor ei, pimautul care se transforma, popoarele care dispar, neamurilo care se nasc. Cu alte cuvinte, omerirea a trait legea evolutiunii ca pe ceva mai presus de puterile ei, ca pe o fart’ supra-naturala, ca pe vieata ei finsdsi, Caci evolu{junea nu e numai 0 lege biologica, cie siunacosmica, alaturi de legile gravitatiunii universale. Ea transforma lumile universului, schimba fata fizicd a planetelor, perfectioneaz& fauna gsi flora pimantului, distruge speciilp imb&- tranite si anacronice, creind—din cenusa lor—neamuri nous, vi- guroase, superioaro. Legea evolutiunii este strains legati de progres, Nu e inst una cu el, Nv, pentrucé ,evolutiunea e o cauz& generali, pe cand progresul e numai rezultanta, efectul ej, la un moment dat 1), Vorbind despre interpretirile pe care le-a ayut evolatia si corolarul ei, progresul, in decursul timpurilor, d-1 profesor I, Pe- trovici 2) sistematizeazé discutiile tn trei mari grupe: evolutia e retrograda; progresol nu existi; omeniroa a fost cu mult superioara Ia tncoput; ea a decizut pe mAsur& ce a trecut vremea ; 1 ALI, Aloxandresca: Originile civilizatiei, pag. 8 — Bucurogtl, editura autorului 1980, 2. 1, Petroviei : Felurite, pag, 45 — Bucuresti, Casa Scoalelor 1928,a _APOSTOLUL evolutia nu exista ; progresul e numai aparevt ; omenirea e stabil’ (legea stabilitafii) oum © marea nemiscat’ in adancuri --aumai valurilo se framanti deasupra ; evolufia e progresiva, e perfectibila; progresul exist in adevar, degi el se realizeaz&, uneori, prin jertfe, ccea ce ar insemnar un regres; omenirea e fn plind prefaccre, in plin’ des- voltare gi imbunatitire. Nu putem discnta, aici, ingeniositatea plismuirii acestor troi teorii asupra evolutiunii si a progresului, nici competenta perso- nalititdor covargitoare care le-au emis gi sustinut, Interesant de retinut, pentru noi, e faptul c& Ja inceputul secolului al XIX-lea, erau fa{i im fafé, mai ales, doud mari si contradictorii conceptii asupra vietii, Una conservatoare, repre- zentand ideologia staticé a bisericii—conceptia teologica ; alta, in plin progres, reprezentind forta dinamick a lumii—conceptia evolutionista. lati-le, in termeni cu totul populari: omul gi cu dansul toate speciile animale —si intreg regnul vegetal—au fost creiate aga cum le vedem azi, dela’ncoput, dela facerea lumii, de voin{a gi puterea suprem4 a lui Dumnezeu ; omul gi cu dansul toate speciile animale —si intreg regnul vegetal—n’au fost oreiate deosebit, ci se trag unelo dintraltele. Evolutia lor formeazi un arbore uriag. Incepand cu animalele si plantele cele mai primitive--cu cea mai simpli constructie—acest arbere se ramifici neincetat. Ultimele lui ramuri reprezintd spe- ciile actuale ale faunoi gi florei. Maru] diacordiei fusese aruncat ! De o parte mentalitatea puternicd a bisericii, veche de 18 secole, ou marea ei autoritate si forté conservatoare; de alta, strig&tul progresului clidit pe dibuirile si corcetdrile timide din yeacurile anterioare si pe afirmatiunile darzo ale savantilor dela Mnoeputul secolului al XIX-lea, §i lupta s’a dat aprigd! Teroarea bisericii, oricdt de grea a fost, n’a putut tndbugi mersul progresului, n’a putut infrana trium- fal adevarulul, Fara indoialé, insa, biruinfa—fiica infrangerii, cum aya de frumos o numeste undeva marele nostru ganditor Vasile Parvan—a lisat in urmé suferio{§, sacrifivii, martiri si eroi, Dar eu c&t jertfele si prigoanelo erau mai mari, cu atata se intirea credinta ,ia progres, in perfectionare, {n ideia ci din generatio fm genertitie toate raporturile gi lucrurile se imbun&tatesc pe qtiinta naturii 1)<, Credinta aceasta in progres ,are in sine ceva curat religios, Dacd temeinl religiei este nidejdea in viitor, dact religia tnti- 1. GT. Masaryk: Idoslarilo umanitijii, ote., pags 29 ~ Bucuroyti Guitare Naionali, 1928, ; 7 ;APOSTOLUL 3 reste pe om, prin aceca cA fi fnfingo oredinta in viitor si nAdejdi, atunci teoria evolutionist’ are un caracter religios; oamenii pri- mes¢ fnvafitura aceasta aga cum au primit gi primesc eredinta in vieata nemuritoare 1), Omenirea a cré,ut in progres, ciici i-a simtit binefacerile inventiunilor technice si atunci a dorit progresul peste tot: pro- gresul si arta—renagterea, progresul in religio — reforma, etoj.. Ar fi nedrept ins’ dacd n'am pomeni, aici, macar pe odtiva din precursorii gi totodaté martirii care au tdiat gi au bdt&torit drumal pe care a venit, triumfal, teoria evolutiunii & progre- sului—teoria darwiniand,.despre care ne vom ocupa mai la vale. Taté-i in cateva cuvinte : Giordano Bruno, unul din marii naturalisti ai Renagterii, care, pentru ideile sale fnaintate, a suferit persecutiile inchizitiei si a fost ars pe rug in Piata Florilor din Roma, tn 1600, pentrocd n’a retractat cd ,natura este infiniti“. Lucilio Vanini, care a urmat soarta lui Bruno, dup& 19 ani, la Toulouse, pentrucé a emis public urmatoarele idei isvortte din corcetirile sale 2); 1. Fonomenele naturale, inclusiy cele ale organismelor, tre+ buesc explicate prin cauze naturale; 2. Plantele variaz& potrivit actiunii soarelui, a olimei 9h a hranei; 8, Tot aga variazi gi animalele; iar omul trebue s& se tn- rudeasc’ mai mult ori mai putin cu mamiferele care umbl& id patru lube, Copernic si Descates, care au platit, prin Galileu, indrazneala lor dea cugeta si a afirma c& pimin- tal se migcé in jurul sosrelui, Linné, un vostit naturalist suedez, creatorul clasificdrilor tn regnul animal gsi vegetal, El a afirmat cé natura nu face salturi i, deci, orice specie e intermediara intre. alte dov& specii, §i el era s& sufere rigoriile inchizitiei, caci explivase inrogirea apelor, unor réuri din Suedia prin aparitia si inmultirea extraordinar& a unor insecte, Norocul i-a fost ca a dres-o prin fraza: »desigur 6 o minune ca atatea vietati si so poat&é inmulyi vu o atare re~ peziciune 3)*, Erasm Darwin, bunicul pirintelui teoriei darwiniste, care 1, @, T. Mazaryk: Idealurile umanitafif, ote.... pagins 48—Bucurestiy Cultura’ Najionala, 1928. 