Scurt istoric al Venetiei

Pentru o perioada de aproape 1400 de ani, cei 3-4 kilometri de apa mai putin adanca ce
separa Venetia de restul Italiei, nu numai ca au protejat Venetia de invadatori dar au izolat
venetienii complet de viata politica a tarii.

Gondole in Venetia medievala

Venetia a ramas astfel neatinsa de razboaiele si intrigile papale sau imperiale, feudalism si
certuri teritoriale. Venetienii si-au indreptat atentia spre est, catre pietele pline de bogatie ale
Constantinopolului. Asa a luat de fapt nastere marele imperiu comercial al Republicii
Venetiene.
Un oras ce fusese construit din frica avea sa ajunga in scurt timp, sa fie catalogat drept cel
mai frumos oras din lume. In timp ce florentinii spre exemplu erau considerati mari ganditori,
venetienii erau considerati oameni foarte practici deoarece ei au reusit sa cucereasca niste
mlastini pline de malarie pentru a construi un oras minunat din nimic.
Istoria Venetiei este impresionanta dar poate cea mai fascinanta poveste din istoria sa
milenara este cea a lui Marco Polo, comerciantul venetian care a calatorit pana in China si la intalnit pe Gingis Han. Povestea acestuia este una dintre cele mai frumoase povesti
adevarate ale Evului Mediu.
De asemenea Giacomo Casanova nu este doar legenda. El s-a nascut in Venetia in 1725.
Mitul irezistibilului seducator si amorez a fost relatat in cartea "Memorie di Giacomo
Casanova"

In Venetia se pun bazele guvernarii Dogilor in anul 726 cand este atestat si primul Doge. In
anul 814 este inceputa constructia Palatului Dogilor ("Palazzo Ducale") in ceea ce astazi este
Piata San Marco. Constructia Bisericii San Marco din aceeasi piata, este inceputa in anul
834 dar prima Basilica San Marco a ars din temelii.
Calatoria culturala in Venetia nu se termina practic niciodata, de aceea cel mai bun mod de a
cunoaste istoria acestui oras care a fost candva atat de puternic este de a il vizita pe viu.

In vizita la Regina Adriaticii

Despre originile orasului se stiu prea putine lucruri; se crede ca aici
ar fi trait, inaintea erei crestine, mici populatii de pescari, risipite
prin laguna. Dar populatia Venetiei, acea care a cladit orasul si faima
lui in timpul Evului Mediu si al Renasterii, s-a format, dupa cum cred
istoricii , din cetateni romani, veniti aici din orasele Imperiului, timp de mai multe
veacuri, din secolul al II-lea pana prin secolul al VI. Fugind din calea invaziilor germanice
si hunice care distrugeau treptat Imperiul Roman, acesti fugari s-au adapostit pe mica
fasie de pamant continentala si in insulele din laguna venetiana, sperand, pesemne, ca
aici, pe aceste bucatele de pamant prea putin ospitaliere, invadatorii ii vor lasa in pace.
In secolul al VI-lea, in vremea domniei imparatului bizantin Iustinian,
actualul teritoriu al Venetiei a intrat sub dominatia bizantina, iar
influenta datorata acestei indelungate stapaniri este vizibila in arhitectura orasului.
In cele trei secole care au urmat, pe masura ce puterea Imperiului Bizantin scadea,
puterea si dorinta de independenta a cetatii Venetiei au crescut. Incepand din secolul al
IX-lea, Venetia a devenit un oras-stat, o republica maritima, dezvoltandu-se spectaculos,
sporind continuu in bogatie si importanta, in asemenea masura incta, la sfarsitul
secolul al XIII-lea, devenise cel mai prosper oras al Europei. Era
condusa de un doge, ales pe viata, si de un consiliu si era la fel de
celebra pentru flota si armata sa, ca si pentru spiritul progresist in
care era carmuita.
In anul 828, pentru a intari prestigiul orasului au fost aduse (furate,
ca s-o spunem pe sleau) de la Alexandria moastele Sfantului
Evanghelist Marcu, care au fost asezate in bazilica inaltata in
cinstea lui, San Marco devenind astfel principalul patron al orasului.

