“Teacul acmale vers reproduce ediia Le ire des Mile waits tune mat cratucion literal et complete du text arabe parted. C. Mardrus, Editions de la Revue Blanche, Paris, 1899, versiune coroborses ct traducerea in limba rusi Knige tac i ednoi novi, perevod sarabskogo AM A. Sali, Gosudarsevennce Iadatdsive Hudojescvennoi Liceratut, Mosk, 1955, i cutraducetea in imba german Taxsened wnd cine Nacht, aausdem Arabischen ibertragen von Mex Henning, Drackurd Verlag vor Philipp Redam Jun, Leipig, 1895. O MIE SI UNA DE NOPT Volumul V (Nopyle 230-315) “Texe integral Traducete si note de Haralambie Grimescu GE rcPressDesign coperti: Carmen Lucaci usta: lon Manea © 2010 Bditura Ere Press, pentru prezenta edge Edicura Ere Press Piaa Presei Libere, nt 1, sector 1, Bucuresti Tel /fe! 021.318.70.27, 021.318.70.28 offccerpres0 comerci@erpren.r0 vwwwerepresis0 Descires CIP a Bibitecit Nationale a Remini (© mie § una de nop; tad: Haralamble Gramescu Bocureti: Ere Pes, 2009. 15h. ISBN 978-975-197-712-8 Val. 5. - 2009, -ISBN 978.973-157-741-8 1. Gramescu, Hanlembie (rad) e21.411.21-91-34-1354 29841120) Edieorit Ciprian Ene, Adriana Ene Redactori: Mifiaela Pogonict, Roxana Geanta Consilierlicerar: Mihail Grimescu DIP: Carmen Stoica Corector: Raluea Sileudean, POVESTEA CU KAMARALZAMAN $I CU DOMNITA BUDUR, CEA MAT FRUMOASA LUNA DINTRE LUNE (continuare) Dar in cea de a dou sute weizecea noapte! Spuse: Luagi-l pe tanarul acesta si ducefi- la hammam! Pe urma imbricati-l falnic si aduceti-l dinaintea mea maine dimineagi, la ceasul dinedi al divanuluil Si porunca fu indeplinita pe clipi Tar Sett Budur se duse la dragostea sa Haiat-Alnefus siti spuse: — Mielusica mea, mul-iubitul nostru s-2 incors! Pe Allah! am chibzuit un tertip minunat pentru ca dovedirea noastra si nu ia vreo intorsitur’ pacitoasi pentru unul care sar vedea aja ajuns din gridinar dintr-odati sultan. Si tertipul meu este in asa fel incat, daca ar fi scris cu acele in colgul dinkiuncru al ochiului, ar sluji de bund invayicura celor dornici si se discaleasci. Tar Haiat-Alnefus fu acita de bucuroasi, incit se arunca in brayele domnigei Budur; si améndoua, in noaptea aceca, sezurd cuminti, ca si fie gata si-l primeasca 4n toati prospesimea pe mult-iubieul inimii lor (Or, de dmineara a divan, fu dus Kamaralzaman, Pepa vale vor ae oder ple tu uaa fn suse cee de nl Akl seep ps cle dew de ste douizec noua nop. (Nei nota Ge sul p. 263, vol. IV) ~n. ed.6 O mie si una de nopti imbricat falnic. lar hammamul dase chipului séu toatk stralucirea, iar hainele cele usoare, bine croite. ii sporeau méndrefea mijlocclului cel atita de subgie sia goldurilor voinice. Incit togi emirii, si dregitorii, si musaipii nu se minunara deloc cand il auzira pe sultan ca fi spune vizirului cel mare: Savi dai acestui vinar 0 suti de robi ca sit slujeasci, si Si-i tocmesti niste simbrii de la vistierie care si fie pe pottiva cinului le care tl ridic pe dacit $i ciftini vicir in rind cu viziii, siti hotéei un tain pentru casa lui, si cai, si catari, si cimile, Fara a mai so- coti lizile cele pline si dulapurile. Pe urma pleca. ‘A.doua zi, Sett Budur, tot cu numele de sultan peste Insula de Abanos, porunci si vini dinainte-i vizicul cel proaspat, si il mazili din slujba pe vizirul cel mare de pana aci, pe urma il ciftini pe Kamaralcaman mare vizir in locul aceluia. lar Kamaralzaman intra pe dati in divan si sfacul fu ditiguit sub océrmuirea lui. Dar dupa ce divanul se tnchcie, Kamaralzaman incepu si cugete adanc si gindi in sinesi: ,Hatarurile pe care mile druieste sultanul acesta tinar in prietenia cu care mi cinsteste aga, de fai cu toari lumea, de buna seam ci trebuie si aibi o pricina! Dar care s& fie pricina? Niierii m-au ingficat si m-au adus aici sub invinuirea c& as fi vicimat un baiat, atunci cind ei ma prepuneau c& as fi fost candva bucatarul acestui sulean. Tar suleanul, in loc si mi pedepseasci, ma trimite la hammam si ma ciftaneste in slujbe si toate celelalte. O, Kamaralzaman, cam care si fic pricina unei povesti asa de ciudace?* ‘Mai cugeti o vreme, apoi strigé: ,Pe Allah! am gisic pricina, ci afurisit sa fe Eblis! Negresit ca sultanul acesta, care este tare tindr si tare frumos, ma crede pe- semne doritor de baiesi; si nu imi arati atéta buna- voinga decit numai din pricina aceasta. Si, pe Allah! nu pot sa primesc a implini asemenea slujbe. Ba chiar am A doua site reizeces noapte 7 si amurese pe dati atari socoteli si dacd chiar va vrea asta de la mine ori de la el, am si-i dau pe clip pe data indarat toate lucrurile pe care mi le-a daruit si mi lepid de slujba de mare viair si ma intorc la gridina meal* $i Kamaralzaman se duse numaidecit la sultan $i spuse: =O, norocitule sultan, chiar ci |-ai covarsit pe robul tdu cu hataruri gi cu cinstiri ce nu se dau de obicei deca unor preacinstigi batrini albigi in ingelepciune; iar eu rnu sunt decat un baierandru dintre cei mai baieyandri. Or, daci toate astea nu au o pricing tainica, atunci sunt minunea cea mai minunat dintre toate minunile! La vorbele acestea, Sett Budurzimbia rade si se uit la Kamaralzaman cu ochi galesi siti spuse: —Negresit, 0, vizire al meu preafrumos, toate astea au.o pricina, si anume dragostea pe care frumusefea ta aaptins-o dintr-odatd inliuntrurile mele. Incucat chiar ca sunt inrobit pind peste poate de chipul tiu atita de gingas si de senin! $i Kamaralzaman spuse: ~ Allah dealungeasci-i zilele sultanului! Dar robul tiu are 0 sotie pe care o inbeste si pentru care plans noapte de noapte, de la o intimplare ciudaca care Fa despirgit de ca. Incit, 0, Maria ‘Ta, robul tau fi cere ingaduinsa sa plece la drum, dupa ce are si dea indarit in mainile tale slujbele cu care ai binevoit si-I cinstesti! $i Sett Budur il lua de mana siti spuse ~O, vizire al meu prealrumos, sai jos! Ce mai ai si-mi spui despre calitorit si despre plecare? Ramai aici ling’ cel ce arcle dup’ ochii tai i care este cu touul gata, daca vrei si-i impartigesti dragostea, si te pun si domnesti ‘impreund cu el in scaunul acesta de domnie. Intrucat sa stiiprea bine ci si eu nu am fost ficut sultan decic dacorita dragostei pe care sultanul cel bitrin mi-a marturisit-o8 0 mic una de moppi si gingigiei pe care eu la réndu-mi am avut-o fai de dl. ‘Asa ci deda-te cu naravurile noastre, o, flicaule dulce, fn veacul acesta in care se di pe drept intdierate fip- turilor frumoase; $i nu uita spusele cele asa de portivite pe care unul dintre poetii nostri cei mai alesi... fn clipita aceasta a istorisici sale, Seherezada viizu ci se Jlumineaz’ de ziua si vicu sfelnic, Dar in cea de a dowd suse reize! si dowa noupie Spuse: sinu uita spusele cele atata de adevirare ale unuiia dintre poeii nostri cei mai de seam’: Veacul nostra aminteste Vremurile-acelea, ah Cand india mos Lath, vesttul, Ruda celui care-n viaga Fost-a Abraham, prieten AlMaritului Allah! Si blind Lot eu barbed Cade sare, avea fi De fecior, ca aoe Luininosi end daw tn flares In cetatea lui ferbinte, Unde ingert, pasimie, Popa ade, osu-l gazduia pe-oricare, Dindlu-si spornic, tuturon, Fesele-i neosoise. Corw-l dercotoraise De-o sojte-asupritoare, Preschimband-o-n stean de sare Fara zbucium si alean. Drepe sie: veacul nostri veacul Dulce-al celor mici de ani! A dows sute teizeci i dowa noapte 9 Dupi ce asculta stihurile gi le pricepu talcul, Kamar- alzaman ramase pana peste fire de incurcat si obraji i se inrosiri precum 0 pinzi tnvépiaci; pe urmi spuse: =O, Maria Ta, robul tau igi mareuriseste lipsa lui de jind dupa asemenea lucruri, cu care nu a putut sA se araveasca. $i-apoi sunt si prea mic ca si pot indura nigte poveri si nigte miisuri pe care nu le-ar putea cibarci decat pe grumazul vreunai hamal deprins! La vorbele acestea, Sett Budur se puse pe un ris pani peste poate, pe urma ii spuse lui Kamaralzaman: = Chiar c&, 0, ficiu dulce, nu pricep nimic dia spaima ta! Asculta, asadar, ceea ce am si-ti spun tn privinga aceasta: fie ci esti mic, fie c& esti beban. Daci esti insa mic si nu ai ajuns la varsta raspunderii, nu esti intru nimica de dojenic; intrucdt nu au de ce si fle certate faprele fara de urmati ale celor mici, ori ale privi ‘cu un ochi aspru gi crunt; dar daci est la varsea eispun- derilor — si mai degraba asta cred, cand te aud ca vorbesti cu ativa chibzuing’ — atunci ce ai de sovdiesti site sfiesti, cind egti slobod si faci ce vrei cu erupul tiu, gi cind posi sil inchini oricirei folosinte de care ai pofta, si cand nimic nu se intampla decat numai ceea ce igi este scris? Gandeste-te mai ales ci mie ar webui si-mi fie fricd mai degraba, intrucat eu sunt mai mic decit tine; ci eu pun in fapt scihurile cele acata de desivarsite ale poetului: Vazdind copilul cu priviri senine, Un cddencesime cure se treseyte-n mine. El fipa-anonc:,,Valeu, eti prea nimornie!® Bi spun: yAtact! $i mai cu Sead spornic!" Elspunes pla arati-piviejial" Eu lui: ,Nu-i slobod!* Ci el: ,Slobozia Tivo dirui en! Gnibeste-te-asadaral” dar eu, numai ca si nu-i stau in poara10 O mie si una de noppi ‘$i ca si-i fu pe plac cum se cuvine, Tri daw silinga vie pot en mai bine! Cand auzi vorbele si scihurile acestea, Kamaralzaman vazu lumina cum se preschimba in neguri dinaintca ochilor lui, si isi Lisi fruntea én jos gi fi spuse domnite’ Budur: = O, sultane plin de slavd, ai tn saraiul cau descule femei tinere, gi roabe copile, si fecioare tare frumoase, si aga cum niciun sultan de pe aceste vremuri nu are altele asemenea. Pentru ce te lepezi de toate, ca sé nu ima vrei decit numai pe mine? Au nu stii cd iyi este ingiduit si folosesti cu femeile tot ce te ispicesc pofiele, ri si-fi sporesti ispitele si si-ti incerci rivnele? Dar Sert Budurzimbi inchizindu-si ochii pe jumacae si Intorcindu-i fntr-o parte, pe urma rispunse: — Nimica nu este mai adevirat decit cea ce ingiru- iesti tu, 0, chibzuite vizir al meu preafrumos! Da ce-i de ficut, daca poftele noastre isi abat dorul, daci simtirile nise spilcuiesc ori ni se schimbi, si daca poftele igi sucese firea? Ce ne mai rimine de ficut? Ci si Lisim incolo o trincineala care nu poate si duca la nimic, si sa as- cultém ce spun in aceasta privingd poctii nostri cei mai prejuigi. lacked numai cfteva stihuri de-ale lor: Unul a spi Te wite-n suk — ispite anitoase; Réncoapie poame. Colo, stind pe frunce De painter, smochinele patrunse, Cac zgil murg, cu marginile gre Cia te uité dincolo, pe ravi, La rodul dulce-al sicomorilor; Ge fructe, sugrivite parci-n slavé: Ce'rumenss este chemarea lor! A dou sue teizeci si dona nogpte n Un altul a spus: Saentrebi peo fetigcantt de ce oare, Auunci cdnd sinii-ncep se-i deie-n parg, ‘Révneste doar limilecacvioare, Jar la harbujt ort rodit nu-yi dsr? Un altul a spus: Ob, tu micesi singura iubie, Gopi! Framscege a Alean mice, mai presus de fire: E singura credinid-a mea Sisingura mea mantuirel De dragud thu ainda vitéri Toate inbitele pe rind. Viszindw-ma-nchinas ribdir Prietenii —_sdrmani de gand — Soca cs prada lepitdrit Sischinantecdim-vifificanal Un altal a spus: , 1%, Zeinab, cea ex sini ea miilina, Situ, cu plete maiestrite, Hind, Hbar n-avefi voi care pricina Ci-n preajma voastra mii ma mai alint, Gisiteam trandefiri, cei pe care Indecsebi abia de-i pogi gas Pe chipurile ducilor focioare! Uf, 0, Zeinab, acum, de vrei sists, Nic pe-un obras de fiwa oarecare Gi ya, Zeinab, aleundevai gasit! Nic tu, 0, Hind, cu plete zugravite, Nici tu, Zeinab, ow stoi tuciurit Nu ma mai duceti, bietele-n ipite, Cae mrt vogerigoi 8 cusurgi!2 O mic si una de noppi Unaaltal a spus: Ia seama si foreste-te vreodaté Sit faci neporrivind-asematnare Inize obrazul spilovie de fats ‘Si-al edpriorului pe care-l ata! De-atari vederi dear un migel e-n stare ~ Deasebirea este foarte mare! Chek o fei vine dinaine, Tar tla fell Ci ciprioral neare Cum face-asa — el pleaci-se-nainte, Si-asifel incovoindyese, cuprinde Pimintuentreg in ealdé-mbritigare — Deoscbirea este foarte mare! Unaltul a spus: Copile drag, te-am dezrobit anume Ca si fii buctria mea pe lume, O bucurie care nici mu pradi. ‘Nici nu te-ngroapa cu napitd de roada; Ci mare spaimi-mi béntuie amarul: Sé nu mi sabarceascd rdw samarul, Ca plosi, si cu nevoi ji angarale, Gu care-ileagviaga nige poale! Un altul a spus: Copile dulce, rob al mew, stii bine: Te-am slobozit ca aif st-mi sujet, Caci tu mécar nu zamislesti in tine Niscaiva oud, si nici nu clocestit Ab, spaima mi-e de-un pintec de femele Virroavi-n coupe, care mi-ar plod Aséria prunci cd n-ar ssa le deie Pimamtul addpost la gi arf! A dow sute meizeci si dona noapte B Un altul a spus: Atita mi fien ochi dulei nevasta Sicatdta-si juca solducile grew, Ca ma lisai tart i-nfeumt nipasta Pe-tun pat de care meam ferit mereu. Zadarnie inst, cci nav norocu! Sa-ntarte baiepelul jinduit. Atunci, aprins la abraz: ca focu, Tips De nul vid npede zvteni, $i de ru intraasgi face daworia, Si nu te miri cand mdine-n zari de xi Ai sa gasesti ca mica trecut mania Sim frunte-i nigte coarne vei gésil Un altul a spus: Clind cert ui Allah tadurare Ori sfania-i binecwvantare, Spre lava brateleridici i strigh cova co vrei si etrih. Forncile nu fac ase! Cand vor sa capete ceva Dela iubitul lor— nu sriga, Gi doar picioarele-si ridical Intr-un sfarsit, un altul a spus: Ades muierea cade-n aiverive: Pentru ci are si ea fuund, socoate Cala nevoie, prin asemuire, Decl diruieste birui-va, poatel Team dovedie unei asfel de proaste Citi atare socoteli seensali. Veniseintr-o 2 si'mé adaste Ceo zvanga, spun drept, fra greseala.4 Omi siuna de nopti Am lamurit-o: Eu fug oa de streche De ceea ce vrei tul" Ci ea-mi rispunse: Stin, veacul nostru last moda veche, Dar ri nimie: cunose cele ascunsel* Se-ntoarse-apoi, asind vederti mele Un sei adine, ca borta cea bittrind. Siew rastii atunci cu vorbe grele: lpi mulsumesc din inima, stdpana! Esti, utd, destul de larga primitoare! Gi teami-mi esd nu ma pierd deodata ntr-0 spartura ce-i cu mult mai mare Ca intr-un sid de bagedrisufland!” Dupa ce Kamaralzaman asculti toate stihurile acestea, pricepu prea bine ci nu mai avea nicio cale de a se amigi asupra gindurilor domnigei Budus, pe care el 0 socotea tor sultan, si vim ci nu i-ar sluji la nimic si se mai impotriveasc’s si-apoi se simgi si ispitit si afle in ce std moda accea nou despre care yorbea poctul.. in clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vazu ca se lumineaza de ziu’ si, sfoas’, técu. Darin cea de a doua sute teizeci si patra noapte Spuse: . in ce sti moda aceca noua despre care vorbea poetul. Aga ci rispunse: = O, sultane al veacului, de vreme ce stii atatea, fagiduicyte-mi cA nu avem si facem treaba aceea impreund decit numai o dati. $i, daci mi invoiese, si stii bine cf o fac ca s4 incerc a-gi dovedi apoi ca este mai de ales s% ne intoarcem la moda striveche! Oricum, din A dona suteteizect si patra nope 15 arte-mi, mi-ar plicea si te aud cum imi fagiduiesti tart ci niciodaci nu ai si mi mal ispitest s2 skvargese asemenea fapti, pentru care imi cer dinainte iertare de Ja Allah cel Piri de margini induracor! Tar Sect Budur strig = Iti figdduicse apriat! $i vreau gi cu sa cer indurare dela Allah cel Milosirdnic, a cirui bunitate este fri de margini, ca si ne ajute si iesim din beznele gresalelor la lumina ingclepciunii adevirate! Pe urma adiuy — Dar chiar ca trebuie numaidecat, macar fie si numai o data, ca si dim dreptate poetului care a spus: Ne-nuinuieste lumea, prietene inbit, Ci sdvtrime ce ined noi nici n-am sist, Si pune-n seama noastré multime de pacate ‘Sicaudcea rele ete prin gd le tec pe toate. Prietene, hai dard sd fim aids de bun, Scadeverio o data aéeste mari minciuni, Si deci ne verberts aga de niu tot natul, Hai sa gustam incale o dad doar picatull Ne-om poeit pe urma, sdtud de ce-a ficut. Prietene, hai daritsa ostenima ticut, Sa-i usurtm pe-aceia ce state sine defi De vina-nvinuirii nedrepte, ca de-o spaimal $i se idic& sprincen’ sil cart spre saltclele cele lagi, fntinse pe chilimuri, pe cand el da oarecum si se apere clitina din cap cu o infigisare abatutd si suspinand: — Nu este ajutoringa decat intru Allah! Nimica nu se intimpli decie numai la porunea lui Si, cum Sect Budur, nerabdatoare, il imbulzea st zoreasci, iyi scoase ceacsirii cei largi, apoi schimburile dein, si se pomeni deodati risturnat pe saltea de citre sultanul care se pologise peste el si il cuprinsese in bray. $i sultanul fi spuse:16 O mie s una de noppi ~ Ai sa veri cA nici ingerii nu ar fi in stare si © noapte ca aceasta! ‘Dupi care adiug’: Abe nghesule‘e! Sili arunci amandoui picioarele imprejurul coapselor lui sili spuse: § di-mi mana! Pune-o colea inure coapsele mele, casi se destepte tincul gi si silesti si lase somnul, dupa atata vreme de cand tot doarme! Tar Kamaralzaman, cam stingaci totusi, spuse: — Nu cutez! Sultanul spuse: ~ Si te ajut! Siti lu mana si o duse la locul cu pricina. Atunci Kamaralzaman simi ci atingerea aceea a coapselor sultanului era tare dullee si mai moale decit untal la pipaic si cu mult mai gingasa decit matasea. Si tare fi mai plicu si il ispiti s& cerceteze singur gi in sus si in jos, pana ce mana ajunse la 0 bolt pe care o gisi Cutremurata pind peste poate si, intr-adevas, pling dea ni de binecuvintare. Dar degeaba ciuti el mult si bine de jur imprejur c& nu izbuti si dea de niciun minaret! ‘Atunci cugeta in sinegi: ,Ya Allah! ascunse mai sunt lucrucile tale! Cum de poate si fie o bolta fir minaret? Pe unm igi zie: ,Pesemne cf sultanul acesta fermecitor nu este nici barbat, nici femeie, ci vreun hadimb alb. Asta chiar ci este searbad de tot! Si it spuse sultanului: = O, Maria Ta, nu gtiu, dar nu gisese pancul! Lavorbele acestea, Sect Budur fu cuprinsé de un ris de era si lesine... In clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada viau ci se lasineadc tad eet eka ae Dar in cea de a dowd sute teizeci si cincea noapte Spuse A dou sute teisec si cincea noapte 7 ...Sert Budur fur cuprinsa de un ris de era sa lesine. Pe urma deodacd tsi curm’ rdsul si lpi luk glasul ei de odinioari, cel atata de dulce si de incdntator, si fi spuse Jui Kamaralzaman: —O, sogul meu mult-iubit, ce repedeai uitat nopyile noastre frumoase de demule! Si se ridici sprinten’ si, aruncindu-si cét colo hainele barbatesti cu care era imbricata, si turbanul, se ivi goala toatd, cu pletcle despletite pe spate. La privelistea accea, Kamaralzeman 0 cunoscu pe sofia sa Budur, fiica sulranului Ghaiur, stipanul de iste EL Bahur 1 El-Kussu $10 imbritisa, si ca tl im- 1atisa, gi o stranse, si ca fl stranse, pe urma amandoi, plingaind de bucurie, se prabusir3 in siruturi pe saltele. lar ea fi prociti stihurile acestea, printre multe altele: Acesta mice iubitul! Privipi-k a sost! E-un ciprior cu trupul suleget tzvodit Privitil cum pluteste tn mersu-i ca v Acesta-il Si nu credeyi vreedata cd s-ar plinge De sarcina ce-n seama picioereloro singe, Sub care give cimila sar indo’ gi fringe! 