2. Luigi Molinari ; Teoria Durwiniand popularizati, pag, 3—Bucurestiy Casa Poporului, % Molinari—op. cit, pagina 6,4 ____ APOSTOLUL @ afirmat setentios si autoritar ca un bitran c& ,omul s’2 des- voltat—n’a fost creiat*. Lamarek, o glorie a Frantei, 2 sustinut in a sa Filosofie Zoologica filiatiunes animalelor— dela cele mai simple pnd la cele mai complexe, pin’ la om— din specii anterioare. »Natura—producind in mod succesiy toate speciile de ani- male, incepind cu cele mai rudimentare, pentra a-si termina opera cu cele mai dosivargite—a complicat, in mod treptat, organismul lor; gi fiecare specie care se fntinde, in genere, in toate regiu- nile Iocuibile ale globului gi-a insugit, din tmprejurdrile in care s'a aflat, obicoiurile dobindite 1)“ si schimbarile fizice produse de clim&, conditii de traiu, etc... Lamarck este autorul teoriei inflaen{ei mediului asupra vari- abilitafii speciilor. Etienne Geofroy de Saint Hilaire, un alt mare sustindtor al teoriei descendentei gi, totodaté, un aprig adversar al lui Cuvier —descoperitorul paleontologiei gi sustin&tor al teoriei fixitatii spe- ciflor.,, ,pentruc& aga vrea imparatul'. Thomas Robert Malthus, un pretios cercetétor asupra poporatiei, a aritat cd dacd oamenii s'ar fnmulfila nesfarsit, far’ nici o picdec’, numérul lor s’ar dubla la fiecare 25 de ani si ar muri de foame, Caci omenirea se desvolté in progresie geome- trick (1, 2, 4, 8, 16, 32, ete...) iar mijloaccle de alimentare spo- resco numai in progresic aritmetica (1, 2, 3, 4, 5. 6, ete..,.). Alfred Russel Wallace, un cercetitor caro a prezentat tn 1858, ,Societitii de Stiinje« din Londra, un me:moriu asupra cer- cetirilor sale, referitoare la evolutia victuitoarelor, bazat pe inde- lungi observatiuni tn domeniul biologici, Dar, in acelasj timp, Charles Darwin, prezent& si el un memoriu aseminitor ca rezultate stiintitice, insA mult mai bogat fn observatiuni gi experiento si mult mai sintetic, Cam acestea eran—in linii mari si mult prea rezumative — observatiunile, ipotezelo, teoriile care au precedat marea oper& de minunat& coordonare gi stralucit’ sintez& gtiintifica, cunoscuth axi sob numele de ,teoria darwiniana*, Charles Darwin s’a niscut tn Anglia la 1809, Spiritul stu s’a desvoitat sub influenta preocuparilor stiintifice pomenite mai sus, Pentru desivarsirea preocuparilor sale, care au devenit fn enrand o pasiune. a vietii, Darwin a facut vreme do mai multi ani o c&latorie de studii, strangand material important si pretioase observatiuni—pe care le-a prelucrat si publicat sub titlul Cala- toria unui naturalist in jurul pamAntului, 1, Molinari—op, it, pagina &APOSTOLUL _ : 5 Darwin puseso atita pret pe aceast& célAtorie, incat nu s’a sfiit 88 declare—ca-i dutoreste, In con mai mare parte, intensi- ficarea educatiei sale gtiintifice gi dosvoltaroa puterii de observatiune, »Omul smulsese naturii secrotu! ei, omul eunegtea modul de a proceda al naturii—care transforma fiintele din organisme simple tn organisme complexe, pe cole mai putin complexe fn altelo mai complexe 1)“—aga cnm omul tnsugi si-ar transforma o rasi de animale ori o specie de plente,'in forma ss, »Dar, aceasta nu era deajuns, Trebuia si se descopore prin ce proces, cu ce mijloace, din ce cauze, natura ur- mase, fn decursul timpului, metoda evolutivé, pentru a produce organismele superioare #)", §i Ja anul 1859 Darwin dédu rispunsnl, publicindu-pi mo- numentala opera Originia speciilor. Aceasti carte~spune Dickson White, in luorarea sa Is- toria luptei dintre stiinté gi teologie 8) a pitruns in cAmpul teologiei ca fierul plugului intr’on farnicer. Nici o carte— spune profesoral italian. Morseli— n’a avat vreodat& asupra spiritului omenese fnraurirea pe care a avut-o micul volum Originia Speciilor, in care.s'a sintetizat o munch de 28 de ani 4), Dar, dup& 12 ani, neobositu! cercetitor didu la ivealé pariea Il-a.a monumentalei sale opere — Descendenta Omului san, mai exact, ascendenta lui. In aceasta oper’, Darwin se acup& gi de selectia omului in raport cu sexul, Tot.aici enunté pdrerea ch omul se trage dintr’o veche specie a maimutelor. Pan& la moartea sa, in anul 1882, Darwin a mai publicat urmatoarele lucréri mai tnsemnate: Migcari $i obiceiuri la plente agdfatoare, Plante insectivore, Despre expresiunea sentimentelor la om si animale, Formarea pamantului vegetal prin actiunea ramelor, Insulele Madriporice gi bancurile de corali, Asupra fecundarli orhideelor cu aju- torul insectelor. etc..,. In toate aceste lucriri se proecteaz’ rodul unor observa- tiuni uimitoaro, al unor corcetéri indelungi, féicute cu ribdare, cu pasiune gi incornorate de an extraordinar geniu sintetic. Tost& viata si opera marelui biologist Darwin a fost un imn de slavi inchinat Progresului. CONSTANTIN TURCU (Stargitul in Nr. viitor) 1, 2, Molinari—op. cit, pagina 8 8. idem pagina 12. 