Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • Kuhn Structura Revolutiilor Stiintifice

    Uploaded by

    Naros Iulian
    28 views29 pages
    pedagogie

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document
    pedagogie

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    28 views29 pages

    Kuhn Structura Revolutiilor Stiintifice

    Uploaded by

    Naros Iulian
    pedagogie

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 29
    S. Kon s-a ndscut in 1922. A studiat fizica ta Univer- Harvard, unde a objinut tit de doctor in 1949, Ulterior, tat catre istoria stiinfei. Din 1956 a inceput s& predea fa, jtatea Berkeley, California, si in 196? a devenit profesor, ia stiintei. Intre 1964 si 979 a fost profesor la Princeton, ‘a-si continua apoi car-era Universitard la Institutul de Teh- je din Massachusetts, de unde s-a retras in 1991. A murit in. 1: Tie Copernican Revolution (1957), The Structure of tific Revolutions (1962, 1970), Sources for the History of inturn Physics, An Inventory and Report (1967), The Essential mnsion: Selected Studies in Scientific Tradition and Change (1977), Black Body Radiation and the Quantum Discontinuity, ‘1894-1912 (1978), THOMAS S. KUHN Structura revolutiilor stiintifice Traducere din engleza de RADU J. BOGDAN Studiu introductiv de MIRCEA FLONTA a HUMANITAS BUCURESTI THOMAS KUHN $I REORIENTAREA ISTORICA IN FILOZOFIA STHNTEL Coperta JONUT BROSTIANU ‘Acum citeva decenii,filozofia stiintei! constituia obiectul preocu- parilor relativ ezoterice ale unui grup de cercetitori, cu deosebire din ari de limba englezA. Inspirati de programul empirismului logic si de realizarile socotite exemplare ale unora dintre personalititile eminente ale cercului de la Viena care emigrasera in Statele Unite si Anglia, ei urmareau analiza si clarificarea logicd a unot concepte centrale pentru infelegerea structurii cunoasteriistiintifice, con- . cepte cum ar fi limbaj de observatie $i limbaj teoretic, reguli de Descrierea CIP aBibliotecit Nationale a Roméniel fi limbaj de obsery ic De OMIES corespondenta, teorie stiintfica, formularea unor eriterii logice Strucara revoluilor yee Thomas S. Kun; de delimitare a teorilor stiimjifice de teorii numite in mod peiorativ trad: Rad J Beada: rel: Mircea Flona.~ Bucurey: Humanitas, 2008 speculative sau metajizice, precum $i a unor criterii de evaluare ISBN RST SSUES a gradului de confirmare a ipotezelor stiintifice de eatre datele de 4 Bopden, Rad ad observatie. Conceputa si practicata in acest fel, teoria cunoasterii ae Er stiintifice apdrea observatorului din afard drept un joc la care * participa un numar relativ restriins de filozofi profesionisti. Scricrile . consacrate logicii $i metodologiei demersului stiintific gi analizei produselor sale nu stérneau atentia cercurilor largi ale publicului THOMAS § KUIN cultivat, si nici cel putin interesu) unor oameni de stiinta repre- Tr STRUCTURE OF SCIENTIFIC REVOLUTIONS zentativi si al istoricilor stiingei. ular leis ‘Cine si-ar fi inchipuit in acei ani eX o scriere publicata in colectia SD eae Enciclopedia imernarionald a stiinjei unificate, o colectie ingri All ights reserved . de dou’ personalititi emblematice ale empirismului logic, Rudolf © HUMANITAS, 1999, 200, pene prezeniavrsiuneromineasc ‘Camap si Charles Morris, va fi difuzata pana la moartea autorului Saree ens . ei, in 1996, atat in limbi de mare circulatie cat si in altele cu 0 ase rie mai restranst, in aproape un milion de exemplare? intr-adevar, tel 021805 8350, fox 021/408 $3 51 pro sw uanitas lucrarea unui tanar istoric al stiinfei, cu totul necunoscut in afara {Gomerei CARTE PRIN POSTA:te.fax 021311 23 30 on ai EPCS. —CP 14, Bucuresti 'Q redare mai coreeta in limba romana a celor mai multe dintre temele i cpphamantas.o pe cate autori de limba engleza le desemneaza in mod curent prin expresia dirilcheranits Philosophy of science at fi eoria cunoasteri stintifce. 6 STRUCTURA TEORITLOR §TUNTIFICE unui cere restrans de specialisti, a devenit in scurt timp cea mai citita carte consacrat teoriei cunoasterii stiintifice din toate timpurile. Lucrarea lui Kuhn a fost gi este citita pana astazi nu numai de oameni ce ilustreaza toate domeniile activitatii academice, ci chiar si de isterici i de scriitori sau artist. Intelectuali cu interese din cele mai diferite jau in mana aceasta carte nu numai pentru a c&stiga o imagine despre stiingd ca fenomen major al lumii moderne, ci si pentru a putea beneficia de sugestiile pe care Ic poate oferi celor activi in cele mai variate teritorii ale cercetatii si creatiei. Un indiciu semnificativ al ariei neobignuit de largi de diseminare a ideilor lui Kuhn este fie si doar favearea de care se bucurd in limbajul cult al ultimilor decenii un cuvant-cheie din cartea sa, cuvantul peradigmd, Elita cercetitorilor naturii, psihologii, sociologii gi antropologii,istoricii de toate felurile, de la coi care se corscera istoriei sociale, economice $i politice, pana la istoricii artei si religici, pentru a nu mai vorbi de istorii stiintei, gaisesc in lectura crtii lui Kuhn o excelent oportunitate pentru a descoperi sia pune ir. discutie diferite stereotipii cate le domina gindirea. Cat despre scrierile de teoria stiinfei, aici invocarea si critica vederilor lui Kuhn adevenit un ritual caruia putini i se mai pot sustrage. Intr-un index al citdrilor pufine personalitati ale stiinfei $i filozofiei secolului ce se incheie, ca Albert Einstein sau Ludwig Wittgenstein, ar putea fine pasul cu Thomas Kuhn. Cum se explica toate acestea? Un rispuns foarte scurt ar suna astfel: cartea lui Kuhn a propus 0 now imagine a stiinfe, o imagine ce se deosebeste din multe puncte de vedere de cea consacrata. in masura in care se opune acelor cligee consolidate prin autoritatea Lunor eminenti filozofi si cercetatori ai naturii cu interese filozofice, care infatigeazi stiinta moderna drept o intruchipare exemplar a unei rationalitati lucide si reci?, imaginea rectificata pe care ne-o propune Kuhn poate fi calificata drept un pas semnificativ in di- rectia .umanizarii stiingei*. Caci ideile ce conferd nota de origi- nalitate gandirii sale ar putea fi caracterizate, intr-o prima instant, 2 Unautor romén cunoscut si apreciat atit ca matematician, ct si ca poet, semana constructia stiintificd cu un castel de gheata. THOMAS KUHN SI REORIENTAREA ISTORICA... 