Asezarea geografica avea partile ei bune si partile ei rele, iar putinele resurse ale
faramelor de pamant pe care era asezata Venetia i-au obligat pe locuitori sa invete sa
profite din plin de avantajele pozitiei orasului. Lipsiti de pamant, venetienii siau luat revansa pe mare. Fara posibiliatea de a acumula bogatatii ca proprietari
de pamanturi, asa cum faceau alti locuitori ai Europei, venetienii s-au apucat cu ravna
de navigatie si comert. Exceptional de bine asezat, orasul si-a castigat un rol
fundamental in comertul european: era poarta prin care intrau bogatiile
Asiei. Profitand de avantajul de a-si putea adaposti, printre insulele lagunei, numeroase
corabii, venetienii au construit o flota care, la sfarsitul secolului al
XIII-lea, cand Venetia se afla in culmea puterii sale, numara mai mult
de 3000 de vase!

Corabiile lor erau galere, puse in miscare de vaslasi, care insa in concordanta cu ideile
avansate, foarte democratice pentru vremea respectiva, in care erau conduse treburile la
Venetia nu erau sclavi si nici condamnati. Vaslasii erau recrutati ca si soldatii, iar in
perioada in care ei slujeau pe vase, familiilor lor li se plateau ajutoare. Exista si obiceiul
ca datornicii insolvabili sa slujeasca pe corabii, ca vaslasi, pana la stingerea datoriei. Cu
aceste corabii manuite de vaslasi numerosi si priceputi, venetienii
dominau Mediterana.
Era o epoca a prosperitatii economice; aici soseau cele mai scumpe marfuri, matase,
mirodenii exotice si obiecte de arta, aduse din Asia de caravane si transportate de
negutatorii venetieni, pe miile lor de corabii, pana la tarmurile Europei, pentru a fi
revandute apoi cu preturi mari.

Banii se tot adunau; pe urmele negustorilor, s-au imbogatit

bancherii; iar prosperitatea economica a stimulat dezvoltarea
artelor. Marile familii venetiene si-au construit palate somptuoase, magnifice edificii
care impodobesc si azi orasul din laguna. Multe dintre aceste palate aveau cel putin cate
doua fatade somptuoase, caci urmau sa fie vazute (deci admirate) atat dinspre mare, cat
si dinspre uscat. Spatiile publice erau si ele decorate fastuos, cu statui, picturi, mozaicuri
in care, adesea, specialistii in istoria artei deslusesc influenta bizantina.
Venetia a devenit faimoasa nu numai pentru comertul, finantele si arta sa, ci si pentru
spiritul locuitorilor ei. In vreme ce, in alte parti ale Europei, in vremea, Contrareformei,
inchizitia ardea pe rug eretici si presupusi vrajitori cu miile, in Venetia nu s-a facut nici
macar o singura executie din asemenea motive. Desi romano-catolici,
venetienii manifestau o mare toleranta religioasa, poate ca urmare a
calatoriilor care prilejuiau contacte frecvente cu alte culturi. De fapt, ingaduinta lor in
materie de religie era doar un aspect al spiritului tolerant pe care il manifestau in
general. O mare vitalitate, o fire mandra si independenta, un spirit
cosmopolit si o mare dragoste de viata faceau din venetieni o
comunitate aparte, iar din cetatea lor un oras al libertatii si al
bucuriei de a trai.

Cetatea artelor
Un declin lent a inceput in secolul al XV-lea, cand, dupa ce a cucerit
Constatinopolul (1453) sultanul Mehmet al II-lea a declarat razboi venetienilor, pentru ca
acesteia, in virtutea indelungatelor lor legaturi istorice cu Imperiul Bizantin, trimisesera o
flota pentru a-i ajuta pe locuitorii Constatinopolului sa reziste asediului turcilor. In
conflictul cu Imperiul Otoman, Venetia a pierdut multe dintre
posesiunile sale din estul Mediteranei, baze pentru operatiunile
comerciale, a caror pierdere a slabit mult puterea Serenissimei

Republici. In anii care au urmat, hegemonia lor navala si comerciala a primit cateva
lovituri grele: Cristofor Columb a descoperit America (1492), deschizand astfel
o noua sursa de bogatii, care a permis Spaniei sa-si consolideze puterea comerciala, iar
in 1497-1498 Vasco da Gama a descoperit o ruta directa, pe mare, din Europa pana
in India, spargand astfel monopolul Venetiei asupra marfurilor din Orient. Corabiile cu
vasle ale venetienilor nu erau capabile sa infrunte oceanele. Spania, Portugalia si Anglia
au devenit noile puteri maritime, iar Venetia nu le-a putut urma in intrecerea lor de cuceri
noi colonii.

