Moara cu Noroc, publicata la 1881 in volumul de debut Novele din popor, este un text re[prezentativ

pentru viziunea autorului asupra lumii traditionale. Prin observarea obiectiva a mediului social si tipologia
riguroasa, Slavici se dovedeste a fi un scriitor realist. Acesta urmareste in Moara cu Noroc, procesul de
alterare psiho-morala a individului. Ceea ce aduce nou proza lui Slavici este o orientare manifestata spre
universul actualitatii imediate. Slavici este primul mare scriitor care reuseste sa dea prozei sale nationale
un caracter universal.
In Moara cu Noroc mai mult decat in oricare alta nuvela se suprapun cele doua planuri de investigatie:
cel orizontal urmarind firul desfasurarii narative a faptelor, iar celalalt relevand dinamice deplasarilor
dramatice din constiinta eroilor sai.
Din punct de vedere compozitional, nuvela este alcatuita dintr-un prolog (cap.I), nararea in 15 capitole a
subiectului epic si un scurt fragment final cu rol de epilog ( cap.XVII).Drama distrugerii de sine devine
tema centrala a nuvelei Moara cu Noroc. Ea se desfasoara pe trei paliere : Ghita in relatie cu sinedistrugerea increderii in sine, Ghita in relatie cu lumea-degradarea imaginii in fata lumii, Ghita in relatie cu
Ana-degradarea relatiei dintre soti.Incipitul introduce tema destinului, sugerata chiar de titlu Moara cu
Noroc- este un toponim si o metafora in care cuvantul noroc poate fi inteles ca soarta.
Prologul consta in dialogul purtat de cizmarul Ghita cu batrana lui soacra pe marginea eventualei mutari a
familiei la Moara cu noroc, han pe care ginerele al vrea sa il arendeze pentru a-si depasi statutul social.In
acest incipit dialogat se expun termenii unui conflict intre generatii si mentalitati. Trecand de la mestesug
la comertul intemeiat pe castigul usor, unde banul determina totul, tinerii isi asuma o ruptura la limita cu
aventura.Incipitul evidentiaza , asadar,opozitia dintre lumea traditionala cu mentalitatile, principiile si
exigentele ei si formele incipiente ale traiului modern, bazate pe inovatie.
Decizia lui Ghita de a inchiria carciuma de la Moara cu noroc poate avea semnificatia unei sfidari a
destinului. Ca in tragediile antice, eroul nu intelege importanta mesajului oracular rostit de batrana Omul
sa fie fericit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit care este
o constatare, o anticipare avertisment a evolutiei personajelor. Ghita nu constientizeaza gravitatea
gestului pe care il savarseste, comite asadar un hybris, astfel producandu`se hamartia. Orbirea
personajului- Ghita, care nu intelege ca a pornit pe un drum gresit, se observa de la inceput. Pustietatea
locurilor rele si primejdioase de la moara nu e inregistrata ca atare de Ghita: Iara pentru Ghita
carciuma era cu noroc.
Peripetia se declanseaza o data cu aparitia la han a lui Lica Samadaul care schimba norocul
carciumarului in nenoroc. Lica ii impune colaborarea la afacerile lui. Astfel apare principalul conflict, al
pierderii increderii in sine.
Intelegerea dintre cei doi marcheaza pentru Ghita inceputul obisnuirii cu raul. Banul, element nefast aici,
nu ofera libertate, ci dependenta fata de Lica.

Pactul pe care il face Ghita cu Lica este un pact faustic ; Ghita isi da seama ca nu poate sta la moara fara
voia lui Lica, de aceea face concesii. Cu toate acestea, incearca sa se si apere: isi angajeaza sluga, isi
cumpara pistoale si caini.
Toate deciziile lui Ghita de aici inainte se vor dovedi in ultima instanta gresite : anticipeaza nepotrivit
miscarile adversarului, pastreaza secrete fata de familie, refuza alianta sincera cu Pintea si accepta in
cele din urma sa intre in jocurile murdare ale samadaului. Eroul tragic traieste in continuare o stare de
orbire fatala.Ghita, omul cinstit, respectat, ajunge sa fie banuit de implicarea in furtul de la arendas si in
uciderea tinerei doamne. Axa vietii lui morale se frange; se simte instrainat de toti si de toate.Arestul si
judecata ii provoaca mustrari de constiinta. Momentul de iluminare ( anagnorisis) interioara prin
recunoasterea profunda a situatiei in care se afla, e trait de Ghita atunci cand se hotaraste sa-l dea prins
pe Lica. Ghita incepe un joc dublu; pare ca accepta regulile impuse de Lica, dar dorinta de a-si apara
familia il determina sa colaboreze cu Pintea, comisarul.Mentalitatea omului traditional se observa aici.
Imaginea publica este foarte importanta.Rusinea de a fi fost acuzat si dus la judecata ii provoaca stari
controversate.Ultima proba a supunerii este cea a infrangerii prin sotie. Imaginea relatiei dintre cei doi soti
este una tipic traditionala. Autoritatea barbatului este recunoscuta,el este cel ce ia deciziile pt. familie.Ana
observa schimbarile sotului ei o data cu aparitia lui Lica la han. Conflictul din interiorul cuplului se
acutizeaza si sub presiunea codului moral al societatii, Ana traieste ea insasi un conflict interior :
dragostea pentru sotul ei, care dispare pe masura ce acesta se inchide in sine, dorinta de a-si salva
casnicia, dar si rusinea de a avea un sot talhar.Catastrofa se consuma in momentele imediat urmatoare,
intr-o succesiune sugestiva: Ghita, care a determinat destinul Anei, hotaraste moartea ei ; Lica
personificare a destinului lui Ghita, porunceste uciderea acestuia, pentru ca el insusi sa se autoanihileze
o data ce si-a indeplinit rolul.
Conditia finala a eroului tragic e, intr-adevar, ambigua: de invins (in confruntarea cu Lica), dar si de
invingator, pentru ca isi intelege vina, hybrisul, si prin suferinta si moarte, se purifica- ajunge la
catharsis.Ideea de catharsis e subliniata si de imaginea focului purificator care mistuie scena nenorocirii
de la Moara cu noroc, curatand locul.Epilogul incheie simetric nuvela prin reluarea temei destinului : Asa
le-a fost data!