7 rept o distantare de si denuntare a ceea ce am putea numi 0 supra- rationalizare a cunoasterii stintifice. Am in vedere acca imagine a stiintei care a [vat nastere prin: contributiile convergente ale unor filozofi reprezentativi pentru traditia analitica anglo-saxond’, ale {storie traditionale a stiintei si ale reflectiei unor oameni de stiinta de cel mai inalt rang. in momentul aparitiet tuexirii lui Kuhn, tendinta dominant in teoria cunoasterii. stiintifice era wna ;, formalista si normativd. Se admitea, adeseori in mod ti anistori tacit, cA ceea ce ar distinge cunoasterea stiintifica de alte acti creatoare este observarea strict a unor reguli—regulile metodei stiintei — acele reguli care ne-ar permite sa deosebim oriunde si oricdnd stiinta de tot ceea ce nu este stiint®, Interesul filozofic pentru stiin{@ era orientat spre evidentierea structurii logice a demersurilor si rezultatelor cunoasterii stiintifice. Intr-un cuvant, teoria cunoasterii stiintifice era conceruta gi practicata ca logica aplicata, in sfargit, se socotea ca cei ce cultiva acest domeniu ar trebui sd se intereseze ,,de stiinta prin excelenta sau de stiinta asa cum trebuie si fie practicati, mai degraba decdt de cercetarea stiintified de rutina** Motivele $i accentele ce confera 0 pregnanti originalitate imaginii kubniene a stiin{ei, o imagine schitata pentru prima data in Structura revolutiilor stiintifice, pot fi deslusite, asadar, cu multd. clavitate pe fundalul contrastant a ceea ce am caracterizat drept 0 tendinta de supraationalizare a cunoasterii stiintifice. Intr-adevar, Kuhn contesta ea ar exista ceva de felul unei metode universale cunoasterii stiintifice, agadar idealuri de cunoastere, valori sti intifice, criterii de dis i } Meriticitatd remarca sugestiva a autorului uneia dintre cele mai citite ‘uct recente de filozofiea stintei: .Ei erau in dezacord asupra multor puncte ddeoarece erau de acord asupra a ceea ce este fundamental. Ei credeau c& stinta naturii este formidabita zi cd fizica este cea mai bund. Ea ilustreaza ‘afionaltatea, aman. Ar fi frumos s avem vn riteriu pentru a distinge o asemenea sting’ bund de nonsens si de speculatie prost constcuita" (J. Hac- king, Representing and Intervering, Cambridge University Press, 1983, p.3.) “J, Watkins, Against ,. Normal Science”, in I. Lakatos, A. Musgrave (edi- tori), Criticism and the Growth of Knowledge, Cambridge University Press, 1970, p.27. 8 STRUCTURA TEORIILOR STUNTIFICE ‘evaluare a solutilor satisfacdtoare care ar fi valabile in toate timpu= rile gi in toate disciplinele. El caracterizeaza revolutile stiintifice drept schimbari profunde in reprezentarile de excelenta si in practice ce fixeazA identitatea cunoasteri tintfice intr-un anumit ‘moment al timpului si intr-o anumita arie a cercetarii. Revolutiile stiintfice ne sunt infatisate drept prefaceri ce afecteazA nu numai cunostintele noastre, ci si infelegerea de sine a cunoasterii sti fifice, Referindu-se la istoricii stiingei de la care a invatat ceva sential, Kubr ii numeste in prefaja cari sale pe Alexandre Koyré, Emile Meyerson, Héléne Metzger gi Aneliese Maier. Lucratile acestora ar fiaratat ,ce inseamna a géndistintific intr-o perioada jn care canosnele stiintifice erau foarte diferite de cele acceptate astazi"“.* Kuhn pune in discutie 0 supozitie acceptaté drept ceva ne- problematic de catre multi filozofi ai stiinfei, si anume supozitia A noiunile ar fi introduse gi utilizate pe baza unor criterii stricte, acele criterii care vor fi enunfate in mod explicit atunci cénd sunt definite aceste nofiuni. El sustine ci notiunile stiintifice, la fel ca si notiunile gandirii curente, exprimé o refea de asemanari care apropie membrii unei familit naturale precum si 0 retea de deosebiri care despart membrii acestei familii de membrii alteia. O revolutie stiintificd aduce cu sine, intre altele, schimbari in acele retele conceptuale ce fixeaz& apartenen{a unui element la o multime pe care o desemneazi un anumit termen al limbajului unei discipline stiintifice. Bundoara, inainte de Copemic, paméntul era socotit 0 planeta, ca si Marte, in timp ce dupa Copernic pimntul si Marte vor apartine unor familii naturale diferite. inainte de Copernic luna era o planeta, si nu pamantul, iar dupa Copernic paméntul era o Delimitindu-se de ace istorici care vad in evolutia cunoasteristiimyifice tun proces mai lin saul mai abrupt de acumulare a adevrului side eliminare ‘erorii, Kuhn enunt, in capitol introductival ci sale, coneluzia Ia care 4u ajuns autoriiamintiti mai sus in urmatori termeni: .Cu cit studiazd mai ‘tent (sa zicer) dinamicaaristotelic, chimiaflogstiului sau termodinamica salorica, cu atit devin mai convingi cl aceste conceptii despre: naturé, dinioard dominant, nu erau in ansamblu mai putin singifice si nici ma repre- Zentau, mai mult decit cele curente in zilele noastre, produsul idiosincrasiei ‘umane’ THOMAS KUHN $1 REORIENTAREA ISTORICA... Janeta, si nu luna. Tot aga, apa strat aparginea famil pusilor chimici inainte de Dalton si amestecurilor fizice dupa Dalton. in aceste cazuri, ca si in altele, nu este vorba doar de modificarea unor conventii lingvistice, ci, in primul rand, de ras- punsuri la presiunile pe care le exercita noi observatii gi expe- rimente. Cu alte cuvinte, schimbari de acest fel sunt expresia unor prefaceri profunde ale cunostinfelor noastre despre natura.