4. idem pagina 18,Bits eet peer ee APOSTOLUL Contributii la o noua si viitoare reformd scolara. Epoca noastré se caracterizeazé printr'o prodigioasd acti- vitate legislativd. Dacd fara noastrd progreseazd in ceva, apoi, slavé Domnului, in legi stim bine. Stdém asa de bine, incdt niment nu stie ce trebuie si ce nu trebue si facd, spre a nu eddea in contraventie: deaceia face orice. S'ar putea spune cé © mare epidemie a cuprins pe conducdtorii nostri: legiferarea. Insusi M. S. Regele Carol II-lea s'a sezizat de aceastd epidemie si intr’o cuvantare din anii din urmd a spus urmdatoa- rele ce ar trebui scrise pe o tabld si pusd in casele diriguitorilor din fara aceasta: ,,Indreptarea nu_std in modificarea legilor, wei in aplicarea rationalé a acestor legi, fdcutd cu cinste gi cu »eap de cei cari sunt chemati. Un principiu, oricét de bun, dar wprost aplicat, poate si aducd ruina fdrii, iar o lege mai imper- wtectd, dar bine aplicatd, poate sd aducd cea mai sdndtoasé aladrumare tn folosul tarii.“ Cuvintele M. S. Regelui, trebuie sd ne fie literé de evan- ghelte Ele au iesit de bund seamd din constatarea, cd nu inun- latia de legi, atat de multe incdt cetdfenii nici nu le mai stia de capdt, poate aduce si indreptarea. Dacd ar fi aga, atunci ar trebui sa fim cea mai fericité tard depe glob. Cuvintele M. S. Regelui pot fi aplicate gi la legea inviti- mé@ntului nostru. Legea din 1924, desi o lege bund, n'a dat re- zultatele asteptate pentru neaplicarea ei si pentru slaba reugifd a extinderii invétiméntului in popor. Iaté cateva din motivele care au dus la rezultate slabe: 1) Obligativitatea n’a fost aplicatd, gratuitatea fiind o fietiune, copiii lipsiti de mijloace n’pu pufut sd se infrupte din binefacerile cértii. 2) Cursul complimentar a fost neglijat de Minister si in unele pdrfi boicotat de organele de control, imootriva lui ducdén- du-se o criminalé propaganddé de cdtre politicianii inconstienti, propaganda care a ingreuiat functionarea acestor cursuri chiar si acolo unde se gdsiau invdfdtori doritori sd le mentind. 3) Nam avut si nu avem nici azi mijloace suficiente de sustinerea materialé a scolilor si pentru clédiri de localuri noui sau refacerea celor vechi. 4) Avem din ce in ce invajdtori mai slabt pregatiti. (Na-i lecul sd ardtém aci cauzele, dar —de ce si nu recunoastem— aga este). 5) Navem un organ central de insufletire si de direc- tware a invafdmantalui,APOSTOLUL _ z SADE AE AR 6) N'avem chiar peste tot, organe de control bine pregitite st constienle de misiunea lor. Dacé s’ar gdsi un ministru care s& poatdé complecta aceste lipsuri, in 10 ani nu vom mai avea nici un analfabet tn noastrd, plasaté pe tabloul procentului de analfabeft a II-a din coada. Altfel, cu toaté durerea, se poate afirma, cd toate intenfiile bune ale celui mai valoros gi insuflefit ministru, trecute in cea mai ideald lege, nu vor fi de niciun folos. Tatd dece, nici bunele modificdri aduse prin legea din 1934 —in aplicare azi— gi nici cele ce le adusese D-l Prof. Guatt prin legea din 1933, nu vor putea cu nimic indrepta stared de lucruri. Cu toate acestea, cum am afirmat mai sus, legi si modi- ficdri s® vor face cat o fi lumea, fard sd se cerceteze posibili- tatea de aplicare. Si aplicarea legilor scolare, nu trebue médrgi- nité numai la copii si invdfdtori. Ea trebue dusd mai deporis, la ¢etdteni si mai cu seamd la tofi slujbagii statului. Ne-am deprins a cere totul dela invdjdtori. Ei sunt impdrtifi in atétea directii, incdt nu le pot caprinde pe toate: in afard de scoala propriu zisé —a invdfdturit copiilor— vin la rénd cercurile cule turale, biblioteci, sezdtori, cursuri cu adulfii, cooperativd scolard, cercetdsie, strejdrie, coruri, serbari, educajia premilitard, practica agrico’d $i inca vre-o 10—15 ocupafii legate ¢e scoala. Atunci ne vom pune in chip firesc intrebarea: Ce face armata? Ce face biserica? Ce face silviculforul, agronomul ori pretorul? Iaté dar cé munca —care intr'an cuvdnt se chiama gcoald— frebuie impadrfitd. Pentru ridicarea stdrii economice, trebue scoala plagaritului, facutd pe teren de cdtre agronom, trebue munca rationalad a pdméntului, trebue inventar agricol, vite bune, credit. Pentra educatia cefdteneascd trebue sd se coboare in sate pretorul, judecdtorul, chiar prefectul. Pentru iedreptarea stdrii igieeice, se cere concursul medicului. Preotul sé facd educatia morald, iar militari anume in- struifi, si pregdtiascd pe viitorii apdrdtori at patriei. Dar pe léngé acestea mai trebue un lucru :qdeprinderea ta economie, la cumpatare, la chibzuiald, care nu se invatdé din teorie, ci din infdptuiri, chiar daca ar fi nevoie de forté pentru acest lucra, Toata stdruinfa noastré trebue indreptatéd cdfre ridicarea stdrii economice a {dranului. Atunci nu vom avea nevoie de cdrpituri; cdrfi de pomand, haine de pomand, mdneare de po- mand. - poate fine in spinare o {ard de sdraci? Cum gi cine sd-i find Fapt cert este inst —s'o recunoastem— cd tn situatia de8 ____ APOSTOLUL azi, o bund parte din copii nu pot frecventa scoala din pricina sdrdciei. Intrefinerea materialdé a scoalelor, ajungand in sarcina comunelor, iardsi merge greu. Am vdzut invdfdtori, care neavand servitori, féceau singuri focul in scoald, ori altii —lucru si mai frist— mdturau singuri scoala, Mai poate ddinui starea aceasta? Noel apasi pe inviifdtor alte greutéfi ca sd mai poatd suporta gi aceastd: degradare? Pentru acoperirea acestor mari lipsuri, s’'au fécut fel de fel de propuneri care s'au trecut si in legi (vezi legea din 1933). Dar aceste contributiuni benevole, daruri, legate, sunt numai paleative. Cu dari benevole si cu societdti de ajutoare fictive, nu se poate aplica gratuitatea invdtémédntului. Ne trebuesc sume mari si sigure. Ele frebuesc neapdrat date. Nu e altdé scépare, deocamdatd, decdt o dare culturala, platita de tofi cetdtenii potrivit cu starea lor materiald, care sd ne dea cel putin de 10 ori cat fac in total sumele comitetelor geolare, sume care de fapt nu se incaseazd. Acest fond, adunai