4, dar! In calei, asterne-voi,eovor, Obrajii mei in flare. Ah, dultele meu dor, Taina de pe talpe-yi mi-e ochilor odor! Fecioare, voi, din ira Anabici, vied Gum joacé rasaritul de soare-n ochit ti — Gum sitet mai uit dulceata cum alte-n lume nei?! “La M. A. Sale, poem este alu: Guesrupul men editor Lam ibis ma cuprinda Sh cle el nam aplecae cao pita undaind Darziessflerntad tau ram det core meas be, ‘ise apie raging doar a fed woke vor Gasetemea sd ml aveascd ren hulitorcu gure mare18 O mies una de napti ‘Dupi care sultana Budur i istorisi lui Kamaralzaman toate cate i se intamplaserd, de la inceput pani la sfarsit; iar el facu la fel; pe urma el o certi gi ti spuse: — Chiar ci este pana peste misurl ceea ce mi-ai ficut in noaptea asta! Ea rispunse: — Pe Allah! a fost numai de glum’! Pe urmé isi vizur’ mai departe de ale lor, printre coapse si brag, pan’ la revarsat de zori. Atunei sultana Budur se duse la sultanul Armanos, parintele domnigei Haiat-Alnefus, ii spuse toati povestea ei adeviraci, si fi marcurisi ci Haiat-Alnefus, fara lui, era inc’ tot fata, intocmai cum i-a fost dati. Cand auzi spusele domnigei Budur, fiica sultanului Ghaiur, sultanul Armanos, stipanul peste Insula de Abanos, se minuni pina peste marginile minundrii gi porunci ca povestea aceea minunata si fie scrist toatl cu slove deaut strilucitoare pe foi de piele firi de asemvinare. cla rain ale ctr Seplingemifloaé miidin de oldu find mil ld Sian tt prc pte cm Iroc dings es pale tone. ly asl cima sunt din fir de nop ita Mee bt ‘eal ‘cid i gsr ea posaren apa ino elite. Me Ouse ces et ce ie li Glee pr ind ep ical ge! Ea es, iribitsinane fer bint, “im deer mandra at de note dai ‘ican sinduit an zamparalic ar ena invoicing, Sift gre carume, doar cu surbaelesnine FB lane am acoper tle dep bc l= Gum dle sropt bars jucind pe fa dale sie, lar in brah ow om gisedepinal ei desir. Ga con alee har -aduce pe pio la ade! ‘Ma jr pe Sia Zaior® peach cf ved ‘Ned tut, ured mea, oriundent fi orunde pled! (Sere Zorn si Sun Ichindinni sant denarii date capitlelor CRAM penulnl~ especty, OOK din Com) A dowd sue treiceci i cincea noapte 9 Pe urma se intoarse citre Kamaralzaman si i] increba: = O, fiu al sultanului Sakeaman, vrei si inci in nemorenia mea, primind-o ca pe cea de a doua sofie pe fica mea Haiat-Alnefus, care este inca neprihanita ca feciorie? Kamaralaman rispunse: = Sunt dator sf ma sfituiesc cu soyia mea Sett Budus, cireia {i datorez. cinstire si dragoste fira inconjur! Sise intoarse citre sultana Budur gio intrebi: = Pot avea ingiduinga ta ca Haiat-Alnefus s-mi fe cca de a doua sotie? Budur réspunse: = De buna seama ci da! Intrucat eu am pastrat-o asa, ca si sirbatoresc intoarcerea ta! Si as fi fericiti si stau chiar si pe cel de al doilea rind, intrucat fi datorex mule mulgumire domnigei Haiat-Alnefus pentru toate drigilaseniile ei si pentru gizduire! Avunci Kamaralzaman se fncoarse caure sultanul ‘Armanos i fi spuse: Sotia mea Sett Budur mi-a rispuns cA se invoieste fra de murmur, marcurisind cA s-ar socoti fericita dacd ar fi nevoita si ramaie, precum a spus, chiar gi roabi a domnigei Haiat-Alnefus! La vorbele acestea, sultanul Armanos se bucura pani peste marginile bucuriei si se duse numaidecdt si stea, pentru acea imprejurare, in scaunul de domnie al idejelor sale, si porunci si se adune tofi vizirii, si irii, si musaipii, si mai-macii din imparagic, gi le istorisi povestea lui Kamaralzaman si a sofiei acestuia, Set Budur, de la incepur pana la sfiryic. Pe urma le fnptitist gindul siu de a -o da pe Pair Alnetus ca pe cea de a doua soyie lui Kamaralzaman, si de al Cifeini, cu acel prile, sultan peste Insula de Abanos, in local soriei lui, sultana Budur. $i tofi sirucar’ pamancul dintie mainile sale si raspunsera20 O mie si una de noppi — De vreme ce emirul Kamaralzaman este sopul sultanei Budur, care a stat mai inti in scaunul acesta domnese, il primim cu bucurie si ne fie sultan, si vom fi fericiti i fim robii lui credinciogi La vorbele acestea, sultanul Armanos se cutremurad de multumire pani peste marginile mulyumirii, si ceru numaidecit si fie chemafi cadiii, martorii si cipeteniile de frunte, si sa se scrie senetul de casatorie al lui Kamar- alzaman cu Haiat-Alnefus. Tar aceasta fu prilej de pe- treceri mari si de ospeye minunate, si de sumedenie de vite junghiate pentru cei siraci si nevoiasi, si de daruri pentru tot norodul si pentru toata oastea. Incat nu ra- masc nimeni in impiraic care si nu fi ficut urari de viagi lunga si de bucurie pentru Kamaralzaman si pen- tru cele cou sofii ale sale, Budur si Haiat-Alnefus, Tar Kamaralzaman, la rindu-i, dovedi totatita dreprare {in océrmuirea impéritici cita gi in a-si mulfumi cele doui sotiis cici isi petrecea cite o noapte cu fiecare dintre ele, pe rind. ‘Cac despre Sete Budur si Haiat-Alnefus, ele wird impreuni intr-o necurmati ingelegere desivarsici, daruindu-si noptile soqului lor, da pastrandu-si pentru ele ceasurile zilei. Dupa care Kamaralzaman trimise olcari la pirin- tele siu, sultanul Sahraman, ca si-i povesteasci toate acele intimplari fericite si si-i spuna ci socotea si se duca si-l vada de indara ce va fi cuceric de la niste ne- ctedinciogi o cetate de pe firmul miii unde fi hicuisera pe locuitorii musulmani. intr-acestea, sultana Budur si sultana Haiat-Alnefus, plodite strilucit de Kamaralzaman, daruira soyului lor Feecare cite un fru, frumos ca luna. $i tofi err’ ince-o feri- ire desivarsita, pana la sfarsitul zilelor lor! Si-aceasta-i povestea cca minunatd cu Kamaralzaman si cu Sett Budur. A dou sute teiceci i cincea noapte 1 lar Seherezada, zambind, técu, Or, micusa Doniazeda, cea cu obrajii aria de albi de obicei, se inrosise pana peste poate, mai ca seama la sfrsicul povestii, iar ochii i se clscaser’ de desfirare, de ispita si totodata de rusine, si pind la urma isi acoperi privirea cu amindoud mainile, da uitindu-se printre degete. cat, in vreme ce Schererada, ca si-si dreag’ glasul, igi inmuia buzele intro cupa rece cu sorbet de stafide, Doniazada bitu din palme si stig: = O, sora mea, ce piicat ci povestea asta minunati s-a sfirsie aga de repedel Este cea dintai de felul acesta pe care 0 aud din gura ca. Si nu stiu de ce m-am rosit asa! Tar Seherezada, dupa ce biu o inghigituri, zAmbi din coada ochiului catre surioara eis i spus — Dar ce are si mai fie cand ai si auzi Pevestea cw Alunisae. Dar nu am s-o istorisesc dect numai dupa ingasn Penson Prmaal-Peris u Frase Pret vorbele acestea, Doniazada sari in sus de bucurie si de tulburare si stigi —O, sora mea! ma rog fie, spune mai intdi, inainte de a fncepe porestea cu Frumesul-Fericit si cu Frumoasa-Fericiti, care ii si place peste mistr’ numai cit -am auzie numele, ce este cu acel Alunital $i Scherezada rispunse: = Pai, dulceata mea, Alunigi este un flaciu! Acunci sultanul Sehrias, a cirui mohorire pierise de la cele dintdi cuvinte din povestea cu Sett Budur, pe care 0 ascultase de la incepuc pan’ la sfargit cu mare luare-aminte, spuse: 7 Oy Sehereade,poveses ase ov Badu, sunt dator siti martarisese, ma fermecat si m-a veseliti, pe deasupra, mca stirmic s& cercetez mai de aproape ce este cu moda aceea despre care vorbea Sert Budur in prozi si in stihuri. Asa ci, dact in povestile pe care nile figiduiestise fld zugrvied cu Breer tiaare gi mods acessca ee ‘care eu habar au am, pois numaidecat! Dar in clipita aczea a istorisirii sale, Scherezada vizu c se lumineaza de ziu’ 9, sioas’ cum era, ticu.2 © mies una de nopti Jar sultanul Sahriar gindi in eugecul siu: ,Pe Allah! nu am s-o ucid decit dup ce am si ascult si alte aminunte despre moda cea nowt care mi se pare, pind acum, adumbrita de multi intunerecime si de incéleelil* Dar in cea dea doud sute eicecisgaptea noapte Doniasade sig =O, Scherezada, sora mea, incepe, ma rog tie! lar Scherezada ti zimbi surori sale, pe urmi se intoarse tre sultanul Sahriar si spuse: POVESTEA CU FRUMOSUL-FERICIT $I CU FRUMOASA-FERICITA! (S}: povesteste—ci Allah este mai stiutor— cd era in [cetatea Kuifa? un om cate se socotea printre locui- torli cei mai bogagi si cei mai de frunte si pe care il chema Primivars? Din cel dintii an al lui de cisitorie, negustorul Primavara simgi cum coboara asupra casei sale binecu- vantarca Celui-Preainale odati cu negterea uni fu tare frumos, care veni pe lume surizind. Incat ii pusera numele de Frumosul-Fericit'. Th cea de a saptea zi dela nagterca fiului su, negus- torul Primivari se duse la sukul de robi ca si cumpere ( slujnica pentru soyia sa. Cand ajunse in tirg, arunca © privire roata asupra femeilor si a baierilor adusi spre vanzace, sivizu in mijlocul unei cete o roabi cu chipul dulce si care o cara in spinare, scrinsi cu 0 cingavoare Jack, pe fetiga ei adormita. Negustorul Primivar’ gindi acunci: ,Allah e dari!“ ‘ise duse la misitiu gi il inereba: ~ Cat face roaba aceasta cu fata el? Misiciul raspunse: — Cincizeci de dinari, nici mai mult, Primavara spuse: mai pugin! TTA M.A. Salie se pistes namele orga ale ello povstii 2s Ineletl exe Perea cw Ninegicn Non. = Kifa~ ors irda soca ste In egendele lac, sat lsu de rune savechilu Babton Rabi on Hatin, STAM A Salle: Nima Alluh~ Nil a ll4 O mie si una de noptit ~O cumpir! Scrie senecul si ia banii! Pe urmi, dupa ce scrisa se indeplini pe clip, negus- torul Primavar fi spuse cu blandeye femeii: = Vino dupa mine, fata meal Sio dusela cl acasi. Cand fiica socrului siu il vizu pe Primavard ci vine cu acea roabi, il intreba: =O, fiu al unchiului meu, pentru ce cheleuiala asta de prisos? Intracét eu, micar & de-abia ridicari dup’ lauzie, pot si-ti sin casa ca $i tnainte! Negustorul Primavara ii rdspunse cu blandere: -O, fiicd a unchiului meu, am cumpirat-o pe roaba din pricina fetigei pe care o cari in spinare gi pe care noi avern s-o crestem cu. copilul nostru Frumosul-Fericit. Si bine si sti tu c& daca ai s-o judeci dupa cicam vazut din trisicurile ei, copilita, cdnd are sa creasci, nu va avea pereche ca frumusete in coate firile Irakului si ale Persiei si ale Arabiei. ‘Atunci sofia lui Primavari se intoarse spre roabi si o intrebii cu bunicate: = Cum te cheama? Ea rispunse — Ma cheama Imbelgugare', 0, stpana a mea! Sofia negustorului fu bucuroasi foarte de numele acela si spuse: = Ti. se potriveste, pe Allah! Dar pe faté cum 0 cheams? Fa rispunse: — Nowocire?. Atunci sofia negustorului Primivari, bucuroasi pana peste poate, spuse: — Drept si fie precum spuil lar Allah, odata cu ‘venirea ta, faci si dainuiasc’ norocirea gi imbelsugarea “ANA, Sale Tuts. TAMA Salle Sad A deus ste ereices gi pies noapte 25 asupra celor care te-au cumparat, o, chip de lumina! Dupa care se intoarse catre soyul su Primavara gi il intrebi: — Intrucit este indatinat ca stapanii si dea un nume robilor pe care i-au cumpirat, cum gandegti tu si se cheme fetita? Primavara rispunse: = Cam jo paca a Ea rispunse: = Si-i dim numele de Frumoasa-Ferici Primavara raspuns¢ — Pai de buna seama! Nu gisesc nimica impotriva. Si copila, in felul acesea, fu numiti Frumoasa-Fericiti fa crescuta laolalta cu Frumosul-Fericit, intocmai si aidoma. Si amandoi crescur’ alaturi, sporind zi de ziin frumusefe; iar Frumosul-Fericit ti zicea Frumoasei- Fericite ,sora mea’, iar ea fi zicea ,fratele meu Cand Frumosul-Fericic implini cinci ani, se gandir& si-i sirbatoreasci tiiere-imprejur. Agteptari pentru aceea praznicul nasterii Prorocului (asupra-i fie ruga si mantuirea!), ca s dea acelel sfinte rinduieli toad stralu- cirea de frumusere care se cerca. Asadar se sivarsi cu mare fala tiieres-imprejur a Frumosului-Fericit care, in loc si plangi, nu fu departe de a gisi treaba inveseli- toare si care, ca de altmintcri in toate imprejurarile, zambea dulce. Atunci se intocmi alaiul cel numeros si falnic, alcatuit din toate rudele, prietenii si cunoscugi Tui Primavari pai fice’ unchiul us aol, cu prapur gicu timpinele in frunte, stribatu toate uligele Kufei, jar Frumosul-Fericit sta cocogat intr-un polog rosu pe lun carar inforzat falnic cu atlazuci, iar langé el sedea micuga Frumoasa-Fericit’, care fl vintura cu o naframa de matase. In urma pologului veneau prietenii, vecinii si copiii care vrijeau vizduhurile cu Lit-liu-din-urile lor TTA MA Salle: Num Ferre, Buniseare, Prospeiate,A dowd sure rreizeci si opta noapte y deveselie, pe cand vrednicul Primavara ducea de cipastru catarul mandru si cumi Cand ajunsera acasi, oaspetii fi ficuri pe rand ne- gustorului Primavara uririle lor, inainte de a pleca, ‘spunand: — Binecuvantarea gi bucuria si te lumineze! Bucura-te-ai ‘0 viaya lunga de belsugul bucuriilor suflerulu... In clipica aceasta a istorisirii sale, Seherezada viru c& se Jumineaza de ziua gi ticu sfelnic. Dar in cea de a doud sute treizeci si opta neapte o viarl Lunga de belsugul bucuriilor e urmA anii se scurseri cu bucurie, iar cei doi copii ajunseri la varsta de doisprezece ani. Atunci Primivari se duse la ful su Frumosul- Fericit, care se juca in tovarisia Framoasei-Fericite, sil Jud de-o parte si it spuse: = laciti, 0, copilul meu, c& ai implinit varsta de doi- sprezece ani, multumita binecuvantarii lui Allah! Incit, le astizi, nu trebuie si-i mai spui sora Frumozsei- Fericite, intrucét sunt dator si-t spun acum ci Frumoasa- Fericitd este fata roabei noastre Imbelpugare, micar ci foi am pus-o s4 creascd impreuna cu tine in acelasi leagin si am socotit-o ca pe fata noascrd. Pe deasupra, ‘ca de-acuma trebuie si-si acopere obrazul cu iagmacul, intucit mama ei mi-a spus ci Frumoasa-Fericit’ a juny siprimana crecuct fa varsta ei de méritis. Incae imaici-ta are si se ingrijeasci si-i giseascdi un sog care si fie pentru noi un rob credincios. b vorbele acestea, Frumosul-Fericit ti spuse pairin- lui stu28 O mies una de nopyi De vreme ce Frumoasa-Fericita nu este soré cu 1, vreau s-o iau chiar eu de sorie! Primavara rispunse: ~ Trebuiie si cerem ingaduinga de la mama sal Acunci Frumosul-Fericit se duse la maica-sa si fi lua mana gi Fo siruti si o duse la frunte; pe urma iit spus — Vreau s-0 iau pe Frumoasa-Fericiti, fiica roabei noasire [mbelsugare, de sogie tainicd. Tar mama Frumosului-Fericit rispunse: — Frumoasa-Fericita este a ta, copilul meu! intrucat catil tau a cumpérat-o in numele tiu! Numaidecit Frumosul-Fericit, fiul lui Primivari, alergi la sora lui de pani aci si o lui de mani si o iubi, iar ea il iubi si ea, si, chiar in seara aceea, se culcara impreuna ca sof si sotie, fericigi. ‘Apoi, starea aceea de lucruri neprecurméndu-se nici- cum, triiri amndoi huzuriti pana peste poate, vreme de inci cinci ani binecuvantai. Incit, in toata cetatea Kufei, nu se dovedea copili mai frumoasi, ori mai dulce, ori mai gingas decat sotia fiului lui Primavar Tot asa nu se dovedi alta mai iscusita ori tot aga de in- vagata. Intr-adevar, Frumoasa-Fericita isi inchinase ceasurile ei de tihna invararii Coranului, a stiingelor, a frumoasei scrieri kufice gi a setierii obignuite, a litera~ tur gi a poeziei, a cintatului din ldute si din yimbale, i ajunsese asa de dibace la mestesugul cantarii, incét sia Si cinte in mai bine de cincisprezece glasuri felurite, si putea, pomnind doar de la cuvantul din stihul dineai al unei céntiri, si dealungeasca ceasuri in sir, ba chiar © noapte intreagi, mladieri nesfirsite, care vrajeau cu leginarile si cu trilurile lor. Incat, de cate ori nu venisera, Frumosul-Fericit si roaba lui, Frumoasa-Fericita, in ceasurile de arsita, s& sada in gridina lor, pe marmura dimprejurul havuzutlui, unde ricoarea apei si a pietrei ti pitrundea desfatitor! A coud sute treizei gi opta uoapte 29 Acolo mancau ei harbuji de soi, cu came topitoare si ugoari, si migdale, si alune, si seminge prajite si sarate, simulte alee bundcigi. $ise opreau si miroasi trandafirit $i iasomiile, sau sa prociteasca stihuri veajitoare. Si auunci Frumosul-Fericic o ruga pe roaba lui sa cite; iar Frumoasa-Fericita igi ua Huta cea cu strunele puse in dou’, din care stia si scoati niste sunere firi asemuire cu niciun alcul, $i amandoi cintau stihuri pe rind, precum acestea dintre multe altele minunate: Frumows, flori xi past plowal! Vaneul ‘Hai si me duct st umblam paméntul Carre Bagdadul plin de minarete!” .»Ba nis, emire-al meu! Colea-n grading, Cu méinile la ceafs, pe-ndelete ‘Sub palmii-nalti de aur si lumina, Doar tibna unui vis sa ne desfete!* Vino, copilo! Plouad nestemate Prin frunze-ulbastre, crengile se-ndoaie Ca arcuri tn aauur. Ab, miruenat ef Ridicé-te si scutura evoaie De stropi ce ise rtacesc prin plete!® Ba nu, emire-al meu! Stai sé we-mbewe “Inmiveomase-rni sin oa floarea dee! As, lasa pe gerumnchi-mi sé se cule Drag cqpul tu! Si-aseulti-n seani-aya Gum cansa vinta line Ya teti lala” Alte digi, cei doi tineri cantau stihuri precum acestea, inginandu-se numai cu dafful: Sunt forcita gi uzoara Ca damatoarea-n dant cand aboard! Opriti-na suspinul pe flaut, buze moi!30 O mies una de nopti Oprit-v sub deger, simbale dui, st voi! Stati s-asculeati stom canta pletosti palmieri, Ca iste fete zvelte cu paru-n adieri Seongini in surdinay tar oapta fruncei lor Raspinde insendrit si vantului ugor Ab, ferict-s sf usoart Ca densatoarea-n dang ctnd zboara! Sia men ra de pat fireasma binecuvantata, La céntecul tau dulce vin pietrele juctnd Sisingure se-ayacd in aid marep, pe rind! ehearecimiira peace pains abies Tngaduie-ne pururi si soarbem fericirea, Sopia mea fir de pata, Mireasma binecuvantata! Eu dear pontra inbirea noastrt Ini daw cu zugraveala-albasira Impodobindu-mi pleoapele cu kobl; pale cae stol Sasfnat face rol de pngter domme, (Oni duet curmale coapte ce fie le mene! Gu-arome de tame $i sini, sold imi scald, Ca trupuil meu saz pard mai proaspat gi mai cald, Sub biecati dulce i maiasra, — Ah, doar pentris iubirea noastra Si jac-asa ti petreceau serile gi diminesile, ful lui Primavari si fica Imbelsugirii, tner-o viaga tihnita si huzurita... In clipita aceasta a istorisirit sale, Seherezada viz c& se lumineazi de ziud si, sfioasi eum era, ticu. Dar in cea dea doud cute reizei si nowa noapte Spuse: A dou sute treicet si nowa noapie 31 incr-o viaxd nic si hucuriei. i vail ocea ce sti tras pc fruntea omului de degetele ui Allah, mana omului nu poate si steargis si aripi dack ar avea fiptura, tot n-ar putea si scape de ursita ei. Drept aceea, Frumosul-Feticit si Frumoasa-Fericita avuri de indurat o vreme urgiile soartei. Das, pind la rm’, binecuvantarea de la nastere, pe care o aduseser’ cu ei pe pamint, avea s4-iizbaveasc’ din amarul cel fara de liman. Intr-adevas, valiul care ocarmuia cetatea Kufa in numele califului auzise de frumuseea Frumoasei- Fericite, sofia fiului lui Primavari, negustorul. $i fst zivesc in cugetul sau: ,Trebuic si giscsc numaidecét un mijloc de a pune mina pe Frumoasa-Fericiti pe care tofi mi-o lauda pentru desivarsirile si mestesugul ei la cantat! Ar fi un dar imparaitesc de fécut stapanului meu, emirul drept-credinciosilor, Abd El-Malek ben-Meruan'* Intr-o 2i, asadar, valiul de la Kufa hotiri si-gi pund in fapt gandul; si porunci si vind la el 0 batréna tare telpiza care, de obicei, era insircinatk cu cumpirauul si ‘cu discdlitul aparte al roabelor copile. $i ii spuse: = Ty cer si te duci acasa la negustorul Primavari si s-o causi pe roaba fiului sdu, tanara pe care 0 cheama Frumoasa-Fericiei, despre care se spune cd este atara de iscusita la mestepugul cintirii, si atata de frumoasil! $i tuebuie s& mi-o aduei aici, intr-un chip ori iner-aleal, in- ‘trucat vreau s-o trimit ca pesches califului Abd El-Malek. $i batrana raspunse: ~ Ascult si mi supun! Si pleci indati ca si se giteasc de duct Dimineaga, de la inctiul ceas, se imbrica in haine de painura si igi petrecu pe dupa git un ditamai sirag de mitanii, intocmic dintr-un potop de mirgele, isi athrnd Ja brau o tigv’ cu api, Ind in mina o carja si porni cu32 Omie s una de nopti pas ostenit spre casa lui Primavara, oprindu-se din yreme in vrerne ca s& suspine cu evlavie: — Marre