Dar, ca o compensatie, pe masura ce puterea economica a Venetiei

scadea, cetate castiga in faima culturala. Renasterea a insemnat, la Venetia,
inflorirea unei dintre cele mai vestite scoli de pictura, ai carei maestri Bellini, Titian,
Giorgione, Tintoretto, Veronese, Mantegna si altii au ramas celebri pentru intensitatea
cu care au explorat relatia dintre lumina si culoare, pentru modul particular de a asterne
culorile cu pensula pe panza

Alaturi de subiecte religioase, la Venetia s-a dezvoltat, sub influenta

bogatilor nobili si comercianti care dadeau comenzi artistilor, o
accentuata tendinta spre reprezentarea nudurilor feminine, chiar
daca tablourile purtau, oficial, titluri inspirate din mitologie precum
Venus si Amor sau altele asemenea.
Si in domeniul muzicii a existat si o scoala venetiana inovatoare, caracterizata prin piese
muzicale ce implicau prezenta mai multor coruri; curentul a fost inspirat de interiorul
bazilicii San Marco, foarte spatios si cu o acustica particulara. Asa se face ca, in
secolul al XVIII-lea, Venetia, desi nu mai era o mare putere
economica, era socotita unul dintre cele mai frumoase si rafinate
orase ale Europei. In 1797, a fost cucerita de Napoleon, a pendulat o vreme de sub
stapanirea franceza sub cea austriaca, a avut chiar si o foarte scurta perioada in care a
redevenit independenta, in urma unei revolte (1848-1849), pentru ca, in 1866, sa intre in
alcatuirea Italiei unificate.

Brand-uri venetiene de mare succes

Murano e una dintre multele insule presarate prin laguna

venetiana, dar si un simbol al sticlariei de lux. In anul 1291, sticlarii
venetieni au fost siliti cu totii, printr-o ordonanta oficiala, sa se mute
pe aceasta insula, ca sa nu mai dea foc orasului, accidental, cu
flacarile din cuptoarele lor, asa cum se mai intamplase de cateva
ori. Dinastii intregi de sticlari, practic sechestrati pe insula, au dat
nastere unei industrii infloritoare, facand din sticlaria venetiana unul
dintre cele mai ravnite articole de export ale orasului.

Dantelele venetiene erau si ele o marfa de lux, foarte apreciata

in Europa. Pe mica insula numita Burano se lucreaza dantele
pretioase, numite merletti, dupa tehnica pusa la punct in secolul al
XVI-lea, si exista si un muzeu dedicat acestor delicate capodopere.

Carnavalul de la Venetia e poate cel mai faimos din Europa; e un

obicei vechi de multe secole (atestat documentar pentru prima data
in 1094, este, in realitate, mai vechi, avandu-si originea, dupa unii
istorici, in sarbatorile romane). Traditional, incepe dupa Craciun si
dureaza 6 saptamani, pana in ultima zi inainte de inceperea
postului Pastelui.

Casanova: cel mai faimos seducator al tuturor timpurilor s-a nascut

in orasul din laguna in vrema cand acesta, desi pierduse din forta-i
economica, era in culmea stralucirii sale culturale, in secolul al
XVIII-lea.

Gondola, vehiculul simbol al Venetiei, nu arata asa intamplator: a

fost construita astfel incat gratie formei ei zvelte, se poate strecura
pe canalele inguste, pana la usile caselor care, de multe ori, dau dea dreptul in strada, adica in apa.

Lido: pe insula astfel numita se gaseste o celebra plaja, ajunsa in

secolul XX una dintre cele mai trendy destinatii turistice.

Printre cele mai vestite atractii ale Venetiei, in Evul Mediu si in

perioada Renasterii, se numarau curtezanele sale. La Venetia
existau, ca si in alte orase italiene, doua categorii de prostituate:
cele comune - categoria inferioara - care se margineau sa practice
afacerea sex contra bani in forma sa cea mai simpla, si asanumitele curtezane cinstite (cortigiane oneste), femei rafinate,
foarte bine educate, cunoscand muzica si poezia, dansul si arta
conversatiei si utilizandu-si toate aceste insusiri pentru a-si incanta
protectorii care le asigurau traiul. Ele primeau o instructie speciala
pentru a-si dezvolta toate aceste daruri se putea spune, deci, ca
Venetia avea o adevarata scoala cu traditie in domeniul formarii
curtezanelor, ceea ce explica , poate succesul si celebritatea de
care se bucurau. Unele dintre ele au ramas in istorie pentru eruditia
lor sau talentul lor literar, cea mai vestita fiind Veronica Franco
(1546-1591), ea insasi poeta si vestita pentru farmecul ei; a fost
portretizata de actrita Catherine McCormack in filmul Dangerous
Beauty (tradus la noi Frumoasa venetiana).