prin organele fiscului, ar fi vdrsat la Casa Scoalelor si apoi repartizat scoalelor prin comitetele sco- lare judefiene, trimestrial ori anual, dupdé trebuintele locale : intre- finerea localurilor, mobilier, combustibil, ajutor copii sdraci elc. Cand vom avea asigurarea gratuitdfii, atunci obligativitatea va fi o realitate. In ce priveste recrutarea copiilor de scoald — problema atdt de importantd azi— iatdé o pdrere originala a unui om cu ex- perientd si bine edificat cu problemele scolare —d+I C, Stan:— Intr’una din Duminicile verii, s'ar anunfa la primérie —saa la scoalé mai bine— recrutarea copiilor in vdrsté de scoala. Périnfii sé fie obligafi sa se prezinte cu copiii_ in fafa comisiei din care ar face parte: medicul de circ., directorul scoalei, primarul sau delegatul sdu, presedintele comitetului scolar gi un reprezentant al parintilor. Copiii ar fi impdrfifi in urmdtoarele categorii : a) Buni pentru scoala. b) Améanafi (debilitate fizicd, desvoltare mintald insuficienté) ¢) Anormali si: subnormali (buni pentru gcoli_ speciale, anume creiate. d) Scutifi (infirmi, bolnavi de nervi etc.) Tot aceastd comisiune ar putea stabili si cari copii au nevoie de ajutoare: in cdrti, haine, hrand si in ce mdsurd au nevoie de acest ajutor. S'ar vedea atunci nevoile scoalei: reparatii, adaosuri, mo- bilier, material didactic si s’ar trimite tablou comitetului central (judefean) cerénd fondurile necasare. Tot prin acest sistem s’ar vedea gi necesifatea creierii de posturi, fafé eu numarul copiilor, a incdperii sdlilor de clasd si gar lug mdsuri sé se aduca invdfdtori, acolo unde trebuesc,APOSTOLUL Scena = Cand scoala, invdfdtorul gi seolarii ar scdpa de crizele materiale, cand, deci gratuitatea n’ar mai fi o vorba, ci un fapt, atunci legea obligativitatit n’ar mai avea rost decdt pentru indardtnici si atunci, desigur, ar putea fi aplicaté fdrd crufare. C. LUCHIAN e Legaturile intre corp si suflet. Psiholog'a pur spirituala tn cercetarile ei pana astizi, a ajuns la concluzia ca existé un paralelism psicho-fiziologic c& este prin urmare o legaturd tntre suflet si corp. Cercetdrile stiintifice pe de alta parte conchid in a considera corpul gsi sufletul ca gi doua aspecte ale organizdrii vefuitoarelor. In punerea la punct a multor probleme de psihologie, f. indreptatit © spunea un conferentiar chiar zilele trecute, a jucat si joaca un rol foarte mare cercetdrite noi tn labora- toarele de fiziologie animala. Cu toate aceste dela inceput trebue sA spunem cé spiritualistii nu admit inca amestecul anatomiei gi fiziologiei in domeniul cercetarilor psihologice sau daca {l admit acest amestec, numai intr’o foarte mica masura. Filosoful Bergson admite legaturi dela cauza la efect intre corp si suflet dar numai in unele privinti. = ion relatiune spune el ca ar exista infre corp gi suflet ; »O haina se fine legataé de cuiul in care e afar- nata: cade cand se smulge cuiul; se clatind cand se Clatinad cuiul; se rupe cand varful cuiului e prea ascutit. Nu urmeaza, spune el, de aici ca fiecare detaliu al cuiului corespunde la un detaliu al haine; cu at&t mai mult nu putem admite ca hainad gicuiu e unul gi acelas lucru. Tot asa constiinta este atarnaté de un creer dar nu rezulté de aici cd ¢ o funcfiune a creerului.“10 7 APOSTOLUL Lamurit se poate vedea ca spiritualistii considerd sufletul ca ceva aparte in afaré daca de structura or- ganicd, ca 0 energie conducatoare a organismului dar acest snflet e tn aceias relatie faf4 de corp ca si haina fafa de cui. Presupunerile aceste sunt-cam aproape de ipote- zele metemosichosei budiste care spune cA dela nas- tere individul primeste un suflet ce a apartinut altui corp. Aceasta credinté domina cand intalnim popu- latiuni care atribue gi azi acestui suflet cdpatat in felul acesta_inrduriri pana si in conducerea omenirei. »Corpul spune Bergson e méarginit in timp gi spafiu el reactioneaza mecaniceste inrauririlor externe, dar in afara de el mai e ceva nemérginit tn spafiu care e eul sau sufletul ce poate scoate din el mult mai mult decAt confine’. Daca am presupune cd Bergson are dreptate, stiinfa ar putea spune ca diastazele cu insusiri catalitice au si ele suflet intrucat in cAtimi inpercep- fibile pot produce reactiuni Ja infinit asupra altor cor- puri cu conditiunea de a inlatura produsele chimice rezultate pe mdsurd ce ele se formeaza. Mai mult ele fiind produse ale organismelor nascute din ele s’ar putea admite cé am mosteni dela acestea partea lor de suflet. Lumea anorganica ofera iards substante catalitice care lucreaz4 ca si diastazele organice atunci cand sunt in solutii coloidale. Acestea iarig produc mai mult decat au sau pot primi... Astazi e pe deplin dovedit ca desvoltarea spiri- tului se face treptat cu desvoltarea organicd devenind aceasta ca o axiom4 deaceia se impune a ne servi de anatomia si fiziologia comparata alaturaté de psi- hologia comparata. Nu se poate admite ca fenomenele psihice la om sa fi apadrut din vazduh odata cu aparitia lui la lumina soarelui. Ele se desvolt4 treptat cu organismul ince: pand cu desvoltarea gametilor, a embrionului, a indi- vidului adult,Geniile omenirii n’au aparut dintr’odata ele n’au apérut genii decat la maturitate cu predispozifii de precocitate in faza copilariei. Complexitatea viefii sufletesti e in legatura cu complexitatea structurei organice, anatomia comparata ne-o poate dovedi cu prisosinta. Numérul reactiunilor fafa de mediu inconjurator e redus la amibe si din ce in ce mai desvoltat tn gtupele mai superioare. Simpla sensibilitate a prato- plasmei la amibe duce la reflexe, aceste mai departe la instincte