lui Allah! Nu este alt Dumnezeu decit numai unul Allah! Nu este ajutor decae intra Allah! Allah este mare! ‘Sinu conteni asa pe tot lungul drumului, spre deplina incredinjare a trecitorilor, pani ce ajunse la poarca lo- cuingei lui Primavara. Batu la poarta, rostind: ~Allzh e darnic! O, Milostivule! o, Bineficivorule! Atunci yeni si-i deschidi portarul, care era un mosneag falnic, slujitor batrin al lui Primivari. O view pe baba cea cucernica si, dupa ce 0 cercet, nu intrezari pe faya ei pecerea vreunei evlavii, ba dimpotriva! $i, la randu-i, nici el nu-i fu pe plac babei, care ti arunci o privire poncisa. $i portarul simgi cu suflerul acea privire si, ca sa izgoneasca piaza rea, rosti in gand: Cele cinci degere de la mana mea stinga in ochiul tau drept, si cdlelalte cinci de la dreapta in ochiul tiu sting! Pe urmé, cu glas tare, o intreba: Ce viel, babo? Ea rispunse: — Sunt o biatd bated care nu are aled grijéi decat pe cea a rugiciunii. Or, intrucat vid ca se apropie ceasul de rugiciune, as vrea sd intru in casa voastra ca sA-mi fac datoringele in ziua asta sfant’! Preacinstitul portar se burzului si fi spuse cu glas reperit: —Tulea! aici nu e nici geamie, nici paradlis! cie casa negustorului Primavari sia fiului siu Frumosul-Fericit! Barina rispunse: ~ Stiu prea bine! Dar se afia vreo geamie ori vreun paraclis mai vrednic de rugiciune decit casa binecu- ‘vaneata a lui Primivard sia hului siu Frumosul-Fericit? $i sa mai gtii, 0, portar cu chip vestejit, c4 eu sunt 0 A dowd sce eeisec si noua noapte 33 femeie cunoscurd la Damase, in saraiul emirului drept- ‘eredinciosilor. $i am purces si cercetez sfintele Locuri si simi 10g aici pe la toate colturile vrednice de tnchin: cine. $i portarul ii rispunse ~ Prea bine daca eti cuvioasd, da asta nu-i pricina si intri aici. Urmeazi-ti calea pe care ai purces! Dar baba se tinu tare, si atita de indelung starui, pana ce larma glasului ei rizbatu la urechile Frumosului- Fericie, care iesi si-sidea seama de pricina gilcevii, si o auzi pe batrana spundndu-i portarului: = Cum poi si opresti o batrand de scama mea si intre in casi Ja Framosul-Fericit, ful lui Primavar’, cAnd toate poryile cele mai pizite ale emirilor si ale mai- matilor imi sunc oricind larg deschise? Cand auzi vorbele acestea, Frumosul-Fericit zimbi, dupa felesagul situ, si o rugi pe batring s& intre. Atunci fis merse dupe el si ajunseri impreund in iatac la Prumoasa-Fericita. fi urd buna pace in chipul cel mai simgit si, dintr-o ochire, ramase niuck de frumusetea i, Cand Frumoasa-Fericie’ o vizu pe sfinta batrina ci intra, gribi si se ridice tn cinstea ei si ti tnroarse urarea cu cinstire gi ti spuse: — Venirea ta si ne fie de piaz4 bun’, maicuti! Bine- voieste a te odihni! Si ca ti rispunse: —Ceasul de rugiciune sti si bati, copila mea. Ingi- duie-mi si ma rog! Si se tntoarse pe dati spre Mecca, i se agen ghe- muiti a ruga. $i gezu aga pind seara, fark sa se migte, gi fnimeni nu cuteza s-o tulbure dintr-o indeletnicire atta dle dumnezeiasca. $i de altminteri ea insisi era asa de cufundaté tn cucemicie, inci nu bage de seam nimic din ce se petrecea imprejurul ei34 O mie si wna de noppi Intr-un sfirgit, Frumoasa-Fericitd se inviteji oleacd ssi se apropic sfioasi si fi spuse cu glas dulce si cuviincios: ~ Maic’, odihneste-fi genunchii, micar un ceas! Batrana raspunse: ~ Acela care nu-si trudeste trupul pe lumea aceasta, anu poate nazui la tihna hirazité celor neprihaniti si alesi de dincolo! Frumoasa-Fericit3, intiritd in credinga pana peste poate, urm: — Rugimu-ne ie, 0, maici a noastra, cinsteste-ne masa cu lumina ta si primeste sa impargi cu noi painea sisarea, Ea rispunse: ~ M-am juruie si ajunez, copila mea. Nu pot si-mi calc jurimanuul. [neat nu te mai ingrija de mine si du-te la sogul cau. Voi, cei care suntezi tineri si frumosi, mincaji si begi si igi Fericiy indi ici sale, Scherezada viau ci se lumineaza de ziua si, sfioas4, ticu. Dar in cea de a doud sute patruzecea noapte Spuse: .. Voi, cei care sunceti tineri si frumosi, mancagi si bg si figi Feri Atunci Frumoa: spuse: =O, stépane al meu, ma 10g tie, du-te si juruieste-o pe sfanta aceea si-si aleagi ca locuing’ de-aci inainte casa noastra, intrucat fafa ei topita de cucernicie are si ne lumineze caminult Frumosul-Fericit rispunse: — Fii linigtita! I-am pregitit incr-o odaie anume un -Fericitd se duse la stipanul ei sii A dou’ ste patrucoces noapte 38 asternut nou si o saltea, precum si ibric si un lighean $i nimeni nu are s-o tulbure. Cat despre baba, aceasta isi petrecu toatd noaprca rugindu-se gi citind cu glas tare din Coran. Pe urmi, la Juminiat de zit, se ridica si se duse la Frumosul-Fericit sila iubica lui si le spuse: — Am venit si-mi iau bun-rimas de la voi. Aibi-vi Allah incra paza sal Dar Frumoasa-Fericita ii spuse: = O, maici a noascri, cum pori si ne lasi aga fart nicio pirere de riu, cind noi amandoi ne si bucuram si ne vedem casa binecuvantati pe totdeauna de venirea ta, si cand igi pregatisem odaia cea mai buna unde sé- Indepliney sfintele datoring fir a &culburae Baba rispunse: ~Allah bv ‘ocroteasek pe amandoi gi si deytearna asupra-va darurile si milele sale! De vreme ce mila musulmand gine in inima yoastra un loc acata de ales, sunt bucuroasi si fu adapostiti de gizduirea voastra, \V-as cuga numai si-i spuneti portarului voseru, care are un chip arata de acru si de pugin binevoitor, si nu se ‘mai fmpotriveasci a ma lisa si incru aici la ceasul cand voi putea! Acuma ma duc si cerceter locurile sfinee de Ja Kufa, pe unde am si m4 inchin lui Allah ca si vi ris- pliceasci dup’ bunatatea voastra; pe urma am s& ma intorc si ma dedulcesc cu gizduirea voastri! Apoi pleci, in vreme ce amando’ fi luau mainile gi si Je duceau la buze si la frunce. Ah, sirmand Frumoasa-Fericita, dact ai fi stiut cu pricina pentru care baba accea de catran intrase in casa fa 2 gindurile negepe cree clocea impor er sia tihnei tale! Dar cine-i acela care poate si ghiceasca cele ascunse si si dezvaluiasca viivorul? ‘Afurisita de baba iosi asadar si se indrepea citre saraiul36 O mie si una de nopti vais si se infipigé dinaintea lui pe dati, Atunci el o intreba: —Ei, ceai ficut, 0, demoditoareo de panze de paianjen, o, mult iscusita si fara de seaman vicleana? Baba spuse: — Orice ag face, 0, stipane al meu, nu sunt decie ucenica ta si obliduita luminilor tale, Iacital Am vizut-o pei Frumoasa-Fericiti, roaba fiului lui Primevara. ’intecele plodirii n-a mai zimislit vreodaci o frumusete asemenea! Valiul scriga: ~Ya Allah! Bacrina urm’ —E invocmici din desfitiri!E un stiubei neprecurmat de gingisi si de farmece neprihinite! liul strig: =O, ochi al meu! 0, zvacnet al inimii mele! Batrina urma: — Dar ce ai mai zice cind i-ai auzi sunetul glasului mai proaspit ca sopotul apei sub o bolt vuitoare? Ce ai mn face cand fai vedea och de antilopss prvi sfioase? EL strigaz —Nu ay putea decit si ma minunez de ele cu voard minunarea, intrucit, precum ti-am spus, am hirizit-o stépanului nostru, califul. Grabeste dara cu izbandat! Ea spuse: — Iti cer pentru aceasta un rispas de o lund intreagi. El spuse: = Iarqi acest rispas, da si fic cu folos! Tar la mine ai si gisesti o mirinimie de care ai si fi mulgumita. Iacita, de inceput, o mie de dinari ca arvuna a bunavoingei mele! $i bitrina inghesui mia de dinati la cingitoare si purcese din ziua aceea si bat nesmintit pragul casei Frumosului-Fericit si a Frumoasei-Fericite, iar ei la A dou sue patrucecea noapte 37 Fandu-le ti dovedeau din zi in 14 tot mai mula cinstire si prequire. Or, starea aceea neprecurméndu-se nicidecum, baba ajunse sfetnica statornica a casei. Asa cd intt-o 7i fi spuse Frumoasci-Fericive: — Copila mea, rodirea inca nu ti-a cercetat tinerele vintre. Nu vrei si mergi si cerem binecuvintare de la sfintii cuce Jascicitiubitide Allah, de la pustnicii side la ingeleptii care sunt in legatura cu Preainaleul? Fachirii aceia, copila mea, imi sunt prieteni. Eu ti cunose sile stiu puterea cea mare pe care o au de a savarsi minuni si dea indeplini lucrurile cele mai uluitoare in numele lui Allsh, Vindec& orbi si ologii, invizad mori, places prin vizduh, umbla pe ap. Cat despre odiee femeilor, acesta este harul cel mai marunt cu care i-a miluit Allah! lar tu vei dobandi acest folos numai cit si te atingi de poala hainei lor, ori sa sirusi margelele de Ja mataniile lor! La vorbele acestea ale batrinei, Framoasa-Feri simsi tn suflerul ef cum se zbae dorul de rodire ii spuse batranci: BP Ticbule o-1eee septal meu PramonulFeitete ingaduinga de a iesi. Sa asteptm intoarcerea hi Dar baba rispunse: ~ Spune-i numai soacri-tii, atiea ajung. Atunci tanara nevasta se duse la soaci Frumosului-Fericit, si ti spuse: Te juruiese pe Allah, o, stipiini a mea, si-mi dai ingiduinga si plec cu aceasta sfanta bacrand ca ci mi duc sici cercetez pe prietenii lui Allah, la sfincul lor licas. $i igi figiduiese ci am si fiu aici indirie pani a nu sosi stipanul meu, Frumosul-Fericit. Atunci sofia lui Primivard rispunse: Fata mea, gandesee-te la supararca stépanului tiu daci s-ar intoarce si nu te-ar gisi! Are si-mi spun: ;Cum - mama38 O mie i una de napti de a putut Frumoasa-Fericita sa iasd asa, fird ingiduinga mea? Este int4ia oara cand i se incampla asva!* In clipita aceea, baba se bagi in vorba si spuse citre mama Framosului-Fericit: = Pe Allah! dim numai o roata jute pe la locurile sfinte, si nici baremi nu am s-o las si stea sa se ho} neasci si am s-o si aduc indarie fark de 2ibavi. Arunci mama Frumosului-Fericit se invoi cu plecarea, imécar cf cot suspinand. ‘Agadar baba o lui pe Frumoasa-Fericiti i deept la un chiose din gridina saraiului, o I numai 0 . si alerga st-] vesteasca de sosirea ei pe valiu, care se si duse numaidecit la chiosc... fn clipita aceasta a istorsirii sale, Sehererada vizu 3 se lumineari de ziu’ gi, sfioasi, ticu, Dar in cca dea doue sute patruceci si una noapte Spuse: +» Valiul se si duse numaidecat la chiose si rimase inlemnic in prag, aga de uluic fu de framusetea aceea. Cail tl Wa lnnted peiatal cea edn, Bueae: Fericita se grabi si-si acopere fara si izbucni deodata in suspine; si Cauca cu ochii o ieyire ca si fuga, dar degeaba, Atunci, cum bitrana nu se mai arata nicidecum, Frumoasa-Fericita nu mai avu nicio indoiala ca afurisita o vanduse, si isi aduse aminte unele vorbe pe care i le spuscse portarul cel cuminte despre ochii plini de preficitorii ai cuvioasei. Cat despre valiu, odata ineredingat ca Frumoasi- Fericita era chiar aceea pe care o vedea in fara lui, iesi incuind usa gi se duse si dea nigte porunci grabnices scrise o scrisoare citre califul Abd El-Malek ben Meruan, A doué sue patruzeci si una noapte 39 si dete scrisoarea si copila in seama capeteniei strajilor sale, poruncindu-i si purcead’ numaidecat la dram catre Damas. Atunci cipetenia strijilor 0 luk cu sila pe Framoasa- Fericita, 0 sui pe o cimila sprintena, incaleca si el dinaincea ei si, urmat de cativa robi, pleci in graba mare citre Damasc. Cie despre Frumoasa-Fericité, pe tor drumul igi ascunse capul sub iasmac si suspina in ticere, irda luz seam nici la oprri nici la hurduciuuri, nici la popasuri ori la pleciri, [ar cipetenia strijilor nu putu si scoati de nea nicio vorba si niciun sem, si-asa pani ce ajunser’ Ja Damasc. Incat, fird a zabovi, se duse drepr la saraiul emirului drept-credinciosilor, dete roaba si scrisoarea in seama cApeteniei odaiasilor, lui dovada de primire si se intoarse Ja Kufa precum venise, ‘A doua zi, califul incr in haremul siu gi le ingeiing pe sotia si pe sora sa de venirea roabei celei noi, spunindu-le: = Valiul de la Kufa mi-a timis pesches 0 roaba tinaris si imi scrie ca si-mi spun c& acca roabi, ‘cumpirati de el, este o fiicd de domn, rapiti din yara ei de niste negustori de robi Si sotia fi rispunse: ~ Allah sporeasci-ti bucuria si milele salet Tar sora califului intreba: ~ Cum 0 cheama? Este oachesa ori alba? Califul rispunse: = Inci nu am vaeut-o. Atunci sora califului, pe care o chema Sete Zahia, fncreba de iatacul in care se afla copila si se duse nu- maidecar s-o vada. O gisi franca in doua, cu faa arsi de soure gi scildati in lactimis gi era aproape leginata.40 O mie si una de noppi La privelistea aceea, Set Zahia, care avea inima duicasd, fu cuprinsa de mila si se duse langd copila si o intreba — De ce plangi, surioard? Tu nu sti ci aici esti la adapost si ca viata igi va fi usoara si fara de griji? Unde ai fi putut si cazi mai bine decit in saraiul emirului drepe-credinciogilor? ‘La vorbele acestea, fata roabei Imbelgugare ridict chil uluigi si intreba: — Pai, o, stipand a mea, oare tn care cetate mi aflu, daca aici este saraiul emirului drepe-credinciosilor? ‘Sete Zahia rispunse: — fn cetatea Damascului. Ce, nu stiai? $i negustorul care te-a vandut nu fi-a spus ca ai fost cumparata pentru califul Abd El-Malek ben-Meruan? Pii da, sora mea, de-acum inainte esti aici, in stipanirea emirului drept-credinciosilor, iar eu sunt sora lui. Aga c& sterge-ti lactimile si spune-mi cum te cheama. Lavorbele acestea, copila nu mai putu si-si opreasci lacrimile care 0 sugrumau si suspina: — O, stipan’ a mea, in tara mea mi se spunea Frumoasa-Fericita! Cum sfarsi spusele acestea, intra califul. Veni la Frumoasa-Fericita, zambind cu bunatate, sezu lang ea si fi spus ~ Ridici-¢i iagmacul de pe fagi, 0, copilo! Dar Frumoasa-Fericita, in loc si-si dezveleasca faa, pumai la asemenea gand se si insp3imanci de tot si isi trase pinza pina sub barbie, cu mana tremurind. Iar califul nu vroi si se supere pentru o fapei atita de ne- maipomenita si spuse catre Sett Zahia: = Ti-o incredingez pe copila aceasta si nadajduiesc cd in cateva zile ai s-o deprinzi cu tine gi ai s-o imbar- batezi gi ai s-o faci mai putin sfioasi. A dowa suse pasruaect ji una noapie 4 Pe urm& mai arunc& o privire asupra Frumoasei- Fericite gi nu putu si vada, in afard de hainele in care sta strains infisuracd, decat incheieturile de la pamniso: ci gingasi. Dar si numai ceea ce vazu era de ajuns ca s2-1 fac’ s-o indrgeasca pana peste poate: nigte pumnisori aga de minunat intocmiti nu puteau sa fie decit de lao frumuseje desivarsiti! $1 pleca. ‘Atunci Sect Zahia 0 lua pe Frumoasa-Fericita si 0 duse la hammamul din sarai, si o imbrici, dupa scalda, fn niste haine tare frumoase, gi ti fnfipse in pir mai multe randuri de margiritare si de nestemate; pe urma setu in covardsia ei road ziua, chutand s-o deprind’ cu a, $i Frumoasa-Fericitd, micar ci era tare nedumerit& de cinstirile pe care i le dovedea sora califului, nu izbu- tea si-si curme lacrimile si nu voia nici sa dezvaluiascé pricina mahnitilor sale. Intrucat isi zicea ed acest lucru nu i-ar schimba nicidecum tristea. Aga cf isi pistré numai pentru ea ascugimea durerii si se mistui mai departe, zi si noapte, cu atata alean, incat nu dupa mult vreme cau bolnava greus si se pierdu orice nadejde dea 0 mai timidui, dupa ce se incercasera asupra ei hakimii cei mai vestiti de la Damase. Cat despre Frumosul-Fericie, fiul lui, Primavara, facie! Pe seard se intoarse acasi si, dupa tabietul lui, se toldni pe divan si strigt: = O, Frumoasi-Fericital Dar, pentru intéia oara, nimeni nu-i rispunse Atunci se ridicd repede gi o chemi a doua ori: =O, Frumoasi-Fericita! Dar nimeni nu raspunse; si aimeni nu indrizni si intre. Cici toate roabele se ascunsesera si niciuna nu euiteza si se clinteasca. Atunci Frumosul-Fericit porni spre iatacul mamei sale si intr’ buzna: si 0 gisi pe2 O mie una de naps maici-sa stand jos, tristi coat, cu mana pe obraz gi pierdutd in ginduri. La priveliscea aceea, ingrijorarea lui nu ficu decat si sporeasca, si o intreba cu spaima pe maica-sa: — Unde este Frumoasa-Fericiti? Dar, drept orice raspuns, sofia lui Primavard izbucni in lacrimi; si pe urm suspin’: ~ Ocroteasci-ne Allah, 0, copilul meu! Frumoasa- Fericiti, in lipsa ta, a venit si-mi ceara ingiduing’ si iasi cu batrana ca si se ducd, precum mi-a spus, si-| cereeteze pe un sfint wali care sivargeste minuni. $i inck nu s-a intors. Ah, ful meu, inima mea nu mai stie ce este linistea de cand cu venitea acelei batrane in casa noastra. Nici portarul nostru, sluga batrana si credincioas’ care ne-a crescut pe tofi, nici el nu s-a uitat vreodati la ea cu ochi tihnit! Intruna mi se pirea c4 batrina aceea are sine aduci nenorocirea cu prealndelungile ei rugaciuni sicu privirile ei cele atata de viclene! Dar Frumosul-Fericit fi curma vorba ca s-o intrebe: = Cind anume a iesit Frumoasa-Feric Ea rispunse: = Astivi dis-de-dimineaya, dupa ce ai plecat a suk. $i Frumosul-Fericit striga: ~ lacit, maici, la ce ne slujeste si ne schimbam datinile gi si le dam femeilor nigte slobozenii cu care habar nu au ce si facd si care nu pot si le fie decat pigu- bicoare! Ah, maica, pentru ce i-ai ingiduit Frumoasei Fericite si plece? Cine stie pe unde s-o fi ritacit ori daci nu o fi cazut in vreo apa, ori daca vreun minaret nu s-o fi pribusit peste ea? Ci am si dau fuga la valiu ca sic] indatorez s& purceada numaidecit in ciutarea eil Si Frumosul-Fericit, scos din fire, alergi la saraiul vizirului, iar valiul il , fara a-| asa si agtepte, din cinstire pentru titanele siu Primavara, care era socorit prinere navabii cei mai de frunte din cetate. $i Frumosul- A dou ste parrucec isa noapse 43 Fericie, fird ca baremi si mai ziboveasci in cemenelile neabiture ale salamalecului, fi spuse valiului ~ Roaba mea a plecat azi-dimineapi din casa mea, insoriti de o bitran’ pe care o gizduisem la noi. Am yenit si te rog sé mi ajuti s-o caut. ‘Valiul lua un glas plin de Iuare-aminte gi rispunse: = Pai negresit, fiul meu! Nu ma dau in lituri de la nicio ostencala, din cinstire fapi de vrednicul tiu parinte. Du-te de-o cauci din partea mea pe cipetenia Aagiilor si desterne-i treaba. Este un om grozay de priceput siplin de sarg, care, fird nicio indoialé, are si va giiseascd oaba in putine zile de-aci Atunci Frumosul-Fericitalerg’ la cipetenia decarauli siti spuse: ~ Vin la tine din partea valiului, ca s-0 gisesti pe roaba mea care a plecat de-acasi. Ceausul agici, stand jos pe chilim, cu picioarele fncrucigate sub el, pufni de vreo dou, trei or, si intreba: cu cine a plecat? Frumosul-Fericie raspun: ~ Cu o batrana care aracd ape si aya. $i b’ imbricata cu pinuri si poarti la git nigte m: Doabele fara de numar. Si cipetenia agiei spuse: ~ Pe Allah! spune-mi unde se afla bitrana si mi due pe dati sa-fi aduc roaba! La vorbele acestea, Frumosul-Fericit rispunse: Pai stiu eu unde se afla baba? $i as mai fi yeni aici daci stiam local unde se af? Capul de agie isi muti impleticiunea picioarelor aducindu-le sub el altminteri, si spuse: = Fil meu, nu este decit numai Allah cel Atoatestit forul care si vada lucrurile cele nevazute! Frumosul-Fericir, zidardt pana peste poate,“4 O mie gina de noppi — Pe Prorocul! numai pe tine te fac réspunzator de belea! Si, daca va trebui, am si ma duc la valiu, gi chiar la emirul drept-credinciogilor, ca si-i Fimuresc in privinga tal Celilalt rispunse: — Por si te duci unde tise pare ci ¢ bine! Eu n-am, invagat vrajicoria de a vedea lucrurile cele ascunse! Atunci Frumosul-Fericit se intoarse la valiu gi fi spuse: — Am fost la cipetenia de agii si s-a pettecut cuiare si aware lucru. Si valiul spuse: = Nu este cu putintil Hei, strijeri, duceti-va si aducefi-mi-l pe plodul ala de caine! Tar cand accla sosi, valiul fi spuse: - [gi poruncesc