® Kuhn contesta de asemenea ci alegerile pe care le face omul de stiinta intre teorii si sisteme de gandire in competitie ar fi pur si simplu rezultatul aplicarii unor criterii gi norme de evaluare presupuse a avea o valabilitate universala. O asemenea reconstructie a logicii indir stiintifice este, desigur, atrigatoare, ca de altfel orice repre zentare idealizati asupra logicii actiunilor omenesti, Kubn afirma insé cd ea nu este una realist. El isi propune sa arate c& oamenti de stiinta, care accept in principitr aceleasi criterii de excelent si valori stintifice, pot si facd, in una $i aceeasi situatie concretd, clegeri diferite Kuhn se distanfeazi net de imaginea idealizata asupra cunoas- terii stiintfice pe care o ofereau scrierile cele mai autorizate de filozofie a stiintei sustindnd c& baza practicii cercetarii si a con- sensului intr-o stiinfa care a atins stadiul maturititii nu este reo- vic stiinpfied, ¢i ceva mai complex, paradigma. El argumenteazi cu staruinfé ¢& cercetarea stiintificd in disciplinele care au ajuns © Acum Wi se pare ch acest fel de redistribuire a indivizilor tn fami naturale sau genuri, eu schimbarea corespunzltoareatrstturilor caractristice pentru referint, este 0 trasaturd centrala (poate cea centrala) a episoadelor pe care fe-am numit mai inainte revoluti stiintifice." (Th. S. Kuhn, Metaphor im Science, in (ed:)M. Ortony, Metaphor and Thought, p. 417.) Intr-un text scris in ultimi-ani ai vietii, Kuhn va caracteriza astfel cdteva elemente ale pozitici sale: ..termenii stiingifici sunt invatagi prin uilizarea lor; aceast utilizare implies deserierea unuia sau mai multor exemple paradigmatice de comportare'a naturi; un numar de asemenea exemple sunt cerute pentru ca procesul s& functioneze; si, in sfarsit, cind procesul s-a incheiat, cel care ‘nvatd limbajul sau conceptul a dobandit nu numai semnificati, ci, de ase- ‘menea, in mod inseparabil, generalizari despre naturi.” (Th. S. Kuhn, Afier~ words, in (ed.) P. Horwich, World Changes. Thomas Kun and the Nature of Science, the MIT Press, Cambridge Mass., 1993, p: 312.) 10 ‘STRUCTURA TEORILOR STINTIFICE sn acest stadiu nu este condus in primul rind de teori si reguli metodologice generale, ci de experiente impartasite in comun ee sunt incastrate in paradigme. Cercetarea stiinificd este, inainte de toate, o practic’ cu un accentuat caracter instrumental, si, ca orice practicl, ea se inva prin ucenicie, Peradigmeleinjlese ca realizat tiintifice exemplare, ca exemple conerete de formuli si solu ble problemelorstinifce, consituie baza acelui acord al cameniler de stiinta asupra fundamentelor ce distinge orice cercetare sti tificd matura. Probabil c& sursa cea mai profunda a distantarii lui Kuhn de reprezentari curente asupra rafionalizarii stiinifice”, reprezentici acceptate tacit de majoritatea istoricilor stinfei, au constituit-o cereetirile sale istorice conduse de experiente proprii eu privire ta modul cum trebuie si fie cite texte stiinfifice mai vechi. Pentru 2 intelege mai bine despre ce este vorba mi se pare utilé 0 scurté digresiune cu caracter biografic. ‘Nascut in anul 1922, Kuhn a ficut studi de fizie’ si a objinut titlul de doctor la Harvard, in 1949. Rezultatele primelor sale cer- cetari au aparut in anii 1950-1951 in reviste de fizica. Dup’ o foarte scurta carierd de cercetitor, Kuhn gi-a schimbat cursul preocu- parilor profesionale, orientindu-se spre istoria stiintei. Cum explic& el aceasti reorientare? Citind texte stiimtifice din epoci mai in epairtate, Kuhn a ajuns la constatarea ca dacd atribuim fie si numai uunora din termenii ce apar in aceste texte semnificatia pe care 0 au ei in stiinta actual’, nu vom mai putea injelege multe enunturi ce apar in ele. Este vorba de ceea ce autorul Structurii revolutiilor stiintifice va numi mai tirziu textual oddity. Kuhn povesteste despre prima sa intalnire cu acest fenomen care s-a produs foarte devreme, in anii studiilor sale doctorale. Fiind insarcina’ si qind cdteva expuneri asupra originilor mecanicii secotului al XVI-lea, el a coborat pe firul timpului, studiind mai intai scrieri medievale asupra miscdrii si apoi sursa lor comund, Fizica lui Aristotel. Citind * fatd o descriere concis’ si deosebit de sugestiva a acestor reprezentii: «Un om de stiina ve experimenta, va aduna date, le va explica prin ipote- 2 simple gi va progresa astfe, in mod rational gi inexorabil, spre adel." (P. Horwich, Jntroduetion, in World Changes, p. |.) ‘THOMAS KUHN $1 REORIENTAREA ISTORICA. W ui Aristotel cu ochelari newtonieni, Kuhn a fost surprins Jeonstate cd acest autor, care ne apare si astazi atit de persp.cace ‘alte scrieri ale sale, afirma despre miscare lucruri ce pareawevi- it absurde. O explicatie cerea si faptul c& Fizica lui Aristotel ‘putut inspira secole de-a rindul multe mini eminente, mu lipsite spirit critic. Nedumeritile tanarului Kuhn s-au risipitabia arunci ‘cand el a reusit si descopere un mod de a citi textul care a inlaturat impresia sa initiala. ,.Drept rezultat nu am devenit un fizician aristotelic, dar am invafat intr-o anumita masura s8 géndesc ca un ‘asemenea fizician. in consecint, nu mi-a fost greu s& inteleg de ce Aristotel a afirmat ce-a afirmat despre migcare sau de ce afir- ‘matiile sale au fost luate in considerare cu atita seriozitate."