si in fine la constiinfa, una bazAndu-se pe cealalta. Desvoltarea tuturor acestor manifestatii psihice este in legdtura cu mediul inconjurator datorita caruia si prin care se ajunge la cea mai desavarsita com- plecitate sufleteasca pe care o intaélnim la om. Daca sufletul, aceasta rezultanta a manifestafiilor vitale ale celulei cum ar putea fi definit, ar fi o energie invaluitoare organismului fard sal atraga in intimitatea fesuturilor organice n’am putea explica atatea trans- formari ale spiritului in cursul desvoltarii organismului. Nu ne-am putea explica mai departe manifestari su- fletesti diverse, potrivite aceste in intensitate si com- plexitate, tocmai cu gradul de desvoltare a structurei corespunzatoare. Mai mult: organismul purtdtor, administrator al germenilor, care leagad generatiile intre dansele for- m4nd un curent neintrerupt al substantei vii, mogte- neste caractere morfologice dar acestora le cores- pund anumite caractere sufletesti. Manifestérile sufletesti variaza cu sexul, rasa, clima felul de hrand. Variatiunile de mediu influenteazd fesu- turile in compozitia lor chimicd de unde se poate vedea iaras legatura. Orice modificare fiziologica a- dusa de diversi excitanti din mediu aduce dupa sine modificari in ceia ce numim acte sufletesti. Corespondenta aceasta de variatiuni a fost pusa in eviden{é de catre Winéwarter in studiile sale asupra determinarii sexelor,12 : __APOSTOLUL Intre sexe spune el existA deosebiri chiar dela structura elementelor sexuale ce se unesc pentru -a forma oul. Deosebirea aceasta structurala duce la deosebirea manifestarilor sufletesti. Studiile cu privire la deosebirile structurale si mai cu seama ace‘e indreptate asupra structurei gametilor ee stau la baza organismelor sunt la inceput - studiile lui Morgan gsi Guyer cu privire la numarul cromoro- nilor pe rase vin si complecteaza pe cele a lui Wi- niwarter. Problema legaturii fndestructibile intre corp i suflet are de primit mult dela stiin{d; pana atunci ne marginim la cateva constatari. Cand admiti insA ca spiritul este o forfa in afara de corp, cénd n’ai putinia cunoasterei pozitive a acestei forte nu ai nici putinfa de a o intretine si intaéri cu elemente exterioare prielnice. De multe ori elementele aduse sunt altele decat cele necesare, ele vor veni in conflict cu cele aduse ih mod firesc si rational corpului, iar conflictul va fi atat in dauna corpului cat si a sufletului. Evolutia in acest caz nu poate fi decat inceata si sovdelnica. ION TAZLAUANU profesor Cultura formala. (urmare) In articolul din numérul 13 a revistei noastre, am vorbit despre nofiunea de cultura formala gi despre rolul ei in procesul educatici. Cultura formala, ca functiune de baz a educa- tiei, se serveste de cultura generala —functiune ma- terial4 a educatiei— ca de un rezervor, din care-si trage elementele, pe care le transforma, apoi, in ener- gii creatoare, dand puteri de noui dobandiri, in do- meniul respectiv, stiintitic, artistic, etc,Astfel conceputa, cultura formala, este un fel de gimnasticd mintala, care exercité facultatile mintale, precum gimnastica fizica exercita trupul. Intrebarea-i acum, care din obiectele de inva{amant, adicd ce parti din cultura generala, lumea ca total de bunuri spirituale dobandite, pot fi intrebuinfate mai cu folos péntru formarea celor supusi procesului educatiei, Fara indoiala ca orice cunostinfa sau orice domeniu de cugetare, furnizeazé materialul necesar procesului formativ al educatiei, dar aici ne gdsim tocmai in fafa a doua solufionari directoare care s’ar parea ca sunt adversare. De o parte — acord4nd tendinta_uni- versalista. culturii formale— sta ipoteza, dac& un singur gen de cunostinfe sau un singur sistem de cugetare intrebuin{ate in educare, formeaza puterea de infele- gere a individului, in aceeag mdsurd pentru toate soiurile de cunostiinfe sau pentru orice sistem de cu- getare. De alta parte —neacordand procesului formativ extindere decat in cadrul strict al ,material-ului* res- pectiv— sta parerea ca cultura generala ajuta. sau da cultura formala numai in directia respectiva obiectului sau genului de cunostinti. Prima ipotez’, care e cea mai veche, fiind cunoscuté depe vremea lui S. Platon —caze acorda matematecilor puterea de a forma pe om in aceeas masurd pentru orice soi de activitate mintala— sau altii cari mutau aceasta putere la muzica, limbii clasice, geometrie 5. a. m. d., poate duce la un formalism sec, punand dela inceput pe plan secund cultura generala, ce nu are numai rolul de mijloc de formare ci si acel de a pastra toaté comoara spiri- tuala a bunurilor castigate, in care-l introduce pe individ, legandu-| de comunitatea spirituala cdreia apartine. Dupd aceasta pdrere, daca un om studia matematicile, de pildd, se forma in aceeas mdsura pentru orice soiu de activitate mintald: arta, literatura etc. Conceputa ca gimnastica mintalé, cultura formala, aceasta pdrere, se vede cat de colo ca-i o absurdi- tate, intru cat —transpun4nd pe plan fizic pentru exem- plificare— nu se poate desvolta piciorul dacd facem14 ee APOSTOLUL gimnastica cu mana, asa dupa cum nu se poate cul- tiva acomedarea artisticd daca se desvolté judecata matematica gi invers, nu vom creia matematicieni nici cu harpa nici cu penelul. De cAte ori nu se pot intalni, buni matematicieni, lipsiti de puterea de patrundere si infelegere in alte domenii, dupacum multi din cei cari_ se pricep la multe nu infeleg nimic din matematici. De aici se vede, dar, ca nici un obiect de invatémant, nici un domeniu de activitate mintala, nu poate da o culturd formald generald. Totugi, dacé observam