si faci cercetirile cele mai ami- sesti pe roaba Frumosului-Fericit, fiul i in toate partile; di fuga tu insuti si cauta peste tot; cd uebuie s-o gasesti! ‘Si, estimp, fi ficu cu ochiul si nu sivarseasci nimic; pe urmi se intoarse spre Frumosul-Kericit si ii spuse: ~ In ce te priveste, fiule, vreau ca de aci inainte si nu-ti mai ceti roaba decit de la barba mea! $i daca, cine stie (caci se poate intimpla orice), roaba nu are si se giseasci, am si-fi dau chiar eu, in locul ei, zece fecioare de varsta huriilor, cu sini tari si cu solduri vartoase si fintemeiate ca niste bucagi de piacra $i am sil silese gi pe capetenia de agii si-zi dea tor asa din haremul lai z2ece roabe tinere, la fel de neprihiinite ca si ochiul meul Numai linisteste-ti suflecul, intrucat stii bine c& soarta ‘gi pastreaza purutea ceca ce igi este menit, si cd, pe de alta parte, nu pofi si ai niciodata ceca ce soarta nu ti-a sorocit... fa clipien aceaea iso sale, Scherezada vizu ci se lumineaz de 2iua si, sfioas vu. A dowd sure parrucect si dowa noupte 45 Dar in cea de a doud sute patrazeci i doua noapte Spuse: .. lu pofi sai niciodata ceea ce soarta nu fi-a sorocit! Atunci Frumosul-Fericit igi lua rimas-bun de la valiu si se intoarse acast dezndajduit, dupa ce ritici toati noaptea in ciutarea Frumoasei-Fericite. fncat a doua 2i fu nevoit si zaca la pat, prada unci slabiciuni peste fire si unei aryizi care nu ficu alta decit si sporeasci zi de zi, pe masuri ce isi pierdea si bruma de nidejde in privinga ciutirilor poruncite de valiu. lar doctorii chemagi la pacul lui rispunsec’&: E oaks ux ac af esc dec fgmaroetea sofiei sale! Tner-acestea, sosi in cetatea Kufa un persian tare priceput la doctoricealé, la mestcsugul leacurilor, la ci stele si in nisipuri ghicitoresti. $i negustorul Primavari gribi si-1 pofteasca si vina la fecioru-sau, Atunci in- vatatul persian, dupa ce fu intampinat cu cele mai alese cinstiri de cdtre Primavari, se duse la Frumosul-Fericit sifi spuse: - Da-mi mana! Siti lui mina, ti pipai bataile singelui o buna bucatit de vreme, se uiri cu luare-aminte fa fara lui, pe urma zambi, si se intoarse spre negustorul Primavari si-i spuni: — Boala fiului tu st& in inima luil Si Primavara raspunse: =Pe Allah! drept graicsti, 0, hakimule! Tnvagacul urma: — Tar boala are ca pricina pierderea unei fiinge dragi Ei bine, cu ajucorul puterilor cele tainice, am si va spun locul unde se afla acuma fipeura accea! Si, sfargind spusele acestea, persianul se ghemui pe46 O mite si una de nopsi vine jos, scoase dintr-un sac o pungi cu nisip pe care tl intinse dinaintea luis pe urma infipse in mijlocul nisipului cinci pietre albe si trei pietre negre, le ingiri pe un rand, apoi pe doua randuri, apoi pe trei randuri, se uité la ele rostind niste cuvinte pe limba persieneasca, si spuse: =O, voi cei care ma asculeagi, sf stigi ci Riptura aceea se afla in ceasul de-acum la Basstal Pe urma se rizgindi si spuse: —Nu! cele trei rauri pe care le vad aici m-au amagit. Fipeura se fli Ia ceasul de-acum la Damase, intr-un. sarai mare, si in aceeasi stare de zicisie ca ji fiul cu, 0, stralucitule negustor! La vorbele acestea, Primavara str = Sice ni se cade si facem, 0, preacinstitule hakim? Induri-te si ne Himureste, si nu vei avea a te plinge de zgarcenia lui Primavari. Intrucit, pe Allah! am si-ti dau cit si ediegti in belgug vreme de trei viegi de om! $i persianul rispunse: ~ Linistii-va amandoi sufletele si si vi se invioreze pleoapele si si va acopere ochii fra de griji! Caci ma insarcinez si-i adun iaragi la un loc pe cei doi tineri, iar treaha este inci si mai lesne de ficut decit ti-ai inchipui tu! Pe urma adaugi, graind citre Primavari: = Seoate de la brau patru mii de dinarit $i Primivara se desficu numaidecit la cingitoare si insiri dinaintea persianului patru mii de dinari, si inca o mie de dinari, $i persianul spuse: —Acuma, cA avem cu ce sa infruntim toate cheleu- ielile, pe dati am si purced la drum citre Damasc, Inandu-l cu mine si pe fiul tau! Si, de-o vrea Allah, avem si ne intoarcem cu aceea pe care o iubeste! Pe urma se intoarse spre flacdul intins pe pat si il intreba: —O, fiu al preacinstitului Primavara, cum te cheama? A dou site parruzect si dona noapie a El rispunse: — Frumosul-Fericit! Persianul spuse: ~ Ei bine, Frumosule-Fericit, scoala-te, si sufletul sicti fle inbavi de orice grijiy intrucac pot din chiar ceasul de-acum si gi socoti ci fis-arisipic boala! $i Frumosul-Fericit, schimbat dintr-odara de in- rfuticea cea buna a hakimului, se scula si sezu asa. Jar rbagia gi inima. Alungé toate grijile. Minanca, bea si dormit Si, peste o speimani, odati ce tise vor intoarce puterile, am si vin sf te fau ca si fac eilécoria cu tine. Sifipi lua rimas-bun de la Primavari si de la Frumo- sul-Fericit i se duse sa se gateasca si el de plecare. ‘Aunci Primavara fi dete fiului siu alte cinci mii de dinari si ti cumpara nigce cdmile pe care pusc si sc incarce marfari Boras gi mitisuri de Kufa, cele atta de frumoase la culoare, siti dete cai pentru el si pentru dlaiul lui. Apoi, cind ecu saptamana, cum Frumosul- Fericit urmase aritirile invitatului si se simyea de minune, Primavari socoti ci fiul siu putea iri de nicio supatar si bat drumel Damasculu Asadar Frumosul- isi lua rimas-bun de la catil séu, de la maica-sa, ih Imbeljugare gi de la portar si, insosic de uririle pe care toate brafele alor stile chemau asupra capului siu, pleca din Kufe impreuna cu invayacul persian. Or, Frumosul-Fericie, la vremea aceea, ajunsese la desivarsirea tineretii, iar cei gaptesprezece ani ai lui ti inveleau: cu un puf de mitase obrajii rumeioris ceea ce iificea nurii mai ademenitori, incat nimeni nu putea si seuitela el fird si se opreasca vrajit. lar cArturarul persian fu zibovi mult pani a se lisa dovedit de puterea cea dlesfitati 2 nurilor Aaciului, sil indrigi din tot suflecal,48 O mie una de napti intr-adevar, si se lipsi pe sine, cat yinu calitoria, de orice inlesnire, in folosul baiatului. $i, daca fl vedea mulgu- mit, era fericie pin’ peste fre. In clipica aceasta a istorisirii sale, Seherezada vizu ci se lumineaza de ziua si, sfioasa, técu. Darin cea de a dowd sute patruceci si treia noapte Spuse: a $i, daci il vedea mulpumit, era fericit pani peste fire. In atare imprejurari, cAlitoria fu voioasa si fara osteneala, si ajunsera astfel la Damasc. ‘Numaidecat crturarul persian se duse cu Frumosul- Fericit la sukzal cel mare si tnchirie, pe clipi pe dati, 0 privilie mare pe care puse s-o faci tot atunci ca noua, Pe urma puse si se facd niste rafturi zarife, ascernute cu catifea, pe care tsi orindui frumos sipurile sale cele scumpe, dictamele, balsamurile, prafurile, zemurile inchise in cristaluri, teriacurile cele tari pastrate fn aur lamur, gavancle de farfuriu persienese cu straluciri ca de mademuri tr cive-doapeau-alifiuile éelervecki intocmite din fiertura de la trei sute de buruieni rares siintre borcanele cele pantecoase, revarii si alambicuri, puse astrolabul de aur. Dupa care se imbrici in caftanul de vraci gi se im- podobi cu ditamai turbanul stu cu sapte rotocoale, apoi se ingri sil imbrace si pe Frumosul-Ferct, care ura slujeasca de ucenic, intocmind leacurile, pisénd in piulige, croind pungute si seriind leacurile aritate de vyraci. Drept aceea, iT imbraed el insus! eu o cdmasé de mitase albastra si cu o bunda de casmis, fi petrecu pe dupa solduri un gory de mitase viginie pe care jucau nigte fire de aur, $i fi spuse si-i stea in preajma. Apoi fi zise: A doua sue parrucest st eta woapte 9 — O, Frumosule-Fericit, din clipita de-acum trebuie simi epui tac, iar eu am si-i spun fiul meu, ca si nu dibiceasc’ locnitorii din Damase ci intre noi ar fi ceva ce pricepi-tu! $i Frumosul-Fericit raspunse: — Ascult si ma supun! Or, de-abia se deschisese privalia in care persianul uma si-i primeasc’ pe bolnavi, ca si napadira din toate pirjile locuitorii cu ghiotura, unii ca si-gi arate bete- sugul, alfii numai ca si se minuneze de frumusegea Pa- caului; si tori erau nauciti si vrajigi totodara cand il auzeaut pe Frumosul-Fericit cum vorbea cu hakimul pe limba persieneasci, de care ei habar nu aveau si pe care 9 giseau desfititoare in gura preafrumosului wcenic. Dar ceea ce ducea pani peste fire uluizea oaspegilor era felul cum ghicca hakimu! persian boli. Incr-adevar, invigatul se uita céteva clipite in albul ochilor bolnavului care venise Ia el, apoi ti da un ol mare si ti spunea: — Pisi-te! $i bolnavul se piga in bocal, iar persianul bocalul in drepcul ochilor si il cerceta, apoi spunea: —Tuai cutare si cutare lucru! Si bolnavul incocdeaune strige: ~ Pe Allah! este adevirat! (Ceea ce cea ca toati lumea si ridice mainile spunand: = Ya Allah! ce invigat de-a mirarilea! Nu am mai auzit si se fi pomenit vreodati una ca astal Cum de-o putea si cunoasci aga bolile dupa ud? Tncat nu are cum sa fie de mirare c& docrorul persian ajunse vestit in cateva zile printre roti mai-marii si bog’- tanii pentru priceperea lui nemaipomeniti, si ci zvonul despre toate minunile lui gjunse si Ia urechile califului sile surorii sale El-Sett Zahia. ica50 O mie si una de nopti Asa, intr-o 2i, pe cand hakimul yedea jos in mijlocul riviliei si dicta un leac Frumosului-Fericit care langi el si finea calamul in mani, o preacinstita handma, clare pe un miigar cu sa de attaz rosu instelat cu nestemate, se opr la usa, leg fraul magarului de inelul de aram care impodobea oblancul siti, apoi fi ficu semn invatatului si vina si s-o ajute si descalece. El se ridicd numaidecat cu mare graba, sari s-o ia de mani si © ajuti si descalece de pe magar si si intre in privalie, unde o ruga si sada, dupa ce Frumosul-Fericit ii puse Ia indemana o perni, zambind cuviincios. Atunei handma scoase de sub izar un bocal plin cu ud si il intreba pe persia — Chiar tu esti, preacinstitule seic, vraciul venic de la Trak-Ajami ca si sivirgeasci minuni de eiméduiri la Damase? El rispunse: — Este chiar robul tau, dal Fa spuse: —Nimeni nu este rob, decat numai lui Allah! AAG, dar, 0, dascile neasemuit intru sting’, c& in bocalul acesta este lucrul la care tu te pricepi, si care este al unei cadane, macar ci inca fecioara, de-a stapanului nostru, cemirul drept-credinciosilor. Vacii de aici nu au pucut si dovedeasca pricina bolii care a doborat-o la pat din cea dintai zi a veniriiei la sarai, incat El-Sett Zahia, sora stépinului nostru, m-a wimis si-yi aduc bocalul ca si dovedesti pricina cea nedovedita. La vorbele acestea, hakimul raspunse: — O, stépana mea, se cere si-mi spui numele acelei bolnave, ca si pot si-mni fac socotelile sisi aflu temeinic ceasul cel mai potrivit cand si-i dau si bea leacurile, Hanima rispunse: ~O cheama Frumoasa-Fericita. Atunci hakimul incepu si ingiruie pe o bucata de A dou sure parnucect si para noapie SL hhartie pe care o tinea in mani sumedenie de socoteli, lnele Gu cerneali rosie, altele cu cemeall verde. Pe uurma ficu socoata ciffelor rosii si pe cea aciftelor verzi, Jeaduna si spuse: — O, stépina mea, am dovedit ce boala are! Este suferinga cunoscuri sub numele de zhaterea biierilor inimii. La vorbele acestea, handma se minuné: ~ Pe Allah! este adevarat! Intrucac baierile inimii ei se zbat acéta de tare, incit le si auzim! mul urma: — Ciam trebuingi, inainte de a hotiti leacurile, si stiu din ce gard este bolnava. Este un lucru de mare insemnitate, intrucit numai asa-voi sti, odatd ce-mi voi fi Ficut socotelile, urmarea uguritagii aerului ori a gre Uipii lui asupra biicrilor bolnavei. Pe deasupra, ca si judce starca in carese afk biierile ei gingase, uebuie sist Me sscrsenea de citi vreme se afi [x Damase ce vir anume are? Hanima raspunse: — A fost cxescuti, pare-se, la Kufa, cetatea [rakuluis ste in varsta de saisprezece ani, intrucit s-a nascut, dupa case ne-a spus, in anul in care a ats sukul de la Kufa. Cat despre venirea ei la Damase, a venit numei de Cateva sipramani. In dipita aceasta a istorisirii sale, $eherezada vizu ci se Juminexza de ziui si cicu sfielnic. Dar tne cea de a dou sute patruzect si patra noapte Spuse: a venit numai de cdteva sapcimani. La vorbele acestea, invagatul persian fi spuse Frumosului-Fericit, a cirui inima batea ca o piu:32 O mie si una de nopti — Fiul meu, intocmeste leacurile cusare si cutare, upi invagul lui Ibn-Sina, la pontul gapte. ‘Atunci hanima se intoarse spre fliciu, pe care in- cepu sil cerceteze mai cu Iuare-aminte, ca si-i spun dupa citeva clipe: ~ Pe Allah! 0, copilul meu, bolnava tare fi se mai aseamani, iar chipul siu este tot atat de frumos si de dulce ca gi al tt Pe urmi fi zise inviqatului: Spune-mi, o, preaalese persian, flickul acesta este ful sau robul tu? EL rispunse: = Este fiul meu, preacinstiti hanm§, si robul ru! Tar hanama cea batrand, peste poate de magulita de toate acele takamuri, rispunse: Chiar c& nu gtit de ce se cade s& ma minunez mai mult aici, de stiinga ta, 0, strilucitule hakim, ori de urmasul tau! Pe urmé taifisui mai departe cu circurarul, pe cand Frumosul-Fericic isprivea de intocmit punguyel leacuri sile punea intr-o cutie in care strecuri un rivisel prin care, in cateva cuvinte’, ti da de stire Frumoasei- Fericite despre venirea lui la Damasc, cu hakimul per- sian. Dupé care pecetlui cutia gi scrise pe capacul ei numele lti si locul unde se afla, cu litere Kutice, pe care locuitorii de la Damasc nu stiau si le citeasc’, da care ‘rau lesne de priceput de citre Framoasa-Fericita care stia bine si scrierea aribeasci obignuiti gi tot ataca de “TAMA. Sale, nu srs decie versuri Douro prisie wi wna de poe eroniteasspnean Nar Djunt ish var paren o tins, Sad” pace ttn dram Spunca 0 ie loci mae mai frumioase wor pare lean rspunt Cie mm are luraca niveagacmaiare!™ (Joe de cuvine, bazat pe sernificatia numelor: Djumal = Framusete Sad= nore.) Adoud sue patrizecs para noapte 33 bine 51 pe cca kuficd. Iar hanima lui cutia, puse zece dinari de aur pe tejgheaua hakimului, igi lui ramas-bun de la amandoi si pleci spre a se duce drept la sarai, unde grabi si suie la bolnava. O gisi cu ochii pe jumitate inchisi si scildagi tn lacrimi la colgurile pleoapelor, ca intotdeauna. Se duse angi ea si ti spuse: = Ah, fara mea! fie ca leacurile acestea si-i aduca tot atta bine cata desfitare mi-a starnit mie chipul celui care le-a ficut. Este un fliciu frumos ca ingerii, iar pravalia in care sade este un loc al destitirilor. lacie Cutia pe care mi-a dat-o pencru tine. ‘Acunci Frumoasa-Fericita, ca si nu se lepede de darul adus, intinse mana, lua cutia si arunci o privire pierduta spre capac; si deodati se schimbi la chip cand vazu cuvintele scrise cu litere kufice: Sunt Frumosul- Pericit, fiul lui Primavari de la Kufa*. Dar avu destuli tirie asupra sufletului si ca si aw lesine bd 84 se dea in vileag. Si ti spuse batranei haname, dimbind: ~ Spui ca este un flacdu frumos? Cum arati? Ea rispunse: ~ Este o ingeminare de atatea desfiiri, incat imi este peste putingé s& til zugrivesc! Are nigte ochil si nite sprancene! ya Allah! da’ce vrijegte sufletul este 0 alunii pe care o are la colgul din stnga al gurii si o gop carci se adanceste, cand zambeste, pe obrazul rept. ia vorbele acestea, Frumoasa-Fericiti nu mai avu hicio indoiala ca acela nu ar fi stapanul ei preaiubit, si lispuse bicranei handme: = Daci-i aga, fic ca acel chip si fie vestitor de bine! Di-mi leacurile Sile lua zambind, sile inghigi dintr-odata. $i tor atunci94 O mie si una de nopti vzu si rivagul, pe care il desfacu gil citi, Atunci siti jos din pat gi strigi: — Maica mea cea buna, simt ca m-am vindecat. Leacurile acescea sunt ficitoare de minuni. O, ce zi binecuvancari! Si batrana se minuna: ~ Dal pe Allah! asta-i o binecuvantare de la Cel- Preainale! ‘$i Frumoasa-Fericitd adiugi: ~ Mi rog jie, gribeste de-mi adu de mancat si de baut, cd simt ci mor de foame dup’ aproape o luni de cfnd n-am putut si mi ating de nimic! Atunci batrana, dupa ce porunci s@ i se aduci Frumoasei-Fericite, de citre roabe, nigte tablale pline cu tot soiul de fripturi, de poame si de bauturi, geibi a se duce si-i dea de ste califului despre vindecarea roa- bei, mulyumicé priceperii hakimului persian. $i califul spuse: = Mergi degraba si du-i din parrea mea o mie de dinar $i batrana grabi a indeplini porunca, dupa ce inst trecu pe la Frumossa-Fericiti care fi dete si ea un dar pentru hakim intr-o cutie pecetluita. Cand ajunse la pravalic, hanama cea baerana ti inmana cei o mie de dinari hakimului, iar cutia o dete Frumosului-Ferici, care o deschise si citi cele ce se aflau tn ea, Dar atunci tulburarea lui fu aga de mare, tncic izbueni in hohote de plins si se pribusi lesinats cici Frumoasi-Fericita, intt-un rivas, ii istorisea pe scurt coatd payania si rapizea, din porunca valiului, si uimi- terea ei ca pegches la califul Abd El-Malek, la Damase. La priveligtea aceea, hanama cea bund il intreb’ pe vraci: ~ Dar oate pentru ce a leyinat fiul tu, dupi ce a izbuenit mai fata in plins? A doud sue patruceci si cincea noapte 35 El ispunse: — Dar cum ai vrea, 0, preacinstito, si fie altminteri, de yreme ce roaba Frumoasa-Fericiti, cea pe care am ecuit-o, este bunul chiar al aceluia pe care il crezi fiul meu gi care nu este altcineva decit ful vesticului negus- tor Primavarl de la Kufa? lar venirea nossiri la Damase nu a avut alt rost decat cautarea tinerei Frumoasa- Fericit’, care a picrit inu-o zi, pita de o afurisité de baba cu ochi vinzagi! Incit, 0, maick a noastri, ne punem in bunavoinga ta nadejdea noastrd cea mai scumpi, si suntem incredinrati ci avem si te vedem cum ne ajugi si dobandim indarat bunul nosteu eel mai sfanc! Pe urma adauga: = Si, ca zilog al indatorintei noastr, iacata, de finceput, cei o mie de dinari de le calif. Sunt ai tail Jar vlitorul are sa-ti dovedeasca, pe deasupra, ci mulyumita pentru milele tle are in inima noastri un loc de cinste.. fn clipica aceasta a iscorisrii sale, Scherezada vazu ca se Jumineaza de ziua si, sfoass, eécu. Dar in cea dea dou sute pasrwzeci si cincea noapie Spuse: =. mulumita pentru miele tale ate in inima noastra tun loc de cinste! Atunci hanima cea buna gribi mai inti si-l ajuce pe vraci si-l faci pe Frumosul-Fericit si-si vind in simgiri ~ Puteji si vi bizuigi pe bunavoinga si pe credinga mea. Si ti lisa spre a se duce numaidecat la Frumoasa- Fericita, pe care o gsi cu chipul stralucind de bucurie56 O mie sua de noppi side sinatate. Se apropie de ea zAmbind si fi spuse: ~ Fara mea, pentru ce nu ai avut dincru inceput incredere in maica ta Dar si cata dreprate ai avut sa-ti plangi toare lacrimile suflecului c& erai desparrica de stapanul iu, Frumosul-Fericit eel chipes, fiul lui Primavari de la Kufal Si, Intrucat vizu uimirea copilei, se gribi si adauge: = Tu, fara mea, pori si te bizui pe voacd elinuirea si pe credinga mea de mama fara de tine. Ma juruiese fie Ci am si te impreun iarigi cu cel care igi este drag, miicar de-ar fi s2-mi primejduiesc si viagal Asa ca linisteste-ti sufletul si las-o pe batrana si faci pentru binele cu dupa priceperea ei Pleci apoi de la Frumoasa-Fericit’, care ti séruti mainile plangind de bucurie, si se duse si intocmeasct o legaturd tn care puse niste haine femeiesti, niste giuvaieruri si toate fleacurile trebuicoare pentru o strivestire din cap pani in picioare, si se intoarse la pravalia hakimului, unde fi ficu semn Frumosului- Fericit si vind cu ea mai de-o parte. Atunci Frumesul- Fericit