* Kuhn sugereazi ci reorientarea lui profesionala spre istoriastiingei a fost determinata tocmai de sentimentul c& 0 asemenea experienti ar merita si fie continuata si cd semnificatiile ei ar trebui si fie sistematic explorate. Cautind lecturi mai bune ale textelor stiin- tifice scrise de cerectitori ai naturii din alte epoci, el a ficut expe- rienfe asemnatoare cu scrieri ale lui Boyle si Newton, Lavoisier si Dalton. Concluzia la care a ajuns odata cu trecerea timpului a fost ca incongruentele pe care le descopera un cercetitor eu pregitire stiintificd moderni citind texte mai vechi sunt aparente? Pentru a deveni un cititor competent al unor asemenea texte, istoricul stiintei ar trebui sa procedeze ca un antropolog de ‘eren care incearca sa invete limba unei comunititi exotice pe care isi propune sa o studieze. in cuvintele lui Kuhn: ,,Preocupati si reconstruiasca idei trecute, istoricii trebuie si abordeze generat care le susfine in acelasi fel in care abordeazal antropologul o culturi *Th. S. Kuhn, Tensiwiea esentiald, Editura stiintified si enciclopedica, Bucuresti, 1982, p. 38. _° sfncomensurabilitatea este 0 notiune ce apare la mine din inceretri de 4 intelege pasaje aparent lipsite de sens intanite in texte stiintifice mai vechi De obicei, ele au fost socotite drept o dovadé a opiniilor confuze sau gresite ale autorului. Experientele mele m-au condus spre concluzia c& aceste pasaje au fost, dimpotriv, eitite gresit; parenta de nonsens poate fi inlaturaté recu- perind semnificafile mai vechi pentru unit din termenii implicati, semni- ti diferite in raport cu cele care au devenit mai tirziu curente.* (Th. S Kuhn, The Road since Structure, PS.A., 1991, p.4.) 2 STRUCTURA TEORHLOR STINTIFICE striin’. Cu alte cuvinte, ei tretuie sa fie pregatiti de la ineeput sa ‘constate c& bastinasii vorbesc un limbaj diferit i isi organizeazd experienfa in categorii diferite de cele pe care ei insisi fe aduc de casi. Ei vor trebui sa-si propund ca tel descoperirea acelor cate= gorii si asimilaree timbajului corespunzator."” In stradaniile sale de a reconstitui fidel episoade din trecutulstiinfei, istoricul stinget va fi pus in situafia celui obligat sa intre intr-o lume noua si $8 invete sa se miste in aceastd lume. El-va incerea si descopere mo- duri diferite de a organiza din punct de vedere conceptual date ale experientei, modalitati de a formula probleme si de a evalua sofutile lor, idealuri de cunoastere si criterii de excelenta care, toate impreund, conferé profilul original, propriu unor moduri alternative de a practica cercetarea stiinfificd. [ar daca eforturile sale vor fi incununate de succes, ceea ce va rezulta nu va fi doar tun nou mod de a scrie istoria stiinei, ci si o modificare profunds aacelei imagini a cunoasterii stiintifice care fusese consolidatd de tendin(ele filozofice dominante la mijlocul secolului nostru, Ceca ce muki filozofi au caracterizat atunci drept stiinta in genere — suinfa ca unitate monolitic’ — nu era de fapt decdt o ce- constructie logica consecvents a modului cum sunt prezentate metodele si rezultatele anei discipline stiintifice in manualele pe care le consuttau. Kuhn subliniaza cd manualele stiintifice sunt in bund masura responsabile pentru reprezentarea anistoric# @ filozofitor stiinfei si a multor cercetitoriprivitoare la dezvoltarea in timp a cunoasterii stiintifice. Aceasta deoarece in manualele gi tratatele stiingifice cercetarile gi descoperirile oamenilor de sting din trecut sunt prezentate doar drept contributi la stiinta prezen- tului. Altfel spus, manualele prezinta principalele momente din tre~ cutul unei discipline stiintfice drept etape ale unei inaintari treptate si relativ continue spre stiinja zilelor noastre.!' Mutatis mutandis, "Th, S. Kuhn, .Revisiting Planck", i Historical Stuales in the Physical Sciences, 14 (2), 1984, p. 246 " Autorii de manuale prezinta ,concepte gi teori din recut ca iste apro- xximari imperfecte ale celor in folcsingé curent®, pundind in umbri astfel att Structura ct si integritatea traditilor stiintifice din trecut* (Zerséanea Senjiala, p. 190.) .Educatia gtiimyficd se bezcaza, astiz, in intregime pe ‘manuale. Cei ce studiaza o arumitd disciplina stiifificd nu citese de regula THOMAS KUHN $I REORIENTAREA (STORICA. 13 mod dea scrie istoria stiintei seamind eu descrierea data de cl istoriei filozofiei ca o inaintare treptati si continua spre ria sa filozofie. ‘Ne putem, desigur, intreba de ce aceasta deformare sistemati istoriei diferitelor discipline stiintifice nu a fost seminalata in lite= Tatura de istorie a stiinfei, o literatura care @’crescut repede de la locul secolului nostru. Inceredind sa raspunda la aceasta intre= bare, Kuhn formuleaza o observatie extrem de interesanta: dupa cce a reusit sa in{eleag’ un text stiitific in termenii stiintei epoci fn care a fost scrs, istoricul stiinfei inceared, de reguli, sa il re traducd in limbajul stiingei contemporane care este limbajut cit torilor sti. Lucrarile istorice ascund astfe! natura cercetirii care le-a produs, Citiorii acestor lucrati nu au nici un motiv pentru a banu! ca studiul trecutului unei discipline ar putea dezvalui exis: tenia unor forme de viata stiintifica sensibil diferite de cele ale prezentului. Kuhn crede ca tof istoricié care privesc trecuitul dintr-o perspectiva autentic istoriea sunt, constient sau nu practicanti ai metodei hermeneutice. El/a incercat si derive din aceasta expe- rienté concluzii de ordin general: ,In cazul meu, descoperirea her- ‘mencuticii nu a atras dupa sine nuimai considerarea istoriei ca ceva demn de atenfie, Ea'a influentat rapid gi decisiv conceptia mea despre stiinta.!2 vu se poate indeajuns sublinia c& ceea ce este now si deosebit de provocator in intrebatile gi temele pe-care fe propune Kuhn va ‘ccrarile istorice clasice ale domeniului lor, lucr’ri in care ar putea descoperi alte moduri de a privi problemele analizate in manualele. lor, dar in care ar intalni si probleme, concepte gi. standarde de rezolvare pe care prot lea pe ‘are 9 vor practica in vitor le-aSntturat finjocuit de mult (Ibidem, 271.) '°Th, S: Kul, Zensiunea esentiald, p. 39. In acelai sens, merittstentie Drecizitile pe care le face Kuhn la inceputul primului capitol al cdrtii sale cu privire la projectul de explorare filozotica a ‘experientelor pe care fe-a ‘facut in citireaumor texte: stiimtifice ale trecurulai: ,Scopul... este de a schita ‘un concept cu tol diferit despre siint, aga cum rezuliéel din dateleistorice ale insesi actvitgi de eercetare. Dar noul eoncept nu rezulté nici macar din ‘storie daca datele istorice continu’ s& fie cautate gi examinate indeosebi Pentru a rispunde la inrebari puse potrivit unui stereotip anistoric, carac- teristic manualelorstintfice." 