snisno1e ‘Alina Karna Nit In toving memory Alina Karina Nitu miercuri, 12 noiembrie 2014 In loving memory Nu am mai scris de mult timp... Stiu. Nu reusesc si gasesc clipele de ragaz de care am nevoie si adesea simt cum cuvintele ma umplu si ma indbusa. Simt si o invidie care nu-mi face deloc cinste, pentru femeile de succes care izbutesc atitea si despre care am mai scris. Pur gi simplu, am avut 0 perioada tulbure, confuza, lasindu-ma tarata de viata, de vremi, intr-o inertie din care ma zbat s& ma smulg. Nici acum nu mi-am revenit pe deplin, dar simt c& trebuie s& scriu despre o persoana draga, plecata intr-o calatorie fara liman, Este, a fost, doamna Sanda Séntimbreanu. Sotia lui ‘Mircea Santimbreanu. ‘Am cunoscut-o acum mai bine de zece ani, in casa ei de pe Hristo Botev, intr-un apartament care nu putea fi decat al unor intelectuali. Simplu, sobru si totusi incarcat de farmec. Tria intr-o deplina solitudine, cu demnitatea acceptarii varstei, a conditiei de femeie care i-a supravietuit sotului ei si a cSrei unicd fiicd a ales s& trBiasca departe. Foarte departe. Si-a glsit refugiul in literatura, 0 vocatie tarzie, practicat& cu mult& chibzuinta, c&ci venea dintr-o indetunga rabdare. Ne-am intAlnit de putine ori fata in fata, de mult mai multe ori la telefon. A venit cu mult greutate la scoala mea, a noastré, atunci cand am numit-o Mircea Séntimbreanu, in amintirea scriitorului si a editorului care a fost céndva, vreme de opt ani, profesor aici. Doamna Santimbreanu mergea anevoie si in ultimif ani mi-a refuzat cu delicatete invitatia de a reveni la scoalé. Dar vorbeam relativ des. $i mult. Vorbeam despre copilul meu, despre copiti mei, despre munca mea la catedra, faceam politica, ne impartaseam ofurile conditiei de femeie, vorbeam despre domnul Santimbreanu si despre Ioana, fiica lor, pe care 0 fubea nespus si a caret absent o accepta cu ingaduinta si cu dragostea unei mame care nu vrea decat s8-si stie copilul bine. Doamna Séntimbreanu era un ascultator desavarsit, era un om rotund. Nu se irosea in lamentatii, decat in ceea ce priveste prostul mers al lucrurilor din Romania pe care il cunostea pe deplin. Era o femeie desteaptd, frumoasa, cu umor, blanda, ‘nteleapta si totusi un spirit tdnar, iscoditor, oarecum nelinistit. Nu am simtit niciodata diferenta de varsta dintre noi, pentru ci avea darul si harul de a te face sa simti c& apart unei lumi familiare ei, de a-ti transmite dragostea ei pentru oamenii tineri, 0 dragoste izvorat dintr-o cunoastere adanc& a lucrurilor, a miezului lor si pe care o arata fara infatuare, cum rareori o mai fac oamenii in varsta. ‘Am iubit-o, am pretuit-o, am vazut in ea omul rotund care era. Nu am mai vorbit de citeva luni, pentru c& ajungea greu la telefon. $i nu avea un telefon mobil. Am inci pe noptier& primete doua c&rti scrise de Sanda Santimbreanu si imi r&sun& si acum in ureche vocea ei care ‘imi impartasea bucuria de a ma auzi, cand cautam scuzele cele mai potrivite c& o deranjez. Nu stiam s& o gasesc decat astfel. La telefon sau acasi, dar, nu stiu de ce, mi se parea c& 0 gisesc mereu acolo, in apartamentul de pe Hristo Botev, c& trebuie s& fie acolo pana la sfarsitul timpului. Mi-a venit de curand, prea tirziu, idea de a face 0 Carte de onoare a scolii $i as fi vrut ca hipsainakar nant blogspot 012041 leving-memery Filswnaz0%8 ‘ina Karina Niu: In ovng memery doamna Santimbreanu si scrie primele cuvinte. Am sunat-o indelung. Nu mi-a rspuns si am stiut c& s-a intamplat ceva, $i s-a intémplat. Doamna Sanda Santimbreanu, nascut& in 1925, Alatorind vreme de aproape un veac,... in dou veacuri, si-a inchelat acum cateva sSptamani cAlatoria, lung, obositoare, dar traité cu demnitate. A plecat la fel de discret precum a trait, din umbra celebritati lui Mircea Séntimbreanu, apartamentul de pe Hristo Botev. ‘Imi amintesc de conversatiile noastre lungi, de zambetul ei atoatecuprinzator, de cat de mult vorbeam, de cit de mult vorbeam tacand. Si acum simt c& vorbim astfel, chiar daca sunt mahnita c& nu am mai intalnit-o si c& nu mi-a scris primele cuvinte in Cartea de onoare a scolit. Le voi scrie eu, pentru cf le stiu. Mi le-a spus tacand.. Oriunde va aflati, rmas-bun draga Prietena, buna mea Doamni... Publicat de Alina la 07:40 hipsainakar nant blogspot 012041 leving-memery Fil