o duse in fundul privaliei, dupa perdea, si ala de la ea ce socoteli igi icuse, socoteli pe cate le gisi chibuuite desivarsiy, si se lisa calauzit dupa acea socoat pe care i-o infitisasc ca. ‘Aga ci handma cea de treabi il imbrica pe Frumosul- Fericit cu hainele femeiesti pe care le adusese, sifi alungi ochii cu kohl, sifi spori cu negrealé alunia de pe obrazs pe urmi ti petrecu nigte brarari pe dupa incheicturile mainilor 51 fi infipse niste giuvaieruri in pirul acoperit cu un val de Mossul: si cand sfirsi, mai arunca o privite asupra infitisaicii lui, si gsi ca era répitor aga, si cu mult mai frumos decét toate femeile din saraiul califului laolalta. $i fi spuse arunci: — Binecuvantat fie Allah in fapturile sale! Acume, A doué sute patruzeci si cincva noapte 37 fiul meu, ti se cade si iei umbletul fetelor inci fecioare, ‘sinu cali deca cu pasi marunrei, aruncéndu-fisoldul drept inainte i repezind indarit goldul sting, cremurandu-ti totodati ujurel fundul cu isteciune. Mai intdi inceare’ ‘oleaca atari tertipuri, pana 2 plecal Atunci Frumosul-Fericit, in pravalie, incepu s& Incerce acele migciri si le sfvargi in asemenea chip, incit anima steigi: = Masallah! femeile ar putea si nu se mai laude de-acuma! Ce legindri minunate de solduri si ce 2vé hituri stralucite! Ci, pentru ca treaba si fie minunara {intra total, se cere sf dai ferei 0 inchipuire mai gales, fnclinandu-ti oleaci mai mult capul si privind cu coada ochiului. Asa! e minunat! Acuma poti si vii dup mine. $i plecd impreuna cu el la sarai. (Cand ajunserd la usa de intrare de la Jatura hotiratd haremului, cApetenia hadambilor le iesi inainte si spuse: ~ Nicio fiing’ strain au poate intra fird poruncd anime de la emirul drept-credinciogilor, Indarat dari eu fata asta, ori mai bine, daca vrei, intra tu singuri! Dar batrana handma spuse: = Ce-ai ficut cu mingile tale, 0, cununiia strijesilor? ‘Tu cel de obicei insisi dulceaga si curtenia, iei acuma tun glas care nu se potriveste nicidecum cu infitisarea ta aleasi! Ori tu nu stii, 0, daruicule cu purtari alese, cA toaba aceasta este roaba sultanei Zahia, sora stipanului L, si ca Sett Zahia, daci ar auzi de lipsa ca de cinstire fara de roaba ei draga, nu ar pregeta sa porunceasca si fii dae afard, ba chiar si si puna si fii descdipiginat? $i numai tu ai fi astfel pricina nenoro- "Giri tale! Pe urma handma se intoarse catre Frumosul-Fericit li spuse: _ ~ Hhide, roaba! dé uitérii lipsa aceasta de cinstire a58 O mie si una de nopti ceausului nostru, si mai cu seama s4 nu-i spui nimic stapanei tale! Hai! Vino! $i il lui de mand iil pofti si intre, pe cdnd el isi pleca gales capul cand la dreapta, cand [a stanga, arun- ind tn edmber din ochi clpeteniel hadambilor, care clatina din cap. (data ajunsi in curtea haremului, hanama ii spuse Frumosului-Fericit: ~ Fiul meu, gi-am pregitit 0 odaie chiar inlauntrul haremului, si de aici pan’ acolo ai si te duci singur. Ca S-0 gisesti, vei intra pe usa de colea, vei straibate sala ce se va inficisa dinaintea ca, vei face 0 coviturd la stange, apoi una la dreapta, vei numira apoi cinci ugi gi o vei deschide pe cea de a sasea: aceea este de la odaia ce fi s-a preghtit si unde va veni la tine Frumoasa-! la care ma duc si de stire. $i ma insircinez atunci ci am si vi scot pe amindoi din sarai firi a trezi luarea- aminte a strajerilor si hadambilor. Atunci Frumosul-Fericit intra in harem, si tulburat cum era, gresi drumul: Ficu o cotitura la dreapta, apoi Ja stanga pe o sala lungi in rand cu cealalta, $1 intra in cea dea gasea odaic... In clipita aceasta a istorisirit sale, Seherezada viz cd se lumineasi de 2iud gi ticu shielnic. Dar in cea de a dowd sute patruceci i gasea noapte Spuse: ain cea de a gasca odaic. Se pomeni astfel iner-o sala largi, cu o boltd usoari deasupra si cu pereti impodobiti cu versete sctise in licere de aur ce se ingiruiau peste tor, inlinguite tnti-o sumedenie de randuri desivars peas A dowd sute parruzeci gi save noapte 59 ‘cu matase trandafirie, ferestrele adumbrite cu nite perdele subtiri si stravezit, iar pe jos erau asternute chilimuri uriase dela Korasan gi de la Caymir; pe sofale erau rinduice bocale cu poame gi, de-a dreptul pe chilimuri, se insituiau tablalele acoperite cu peschire ocrotitoare pe sub care se ghiceau, dupa rotunjimile si dup miresmele lor minunate, acele zumaticale vestite, desfatari pentru gitlejurile cele mai nizuroase, si pe care humai Damascul, dintre coate cetiile Rasdritului si ale lumii ineregi, stia si le inzestreze cu insugirile acelea atita de ispititoare, Or, Frumosul-Fericit era departe de a-i da prin gind ce-i haraziscra in sala aceea puterile cele nestiute. In mijlocul sali, era un jilg invelie in catifea, si altceva nimic; incat Frumosul-Fericit, necutezind si mai dea indarat, de frica sa nu fie gasit raracind pe sili, s5¢ duse si sezu in jilg 51 tpi asteptd soarca, Nu gezu aga decit de-abia citeva clipite, cand deodati tun fosnet de matasuri ii ajunse la ureche, risfrane de bola sili, si vicu intrand pe una din usile lacuralnice fo femeie tdnari, cu infigisare impiriteasca, imbricata cut hainele ei de casi, Fri iagmac pe faga ori naframi pe cap; si era urmata de o roab copili, cu picioarele des- ic, si care avea pe cap niste flori si tinea in mana o "lid din lemn de sicomor. lar handma accea nu cra alta decir Sett Zahia insigi, sora emirului drept-credin- ciosilor. Cand Sete Zahia insisi vazu Piptura aceea invaluica fn iagmac gezind in sali, se duse la ea cu drigilasenic si Ointreba: t — Cine esti tu, 0, straino pe care nu te cunose? Si de "ce stai infaguraca aga cu iaymacul in harem, unde niciun " oehi obraznic nu are cum s& te vada? Ci Frumosul-Fericic, care gribise si se ridice in60 mies una de nopti picioare, nu indrazni sa ingaime o vorba si lua horarinea sd se prefaci mut. $i Sett Zahia i intreba: =O, copila cu ochi frumosi, de ce nu rispunzi? Daci ejti cumva vreo roaba alungati din sarai de fratele meu, emirul drept-credinciosilor, grabeste de-mi spune siam si pun o vorba bund pentru tine, intrucit califul imi implineste toate voil Ci Frumosul-Fericit nu cuter’ si ingaime niciun raspuns. lar Sett Zahia gindi ci mugenia aceea va fi avd ca pricina fapcul 4 se afla acolo roaba cea micur’, cu ochii holbagi, uitindu-se a mirare la finga invaluica Jn iagmac gi atata de sfioasi. Aga c& spuse: —Du-te, micuga mea si stai dinaincea usii, ca si nu Jasi pe nimeni si incre in sala ai Si, dupa ce micura iesi, veni lingé Frumosul-Fericit, care se simti imboldit s3 se string si mai tare in izarul lui, si fi spuse: = Spune-mi, acuma, copilo, cine esti, si spune-mi ‘cum te cheami, si pricina venirii tale in sala aceasta in care nu intru decat en si emirul drept-credinciosilor? Poti sé-mi vorbesti cu mana pe inim’, inurucat te gascsc fermecitoare, si ochii tii imi plac tare mult! Da! chiar ci te gisesc ripitoare, micuga mea. Si Sett Zahia, care indragea peste poate fecioarele albe si gingase, pnd a astepia rispunsul, o si cuprinse pe fati pe dupa mijloc, tragnd-o citre ea, si isi duse mana la sAnii ei, ca s-o alinte, totodat’ descopcindu-i rochia cu mana cealalta. Dar ramase uluiti cand vizu ci pieptul fetei era neted ca al unui baat! Dintru-ntai se trase indirat, apoi se apropie iaraigi gi vru si-i salte rochia, ca s& cerceteze treaba mai limpede. Cand vizu migcarea aceea, Frumosul-Fericit socoti mai cuminte si vorbeasca si, luand mana sultanci Zahia, si-o duse la buze gi gris A doud sue patruzei si sapien noapte a = O, stapana mea, ma incredingez intru totul in seama bunitigii cale si m3 pun sub aripa ta, cerandu-ti ocrotirea! Sect Zahia spuse: =Ti-o daruiese intra totul. Vorbeste! El spuse: = O, stpana mea, nu sunt fatds sunt Frumosul- Fericir, ful lui Primavari de la Kufa. $i, daci am venie aici, cu primejdia vietii mele, am ficut-o cu gindul de-a si pe sofia mea, Frumoasa-Fericita, roaba pe care valiul de la Kufa mi-a rapit-o ca s-o trimita pesches emirului drept-ctedinciogilor. Pe viata Prorocului nostru, 6, scipind a mea, ai mila de robul tiu si de sogia lui! $i Frumosul-Fericit izbueni in plans. Si Sete Zahia o si chemase pe roaba micugi si spusese — Fugi repede, driguta mea, la iatacul Frumoasei- Fericite si spune-i: , Te cheama stipana mea Zahia! Pe urma se intoarse... {In clipita accasta a istorisri sale, Scherczada visu cd se Juminex7a de rin’ si cicu sfielnic Dar in cea de a dow sute patruzei si saptea noapie Spuse «=: Pe uri se intoarse citre Frumosul-Fericit sii spuse: — Linisteste-ti sufletul,rinere. Nu are siti se tneimple decit lucruti de bine! (Or estimp, hanéma cea buna se dusese la Frumoasa- Rericita si ti spuses — Vino dup’ mine, fata mea. Stapanul tiu mult- lubic este in odaia pe care i-am pregitit-o! _. Sioduse, pilbenide tulburare, in odaia in care gén- lea ci are si-| giseasc& pe Frumosul-Fericit. Incit marea O mie si wna de nopyi le fu durerea si spaima cand nu-l gisira acolo; iar batrana spuse: — De buna seami ci trebuie s& se fi citicit pe sili! Intoarce-te, copila mea, in iatacul tau, in vreme ce eu am si mi duc si-l caut! Si taman atunci intra si roaba copila la Frumoasa- Fericita, pe care 0 gisi tremurand toad si galbend, si fi spuse: — O, Frumoasa-Ferici cheama! Acunci Frumoasa-Fericitd nu mai avu nicio indoiala in ce priveste pieirea ei gia mult-iubitului ei, si o urma, clatinindu-se, pe copilisa cea gingasi si desculfs. Dar de-abia intrase fn sala, C& sora califului si veni la a, cu zimbetul pe buze, o hud de mana si o duse la Frumosul-Fericit, care sta tot infisurat in iagmac, spunandu-le amandurora: — Iacata fericireal Si cei doi tineri se cunoscuri pe clip’ agi unul in bragele celuilalt. ‘Atunci sora califului, ajutacé de roaba cea micus’, ti stropi cu api de trandafiri, ti ficu si-si vind in sirgini si , stipina mea Sect Zahia te court lesi- {i list singuri. Pe urma se intoarse, peste un ceas, si li gisi stand jos, imbratisagi strans, $i cu ochii plini cu totul de feticire si de indatoring’ fark de bunatatea ei. $i Te spuse: —Acuma ni se cade si sirbitorim tntdlnirea noaswa, band impreuni pentru dainuirea in veci a fericirii voastre! $i numaidecit, la un seman, roaba cca micuga si zam- bicoare umplu pocalele cu un vin ales, si le aduse di- naintea lor. Baurd, iar Sect Zahia le spuse: ~~ Tare vi mai iubigi, copiii mei! Inca, de bund seam ci trebuie s& stiti si nigte stihuri minunate despre dragoste si niste cantece frumoase despre indragostiti. A dou sute parruzeci si saptea noapie 63 ‘Mi-ar plicea sa va aud céntindu-mi céte ceva! Luai Hauta asta! $i, rind pe rand, facegi si-i risune sufletul cintite?! } Atunci Frumosul-Fericit si Framoasa-Fericiti sirutardi indinile surorii califului, si dupa ce strunira liuta, céntari, ~ «ind unul, cind alvul, strofeleacestea minunatc: } = Sub vilul men de Kafe Festa can de are ; i poame poleite Ch pubee de soare Ci aver porgi in tine inex Suda mane 8 = Lumind-pi impleteste In plete pool ont Ties ochit cargfle Dela Damase, uoare. — Priveste! Vin la tine Syepele meen, acral fgneyte Prieinic la vsare, Cand stravezie cade Mitasea noppii-n aare, ; Cand murmur lin suspina Tn frunze fin ievoare. ~ Ah, te-am gatis, gacelé ; A nopitlor ‘iolae! ‘De achii sisi berna ‘Se-aprinde, orbitoare! Ah, ochii tai, tubire, Ah, ochii tai in careA O mie si una de nopyi Mcafiund ca randuneaua In choral peste mar! —Apropie-te gales Soe doa a trandafirad fraged Ir eboriel pee mare! Ca floarea si ma seutur ‘Si-n stinsa leganare Sa mé dezwilui fie Din crestet la picioare! ~ lubire scumpat. = Bu sunt! Eu, pirga-aromitoare, Curmala gata coapti, Staind, 31 chemare! Calege-mil Si-t fi-woi Ca un insins de care Larg sttbitut de vénveri Si pastri in wdltoare'! eae conte mineres Se eran erp iaa amas nds Sra area ad eed rat ed ort creep oaiatr te cle dma de le tabias moe fxd th Priorat . i 1A doud sure parrucer i sapien noapte 6 De-abia se stinseser’ cele de pe urma sunete ale c&n- " tecului pe buzele Frumoasei-Fericite, topite de fericire, ‘ci deodati perdelele se si traseri la o parte si califal ta- susi incr in sala. La vederea lui, tustrei sarira in picioare si sarucara pimancul dincre mainile | si veni si sada jos in mijlocul lor pe chilim, si porunci ‘toabei copile si toarne vin si si aduci pocalele. Pe arma spuse: P 3a bem ca sf sirbitorim astéel intoarcerca Frumoasei- FPericite la sinieatel Si ridica pocalul de aur si rosti: ~ De dragul ochilor tii, 0, Frumoasi-Fericica! $i bau incetigor. Puse apoi pocalul jos gi, luind aminte la roaba cea cu iagmacul pe fafi, pe care nui o cunostea, o intreba pe sora-sa: — Dar cine este tinerica asta al carei chip tmi pare aga de frumos sub iagmacul subyire? Sett Zahia rispun ~ Este o prietendi a Frumoasei-Fericite, de care nu ‘poate si se desparcé; ci nu poate nici si minance, nici ‘ibea cu mulgumire dack nu o stie lingé ea! ‘Atunei calful trase lao parte valul Aicaului si rimase it de frumusetea lui! Frumosul-Fericic intr-adevir ci nu avea un fir de pir pe obraji, ci numai un pu- jor care asternea o umbra vrijitoare pe albeaa fefei, Fa mai pune lz socoteald si stropul de muse care i bea nurliu pe bibie. Dep ve Nig fc bn ; epee yn al meee ‘Bt rtntibovre cls ast dor cn, Pin ce nu tne meartes cu comitale spit Ha MA Sle sora cfu dg Sut fli ke chipped eg seat enema, Ciera nol ai Sel pin dese66 O mie sama de napti Incat califul, rapit pana peste poate, striga: — Pe Allah! 0, Zahia, chiar din asti-seari vreau s-o iau de cadana gi pe fata aceasta proaspiti, si am si- Finduiesc, ca si Frumoasei-Fericite, un iatac veednic de frumuseyea ei si 0 nacafa aidoma cu cea 2 sofiei mele legiuite! ‘$i Sett Zahia rispunse: ~ Negresit, o, fratele meu, copila este vrednici de tine! Pe urmé adiugi: —Tocmai mi-a venit in minte sii infigigez 0 poveste Pe cate am citit-o intt-o carte scrisi de unul cirturatii nostri $i califul inereba: ~ $i care-i povestea? Sett Zahia spuse: — Af, 0, emire al drept-credinciogilor, ca traia in cetater Kufa un fliciu pe care il chema Frumosul- Fericit, ful lui Primavara... in clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vizu ca se Jumineazd de ziu’ si tacu sfielni. TTLEWCA Sie ine de epuneea pl too desde ities weenie meee ean Ra seed de noes ne er eee revee Oops tence ‘Spal fai note or pan bre Bb rds a ipower depen! Dupi ce nd Ne See ik demas ona ea ped oe facet y Aided yotehorny obi Shae laura (ante ime ancond amie Edsel lamina nr mdr nowrap I one don ra ee re Aisin won ae or les bone ee ‘Sata penta Gr hed A dowd sce petruzes si opta noapte o Dar in cea de a douitsute patruzedi sé opta noapte Spuse: . un fliciu pe care il chema Framosul-Fericit, fiul ui Primavara. Era stipdnul unei roabe tare framoase, carc o iubea si cate tl iubea si ca, intruckt amandoi sesera crescugi impreuna in acelasi leagin gi se bucuraseri unul de altul inca din cele dintai vremuti ale tineretii lor. $i au fost fericigi ani in sic, pin’ ce inu-o zi ‘yremea a intors imporriva lor, rkpindu-i unul de lang ‘celalalt, Si o baba a slujie de unealta a nenorocirii soartei “ctunte. Ea a ripit-o pe tinara roaba si a dat-o pe mana valiului cetagii, care s-a gribit s-o trimité pesches sulea- nului. Dar fiul lui Primavara, cand a aflar de pieirea clei pe care o iubea, nu avu thn’ pand ce nu o gisi chiar in saraiul sultanului, in inima haremului. Dar chiar in clipita cind amandoi se bucurau de intilnirea or si varsau lactimi de feticise, sultanul intra in sala in ‘care se giseau gi fi prinse laolalta. Mania lui fu pan’ peste margini si, Fira a mai ciuta si lumineze impreju- ‘rarca, porunci si li se taie capetele la amindoi, pe clip’ pe dati! Or —urma Sett Zahia — intrucit cirturarul care a.scris povestea nu ne di si pirerea sa despre hotirirea ‘sultanului, as veea, 0, emite al drept-credinciosilor, sti er parerea ta despre fapta acclui sultan, gi sa stiu ce ai fi Picut tu in locul lui, in acele imprejuriril Emirul drepr-credinciosilor, Abd El-Malek ben- “Meruan, raspunse fara a sovai: ~ Sultanul acela ar fi trebuit si se fereasc’ a hott! cu ‘atta pripeala, si ar fi ficut mai bine si-ifiiertat pe cei ‘doi tineri, si anume pentru trei pricini: cea dintai este ‘Gi cei doi tineri se iubeau temeinic gi de mulea vreme; ea de a doua este cd ei, la ceasul acela, erau oaspeti ai acclui sultan, intrucat se aflau in saraiul lui; iar cea68 O mie si una de noppi de-a treia este c& un sultan nu trebuie si hotérasci decét cu chibzuingé si cu geijé. Socot agadar ci sultanul acela a sivargit o fapti nevrednici de un sultan adevarat! Lavorbele acestea, Sett Zahia se arunci la genunchii fratelui ei si strigt! } =O, carmuitorule al drept-credinciosilor, tu, fird'st stii, ai judecat singur in hotirarea ce urmeazi s-o im- plinesti! Te juruiesc pe amintitea sfanti a marilor nostri strimosi si a slévitului nostru tatd neprihanic, si fi drept in pricina pe care am si ti-o infaiger! Siccaliful, uluit, ti spuse suror’ —Pofi si-mi vorbesti cu toati increderea. Dar ridica-te! $i sora califului se ridicd gi se intoarse catre cei doi tineri si le spuse: = Sculagi-va in picioare! Si ei se sculara in picioare, iar Sett Zahia fi spuse fratelui ci: —O, emire al drept-credinciosilor, fata aceasta atita de dulce si atita de frumoasi, care este acoperita cu acest iasmac, nu este altcineva decit Frumosul-Fericit, fiul lui Primavara. lar Frumoasa-Fericité este aceea care a fost crescuta impreuna cu el si care a ajuns mai térziu sofia lui! lar répitorul ei nu este altul deca valiul de la Kufa, pe care il cheama Ben-Yusuf El-Thekafi. Acela a "LaM. A. Sulic, mai inti cined Num, la inderanul surori califulu, sti hurl acezens ‘Desa purui eremeasi crue ivor de eazne, “Ripa inion, fulgnd ndpran. Satelite tare, | Dipti ati Mlecoet ce Wise 4 A dowd sute patruzeci si opta noapte © mingit in scrisoarea in care ifi spunea cia cumparat o toabi pe o mie de dinari. Iyi cer pedepsirea lui si iertarea acestor doi tineri atita de vrednici de iertare, Daruiesce-mi viata lor, aducindu-ti aminte ca sunt oaspetii tii gi ci se fla adipostigi la umbra ta! La vorbele acestea ale surori-sii, califul spuse: = Negresit! Nu am naravul si-mi intore vorba! Pe urma se tntoarse citre Frumoasa-Fericita si o inereba: ~ O, Frumoasi-Fericiti, adeveresti ci acesta este chiar stapanul rau, Frumosul-Fericit? Ea raspunse: Tu spui, o, cirmuitorule al drepe-credinciosilor! Iar califul incheie: ~ Va dau indarit pe unul celuilale! Dupa care se uit la Frumosul-Fericit sil intreba: = Dar pofi micar si-mi spui cum ai izbutit si ekzbayi aici i si afli ci Frumoas-Fericiti se afl in saraiul meu? Frumosul-Fericit rispunse: —O, emire al drept-ctedinciosilor, daruieste-i robului tu céteva clipice de luare-aminte si are si-ti istoriseasc toata povestea lui! $i numaidecit ti desternu califului toaté intam- plarea, de la inceput pana la sfarsir, firi si sari peste niciun amanunt, Califul rimase uluit pana peste poate si vru sil vadi ‘pe hakimul persian care sivargise 0 fapté atita de-a ~iniririleas sil ciftani hakim al saraiului siu din Damase, sil napidi cu huzmetuti si cu cinstiri. Pe urma fi opri pe Frumosul-Fericit si pe Frumoasa-Fericita in saraiul ‘shu vreme de gapte zile si de sapte nopti, unde dete in cinstea lor niste ospere mari, si fi trimise la Kufa incircagi cu daruri sicu falnici. $i il mazili pe valiul de dinainte7 O mie si una de noppi si cafténi in locul lui pe Primavari, tacil Frumosului- Fericit. Si-asa