14 STRUCTURA TEORILOR STUNTIFICE rimane greu de injeles daca nu vom tine seama de evoluia lui jntelectuala si profesionala cu totul atipicd, Fortat ca cerceuitor al naturii, cu 0 experientd scurta dar semnificativa a cercetirii mo deme, Kuhn @ fost condus spre istoria stiinfei de interese de natura filozofics, El va practica in mod profesional istoria stiintei, ira 1 pierde insa din vedere nici um noment interesele de ordin filo- zofic, utilizdnd toate ocaziile pe care ile ofereau cercetirile istorice pentru a articula tot mai coerentun manunchi de intrebari cu privire Ja natura cercetirii in discipline stiingifice mature, precum si ¢u privire fa ceea ce se petrece atunci ciind o traditie de cercetare este inlocuita cu alta, Kuhn a facut astfel experiente gia castigat com- petente care nu rau accesibile colegilor sai, istorici sau filozofi ai stingei, Lumea preocupaeilor sale a fost astfel diferita de ceaa filozofilor care se intereseaza de faptele istorice doar penta ilustra scheme abstracte preconcepute!, edt side cea a istoricilor stiinyei Fnctinagi si facd din lipsa orizontului filozofic o virtute profesional Intr-o buna parte a carierei sale academice, Kuhn a fost activ atat in istoria, ct si in filozofia stiintei. Experientele sale ca istoric J-aut condus la unele din concluziile sale filozofice radicale, iar cercetirile sale istorice au fost influentate in orientarea lar de aceste concluzii. Autorul Structurii xevoluitior stiintifice poate fi caracte- sizat, prin urmare, tot aga de bine drept un istoric al stiintei ou i terese filozofice, cat sica un filozof al stiinfei ale carui generali sc sprijind pe cercetari de naturg istoricd. in aceasti din urma ca~ Jitate a sa, Kuhn nu a fost un personaj cu totul izolat. Lucritile sale filozofice se integreazi, dupa propria sa apreciere, in ceea ce el numeste soft philosophy of science sau filozofie'a stiintei orien- tat istoric. Printre autorii care au ilustrat acest mod de a cultiva tori cunoasteri stingifice, care se distinge clar de patterr-ul domi nant, Kuhn mentioneaza pe N. R. Hanson, M. Hesse, P. Feyerabend, M. Polanyi si St. Toulmin.' Totusi Kubn ocupa un loc aparte in ">, Citind o luctare din recut, flozofi) caued cu regulartate pozitia auto- rului in probleme curente, le criticd cu ajutorul aparatului actual gi inter- preteaza textul respectiv in ag fel inet relaja fui eu doctrina modernd apare pe primul plan.” (Tensiunea esentiala, p. 199.) ‘*Vezi Th. $, Kuhn, The Road since Structure, p.3, THOMAS KUHN SI REORIENTAREA ISTORICA. 1s t grup, a cdrui atitudine disidenta se profila clar deja in anii *60. Mai inti, nici unul din autorii amintiti nu si-au intemeiat con- luziile de natura filozoficd pe cercetari proy oria stiintei frat coifea rand, nici una din lucrarile lor nu'a reusit si eastige atentia unor cititori cu interese intelectuale ¢i profesionale atat de diferite si, in consecinta, s% exercite o influent comparabila cu cea pe care a exercitat-o cartea lui Kuhn. in sfatsit, opera filozofica a lui Kuhn a marcat putemnic cea ce am putea caracteriza drept reorientare istoried in flozofia stintet iafrantind frontal o dogma filozotica ce s-a impus prin influenfele convergente exercitate de filozofia analitica a stiintei si ale scolii popperiene. Este vorba de conceperea distinctiei dintre cereetarea istoricd $i vercetarea filo- zofic’ a stiintei drept o distinetie dintre cercetarea realitafilor cu- noasterii stiinfifice si formularea unor nome pentru cercetarea stiintifica, norme ce rezulta dintr-o anumita reprezentare cu privire latelul stinte. Jntr-o teorie a cunoasteri tiintifice, care se sprijind ferm pe rezultatele unor cercetiri de istorie'a gtiintei si peo buna cunoastere a practic stinfifice actuale, normatival si descriptivul nu se mai opun, ¢ se apropie pana la punctul in care devin doua fete diferite ale unora $i acelorasi enunturi. Intervenind fn discu- tile si controversele pe care le-a iscat cartea sa, Keihia evidentiat cu insistent aceasta caracteristicd a unei filozofiiistorice a stiintel, Citez un pasaj mai lung care mi se pare deosebit de edificator: Obiectivul meu este, de asemenea, o infelegere a stiintei, aragiue nilor eficacitiii sale deosebite, a statutului cognitiv al teorilor +i. Daraltfel decdt multi filozofi ai stiinfei, eu am inceput ca istoric al stiintei, examindnd indeaproape faptele viefi stiintifice. Des- Soperind in aceast& activitate cé mult din comportarea stiintifica, ‘incluzdnd pe cea a marilor oameni de stiints, incalca in mod Persistent canoane metodologice acceptate, a trebuit 4 mit fntreb de ce aceste inealedri nu par sa zAidatniceasca catusi de puitin sue- esut intreprinderii, Cand am descoperit, mai térziu, ca un puinct de vedere schimbat cu privire la natura stiintei transforma ceca 6a aparut mai inainte drept o comportare aberanta intr-un element sential af explicdrii suecesului stiinjei, descoperirea.a fost o sursi increderit in noua explicatie. Criteriul meu in sublinierea oricdrtt aspect particular al eomportirii stiinttice nu consti, asadar, doar STRUCTURA TEORIILOR STINTIFICE . I ca el se produce, si nici cel putin in faptul ca se produce fo fant covent, ci mai degraba in faptul cd el confirma o teorie ‘a.cunoasterii stiintifice. Invers, increderea mea in aceasta teorie Geriva din capacitatea ei de a conferi un sens coerent multor tare, potrivit unui punct de vedere mai vechi, trebuiaw s8.a fic aberante, fie irelevante. Cititorii vor observa'o circularitate argumentare, dar ea nu este una vicioasé... Trebuie oare ca obser= ‘atiile lui Kuhn asupra dezvoltiii stin(ei... si fle citite drept Gescrieri sau drept prescriptii? Raspunsul este, desigur, ca ele trebuie citite in ambele feluri in acelagi. timp. Daca eu am 0 teotie privitoare la modul in care functioneaza si de ce functioneaza sliinga, ea trebuie in mod necesar si aiba implicatii in ceca ee priveste modul cum trebuie sa se comporte oamenii de stiin(a pentru ca intreprinderea lor si infloreased... oamenii de stint tre- buie sa se comporte in esenf aga cum se comport daci ceea ce-i preocupa este imbundtatirea cunoasterii stiintifice.