de aproape, fiecare obiect de invafamant, da o cultura formald in do- meniul sau, aga, de pildd, cultivarea relatiilor dintre cifre formeaza pe individ cu posibilitafi de intelegere gi pentru celelalte obiecte din domeniul matematic, dupd cum cultivarea muzicei vocale da o cultura for- mala valabila pentru intreg domeniul muzicei. Fiecare obiect da, dar, o cultura formala valabila in domeniul sau, lucru care deschide perspective si mai largi, intru_ cat intre multe obiecte de invafamant se pot stabili parti identice si atunci —extinz4nd teoria— vom stabili ca: orice obiect de invdtamdnt da o cultura formald valabilad pentru domeniul respectiv, ca si pentru grupuri de obiecte inrudite cu el. Sa luim de exemplu geografia. Cultivarea geografiei, da o cultura formala valabila in domeniv! ei, dar gi in domenii inrudite cum ar fi istoria, geologia 5. a. Continuturile materiale, obiectele de inv. dau, in procesul formarii, dependerte functionale, dar cum activitatea sufleteasca are cu obiectul legdturi mai mult decat cele neutre, cantitative, se pune intrebarea daca intelectualul poate fi desvoltat in toaté complecxitatea sa printr’o singura materie. Rostul educatiei este de a ridica pe om din starea naturii la rangul culturii, deci, natura este data, cultura este creiaté —fiind data numai cu titlu potential, ca energie latenta. - In acest proces, spiritul se formeazé cu ajutorul tufuror bunu- rilor spiritualé dobandite din vreme. Materialul pre- zenténdu-se sub forme diferite, pentru patrundereaAPOSTOLUL 15 fiecdrui domeniu, se cere o anvumiti atitudine sutle- teased gi iata deci, tn procesul formarii spirituale, pe langa deosebirile cantitative, materiale ale obiectelor gi diferentieri organic-structurale ale activitatii sufle- testi tata de materii respective. Nu numai materiile Prezinté deci Ceosebiri, tie cat de subtile, ci chiar procesele de adaptare, dau o intreagd gama de nuane- tari tine, diterentieri functionale, cu care se pot pa- trunde si pricepe bunurile culturale in toate tainele lor, ca si devind imediat torte creatoare, Aga dar, nici din punct de vedere organic-structural nu poate f# admis cd o materie desvolta intelectul tn toata com- pletatea sa, Cea mai inaltd treapté o atinge cultura formala, atunci cand in cadrul grupuiilor de obiecte. intndite —etice, estetice, gtiintitice etc.— cautd sa creeze totatdtea culturi formale, cu structuri mintale proprii. Lumea, natura, e daté ca o nesfargita varietate, jar cultura este o imeusi gama de nuanjari gi diteren- tieri. Ca s& se ridice omul catra cultura —prin cna tura— nu o poate decat dacd-i cultivat in toata com- plexitatea sufletului six, cu care se poate regasi pe sine in complexitatea culturii cu care se formeaza. Deci, dar, in procesul educatiei dat fiiad ca, cul- turd tormala se poate face, daca tinem seama de struc- tura sufletului si de compunerea bunurilor culturale, vom folosi orice materii tara sa exageram insemnatatea vretneia sau si neglijam pe alta. Numai aga vom forma cameni care s& poatd pa- trunde si intelege orice domeniu gi deci, in stare s& Tasbeascd printre diteritele forme gi aspecte sub care se prezinta viata. MIHAIL AVADANEI16. APOSTOLUL OBSERVAND VIATA Iubirea de sine din ,L’Education Enfantine“, de F. Garcin. Dac& eate adevirat, cum spune Voltaire, cum c& popoarele au adesea dreptate fn proverbele lor, atunci ne-am inolina in fata acestei sentinte: ,la timpul asa cum vine, gi pe oameni asa cum sunt“. Dar oamenii se supun iubirei pentru pl&ceri gi urei contra durerilor si vecazurilor, conbinate psihologic, care se traduce printr’o imens& iubire de sine. Trebue si acceptim lucrul acesta? Trebue s& primim spre @ satisface aceasti iubire de sino, ca unul s& fie sever si imperios altul sgrcit gi avar ? Vreli, faré a protesta, si tolerati pe risi- pitor, pe omul crud gi despot, pe sectarul gi intolerantul, pe or- golios gi pe ingrat ? Protestati, dacd v& place, coreti chiar ca educatia, a cirei putere a ajuns s& faci’ pe ursi sé joace, si transforme pe toti lupii tn mielugei, dar dac& rozultatul nu va corespunce speran- telor d-voastr3, vatrebui, totugi, ca fiecare s&-gi ia partea sa de vind. Nu este o mic& afacere ca si’ncerci si atenuezi aviditatea pentru: putere, si moderozi aceste pasiuni, de cari unanimitatea este.frimfantati in gouna dup& satisfacerea dorin{elor intime gi secrete, Bogatie, glorie, orgoliu, eloovent4, onoruri, stimi, marire, tot ce inchipuie simbolul unei puteri, este supus invidiei, Cel mai tare este pizmuit, cel mai slab, dispretuit, adesea ce] egal este indepartat. Judecata te sfitueste si servesti, dar prefacdtoria gi ambitia efatuegte tradare. Lingugitorul se ascunde sub voalul ad- miratiei, rautdciosul amestec& amaraciunea sa in saliva felicitirilor. Bratalul, singur este sincer, el serveste celor blanzi o tavd plind eu milé pe masa dispretului, Réscoliti padurea deas& a pasiunilor omenesti, veti intalni dar prieteni adevdrati, in schimb la toato cotiturilo yA va iesi fo cale regina ,gelozia“ inermaté cu o coas& spre a tia capotelé spicelor fnalte, Co sfat grozav: ,Ja pe oameni aga cum sunt*, Asta nici’odati! proclam& ,Jubirea de sine“ speriati de aceste orori. Dar atunci tu egoist gi misantrop, ce dureri urej si opui la tot ce ne-au daruit martirii stiinfelor, sau binefacerei si milei ? Inainte de a te apuca s& blestemi, consulfi pe un Vincent de Paul, un Pasteur, un Nansen, spre a vedea daci nu gisesti printre ei un model de imitat, Ei gi-au fatrebuintat zilele in ser- viciu] regenerSrei umanitatei, destrimand far& incetare durerea tor asupra perfidiei omenesti, Dacé