traira cu toil feticiti pana peste fire, vyreme de-o viata lungi gi desfitata. Cand Sehererada isi conteni vorba, sultanul Sahriar = Seherevada, povestea asta m-a veljit, iar stiburile mai ales m-au incantat pind peste poate. Dar chiar c& sunt tare rnedumerit ci nu am aflar aici amanuntele despre moda aceea de dragoste de care imi pomeneai! lar Seherezada 24mbi a ride usurel i spuse: =O, norocitule sultan, chiar acele amanunte figiduite se aft in Povestea eu Alunifd, pe cate pistrez si fi-0 isto. risese, daci tot nu ai soma! Tar sultanul Sahriar 3 = Ce spui tu, o, Seherezada! Pui, pe Allah! cu nu stil c&, fie si cu primejdia dea muri de soma, vreau si ascule Povester cu Alunipae Dar in clipita aceca, Schererada vtzu cd se lumineazi de iu’ si amina povestea pe a dous 7 Init, in cea de a dona sute cincizecen noapte Seherezada spuse POVESTEA CU ALUNITA' [MJ iis-a izvodie, o, norocitule sultan, cia silisluic in Cairo un seic falnic, care era scarostele negusto- rilor din cetate. $i era prequit de intregul suk pentru cinstca lui, pentru purtazea sa cuminte si aleas’, pentru yorbele-i masurate, pentru bogiia lui si pentra mulyi- mea de robi si de slugi. Il chema Samseddin. Inur-o zi de vineri, tnainte de rugiciune, se duse la hammam, pe urmi la bicbier unde, precum cer sfintele -datini, puse si i se potriveasci mustigile pe chiar dunga buzei de sus si sa fie ras cu grija pe cap. Apoi lua oglinda pe care i-o intindea barbierul si se privi in ca, dupa ce ‘mai intdi rostise marturisirea de credinga spre a se pune a adapost de vreo filosie prea vadit’ fata de crisirurile chipului su. $i lui seama, cu o mahnire fara de capat, ci hirele albe din barba lui ajunsesera cu mule mai multe decat cele negre, si ci se cerea multi luare-aminte ca si Te dibuiesti pe cele din urma din desisurile albe printre care crau impristiate. Si cugeta: ,Barba care incdrun- {este este semn de bitrinere, iar bitrinerea este preves- tire a moryii! Sarmane Samseddin! Iaciti-te aproape de yragul mormancului si inci nu ai niciun urmas! Ai si ce stingi gi ai si ajungi ca si cum niciodati nu ai fi fost! lin de gindurile acestea amare, se duse la lie Sa-si_ tugiciunea, si de acolo se intoarse acasi, “unde sofia lui, cunoscand ceasul obisnuit al venisii sale, ‘se gitise si-l intimpine imbaiatd, si inmiresmacé, gi “ln variants adi de M.A. Sale cll este: Foes spre Aladdin AbesSanat,n O mie i wna de nopti dichisita cu mare grija. $i tl iesi Inainte cu un chip zam- birey si ti uri seard-bund, spundnd: —O scara de fericire fie asupra- Dar starostele, fir3 a-i intoarce sotiei urarea, ii spuse cu glas actu: — Despre ce fel de fericire imi pomenesti t, poate si mai fe vreo fericire pentru mine? Sofia, uluita, fi spuse: =Nurele lui Allah fie asupra-g de unde asemenea inchipuiri pa Au icina de supirare? El réspunse: Tu numa! asculé , ayadar, muicre! Cuget’ si tu la ciuda gi la amariciunea care ma incearci ori de cite ori ma duc la suk’ fi vid prin pravalii pe negustori cum scau alaturi cu cei doi sau trei copii pe care it au si care cresc sub ochii lor. $i sunt mandri de odraslele lor. Samal ns ennepigubi datas mongrel laden imi doresc moartea, ca si. ma mantui de viaga asca fara de méngiiere! $i ma rog la Allah, carele i-a chemat la sinul lui pe p&tingii mei, si-mi scrie gi mie un sfargit care si pun& capit zbuciumelor mele! La vorbele acestea, sosia starostelui spuse: — Nu te opri acuma la asemenea ginduri si hai de cinsteste masa pe care am asternut-o pentru tine! Dar starostele strigi: —Nu, pe Allah! Nu mai vreau nici si mananc, nici si beau, nici mai cu sama si primese de aci inainte chiar nimic din miinile tale! Ca numai tu esti pricina sterpiciunii noastre! lacata ca s-au si scurs patruzeci de ani de la casatoria noastra, si fara de niciun rost! $i mereu mi te-ai tot pus impotriva si-mi mai iau gi alte sotii gi, ca o muiere hapsind ce esti, te-ai prilejuit de slabiciunea cimnii mele inci din cea dintdi noapte a } FA dow’ sure cincizecea neapte B ungii noastre cas ma pui s4 ma leg cu jurimant ca niciodatd nu am si aduc in cas’ o alta femeie de far’ cu tine, si ci niciodata nici micar nu am si mi cule cu alti " femeie afara de tine! lar eu, ca un prost, fi-am Rigiduit toate astea, $i ceea ce este si mai cumplit, este ct mi-am finue fegiduiala gi ci cu, cand gi-ai vizur stexpiciunea, nui avut mirinimia si mi oka de jurimant! Ci, pe Allah! ma jur acuma ci mai degraba imi tai madularul decat si fi-l mai daruiesc qie ori micar sf te mai aline yreodati. Ci vad bine acuma ci ¢ cazni zadarnica si mai trudesc cu tine; si tot atéta dobind’-i daci-mi im- plane scula intr-o gaura de stanc& ori daca incerc si todesc o farina uscatd ca a ta! Da, pe Allah! © trudi irosita coati truda pe care am piriduit-o tn 2giul viu fra fund! Cénd auzi vorbele ascea, mai degraba smucite, nevasta Sstaroscclui vizu lumina cam se preschimba in neguri di naintea privitilor cale si, cu glasul cel mai acru pe care izbuti sl ia in mania ei, gipa la sogul siu, starostele: — A, ghiuj scregherac! Ta mai cliteste-ti gura inaince deavorbi! Numelelui Allah fic asupra-mi st imprejurs-mil Feteasci-mi el de orice hula si de otice invinuite ne- «, babosule! Nu te imboboti dec’ ppetine gi pe ourle tale docite! Pi, da, pe Allah! Ci care-s locite, si tare apatoase, si tare fied de vartute! Du-te de “cumpari cu ce si le mai desclocesti si si le mai iavar- toyezi. Si ai si vezi tu atunci daca rodul meu ¢ plin de Simangd ori e sterp! La vorbele acestea ale sofiei sale zburlite, starostele negustorilor simase destul de clatinat tn puterile lui si, eu glas indoit, intrebi ___— Si zicem, precum te incumeyi tu, ci ouale mele ar Ai reci si strivezite si ck maduva lor ar fi limpede si fara eee4 O mie si wna de nopgi de varcute; ai putea tu oare cumva si-mi dezvaluiesti, ca si dau fuga si eu, locul unde se vinde leacul in stare si invartoseasci ceea ce este apos? Sotia ii raspunse: ~ Ai si gisesti la cel dinedi negustor de leacuri din drum amestecul care invirtogeste ouale barbacului 5 le face volnice si plodeasci o femeie... In clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vizu ci se lumineazé de ziud ji, sfioasi, ticu. “4 Dar in cea dea dou sute cincizec si una noapte Spuse: .- amesrecul care invartoyeste ouzile barbatului si le face volnice si plodeasci o femeie. Cand auri vorbele acestea, starostele igi zise: Pe Allah! chiar maine am s& mi duc la negustorul de eacuri si cumpar oleaci de amestec ca acela, spre a-mi invartosa ouile!* Incat a doua zi, de cum se deschise sukul, starostele lua un bocal gol si se duse la un negustor de leacuti si fi spuse: ~ Pacea si fie asupra-ti! Negustorul fi tncoarse salamalecul si fi spuse: 2 o ce dimineaté binecuvantata care mi te aduce ca pe cel dintai musteriu! Porunceste! Starostele spuse: —Vin si-ti cer a-mi vinde o uncie din dresul care in- virtogeste ouale birbaculuil Si i intinse bocalul de farfuriu. La atare vorbe, negustorul nu stiu ce si socoati, si fyi rise: ,Starostele nostru, cel arata de aspru indeobste, firs de indofala ci vrea sa glameasca. Am sa-i raspund in acelasi chip.“ $i fi spuse: ‘A doué suze cincizeci si una noapte eB = Nu, pe Allah! ieri inci mai aveam, dar leacul scesta este atta de cdurat, incic marfa mea s-2 vandut toatd, Du-te dara gi cere-o la vecinul meu. ‘Atunci starostele se duse la cel de al doiles negustor de leacui, apoi la cel de al trelea, apoi la tori negustorii -deleacuri din suk, si tofi il intdmpinari cu acclagi rispuns, rivindu-si in barbi de o cerere aga de anapoda. Cand vazu ca toate cautarile man fara de folos, starostele se intoarse la privalia lui gi yezu jos acolo, otopit de ginduri si scérbit de viaga. $i pe cind igi icea singe rau asa, vazu ca se opreste dinaintea usii sale scicul misitilor, un mancdcor de hasis ajuns de pomin’, un begivan, un halpau de opiu, intr-un cuvint icoana lepadaturilor si ticalogimii din suk. Pe nume il chema Sesam. Dar misicul Sesam il cinstea tare mule pe Breen cu tora. o dat pe dinsntea pes aseremen’ pant la pant restind unre cel mat "alese. $i nici in dimineaga aceca nu pregeti a se ploconi cu temenclile lui obignuite citre preacinsticul staroste, “care nu se putu opri a+ intoarce salamalecul cu un glas fare morocanos. Lar Sesam, care lud seama la aceasta, il intrebi: ~ Ce prapad asa de mare s-a putut petrece, incat si “arunce atita culburare in sufletul chu, 0, preacinstice “staroste al nostru? EL rispunse: — Pui chiar c& asa! O, Sesam, vino de gezi colea lang’ “mine gi asculti la vorbele mele! $i ai si vezi dack am pricina si mi mohorise. Socoate, Sesame, ci iaciti-s ‘patruzeci de ani baturi de cand sunt insurat, si inca nu ‘m-am impartasit nici baremi cu mireasma unui copil! ‘Si pani la urmA mi s-a spus ca zabivnicia vine numai din pricina mea, care ag avea, precum se pare, simanta prea stravezie si apa prea silcie si fird de varcute! Siam,76 O mie si una de nopti fost sfituit si caut pe la negustorii de leacuri dresul care invaccoseste simnya. Dar niciun negustor nu are atare leac in privilia lui. Asa ci mi vezi tare nevolnic ci nu por afla cu ce si dau tiria trebuincioasi zemei celei mai de prey a insului meu! ‘Cand auzi vorbele acestea ale starostelui, misitul Sesam, in loc si se arate mirat ori si rida ca neguritorii de leacuri, intinse mana cu podul palmei intors in sus, si spuse: ~ Pune un dinar in palma asta si d-mi bocalul acela de farfuriu. Am eu ce-fi trebuie! $i starostele raspunse: ~ Pe Allah! oare este cu puting’? P&i, 0, Sesam, si stit bine ci daca chiar ai sa izbutesti in treaba asta, te-ai pro- copsit! [yi jur pe viata Profetului! $i iacke’, pentru tn- ceput, doi dinari, nu unul! ‘Si fi puse cei doi dinari in palma si fi inmani bocalul. Atunci decmitatul de pomini care era Sesam se dovedi cu prilejul acela mai dedat cu hakimia decit togi dresiturgiii din suk. Intr-adevar, dupa ce cumpari din suk toate cele de care avea trebuinga, se intoarse Ia el casi si se apucd numaidecat sd intocmeasci amestecul urmitor: lui dou uncii de peltea de piper chiubeb chi- nezesc, 0 uncie de ulei de turiga greceasca, o uncie de cuisoare proaspete, o uncie de scortisoara rosie de la Serendib, zece drahme de cardamoama alba de la Malabar, cinci de gimbir indienesc, cinci de piper alb, ici de ardei rosu din insule, 0 uncie de bace instelare de badian indienesc, si o jumitate de uncie de schinduf de munte. Le amesteci pe toate cu iscusint3, dupa ce le pists le trecu printr-o sita, turna peste ele niste miere impede si alcatui astfel un pasat bine legat la care mai adaugi cinci boabe de muse si o uncie de icre bine batute, Mai adauga si oleaci de salep subsiat cu apa de ‘trandafiri si puse totul in bocalul de farfuriu. A doui te cincicci dows woapte 7 Grabi apoi sa plece spre a-i duce bocalul starostelut Samseddia, spundndu-i: — Iaciti leacul desivargic care intireste siminga bir- batului si invartoseaz’ zeama prea apoasa, In clipita accasta a istoristi sale, Scherezada viu cd se lumineaaa de riu’ si ticu sfoash Dar in cea de a dowd sute cincizei si dona noapte Spuse: ... acata leacul desavissit care intareste simanga bar- bauului si invartoseaz zeama prea apoasé! Pe urma adaug’ Se cere sé mananci pasatul acesta cu dou ceasuri we de a te culca. Dar mai intai se cere ca trei zile in gir si nu mai mananci nimicalteeva decit hulubi fripyi, ardeiayi pan peste poate, peste cu lapei gi, intr-un sfutsit, fudulii de berbec, fripte usor. $i daci, dupa toate astea, nu ai si ajungi si stripungi pand si zidusile si si plodesti si-o stanc& goali, ma invoiesc eu, Sesam, si-mi ta7i barba si mustaile, si te las s& ma scuipi in ochi! Si, dup’ ce spuse vorbele acestea, fi dete starostelui bocalul de farfuriu si pleca. Atunci starostele cuget&: ,,. De buna seami ci Sesam acesta, care isi petrece viata in dezma, trebuie s& se priceapi la lcacuri intiritoare! Asa ci am si-mi pun nidejdea in Allah si in ell* $i se tntoarse acasi si grabi i se impace cu. nevasti-sa, pe care, de altminteri, 0 iubea, si care si ea tl iubea, si amandoi isi cerura ierti- june unul fagi de celilale pentru méinia lor trecitoare ‘gi isi marcurisiri roar ciuda pe care o triiser’ noaptea intreaga, certati din pricina unor vorbe fark judecati. Dupa care Samseddin se apuci si urmeze de sare,8 O mic tna de napti vreme de tei zile, tactmul hotirat de Sesam, si la sfarsit fnfuleca si pasatul cu pricina, care i se péru minunat. Simgi atunci ci singele i se incinge pind peste masuri, ca pe vremea tinerefii sale, cand ficea rimasaguri cu fagidarii de seama lui. Asa ci se duse la nevasti-sa si 0 imbucura; iar ea tot aga pe cl; gi amandoi ramasera mulyumigi de isprava, si ca spotnicie, si ca vrednicie, si ca rodnicie, si ca dibacie, si ca volnicie, si ca tirie. Incit, in noaptea aceea, sofia starostelui fu binecu- vintati Fira de nicio indoiali; fapt de care se tncredings intru corul cand lua aminte ca trecura trei luni fara de niciun stropigor de singe. Si sarcina tsi urmi drumul ei fireses gi, la capatul celor noua luni, zi la zi, sofia avu 0 mastere fericita, da infricositor de ancvoioasd, intrucét pruncul pe care il nigtea era mare de parci ar fi avut un an ca varsté. lar moasa marturisi, dupa urarile inditinate, ch in viaga ei nu mai vazuse copil avdta de voinic si acdta de framos. Fapt de care nu trebuie sine minunam daci ne gindim la pasatul vrajitoresc al lui Sesam. Aga ci moaga lua copilul si il spala, procitind numele lui Allah, al lui ‘Mahomed gi al lui Ali, siti rosti la ureche martucisirea de credingi musulmans, si il infigi gi fl incredings mame, care fi dete san pana ce pruncul se satura bine siadormi, lar moaga rimase inci tre zile lang’ Huza, si ‘nu pleci decit atunci cind fu incredingata 4 totul era bine si ca lise impargisera vecinilor zumaricalele plama- dite cu prilejul acela In cea de a saptea zi, presirar’ sare prin odaic, iar starostele intra atunci s-o firitiseasca pe nevasti-sa. Pe urmi o tnerebi: = Unde este darul de la Allah? Numaidecit ea i-] ntinse pe noul-nascut. Iar staros- «cle rimase fermecat de frumuserea acelui copil de sapte zile care pirea si aiba un an si al cirui obraz era mai 1 A doué suse cincizet si dove noapte ~ stralucitor decit luna plina la risiritul ei. Sio intreba pesor = Ce nume va si-i dai? _ Ea rispunse: = Daca ar fi fost fara, i-as fi pus eu numele; da intrucit este baiat, tu ai ciderea sa alegi! (Or, in clipita aceea, una dintre roabele care infigau pruncul suspina de tulburare si de bucurie cand vazu pe buca sting a micugului un semn negricios si gingas “de noroc, ca 0 bobigi de musc, ce se igea cu buburuza si cu strilucitea lui pe albeaga pielii. Si, de alefel, si pe ~ cei doi obraji ai pruncului straluceau ror asa, da cu mult | mai mici, cite o bobiri neagra si catifelara. Incit, vred- nicul staroste, starnit de faptal acela, str ™ Aver #8 punem nutnele de Alaeddin luni! Asadar, pruncului i se puse aumele de Alacddin Alunigi; da intracit era prea lung, i se spunea numai Alunigi. Si Alunigi fu alaptat vreme de patru ani de e&tre dou’ doici si de maici-sa; incit ajunse care ca un pui de leu si rimase alb ca 0 iasomie gi rumen ca irandafiri. $i era asa de frumos, ci toate fetigele de prin, yecini si ale rudelor tl indragiserd nebuneste; iar el le primea dovezile de dragoste, da nu se indura niciodats "Sale lase sa-l sdrute, si le zg4ria amarnic cand ele i) ~ inghesuiau prea tare; incit fetiele, ba pana sifetele mai mirigoare se prilejuiau de somnul lui spre a veni si-] | acopere nepedepsite cu sirutiri si si se minunere de frumuserea si de fragezimea lu. Cind acil si mama lui Alunigé vieurd cat de in- drigit si de alintat era fiul lor, li se Ficu fried si nu fl deoache: si chibzuira s4-l fereasca de o atare piaza rea. Peneru aceasta, in loc si faci si ci ca algi paringi care las ‘mustele si murdiria si acopere faga copiilor lor ca 58 nu para prea frumosi si si nu tragi asupra lor deochiul,, paringii lui Aluniza il inchiseri pe copil intr-o hruba80 O mie si una de nopti Zidita dedesubtul casei sil yinura si creasca astfel departe de orice ochi. $i Alunigi crescu aga, neytiut de nimeni, da inconjurat de grjile necontenite ale roabelor gi ale hadambilor. lar cind ajunse lao virsti mai risarit, ise adusera niste dascili cirurari care tl tavayara serierea fFrumoasi, si Conan, si stiingele. lar ella randu-i ajunse tot atta de invigar pe cit era de frumos si de bine Ficut, Si paringit lui hotarara st nu-t scoata de acolo decét atunci cnd barba are si-i creasci si si se facd atira de mare ct si i se trasci pe pimant... {In clipita aceasta a istorisivii sale, Schereeada view ci se lumineazi de ziua si cu sfioasi. Dar in cea dea doud sure cincieci si reia noupie Spuse: «+ decdt atunci cind barba are si-i cteasc& si are s& i se faci atita de mare cat sa i se tarascé pe pamant. Or, intr-o zi, unul dintre robi, care fi aducea lui Alunita tablalele cu mancaruri, uitd si inchida dupa el usa de la hrubg; iar Alunigi, vizand deschisi usa accca, pe care niciodati nu o luase in seama, atita de mare gi de plina de perdele si de zavere era hruba, se re iasi si si suie la catul casei, unde se afla maici-sa in- conjurati de fel de fel de haname venite in musafirlic. Pe atunci Aluniga ajunsese un flictiag minunat de patrusprezece ani, frumos ca un inger betivanit, si cu obraiii acoperigi cu pufusor ca 0 poami, tot cu céte 0 alunigi pe lingi buze, de fiecare parte, firk a le mai pune la socoteala si pe cele care nu se vedeau. Incat, atunci cand il vazurd pe icku dind deodata buzna peste ele, femeile gribiri si-si acopere faya, 2%pi- cite, si fi spusera sogiet Ii Samseddin: ~ Pe Alllah! ce ocari ne faci de lasi si incre asa peste dow sutecincizeci i treia noapie 8 ‘oi un tnar strain! Tu nu stii c& neprihana este una dintre pravilele de temelie ale credintei? Dar mama lui Alunigi rispunse: = Chemagi asupra-va numele lui Allah! O, oaspete ‘ale mele, flaciul pe care il vedeti nu ¢ altcineva decit ‘copilul meu cel scump, rodul launtrurilor mele, fiul arostelui negustorilor din Cairo, si care a fost crescut Fi ciel unor doici cu lapte din belsug, si pe brare de ‘toabc frumoasc, pe umeri de fecioaie eee pe picptul eclor mai curate si mai de vir%; el e ochiul mamei sale ‘si fala tatdlui stu, este Aluniga! Chemagi asupra-i numele lui Allah! Tar soriile emirilor gi ale negustorilor cei bogagi raspunseri: ~ Numele lui Allah fie asupra-i si imprejuru-i! Ci, ‘0, mama a lui Alunig&, cum se face c& niciodat§ nu ni Tai aricat pe Gul chu pind astini? ‘Atunci soyia lui Samseddin mai incat se ridica si fl Siruta pe fiul ci pe ochi gi il trimise de acolo, ca si nu Je mai stinjeneasci pe musafire, apoi le spuse: — Tatal sau a pus si fie crescut in iatacurile de dedesubcul casei noastre, ca sé] fereasca de deochi. $i a chibzuit si nu-l scoati la iveala decit dupa ce are si-i “creasca barba, intrucat frumusesea lui il primejduieste Begs asupra- pacostes sl plecle ele ar daca eft "acuma, de buna seami cd ¢ din vina vreunui hadimb ‘eare o fi uitat si inchida usa dupa sine. La vorbele acestea, oaspetele o firitisir’ indelung pe ‘sofia starostelui ci avea un fecior atdita de framos, gi ‘chemard asupra lui milele celui Preainale, apoi plecari Atunci Alunigi se intoarse lang’ maici-sa si, vizind ‘iste robi ci insauau un catar, intreba: — Pentru cine este cacdrul acela? Ea rdspunse: > = Este pentru taral cau, ca si-] aduca de la