“!S Este important de subliniat c& oamenii care au practicat sau practicd cercetarea stiintifica inclina s4 impartageasea acest mod de a vedea ucrurile. Astfel, 0 cunoscutd cercetitoare, care a intervenit in ezbaterea din care am citat pasajul de mai sus, s-a exprimat int-un mod caracteristic pentru atitudinea celor ce produc cunoastere stiintifica: ,,Daca punctul meu de vedere este stiintific, acest text implica deci ca stiinta asa cum este ficuta in realitate, adica stiinta asa cum o descrie in linii mari Kuhn, este stiinta asa cum trebuie ca sa fie practicata. Caci daca nu existi un mecanism de auto- corectare ce opereaza in stinta insisi, atunci, vorbind de pe pozifiile stiinfei, nu Va exista nici o sperangé ca situatia s& se imbundtijeasca de cate ori lucrurile merg prost."° 16 ‘Incele ce urmeaza nu se va incerea o prezentare, fie si concisi, a tuturor temelor si punctelor de vedere dezvoltate in Structura revolufiilor stiintifice. Cititorul avizat gi atent igi va putea alcatui "Th S. Kul, ,Refleetions on My Critics in Critics andthe Growth ® Knowledge, pp. 236-237. 1M. Masterman, Tie Nature of Paradigm, in op. cits p. 60. ‘THOMAS KUHN $1 REORIENTAREA ISTORICA... a sia reprezentare sinoptica. Doresc: si propun, in’schimb, un de a citi cartea, Pornesc de la supozitia ca stalpii de sustinere ‘lor pe care le propune ea sunt conceptul de paradigmdyasociat ‘cel de stiinfd normald, ca rezolvare de probleme puzzle, precum J conceptul de revoluie stintified, asociat cu cel de incomensura- ilitate a paradigmetor. Mi se pare ca tratarea temelor desemnate pprin aceste concepte ne ingiduie s& identificdm elementele ma jore de noutate schiate in cartea lui Kuhn, precum si sursa prin cipald a neinjelegerilor pe care le intalnim adesea in consideratiile criticilor ei, Totodat, intenfionez si prezintsi si comentez.reelabo- rarea unora dintre aceste concepte, indeosebi a celui de incom- ‘patibilitare in scrierile mai tarzii ale lui Kubn.1” citire corecta a carfii lui Kuhn depinde in primul rand de intelegerea conceptului ei central — paradigma, Prefata contine o indicatie important in aceasta privinta, Kuhn relateazi experi- enta pe care a castigat-o datorita unei burse care i-a permis si pe- treaci un an intr-un centru de studii avansate in stiintele sociale. Familiarizat cu practica cercetarii in fizicd, o stiin(a care a atins stadiul maturitai in multe din disciplinele sale cu secole mai inainte, ela fost surprins s& constate ca intre cercetitori din stiinfele sociale ‘nu exist un acord minim asupra unor chestiuni fundamentale cum Prima editie a Soructuriirevolutilorstimtfice apart in anul 1962 A doua editie din 1970 nu cuprinde modifidri semnificative ale textulu ini- tial. Kuhn fi adauga insi un cuprinzitor Post-scriptum, Lueriri publicate de Kuhn in anii °80 gi indeosebi Ja inceputul anilor 90 contin clarificari $i «dezvoltiri importante care vizeazitteme centrale ale eri. Aceste dezvoltari, constituiau baza unei noi earti pe care, din nefericire, Kubn nu 2 putut-o incheia, Este important de retinut cd dupa 1980 Kubin nu a mai publicat lucrari de istoria gfiinjei, concentrandu-si preocupacile asupra problematicii ce sti in centrul Sructuil revoluitlor stiintifice. In textul publicat in volumul oma- ‘ial care a aparut in 1993,Kuhn precizeaza: ,.Pot si spun mai mult despre acestea (tranztile de lao paradigms la alta si semnificatia cognitiva a acestor ‘ranzitii—n, mea, M, F) si despre subicete legate de ele, iar cartea la care lucrez.in prezent va spune multe despre ele. Evident, mu pot nici cel putin 4 schitez aici continutul c&rtii, dar pot si utilizez libertatile pe care mi le ‘ofera pozitia mea de comentator pentru a sugera cat imi sta in puting& cum 2 evoluat punctul meu de vedere in ani ce s-au scurs de la publicarea Struc- turii* (Afterwords, in op. cit, p. 314.) 18 STRUCTURA TEORILOR STINTIFICE ar firecunoasterea problemelor importante si evaluarea solutiilor date acestor probleme. ,ncercarea de a descoperi sursa acestor Giferente — scrie Kuhn — m-a condus la recunioasterea rolului pe eare il joaca in cercetareastinfifica «paradigmele», cum le-am Fomit de atunci. Paradigmele sunt realizari stiintifice universal recunoscute care, pentru o perioada, oferi probleme si solufii model tune: comunitati de practicieni.