lista lor este prea sus pentruAPOSTOLUL ___ 17 vederea ta, cauté imprejurul thu, e& gisesti margsritare ascunse tari stiu cel putin, cA spre a te face stimat, trebue si te forfezi a& fii vrednio de stim’, Intr’o 2i imi veni ideia s& fav o astfel de cercetare, pe cand Wream drumul glodurog al unui sat. Un {aran Ssi Jucra piméantul, »Bund zius, zic apropiindu-m& do omul fn saboti si gort albastrn dinainte; complimentele mele, trandafirii d-talo sunt splendizi, iar walata de tost’ trumusetes, Ce ricorealé peste legume! cn’un astfel de talent, de bon gradinar, ai face aur tn orag | —Aur, D-le? Esto impititor, dar cine ar cultiva gridina {a loowl men ? Pirisegti cu greu ceace ti-e drag, Trebue si ma muljumes cu putin, este adevarat lucrind pdmfntul, Pe vaile noastre n’s curs niciodati ape mari, dar batranii nogtri spuneaus wm izvorag ce curge contiauu limpede gi murmurand, valoreash asai mult de ct o inundatie fnokrcats fntotdeauna ou murdirii, Cand se retrag apele, asi in urma lor mal $i riméasite. SA stim #4 ramanem credinciogi izvorasului, Meditam tno& lectia acestui om modest gi cumintn, pe cand deschideam usa gcoalei sirace a satuloi. Dau bund ziua unei in- vatitoare simple gi curatS, care nu cedase modei de cat framoa~ sele-i cosife de abanos, Totul era simpln decorat de ordine si euritenie. Vorbirea ei era limpede si spusé din inim’, I-am spus: Devotamentul d-tale merit& un post mai interesant, — Trobue, totugi, ¢a cineva sk se coupe de acesti micuti, cari valoreaz’ cit gi alfii, fmi rispunse ea, Ar fi zadarnic si m3 gandese ci skminta po care o seman aii, mi-ar procura in alt& parte mai multi bucurie. Ceace face valoarea unei lampi, nu este nici browzul gi nici sticla ei, ci fackra. Eate ftacdra! S& rAmAnem credinciosi, isvoragului limpede, Toate aceste accente de cumintenie umilé predomind’ gandul men, acd ar putes si domine gi pe al d-voastri, am putea spune c’am recoltat cel mai bun wijloo sprea-] opune nefavinsei inhiri de sine, EUFROSINA MANOLIU18 __APOSTOLUL. Schitul Runcului. (MONOGRAFIE) Dac& nu’ti spune nimeni, n'ai de unde gti, cA'n pidurea de faget deasupra targului Buhus, cale cu cdruta c’am aproape an eas, se gasegte un loc de fnchinare de a lui Stefan Cel Mare, Gare pind acum, a numarat patru veacuri si jumdtate. Azi, un s&tigor din vro'o saisprezoce case, e- teats fala gi giasul bisericutei in zile de sirbatoare. Pe locul unde se afld azi podoaba Domnulai Sfant, tnainte remeé era un schit de cAlugari, de sub asoultareo M-rei Neamt, Cateva chilii si o bisericuté de lemn, era tot ad&postul lor, pan& hat Incoace pe la 1475, cand Stefan dé de barlogul fugarului gi-l bate pe Petru Aron, la Cetatuia Orbioului. Atunoi célugarii gi- sesc prilej bun si roag& pe Stefan, s& le facd o bisoricd mai trai- nici, §i cum era fn obiceiul lui, ca dupa fiecare. biruinté s& ri- dice si un licas de proslavire in namele celui ce i-a ajutat, a facut gi Schitul Runcului, Doud usi mari de stejar legate in fer, cu drugi pe dinlauntru, a cdror capete se ingropau iotrud zid gros de cinci palme domnesti, pistreazi pani acum sfintii in aur gi megtegugul zugravilor din vremea aceia. In turnul clopotaifei, se géseso doud ascunziguri ou feres= tuici micj pentru pandari, in vremuri de restriste, Pe la anuk 1666, Enustatin-Dabija-Voevod, din indemnul sotiei sale Dafina Doamna, care era de locul ei de la Carligii-Romanului, cu mult osardie, i-a facut gi unele reparatii, daruind-o cu vegminte de fir, fcoane, o cutie de argint pentru sfinte, cirti liturgice ou -tartajit de lemo, potirul de pe Sfanta-Mas& gi un leps do aur, drept salb’% la icoana Maicei-Domnului, Picatul mare a fost, cf to urma’ Eustatiu-Voevod, a sters titula lui “Stefan Cel Mare; iar faptele 4nj, ni le-a lisat noud spre vesnic& pomenire, scrise in sinopticuk bisericei de la Runo, Dupd vre’o doud sute de: ani, cand -mogia mandstirei a Inat-o Cuza-Vod’ pe seama Statului gsi Calugarii ne mai avand ce p&zi aici sau mutat la M-rea Neamt, au avat ei grijd de sinoptic si de lepsul de galbeni, ca s& le stuarg4 urma! Dac& ue lisa macar sinopticul, rémaneam gi noi, batra cu durerea necazului ce l-a avut calugérii, pand’or fi impartit cele vre’o trek chuge de galbeni, pind atunci au fost podoaba Sfintei Lcoane. Avi, nu multé lume are grija schitului, Dar Ja Sfintii Impérati, cand © hramul bisericei gi se citeste pomelnioui ctiterilor, in miros de giluste gi abur de milai ferbinte, parinte Vasile in cantdri de slavi, preamdregte pe cei dugi, udind p&mantal din paharul lai de vin, fi di gio lacrim& la: vegnica lui pemenire, Si poate de vre'o gaizeci de ani de cand Sfintia-Sa, tot sue gi coboar& doalalAPOSTOLUL_ Runcului, s'ar fi lisat odaté; dack inprejurul bisericei, n’ar fi vro’o opt filci de pamant, lucrate de olac& gi dac&i din livada manistirei nu gi-ar umplea podul casei, cu cateva stamboale de nuci gi perje uscate, Dapoi de s’ar intimpla doamne fireste gi te-ar duce picatelo vro-o daté la Sf. Sa acasi gi ti-ar opinti pe inima goal cateva boagte de rachiu de prune facut drept de mana Sfinfiei Sale, atunci ai vedea cAto parale face, s& fii popd la Rune ! Sidacdé azi e aga, atunci co a fi tost vromea lui popa Grama, care de darnic ce era, igi facuse un vesmént, nomai pan’ Ja buric, Si ‘din pricina drumului ingust gi tutr’o roati, venea prin pidure cu mortul, toomai de 1a Bahnigoars, cAlare pe sicriu. Degeaba potropopul Antonag de la Piatra ti m»i dédea din cand in cand cite o sfarl& peste nas, ca el tot eu capul spinzurat pe cdrambul cirutei suia spre casd dealul Kuncului, —turt&, de le criigma lui Mois’ Haim, care pe atunci tinea gi acoizurile