suk,82. O mie si una de nopti El intreba: = Si ce meserie are tatél meu? Ea spu — Tatil thu, o, lumini a ochilor mei, este negustor mare, si este staroste peste togi negustorii din Cairo; i el este capanlaul sultanului arabilor si al tuturor emiri- lor musulmani. $i, ca si-si arit cit de cét ce mare este taral tu, aff ci musteriii nu se duc de-a dreptul la el si stea de vorba decét pencru cumparaturi falnice care tree de o mie de dinari; dar cand cumpiracura este mai mic, fie ea chiar si de noua sute optzeci de dinari, atunci treaba cade in seama slujbasilor tarilui tu, fir a-l mai saci pe el. $i nicio marfi si nicio incéredturd nu poate sa incre ori si iasi din Caito find ca mai intai si fie prevestit tatil tau gi fird ca si fie intrebat. Allah, asadar, i-a harazit parintelui rau bogitii fri de socoati. Preamitit fie El! Alunita réspunse: — Da! Maire lui Allah carele a ficut s& ma nase fiu al starostelui negustorilor! $i nu vreau si-mi mai petrec viata inchis, departe de ochii tuturora, si de maine trebuie si mi duc in suk cu catil meu! lar mama raspunse: ~ Allah sce audi, copilal meu! Am si vorbese eu tatal tiu despre aceasta de cum are si se intoarca. Incit atunei cind Samseddin se intoarse acasa, sofia lui ii istorisi ce se intamplase si ti spuse: — Chiar cf este vremea sil iei pe fiul nostru in suk cu tine, Starostele spuse: =O, mami a Ini Alunig’, pai tu nu stii cd deochiul este un lucru adevarat si ci nu e de glumit cu niste tre- buri asa de amamice? $i uigi de trigtea vecinului nostra cutare sia vecinului nostru cutare gi a atator altora ucisi A doa sute cincizei i tia naapte 8 de deochi? Fii incredingata ci jumatate din morminte sunt pline cu mori ripusi de deochit Sotia starostelui raspunse: = O, tard al lui Alunigi, incr-adevir soarta omului ii este legata la gat! Cum ar putea el si scape de ea? lar cea ce este scris nu poate si fie sters, iar fiul va bare aceeasi cale ca ji tata] edu, si in viagd si in moarte. Jar (eea ce astizi este, maine nu are si mai fiel Apoi cugeti la urmarile cele negre pe care fiul tau are sa le indure ‘n-o zi, din vina ta! Ca, atunci cind, dupé o viata pe ‘eare eu o doresc lungi gi pururea norocita, ai sk mori, imeni nu are si vzea 2-l privi pe fiul nostra drept mos- fenitor legiuical bogitilor sil bunurilor tale, de veeme © pin’ astizi nimeai nu are haber ci se aflé pe lume! $i aja cd Haznaua Domneasci are si pun mana pe toate bunurile tale si are s-| prade pe ful clu, Firi de inbava. Tar eu degeaba am s& cer marturia celor bitrani, i biwanii nu vor putea si spun decit: ,Nu avem stize fe scrosele Sameddin af evut eu font veo Ee Vorbele acescea ingeleprest fl Ricurd pe staroste si stea a chibzui, si, dupa o bucati de vreme, ispunse: ~ Pe Allah! ai dreptate, o, femeiel De maine am si- “ia pe Aluniga cu mine si am si] invat si vind’ gis cumpere, si neguyacorile, si toate dedesubcurile meseriei, Apoi se tntoarse citre Alunita, pe care stirea aceca fl “nflucise de bucurie, siti spuse: | 7 Stitt cd esti tare bucuros si vii cu mine. Prea bine! ‘Affi ins, ul meu, cd in suk si cade si fi cumminte gi si ii ochii plecagi cu sfiosenic; incit nadajduiese cf ai si in fape invagiurile cele ingelepte ale dascililor tai si turile bune cu care ai fost hranit. A douazi, starostele Samseddin, inainte de al duce ful siu la suk, il pofti si inere la hammam.84 O mie si una de nopti {in clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vizu ca se lumineazi de ziui gi, sfioasi, eicu, Dar in cca de a doud sute cincizeci si patra noapte Spuse: .. il pofti st intre la hammam si, dupa scald, il im- braca intr-o haina de matase dulce, cea mai frumoasa e care 0 avea in privilie, si fi incinse fruntea cu un tu! yan usor de sifon invrastat cu firisoare de matase aut Dupa care amindoi mancara cate ceva si baurd cate un pocal de sorbet gi, ricorigi astfel, iegiri de la hammam. Starostele incaleca pe catarul cel alb pe care i-l tineau robii sit lua la spatele lui pe fiul sau Aluniga, al c&rui chip fraged se Ficuse inc’ si mai si, $i ai cirui ochi stralucitori i-ar fi tarat in ispit’ pind gi pe ingeri. Apoi, cilare astfel amandoi pe catar, cu un potop de robi Imbracagi in straie noi, care mergeau inaintea si in urma lor, luara calea citre suk, La vederea lor, toyi negustorii din suk si ogi muster si vanzacorii rimaserd uluiti; si isi ziceau unii altora: — Ya Allah! uitagi-va la baiae! E chiar luna in cca de a patrusprezecea noapte a ei! lar alfii spuneau: = Dar cine si fic biiacul acela minunat care sade la spatele starostelui Samseddin? Nu am mai vague niciodata! Pe cind ci se minunau astfel la trecerea cactrului pe care cilirea starostele cu Alunigi, misitul Sesam tocmei trecea prin suk si il zari si el pe Aicaias. Or, Sesam, din pricina dezmagurilor si a beyivanelilor cu hasis $i cu opiu, ajunsese pana la urma si-si piarda de-a binclea sinerea de minte si nu tsi mai amintea nici baremi de tumziduitura pe care o dovedise odinioara cu amestecul A douétsute cincicect si patra noapre 85 acela vrijit pe temei de lapti, muse, peltea de chiubeb siacitea alte lucruri minunate. Incat, daca il vazu pe staroste cu licdiasul, incepu a face zimbre cu un chip ingelegitor gia sugui buruienos pe seama lui, graind spre negustorii care il ascultau: — Uitati-va oleaca la batranul ala cu barba alba! E ca priull Alb pe dinefark i verde pe dindunerul ‘Si umbla de la un negustor la altul, ca si spund la ficcare vorbele-i de duh si zeflemelile, pana ce nu mai ri- ase nimeni in suk care si nu fie incredintat c& starostele Samseddin avea un pustiulici de mameluc la privilia sa. Cand atare zvoana razbitu pana la urechile mai- Iarilor si ale negustorilor de frunte, se alcatui un divan fntocmit din cei mai varstnici si mai cinstiti dinere ei, spre a judeca asupra belelei cu starostele lor. $i, in mij- Jocul divanului, Sesam fi da cu gura si flicea schime de seirbai si spunea: — Nu vroim si-1 mai avem in capul nostru, ca staroste al sukului, pe barbi Asta stricat, care se freact In targ cu (Ricdiagit Inca de astizi avem si ne lipsim a mai merge Si procitim inaince de deschic 1, cele sapte rea privil stihuri din fatiha' de faga cu starostele. Si, astazi chiar, avem si ne alegem alt staroste care si fie oleac& mai puyin révnitor la pustani decdt mosnegitie astal a spusa aceasta a hui Sesam, negustorii nu gisiri himica de griit impotriva, si se invoira, int-un glas, cu Socoata infarisac’, Cat despre cinstitul $amseddin, apoi dack vizu ci cuse ceasul fra ca negustotii si misifi si fi venit sprea iti de fag cu el stihurile tndacinate din faced, mu gti seama cui si pund o incilcare atita de grea si atita de trivnica datinei. Si, intrucat il zAri nu departe de -olo pe stricatul de Sesam, ii Ricu semn s& se apropie Fast Gn arabic ,deschatvares”) este suraua cuca ‘Si echivaleaxi pentru’ musulmani ea Tal nest al eres pe coon86 O mie i una de moppi spre a-i spune doua vorbe. $i Sesam, care nu astepta decit semnul accla, se apropic, da incetur sizibovind a codeala si taromindu-gi pasul fri pasare, tot aruncind Ja dreapta sila stnga niste 2Ambere taleuite spre privili- asii care nu mai aveau ochi decit pentru el, asa de stragnic fi mistuia inima gi fi ficea s& doreasci o dezle- gare a acelei jitanii mai presus de orice in ochii lor. Incat Sesam, stiindu-se tinta tuturor privirilor si a luarii-aminte a tuturora, veni tindilindu-se si se spri- jine de parmaclicul privaliei; si Samseddin il intreba: ~ Bre Sesame, da cum se face c4 negustorii, cu seicul fn frunte, nu au venit s& prociteasci dinaintea mea surata dintai din Coren? ‘Sesam rispunse: — He! he! Habar n-am! Dar sunt niste scorneli, cam. aga, care umbla prin suk, nigte scorneli, cum si le zic, niste scorneli! Oricum, ceea ce stiu eu prea bine, este c& s-aalcatuit o tabari, intocmitd din seicii de frunte, care a hotirit si te mazileasc’ si si cheme pe altul in slujba de staroste! La vorbele acestea, preacinstitul Samseddin se schimbi la chip gi, cu glas totusi cumpanit inca, inueba: — Posi micar si-mi spui pe ce se intemeiaz’i hot’. rirea aceasta? Sesam clipi din ochi, i fl golducle 9 ispunse: — Haida-de! taicd geicule, nu te mai ascunde pe dup deget! Ca stii mai bine decit oricare altul! iar icdiagul ala, pe care |-ai adus la privalie, nu ¢ acolo numai asa ca si prinda muste! Oricum, si stii bine c4 eu, impo- triva tuturor, fam lu2t apirarea, numai eu din toaci adunarea, si le-am spus ci tu nu esti ravnitor de fla dur findel Gnas oe eel nd Gnsecae age, intruct ma aflu in chelemet cu togi cei care osirduiese mai cu drag la atare desfat acriu. $i chiar am adaugat ca baiacul accla trebuie si fie vreo ruda de-a soyiei le oi Alo sue cnc g incea noapte 87 “fiul vreunui prieten de-al tiu de pe la’Tanzah, Mansurah ‘ori Bagdad, venit la tine cu daraveli negustoresti. Dar ‘adunarea toati s-a intors impotriva mea, 0, gcicule! llah este cel mai mare, o, seicule! $i il ai, ca s& te alini, “pe flaciiasul acela, asa de drigalas, pentru care, Ingi- “duic-mi intre noi, si te firitisesc. Chiar ca ¢ tare bine... Tn clipita accasta a istorisirii sale, Scherezada vizu ci se lumineazi de ziva si, sfioasi, ticu, Dar in cea de a doua sute cincizec si cincea noapte Spuse: -- flicaiasul acela atta de dragilas, pentru care ingi- duicste-mi, intre noi, si te firitisesc. Chiar c& € rare bine! La vorbele acestea ale iii Sesam, ‘nw mai pucu s2-si infraneze mania si strigi —Taci, 0, cu cel mai stricat dintre dezmaayi! Pai cu ‘nu stii ci acesta-i copill meu? Unde ffi este sinerea de inte, 0, mancatorule de hasis? Dar Sesam rispunse: ~ Ianu mi hua asa! Pai de cand ai cu un fiu? Baiaval = Pai, 0, Sesame, nu mai fii minte c& chiar tu, uuma-s patrusprezece ani, mi-ai adus amestecduura a minunati care invartogeste ouile gi le indeseste ? Pe Allah! mulpumit ei am izbutit si dobandesc xlnicirea si sd ma daruiasca Allah cu fiul acesta! lar tu ai mai venit niciodati si afli stiri despre leacul tau, eu, de spaima deochiului, am hotarat si fie crescut ilul in incépetea cea mare de dedesubrul casei noastre, jazi c intdia oard cind iese cu mine in lume. Incrucét,88 O mie si na de nopti miacar ca socoata mea dintai fusese s4 nu-l las sa iasa decat atunci cind are si-si in barba in braye, maici-sa m-a induplecat sil iau cu mine ca si-] invag negusto- ria si -l deprind cu daravelile pentru ziua de maine. Pe urmé adaugi: Cat despre tine, 0, Sesame, sunt bucuros c& intr-un sfargit te-am intalnit, ca si m& despovirer de datorie! Tacit o mie de dinari, pentru binele pe care mi l-ai ficut odinioard, cu leacul t&u cel minunat! Cand auzi vorbele acestea, Sesam nu mai avu nicio indoiala asupra adevarului si dete fuga si-i dezminta pe tofi nepustorii, care pe dati se repezira sacl firitiscasca mai inthi pe starostele lor gi si-si cear apoi ierticiune de la el pentru intarzierea adusa rugii de deschidere pe care, atunci pe loc, o si procitira intre miinile sale, Dupi care Sesam, in numele tuturora, lui vorba gi gti: — O, preacinstite staroste al nostru, Allah pastreze intru dragostea noastri si trunchiul copacului si ramu- rile luil $i faci el ca ramurile la rindu-le «4 infloreasc si si dea poame inmiresmate si daurite! Ci, 0, staroste al nostru, de obicei pana si siricanii, cu prilejul unci nasteri, pun si se faci rot felul de bunitituri si le im- part pe la prieteni si pe la vecini; iar noi inci nu ne-am dedulcit cerul gurit cu desficul unei asside cu unt si Jolene, cate acta ds bcd oo desu dud lanl vets pentru noul-nascut! Pe cand asadar cildarea cea mare cu minunata aceca de assida? Starostele Samseddin rispunse: — Pai cum de nu! Nu ravnese nici eu la altceva! $i nu doar o cildare de assida am si vi daruiesc, Gi un opis falnic la casa mea de la fara, la poarta de incrare in Cairo, in inima gridinilor! Asa c3 va poftesc pe toti, ©, prietenii mei, si venigi maine dimineara la gradina mea, pe care o stigi. $i acolo, de-o vrea Allah, ave si oui sutecincizes $i cincea noapte 89 dobandim ceea ce nu a fost decat rabovit! De tndatd ce se intoarse acasi, preacinstivul staroste puse si se faci pregitiri mari pentru a doua zi gi trimise cuptor, ca si fie rumenite dis-de-dimineag3, niste of hiftuice vreme de sase lun numai cu iarba verde, si ite mici incregi, cu grdmezi de unt si cu tablale fara de numiar si alte lucruri la fel; si, drept aceea, le puse in bobote pe toate roabele din casa care se pricepeau la mestesugul bunaracurilos; si pe toti cichirgiii si placin- ii de pe ulita Zeini. Aga incét, se cade s-o spunem, treaba, dup’ atatea osteneli, nu lisa nimic de dorit. A doua zi, de cu zori, Samseddin plect la gridin’ ;preuna cu fiu-siu Alunisa, si puse roabele si agtearni doua ditamai fere de mese, in dowd locuri osebite, destul de deparcate unul de celilalt; pe urmi tl chem pe Aluniga siti spuse: —Fiul meu, am pus si se astearn’, precum veri, doua ese osebite; una pentru cet varstnici, iar cealalta pentru lictii de seama ta care vor veni cu paringii lor. Eu am ii incimpin pe cei cu barbi, iar tu, fiule, ai si-i in pini pe flacaii fara barba. Dar Alunigé, nedumerie, il intreba pe titane-siu: — Si pentru ce despiirgenia asta gi aceste dou rostuiri deosebite? De obicei nu se face aga decit intre barbasi femei. lar baieyii ca mine ce ar avea si se teama de birbasii cu barba? Starostele rispunse: — Fiul meu, biierii ard barba au si se simyeasca mai )bozi singuri si au si se veseleasci mai bine intre ei cat daci ar fide Fagi cu piringii lor! $i Alunigi, care nu stia pisicherlacurile, se mulyumi acel raspuns. Incit, la sosirea oaspetilor, Samseddin se randui si-i mpine pe cei varstnici, iar Alunisa pe baieti si pe ai. Si mancara, si baur’, si cantard, si se veselira cat90 O mie si una de nopfi putura: si pe toate chipurile stralucea voiosia si bucur jar timaia si mirosnele fura aprinse in cigui, Apoi, dupa ce masa se incheie, roabele le adusera musafirilor cupele pline cu ingherata de serbet. Si arunci fur ceasul pentru cei varstnici si se liffiascd in desfi, pe cand tinerii, de cea parte, se dear incre la El de fel de jocuri vesele. (Or, printre oasperi se ala si un negustor, unul dintre eriii cei mai alesi ai starosteluis da acela era o puslama de pomina, care nu lisase si scape de zitic- nelile lui niciun flacaiandru mai chipes din mahala. {1 chema Mahmud, da nimeni nu-l stia decit dupa porecla de ,Deandosulea". Cand atizi zarva pe care o ficeau copii in partea ccalalta, Deandosulea... in clipita aceasta a istorisirii sale, Seherezada vizu ci se lumineaaa de ziua si se opri din povestitul ingiduit de sultanul Sahriar. Dar in cea de a doua sute cincizeci si sasea noapte Spuse: Cand auzi zarva pe care 0 ficeau copii in partea cealalta, Mahmud-Deandosulea se infiora pana peste poate si cugeté: ,De bun’ seami ef uebuiesi se -vreun chilipir stragnic prin partea aceeal* $i se p: neluare-aminte a tuturora ca si se scoae ssa se prefacaa se duce si-yiimplineasci o nevoie cornicis gi se strecur binigor prinere pomi siajunse in mijlocal baiegior; si se icni inmarmurit dinaintea miscarilor lor isptite sia chipurilor lor vrijitoare. $i nu trecu mulk& vreme de seama cd, neindoielnic, cel mai muchelef dintre ei era Alunigi. Si incepu si-si facd la ganduri cum s& intre in vorba cu el si cum stl prinda de-o parte, si cugett oud ute cinciec i asea naapte 1 Ya Allah! de s-ar departa oleaca de ortaci hu!" Or, soarta su pink peste nice sale intr-adevir, de la 0 vreme, Alunii, incins de joc st obrajii imbujoragi de zhangaiel, simi gi el zorul si jeargi s3 se usureze. Si, ca un baiat bine crescut ce era, iu vroi si se ciuceasea de fagi cu toatd lumea, si se duse ai Incolo pe sub pomi. Numaidecit Deandosulea isi : »Neindoielnic c& daci m-a5 epropia de el acuma speria. Am si fac alsfll* $i isi de dupa copacul Brie sedea si se tigi tn mjlocul baletior, cre i joscura $1 incepura si-l huiduiasca furisandu-i-se intr picioare lar el, tare malyumit elise la chererul 3 zambindu-le; pe urmi le spuse, ince-un sfargt = Ascultagi la mine, copii! figiduiesc ci am si va jexc mine cite o mantic noua de fiecare, $i bani care si vi implinigi toate chefurile, daca izbutigi st taenigi in Aluniga patima dupi caldcoriri i dorul de a seca din Cairo! Tar baieii ji rispunseri: —O, Deandosulea, asta-i tare lesne! Atunet ii Lisi si se intoarse si-si ia locul printre cei barba. ‘si isprivi weaba, cand se intoarse ui igi acura cu ochiul, iar cel mai ipsa ta, am vorbit despre minuniyile ciivori- : ri despre farile cele vrajite de departe, si despre Jamasc, si despre Alep, si despre Bagdad! Tu, Alunic2, ai un tati asa de bogat, negreyic ci trebuie si-! fi tn~ ofitde multe ori in drumurile lui cu caravanele! Asa ci resteste-ne si noua cite ceva din ce ai vizut tu mai inuna! Sj Alunigi rispunse: | = Eu? Pai ce, voi nu stigi cd eu am fost crescut in facutile de sub pamant ica nu am iegit de acolo decat92 O mie i wna de nopyi ieri? Cum agi fi vrut si cilatoresc in asemenea impre- jucdri? Ca si acuma este de mirate cf tata mi-a ingiduit si-l insogese de acasi pana la pri Atunci tor baiatul acela ti spuse: ~ Strmane Aluniga, ai fost pigubic de bucuriile cele sai alese, chiar mai inainte de a fi putut si le degustil Daca ai sti, 0, prietene, gustul minunat al cAlétoritului, nu ai sta s& mai zibovesti o clipita in casa caralui cau! Poetii sori au cantar desficirile hoinaritului, si de alt- minteri iacité doar veeo doui, trei stiburi din cele cate ni s-au Hisat in privinga aceasta: Gilatorie, au cine-ar si a spune Farmecul téu, minune cu minune? Prieteni dragi. tot ce-i frumos pe lume Nuon sian nana drm e! Chiar perlele din vanita genune A miro tet ashe a Dupa ce trec intinderi fard nume, Ofrunte de sultan sa incunune ri gitul subeanitelor anumme! Cand auzi stihurile acestea, Aluniga spuse: — De bun’ seam! Dar gi tihna de acasi isi are si ea vraja ei! ‘Acunci unul dintre biiegi incepu si radi gi le spuse tovarigilor sii: ~ Ia luapi oleaca aminte la Alunigat E ca pest — care mor de indatd ce ies din apa! Tar un aleul puse paie pe foc spundnd: Ba pesemne ci ii e frici si nu i se vestejeasca tran- dafiri din obrajit Tar un al treilea adjugi: i voi nu vedeti ci e ca muierile— care nu pot si at nici baremi un pas singure de cum se pomenesc pe ligt dont sute cincizec gi sasea noapte 93 Tar un altul se minuna intr-un sfargit: —Dar cum asa? Mai Alunie’, pai vie nu ffi este rusine fi nu fi barbae? Cand auzi toate acele zeflemeli, Alunisa se simgi ataca de umilic, incat igi Misi numaidects oaspesii si, \cilecnd pe catis, lua drurnul spre cetate $i imfnia in inima si cu lacrimile in ochi, la mai sperie cdnd il vizu in starea aceea. $i Aluniya ti spuse i ci batjocurile cu care il potopiser’ tovarisii sii, si fi virturisi ci vrea si plece numaidecit oriunde'o fi, jumai s& plece! $i adauga: = Ia seama bine la cuicul 4sta! Are s& inure in piepeul daci nu vei vrea si ma lai s& cilatoresc! | Fapi de horirarea aceea aga de neasteprati, biata ‘mama nu putu decit si-si inghitd lacrimile gi sd se in- Yoiasci la gandul acela. $i asa ca ti spuse lui Aluniga: = Fiul meu, igi figaduiese ci am s3 te ajut din toate uaterile mele! Ci. cum de la inceput sunt incredingara de ipotrivirea taralui tau, am s& pun cu insémi si ti se regiteasc’ o incircitura de marfuri, pe cheltuiala mea! $1 Alunigsspuse: — Dar atunci, toate si se facd pe dat’, inainte de a se oarce taral ‘Numaidecit sofia lui Samseddin porunei robilor