* Constatarea fundamentalé care la condus pe Kuhn la introducerea conceptului a fost, prin urmare, faceea c& cercetatorii dintr-o disciplina stiintificd maturd au ajuns_ {a un consens cuprinzitor nu pe baza unor definitii si reguli, ei sprijinindu-se pe exemple concrete de formulare si rezolvare a pro= blemelor, exemple pe care gi le insusese in procesul pregitirii lor peniru activitatea de cercetare. Acele grupuri de cercetitori a c&ror sotivitate releva un acord cuprinztor asupra problemelor, a insem= nitiii lor relative si asupra solutiilor acestor probleme impartageso, de obicei, céteva paradigme. Paradigmele au fost cuprinse mai intdi in cArti pe care toti membrii unui grup stiintific le cunosteau bine. Ele prezentau acele realiziri stiintifice ce serveau membrilor grupului pentru a-si modela dupi ele propria lor cercetare si pentru 2 evalua propriile lor realizari. Mai tarziu, aceste solufii concrete de probleme au fost preluate in manualele $i tratatele disciplinelor stiintifice mature. Mai inainte de castigarea unei prime paradigme, diferite domenii ale cereetirii naturii prezentau un tablou foarte asemanditor cu cel caracteristic pentru filozofie, arte si ined pentru multe domenii ale stiintelor sociale gi ale disciptinelor umaniste din zilele noastre. Lipsa acordului asupra fundamentelor se exprima cel mai clar in competitia dintre diferite scoli. Kuhn semnaleaza, ‘bundoard, cd la sfirsitul secolului al XVII-lea si inceputul secolului al X1X-lea existau aproape tot atitea puncte de vedere asupra na- turii electricitatii cati experimentatori important. ,,Intr-un anumit moment al timpului, intre 1740 si 1780, cercetitorii clectrcitatii, ca grup, au cdstigat ceea ce astronomii dobandiser’ in Antichitate, cercetdtorii miscarii in Evul Mediu, cei ai opticii fizice in secolul al XVII-lea gi ai geologiei istorice in secolul al XLX-lea.“'$ ‘Th. S. Kul, Scientific Paradigms, in (ed,)B. Bames, SociologyofScience, Penguin Books, Middlesex, 1970, pp. 90-91 ‘THOMAS KUHN $1 REORIENTAREA’ ISTORICA. 19 Paradigmele, ca realizari stiintifice ce ofers modele defor imulare gi rezolvare de probleme unui grup de cercetaitori, consti- tnie entitafi complexe ce cuprind clemente de natura teoretica, jnstrumentala gi metodologica. Cunoasterea cuprinsa intr-o para- digma, spre deosebire de cunoasterea formulata prin enunturi $i teorii stintifice, este in mare masura una tacitd. Aceasta inseamnnd ‘cd membrii unui grup disciplinar pot sa se conduc’ in formularea si solufionarea problemelor dupi realizar stiinjifice concrete fara 5 poati indica si fara sa trebuiasca si indice care sunt acele caracteristici ale unor asemenea realizari ce le confera acestora statutul de paradigme. '? Caracterul tacit al cunoasterii cuprinse in paradigme este pus in evidenta de observatia ca, paradigmele si problemele formulate gi solutionate de cercetatori pe baza acestor paradigme intretin intre ele o asemanare de felul celei care exist intre membrii unei familii naturale, de exemplu, intre membrii diferitelor speeii de copaci sau diferitelor speci de caini, Ceea ce Kuhn numeste 0 familie naturald este o clas& ai carei membri aseamand unul cu celalalt mai mult decdt se aseamana cu membt alior familii naturale.”° Cunoasterea tacit cuprinsa in paradigme re de acelasi tip cu cea pe care o cstigam prin contactul repetat cu anumiti membri ai unei familii naturale, acea cunoastere pe baza careia reusim s& stabilim intr-un mod neproblematic apartenenta unor configuratii din cdmpul vizual la o anumita familie natural si st aplicam astfél in mod corect un termen generic, fra sa putem pune ins& care sunt toate acele trasaturi care disting membrii unei familii naturale de membrii alteia. Cercetatorul reuseste adesea sd modeleze formuilarea gi rezolvarea problemei ce fi st& in fata conducdndu-se dupa o paradigm fara s& aib’ nevoie si stie si si poata spune in ce const asemanarea dintre problema lui si para- digma dupa care se conduce?! '® Capitolul V,inttulat,Prioritatea paradigmelor", care trateaza aceasta tema, mi se pare esengial pentru o bund injelegere & cart > Pentru dezvoltiri, vezi indeoscbi Logica descoperiri sau psihologia i2 si .Noi reflectii despre paradigm’, in volumul Tensiuea esentiald Student in fizie8 spun cu regularitate cf au citt pnd la-capat un capitol din manual, Favingeles perfect, der cu toate acestea au avut dificult STRUCTURA TEORILOR §TINTIFICE 20 Remarcand nu 0 data ca paradigma este unul din concept cele mai putin infelese ale cartii sale, Kuhn admite ea raspun pentru receptia lui defectuoasd ti aparfine, cel putin in parte. ce scrie el ew privire Ia multitudinea de sensuri in care’a fol termenul in Sructura revolufiilor stiintifice: ,incepaind pur $i si ca solutii exemplare de probleme, ele (paradigmele—n. mea, M, i-au extins imperiul pentru a include mai intai cArtile clasice care au aparut initial aceste exemple acceptate gi, in cele din urmi inti | set de exemple impartagite de caitre membrii unei comus nitati stintifice. Acest sens mai larg al termenului este singurul de care au Iuat cunostinf cei mai multi cititori ai cartii mele, si rezultatul inevitabil a fost confuzia; cAci multe dintre cele ce se afirma acolo despre paradigme se aplica doar sensului initial al termenului. Desi ambele sensuri mi se par importante trebuie sa facem o distinct intre ele, iar termenul «paradigma» este adecvat rnumai pentru primul sens. Evident, eu am creat dificultati inutile multor cititori? Tocmai cunoasterea tacita cuprinsa in paradigme asiguri acca comunicare remarcabil de buna si de intinsa intre membrii unui grup discipl-nar care explicd evaluarile lor pronuntat convergente cu privire la insemnatatea telativa a problemelor $1 cu privire la valoarea solutiilor propuse pentru aceste probleme. ‘Comunicarea cea mai intensé si mai deplind exist intre membrii uunor grupuri foarte mici care se intdlnes¢ la cursuri de vara gi mese rotunde $i ii trimit unii altora preprinturile lucrarilor lor.” is rezolvarea problemelor de Ia sffrsitul capitolului. Aproape invariabil ficultatea consti tn a formula ecuaiile potrivite, in a.corela cuvintele si exemplele date in test cu problemele speciale pe care le au de rezolvat. In mod obisnuit acestedificultti se rezolva in acelagi fel. Stadentul descopert ocale dea vedea problema cape o problems pe care a mai intalnit-o. Odatt observata aceastd asemanare sau analogie, mai rman doar dificultati teh- nice. Acelasi pattern se observa in mod clar in istoriagtiinfei. Oamienii de stiintd modeteaza solutia mei probleme dupa alta, adesea doar cu apel minim la genetalizari simbolice."