targu- Toi Buhng, Noroo de Chihaiul Hurdabei, care nu se deslipea de preo- teasi si so randuiau amandoi la manat iapa; cA altfel, demult ar fi rémas Runcul far'de pop& si popa far'de Runc. Pe Chihai gi preoteasé Sfintia Sa n’avea banat, cum avea pe cap, c&’n fiecare drum, pripidea cAte’o cdciulé, Dar intr’o noapte cand s’a cutre- murat pamautul gia cizut turnul cel mare ca tot cu clopote, i-a sérit si popei gargdunii din cap, cand si-a vazut dimineata bise- rica ciuta ! Si a trepidat el multi vreme pe Ja Carligi, poate o da si-o da de vre'un neam mai deaproape de a Doamnei Dafina, s& aib& eine si-i ridice turnu) la loc: dar ou l-a auzit nimeni, ci ea dormea de mult, sub lespedea de Ja biserica Barnovski din Tagi. Unii spun ca acesta a fost blestemul femeiei lui Hurdubei, care a intrat fa pémapt cu venin in inima, c& ’ntre barbata-su si preo- teasi, n’a fost lucrn curat, Dar adevirul e, cA intr’o sirbatoare din anul 1802, dupa ce calugarii au iegit din slujbi, s’a cutre- murat pémantul aga de tare, de a cazut gi turnul bisericei, Din ramisitele lui, cilugirii l-aa facut la loc, asa cum se vede gi azi. Dar cum a fost, nu mai este; penirucd a mai rimas fned multi piatré, dup& cum ne spune o movilé mare de langa bisericé, care ascunde tot megtesugul olidirilor Ini Stefan-Vodi, La o bitaie de pugcs de livada m&nistirei gi in mijlocul pidurei, este o po- iand, frumoas&, marginité cu mastacdni pletogi, careia fi zive: »Targul Tatarilor*. Se vede cA mai fnainte a tost aici un targ al lor, pe care Stefan l’a ras, odaté cu viata stipanilor, Lang& dra- mul de care ce trece pe margenea poenei c&tre Coada-Lacului, se vede gi azi o groapi cam nebagaté in seama, Aici se spune, c& a fost odat& cantonul Chibaiului Hurdu- bei, care din pricina singuratatei si a uratului, tréia cu doud femei, Singutii stipanitori ai tinutului pe acele vremuri, de carenici pops Grama eu preoteasa Ini, nu gtia e& le are, Daci-l tn- treba cineva pe Chihai de ce tine doi dreci in casi, ol Ia tofile spunea far'de thconjor: Cand le ingramSdesc facerele, se mosese una pe alts gi cu scop de-o cheltuial’, oie singur fn padnro si nare cine mai avea gi grija asta, La hramul bisericei, poiana din Targul-Tstarilor e cu cfintee: Aici sub poala ricoroasi 8 pa- durei, vin de mai maro dragul si oamenii mai alesi si femei on soflet bun. La un boduroi cu spa ca ghiafa, in toiul verei, se de- juga si se d& drumul boilor s& pascd fn voia lor... Laicere var- gate so agtern pe iarbé verde, ulcioare pline on toiagul bitra- nefei privistesc apa fantanei, Cateva brate de vreasouri uscate, se ageazi ou randuialé intre ridacinele unui fag tmbitranit, ofrligate par'c& fntr'adins pentr‘o tigli cu pui, aga oum numai biata foame stie sa-i friga, hoteste in mustul lor, Noi ne facem cioatcd langa pictorul Cretuleson, care cu o- chiul lui ager de artist, fur& coloritul cdmpului si vraja codrulni, inchegandu-le cu talent gi maestrie, si vorbeascd veacurelor do dupa noi, —.»C& milostiv gi iubitor de oameni esti gi Tie slav’ gi ma- tire indltim ; Tatilui, Fiului gi Sfantului Duh, acum si pururea si'n vecii vecilor, Amin“. Parintele Vasile, blagoslovind masa si pe robii ei, goleste cel dintai paharul, drept multumiti Jui Dumnezeu, c&-i mai tre- bue gase erni g‘o vars, gi s’o dus un veao la spate! —»De-ati ajunge gi voi zilele mole, mai bdeti dragii tatei!* TH, URSU @ PAG. OFICIALA — M. LE P- cu ord, No. 228560 | 985 @ hot&r&t oa instruotorii de Progitire prelimitar’ si fie considorafi ca invijitorii gcoalei. In conse- einth orice lipsé de respect din partea elovilor constituie o asbatere dela disciplina geolaré gi va fi pedepsiti conform regulamontului, — M. I. P. ou ordinul No. 181454 | 985 a dispus urmitoarele ou privire Ja guplinires invafAtorilor cheroa{i pentru instruoia premilitara, Dac& tnvajfatorul este dela o gcoald cu mai multe posturi, suplinicres- se va fave prin colegi. Dac& invitatorul osto dela o gcoali cu un singur post se va detaga tomporar un invafStor dela o gooalé cu mai multe posturi, care il va tnlocui, acesta primind ca salar numai dreptul cd i se anvine dela pestul stn, — M. I. P. cu ordinul No. 216233 | 935, gi tn eonformitate cu ho- tirfrea D-lui Ministru Dr. Angelescu, vA facem cunosout o& acolo unde sunt sili de clas 3i pentru primdvara gi tuamna, intocmite umbrare pentrua se putea preda in ser liber, sk se fack oursuri pe zile intregi. : —M,. 1. P. ou ordinul No. 27648 | 935 atrago atonfia Invifatorilor rurali in ada obiectului, lucra manual, atenfia cuvenitd, iar Incrurile res- Jizate cn elevii geoalei sh sa pastrez® pan’ la finele suului-Se primeste colaborarea oricérui membru al corpului Sipactie prise sau secundar, precum si a persoanelor ce sprijind cultura gsi inva- {amAntul primar. Subiectele tratate vor fi in sensul programului anuntat. Articolele vor fi scrise citef, pe o singurd pagina, in marimea de % coala. Pentru a se putea publica articolele intr'un singur numar al revistei’ nu vor fi mai lungi de 4—5 fete. Recenziile vor fi reduse la 2 pagini’ Articolele nesemnate, nu se publica. Manuscrisele nepublicate nu vor fi {napolate. Articolele pentra publicat, se vor trimite pana la 20 ale lunil. Comitetul de conducere al revistel, igi fa angajamentul ca va scoate revista un an, oricare ar fi riscurile. Apeleazi ins la concursul colegilor infelegatori. —_ REDACTIA SI ADMINISTRATIA REVISTEI ,,APOSTOLUL“ CERCUL DIDACTIC PIATRA-N. La aceasti adres se vor trimite schimbul de reviste, carfi, manu- scrisele, recenziile, precum gi orice corespondenta referitoare la redactla gi administratia revistei. - 7 i a pi JUDETULUT NEAM