You might also like

• The Art of War: A New Translation

  

  From Everand

  The Art of War: A New Translation

  Sun Tzu

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (3044)
• The Hobbit

  

  From Everand

  The Hobbit

  J. R. R. Tolkien

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (24728)
• Learn German! Lerne Englisch! ALICE'S ADVENTURES IN WONDERLAND: In German and English

  

  From Everand

  Learn German! Lerne Englisch! ALICE'S ADVENTURES IN WONDERLAND: In German and English

  Lewis Carroll

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (5622)
• • Magazines
  • Podcasts
  • Sheet music
• The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  

  From Everand

  The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  Mark Manson

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (5807)
• The Poisonwood Bible

  

  From Everand

  The Poisonwood Bible

  Barbara Kingsolver

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (8774)
• Wuthering Heights (Seasons Edition -- Winter)

  

  From Everand

  Wuthering Heights (Seasons Edition -- Winter)

  Emily Bronte

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (9486)
• Pride and Prejudice: Bestsellers and famous Books

  

  From Everand

  Pride and Prejudice: Bestsellers and famous Books

  Jane Austen

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (20479)
• The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  

  From Everand

  The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  Mark Manson

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (20046)
• The Silmarillion

  

  From Everand

  The Silmarillion

  J. R. R. Tolkien

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (6092)
• Don Quixote: [Complete & Illustrated]

  

  From Everand

  Don Quixote: [Complete & Illustrated]

  Murat Ukray

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (3845)
• The Picture of Dorian Gray: Classic Tales Edition

  

  From Everand

  The Picture of Dorian Gray: Classic Tales Edition

  Oscar Wilde

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (9758)
• How To Win Friends And Influence People

  

  From Everand

  How To Win Friends And Influence People

  Dale Carnegie

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (6527)
• Anna Karenina: Bestsellers and famous Books

  

  From Everand

  Anna Karenina: Bestsellers and famous Books

  Leo Tolstoy

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (7503)
• The 7 Habits of Highly Effective People

  

  From Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People

  Stephen R. Covey

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (353)
• Freakonomics Rev Ed

  

  From Everand

  Freakonomics Rev Ed

  Steven D. Levitt

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (7863)
• The 7 Habits of Highly Effective People: The Infographics Edition

  

  From Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People: The Infographics Edition

  Stephen R. Covey

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (2475)
• Influence, New and Expanded: The Psychology of Persuasion

  

  From Everand

  Influence, New and Expanded: The Psychology of Persuasion

  Robert B. Cialdini

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (729)
• The 7 Habits of Highly Effective People

  

  From Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People

  Stephen R. Covey

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (3815)
• The Secret

  

  From Everand

  The Secret

  Rhonda Byrne

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (3889)
• Alice in Wonderland: Down the Rabbit Hole

  

  From Everand

  Alice in Wonderland: Down the Rabbit Hole

  Lewis Carroll

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (4611)
• The Illustrated Alice in Wonderland (The Golden Age of Illustration Series)

  

  From Everand

  The Illustrated Alice in Wonderland (The Golden Age of Illustration Series)

  Lewis Carroll

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (4347)
• The Secret Garden: The 100th Anniversary Edition with Tasha Tudor Art and Bonus Materials

  

  From Everand

  The Secret Garden: The 100th Anniversary Edition with Tasha Tudor Art and Bonus Materials

  Frances Hodgson Burnett

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (6818)
• The Happiness Project: Or, Why I Spent a Year Trying to Sing in the Morning, Clean My Closets, Fight Right, Read Aristotle, and Generally Have More Fun

  

  From Everand

  The Happiness Project: Or, Why I Spent a Year Trying to Sing in the Morning, Clean My Closets, Fight Right, Read Aristotle, and Generally Have More Fun

  Gretchen Rubin

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (1178)