* (Fensiunea esentialé, p. 346.) > Tensiunea esentials, pp. 45-46. Veri in aceasta privinta Tensiunea esenfiald, pp. 337-338. Raspunzind Kuhn afirma int-un artical consacrat deliminarié poztiei sale fay de tcoria cunnagtri stintific a ui Popper c& ceea ce ficeau astrologii si medi .Conchid c& protostintelor, la fel casi artelor si filozofei, le lipseste un ‘tnumit element care face posibi forma cea mai evidentd.a progresului, Acest clement nu est, totusi, ceva ce poate fi oferit de o prescriptie metodologicl.* (Th, S. Kuka, Reflections on My Critics, in op. cit, pp. 244-245.) % Kuhn noteaza c& ,cercetarea normal, chiar accea de cea maj bund calitate, este o activtate extrem de convergenta, bazata ferm pe un consens stabil dobiindit prin invayamanna siinifie gi intrit prin activitateaulterioara in profesie” (Tensunea esentiald, p. 269). THOMAS KUHN $) REORIENTAREA ISTORICA. 7 in perioadele de criz8 care preceds $i pregitese inlocuirea unot paradizme cu altele. Aceasta este o imagine asupra naturitcercetit stingtice diametra opusa celei consacrate indeosebi prin screrile Iui Popper, autora cea confer muta autortate punctuui de vedere ci attudinea critica ar fi definitorie pentru stint in genre. Kuhn © spune in mod explicit: ,Antr-um sens, cas folosim tenmenti tai Sir Karl, tocmai abandonarea discujieicrtice marcheaz& trecerea fa stint’. Oda ce unt domeniwa ficut aceasta tranzitie, discutia critica reapare numai in perioadele de erizi,cdnd baztle domeniula respectiv sunt din nou in pericol* $iatraun alt oe: ,«Rtevoltile permanente» pot deveni un imperaliv ideologie important, Daca Sir Kar si cu mine suntem in dezacord in genere tn ctea ce priveste stinqa normal atinci dezacordu priveste acest punct. El g grupul siu argumenteazi c& omul de stinjAtrebuie st fie tot tmmpul um critic si un proliferator de teorialtemative. Eu susfin dezirablitatea unei strategi allemative-ce rezerva.o asemenea comportare pentra cvcazii speciale.“ Conservatorismul unei traditii de cercetare normals nu poate fi, asada, indeajuns subliniat. De ce rezisti membrii unui grup diseiplinar la sugesti de schimbare a paradigmelor sale? Deoarces ‘pari bazele vii lor profesionele. Ate tnip eft paradigmete con duc cu succes la formularea ‘sirezolvarea unor noi probleme ‘stiin- (ifice general reeunoscute, asemenea sugestii nu vor fi nici cel Putin examinate in mod serias. ,Rezulta ca dacd activitatea nor- Inala de rezolvare de puzzle ar fi ntotdeauna incununatl de succes, dezvoltarea stiimei au ar duce, in genere, fa inovayi fundamen, tale-""” Nu existly pe de alta parte indicatii objective clare care Sa ne ingaduie's8 stabilim dacd intraun moment, ce sutvine in \lezvoltarea nei traditi de rezolvare de probleme, esecutile scen. »aleaza limitele eapacitii cercetitorilor sau faptl c& paradigmele Pe cace se sprifiné acestia au incetat si mai funtioneze in mod satisfucator, S-ar putea spune cd divizarea grupului in cercetator ‘conservators ceteetatoridispusi sia in considerare o schignbare 4 8 Thidem, p. 314. % Reflections om My Critics, ti op el? pp. 742-24: ThS Kah, Slente Porat. OR STRUCTURA TEORIILOR §TUNTIFICE a fundamentelor este expresia acelei polariziri a optiunilor ce sur- vine in situatii de accentuata incertitudine, situatiiin care astep- area a ceca ce at putea aduce viitorul. reprezinta. singura alternativa la decizii riscante. Kuhn apreciazi.c& tocmai deoarece cerinjele pe care trebuic si le: satisfac solutiile problemelor cercetarii normale potyfiatdt de bine anticipate pe baza,para- digmelor, dificultatile majore ce se ridica in calea gasirit acestor solutii fiind in special de ordin tehnic, cercetarea condusi: de paradigme este 0 cale deosebit de eficienta pentru schimbarea acestora. Inselarea persistent 2 asteptarilor, in ciuda eforturilor concentrate ale celor mai calificati cercetatori, precum si impuc tinarea succeselor, poate submina, in cele din urma, convingerea or ca problemele ce le stau fn fafa sunt probleme puzzle, si odati cu acestea increderea in:paradigme. in momentul in care 0 ase- ‘menea stare de spirit devine dominanta, cel putin unii din membrii, unui grup disciplinar vor putea lua in considerare 0 schimbare radicali a ,uneltelor", presupunand bineinteles cf unelte“ noi au fost deja create. in capitolul ,,Raspunsul lz criza* Kuhn carac- terizeaza reactiile posibile ale membrilor unui: gmap disciplinar intr-o asemenea situafie in/urmatoarele cuvinte: ,,Uneori, stiinfa normali se dovedeste pana la urmé in stare si rezolve problema care a provocat criza, in ciuda disperarii celor care vizusera in ea sfarsitul paradigmei existente. in alte ocazii, problema rezista chiar si unor abordari aparent cu:totul noi. Atunci, oamenii de stiint& pot conchide cd, in starea actuala a domeniului lor, nu se poate ajunge la nicio solutie. Froblema este inregistratd i Kisat& pe seama unei generatii viitoare, inzestrata cu instrumente mai bune. Sau, in sfarsit, ...0 criza se poate incheia prin aparitia unui now candidat la statutul de paradigma si prin lupta care trmeazi pentru acceptarea sa.“ Cititorul va putea resimti aceasta discutie insistent a conceptelor kuhiniene paradigmd si cercetare normald, ca si semnalarea repetata a receptiei lor inadecyate in literatura de specialitate, drept obositoare. in realitate, cu greu s-ar putea exagera ‘THOMAS KUHN SI. REORIENTAREA ISTORICA. 29 jn aceasta privina/atat timp edit neintelegerea lor adecvati este atat de raspandita.%* $# mai important pare faptul-c& tocmai pe aceste concepte se sprijind caracterizarea atat de controversati pe care 2 dat-o Kuhn revolutiei stiintifice, ea’ alegere intre alternative incomensurabile. Sugestia & portretul pe care il face Kuhn epi- soadelor accentuat cumulative din evolutia unei discipline sti {ifice mature ar putea fi acceptat drept unul veridic, invtimp ce

    You might also like