Unde stam, cum ne deplasam, ce admiram

Daca la hotelul Danielli, locul chic, luxos, de cinci stele, unde se cazeaza protipendada
cu bani, pretul unei camere duble cu vedere spre laguna e de la 785 de euro in sus, pe
noapte (fara micul dejun, acela se plateste separat: 52 euro de persoana!), la capatul
opus al scalei se pot gasi cazari modeste si convenabile in campinguri (sub 20 de euro
pe noapte).

De mers, prin centrul istoric, cel mai bine se merge pe jos, fiindca multe dintre
obiectivele turistice sunt destul de adunate: Piata San Marco,
bazilica la fel numita, Palatul Dogilor, eleganta cafenea Florian (cea
mai veche din Italia, infiintata in 1720), Campo San Polo
Pentru ceea ce se gaseste pe insule sau la cateva canale departare, mijlocul de
transport public traditional e vaporetto, care indeplineste, pe apa, acelasii
rol ca si autobuzul pe uscat. Cu acest vaporase puteti merge la Murano, dupa margele
si lustre, la Burano dupa dantela, la Lido ca sa faceti poze si plaja, pe alte insulite fiindca
fiecare are ceva frumos de oferit. Mai sunt si niste barcute care te trec de pe un trotuar
pe altul al canalelor mai late, cand nu e nici un pod prin apropiere.Plimbarea cu
gondola e mai mult asa, ca sa ziceti ca ati facut-o si pe asta, pentru
ca e scumpa si nu va transporta realmente eficient dintr-o parte in
alta. Poate doar pe unele canale foarte inguste, unde nu incape nimic motorizat, sa mai
puteti gusta o urma din farmecul pe care l-au avut candva plimbarile cu aceste gratioase
luntre.
Farmecul acestui oras provine in buna masura din ciudata sa
infatisare, care la randul ei se datoreaza asezarii neobisnuite: pe
118 insulite despartite de 177 de canale, intr-o laguna a Marii
Adriatice. Casele sunt construite pe piloni de lemn - adusi de pe
continent -, introdusi in apa si care trec printr-un strat de mal si
nisip pana cand ajung sa se sprijine pe stratul mai profund si mult
mai rezistent, de argila, al solului lagunar. Sub apa, in absenta
oxigenului, lemnul nu putrezea si, supus actiunii constante a apei
pline de sedimente minerale, cu timpul, se pietrifica. Cei mai multi
dintre acesti stalpi, care se afla sub apa de secole intregi, sunt inca
intacti.

Sunt peste 15 muzee, mai mari si mai mici, pe continent si pe

insule (la Murano e un muzeu al sticlariei, care prezinta, in mii de exponate, lunga
poveste a acestui mestesug) plus zeci de palate (palazzi) si vile, fostele resedinte
senioriale care pastreaza amintirea splendorii din vremurile de aur ale orasului.

Si, cum multa lume doreste, firesc, sa admire toate aceste minuni, Venetia e un oras
aglomerat, avand ciudata insusire de a avea pe tot parcursul anului (mult) mai multi
vizitatori decat locuitori. Desi populatia Italiei, in ansamblu, creste an de an, la Venetia
numarul de locuitori scade, caci, se pare,bietii localnici sunt satui de
aglomeratia, murdaria si zgomotul determinate de afluxul imens de
vizitatori.
Fluxul de turisti atinge niste cifre ametitoare: am gasit undeva o
informatie care spunea ca in 2002 au fost peste 29 de
milioane! (Dupa alte surse, ar fi cca. 15 milioane anual. Se pare ca, de fapt, sunt asa
de multi incat nici nu se stie bine cati sunt.)

Pentru a avea o evidenta unitara a sosirilor si plecarilor si a putea gestiona mai eficient
asemenea flux enorm de turisti, autoritatile au lansat un site special, unde pot fi
rezervate locuri de cazare, diferite servicii turistice si pot fi obtinute informatii diverse
care sa ajute pe oameni sa se bucure din plin de calatoria lor. Pentru ca, de secole,
aglomeratia din Venetia nu i-a oprit niciodata pe oameni sa doreasca s-o vada sau sa o
revada.